CURS II

Autopsia medico-legală

Raportul de autopsie medico-legală

Principii generale de tehnică a autopsiei

- autopsia este precedataă de citirea completaă a dosarului cazului respectiv

0
 - autopsia se executaă dupaă trecerea a minimum 24 de ore de la deces
- autopsia trebuie saă se desfaă sş oare cu respectarea regulilor de igienaă personalaă sş i a
locului de muncaă
- autopsia medico-legalaă se desfaă sş oaraă îîn saă lile de prosecturaă (îîn conditşii cu totul
exceptşionale ea poate avea loc îîn conditşii corespunzaă tor amenajate la fatşa locului); îîn
exhumaă ri se interzice transportarea cadavrelor la sediul laboratorului medico-legal
urmaî nd ca autopsia saă se facaă îîn incinta cimitirului sau chiar la locul îîn care a fost
descoperit cadavrul
- autopsia medico-legalaă se desfaă sş oaraă metodic, îîn succesiune cranio-caudalaă ,
îîncepaî nd cu examenul extern sş i continuaî nd cu cel intern
- caî nd cadavrul este îînghetşat, se procedeazaă la dezghetşarea sa la temperatura
camerei
- îîn cazul cadavrelor iradiate, se iau maă surile de protectşie de rigoare
- eventualele fistule, se injecteazaă cu substantşaă colorataă de contrast, pentru ca
traiectul saă fie complet vizualizat, atunci caî nd se ajunge la examenul intern
- îîn timpul autopsiei, operatorul va sta numai îîn partea dreaptaă a cadavrului, pozitşia
se schimbaă numai caî nd se examineazaă craniul sş i cavitatea cranianaă sş i caî nd se
sectşioneazaă coastele de pe partea staî ngaă
- dupa examenul extern, organele se caî ntaă resc sş i se maă soaraă
- pentru detasş area paă rtşilor moi sş i a organelor se procedeazaă la tractşiuni repetate,
completate cu sectşionaă ri prudente
- organele care au fost sectşionate sş i examinate nu se distrug, ci se introduc îîn cadavru
dupaă terminarea autopsiei, pentru a putea fi reexaminate îîn caz de nevoe
- caî nd se lucreazaă cu bisturiul sectşiunea se face cu toataă lama (nu numai cu vaî rful)
- sectşionarea organelor parenchimatoase se face cu cutşitul lung, tşinut cu maî nerul îîn
maî naă , incizia se face îîn axul lung al viscerului, interesaî nd toataă grosimea acestuia dintr-o
dataă , prin deplasare concomitent cu apaă sare
- îîn cazul creierului, cutşitul se spalaă dupaă fiecare sectşiune
- dacaă pe traiectul liniei de sectşiune se îîntaî lnesc leziuni, tub de dren, mesş e etc,
acestea se ocolesc
- piesa extrasaă din cadavru nu se spalaă cu apaă (nici îînainte nici dupaă sectşiune), se
rade cu dosul cutşitului
- instrumentul cu care s-a lucrat se pune pe maă sutşa de instrumente din dreapta
operatorului sş i nu se lasaă pe masa de lucru
- executarea de fotografii este obligatorie pentru a fixa toate aspectele particulare ale
cazului
- se recolteazaă produse biologice pentru examene tanatochimice: LCR, corp vitros
- datele obtşinute la examenul extern combinate cu acelea de la istoric
particularizeazaă secventşa timpilor tehnici ulteriori
Criterii de examinare a organelor
ÎÎntr-o primaă etapaă , organul se examineazaă îîn situ, descriiind pozitşia, raporturile,
mobilitatea, pediculii vasculo-nervosş i, mijloacele lor de sustşinere sş i suspensie,
1
eventualele ptoze, existentşa eventualelor organe supranumerare etc. Apoi organele se
scot din cadavru sş i se sectşioneazaă . Examinarea corectaă sş i completaă a viscerelor se face
dupaă urmaă toarele criterii:
a) criteriul anatomic: examinarea din punct de vedere anatomic a organelor diferaă ,
dupaă cum acestea sunt parenchimatoase sau cavitare.
Organele parenchimatoase se examineazaă la exterior, urmaă rind greutatea sş i eventual
alte dimensiuni, formaă , aspectul exterior (neted, bombat, îînfundat, granular), capsula
(grosimea, transparentşa, integritatea, luciul, prezentşa unor depozite, dacaă este umedaă
sau uscataă ), la pulmoni crepitatşiile (prezente, diminuate, absente sau crescute) sş i pe
sectşiune descriind culoarea, elasticitatea, friabilitatea (normale, crescute, diminuate),
desenul organului (vasele sale, canalele excretoare, raportul dintre medularaă sş i corticalaă ,
aspectul lobulat, stroma conjunctivaă ).
La organele cavitare, se examineazaă peretşii, precizaî nd (diametrele cavitaă tşii, grosimea
peretşilor, elasticitatea (dacaă sunt normale, diminuate sau crescute), mucoasa sau
endoteliul (culoarea, grosimea, aspectul neted sau neregulat, dispozitşia plicilor sau a
altor forme de relief, prezentşa ulceatşiilor, depozitelor, vegetatşiilor) sş i contşinutul
precizaî nd: felul (alimente cu indicarea stadiului digestiei, substantşe toxice, puroi, saî nge,
fecale, corpi straă ini), culoarea, gradul de transparentşaă, mirosul, consistentşa (fluidaă ,
cremoasaă , grunjoasaă ), cantitatea, pH-ul).
b) Criteriul morfopatologic stabilirea caracteristicelor leziunilor elementare. Trebuie
precizat: tipul leziunii, formaă , maă rimea, culoarea, mobilitatea pe planurile profunde,
consistentşa, elasticitatea sş i friabilitatea. Dupaă formaă leziunile elementare pot fi:
- plane (îîntinse îîn suprafatşaă, dar nu îîn relief, de ex: vitiligo, albinism, plaă cile laă ptoase)
- difuze, care se dezvoltaă îîn grosimea organelor parenchimatoase sau a peretşilor
organelor cavitare, ducaî nd fie la hipertrofia fie la atrofia lor
- nodulare, care dupaă gradul de bombare pe suprafatşa unui organ sau îîn lumenul
organului cavitar, pot fi de tipul granulatşiilor submiliare (vizibile numai cu lupa),
granulatşiilor miliare (tbc sau microabcese – caî t un bob de mei) sş i al nodulilor propriu –
zisş i (abcese, tuberculoame, gome luetice, lipoame, metastaze)
- vegetatşii sesile (legate direct, faă raă picior de implantare), fungoase (legate prin
picior scurt sş i lat), polipoase (legate prin picior lung, straî mt la bazaă ), papilare (picior
scurt cu excrescentşe putşin ramificate pe suprafatşa liberaă ) sş i dentritice sau conopidiforme
(picior scurt cu excrescentşe prezentaî nd caî teva grade de ramificatşie pe suprafatşa liberaă )
- veziculoase sau chistice (formaă sfericaă , prezentaî nd un perete propriu numit
membranaă sş i o cavitate care poate fi goalaă sau cu contşinut gazos, lichid, semilichid,
paă stos)
- ulceronecrotice – pierdere de subst la nivelul tuturor lez precedente – fisuri, fistule,
eroziuni superficiale sau exulceratşii, ulceratşii, caverne.
c) criteriul medico-legal – descrierea lez traumatice sş i a modificaă rilor produse de
substantşe toxice.
d) criteriul tanatologic – descrierea proceselor cadaverice sş i a putrefactşiei.
Situaţiile în care se efectuează necropsia medico-legală
1. Moartea violentaă
2. Moartea subitaă

2
 3. moartea suspectaă
4. Deces la scurt timp de la internarea îîn spital
5. Cazuri îîn care se suspicioneazaă responsabilitate medicalaă
6. Cadavre necunoscute

Reguli
- necropsia se efectueazaă la minim 24 ore de la constatarea decesului (îîn cazul îîn
care se suspecteazaă posibilitatea unor accidente hemo-transfuzionale, dispozitşiile Min
Saă n indicaă saă se facaă autopsia la maximum 4 ore de la deces)
- necropsia medico-legalaă se efectueazaă numai la cererea organelor de anchetaă
printr-un act oficial numit ordonantşaă, îîn care sunt consemnate: date de identitate ale
cadavrului, date de istoric, obiectivele necr
- necropsia medico-legalaă se face complet (nu este permisaă îîntreruperea examinaă rii
cadavrului dacaă am gaă sit cauza de moarte – se deschid toate cavitaă tşile sş i se examineazaă
toate organele).

Raportul de necropsie cuprinde urmaă toarele paă rtşi:

Î. 1. Preambulul
- numele, prenumele sş i calitatea medicului care efectueazaă necropsia
- numaă rul adresei îîn baza caă reia se efectueazaă (nr ordonantşei) sş i cine a emis-o
- data sş i locul desfaă sş uraă rii necropsiei
- date de identitate ale cadavrului: nume, prenume, vaî rstaă , domiciliu
- numele sş i calitatea persoanelor care asistaă
Î. 2. Îstoric – din ordonantşaă, din FO, din declaratşiile anturajului
Î. 3. Examen preliminar – date de la locul faptei
ÎÎ. Partea descriptivaă
ÎÎ. 1. Examen extern
a) date de identificare
- cadavrul cu identitate cunoscutaă (vaî rstaă , sex, talie, stare de nutritşie, greutate la
copiii mici); semne particulare (tatuaje, cicatrici)
- cadavru cu identitate necunoscutaă (portretul vorbit, amprente digitale sş i palmare,
fotografii, ex odonto-stomatologic, amprenta geneticaă )
b) semnele mortşii reale:
b.1. semne negative de viatşaă
-absentşa respiratşiei, activitaă tşii cardiace, activitaă tşii nervoase
b. 2. semne pozitive de moarte: lividitaă tşi cadaverice, rigiditate cadavericaă , raă cirea
cadavrului, deshidratarea, autoliza.
b. 3. modificaă ri cadaverice tardive: distructive (putrefactşia), coservatoare
(mimifierea, adipoceara, lignificarea, îînghetşarea)
3
 c. semne de violentşaă
se descriu toate leziunile traumatice de pe corpul cadavrului, îîn sens cranio-caudal,
precizaî nd: localizarea, tip de leziune, dimensiuni, orientare, descrierea leziunilor
(culoare, crustaă , etc)
d. semne de trament medical: urme de punctşii venoase, de injectşii i.m., s.c., plaă gi
chirurgicale, tuburi de dren, aparate gipsate, etc
e. semne diverse: ictre, dermatoze, etc.
ÎÎ.2. Examen intern
Se deschid toate cavitaă tşile corpului – necropsia medico-legalaă se efectueazaă
obligatoriu complet. Se descriu toate viscerele îîn situ sş i dupaă ce au fost scoase din
cavitaă tşi (dimensiuni, greutate, aspect pe suprafatşaă, aspect pe sectşiune, etc), precum sş i
modificaă rile patologice sau traumatice pe care le prezintaă .
ÎÎ. 3. Examene complementare
- ex toxicologic
- ex serologic- gr sanguin
- ex histopatologic
- ex bacteriologic
- ex botanic
ÎÎ. 4. Diagnostic anatomo-patologic macroscopic – identificarea tuturor leziunilor
traumatice sau patologice gaă site la examenul intern sau extern, faă raă a le mai localiza sau
descrie.
ÎÎÎ. Partea de concluzii (sinteticaă ):
1. Felul mortşii (violentaă , patologicaă )
2. Cauza medicalaă a mortşii: sindromul tanatogenerator sş i leziunile care l-au
determinat
3. Mecanismul de producere a leziunilor sş i agentul vulnerant folosit – îîn functşie de
aspectul sş i topografia leziunilor
4. raportul de cauzalitate dintre leziune sş i deces - poate fi:
- direct – leziunea prin ea îînsaă sş i duce direct la deces
- direct-conditşionat – îîntre leziune sş i deces s-a interpus o conditşie patologicaă
preexistentaă , favorizantaă , îîn lipsa caă reia decesul nu s-ar fi produs (ex ATS cerebralaă ,
coronarianaă etc)
- indirect – decesul se produce ca urmare a unei complicatşii a traumatismului (ex
plagaă complicataă cu infectşie sş i septicemie, urmataă de deces).
5. Diferentşierea leziunilor vitale de cele postmortale, precum sş i a leziunilor
tanatogeneratoare de cele compatibile cu supravietşuirea – îîn special atunci caî nd existaă
mai multi agresori.
6. Stabilirea datei mortşii
ÎV. Partea analiticaă

4
 - nu apare la toate rapoartele de necr, ci doar îîn acelea îîn care leziunile gaă site nu pot
explica de deplin decesul
- constaă din coroborarea datelor de la necropsie cu datele de anchetaă , cu date culese
de la locul faptei, sş i are ca scop formularea unor concluzii caî t mai corecte.

Examen intern
Cavitatea craniană
Sectşionarea sş i decolarea epicraniului
- îîn timpul autopsiei capului, sub ceafa cadavrului se introduce un suport de lemn
sau piatraă
- operatorul se asş eazaă la capul mesei
- dacaă paă rul este lung, cel din partea ant a capului se trage peste fatşaă, îîncaî t se face o
caă rare care corespunde viitoarei linii de sectşiune
- pielea se sectşioneazaă dupaă o linie bimastoidianaă , care trece prin vertex, de la drt la
stg, ajungaî nd paî naă la os.
- se prinde cu maî na stg lamboul ant sş i se trage îîn sus, îîn timp ce cu maî na drt, care
tşine cutşitul, se decoleazaă tşesuturile moi paî naă la raă daă cina nasului, raă sfraî ngaî nd lamboul
ant pe fatşa cadavrului
- se procedeazaă similar cu lamboul post, care este raă sfraî nt sub protuberantşa
occipitalaă ext
- se introduce cutşitul sub fiecare din cei doi musş chi temporali sş i se dezinseraă de pe
planul osos, prin sectşiuni ant-post
- leziunile traumatice se ocolesc, iar cele patologice se pot exciza îîn vederea
examenul microscopic

Examinarea epicraniului
- aspect normal – roz-albicios, cu tentaă mai rosş ieticaă îîn lamboul corespunzaă tor paă rtşii
declive
- infiltrate hemoragice corespunzaă toare leziunilor pielii capului sau inciziilor
postoperatorii
- hematoame epicraniene (localizare sş i dimensiuni), examinarea lor se face prin
maă surare tridimensionalaă , dupaă sectşionarea lor îîn cruce pentru a pune îîn evidentşaă
grosimea.
- infiltrate hemoragice îîn regiunea temporalaă
- echimoze punctiforme epicraniene la nou-naă scut, produse prin ruperea capilarelor
îîn timpul nasş terii
Sectşionarea calotei craniene
-se utilizeazaă un feraă straă u pentru os, daltaă sş i ciocan cu caî rlig. Sectşioanrea se face
printr-un plan care trece la 2-3 cm deasupra arcadelor orbitare, arcadelor malare,
orificiul auditiv extern sş i la 1 cm inferior de protuberantşa occipitalaă externaă .

5
 - operatorl staă îîn dreapta cadavrului cu maî na staî ngaă imobilizaî nd craniul, cu maî na
dreaptaă faca feraă struirea spre dreapta apoi spre staî nga, ocolind eventualele orificii de
trepanatşii, fracturi etc. Ridicarea calotei se face prin introducerea sş i raă sucirea daltei îîn
linia de fieraă struire sş i smulgerea calotei cu caî rligul ciocanului.
Craniul: copil
Diametrul longitudinal (fronto-occipital) – 12 cm
Diametrul mare transversal (biparietal) – 9,1 – 9,4 cm
Diametrul mic transversal (bitemporal) – 8 cm
Circumferintşa orizontalaă (fronto-occipitalaă ) – 34 cm
Adult
Diametrul longitudinal (fronto-occipital) – baă rbatşi 20 cm, femei 18 cm
Diametrul transversal posterior (biparietal) – baă rbatşi 16 cm, femei 14 cm
Circumferintşa orizontalaă (fronto-occipitalaă ) – baă rbatşi 55 cm, femei 53 cm
Examinarea calotei
- fracturi, metastaze
- malformatşii craniene: acranie (lipsa boltşii), hemicranie (lipsa partşialaă a boltşii),
macrocefalie, microcefalie, lipsa unei paă rtşi a craniului prin care herniazaă meningele
(meningocel), creierul (encefalocel) sau ambele (meningoencefalocel)
- orificii de trepan
- prin diafanoscopie se pot pune îîn evidentşaă hemoragiile din diploe, lacunile de
osificare (craniotabiesul rahitic), osteoporoza (subtşieri circulare ale osului, cu margini
dintşate, localizate simetric)
- rahitismul (fontanelele se îînchid taî rziu)
- cefalhematomul nou naă scutului, fisuri congenitale (de obicei pe parietale, unilateral
sau simetric, iradiiind de la suturaă pe suprafatşa osului, cu hemoragii reduse) sau
obstetricale (produse îîn timpul travaliului, iradiind de la tuberozitatea parietalaă spre
suturi)
Examinarea spatşiului extradural sş i al durei mater de pe fatşa convexaă a creierului
- aspect normal al durei mater: membranaă alb-sidefie, lucioasaă , integraă , aderentaă îîn
special la nivelul suturilor sş i al bazei
- miros particular datorat unor toxice
- stazaă venoasaă : ramurile vasculare fine sunt bine injectate cu saî nge
- anemie posthemoragicaă : desenul vascular estompat
- rupturi ale durei mater (localizare, dimensiuni, formaă )
- distensia durei mater (hidrocefalie, tumori cerebrale, colectşii subdurale)
- hematom extradural, colectşie de saî nge (coagulat sş i lactat), delimitataă îîn formele
cronice de o capsulaă fibroasaă , prezentaî nd îîn supravietşuirile lungi dupaă traumatism,
transformaă ri osoase
- pahimeningita externaă : îîn dreptul unei leziuni osoase, dura mater este îîngrosş ataă ,
mataă , aderentaă la calotaă , neregulataă pe suprafatşaă
6
 - pahimeningita purulentaă externaă : îîn dreptul unui focar de tbc osos sau
osteomielitic, dura este îîngrosş ataă difuz, galben verzuie
- pahimeningita lueticaă : dura îîngrosş ataă , cu aspect slaă ninos
- abcesul extradural: colectşie purulentaă circumscrisaă
Sectşionarea sş i scoaterea durei
- se sectşioneazaă îîn sens antero-post sinusul sagital sup al durei mater cu foarfecele
mic sau cu bisturiul sş i cu sonda canelataă
- se recolteazaă saî nge pentru examenul toxicologic
- se introduce foarfecee îîntre cei doi lobi frontali sş i se sectşioneazaă insertşia coasei
creierului pe apofiza crista gali; dura mater se trage îîn sus cu pensa îîn dreptul lobului
frontal sş i se sectşioneazaă circular cu foarfecele butonat la limita superioaraă a bazei
craniului, dupaă care se trage îînapoi sş i îîn jos cu pensa cu dintşi
Examinarea durei mater pe fatşa internaă sş i a spatşiului subdural
- contşinutul normal al sinusului sagital superior: saî nge lichid sau coagulat (coagulii
nu aderaă la peretşi)
- contşinut patologic – trombi (aderentşi la peretşi), emboli, puroi (se cerceteazaă focarul
inflamator vecin – procesul mastoid, urechea medie, urechea internaă )
- pahimeningitaă internaă – îîngrosş area durei mater, cu depozite fibrohematice, brun-
rosş ietice, aderente la fatşa ei int (pahimeningitaă internaă hemoragicaă )
- comaă lueticaă – nodul uni sau multiplu, cenusş iu-rosş cat, situat îîn grosimea durei
mater
- meningiom – nodul incapsulat, situat pe fatşa int a durei, cu dimensiuni paî naă la
pumnul unui adult, de consistentşaă variabilaă , neted sau neregulat, acoperit de o
membranaă finaă prin care se vaă d vasele sanguine, pe sectşiune roz-sidefiu
- hematom subdural a caă rui consistentşaă (saî nge lichid sau coagulat) cresş te cu timpul
scurs de la traumatism, delimitat de o membranaă cenusş iu-gaă lbuie (hematom subdural
cronic)
- abces subdural
Deschiderea sinusurilor durei mater se face cu bisturiul, îîncepaî nd de la nivelul
protuberantşei occipitale interne. Se incizeazaă îîn continuare cu foarfecele sinusurilor
transverse, sigmoid sş i la nevoie sinusul cavernos
Examinarea sinusurilor durei mater – se pot evidentşia anevrisme, tumori, tromboze,
sau embolii.
Desprinderea durei mater bazale
Examinarea bazei craniului
-descrierea (localizare, iradiere, formaă , contituitatea cu cele ale boltşii) sş i desenarea
fracturilor
Deschiderea cavitaă tşilor anexe ale craniului – deschiderea staî ncii temporalului. Acest
timp se executaă numai caî nd existaă suspiciunea unor procese patologice
- se trepaneazaă cu dalta sş i ciocanul segmentul inf al staî ncii, ataî t ant caî t sş i post
- dupa extragerea fragmentelor osoase, se evidentşiazaă urechea medie sş i cea internaă

7
 Examinarea urechii medii sş i interne
- otite medii supurate – puroi îîn urechea medie, mucoasa îîngrosş ataă , uneori timpanul
perforat
- labirintitaă – prezentşa de puroi sau lichid fibrinos

Deschiderea procesului mastoid

- se decoleazaă paă rtşile moi ale regiunii mastoide
- dupaă deperiostarea procesului mastoid, se ridicaă cu dalta taă blia externaă a acestuia
Examinarea procesului mastoid: mastoidite, otomastoidite
Deschiderea cavitaă tşilor orbitare
- se ridicaă cu dalta sş i ciocanul partea orbitaraă a frontalului
- se trage cu pensa nervul optic sş i odataă cu el globul ocular
- îîn cazul îîn care se scoate tot ochiul, la sfaî rsş itul autopsiei se umple orbita cu vataă sş i
se cos pleoapele
Examinarea orbitei
- fracturi ale peretşilor orbitei
- abcese sş i flegmoane intraorbitare
- contuzii oculare
- plaă gi penetrante ale ochiului (hipotonia globului ocular, scurgerea umoarei apoase)
- corpi straă ini intaoculari
Deschiderea sinusurilor paranazale
- deschiderea celulelor etmoidale se face prin aplicarea de lovituri cu dalta pe lama
ciuruitaă a etmoidului
- deschiderea sinusurilor frontale se face prin endobazaă
- deschiderea sinusurilor maxilare se poate face prin cavitatea orbitaraă
- deschiderea sinusurilor sfenoidale se face prin lovituri aplicate la drt sş i la stg
corpului sfenoidului
Examinarea sinusurilor paranazale – sinusuri purulente
Sectşionarea fetşei – se face rar (atunci caî nd este necesaraă examinarea fracturilor
masivului facial sş i al unor lez traumatice vasculo-nervoase). Metoda Medvedev: pe
partea lateralaă a gaî tului se prelungesc inciziile pielii capului de la mastoide paî naă la
mijlocul claviculelor, de unde se sectşioneazaă tegumentele transversal deasupra sternului.
Lamboul format se decoleazaă descoperindu-se organele gaî tului, maxilarul inf, prin
sectşionarea conductelor auditive, cartilaginoase, arcadele zigomatice sş i glanda parotidaă ,
astfel ca tegumentele vor raă maî ne aderente la guraă sş i nas pe linia medianaă . La nevoie se
pot sectşiona sş i acestea sş i se poate face enucleerea globilor oculari deschizaî ndu-se astfel
accesul la sinusurile maxilare sş i cavitaă tşile nazale. Pentru un acces mai larg se poate
dezarticula mandibula prin sectşionarea musş chilor maseterini, temporali sş i pterigoidieni.
Creier:
Nou naă scut: 380 gr
8
 Copil 1 an 910 gr
Copil 3 ani – 5 ani 1080 – 1250 gr
Copil 10 ani – 15 ani, baă ietşi 1400 – 1470 gr, fete 1260 – 1235 gr
Adultşi baă rbatşi – 1375 gr, femei 1250 gr
Raportul dintre greutatea creierului sş i greutatea îîntegului corp este de 2:1000
Dimensiunile creierului la adult
Sagital baă rbatşi 16 – 17 cm, femei 15 – 16 cm
Transversal baă rbatşi 13 -14 cm, femei 12 – 13 cm
Vertical baă rbatşi/femei 10,5 – 12,5 cm
Examinarea leptomeningelui – normal: lucios, umed, aderent la suprafatşa creierului,
care se vede prin transparentşa sa
-stazaă sş i edem leptomeningeal – vasele sunt dilatate, contşinut lichid sau gelatinos
bubpial
- leptomeningitaă purulentaă – îîn special pe convexitatea creierului, leptomeningele
este opacifiat, îîngrosş at, infiltrat de o peliculaă filantaă galben-verzuie
- leptomeningitaă tbc – granulatşii cenusş ii gaă lbui pe fatşa bazalaă
- hemoragie subarahnoidianaă – localizataă sau difuzaă
- hidrocefalie externaă – acumulare de LCR îîn spatşiul subarahnoidian
Examinarea fetşei convexe a creierului – aspect normal: circumvolutşiile sş i sş antşurile
dintre ele evidente
- edem cerebral – circumvolutşiile laă tşite, sş antşurile sş terse, creierul proieminaă la
scoaterea calotei; acelasş i aspect exterior sş i îîn procese patologice intracerebrale
expansive; hidrocefalie, hemoragii, abcese, tumori
- microgirie localizataă (la lobul frontal îîn lues) sau generalizataă (congenitalaă sau
senilaă )
Scoaterea creierului
- angiografia prin injectarea îîn arterele cerebrale de sulfat de bariu-gelatinaă se poate
efectua îînainte sau dupaă scoaterea encefalului
- venografia se poate efectua de asemenea îînainte sau dupaă scoaterea creierului prin
injectarea substantşei de contrast îîn v Galen sau îîn sinusul drt
- se ridicaă lobii frontali cu indexul sş i mediusul maî îînii stg, iar cu bisturiul tşinut îîn
maî na drt se sectşioneazaă formatşiunile vasculo-nervoase de la bazaă , caî t mai aproape de
baza craniului, paî naă se ajunge îîn etajul mediu al acesteia
- mîîna stg ridicaă lobul temporal drt sş i îîmpinge creierul spre stg, punaî nd astfel îîn
evidentşaă cortul cerebelului îîn partea drt
- se sectşioneazaă cortul cerebelului cu vaî rful bisturiului dinspre medial spre lateral,
caî t mai aproape de insertşia sa
- se procedeazaă îîn mod asemaă naă tor îîn partea opusaă

9
 - se sustşine fatşa convexaă a creierului cu maî na stg, pentru a evita ruperea trunchiului
cerebral, iar bisturiul tşinut cu maî na drt este introdus caî t mai adaî nc îîn gaura occipitalaă sş i
dintr-o singuraă misş care se sectşioneazaă legaă tura dintre bulb sş i maă duva spinaă rii
- îîn timp ce encefalul este mai departe sustşinut cu palma stg, indexul drt paă trunde îîn
gaura occipitalaă sş i elibereazaă partea inf a sectşiunii
- se asş eazaă encefalul pe plansş etaă , cu fatşa bazalaă îîn sus
- se evidentşiazaă artera cerebralaă medie prin ecartarea cu maî na stg a polului temporal
al creierului sş i se sectşioneazaă cu foarfecele leptomeningele din dreptul fisurii laterale a
creierului
- se examineazaă cercul arterial sş i se cautaă vasul care a putut produce hemoragia
Examinarea fetşei bazale a encefalului sş i a cercului arterial
- edem cerebral sş i angajaă ri ale emisferelor cerebrale îîn gaura occipitalaă – aspect de
„dop de sş ampanie” al bulbului, datoraă sş antşului laă sat de conturul gaă urii occipitale
Aspectul normal al vaselor cercului arterial: peretşii supli, elastici, transparentşi.
- aterosclerozaă cerebralaă – vasele sunt sinuoase, cu lumenul beant, peretşii îîngrosş atşi,
induratşi, cu plaă ci gaă lbui-albicioase, care proeminaă îîn grade diferite îîn lumen
- trombozaă – cheaguri friabile, aderente, obstruaî nd îîn grade diferite lumenul
- embolii – cheaguri mici, neaderente sau usş or aderente
- anevrisme – dilatarea sacciformaă a peretelui, care poate contşine un tromb
- rupturi vasculare
Metode pentru examinarea encefalului
-separarea cerebelului sş i sectşionarea organelor nervoase imediat dupaă deschiderea
cutiei craniene îîn cazurile îîn care sunt necesare prelevaă ri pentru examenele histochimice
sş i bacteriologice
- sectşionarea creierului dupaă congelare 30 min pentru a cresş te consistentşa lui
- scoaterea creierului sş i fixarea lui pentru 7-8 zile îîn formol 10%, lichidul fixator se
schimbaă caî nd devine ro-rosş ietic
- scoaterea creierului sş i perfuzarea prin arterele cerebrale mai îîntaî i cu 150 ml sol
salinaă apoi 150 ml formol 13%; se va evita injectarea sub presiune mare, pentru a nu
crea artefacte sub formaă de lacuri îîn special îîn zonele cu leziuni (infarcte, hemoragii,
metastaze); metoda se poate completa cu precedenta pentru a obtşine pe laî ngaă fixarea
paă rtşilor profunde sş i pe a celor superficiale
- se pot deschide cu foarfecele a carotidaă internaă (urmaă rind-o intracranian prin
trepanarea staî ncii temporalului)
Separarea emisferelor cerebrale de restul encefalului – cu maî na stg se ridicaă vertical
emisferele cerebeloase, iar cu drt se sectşioneazaă îîn dreptul marginii post a pedunculilor
cerebrali
Sectşionarea cerebelului – se deschide ventric ÎV prin sectşionarea medianaă a
vermisului cu cutşitul lung; se sectşioneazaă fiecare emisferaă cerebeloasaă îîn lungul sş antşului
transversal sau perpendicular pe axul lung al vermixului; cele douaă emisfere cerebeloase
se prezintaă pentru examinare ca o carte deschisaă

10
 Sectşionarea trunchiului cerebral – se fac sectşiuni frontale, paralele, la 0,5 cm una de
alta, dinspre mezencefal spre bulb
Sectşionarea creierului
- metoda Virchow: creierul se pune cu baza îîn jos sş i cu polul occipital spre operator
- metoda servesş te pentru punerea îîn evidentşaă a VL
- se pune îîn evidentşaă corpul calos prin depaă rtarea emisferelor cerebrale(cu policele
de la maî na stg se îîndepaă rteazaă emisferele paî naă la nivelul sş antşului interemisferic paî naă ce
apare corpul calos sş i fatşa internaă a emisferei)
- se sectşioneazaă emisfera cerebralaă stg cu cutşitul lung, îînclinat la 45 grade, paralel sş i
superior de corpul calos (îîn unghiul format de corpul calos sş i fatşa internaă a emisferei, cu
vaî rful bisturiului orientat de sus îîn jos sş i dinaă untru îînafaraă , se taie subst cerebralaă de o
parte sş i de alta a corpului calos, pe o adaî ncime de 1,5 – 2 cm deschizaî ndu-se ventricolii
laterali; cu taî isş ul cutşitului îîn sus se deschid apoi prelungirile frontale sş i occipitale ale
ventricolilor). Se examineazaă dilataă rile ventriculare, aspectul lichidului sş i ale plexurilor
coroide
- se procedeazaă similar sş i cu emisfera drt
- metoda Pitres – constaă din sş ase sectşiuni frontale, îîncepaî nd dinspre polul frontal(6
sectşiuni – cutşitul umezit face o sectşiune paralelaă cu scizura Rolando la 5 cm îînaintea
acesteia, a doua prin piciorul circumvolutşiilor frontale, a treia prin frontala ascendentaă , a
patra prin parietala ascendentaă , a cincea prin piciorul parietalelor sş i a sş asea la 1 cm
îînaintea scizurilor parieto-occipitale)
- pentru a obtşine imaginea completaă a leziunii se recomandaă ca la una din emisfere
saă se practice o metodaă , iar la cealaltaă altaă metodaă
- metoda Flechsig-Brisaud – creierul se pune cu fatşa bazalaă pe tabla de autopsie sş i se
fac sectşiuni îîn plan orizontal; metoda permite examinarea nucleilor bazali, a VL sş i a subst
albe (îîn caz de traiecte prin gloantşe sau obiecte îîntşepaă toare la nivelul creierului-se
sectşioneazaă creierul îîn felii orizontale la nivelul orificiului de intrare)
Examinarea scoartşei cerebrale – aspect normal: roz-cenusş ie, umedaă
- atrofii corticale – senile, aterosclerotice, luetice
- contuzii corticale – zone hemoragice bine delimitate, triunghiulare, cu baza spre
suprafatşa creierului
Examenul substantşei albe sş i al nucleilor bazali
- stazaă cerebralaă – puncte rosş ii ce dispar (paă lesc la spaă lare, radere)
- edem sş i stazaă cerebralaă – substantşa cerebralaă lucioasaă umedaă , punctele rosş ii se
îîntind îîn jurul locului unde apar
- dilacerare cerebralaă – zonaă îîn care substantşa cerebralaă este distrusaă , avaî nd
marginile anfractuoase
- hemoragii intracerebrale – coagul sferic, bine delimitat, de dimensiuni variate
- ramolismente – culoare sş i consistentşaă îîn functşie de vechime (rosş ii, galbene), cu
transformare ulterioaraă pseudochisticaă (chisturi separate la interior, care corespund la
exterior unor zone deprimate, cu leptomeningele îîngrosş at)
- abces cerebral – cavitate unicaă sau multiplaă , cu peretele mai mult sau mai putşin
bine îîncapsulat, contşinaî nd puroi sau lichid seros
11
 - abcese cerebrale miliare – multiple, de maă rimea unui bob de mei, cu contşinut ca sş i
mai sus
- noduli – care pot fi galben-cenusş ii, delimitatşi uneori de un perete fibros
(tuberculum), sau cenusş ii-rozatşi, cu zone de ulceratşii (glioame)
Examenul ventric cerebrali sş i al plexurilor coroide – aspect normal: LCR clar, îîn
cantitate moderataă , plexurile coroide sunt rosş ii, umede, lucioase, netede, moi
- anemie – plexurile sunt roz-palide
- stazaă – plexurile sunt violaceu-îînchise sau violaceu-albaă strui
Examenul cerebelului sş i al trunchiului cerebral – aspectele sunt asemaă naă toare cu
cele îîntaî lnite la creir
Scoaterea hipofizei
Hipofiza: 0,5 – 0,6 gr dimensiunile: lungime/lăţime/grosime 0,8/1,2/0,6 cm. Aspect
normal: lobul anterior este roşietic, iar lobul posterior de culoare gălbuie.
- se ciupesş te dura mater îîn dreptul emirgentşei perechii a ÎÎÎ-a de necrvi cranieni
- se incizeazaă antero-post sinusul cavernos
- arterele carotide interne sunt trase îîn afaraă
- se disprinde diafragma sş eii îîmpreunaă cu procesele clinoide ant, dosş ul sş eii este tras
îîn sus
- hipofiza se scoate cu vaî rful bisturiului
- se fac sectşiuni paramediane prin hipofizaă
- procese inflamatorii nespecifice – glanda este tumefiataă , rosş u-aprins, uneori cu
sufuziuni sanghine
- tbc hipofizar – glanda este atrofiataă , cu granulatşii cazeoase, galben-cenusş ii
- adenom hipofizar – glanda hipertrofiataă (comprimaă dosul sş eii), alb-rozaă , moale,
transformataă chistic
- cancer hipofizar – glanda ajunge la dimensiunile unei portocale, de culoare rosş ie, cu
prelungiri îîn sinusul cavernos, spre arterele carotide, chiasma opticaă , sinusul sfenoidal

Cavitatea bucală, gât, torace, cavitatea toracică

Deschiderea cavitaă tşilor: toracicaă , abdominalaă sş i pelvinaă
- suportul se introduce sub omoplatşi
- operatorul se asş eazaă la drt cadavrului
- incizia mentopubianaă se face cu bisturiul matre, tşinut îîn maî na drt, se ocolesş te
ombilicul prin staî nga, pentru a evita sectşionarea ligamentului rotund al ficatului, se
ocolesc eventualele plaă gi, suturi etc, deoarece incizia trebuie saă intereseze numai pielea
sş i tşesutul adipos, nu se lucreazaă cu vaî rful bisturiului, ci cu lama
- subxifoidian, se face o butonieraă lungaă de 5-6 cm, care intereseazaă sş i peritoneul
parietal, cu grijaă pentru a nu leza organele subiacente
- indexul sş i mediusul maî nii stg aflate îîn supinatşie, se introduc îîn butonieraă , cu pulpa
îîn contact direct cu peritoneul parietal; cele douaă degete fac oficiul de ecartare, iar cu
12
maî na drt se sectşioneazaă îîntre ele paî naă la pubis- decolarea paă rtşilor moi ale abdomenului,
toracelui sş i gaî tului: se prinde peretele abdominal cu maî na stg de marginea drt a inciziei
sş i se fac superior de pubis 2-3 incizii, care intereseazaă îîntregul perete sş i musş chii
abdominali paî naă la piele
- îîn mod similar se procedeazaă sş i cu paă rtşile moi ale hemitoracelui drt, îîn asş a fel îîncaî t
saă se ajungaă paî naă la planul osos, iar lateral, paî naă la linia axilaraă medie
- îîn sus, decolarea se face paî naă la marginea inf a mandibulei, interesaî nd numai pielea
sş i musş chiul pielos al gaî tului
- îîn mod similar se procedeazaă sş i îîn jumaă tatea stg a cadavrului
- scoaterea plastronului sternocostal – se sectşioneazaă insertşiile sternale sş i claviculare
ale musş chilor sternocleidomastoidieni
- se repereazaă interlinia articularaă prin mobilizarea umaă rului respectiv
- sectşionarea verticalaă la nivelul interliniei articulare sş i apoi orozontal, spre lateral
- separarea articulatşiei dintre claviculaă sş i prima coastaă se face printr-o incizie oblicaă
spre inferior
- îîn totşi acesş ti timpi trebuie protejate vasele de la baza gaî tului
- sectşionarea coastelor cu costotomul, la 1 cm. medial de articulatşiile condrocostale,
de jos îîn sus, coastaă cu coastaă ; pentru aceasta, bratşul mai îîngust al costotomului se
introduce sub coastaă , dupaă care se sectşioneazaă brusc; dupaă fiecare sectşionare,
instrumentul se scoate sş i se introduce îîn spatşiul imediat superior; se sectşioneazaă mai
îîntaî i coastele din partea drt, apoi autopsierul trece îîn partea stg (singura dataă îîn timpul
autopsiei caî nd executaă aceastaă deplasare), unde procedeazaă similar
- la copii, sectşionarea coastelor se face cu un foarfece mare sau cu cutşitul de cartilaje
- cu maî na stg se ridicaă unghiul inf stg al plastronului sş i se sectşioneazaă paă rtşile moi
prin care acesta aderaă la torace, îîncepaî nd de jos îîn sus; bisturiul se tşine îîn contact cu fatşa
post a sternului, pentru a nu se deschide sacul pericardic; plastronul se ridicaă cu maî na
stg, îîn timp ce cu drt se sectşioneazaă paă rtşile moi din partea sup
- sectşiuni îîn partea profundaă a mamelei, menajaî nd pielea
Examinarea musculaturii peretelui anterior al abdomenului
- miozite – consistentşaă scaă zutaă , culoare brunaă , cu striuri palide
- hernii (localizare, structuraă sş i contşinutul sacului herniar)
Examinarea glandei mamare – normal: mobilaă , formataă din lobuli glandulari duri,
printre care se gaă sesş te tşesutul adipos
- anomalii congenitale: amastie (lipsa ambelor mamele), hipoplazia mamelelor,
atelia, microtelia (absentşa sau hipoplazia mamelonului), polimastia (mamele
supranumerare)
- ginecomastie (aspect femenin al saî nilor la baă rbatşi)
- atrofie mamaraă (senilaă , casş ecticaă )
- mastitaă acutaă – glandaă mamaraă maă ritaă de volum, cu o zonaă proieminentaă , duraă , din
care se scurge puroi
- chiste, abcese

13
 - cancer – glanda este maă ritaă de volum, consistentşaă crescutaă , pielea vecinaă cu aspect
de „coajaă de portocalaă ”
- modificaă ri de sarcinaă – hipertrofie, se scurge colostru, hiperpigmentarea areolei
mamare, areolaă secundaraă , tuberculii Montgomery sş i prezentşa retşelei Haller
Examenul ganglionilor axilari aspect normal:
- limfadenitaă acutaă nesupurataă – hipertrofiatşi, de consistentşaă variabilaă , pe sectşiune
cu mici puncte rosş ii
- limfadenitaă tbc evolutivaă – aderentşi la piele, dar nu sş i la planurile profunde, pe
sectşiune cu zone de cazeificare sş i cu granulatşii miliare
- limfadenitaă cronicaă – induratşi, cu capsula îîngrosş ataă , pe sectşiune de culoare rosş ie-
brunaă sau cenusş ie
- limfogranulomatozaă malignaă – aderentşi îîntre ei sş i la planurile profunde, dar nu sş i la
cele superficiale, pe sectşiune slaă ninosş i, cu zone gaă lbui de necrozaă sau cu benzi albicioase
- leucemia limfaticaă cronicaă – hipertrofiatşi, neaderentşi îîntre ei, mobili, pe sectşiune
roz-cenusş ii
- metastaze canceroase – hipertrofiatşi, aderentşi îîntre ei, consistentşaă scaă zutaă
Descoperirea maă nunchiului vasculo-nervos al gaî tului
- îîn hemoragii mari postamigdalectomie, se descoperaă maă nunchiul vasculonervos al
gaî tului sş i se injecteazaă albastru de metilen îîn artera carotidaă ext sş i vena jugularaă int
pentru a evidentşia ramura lezataă
- îîn asfixiile mecanice prin compresiune se descriu infiltratele hemoragice ale
paă rtşilor moi subcutanate (tşesutul adipos, musculatira antero-lat a gaî tului, gg limfatici,
glandele tiroidaă sş i submandibularaă ), rupturi ale intimei arterelor carotide, fracturi
hioidiene. Se practicaă disectşie plan cu plan a paă rtşii infrahioidiene sş i suprahioidiene, a
regiunii ant ale gaî tului, triginul submandibular, trigonul carotic
- se urmaă resc numeroase variante ale ramurilor crosei aortei: prezentşa unui trunchi
brahiocefalic stg, trunchi comun îîn care au originea cele douaă artere subclaviculare sş i
carotide comune, originea separataă a fiecaă rei artere îîn arcul aortic, aa vertebrale cu
originea directaă îîn arc etc
- plaă gi
Examenul cavitaă tşii peritoneale
-pentru a îîmpedica scurgerea lichidelor patologice din cavitatea toracicaă îîn cavitatea
abdominalaă , timpul urmaă tor al autopsiei este reprezentat de examinarea îîn situ a
organelor abdominale sş i a cav peritoneale
- pentru ex organelor din etajul supramezocolic, se ridicaă diafragmul sş i se coboaraă
marele epiplon sş i colonul transvers. ÎÎn acest etaj se examineazaă spatşiul subfrenic,
subhepatic sş i organele care îîl ocupaă (stomac, splinaă , ficat, caă i biliare extrahepatice,
partea supramezocolicaă a duodenului, iar prin micul epiplon se poate palpa partea
supramezocolicaă a pancreasului)
- pentru examinarea organelor din etajul inframezocolic, se ridicaă marele epiplon sş i
colonul transvers; pentru inspectarea sş i palparea segmentelor tubului digestiv
inframezocolic se abat ansele intestinale spre drt, se repereazaă flexura duodenojejunalaă
sş i apoi se deruleazaă ansele îîntre degete, paî naă la jonctşiunea ileocecalaă ; îîn continuare, se

14
examineazaă segmentele intestinului gros. Lateral sş i posterior de ultimele douaă paă rtşi ale
duodenului se pot repera fosetele duodenale, îîn care se pot angaja anse intestinale
(hernii interne)
- firida colicaă drt se pune îîn evidentşaă prin abaterea anselor spre stg
- firida colicaă stg se pune îîn evidentşaă prin manevraă inversaă
- se examineazaă spatşiile paracolice
- se examineazaă gg limfatici mezenterici
- se apreciazaă cantitatea de graă sime din omentul mare, mezenter, mezocoloane
- se evacueazaă , se maă soaraă sş i se descrie contşinutul patologic al cavitaă tşii peritoneale
- pentru examinarea organelor din micul bazin se trag ansele îîn sus sş i se mobilizeazaă
la drt sş i la stg colonul sigmoid
- se inspecteazaă orificiile inghinale profunde
Enucleerea plaă maî nilor
- se acoperaă cu pielea extremitaă tşile sectşionate ale
- se aplicaă palma maî nii drt îîn cotact intim cu fatşa costalaă a plaă maî nului stg, iar cu
degetele se desfac mijloacele de suspensie ale vaî rfului plaă maî nului sş i eventualele
aderentşe; dacaă aderentşele sunt puternice, se sectşioneazaă cu bisturiul
- îîn mod similar se procedeazaă sş i la pulmonul drt
Înspectşia generalaă a cavitaă tşii toracice – examinarea pleurale sş i a cavitaă tşii pleurale
- aspectul normal al pleurelor: lucioase, transparente, subtşiri, faă raă aderentşe,
cavitaă tşile pleurale contşin lichid serocitrin
- autolizaă , putrefactşie – pleurile sunt vesş inii-verzui, murdare, îîn cavitatea pleuralaă se
gaă sesş te lichid visş iniu-tulbure
- contşinutul patologic al cavitaă tşilor pleurale (hemotorax, piotorax, hidrotorax) se
evacueazaă , caî ntaă resş te, descrie
- studiul complet al pleurei se face dupaă scoaterea piesei buco-cervico-toracice
- pleurezie seroasaă – exudat citrin îîn cantitate variabilaă
- pleurezie fibrinoasaă – pleuraă mataă , opacifiataă , îîngrosş ataă , rosş ieticaă , acoperitaă cu
depozit gaă lbui
- pleurezie serofibrinoasaă – exudat gaă lbui, cu filamente de fibrinaă , pleuraă ,mataă ,
rosş ieticaă cu aderentşe
- pleurezie hemoragicaă – exudat rosş ietic, faă raă cheaguri
- pleurezie purulentaă pneumococicaă – puroi galben-verzui, vaî scos, cu false
membrane purulente, aderentşe
- pleurezie purulentaă tbc – îîn plus fatşaă de precedenta, mase de cazeum
- pleurezie gangrenoasaă – miros fetid al exudatului
- pleurezie chiloasaă – contşinut laă ptos îîn cavitatea pleuralaă
Examenul îîn situ al organelor toracice – normal: partea ant a mediastinului se vede
îîntre marginile ant ale plaă maî nilor

15
 - emfizemul pulmonar cr – marginile ant ale plaă maî nilor acoperaă cordul
- colectşii pleurale, tumori pulmonare, atelectazie, plaă maî n nerespirat – plaă maî ni mai
mult sau mai putşin colabatşi, nu umplu complet cavitatea pleuralaă
- puncte asfice subpleurale
- pneumotorax – se cautaă locul unde a fost perforataă pleura sau arborele brontşic (se
umple hemitoracele respectiv cu apaă sş i se insuflaă prin laringe, urmaă rindu-se locul îîn care
apar bule de aer)
- deplasaă ri ale organelor toracice (îîn colectşii pleurale, hemotorax, tumori etc)
Deschiderea cavitaă tşii pericardice
- se ridicaă cu pensa o cutaă orizontalaă la jumaă tatea axului vertical al pericardului
fibros sş i se face la acest nivel o butonieraă cu foarfeca
- se incizeazaă pericardul îîn Y raă sturnat, cu o ramuraă superioaraă (paî naă îîn dreptul
trunchiului pulmonar), o a doua spre stg (paî naă la vaî rful cordului) sş i a treia la drt (paî naă la
limita drt a sacului pericardic)
- se ridicaă vaî rful cordului pentru a inspecta cavitatea pericardicaă
Descrierea pericardului sş i a cavitaă tşii pericardice
- aspect normal: pericardul visceral este lucios, umed, transparent, cavitatea
pericardicaă contşine 8-10 ml lichid serocitrin transparent, îîn agoniile prelungite acest
lichid poate ajunge paî naă la 100 ml
- aspecte patologice – descrierea lor se face îîn mod asemaă naă tor cu a pleurei sş i a
cavitaă tşii pleurale
Examenul cordului îîn situ
- se apreciazaă forma, cantitatea de graă sime subepicardicaă , arterele coronare (lineare
sau sinuoase), consistentşa lor (elasticaă sau duraă ), prezentşa de plaă ci laă ptoase (localizare,
dimensiuni), rupturi ale inimii (localizare, dimensiuni, forma, aspectul marginilor)
- recoltarea de saî nge din cavitaă tşile cordului îîn îînec (pentru determinarea
comparativaă a concentratşiei de ClNa îîn cele douaă jumaă taă tşi ale inimii), pentru ex de
laborator toxicologic, bacteriologic, serologic; pentru aceasta suprafatşa inimii trebuie saă
fie uscataă , iar recoltarea se face cu pipete (sterile îîn cazul prelevaă rii pentru ex
bacteriologic), îîn cantitate de cca 10 ml saî nge
- deschiderea cavitaă tşilor inimii îîn situ, avantajul acestui procedeu este caă se poate
aprecia corect îîntreaga cantitate de saî nge care se scurge îîn cavitatea pericardicaă , sş i
totodataă se mai poate recolta o cantitate suplimentaraă de saî nge, îîn vedere diferitelor ex
de laborator. Pentru sectşionarea cordului drt îîn situ, marginea lui drt trebuie saă
proiemine ant, ceea ce se realizeazaă prin plasarea ultimelor 4 degete ale maî îînii stg pe
fatşa diafragmaticaă a inimii, cu pulpele lor pe marginea pusaă , iar policele saă fie îîncontact
cu fatşa ant a organului. Se raă sucesş te cordul, îîncaî t marginea drt va privi ant. Se trage de
cord spre inf sş i stg, îîncaî t se evidentşiazaă cele douaă vene cave sş i se incizeazaă îîncepaî nd cu
jumaă tatea distantşei dintre cele douaă vase, îîn jos paî naă la 1 cm sup de sş antşul coronar. Se
incizeazaă VD pe marginea drt a inimii, îîncepaî nd la 1 cm inf de sş antşul coronar paî naă la
vaî rful inimii. Se verificaă permeabilitatea orificiului atrio-ventric drt.
- pentru sectşionarea inimii stg se trage cordul spre drt, se asş eazaă trei degete ale
maî îînii stg pe fatşa ant a inimii îîn apropierea vaî rfului, iar policele pe fatşa diafragmaticaă .
Linia de incizie îîncepe de la jumaă tatea distantşei dintre cele douaă vene pulmonare sup
16
paî naă la 1 cm sup de sş antşul coronar, apoi continuaă , îîncepaî nd de la 1 cm inf de acest sş antş ,
pe marginea stg a organului, paî naă la vaî rful inimii
Înima se ridicaă cu maî na stg (tşinaî nd septul interventricular îîntre indexul situat îîn VS,
iar policele îîn VD), iar cu maî na drt se sectşioneazaă pediculii ei vasculari (îîncepaî nd
dinspre inf, cu v cavaă inf spre aortaă sş i trunchiul pulmonar, acestea din urmaă fiind
sectşionate la 2-3 cm sup de originea lor)
Ligaturarea stomacului la cardia sş i pilor
- acest timp precede scoaterea piesei buco-cervico-toracice, pentru a preveni
scurgerea contşinutului gastric princardia sectşionataă
Scoaterea piesei buco-cervico-toracice
- se introduce vaî rful bisturiului îînapoia mentonului, paî naă ce paă trunde îîn cavitatea
bucalaă
- se sectşioneazaă plansş eul bucal, razant la marginea int a mandibulei, paî naă la gonion,
mai îîntaî i îîn stg sş i apoi îîn drt
- se introduce indexul stg îîn cavitatea bucalaă sş i se prinde vaî rful limbii îîntre index sş i
police, dupaă care se trage îîn jos sş i la stg (dacaă limba este alunecoasaă , se prinde cu un
tifon)
- bisturiul tşinut îîn maî na drt este aplicat îîn partea stg a pisei sş i cu vaî rful se cautaă linia
medianaă , limita dintre palatul dur sş i palatul moale, dupaă care se sectşioneazaă (incizia este
îîn formaă de litera V), cu vaî rful îîn sus, iar cu ramurile spre cele douaă unghiuri ale
mandibulei
- indexul stg trage limba sş i faringele îîn jos, dupaă care se sectşioneazaă partea sup a
peretelui post al faringelui, caî t mai aproape de baza craniului
- se sectşioneazaă îîn lungul piesei maă nunchiurile vasculo-nervoase, mai îîntaî i cel stg
apoi cel drt, piesa fiind tractşionataă îîn sens opus maă nunchiului sectşionat
- se sectşioneazaă vasele subclaviculare
- se prind organele gaî tului îîn maî na stg sş i se trage de piesaă îîn sus sş i îînainte, paî naă la
diafragmaă , îîn timp ce, cu maî na drt, se sectşioneazaă legaă turile dintre piesaă sş i cadavru
- se aplicaă o ligaturaă la nivelul cardiei, pentru a îîmpiedica scurgerea contşinutului
gastric
- se sectşioneazaă cu foarfecele palatul moale, la stg sş i la drt luetei pentru a evidentşia
cele douaă amigdale palatine
- piesa buco-cervico-toracicaă fiind tşinutaă vertical, se introduce dinspre drt spre stg
cutşitul lung spre baza pulmonilor, avaî nd muchia netaă ioasaă orientataă ant, caî nd vaî rful
cutşitului a iesş it sub baza pulmonul stg, se raă sucesş te cutşitul îîncaî t taă isş ul orientat acum ant
poate sectşiona toate organele care trec prin diafragmaă (esofag, aortaă , venaă cavaă inf etc)
Examinarea peretelui toracic
- fracturi sternale sau costale (forma lor, prezentşa in hem, rupturi pleurale)
- erodarea sternului îîn anevrismul aortic
- semne de rahitism (torace îîn carenaă , maă taă nii costale)
- rupturi sş i inf hem ale musş chilor toracelui, îîn asfixiile mecanice
Examinarea cavitaă tşii bucale
17
 - leucoplazie – plaă ci reliefate alb-cenusş ii, indurate la nivelul comisurilor bicale
- furuncule – noduli duri sau fluctuentşi, rosş ii-violacei, cu un punct alb-gaă lbui pe
suprafatşaă
- herpes – papule îînconjurate de un halo hiperemic, centrate de vezicule cu contşinut
lichid, transparent sau tulbure
- intox cu subst caustice (lez ulcero-necrotice)
- lez traumatice primare
- gingivite, lizereu, proteze, carii, lipsuri, anomalii, lucraă ri, fracturi sau luxatşii dentare
- stomatitaă aftoasaă – plaă ci rosş ii cenusş ii, acoperite de vezicule cu contşinut lichid,
opaliscent
Examinarea amigdalelor – aspect normal: ovoide, turtite transversal, acoperite de o
mucoasaă rosş ieticaă
- amigdalitaă cataralaă ac – tumefiate, rosş ii, avaî nd îîn cripte mucinaă cu mult puroi pe
sectşiune (amigdalitaă flegmonoasaă )
- amigdalitaă pultacee – cu puncte galben-cenusş ii pe suprafatşaă
- amigdalitaă necroticaă – multiple ulceratşii pe amigdale sş i faringe, acoperite de
depozite cenusş ii sau negricioase-verzui, mirositoare (amigdalitaă gangrenoasaă )
- amigdalitaă diftericaă – mucoasaă tumefiataă , cu zone hemoragice sş i ulcerate, acoperite
cu false membrane fibrinoase
- angina Ludwig – amigdale indurate, cu inf purulent difuz, îîn baza limbii, a gaî tului sş i
îîn jurul glandei submandibulare
- granulatşii tbc – noduli mici, rosş ii, putşin proeminentşi
- amigdalitaă cronicaă atroficaă – atrofiate, cu sş antşurile de pe suprafatşaă sş terse
- amigdalitaă cronicaă hipertroficaă
- amigdalitaă tbc – ulceratşii cu margini neregulate, avaî nd fundul acoperit de granulatşii
galben-cenusş ii
- abces sau flegmon retrofaringian – tumefactşie fluctuentaă , cu contşinut purulent
situataă îîntre peretele post ale faringelui sş i coloana vert
- anginaă din febra tifoidaă – ulceratşii cenusş ii, cu marele ax vertical
Examenul gg limfatici ai gaî tului – se face dupaă aceleasş i criterii ca sş i la gg axilari
Examinarea glandei parotide
Paratiroidele: greutatea fiecăreia 0,2 – 2,5 gr
Dimensiunile fiecaă reia lungime/grosime 0,3 – 1,5/0,2 – 0,4 cm
- parotiditaă epidemicaă – ambele sunt crescute îîn volum, de consistentşaă moale
- paratiditaă flegmonoasaă – hipertrofiataă , moale, cu zone de necrozaă sş i cu fistule
cutanate prin care se scurge puroi rosş ietic, mirositor
Sectşionarea limbii
- piesa buco-cervico-toracicaă se asş eazaă pe plansş etaă cu partea ei dorsalaă îîn sus

18
 - se apucaă vaî rful limbii cu maî na stg, iar cu maî na drt se fac sectşiuni cu cutşitul,
orientate frontal, de la raă daă cinaă spre vaî rf, dinspre dorsul limbii spre fatşa inf, pentru
depistarea eventualelor infiltrate hem, se poate completa cu o incizie îîn plan transversal
de la vaî rf spre raă dpcina limbii
Examinarea limbii – aspect normal: mucoasa alb-rozataă , pe sectşiune de culoare
rosş ieticaă
- traumatisme ale vaî rfului limbii – prezentşa inf hem
- limbaă praă jitaă (toxiinfectşii, uremie, deshidrataă ri, staă ri febrile prelungite) – uscataă ,
albicioasaă îîn centru sş i rosş ie pe margini
- limba saburalaă – acoperitaă cu un strat albicios, gros, uscat

Sectşionarea glandei tiroide

- se raă sucesş te piesa îîn asş a fel îîncaî t saă se punaă pe raî nd îîn evidentşaă fiecare lob
- se sectşioneazaă îîn axul lung
Examinarea glandei tiroide – aspect normal: pe suprafaţă şi pe secţiune de cul roşie-
violacee
Tiroida: nou născuţi 5 gr, adulţi – 25 – 30 gr, dimensiunile fiecărui lob:
lungime/lăţime/grosime 5 – 7/3 – 4/1,5 – 2 cm
- stazaă tiroidianaă – pe suprafatşaă sş i pe sectşiune de culoare violacee îînchisaă
- anemie – cul rosş ie palidaă
- tiroiditaă ac simplaă – crescutaă îîn volum, mai consistentaă , pe sectşiune cu puncte rosş ii
- gusş a parenchimatoasaă – glanda tiroidaă atinge dimensiuni foarte mari (ajunge îîn
torace sau retromastoidian), pe sectşiune roz-cenusş ie, uneori cu noduli rotunzi bine
delimitatşi (gusş aă nodularaă ) sau contşine chiste, cu coloid gaă lbui sau rosş ietic (gusş aă chisticaă
coloidaă )
- tiroidaă scleroasaă – micsş orataă de volum, duraă , cu benzi albicioase pe sectşiune
- atrofie tiroidianaă – micsş orataă de volum, cenusş iu-gaă lbuie, indurataă
Examinarea glandelor paratiroide – aspect normal: mici, sferice sau turtite, galben-
cafenii
- tetanie – cu infiltrate hemoragice
- adenom paratiroidian – mari, alb-gaă lbui
Deschiderea esofagului – se sectşioneazaă de sus îîn jos, pe linia medianaă a peretelui
post, cu foarfecele butonat (butonul la interior)
Examinarea esofagului – aspect normal: mucoasă cenuşiu-albicioasă, cu pliuri
longitudinale, lumen gol
Esofagul: lungimea (de la cartilajul cricoid al laringelui până în stomac) – 25 cm,
lăţimea esafogului deschis – 4 – 5 cm, grosimea peretelui – 0,3 – 0,4 cm.
- perforatşie postmortem – peretşii friabili, subtşiatşi, brun-murdari, cu revaă rsarea îîn
torace a contşinutului gastric regurgitat îîn esofag
- megaesofag – dilatarea esofagului îîn totalitate

19
 - diverticuli esofagieni
- imperforatşie esofagianaă – membranaă transversalaă care obtureazaă lumenul
- intoxicatşie cu caustice – necrozaă umedaă sau de coagulare, uneori cu perforatşie îîn
special la nivelul structurilor anatomice sau stenoze (lumenul ajunge chiar filiform, iar
sup de zona stenozataă organul dilatat)
- ulcer peptic – pierdere de subst îîn formaă de paî lnie, cu baza spre mucoasaă , localizataă
îîn apropierea cardiei
- fistule traheo-esofagiene
- varice esofagiene – cordoane albaă strui îîn partea inf a organului
- corpi straă ini, reflux gastric
- cancer – perete îîngrosş at, rigid, albicios, mucoasa faă raă luciu, vegetatşii sş i ulceratşii, la
acest nivel lumenul fiind mult diminuat
Deschiderea caă ilor aeriene
- se introduce butonul foarfecelui îîn laringe, pe peretele post, median sş i se
sectşioneazaă îîn continuare sş i traheea paî naă la pintenele traheal
- se fractureazaă cartilajul tiroid sş i cricoid
- se introduce pe raî nd capaă tul ascutşit al foarfecelui îîn fiecare bronhie principalaă sş i se
continuaă sectşionarea ramificatşiilor bronsş ice caî t mai mult posibil spre baza pulmonilor,
cuprizaî nd sş i parenchimul
Examinarea caă ilor aeriene – aspect normal: mucoasa roz-albicioasaă , îîn lumen se
poate gaă si o micaă cantitate de spumaă rozataă .
- modificaă ri cadaverice – mucoasa visş iniu-murdaraă
- asfixii mecanice, fr ale osului hioid sş i/sau cartilajului tiroid
- corpi straă ini (felul, forma, numaă rul, culoarea, consistentşa, localizarea, reactşia
peretelui la nivelul lor), aspirat gastric
- stenoze cicatriceale laringiene – corzile vocale îîngrosş ate, lumenul glotic diminuat,
mucoasa vestibularaă cu dungi albicioase
- laringitaă (traheitaă , bronsş itaă ) – mucoasa rosş ieticaă ,cu luciul sş ters, acoperitaă de mucus
- laringitaă hemoragicaă - puncte rosş ii pe mucoasaă
- laringitaă (traheitaă ) crupoasaă – pseudomembrane aderente, alb-gaă lbui sau cenusş iu-
verzui
- granulite tbc – granulatşii de dimensiunile unui bob de mei, cenusş iu-gaă lbui
- edem pulmonar – bronhiile contşin spumaă rozataă
- fistule traheo-esofagiene
- ulceratşii tbc – de obicei sunt multiple, cenusş ii, cu marginile neregulate, fundul
acoperit cu depozite galben-cenusş ii
- edem glotic – mucoasa glotei este zbaî rcitaă , din cauza cedaă rii edemului dupaă moarte
- cancere vegetante – proeminentşaă neregulataă , friabilaă , rosş ieticaă , situataă îîn special pe
corzile vocale

20
 - papilom laringian – proeminentşaăsenilaă sau pediculataă , netedaă sau mamelonataă , roz-
palidaă , moale, situataă pe carzile vocale
Sectşionarea gg traheo-bronsş ici sş i mediastinali
- antracozaă – pe suprafatşaă sş i pe sectşiune negriciosş i, induratşi
- limfangitaă tbc gg moi, alb-gaă lbui, braî nzosş i
Sectşionarea plaă maî nilor
- prealabil sectşionaă rii pulmonilor se poate proceda la fixarea lor prin injectare de
formol sol 10% îîn bronhia principalaă ; apoi bronhia se ligatureazaă sş i tot pulmonul se
poate scufunda îîntr-o baie de formol 10%, îîn functşie de datele prealabil obtşinute paî naă la
acest timp al autopsiei se poate lucra numai pe un pulmon fixat prin aceastaă metodaă ,
celaă lalt fiind examinat proaspaă t; dezavantajele metodei de fixare constau îîn aparitşia de
artefacte (mucusul bronsş ic este îîmpins distal, iar un eventual examen radiologic este mai
dificil de interpretat)
- arteriografia pulmonaraă se poate realiza prin injectare de gelatinaă baritataă îîn
trunchiul pulmonar
- pentru venografie subst de contrast se injecteazaă îîn atriul stg
- cercetarea crepitatşiilor pulmonare
- disectşia pulmonului se face cu foarfecele îîn urmaă toarea succesiune: vene
pulmonare, bronhii, artere pulmonare, deschiderea acestor elemente se face de la hilul
pulmonar paî naă la periferia organului, urmaî nd nivelul lobar, segmentar sş i pe caî t posibil
ramificatşiile acestuia din urmaă . Tehnica evidentşiazaă procesele trombo-embolice ale
vaselor patologice ale arborelui bronsş ic, precum sş i examinarea sş i sectşionarea gg din hilul
pulmonar
- se straî nge pediculul pulmonar cu maî na stg sş i se sectşioneazaă pulmonul cu cutşitul
lung de la bazaă spre vaî rf, dintr-o singuraă misş care, îîn asş a fel îîncaî t saă fie interesatşi totşi
lobii, dar faă raă saă -i separaă m complet, prezentaî nd apoi organul spre examinare ca o carte
deschisaă
- la nevoie se mai fac sectşiuni paralele cu prima
- se efectueazaă docimazia hidrostaticaă
Examinarea pulmonilor – aspect normal: umplu cavitatea toracicaă , culoare (rozaă la
nou naă scut viu, apoi cu vaî rsta tot mai pronuntşat cenusş ie din cauza antracozei), elastici,
se percep crepitatşii fine pe toataă îîntinderea; pe sectşiune de culoare cenusş iu-violacee,
laă saî nd saă se scurgaă o cantitate redusaă de saî nge
Pulmonii: pulmonul drt – 360 -570 gr, pulmonul stg – 325 – 480 gr, lungime – 26 cm,
laă tşime – 16 – 17 cm, grosime – 9 -10 cm
Greutatea pulmonilor la nou naă scutşi – 54 gr, copii 1 an – 15 ani 150 gr – 690gr
- hipostazaă – paă rtşile paravertebrale sunt de culoare rosş ie-violacee, cu consistentşaă
crescutaă
- emfizem de putrefactşie – pulmonul de culoare cenusş iu-murdaraă , pe suprafatşaă sş i pe
sectşiune cu vezicule pline de aer; pe sectşiune se scurge saî nge spumos
- pulmonul nerespirat – nu umple cavitaă tşile pleurale, fiind situat îîn sş antşurile
costovertebrale, pe suprafatşaă este neted, ciocolatiu-îînchis, consistentşaă crescutaă (de
organ parenchimatos), pe sectşiune se scurge putşin lichid rozat
21
 - pulmon respirat – umple cavitaă tşile pleurale, acoperaă cordul, pe suprafatşaă roz, are
crepitatşii, elasticitatea paă strataă , pe suprafatşaă aspect marmorat, pe sectşiune se scurge
spumaă rozataă
- miros particular (îîn intox cu alcool, acetonaă , benzen, cianuri etc)
- îînec – plaă maî nii umplu cavitatea pleuralaă , acoperaă inima, la compresie paă streazaă
amprenta, pe sectşiune uscat, elasticitatea absentaă , puncte asfixice subpleurale (se
efectueazaă proba planctonului)
- stazaă pulmonaraă – crepitatşii scaă zute, pe suprafatşaă sş i pe sectşiune de culoare rosş u-
îînchis, se scurge spontan saî nge rosş u-îînchis, îîn cantitate mare, putşin aerat
- edem pulmonar acut – pulmonii sunt crescutşi îîn volum, crepitatşii scaă zute, pe
suprafatşaă sş i pe sectşiune de cul rosş ie, pe sectşiune se scurge spontan lichid roz, aerat,
abundent
- embolie – îîn vase se gaă sesc cheaguri uscate, albicioase, friabile, striate
- trombozaă – îîn vase se gaă sesc cheaguri uscate, mate, friabile, aderente la perete
- atelectazie – zona afectataă este deprimataă , rosş u-îînchisaă , cu consistentşaă crescutaă ,
crepitatşii absente, pe suprafatşaă albaă struie, pe sectşiune de aspect uscat, caă rnos
- emfizem – pulmonii umplu cavitaă tşile pleurale, prezintaă sş antşuri laă sate de coaste,
dupaă deschiderea toracelui nu colabeazaă , pe suprafatşaă au culoare cebusş iu-rozataă , cu
vezicule pline de aer, situate subpleural, elasticitatea este scaă zutaă , crepitatşiile diminuate,
pe sectşiune cenusş ii-palizi, uscatşi
- pneumonie (hepatizatşie rosş ie) – culoare rosş ie-caă raă mizie, crepitatşiile diminuate sau
chiar absente, consistentşaă crescutaă , pe sectşiune aspect uscat
- pneumonie (hepatizatşie cenusş ie) – culoare cenusş ie, pe sectşiune lucios, umed (îîn
rest ca îîn stadiul precedent)
- pneumonie (hepatizatşie galbenaă ) – culoare galben-cenusş ie, pe sectşiune se scurge
lichid gaă lbui (îîn rest ca îîn stadiul precedent)
- infarct rosş u – pe suprafatşaă o zonaă rosş ie-brunaă , triunghiularaă , cu baza la periferie, cu
consistentşaă crescutaă , faă raă crepitatşii
- bronhopneumonie – pe alocuri crepitatşiile diminuate sau absente, consistentşaă
crescutaă , pe sectşiune marmorat (zone rosş ii, cenusş ii sş i gaă lbui) prin bronhii se scurge
puroi
- pneumonie cazeoasaă – crepitatşii absente, pe sectşiune prezintaă o masaă omogenaă ,
uscataă , friabilaă , alb-cenusş ie
- bronhopneumonie cazeoasaă – noduli cenusş ii, semitransparentşi, cu dimensiuni max
de 4-5 cm
- tbc miliar – granulatşii cenusş ii, diseminate, pe toataă suprafatşa de sectşiune,
limfadenopatie hiliaraă
- afect primar tbc – nodul cenusş iu, gaă lbui, cazeificat sau îîncapsulat, sclerozat,
calcificat, osificat, excavat, gg din hil sunt crescutşi de volum, cu granulatşii gaă lbui-cenusş ii
sş i zone de cazeificare, fiind legatşi de afectul primar prin treneuri albicioase
- cavernaă tbc – pierdere de subst cu peretşi neregulatşi, acoperitşi cu cazeum sş i cu
granulatşii galben-cenusş ii

22
 - carnificare cenusş ie – pulmon retractat, cu zone dure, îîn care crepitatşiile lipsesc, pe
sectşiune cenusş ii
- carnificare rosş ie – ca sş i la precedenta, dar culoarea este rosş ie
- abces neevacuat – cavitate cu contşinut purulent, delimitataă de tşesut de culoare rosş ie
- abces hematogen – multipli noduli purulentşi, gaă lbui, îînconjuratşi de zone rosş ii
- pneumonie interstitşialaă – pe sectşiune de culoare rosş ie, marmorat, lucios, cu zone
hemoragice mai indurate, se scurge o secretşie rozaă
- bronsş iectazie – pleura visceralaă din zonele pulmonare interesate, este fibrozataă , pe
sectşiune bronhiile sunt indurate, dilatate (aspect de fagure), cu contşinut purulent,
mirositor, peretşii bronsş ici îîngrosş atşi, parenchimul pulmonar indurat, albicios
- pneumoconiozaă – zone retractate negricioase (culoarea corespunde celei a pulberii
inhalate), cu benzi sş i noduli duri
- sclerozaă bronhopulmonaraă – pulmoni micsş oratşi, cu zone retractate, dure, scaî rtşaîie la
sectşionare, pe sectşiune cu benzi conjunctive, albicioase, indurate, bronhiile proeminaă pe
sectşiune (aspect de „paă dure retezataă ”)
- gangrenaă pulmonaraă – pierdere de subst delimitataă de un perete anfractuos, cu
contşinut verzui, uraî t mirositor, la periferie lez fiind delimitataă de o membranaă albicioasaă
- chisturi aeriene
- chist hidatic – contşinut lichid clar ca apa de staî ncaă , îîn care se aflaă nisip hidatic,
delimitat de o membranaă groasaă , albiciosaă , cu tendintşaă la spiralizare
- tumori masive – care cuprind bronhia principalaă sş i traheea, cu tendintşaă la invadare
a mediastinului, pe sectşiune cu zone alb-cenusş ii, raă u delimitate
- limfogranulomatoza malignaă – noduli duri, cenusş ii-rosş ietici sau bruni, uneori cu
mici focare necrotice
- fibrom pulmonar – nodul îîncapsulat, alb-gaă lbui, dur, prezentaî nd pe sectşiune benzi
albicioase îîn vaî rtej
- tumoraă exacavataă – pierdere de subst, care intereseazaă o masaă tumoralaă albicioasaă ,
contşinaî nd un lichid gaă lbui, cu mase necrozate
- rupturi sş i contuzii pulmonare (localizare, dimensiuni, formaă )
Secţiuni longitudinale prin timus – examinarea timusului – aspect normal: situat în
mediastinul sup, creşte în greutate până la vârsta de 12 ani, după care începe să involueze,
pe suprafaţă şi pe secţiune de culoare alb-rozată
Timus: nou născut- copii 15 ani 13 – 26 gr, adulţi peste 15 ani – 75 ani 20 – 6 gr, de la
naştere la 9 luni lungime/lăţime 6/2,7 – 4,1 cm, de la 9 luni la 2 ani 7/0,6 – 0,9 cm, de la 3
ani la 14 ani lungime 8,4 cm
- heperplazie timicaă – 100-200 gr
- persistentşa timusului
- tumori, abcese
Deschiderea inimii sş i a vaselor mari
- angiografia coronarianaă – se practicaă pentru a evidentşia ocluziile sş i anastomozele
îîntre cele douaă artere coronare; pentru aceasta se îîndepaă rteazaă chegurile prin perfuzie

23
cu sol salinaă , se canuleazaă ostiile coronarelor sş i se perfuzeazaă arterele coronare cu sol
salinaă paî naă ce prin sinusul coronar nu se mai scurge saî nge; îîn continuare se pot injecta
fie un amestec de bariu-gelatinaă , fie subst diferite îîn cele douaă artere
- dacaă se suspecteazaă lez ats îîntinse pe aortaă sş i ramurile ei, se scot organele îîn bloc,
se deschide aorta pe peretele ei post (pentru a menaja ramurile ei) sş i se perfuzeazaă
inima cu Sudan ÎV (plaă cile ats se coloreazaă îîn rosş u)
- maă surarea diametrelor inimii
- deschiderea cavitaă tşilor cordului se face îîn sensul curgerii saî ngelui: atriul sş i ventric
drt, atriul sş i ventric stg
- deschiderea inimii drt: se ridicaă cordul vertical, tşinaî ndu-l de vaî rf, cu maî na stg, îîn
asş a fel îîncaî t policele acesteia se gaă sesş te pe marginea drt a inimii, care privesş te ant
- cu vaî rful cutşitului se incizeazaă mai îîntaî i îînapoia auricului drt la egalaă distantşaă îîntre
orificiile celor douaă vene care paî naă la 1 cm sup de sş antşul coronar, dupaă care se face a
doua incizie pe marginea VD paî naă la vaî rful inimii
- se scot cheagurile din cavitaă tşile inimii drt
- se cerceteazaă permeabilitatea orificiului atrioventricular drt
- se unesc cele douaă incizii cu un foarfece butonat pentru a menaja aparatul valvular
îîl introducem dinspre baza inumii spre vaî rf
- deschiderea inimii stg: se tşine inima îîn maî na stg, cu marginea ei drt îîn palmaă sş i cu
marginea obtuzaă îîn sus
- se incizeazaă mai îîntaî i post de auriculul stg, îîntre venele pulmonare drt sş i cele stg
paî naă la 1 cm sup de sş antşul coronar sş i apoi la nivelul VS, la jumaă tatea distantşei îîntre fatşa
sternocostalaă sş i diafragmaticaă
- îîn continuare se procedeazaă ca sş i îîn cazul inimii drt
- îîn caz de simfize pericardice puternice inima se deschide prin sectşionarea îîn bloc a
pericardului, aderentşelor sş i a peretelui organului, la nivelele araă tate mai sus
- depistarea eventualelor insuf valvulare pulmonare sş i aortice se face prin turnare de
apaă îîn aceste vase; testul este pozitiv, indicaî nd insuf valvularaă numai dacaă nivelul apei
scade brusc
- deschiderea trunchiului pulmonar. Se asş eazaă cordul pe plansş etaă cu fatşa
sternocostalaă îîn sus; se introduce butonul foarfecelui butonat sub peretele ant a VD, îîn
timp ce foarfecele paă trunde prin orificiul pulmonar îîn trunchiul pulmonar sş i apoi pe
raî nd îîn fiecare arteraă pulmonaraă , sectşionaî nd simultan peretele ant al ventricolului, dupaă
care se scot cheagurile de saî nge din vase
- deschiderea aortei se face îîn mod similar prin VS, deschizaî nd succesiv aorta
ascententaă , arcul aortic sş i aorta descendentaă toracicaă (se evitaă eventualele rupturi sau
anevrisme)
- deschiderea arterelor coronare – se paă trunde cu foarfece mic prin orificiile lor de
emirgentşaă de la nivelul sinusurilor aortice.
Examinarea cavitaă tşilor inimii, a endocardului, vaselor mari sş i coronarelor
Inima: greutatea baă rbatşi 270-320 gr, femei 250-285 gr, dimensiuni: lungime baă rbatşi
8,5 – 9,0 cm, femei 8,0 - 8,5 cm, grosimea (la baza ventricolilor) baă rbatşi 3,5 – 4,5 cm,
femei 3,2 – 4,0 cm, circumferintşa (la baza ventricolilor) 25,8 cm
24
 VD – grosime 0,2 -0,3 cm
VS – grosime 0,7 – 1,2 cm
Septul interventricular – grosime 1 – 1,2 cm
- prezentşa eventualelor proteze cardiace
- tonicitatea sş i consistentşa inimii saunt normale, dacaă organul pus pe masaă îîsşi
paă streazaă forma; dacaă se etaleazaă , consistentşa este scaă zutaă
- contşinutul cavitaă tşilor inimii – dacaă moartea s-a instalat lent – cheaguri brune sau
lardacee, lucioase neaderente; dacaă moartea s-a instalat brusc – cavitaă tşile sunt goale; îîn
asfixii – saî nge lichid, negru
- contuzii, plaă gi, rupturi cardiace (localizare, dimensiuni, forme)
- tromboze
- aprecierea diametrelor orificiilor – normal, prin orificiul atrioventricular drt
paă trund ultimele douaă falange ale degetelor 2-5, iar prin orificul atrio-ventricular stg
numai douaă degete
- stenoze: valvulele sunt îîngrosş ate, deformate, alipite, rigide, alb-gaă lbui, cu suprafatşaă
neregulataă , orificiile sunt mult reduse, cordajele îîngrosş ate, retractate, modificaă ri la care
se asociazaă dilatarea sş i hipertrofia cavitaă tşilor ant procesului lezional
- insuficientşele: functşionale (consecintşa dilataă rii orificiilor) sş i organice (consecintşa
retractşiei valvulelor sş i a cordajelor tendinoase)
Aspectul normal al endocardului – elastic, transparent, lucios
-valvulite – îîngrosş area difuzaă a marginii libere a valvulelor, care pot fi de culoare
cenusş ie (formaă difuzaă ) sau cu depuneri de culoare roz pe marginea liberaă (formaă
varicoasaă ), sau valvulele sunt indurate, opacifiate, cu proeminentşe mamelonate, friabile
(forma vegetantaă )
- endocarditaă parietalaă vegetantaă – cu proieminentşe neregulate, alb-rosş ietice, friabile
- endocarditaă ulcerovegetantaă – cu proieminentşe neregulate, alb-rosş ietice, friabile,
ulcerate, cordajele tendinoase sş i musş chii papilari ruptşi
- se cerceteazaă valvulele, intima (normal alb-gaă lbuie, netedaă , lucioasaă ), contşinutul
(cheaguri postmortem sau trombi, emboli) aortei sş i trunchiului pulmonar
- hipostazaă – coloratşie visş inie a intimei
- ateromatozaă – vasul dilatat, cu peretşii induratşi (scaî rtşaîie la sectşionare) cu plaă ci
gaă lbui, izolate, sau confluiente, uneori calcaroase, osificate sau ulcerate, care oblitereazaă
îîn grade diferite lumenul; coronarele au peretşii rigizi, cu lumen adesea filiform (aspect
de macaroane)
- aortitaă lueticaă – peretşii induratşi, prezentaî nd pe alocuri dilatatşii, elasticitatea
scaă zutaă , intima cu plaă ci proieminente, alb-cenusş ii, dispuse longitudinal, îîn apropierea
valvulelor, la originea arterelor coronare, pe aorta ascendentaă , pe arcul aortei, foarte rar
pe aorta descendentaă sş i nici o dataă pe aorta abdominalaă
- trombi sş i emboli
- anevrisme aortice – dilatatşii localizate îîn partea ascendentaă , pe arc sş i îîn aorta
toracicaă îîn aortitaă lueticaă sau pe aorta abdominalaă îîn ateromatozaă , cu intima prezentaî nd
plaă ci dure de sclerozaă , ulceratşii sş i trombi
25
 - rupturile aortei – incomplete (interesaî nd numai intima) sau complete (interesaî nd
îîntregul perete), îîn ultimul caz coexistaî nd cu revaă rsate de saî nge îîn mediastin, cav
pericardicaă sau abdominalaă
- rupturile intimei – localizare, dimensiuni, aspect
- modificaă ri ale grosimii inimii: grosimea miocardului ventric se maă soaraă la circa 1
cm de valva pulmonaraă sau de valva mitralaă (nu se includ îîn grosime sş i trabeculii inimii);
valori normale: VD 0,2-0,3 cm, VS 0,7-1,2 cm, grosimea septului interventricular 1,2 cm
- hipertrofie cardiacaă – care poate afecta organul 1.îîn totalitate – aspect de
hipertrofie simplaă (peretşii îîngrosş atşi, dar cavitaă tşile au diametrele normale), hipertrofie
concentricaă (peretşii îîngrosş atşi, cavitaă tşile avaî nd diametrele micsş orate), hipertrofie
excentricaă (peretşii îîngrosş atşi, cavitaă tşile fiind dilatate) sş i cordul bovin (îîngrosş area
peretşilor sş i dilatarea tuturor cavitaă tşilor) sau 2.partşial: caî nd afecteazaă numai unul din
ventricoli
- atrofia inimii – simplaă (îîn casş exii) sş i atrofia brunaă
- malformatşiile cordului sş i ale vaselor mari : stenoza trunchiului pulmonar sau a
istmului aortic, comunicatşie interatrialaă sau interventricularaă , persistentşa canalului
arterial, triada Fallot (stenoza trunchiului pulmonar, dextropozitşia aortei, comunicare
interventricularaă , hipertrofia VD), triada Fallot (stenoza trunchiului pulmonar,
comunicare interatrialaă sş i hipertrofia ventricolului drt) etc
Disectşia sistemului conductor al inimii
- se dezinsereazaă cuspida ventralaă a valvei mitrale sş i astfel se evidentşiazaă fatşa stg a
septului interventricular; ramura stg a fascicolului His apare ca o bandaă albaă
- se urmaă resş te aceastaă ramuraă îîn sus prin disecarea endocardului paî naă la valvulele
aortice sş i apoi spre VD
- pe sub valvulele aortice se inroduce o sondaă oblic spre drt
- se îîntoarce inima drt spre examinator pentru a diseca ramura drt a fascicolului His,
aceastaă ramuraă se urmaă resş te paî naă la m papilar ant avaî nd ca reper proieminentşa sondei
- se dezinsereazaă cuspida septalaă sş i astfel se urmaă resş te ramura drt îîn lungul septului
interatrial paî naă la orificiul sinusului coronar, unde se evidentşiazaă nodulul atrio-
ventricular
- pentru reperarea acestuia din urmaă se folosesş te triunghiul Koch (delimitat de ostiul
atrio-ventric drt, ostiul sinusului coronar sş i tendonul Todaro) îîn aria caă ruia se aflaă
- nodulul sino-atrial se evidentşiazaă pe suprafatşa exterioaraă a cordului, îîndepaă rtaî ndu-
se epicardul de pe vena cavaă sup, AD sş i sş antşul terminal; profund de aceasta apar fibre
miocardice mai palide, situate îîn partea sup a sş antşului terminal; se continuaă disectşia lor
spre endocard
- prin aplicare de sol Lugol fibrele sistemului cardiovector se coloreazaă îîn albastru
(datoritaă contşinutului lor bogat îîn glicogen)
Sectşionarea cordului
-se fac sectşiuni transversale prin cord de la bazaă la vaî rf
Examinarea cordului – aspect normal: culoare uniformaă , rosş ie-castanie
-modificaă ri globale de culoare – brunaă (atrofia brunaă ), gaă lbuie (anemii, steatozaă )

26
 - ÎM acut – zonaă necrozataă proieminentaă , palidaă , friabilaă cu consistentşaă sş i elasticitate
scaă zute, cu contur gaă lbui, îînconjurat de o zonaă hemoragicaă
- infarct îîn stadiul de organizare – zonaă gaă lbuie sau rozaă , planaă
- miocarditaă supurataă – noduli alb-gaă lbui, delimitatşi de o zonaă rosş ie
- miocarditaă cronicaă – pe sectşiune – benzi sau zone albicioase, cu consistentşaă
crescutaă
Tehnici pentru dg ÎM – se bazeazaă pe absentşa îîn miocardul ischemic a substantşelor,
enzimelor sş i coenzimelor respiratorii
- testul nitro-BT: se îîndepaă rteazaă saî ngele de pe fragmentul supus examinaă rii prin
spaă lare cu apaă rece; se introduce îîn nitro BT pentru 30 min la 37 grade; miocardul
normal are culoarea albastru purpurie, miocardul cu infarct nu se coloreazaă ; la 12 ore
postmortem miocardul normal nu-sş i modificaă culoarea (virarea de culoare se poate
obtşine prin adaos de lactat de Na)
- testul cu cloruraă de trifeniltetrazol – fragmente miocardice de 1 cm grosime se pun
pentru 30-45 min îîn cloruraă de frifeniltetrazol la 37-40 grade; miocardul normal se va
colora îîn rosş u, pe caî nd cel ischemic nu se coloreazaă

Cavitatea abdomino-pelvină – ordinea examinaă rii sş i a sectşionaă rii organelor

abdominale este cea dictataă de procesele patologice (tumori invadante, perforatşii,
aderentşe) sau de eventualele inteventşii chirurgicale suferite. ÎÎn timpul autopsiei
abdomenului, suportul se asş eazaă sub lombe.
Principii generale de examinare a organelor abdominale îîn situ, a peritoneului sş i a
cavitaă tşii peritoneale
- se consemneazaă : modificaă rile raporturilor sş i pozitşiei organelor abdominale,
aderentşele (localizare, îîntindere, dificultatea cu care se desfac, aspect), volvulus, tumori,
perforatşii ale viscerilor tubulare (localizare, maă rime, formaă , aspectul marginilor),
contşinutul patologic al cavitaă tşii peritoneale, iar îîn cazul interventşiilor chirurgicale:
localizarea sş i integritatea suturilor, felul interventşiei, permeabilitatea gurii de
anastomozaă , starea organelor vecine etc.
- descrierea lez peritoneale se face dupaă aceleasş i norme ca sş i la pleuraă
- pentru evidentşierea proceselor tromboembolice ale sectorului portal:
- reperarea pediculului hepatic, aflat îîn marginea liberaă (drt) a omentului mic, prin
ridicarea ficatului sş i coboraî rea stomacului
- se incizeazaă cu bisturiul peritoneul pe marginea drt a pedicolului sş i se ridicaă
seroasa pe toataă îîntinderea, ataî t ant caî t sş i post
- acum se poate evidentşia pedicolul hepatic ce elemente care îîl alcaă tuiesc: v portaă
situataă îîn plan post, canalul hepatocoledoc (rezultat din unirea canalului cistic cu canalul
hepatic comun) situat ant sş i la drt sş i a hepaticaă , care urcaă ant de v portaă , îîn flancul ei stg
- îîn continuare, se evidentşiazaă vasele mezenterice sup situate îîn mezenter; pentru
aceasta se ridicaă mezocolonul transvers, se abat ansele intestinale spre stg sş i astfel se
evidentşiazaă foitşa drt a mezenterului; se îîntinde aceastaă foitşaă sş i se incizeazaă cu bisturiul îîn
apropierea marginii ei intestinale; acum se vaă d vasele mezenterice sup, artera fiind
situate la stg, iar vena la drt

27
 - îîn mod similar, procedaă m pentru evidentşierea vaselor mezenterice inf, dupaă
prealabila abatere a anselor intesinale la drt; v mezentericaă inf se aflaă la stg arterei
- se incizeazaă lg gastrocolic, se ridicaă stomacul sş i se evidentşiazaă pancreasul; pe fatşa
post a acestuia sş i post de bulbul duodenal se pun îîn evidentşaă v splenicaă , confluientşa ei cu
v mezentericaă inf sş i originea v porte
- disectşia v porte poate fi completataă dupaă scoaterea ficatului, prin urmaă rirea
ramurilor intrahepatice
- deoarece de multe ori îîntaî lnim dificultaă tşi îîn depistarea sursei unei hemoragii se
procedeazaă îîn felul urmaă tor:
- se evacueazaă complet din cavitatea abd saî ngele sş i celelalte lichide patologice
- se evidentşiazaă omentul mic prin tragerea cu maî na stg a ficatului îîn sus sş i spre drt;
apoi cu degetele maî îînii drt se palpeazaă fatşa visceralaă a ficatului paî naă se simte peritoneul;
îîn acest moment cu indexul drt palpaă m mica curburaă ; se trage stomacul inf sş i spre stg sş i
astfel se evidentşiazaă omentul mic cuprins îîntre esofagul abdominal, mica curburaă a
stomacului, bulbul duodenului sş i ficat
- se incizeazaă orizontal omentul mic pe o distantşaă de 3-4 cm, cu atentşie pentru a nu
leza nici mica curburaă sş i nici pedicolul hepatic
- se ridicaă omentul mic sş i îîn planul profund al regiunii se evidentşiazaă aorta situataă la
stg sş i v cavaă îînf la drt
- se injecteazaă îîn aortaă sub presiune moderataă o sol colorataă sş i apoi se urmaă resş te
locul prin care aceasta paă raă sesş te arborele arterial
Tehnica Derober:
- examenul îîn situ
- scoaterea intestinului subtşire sş i a intestinului gros
- scoaterea îîn bloc a organelor supramezocolice:
- sectşionarea lig falciform sş i triunghiular stg
- sectşionarea celorlalte ligamente ale ficatului
- dupaă sectşionarea lig triunghiular drt se procedeazaă la decolarea retrohepaticaă sş i
retrocavaă
- se apicaă cu maî na stg marginea inf a splinei sş i coada pancreasului, pe care le tragem
spre drt, sectşionaî nd pe parcurs aderentşele retropancreatice paî naă la m suspensor al
duodenului
- se trag îîn sus pancreasul, stomacul sş i doudenul
- lama bisturiului va trebui saă fie îîn permanentşaă paralelaă cu aorta sş i cu v cavaă îînf
pentru a nu le leza
- decolarea continuaă paî naă la orificiul abdominal al v cave inf
- sectşionarea a mezenterice inf, a trunchiului celiac sş i a esofagului
- sectşionarea v cave inf îîntre diafragm sş i ficat
- sectşionarea paă rtşii subhepatice a v cave inf
- tragerea îîn afaraă a blocului visceral

28
 Scoaterea şi secţionarea splinei
Splina: bărbaţi 150 gr, femei 180 gr, lungime – 10 -12 cm, lăţime – 7 – 8 cm, grosime –
3 – 4 cm
- cu maî na drt se abate stomacul spre drt, cu maî na stg se trage splina spre drt sş i
îînainte
- splina fiind trasaă spre drt, se sectşioneazaă pediculul sş i ligamentele
- se cautaă eventualele spline accesorii (se noteazaă : localizarea, forma, dimensiunile,
aspectul etc)
- se caî ntaă resş te splina
- se asş eazaă cu hilul pe plansş etaă , îîntre police sş i celelalte degete, dupaă care se
sectşioneazaă îîn axul lung, cu cutşitul mare îîntrodus îîn palma stg, dinspre fatşa
diafrgamaticaă spre fatşa visceralaă
Examinarea splinei – aspect normal: capsula este luciosaă , netedaă , transparentaă , pe
sectşiune de culoare violacee cu punte sau fire albicioase
- modificaă ri de autolizaă sş i putrefactşie – consistentşaă scaă zutaă , paî naă la aceea a unei
magme, pe sectşiune negricioasaă , se rade, uneori cu aspect spongios
- hernii îîn cavitatea toracicaă
- splenectomie
- ptoze
- rupturi ale splinei (localizare, traiect, dimensiuni, margini)
- splenomeagalii dure: stazaă cardiacaă (capsula îîngrosş ataă , pe sectşiune de culoare
violacee, se scurge saî nge), amiloidozaă (pe sectşiune rosş u-palaă , cu aspect sticlos, slaă ninos,
uneori cu noduli cenusş ii, translucizi, splinaă amiloidaă nodularaă ), ciroze (capsula
îîngrosş ataă , pe sectşiune cu benzi sş i zone albicioase-sidefii), rezarismoze (splina caî ntaă resş te
3-5 kg, pe sectşiune de culoare caă raă mizie), leucozaă limfoidaă cronicaă (1000-1500 gr, pe
sectşiune roz-cenusş ie, cu zone hemoragice sş i numeroase puncte albe), leucozaă mieloidaă
cronicaă (2000-7000 gr, capsulaă îîngrosş ataă , pe sectşiune rosş ie-cenusş ie), splenitaă tbc (cu
granulatşii galben-cenusş ii pe sectşiune)
- splenomegalia moale: splenitaă infectşioasaă – se etaleazaă pe masaă , capsula netedaă ,
uneori acoperitaă cu membrane galben-cenusş ii, friabilaă , pe sectşiune se rade, negricioasaă
sau rosş u-cenusş ie, uneori cu granulatşii îînconjurate de zone hiperemice
- splinaă micaă – dupaă hemoragii, la baă traî ni
- infarct splenic – zonaă îîndurataă , triunghiularaă , cu vaî rful la hil, pe sectşiune de culoare
gaă lbuie (infarct alb) sau rosş ie (infarct rosş u)
- infarct cicatrizat – zone sidefii lineare, dure, deprimate, avaî nd pe sectşiune formaă
triunghiularaă sau linearaă
- limfogranulomatozaă malignaă – pe sectşiune cu noduli alb-gaă lbui, de maă rimea unei
nuci
- cancer primitiv – noduli rosş ietici, restul parenchimului prezentaî nd benzi albicioase
- chiste splenice – cu contşinut seros sau hemoragic
- splina sclerogomoasaă – pe suprafatşaă cu numeroase depresiuni sş i proieminentşe
(aspect de „organ legat îîn sfori”), pe sectşiune cu noduli sş i benzi cenusş ii
29
 Scoaterea sş i deschiderea stomacului
- stomacul se scoate îîntre ligaturi
- se deschide cu foarfecele butonat pe marea curburaă
Examinarea stomacului- aspect normal – cu ochiul liber: mucoasă cenuşie cu plicile
gastrice.
Stomacul: distanţa dintre cardia şi pilor 20 cm, capacitatea bărbaţi 2,5 l, femei 1,8 l,
conţinutul normal al stomacului: secreţie, alimente în diferite grade de digestie, reflux
biliar
- descrierea inteventşiilor chirurgicale
- modifaă ri de pozitşie sş i de formaă (ptozaă , stomac alungit, volvulus, hernie îîn cavitatea
toracicaă )
- contşinut patologic – saî nge, materii fecale, lichid cu miros de petrol sau aliaceu, de
culoare albastru-verzui sau gaă lbui (intox cu subst organofosforice), miros de alcool,
acetonaă , otşet, migdale amare (HCN sş i derivatşi), resturi de tablete ingerate, corpi straă ini
- hipostazaă – pete de culoare rosş ie-murdaraă îîn lungul vaselor, situate pe peretele
decliv al organului
- putrefactşie – mucoasa friabilaă , intumescentşaă, uneori cu perforatşie îîn special al
peretelui post, la acest nivel peretele fiind friabil, omogen, subtşiat, faă raă reactşie
peritonealaă de vecinaă tate
- gastritaă acutaă cataralaă – mucoasa îîngrosş ataă , rozaă , cu hemoragii punctiforme sş i
eroziuni pe muchiile plicilor
- gastritaă acutaă fibrinoasaă – cu depozite cenusş ii sş i cu membrane aderente, care
acoperaă ulceratşii superficiale
- gastritaă flegmonoasaă – mucoasa cenusş ie, cu striuri hemoragice sş i ulceratşii,
acoperite de puroi galben
- gastritaă cr hipertroficaă – mucoasa îîngrosş ataă , rosş ie sau brun-negricioasaă , acoperitaă
de mucinaă , pliuri îîngrosş ate
- gastritaă cr atroficaă – pliuri sş terse
- varice gastrice – proieminentşe albaă strui submucoase la nivelul cardiei
- cancer difuz mucos – peretşii moi, infiltratşi cu mucus
- cancer difuz schiros – peretşii induratşi, mucoasa cu zone netede, faă raă pliuri, care
alterneazaă cu zone proeminente, albicioase sau hemoragice
- cancer vegetant – proeminentşaă cu suprafatşaă neregulataă , moale, îîn dreptul ei
peretele gastric fiind îîngrosş at sş i îîndurat, uneori cu ulceratşii
- eroziuni gastrice
- ulcer acut – pierdere de subst rotundaă , cu diametrul de 1-2 cm, cu margini regulate,
drepte, cu fundul cenusş iu murdar
- ulcer cronic – perdere de subst rotundaă sau ovalaraă , cu diametrul paî naă la 10 cm, cu
marginile îîngrosş ate, fundul curat, cenusş iu, aspect „îîn terasaă ” al marginilor dinspre pilor
- ulcer calos – baza ulcerului este duraă

30
 - ulcer perforat – îîn care lipsa de subst intereseazaă îîntreg peretele, îîn cavitatea
peritonealaă se poate gaă si contşinut gastric
- ulcer penetrant – deschiderea se face îîntr-un organ vecin, cel mai frecvent îîn
pancreas
- stenoze gastrice
Scoaterea sş i deschiderea intestinului, a cecului sş i colonului
- se repereazaă flexura duodenojejunalaă
- se face o butonieraă îîn mezenter, îîn drepul primei anse intestinale sş i se pune la
originea jejunului o dublaă ligaturaă
- se incizeazaă îîntre ligaă turi, se ridicaă capaă tul proximal, liber al jejunului sş i se
sectşioneazaă mezenterul îîn lungul insertşiei sale caî t mai aproape de anse, cu cutşitul lung,
prin misş caă ri „îîn arcusş de vioaraă ”
- se scoate intestinul gros, procedaî nd pentru cec, colon ascendent sş i colon
descendent la decolarea peritoneului pe laturile acestor organe, iar pentru colonul
transvers sş i sigmoid ca sş i pentru intestinul liber, la sectşionarea mezourilor
- sectşionarea lig gastrocolic se face cu foarfecele, avaî nd mediusul sş i indexul maî îînii
stg introduse îîn bursa omentalaă . Se decoleazaă colonul descendent, apoi se tşine cu maî na
stg colonul transvers sş i extremitatea sup a colonului descendent, iar cu maî na drt se
sectşioneazaă legaă turile flexurii colice stg.
- se ridicaă o dublaă ligaturaă sup de ampula rectalaă sş i se sectşioneazaă îîntre ligaturi
- îîntegul intestin se pune îîntr-un vas cu apaă
- deschiderea se face cu foarfecele butonat tşinut îîn maî na drt, îîncepaî nd de la jejun, pe
marginea mezentericaă , trecaî nd concomitent peretele cu mucoasa orientataă îîn sus,
printre index sş i medius stg
- apendicele vermicular se deschide fie cu foarfecele mic,pe marginea opusaă insertşiei
mezoapendicelui, fie prin sectşiuni transversale cu bisturiul
Examinarea intestinului sş i al colonului – aspect normal cu ochiul liber: mucoasa
jejunului sş i a ileonului este alb-rozataă , cu plici transversale sş i pete albicioase
Intestinul: lungimea duodenului – 30 cm, lungimea intestinului subtşire – 5,5 – 6,5 m
lungimea intestinului gros – 1,5 – 1,7 m, lungimea apendicelui – 4 -8 cm
-mucoasa colonului – roz-albicioasaă , netedaă cu foliuli limfoizi
- hipostazaă – ansele declive de culoare violaceu-murdare
- impregnarea postmortem cu bilaă îîn special a flexurii colice drt
- interventşii chirurgicale pe colon (rezectşii intestinale, apendicectomie)
- la nou-naă scutşi – prezentşa sau absentşa aerului îîn mezocolon
- contşinutul intestinului subtşire – gaze, chim, secretşii mucoase, mucopurulente,
purulente, saî nge rosş i sau negru, materii fecale, corpi straă ini, coprolitşi; intestin gros –
saî nge digerat sau nu, materii fecale, puroi, resturi ale mucoasei, calculi biliari
- hernii – se descrie sediul (scrotale, inghinale, femurale, diafragmatice, ale liniei
albe, îîn recesurile duodenale sş i intersigmoidian, îîn gaura epiploicaă ), aspectul orificiul
herniar sş i al sacului, contşinutul acestuia

31
 - diverticuli
- dolicocolonul (lungime anormalaă ), megacolonul congenital (hipertrofia peretelui sş i
dilatarea organului)
- aderentşele anselor intestinale
- invaginatşii (seroasa segmentului invaginat este mataă , de culoare rosş ie cu sufuziuni
hemoragice, prezintaă pe suprafatşaă depozite de fibrinaă sş i aderentşe)
- volvulus (torsiunea unei anse intestinale sau a celei sigmoide îîn jurul axului saă u
mezenteric; ansa este rosş ie-violacee, acoperite de depozite de fibrinaă , tumefiataă ,
necrozataă )
- stenoze intestinale
- infarctizaă ri – de culoare violaceu-îînchisaă , cu depozite fibrinohemoragice pe
suprafatşaă, perete îîngrosş at, infiltrat cu saî nge, contşin lichid brun
- fistule
- enterite nespecifice – seromucoasaă , descuamativaă , cu zone ulcerative sş i infiltrate
hemoragice îîn perete, flegmonoasaă cu îîngrosş area peretelui, centralaă cronicaă hipertroficaă
sau atroficaă
- enteritaă tbc – granularaă – granulatşii cenusş ii-gaă lbui, îînconjurate de o zonaă
hiperemicaă
- enteritaă tbc ulcerativaă – ulceratşii circulare, perpendiculare pe axul lung al
organului, cu margini groase, neregulate, cu infiltrate galben-cebusş ii, cu fundul acoperit
cu granulatşii sş i cazeum
- enteritaă dizenteriformaă – mucoasa edematşiataă , mamelonataă , cu sufuziuni sanghine,
avaî nd pe vaî rful valvulelor depozite gaă lbui-rosş ietice
- enteritaă dizentiformaă îîn stadiul ulcerativ – pierdere de subst cu margini neregulate,
avaî nd pe fund puroi sau membrane cenusş ii verzui
- febraă tifoidaă îîn stadiul de intumescentşaă encefaloidaă – foliculii agregatşi sunt
hipertrofiatşi, cu aspect encefaloid
- febraă tifoidaă îîn stadiul de necrozaă - foliculii agregatşi sunt hipertrofiatşi, suprafatşaă lor
este neregulataă , cu ulceratşii galben-cenusş ii, avaî nd îîn jur o zonaă hiperemicaă
- febraă tifoidaă îîn stadiul de ulceratşie – foliculii prezintaă ulceratşii rosş ietice, care au
axul mare paralel cu cel al organului, marginile taă iate drept, fundul curat, lucios
- modificaă ri de pozitşie ale apendicelui – situs inversus, îîn hipocondru sau flancul drt,
îîn bazin etc
- apendicitaă cataralaă – apendicele hipertrofiat, seroasaă mataă , indurat, cu peretele
îîngrosş at, mucoasaă rosş ieticaă , mamelonataă
- apendicitaă flegmonoasaă – apendice hipertrofiat, moale,acoperit de depozite
fibrinopurulente, mucoasa cu puncte rosş ii, uneori cu ulceratşii
- apendicitaă cr hipertroficaă – apendice hipertrofiat, aderent la organele vecine, pe
sectşiune mucoasa îîngrosş ataă , brunaă
- apendicitaă cr atroficaă – apendice atrofiat, alb-sidefiu, cu lumenul diminuat
- apendicitaă abcedataă – îîn grosimea peretelui se gaă sesc focare purulente, gaă lbui,
îînconjurate de un inel hiperemic
32
 - empiem sş i mucocel apendicular – apendice plin de puroi sau cu mucus
- apendicitaă gangrenoasaă – apendice necrozat, negru-verzui, moale, acoperit cu
sfacele cenusş ii, degajaă miros fetid
- colite (generalizate sau localizate)
- ulceratşii uremice – pe colon sş i rect
- tiflitaă miercurialaă
- tbc ileocecal hipertrofic – formatşiune tumoralaă , paî naă la dimensiunile unei
portocale, duraă , contşinaî nd peretele cecal sş i gg cazeificatşi, mucoasa cecalaă cu ulceratşii sş i
trabeculi cazeificatşi
- polipi
- cancer vegetant – proieminentşaă conopidiformaă , senilaă sau pediculataă , avaî nd pe
suprafatşaă necroze sş i ulceratşii, peretele îînvecinat îîngrosş at
- cancer ulcerat – ulceratşii circulare, cu margini neregulate, îîngrosş ate, indurate, de
cul negricioasaă , cu striuri hemoragice
Deschiderea duodenului îîn situ
- duodenul se deschide cu foarfecele pe peretele saă u ant, de la bulb spre flexura
duodenojejunalaă
- mucoasa din dreptul jumaă taă tşii inf a paă rtşii descendente a duodenului se netezesş te
transversal cu maî na, dupaă care se comprimaă vezica biliaraă sş i se urmaă resş te aparitşia bilei
la niv papilei doudenale mari de pe peretele postero-medial al paă rtşii descendente
- se face o butonieraă sş i îîn continuare se disecaă canalul cistic, coledoc, hepatic, comun,
hepatic drt sş i hepatic stg
- disectşia elementelor pediculului hepatic
Examinarea doudenului se face dupaă aceleasş i criterii ca sş i restul tubului digestiv
Examinarea vezicii biliare şi a pediculului hepatic – aspect normal al căilor biliare
extrahepatice – mucoasa verzuie, cutată, conţin bilă fluidă, galben verzuie
Vezica biliară: 80 – 100 gr, lungime – 3 – 17 cm, lăţime – 3,5 cm, grosime – 2 cm
- absentşa vezicii (colle cistectomie)
- vezicaă flotantaă
- malformatşii congenitale – aplazie, vezicaă dublaă , atrezia caă ilor biliare, dilatatşie
congenitalaă
- colecistite – vezica este maă ritaă , cu peretele îînrosş at, mucoasa îîngrosş ataă , acoperitaă de
mucus, contşine fie bilaă vaî scoasaă verde îînchis (colecistitaă cataralaă ), fie puroi verzui
(colecistitaă purulentaă ), fetidaă (colecistitaă gangrnoasaă ), alteori peritoneul este acoperit de
membrane fibrinopurulente (colecistitaă flegmonoasaă ), sau mucoasa prezintaă ulceratşii
(colecistitaă ulcero-flegmonoasaă )
- colecistitaă cr calculoasaă – peretele este indurat, alb-gaă lbui, cu aderentşe la organele
vecine, mucoasa atroficaă , uneori cu ulceratşii, cu bilaă vaî scoasaă sş i calculi inclavatşi îîn perete
- colecistitaă scleroatroficaă – organul este micsş orat, perete indurat, subtşiat, cu
aderentşe
- vezica fragaă – depuneri gaă lbui de colesterol
33
 - hidrocolecist – vezica dilatataă cu peretşii dilatatşi, netezi, cu contşinut seros
- piocolecist – dilatataă , contşinut purulent
- cancer – strofiataă sau hipertrofiataă , perete îîngrosş at, indurat, alb-sidefiu (forma
difuzaă ) sau cu formatşiuni vegetante (forma vegetantaă )
- metastaze la nivelul gg hepatici
- tromboflebitaă – vena portaă aderaă la celelalte componente ale pedicolului hepatic,
peretşi induratşi, contşine trombi
- pileflebitaă supurataă – calibru crescut, perete moale, friabil, contşine cheaguri
purulente moi
- litiazaă – calculi de formaă sş i nr variabil, obstruaî nd partşial sau complet lumenul caă ilor
biliare, cu dilatarea segmentului supraiacent lor, mucoasa atrofiataă , uneori cu ulceratşii,
perforatşii sau fistule
- plaă gi
Scoaterea sş i sectşionarea ficatului
- se sectşioneazaă lig falciform îîn sent antero-post
- se pune îîn evidentşaă lig triunghiular stg al ficatului, prin tragerea îîn sus sş i spate drt a
lobului stg a ficatului cu maî na stg
- se sectşioneazaă ant-post lig triunghiular drt paî naă îîn apropierea v cave inf
- se ridicaă cu maî na stg lobul drt al ficatului sş i cu foarfecele se sectşioneazaă cu
prudentşaă aderentşele de la acest nivel; pe parcursul acestui timp se repereazaă prin
palpare RD, glanda suprarenalaă drt sş i v cavaă inf, care se separaă de ficat
- se sectşioneazaă v cavaă inf sş i omentul mic
- caî ntîîrirea ficatului
- evidentşierea distributşiei intrahepatice a celor douaă tipuri de circulatşie hepaticaă
(nutritivaă sş i functşionalaă ) se efectueazaă prin injectarea simultanaă îîn a hepaticaă sş i v portaă
de tusş de Îndia sş i respectiv gelatinaă carminataă ; sectşionarea ficatului se poate dupaă 1-2
ore dupaă fixarea ficatului îîn formol 10% timp de 3-4 zile
- arteriograme, venorgame sş i colangiograme se pot efectua prin injectare îîn
conductele respectuve de subst de contrast
- pentru aprecierea raporturilor intrahepatice de ansamblu ale arborelui vasculo-
biliar se recomandaă efectuarea preparatelor de coroziune, care necesitaă un interval de
timp mai mare paî naă la examinare
- se asş eazaă pe plansş eta de lemn cu fatşa visceralaă îîn jos sş i se sectşioneazaă îîn axul lung,
dinspre fatşa diafragmaticaă spre fatşa visceralaă
Examinarea ficatului – aspect normal: peritoneul visceral sş i capsula sunt lucioase,
netede, transparente, pe sectşiune este de culoare rosş ie-brunaă , cu puncte rosş ii sau
cianotice corespunzaă toare vaselor, putşin friabil
Ficatul: 1600 gr, laă tşime 23 – 27 cm, lungime 19 – 21 cm, îînaă ltşimea 6 – 8 cm
Nou naă scut – 150 gr
Copil 1 an – 15 ani – 300 gr – 1280 gr

34
 - autolizaă sş i putrefactşie – pe sectşiune aspect tulbure, lutos, cu pete gaă lbui, aspect de
„ficat fiert”, prezentaî nd îîn stadii avansate aspect de „fagure” (emfizem de putrefactşie)
- stazaă 2-3 kg, capsula destinsaă , marginea inf rotunjitaă , pe sectşiune se scurge saî nge
rosş u-brun, desenul pestritş , puncte rosş ii-brune, îînconjurate de zone gaă lbui-cenusş ii, „ficat
muscat”
- sş oc sş i colaps – culoare rosş ie palidaă , aspect uscat
- distrofic – maă rit de volum, culoare gaă lbuie, uneori cu marginile rotunjite, lutos, pe
sectşiune galben, unsuros (distrofie grasaă )
- amiloidozaă – suprafatşa lasaă godeu la apaă sare, pe sectşiune albicios-palid, translucid,
slaă ninos
- plaă gi sş i zdrobiri
- eclamsie – crescut de volum, suprafatşa gaă lbuie, cu mici zone brune, pe sectşine palid,
cu puncte sau zone rosş u-brune
- icteric – pe sectşiune verzui
- atrofie hepaticaă – 500 gr, capsula îîncretşitaă , consistentşaă scaă zutaă , gaă lbui (atrofie
galbenaă ) sau rosş u (atrofie rosş ie)
- aderentşe hepatice
- cirozaă atroficaă – 500-600 gr, pe suprafatşaă granular, galben-ruginiu, marginea inf
ascutşitaă , dur, se sectşioneazaă greu,, pe sectşiune noduli galbeni, separatşi prin benzi
fibroase, alb-sidefii
- cirozaă hipetroficaă – 4-6 kg, pe suprafatşaă granular, galben-verzui, dur, pe sectşiune
zone cenusş ii-rozate, delimitate de tşesut verzui
- cirozaă cardiacaă – pe suprafatşaă granular, dur, pe sectşiune cu zone alb-gaă lbui,
îînconjurate de tşesut hiperemic
- cirozaă grasaă – granular, galben, marginea inf rotunjitaă , dur, pe sectşiune cu aspect de
ficat gras
-cirozaă pigmentaraă – pe suprafatşaă granular, brun-riginiu, marginea inf rotunjitaă , dur,
pe sectşiune cu granulatşii rosş ii, proieminente, îînconjurate de benzi gaă lbui-rosş ietice
- granulita tbc
- chist hidatic
- abces hepatic
- abcese colagitice – cavitaă tşi cu peretşi anfractuosş i, contşinaî nd puroi, bilaă , uneori sş i
calculi
- carcinom primitiv – 2-8 kg, alb-cenusş iu, pe sectşiune cu aspect pestritş datoritaă
alternantşei zonelor hemoragice sş i necrotice
Sectşionarea pancreasului
- îînainte de a proceda la sectşionarea pancreasului se pot efectua arteriografia (prin
injectarea trunchiului celiac sş i sistemului arterelor mezenterice) sş i pancreatografia
retrogradaă (evidentşierea canalilor pancreatice prin injectarea subs de contrast îîn papila
Vater)
- se sectşioneazaă îîn axul saă u lung sş i sagital

35
 - se introduce un stilet butonat îîn canalul pancreasului (Wirsung), paî naă ce apare la
nivelul papilei duodenale mari
- pentru evidentşierea zonelor de lipomatozaă pe sectşiunile pancreatice se pensuleazaă
cu Sudan 3
- se decoleazaă pancreasul
Examinarea pancreasului – aspect normal – lobulat, pe suprafatşaă sş i pe sectşiune roz-
gaă lbui
Pancreas: 80 – 100 gr, lungime – 23 cm, laă tşime 3,5 cm, grosime 2 cm
- autolizaă – consistentşaă scaă zutaă , rosş u-visş iniu, tulbure, cu retşeaua vascularaă evidentaă
- rupturi, contuzii (îîn special îîn portşiunea care intraă îîn raport post cu col vert9
- citosteatonecrozaă – zone alb-gaă lbui sau cenusş ii pe suprafatşa organului sş i a
peritoneului vecin; pentru punerea lor mai claraă îîn evidentşaă se pensuleazaă zona îîn care
se gaă sesc cu o sol apoasaă de sulfat de cupru 20%; culoare verde-albaă struie apaă rutaă
indicaă prezentşa aleatului de cupru
- lipomatozaă – organul este transformat îîn cea mai mare parte îîntr-o masaă galbenaă ,
moale, cu desenul sş ters
- slerolipomatozaă – dur, albicios, cu benzi albicioase ce separaă noduli albiciosş i
galbeni
- pancratitaă ac supurataă
- tbc miliar, chist hidatic
- pancreatitaă ac hemoragicaă – tumefiat, cenusş iu-gaă lbui, cu benzi hemoragice situate
interlobular, uneori aspectul lobulat sş ters, tot organul putaî nd fi transformat îîntr-o masaă
brunaă
- pancratitaă difuzaă flegmonoasaă – spongios, moale, infiltrat cu puroi
- angiopancreatitaă supurataă – puroi vaî scos îîn canalele pancratice
- litiazaă pancreaticaă
- pancreatitaă cr atroficaă – atrofiat, lobulatşie sş tearsaă , consistentşaă crescutaă , pe sectşiune
gaă lbui, cu benzi albicioase
- fibrozaă chistitaă pancreaticaă – vezicule cu contşinut clar sau purulent
- cancer primitiv – nodul ce poate ajunge la dimensiunile unui cap de faă t, omogen,
alb-cenusş iu
- metastaze canceroase – noduli albiciosş i diseminatşi îîn tot pancreasul
Scoaterea sş i sectşionarea glandelor suprarenale
- prin peritoneul parietal post se palpeazaă fatşa ant a fiecaă rui rinichi sş i cele douaă
glande suprarenale
- se incizeazaă semicircular peritoneul pe marginile lat ale glandelor, îîn apropierea
polului lor sup
- se decoleazaă peritoneul de pe fatşa ant a fiecaă rei glande sş i apoi acestea se degajeazaă
cu maî na stg, de pe peretele post al abdomenului, folosind la nevoie bisturiul
- se sectşioneazaă lg renosuprarenale

36
 - fiecare glandaă se sectşioneazaă îîn axul lung, pe fatşa ei ant
Examinara glandelor suprarenale – aspect normal – corticalaă galben-portocalie,
medularaă rosş ieticaă , semilichidaă (îîn functşie de timpul scurs de la deces), caă paă taî nd cu
timpul aspectul unei magme brune
Suprarenale: greutatea ambelor suprarenale
nou naă scutşi 6 gr
adultşi 8 – 12 gr
la femei îîn timpul sarcinii 17 – 19 gr
dimensiunile fiecaă rei capsule suprarenale: lungime/laă tşime/grosime 4 – 5/2,5 –
3,5/0,5 cm
- hipo sau hiperplazie glandularaă
- inanitşie, boli contagioase – friabilitate crescutaă , corticalaă cenusş ie, caă rnoasaă
- arsuri, septicemii – acelasş i aspect, îîn plus pe sectşiune striuri hemoragice
- suprarenalitaă acutaă – maă rite de volum, moi, corticalaă hiperemiataă , uneori cu
microabcese
- suprarenalitaă cr scleroatroficaă – atrofiate, cenusş ii, dure
- tbc – cu granulatşii miliare
- hemoragie suprarenalianaă – maă ritaă de volum cu infiltrate hem sau cu puncte rosş ii,
îîn special îîn corticalaă
- adenom cortical – nodul bine delimitat, cenusş iu-gaă lbui sau brun, moale friabil
- carcinom medular – maă ritaă de volum, friabilaă , gaă lbui-pestritşaă
- feocromocitom – nodul care ajunge paî naă la dimensiunile unei portocale, de
consistentşaă inegalaă , delimitat de o capsulaă fibroasaă , pe sectşiune cenusş iu-rozat sau
hemoragic, cu benzi fibroae, corticalaă atrofiataă
Secţionarea în bloc a organelor uro-genitale
Ureterele: lungimea 27 – 30 cm, circumferinţa 1 cm
Uetra: lungime baă rbatşi 15-17 cm, femei 3-5 cm
Prostata: 20-50 ani 15 – 17 gr
Dupaă 50 - 60 ani atrofia senilaă a glandei sau hipertrofia ei patologicaă
grosime 1,4 – 2,3 cm
lungime 2,3 – 3,4 cm
Vezicule seminale: lungime 1,1 – 4,5 cm, grosime 0,9 cm
Testicoli:
Nou naă scutşi 0,8 gr, lungime 1 cm, îînaă ltşime 0,5 cm, laă tşime 0,3 – 0,5 cm
Adultşi 36 – 45 gr, lungime 4,5 cm, îînaă ltşime 2,5 – 3,5 cm, laă tşime 2 – 2,7 cm
- disectşia sş i decolarea ureterelor – se pun îîn evidentşaă la locul îîn care paă trund îîn
bazin. Se disecaă îîn sus paî naă la rinichi, iar îîn jos paî naă la paă trunderea lor îîn vezicaă

37
 - disectşia sş i decolarea rinichilor. Se incizeazaă peritoneul parietal post, la marinea
lateralaă a fiecaă rui rinichi, de la polul sup paî naă la cel inf.
- se apucaă rinichiul cu maî na stg sş i se trage îîn sus sş i spre linia medianaă , iar cu drt se
decoleazaă fatşa lui post, folosind la nevoie bisturiul
- dacaă se suspecteazaă procese tromboembolice renale, se procedeazaă la deschiderea
pe loc a vaselor renale
- se sectşioneazaă vasele renale îîn hil, paralel cu col vert, caî t mai aproape de aortaă , sş i
de v cavaă inf, îîncaî t saă se paă streze continuitatea bazinet-ureter
- scoaterea org gen interne la baă rbat: scoaterea testiculelor sş i a canalelor deferente –
se incizeazaă sş i se sectşioneazaă peritoneul îîn dreptul orificiilor abdominale ale canalelor
inghinale. Se disecaă fiecare canal deferent de la orif inghinal profund paî naă la locul îîn care
îîl pierdem spre vezica urinaraă . Se herniazaă cu aî na drt pe raî nd fiecare testicol din scrot
spre orif profund al canalului inghinal; caî nd organul ajunge îîn dreptul orificiului, se
apucaă cu maî na stg sş i se scoate odataă cu canalul deferent; cu bisturiul se decoleazaă de
partea profundaă a scrotului, care a fost antrenataă sş i ea
- scoaterea organelor pelvine: se incizeazaă circular peritoneul parietal la nivelul
straî mtorii sup a bazinului; se decoleazaă cu maî na stg tşesutul conjunctiv extraperitoneal,
ant paî naă sub vezica urinaraă , apoi lat sş i post paî naă la fatşa pelvinaă a sacrului. Cu mîîna stg se
trag îîn sus organele bazinului, îîn timp ce cu maî na drt se sectşioneazaă circular uretra sş i
rectul
- caî ntaă rirea sş i sectşionarea rinichilor
- rinichiul se tşine îîn pumnul stg cu hilul îîn palmaă sş i marginea convexaă îîn sus
- se incizeazaă la jumaă tatea paă rtşii bombate îîn axul lung, paî naă îîn apropierea hilului
- se decapsuleazaă prizaî nd cu pensa cu dintşi capsula îîntr-un loc la nivelul inciziei sş i
apoi se îîndepaă rteazaă de pe fiecare fatşaă
- se apreciazaă friabilitatea,îîndoind rinichiul, îîncaî t cele douaă jumaă taă tşi ale fetşei int a
sectşiunii saă se apropie
Examinarea rinichilor – Aspect normal – capsula este lucioasaă , netedaă , transparentaă ,
usş or decolabilaă , suprafatşa este netedaă , pe sectşiune corticala este rosş ie-gaă lbuie,
prezentaî nd striatşii medulare, iar medulara de culoare rosş ie-brunaă . ÎÎn medularaă se gaă sesc
10-15 formatşiuni de culoare rosş u-îînchisaă , triungiulare, cu baza la periferie numite
piramide renale (Malpighi). ÎÎn interiorul lor se gaă sesc vasele renale drt. Printre
piramidele renale se gaă sesc prelungiri ale subst corticale, care formeazaă coloanele Bertin
de culoare mai deschisaă . Limita dintre corticalaă sş i medularaă este evidentaă . ÎÎn partea
internaă a sectşiunii se aflaă hilul sş i sinusul renal
Rinichi: baă rbatşi 320 gr, femei 280 gr. Rinichiu stg la adultşi caî ntaă resş te cu 5 – 7 gr mai
mult decaî t cel drt, lungime – 11 – 13 cm, laă tşime 5 – 6 cm, grosime – 3 – 4 cm, grosimea
stratului cortical – 0,5 – 0,8 cm
nou naă scutşi – 24 gr
copil 1 an – 15 ani – 65 gr – 220 – 240 gr
-autolizaă – cenusş iu-tulbure, moi, pe secsş iune culoare visş iniu-uniformaă a ambelor
componente
- nefrectomie, ptozaă

38
 - malformatşii congenitale: agenezie (lipsa unui sş i hipertrofia celui restant), rinichi
supranumerario, aplazie (rinichi mici, cu absentşa calicelor sş i a bazinetului), hipoplazie,
aspect lobular, rinichi unic simfizat (prin poli sau prin margini), rinichi îîn potcoavaă
(fuzionatşi prin polii inf), rinichi ectopici (presacral, iliac, pelvian)
- leziuni traumatice ale corticalei (fisuri) sau ale îîntregului parenchim (zdrobiri)
- stazaă renalaă – pe supragfatşaă sş i pe sectşiune rosş u-violacei, cu stelele Verheyen
vizibile, pe sectşiune se scurge putşin saî nge, limita dintre cele douaă componente
diminuataă sau sş tearsaă
- glomerulonefritaă cronicaă – capsula îîngrosş ataă , aderentaă , pe suprafatşaă neregulat,
uneori cu chiste de retentşie, limita corticalaă -medularaă sş tearsaă , corticalaă subtşiataă , galben
cenusş ie, cu punte rosş ii sş i mici chiste, medulara violacee
- nefritaă interstitşialaă acutaă nesupurataă – consistentşaă scaă zutaă , cu puncte gaă lbui sş i rosş ii
pe suprafatşaă, corticala îîngrosş ataă , cu zone gaă lbui sş i striuri rosş ii
- glomerulonefrozaă lipoidicaă – crescut îîn volum, raă zbuzeazaă la sectşionare, corticalaă
galben-palidaă , îîngrosş ataă , medularaă cenusş ie-violacee
- glomerulonefrozaă amiloidicaă – consistentşaă crescutaă , corticalaă îîngrosş ataă , galben-
cenusş ie, medularaă violacee
- nefrozaă acutaă necroticaă – rinichi mare, flasc, se decapsuleazaă usş or, corticala cenusş ie
cu striuri galbene, limita corticalaă -medularaă sş tearsaă
- tbc miliar
- tbc ulcerocazeos – una sau mai multe cavitaă tşi, cu peretşii anfractuosş i, galben-cenusş ii,
contşinaî nd tşesut cazeificat, cu granulatşii galben-cenusş ii, uneori îîntregul parenchim este
ocupat de o astfel de cavitate
- tuberculom – nodul gaă lbui, proeminent subcapsular, pe sectşiune alb-gaă lbui, uscat,
friabil, cu aspect cazeos
- nefroangiosclerozaă primitivaă – rinichi mic, consistentşaă crescutaă , capsula îîngrosş ataă
aderentaă , suprafatşa cu granulatşii rosş ii-brune, corticala rosş ieticaă , limita cu medulara
diminuataă
- infarct alb recent – pe sectşiune zonaă triunghiularaă , cu baza la periferie,
proieminentaă pe suprafatşaă, alb-cenusş ie, limitataă de lizereu rosş ietic
- infarct alb vechi – acelasş i aspect ca la precedentul, dar nu proieminaă pe suprafatşaă,
acesta putaî nd fi chiar usş or deprimataă
- infarcte uratice – la nou naă scut, zone triunghiulare, galben-aurii, cu vaî rful la hil
- rinici aterosclerotic – atrofiatşi, capsula aderentaă , pe suprafatşaă albiciosş i, cu cicatrici
mari, pe sectşiune corticala subtşiataă , parenchimul de aspect palid
- chisturi seroase sş i hidatice
- rinichi polichistic de obicei ambii rinichi sunt crescutşi de volum, cu numeroase
chiste avaî nd peretşii netezi, transparentşi, pline cu lichid seros, vaî scos, mucos, saî nge sau
puroi
- abces renal
- fibrom – îîn medularaă se gaă sesş te un nodul alb-sidefiu, bine circumscris, dur, pe
sectşiune alb-sidefiu, cu vaî rtejuri

39
 - hemangiom – îîn medularaă se gaă sesş te o zonaă violacee, neîîncapsulataă , bine delimitataă
- carcinom – nodul unic sau multiplu, net delimitat, de diferite culori (violaceu,
caă raă miziu, gaă lbui), cu zone hemoragice sş i necrozate
- hipernefrom – nodul bine delimitat, galben-cenusş iu, proieminent pe suprafatşaă, pe
sectşiune gaă lbui, cu puncte rosş ii-brune, zone de necrozaă sş i benzi albicioase
- nefroblastom – nodul care poate ajunge la 12 kg, contşinaî nd zone de consistentşaă
diferitaă , delimitat de o capsulaă , comprimaî nd parenchimul vecin, pe sectşiune cenusş iu, cu
puncte rosş ii, pseudochiste sş i zone de necrozaă
- metastaze canceroase – noduli multipli, proeminentşi pe suprafatşaă, duri, rotunzi sau
ovalari, alb-gaă lbui
Examinarea lojei renale
- flegmon perinefritic – infiltrat purulent, difuz îîn tşesutul adipos perirenal
- abces perinefritic – colectşie purulentaă circumscrisaă de o capsulaă fibroasaă
- perinefritaă scleroasaă – tşesutul perirenal este transformat îîntr-o masaă fibroasaă ,
aderentaă la capsula renalaă
- hematom perinefritic – colectşie sanghinaă extra-, intr- sau subcapsular
- tumori pararenele (fibroame, lipoame, fibrolipoame, chiste)
Examinarea calicelor sş i a bazinetului
- hidronefrozaă – dilatare uni- sau bilateralaă a calicelor sş i bazinetului, contşinaî nd chiar
litri de urinaă , parenchimul renal atrofiat îîn grade diferite, sjungaî nd paî naă la
transformarea rinichiului îîntr-o pungaă cu peretşii conjunctivi semitransparentşi
- pielitaă acutaă – bazinet dilatat, cu peretşii îîngrosş atşi, mucoasa rosş ie-cenusş ie,
contşinaî nd urinaă purulentaă
- pielitaă supurataă – peretele bazinetului cu ulceratşii, acoperite cu puroi sş i false
membrane cenusş ii
- pionefrozaă – bazinet sş i calice dilatate, cu contşinut purulent, cu peretşii îîngrosş atşi,
cenusş ii, avaî nd mucoasa ulcerataă , acoperitaă cu membrane gaă lbui
- pielitaă tbc – prezentşa de cazeum îîn bazinet
- pielitaă calculoasaă - peretşii îîngrosş atşi, sclerozatşi, mucoasaă cu sufuziuni sanguine,
bazinetul sş i calicele contşin calculi
- pielitaă cronicaă – bazinet dilatat, cu peretşii îîngrosş atşi, sclerozatşi, mucoasa rosş ie,
acoperitaă cu membrane fibrinoase
- polipi
- malformatşii – bazinet dublu sau triplu, situat complet extra- sau complet intrarenal
Deschiderea ureterelor – se face cu foarfeca pe sondaă canelataă , dinspre origine spre
extemitatea distalaă
Examinarea ureterelor – aspect normal: mucoasaă netedaă , cenusş ie
- malformatşii congenitale – agenezie, hipoplazie, megaureter, ureter bifid (dedublat
numai îîn segmentul proximal), ureter dublu (caî te douaă uretere prin fiecare rinichi),
implantarea extravezicalaă (îîn uretraă , canale deferente, vezicule seminale, canale
ejaculatoare, vulvaă )
40
 - dilatatşii – putaî nd ajunge calibrul intestinului subtşire
- stricturi sau stenoze – situate la origine sau la vaă rsarea îîn vezicaă , segmentul situat
proximal fiind dilatat
- fistule – cu intestinul, uterul, vagin
- ureteritaă acutaă – mucoasa rosş ieticaă , acoperitaă cu mucus sau puroi
- ureteritaă cronicaă – perete indurat, calibru crescut
- empiem ureteral – ureter dilatat, plin cu puroi, perete îîngrosş at cu mucoasa ulcerataă
- polipi
- carcinom – vegetatşie pediculataă sau sesilaă , rosş ieticaă , friabilaă , cu hemoragii sş i zone
necrozate
Deschiderea vezicii urinare sş i a uretrei prostatice – se incizeazaă îîn Y cu foarfecele,
îîncepaî nd de la uretra prostaticaă spre unghiurile sup
Examinarea vezicii – aspect normal: mucoasa alb-cenusş ie, capacitate 250 – 300 ml
- malformatşii congenitale – agenezie, vezicaă dublaă , extrofie vezicalaă (proieminaă prin
dehiscentşa peretelui abdominal subombilical, ca o formatşie sfericaă , cu suprafatşaă
mamelonataă , rosş ieticaă , pe care se aflaă trigonul cu cele douaă orificii ureterale)
- dilatatşia vezicii – uneori cu peretşii hipertrofiatşi, putaî nd contşine urinaă (îîn
hipertrofiile de prostataă ), urinaă purulentaă sau saî nge (cistite, litiaze infectate), calculi
(litiazaă vezicalaă )
- explozia vezicii – cu rupere îîn special îîn segmentul intraperitoneal al fetşei pstero-
sup
- fistule recto-vezicale sş i uretro-vezicale etc
- cistitaă cataralaă – mucoasa îîngrosş ataă , rosş ieticaă acoperitaă de mucus
- cistitaă hemoragicaă – mucoasaă cu striuri rosş ietice
- cistitaă fibrinoasaă – mucoasa acoperitaă cu false membrane, alb-gaă lbui
- cistitaă purulentaă – perete îîngrosş at, prezentaî nd abcese
- cistitaă cr – peretşi îîngrosş atşi, induratşi
- cistitaă gangrenoasaă
- cistitaă tbc – ulceratşii ce au pe fund cazeum sş i granulatşii miliare
- carcinom – tumoraă senilaă sau pedicularaă , conopidiformaă , rosş ie-violacee, friabilaă , cu
ulceratşii acoperite cu cheaguri de fibrinaă ; alteori perete îîngrosş at, mucoasa cerebriformaă
(cancer infiltrativ)
Examinarea uretrei prostatice
- malformatşii congenitale – agenizie, hipospadias, epispadias
- fistule, plaă gi penetrante, rupturi
- stricturi uretrale
- calculi
- uretritaă ac – mucoasaă îîngrosş ataă , rosş ieticaă , cu ulceratşii, acoperitaă cu exudat purulent
- uretritaă cr – mucoasaă îîngrosş ataă , alb-cenusş ie, cu glande transformate chistic
41
 - papilom
- carcinom – proeminentşaă moale, friabilaă
scoaterea prostatei – se face îîn sens transversal sş i longitudinal
Examinarea prostatei – aspect normal: formaă de castanaă , elasticaă , cenusş iu-rozaă , 15-
18 gr
- involutşii de vaî rstaă
- prostatitaă ac – hipertrofiataă , pe suprafatşaă sş i pe sectşiune roz, cu focare hemoragice,
consistentşaă crescutaă , se scurge puroi
- prostatitaă supurataă – abcese gaă lbui, îînconjurate de zone rosş ii, contşinaî nd lichid
mucopurulent
- prostatitaă cr – duraă , alb-cenusş ie, cu zone de sclerozaă , prezentaî nd îîn parenchim
abcese cu contşinut purulent, uneori cu mici calculi
- adenom – hipertrofiataă (500-600 gr), pe sectşiune cu noduli albiciosş i, de consistentşaă
variataă , incapsulatşi
- carcinom – hipertrofiataă , suprafatşaă neregulataă alb-gaă lbuie, consistentşaă crescutaă , cu
noduli cenusş ii-albiciosş i, sau gaă lbui cu striuri hemoragice, slab delimitatşi: uneori
componenta conjunctivaă este abundentaă
- prezentşa de trombi îîn plexurile venoase periprostatice
Sectşionarea veziculelor seminale – se asş eazaă vezica urinaraă cu peretele post îîn sus;
vezic seminale se sectşioneazaă cu foarfecele sş i sonda canelataă , fie longitudinal, fie
transversal
Examinarea vezicule seminale
- veziculitaă acutaă – turgescente, cu contşinut purulent
- veziculitaă cronicaă – atrofiate, cu peretşii induratşi
Sectşionarea canalelor deferente sş i a testicolelor
-canalele deferente se sectşioneazaă transversal
- vaginala se sectşioneazaă îîn axul lung al organului, pe marginea ant a acesuia
- sectşionarea longitudinalaă a testicolului
- sectşiuni transversale prin epididim
Examinarea testicolului – aspect normal: albugineea alb-sidefie, pe sectşiune galben-
roz
- malformatşii congenitale – atrofii, sinorhidie (fuziune totalaă ), monoorhidie,
poliorhidie, criptorhidie, monocriptorhidie, ectopii (lombare, iliace, inghinale,
perirenale)
- contşinutul vaginalei (hidrocel, hematocel, piocel)
- orhiepididimitaă ac – epididimul tumefiat, rosş ietic, testicol rosş ietic, canalul deferent
îîngrosş at, îîn testicul sş i epididium se gaă sesc abcese
- epididimitaă tbc – epididim tumefiat, cu granulatşii miliare sş i benzi fibroase
- chisturi intra-, sub- sau supraepididimar
- adenom testicular – testicul crescut de volum, cu noduli gaă lbui pe sectşiune
42
 - atrofii testiculare
Deschiderea rectului – se asş eazaă piesa cu peretele post al rectului îîn sus; se
sectşioneazaă peretele post al acestuia cu enterotomul
Examenul rectului – aspect normal: mucoasa alb-cenusş ie aă rezentaî nd îîn ampula
rectalaă trei plici transversale, care sund astfel dispuse îîncaî t îîn ansamblu dau aspectul
unei valvule spirale; la niv canalului anal prezintaă plici verticale numite coloane rectale,
îîntre care se aflaă depresiuni numite sinusuri rectale. ÎÎn coloanele rectale se vaă d ghemuri
venoase, care îîn ansamblu formeazaă inelul hemoroidal
- malformatşii congenitale imperforatşii ano-rectale, abusş area anormalaă a rectului
(uretraă , vezicaă urinaraă , scrot)
- stenoze rectale – congenitale sau dobaî ndite
- rectitaă acutaă – peretele îîngrosş at, mucoasa rosş ie-violacee, acoperitaă de mucus, puroi
sau saî nge, uneori cu ulceratşii superficiale
- rectiraă cr cataralaă – perete îîngrosş at, mucoasa palidaă , acoperitaă cu secretşie
mucopurulentaă
- rectitaă cr granulicaă – mucoasa îîngrosş ataă , rosş ieticaă , cu proieminentşe cenusş ii
- rectitaă cr ulcerataă – ulceratşii multiple, cu fundul mamelonat acoperit cu saî nge sş i
puroi, mucoasa vecinaă îîngrosş ataă , rosş ieticaă , perete indurat
- hemoroizi interni – proieminentşe visş inii submucoase
- cancer infiltrant – perete îîngrosş at, rigid, mucoasa alb-cenusş ie, cu fisuri sau ulceratşii
- cancer vegetant – proeminentşe friabile, cu suprafatşaă neregulataă , ulcerate, rosş ietice,
mucoasa vecinaă îîngrosş ataă , rosş ieticaă
Scoaterea sş i sectşionarea organelor genitale feminine
– se sectşioneazaă peritoneul parietal la niv straî mtorii sup a bazinului
- se introduce maî na stg îîn incizie sş i se decoleazaă peritoneul din dreptul rectului,
vaginei sş i uretrei
- se sectşioneazaă perineul de la simfiza pubianaă spre anus, îîn dreptul insertşiilor sale
laterale
- se scot org pelvine îîn bloc, se trag îîn sus, se sectşioneazaă vagina îîn treimea inf, uretra
sş i rectul
Sectşionarea vaginei – se separaă uterul sş i vagina de vezica urinaraă , se sectşioneazaă
peretele ei ant pe linia medianaă
Examinarea vaginei – aspect normal: mucoasa roz îîn perioadele intermenstruale,
rosş ie îîn timpul menstruatşiei sş i rosş ie-violacee îîn sarcinaă
- malformatşii congenitale – atrezie vaginalaă , vagin dublu
- lez tr ale vulvei sş i vaginului
- fistle, procese inflamatorii sş i ulceratşii
- starea himenului (virginitate, deflorare veche sau recentaă )
Deschiderea uterului

43
 - se maă soaraă cele trei diametre (longitudinal, transversal, antero-post) sş i se
caî ntaă resş te
- foarfecele introdus prin ostiul uterin se îîndreaptaă spre fund, iar îîn apropierea
acestuia spre cele douaă ostii tubare
Examinarea uterului – aspect normal: îîntre menstruatşii mucoasa este albicioasaă , iar
îîn timpul menstruatşiei rosş ie-umedaă ; cavitatea uterinaă este goalaă îîntre menstruatşii,
contşine putşinaă secretşie îîn etapa premenstrualaă sau serozitate sanghinolentaă îîn timpul
menstruatşiei; colul la virige are consistentşaă netaă , cu orificiul uterin circular sau alungit,
transversal, avaî nd laă tşimea maximaă de 5-6 mm, cu marginile nete sş i regulate; la
primipare consistentşa colului este scaă zutaă , orificiul mult alungit transversal, avaî nd 1-2
incizuri pe margini, iar la multipare consistentşa este foarte scaă zutaă , orificiul are laă tşimea
de 1,5 cm., iar marginile sale prezintaă numeroase rupturi; greutatea uterului variazaă
îîntre 30-40 g (nulipare) sş i 100-200 g (multipare), lungimea îîntre 8-10 cm, laă tşimea îîntre
4-6 cm, grosimea îîntre 2-3 cm, grosimea peretelui corpului îîntre 1,5-2 cm, iar a colului
îîntre 0,5-1 cm
Uter: nulipare 33 -41 gr, lungimea corpului sş i a colului 7,8 – 8,1 cm, laă tşime 3,4 – 4,5
cm, grosime îîntre douaă trompe 1,8 – 2,7 cm
multipare 102 – 107 gr, lungimea corpului sş i a colului 8,7 – 9,4 cm, laă tşime 5,4 – 6 cm,
grosime îîntre douaă trompe 3,2 – 3,6 cm
Colul uterin: nulipare lungime 2,9 – 3,4 cm, laă tşime 2,5 cm, grosime 1,6 – 2 cm
multipare lungime 2,5 - 3 cm, laă tşime 3 cm, grosime îîntre douaă trompe 2,5 cm
Cavitatea uterină: nulipare lungime 5,2 cm, grosimea peretelui 1 -1,5 cm
multipare lungime 5,7 cm, grosimea peretelui este cu 0,2 – 0,5 cm mai mare
ÎÎn perioada climactericaă lungimea este cu 0,4 – 0,5 cm mai mult
- pozitşia sş i directşia axelor sale – anteversie, retro-, dextro-, sinistroversie, levo- sau
dextrotorsiune, antiflexie, retro- sau lateroflexie, prolaps, aderentşe
- histerectomie
- malformatşii congenitale – uter infantil, dublu didelf, uter bicorn sau bicervical,
imperforatşia orificiului uterin
- leziuni de violentşaă pe col
- cervicitaă folicularaă – vezicule de maă rimea unor boabe de mazare, proieminente pe
exteriorul organului, contşinaî nd lichid clar, albicios, filant sau purulent
- endometritaă ac purulentaă – uter crescut îîn toate diametrele, peretşii îîngrosş atşi, rosş ii,
moi, friabili, cu mucoasa îîngrosş ataă , rosş ie, uneori acoperite cu depozite-purulente, usş or
detasş abile; îîn cavitate se gaă sesc cheaguri de saî nge sş i puroi; pe sectşiune transversalaă
venele miometrului sunt dilatate, cu trombi rosş ii (hematici) sau gaă lbui (purulentşi)
- modificaă rile uterului îîn sarcinaă – cresş terea dimensiunilor, a capacitaă tşii, a greutaă tşii, a
diametrelor, îîngrosş area peretelui, aparitşia segmentului inf situat îîntre corp sş i col,
modificaă ri de formaă , proieminentşa peretelui pe care este inserataă placenta, proeminentşa
cornului îîn care se aflaă inserat produsul de conceptşie sş i modificaă ri de consistentşaă; se
noteazaă prezentşa produsului de conceptşie, dimensiunile, sexul, lez de violentşaă, locul de
insertşie al placentei, aspectul sş i greutatea lor

44
 - accidente îîn timpul nasş terii – rupturi ale paă rtşii vaginale a colului uterin, rupturi
uterine, putrefactşia faă tului
- lez post-abortum – hemoragii, lez mecanice ale colului sş i corpului, mergaî nd paî naă la
perforatşii, complicatşii septice, cicatrici, prezentşa de resturi placentare sau fetale
- carcinom vegetant – proieminentşaă conopidiformaă , moale, friabilaă , uneori cu
ulceratşii, cenusş ie-rosş ieticaă , cu baza de implantare duraă , peretele vecin îîngrosş at
- adenomiom – noduli intramurali, moi, neîîncapsulatşi, contşinaî nd lichid sanghinolent
- sarcom – formatşiune care proieminaă îîn cavitatea uterinaă , cu suprafatşaă boselataă ,
albicioasaă , friabilaă , cu zone rosş ii-negricioase
- corioepiteliom – tumoraă senilaă , polipoasaă sau ulcerataă , de formaă neregulataă , moale,
friabilaă , buretoasaă , rosş ie-violacee, pe sectşiune cu aspect pestritş
- molaă hidatiformaă – formatşiune plurivezicularaă , cu „aspect de ciorchine de strugure”,
formataă din elemente sferice, cu peretşii transparentşi, pline cu lichid clar
Deschiderea tubelor uterine – se face pe sonda canelataă , îîncepaî nd de la extremitatea
uterinaă spre lateral; la nevoie se completeazaă cu sectşiuni transversale
Examinarea tubelor uterine – aspect normal: mucoasa cenuşie-albicioasă, cu pliuri
longitudinale
Trompele: lungimea 11 – 14 cm
-hidrosalpinx – trompaă dilatataă , peretşii subtşiri, transparentşi, cu lichid sero-citrin sş i
sero-mucos, orificiul peritoneal obliterat, fimbriile îîngrosş ate, aderente la organele vecine
- piosalpinx – diferaă de precedentul prin contşinutul purulent, fetid sş i princuloarea
peretelui (cenusş iu)
- hematosalpinx – contşine saî nge
- salpingitaă ac – tubaă alungitaă , cudataă , cu perete îîngrosş at, ostiul abdominal obstruat,
fimbriile, plicile sş i îîntregul perete sunt îîngrosş ate, mucoasa acoperitaă cu un strat gros de
mucinaă , uneori contşinut purulent
- salpingitaă cr hipertroficaă – trompaă de calibru inegal deformataă , cu lumenul inegal,
mucoasa îîngrosş ataă , cu noduli gaă lbui sau cenusş ii
- sarcinaă tubaraă – trompaă dilatataă , îîn special îîn partea sa ampularaă , rosş ieticaă ,
contşinaî nd saî nge lichid sau coagulat, resturi ovulare sau embrionare; uneori poate fi
perforataă sau acoperitaă cu coaguli
- rupturi tubare
- cancer – vegetatşie albaă , moale, care umple cavitatea tubei
- fibromiom – nodul unic sau multiplu, ajungaî nd paî naă la dimensiunea unui cap de
cap faă t, duri, albiciosş i rozatşi
- papilom – organul mult dilatat, sferoidal, contşinaî nd o masaă vegetantaă , formataă din
proeminentşe cenusş ii, friabile, uneori chistice
Sectşionarea ovarelor se face pe marginea lor liberaă , paî naă la hil.
Examinarea ovarelor - aspect normal: pe suprafatşaă alb-rosş ietic la copil, apoi roz-
gaă lbui, iar dupaă menopauzaă cenusş iu-gaă lbui; la copii neted, dupaă pubertate prezintaă
cicatrici; pe suprafatşaă poate prezenta foliculi îîn evolutşie, cu aspect chistic, formatşiuni
albicioase (corpi albicans), sau galbene (corpi galbeni)
45
 Ovarele: greutatea fiecaă reia îîn parte la femeia maturaă 6 – 8 gr
la nulipare lungime 4,1 – 5,2 cm, laă tşime 2,0 – 2,9 cm, grosime 1,1 cm
la multipare lungime 2,7 – 4,1 cm, laă tşime 1,4 – 1,6 cm, grosime 0,7 – 0,9 cm
-modificaă ri de pozitşie – ptoze (la multipare sş i la vaî rste îînaintate)
- malformatşii congenitale – agenezie, ovare supranumerare, ectopie, ovar bipartit
- ovar senil – mic, indurat, cu suprafatşaă neregulataă , cu zone retractate, albicioase, cu
chisturi sesile, care contşin lichid clar sau rosş ietic, separate de tşesut dur scleros
- chisturi seroase, mucoase
- ovaritaă supurataă – ovare hipertrofiate, hiperemiate, cu noduli mici, alb-gaă lbui,
îînconjuratşi de o zona rosş ieticaă
- tbc ovarian – cu granulatşii gaă lbui sau cu zone cazeificate
- carcinom vegetant – maă rit de volum, granular, pe suprafatşaă albicios sau rosş u-
violaceu, pe sectşiune prezentaî nd cavitaă tşi cu lichid sanghinolent sau tulbure sş i zone
hemoragice sau necrozate
- metastaze canceroase – maă rit de volum, boselat, consistentşaă crescutaă , pe sectşiune
cu zone albe, care alterneazaă cu zone rosş ii
- sarcom – nodul asemaă naă tor celui fibromatos, dar pe sectşiune cu aspect de „carne de
pesş te”
- fibrom – noduli alb-sidefii sau roz, duri, enucleabili, uneori cu dimensiunea unui
cap de faă t, pe sectşiune cu contşinut mucos
- foliculom – nodul unilateral, neted, paî naă la dimensiunea unui cap de adult, pe
suprafatşaă roz-albicios, renitent, pe sectşiune uneori cu chisturi care contşin lichid clar sau
rosş ietic
Deschiderea aortei abdominale sş i venei cave inf se face cu foarfecele, mergaî nd îîn
continuare pe arterele sş i venele iliace comune externe, interne sş i femurale. Examinarea
lor se face ca la aorta toracicaă .
Examinarea endopelvisului
- pentru depistarea eventualelor fracturi sş i a hematoamelor se practicaă incizii
longitudinale îîn m psoas
- se comprimaă îîn trigonul femural – îîn cazul îîn care nu refuleazaă saî nge prin vena
femuralaă , aceasta se poate datora unui proces tromboembolic
Examinarea membrelor superioare sş i inferioare
- se autopsiazaă numai îîn cazurile îîn care sunt indicatşii speciale (leziuni articulare,
fracturi, tromboze, tumori sş i plaă gi)
- pentru abordarea corectaă a examenului complet al lez osteoarticulare sş i vasculare
ale membrelor este necesaraă prezentarea sumaraă a caă ilor anatomice de acces. Astfel:
- abordarea claviculei se face dupaă decolarea paă rtşilor moi ale toracelui
- abordarea scapulei se face printr-o incizie orizontalaă pe spina scapulei sş i acromion,
continuataă la nevoie cu incizie verticalaă pe marginea ei axilaraă
- abordarea articulatşiei umaă rului se face fie pe cale ant (incizie la nivelul sş antşului
delto-pectoral), fie pe cale post (incizie verticalaă plecaî nd de la vaî rful acromionului)
46
 - abordarea humerusului se face prin incizii verticale pe fatşa medianaă a bratşului
- abordarea art cotului se face printr-o incizie post pe mijlocul regiunii, completataă
eventual prin douaă incizii colaterale
- abordarea art radio-carpiene se face pe cale lat, medianaă sau post
- abordarea oaselor maî îînii se face preferabil pe fatşa post
- abordarea art coapsei se face pe cale ant sau post
- abordarea femurului se face prin incizii longitudinale laterale
- abordarea art genunchiului se face pe cale ant
- abordarea art talo-crurale se face pe cale medianaă la lat
- abordarea oaselor piciorului se face pe fatşa dorsalaă
Pentru depistarea eventualelor hematoame profunde, care ar putea scaă pa la ex
extern se recomandaă practicarea de sectşiuni longitudinale prin musculatira membrelor
sş i trunchiului
Deschiderea coloanei vertebrale se face numai atunci caî nd sunt indicatşii speciale
(traumatisme, tumori)
- cadavrul se asş eazaă îîn decubit ventral, cu suportul sub torace
- cu bisturiul se sectşioneazaă tegumentele sş i paă rtşile moi subiacente de la protuberantşa
occipitalaă ext paî naă la coccis
- se decoleazaă paă rtşile moi de pe jgeaburile vertebrale, folosind la nevoie raă zusş a
- se îîndepaă rteazaă îîn bloc lamele vertebrale, procesele spinoase sş i lugamentele
galbene, folosind la copii foarfecele de oase, iar la adult feraă straă ul sau dalta
- se prinde dura mater cu pensa sş i se sectşioneazaă raă daă cinele nervilor spinali sş i coada
de cal
- incizia longitudinalaă a durei mater cu foarfecele (se face o cutaă transversalaă care se
taie, apoi se introduce foarfecele)
- se fac sectşiuni transversale prin maă duvaă
- examinarea contşinutului canalului vertebral (maă duva spinaă rii sş i meningele) se face
îîn mare dupaă aceleasş i criterii ca sş i la cutia cranianaă
Măduva spinării: 27-28 gr, lungime 45 cm
Examinarea sistemului limfatic
- pentru evidentşierea colectoarelor limfatice subseroase se recomandaă pensularea
suprafetşei organului cu o sol H2O2 3%
- pentru limfangiografie se poate injecta ethiodol la care se adaugaă un colorant verde
sau sulfat de Ba cu silicon rosş u îîntr-un gg limfatit; prin aceasta se poate vizualiza retşeaua
vaselor limfatice

Bazin: adultşi
Diametrul bicrest (distantşa transversalaă dintre punctele cele mai proieminente ale
crestelor iliace) baă rbatşi – 28,5 cm, femei 30,0 cm

47
 Diametrul bispinos (distantşa transversalaă dintre ambele spine antero-superioare)
baă rbatşi 27,0 cm, femei 28,5 cm
Epifiza: adulţi până la 60 ani 0,18 gr, peste 60 ani 0,13 gr, dimensiunile:
lungime/lăţime/grosime 0,6 – 0,8/0,5/0,5 cm

Bibliografie
 V. Beleş, „Tratat de medicinaă legalaă ”, Ed. Medicalaă , Bucureşti, 1995
 V. Beleş, V. Dragomirescu, C. Naneş, E. Gacea, V. Panaitescu, N. Drugescu, „Medicina
legalaă ”, Ed. Teora, Bucureşti, 1992
 Dan Dermingiu, „Patologie medico-legalaă ”, Ed. Viaţa Medicalaă Romaî neascaă ,
Bucureşti, 2002
 Dan Dermingiu, G. C. Curcaă , V. Gheorghiu, Î. Popescu, G Gorun, L. Barbaă rii, „Curs de
medicinaă legalaă ”, Ed. Tehnoplast Company, Bucureşti, 2005
 Scripcaru Gheorghe, Medicinaă Legalaă , Editura Didacticaă si Pedagogicaă , R.A.,
Bucureşti 1993
 M. Plaă hteanu, Gh. Baciu, A. Paă dure „Aspecte medico-legale lezionale îîn
traumatologia mecanicaă ”, Ed. Performantica, Îaşi, 2004
 Vicol C., Voroneanu M., Cogaă lniceanu D.: Patologie chirurgicalaă oro-maxilo-facialaă .
Editura Cartes. Îaşi
 Burlibaşa C.: Curs de chirurgie buco-maxilo-facialaă . Bucureşti, 1988
 Burlibaşa C.: Chirurgie oralaă şi maxilofacialaă . Editura medicalaă . Bucureşti, 2008

48