GHIDUL FORMATORULUI

CURSUL DE FORMARE INIŢIALĂ PENTRU ASISTENŢII MATERNALI

Acest document a fost realizat cu sprijinul financiar al Uniunii Europene. Conţinutul său nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a
Uniunii Europene.

1
 GHIDUL FORMATORULUI

Cuprins
Prefaţă..............................................................................................................................................................................................................4
Introducere....................................................................................................................................................................................................4
Partea 1 Cursul de formare de formatori.........................................................................................................................................................9
Obiectiv general............................................................................................................................................................................................9
Obiective:......................................................................................................................................................................................................9
Rezultate aşteptate........................................................................................................................................................................................9
Agenda cursului de formare de formatori...................................................................................................................................................10
Echipament şi stiluri de învăţare.............................................................................................................................................................10
Retroproiector şi prezentare power point................................................................................................................................................10
Cui se adresează cursul de formare?...........................................................................................................................................................11
Învăţarea bazată pe competenţe..................................................................................................................................................................11
1. Abordări ale învăţării...........................................................................................................................................................................12
2. Adulţii învaţă cel mai bine atunci când...............................................................................................................................................12
3. Învăţarea ca un proces continuu..........................................................................................................................................................13
4. Stiluri de învăţare................................................................................................................................................................................13
5. Rolul formatorilor................................................................................................................................................................................14
6. Stilul personal......................................................................................................................................................................................16
7. Metode de predare...............................................................................................................................................................................16
Partea 2. Cursul de formare iniţială pentru asistenţii maternali.....................................................................................................................23
Scopul cursului...........................................................................................................................................................................................23
Obiectivele cursului....................................................................................................................................................................................23
Cui se adresează cursul?.............................................................................................................................................................................23
Bune practici...............................................................................................................................................................................................24
Partea 3. Completarea portofoliului, competenţe şi acreditare......................................................................................................................25
O nouă modalitate de evaluare şi acreditare a aplicanţilor la poziţia de asistenţi maternali......................................................................25
2
 GHIDUL FORMATORULUI
O abordare bazată pe competenţe...............................................................................................................................................................26
Ce este un portofoliu şi cum îl utilizăm?....................................................................................................................................................36
Utilizarea portofoliului şi a temelor pentru acasă pentru acreditarea aplicanţilor: Grila de validare a temelor pentru acasă...................36

3
 GHIDUL FORMATORULUI

Prefaţă

Acest manual a fost elaborat de Ministerul Olandez al Bunăstării, Sănătăţii şi Sporturilor, prin institutul Trimbos în colaborare cu
Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului din România (ANPDC).

Echipa de experţi a inclus liderul de proiect român – secretar de stat al ANPDC – doamna Mariela Neagu, înlocuită în timpul proiectului
de doamna Ileana Savu, liderul de proiect olandez – doamna Bep van Sloten, precum şi pe doamnele Nicoleta Preda şi Rodica Pâslaru
(ANPDC) şi Jane Asquith, Jennifer Cousins and Frederique Ulla (experţi străini).

Materialele incluse în manual au fost elaborate de experţii mai sus menţionaţi sau au fost colectate de aceştia dintre materialele deja
existente şi utilizate, în România sau în străinătate (în Olanda şi Marea Britanie). În acest sens, adresăm mulţumirile noastre Direcţiilor
Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, Fundaţiei Internaţionale pentru Copil şi Familie, Asociaţiei Britanice pentru Adopţie
şi Fostering (BAAF) şi Fostering Network and Pleegzorg Olanda.

Introducere

Îngrijirea copilului într-o familie substitutivă s-a dovedit a fi o alternativă viabilă la instituţionalizarea copilului care a fost separat de
familia sa. Dintre variatele forme de îngrijire în familii substitutive, asistenţa maternală a cunoscut cea mai rapidă dezvoltare. Într-o
perioadă scurtă, numărul asistenţilor maternali identificaţi, recrutaţi, formaţi şi acreditaţi a ajuns, după înfiinţarea ocupaţiei în 1997, la
peste 15.000 în 2008.

După 7 ani de dezvoltare continuă a reţelei de asistenţă maternală, ANPDC a decis să analizeze această alternativă din următoarele
perspective: ce se poate face pentru a creşte numărul de aplicanţi pentru poziţia de asistent maternal, cum pot fi utilizate lecţiile învăţate
din experienţa altor ţări din Uniunea Europeană, care sunt paşii următori, avantajele şi dezavantajele fiecărei soluţii, cum poate fi
diversificată reţeaua de asistenţă maternală pentru a răspunde mai bine nevoilor copiilor (asistenţi maternali pentru situaţii de urgenţă,
pentru copii cu nevoi speciale, pentru adolescenţi sau asistenţi maternali pentru plasamente pe termen lung).

4
 GHIDUL FORMATORULUI
Pentru realizarea acestei analize, ANPDC a elaborat şi implementat, împreună cu Ministerul Sănătăţii, Bunăstării şi Sporturilor din
Olanda şi Organizaţia Internaţională de Foster Care (IFCO), un proiect de Twinning Light. Proiectul s-a desfăşurat în perioada
Octombrie 2005 – Mai 2006 şi a avut ca scop „analiza stadiului actual al reţelei de asistenţă maternală şi propuneri de dezvoltare şi
diversificare”.
Rezultatele proiectului au inclus un Raport de evaluare privind stadiul de dezvoltare a reţelei de asistenţă maternală în România, analiza
comparativă a politicilor în domeniu din ţările UE şi propuneri de diversificare a reţelei, precum şi un Plan de acţiune vizând
îmbunătăţirea şi diversificarea acesteia.

Raportul de evaluare a scos în evidenţă faptul că lucrurile diferă de la un judeţ la altul în ceea ce priveşte conţinutul şi organizarea
formării pentru asistenţii maternali. Majoritatea au menţionat aplicarea programei cadru obligatorii, cuprinzând informaţii teoretice
privind legislaţia, drepturile copilului, practica îngrijirii şi sprijinul acordat. Raportul a mai arătat că 8 DGASPC nu aveau materiale de
formare şi 29 considerau că au nevoie de sprijin pentru a şi le îmbunătăţi pe cele existente. 45 DGASPC foloseau pentru formare
personalul propriu, numărul de persoane implicat în această activitate fiind de 261.

Aceste rezultate au demonstrat existenţa nevoii de materiale de formare adecvate în toate judeţele şi nevoia de a specializa personalul
implicat (nici o formare de formatori în domeniu nemaiavând loc la nivel naţional din 1998). De aceea, planul de acţiune care a fost
elaborat pe baza acestui raport de evaluare a inclus printre obiectivele sale:
 Îmbunătăţirea procesului de recrutare şi de formare iniţială a asistenţilor maternali;
 Dezvoltarea unei programe pentru formarea continuă a asistenţilor maternali (plecând de la materialele relevante existente pe plan
naţional şi internaţional);
 Formarea de formatori în domeniul asistenţei maternale (prin organizarea unui program de formare la nivel naţional).

Programul de formare de formatori şi Cursul de formare iniţială pentru asistenţii maternali pe care vi le prezentăm au fost
produse ca urmare a acestui Plan de acţiune.

Cum au fost elaborate cele două cursuri – pentru formarea de formatori şi pentru formarea asistenţilor maternali
Pentru pregătirea materialelor de formare pentru asistenţii maternali au fost analizate toate documentele relevante (programa şi manualul
elaborate în cadrul proiectului implementat în parteneriat cu Fundaţia Internaţională pentru Copil şi Familie şi finanţat de UNICEF,
standardele ocupaţionale, legislaţia referitoare la statutul asistentului maternal etc.). De asemenea, au fost colectate, analizate şi selectate
materiale utilizate de DGASPC din judeţe şi sectoare care au răspuns solicitării ANPDC de a-i trimite aceste materiale şi cărora le
5
 GHIDUL FORMATORULUI
mulţumim din nou pe această cale pentru sprijinul acordat. Fişele tematice cuprinse în Manualul cursantului au fost realizate pe baza
tuturor acestor surse, la care se adaugă alte fişe elaborate de experţii români din cadrul ANPDC, sau elaborate de experţii străini şi
traduse şi adaptate de cei români.
În ceea ce priveşte programa de 30 de ore, descrierea sesiunilor de formare, ghidul de faţă şi portofoliul de competenţe, acestea aparţin
aproape în exclusivitate experţilor străini pe baza cerinţelor părţii române, care a asigurat traducerea, adaptarea şi coerenţa între toate
materialele produse. De aceea, şi materialele care se adresează cursanţilor reflectă în mare măsură abordarea promovată de experţii
străini, care au o experienţă de zeci de ani în formarea asistenţilor maternali din ţările lor, şi pun un mare accent pe sentimentele celor
implicaţi (copil, părinţi, asistent maternal). Ele sunt departe de a fi exhaustive şi de a acoperi problematica foarte complexă a îngrijirii
unui copil, în special a unui copil separat de părinţii săi. În consecinţă, pentru completarea cunoştinţelor aplicanţilor la poziţia de asistent
maternal, precum şi pentru detalii necesare muncii lor de zi cu zi, atunci când vor fi devenit asistenţi maternali, le recomandăm acestora
să utilizeze Manualul cursantului, elaborat în cadrul proiectului implementat de Fundaţia Internaţională pentru Copil şi Familie în
parteneriat cu ANPDC, care este disponibil pe CD-ul ataşat.

De ce un Curs de formare iniţială pentru asistenţii maternali?

Asistenţa maternală este un serviciu dezvoltat în sprijinul familiilor care, din diferite motive, nu pot avea grijă de propriii lor copii pe
termen lung sau pe termen scurt. Serviciul poate fi organizat diferit în diferitele judeţe şi sectoare, însă este esenţial ca înainte de plasarea
copilului în asistenţă maternală să fie luate toate măsurile posibile pentru întărirea familiei şi menţinerea integrităţii sale, iar pe durata
plasamentului să se ofere sprijin familiei copilului pentru redobândirea capacităţilor sale, în vederea reintegrării copilului în familia
biologică sau extinsă.

Când copilul nu poate rămâne în familie, asistenţa maternală oferă copilului şansa unei vieţi de familie. Cu toate acestea este esenţial ca
să fie găsită o soluţie pe termen lung pentru copil, fie familia biologică primeşte sprijin în vederea reunificării, fie se instituie tutela,
copilul este plasat la o familie sau persoană sau este deschisă procedura adopţiei.

Munca asistentului maternal este coordonată de profesioniştii DGASPC şi se desfăşoară în baza planului individualizat de protecţie.
Planul trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului şi este implementat de o echipă de profesionişti, inclusiv asistentul
maternal, având la bază nevoile copilului şi abilităţile familiei, precum şi ale asistentului maternal, de a-i îndeplini aceste nevoi.

Este deci important ca asistenţii maternali să fie evaluaţi, formaţi, sprijiniţi şi supervizaţi în mod profesionist, pentru a fi capabili să:
 Coopereze cu familia copilului şi să îndeplinească toate nevoile copilului privind menţinerea relaţiei acestuia cu familia sa
6
 GHIDUL FORMATORULUI
 Să-l ajute pe copil să facă faţă traumelor provocate de separare şi pierdere
 Să sprijine ataşamentele copilului sau să ajute la vindecarea acestuia
 Să întărească stima de sine a copilului
 Să-i ofere copilului un mediu sigur
 Să securizeze mediul în vederea dezvoltării copilului din toate punctele de vedere
 Să coopereze cu DGASPC în vederea îndeplinirii rolului lor

Cursul de formare iniţială are o durată de 30 de ore şi asigură o pregătire generală a viitorilor asistenţi maternali. Aceştia pot urma
ulterior module specializate destinate protecţiei anumitor grupuri de copii (copii cu handicap, copii abuzaţi, neglijaţi sau exploataţi,
plasament în regim de urgenţă sau copii cu HIV/SIDA) totalizând alte 30 de ore de formare teoretică. De asemenea, se recomandă ca
formarea iniţială să fie completată de formare practică, precum şi de module periodice de formare continuă.

Programul de formare iniţială se compune din 15 sesiuni şi a fost gândit pentru a fi susţinut de doi formatori – un asistent social din
cadrul DGASPC şi un asistent maternal. La baza fiecărei sesiuni stau rezultatele aşteptate, care se consideră că au fost obţinute dacă
temele pentru acasă au fost completate în mod satisfăcător. Fiecare DGASPC va trebui să adapteze o parte a cursului situaţiei concrete
din judeţul şi sectorul respectiv, ca o condiţie esenţială a unei cooperări de succes între asistenţii maternali şi personalul de sprijin din
cadrul DGASPC.

Ghidul cursului de formare de formatori

Ghidul participantului la cursul de formare de formatori pentru asistenţii maternali este împărţit în patru secţiuni.
 În partea 1 sunt descrise structura şi materialele de formare utilizate în cadrul cursului de formare de formatori şi sunt luate în discuţie
modalităţile cele mai potrivite de predare a materialelor, utilizând tehnici de formare a adulţilor.
 În partea a doua sunt prezentate aspecte legate de planificarea, susţinerea şi evaluarea sesiunilor de formare a asistenţilor maternali.
 Partea a treia explică procesul de evaluare şi validare a potenţialilor asistenţi maternali care iau parte la cursul de formare iniţială, în
funcţie competenţelor necesare acestora, competenţe care au stat la baza elaborării cursului, a temelor pentru acasă şi a noului mod de
atestare a asistenţilor maternali. Portofoliul, un instrument inovator în procesul de evaluare a aplicanţilor, va fi de asemenea prezentat,
împreună cu modalitatea de utilizare a acestuia de către asistenţii sociali şi asistenţii maternali.
 Partea a patra cuprinde obiectivele fiecărei sesiuni şi instrucţiuni de utilizare a acestora de către formatori. Aceste 15 mini-ghiduri
includ descrierea activităţilor, instrucţiuni de organizare şi desfăşurare a sesiunilor. Fiecare sesiune are minimum 2 ore. Agenda este
sugerată la începutul fiecărei sesiuni, în cazul în care pot exista diferite opţiuni privind temele ce pot fi incluse. Am încercat să
7
 GHIDUL FORMATORULUI
păstrăm o oarecare flexibilitate atât a materialelor, cât şi a metodelor. Acestea pot fi adaptate de formatori, păstrând structura cursului,
potrivit nevoilor lor.

8
 GHIDUL FORMATORULUI

Partea 1 Cursul de formare de formatori

Obiectiv general
Să-i ajute pe participanţi să-şi dezvolte cunoştinţe de bază privind învăţarea adulţilor şi să-şi dezvolte abilităţile necesare susţinerii şi
evaluării cursului de formare pentru asistenţii maternali, devenind capabili să elaboreze şi alte cursuri, potrivit nevoilor de formare ale
asistenţilor maternali.

Obiective:
La sfârşitul sesiunii, participanţii vor:
 Cunoaşte rezultatele aşteptate ale cursului
 Deveni siguri, interesaţi şi implicaţi în activitatea de formare
 Înţelege scopul introducerilor, aşteptărilor, regulilor de bază ale sesiunilor
 Afla ce se înţelege prin scopuri, obiective şi rezultate aşteptate
 Cunoaşte diferitele moduri în care învaţă adulţii şi înţelege ce îi ajută în învăţare
 Conştientiza propriul stil de învăţare şi implicaţiile acestuia asupra planificării, pregătirii şi susţinerii cursului
 Înţelege importanţa planificării şi pregătirii cursului
 Cunoaşte modul în care pot utiliza echipamentele de formare, pentru a maximiza procesul de învăţare al participanţilor
 Identifica barierele care pot sta în calea învăţării
 Cunoaşte tehnicile cu ajutorul cărora pot face faţă dificultăţilor din cadrul unui curs de formare
 Integra teoria formării în pregătirea şi susţinerea cursurilor pentru asistenţi maternali din judeţul sau sectorul lor

Rezultate aşteptate
La sfârşitul sesiunii, participanţii vor fi:
 Elaborat, planificat, pregătit şi susţinut în faţa celorlalţi participanţi o sesiune a Cursului de formare pentru asistenţii maternali
 Înţeles etapele principale ale planificării, pregătirii, susţinerii şi evaluării programului de formare
 Înţeles procesul de atestare, completare a portofoliului şi evaluare a competenţelor
 Devenit capabili să aplice în practică cele învăţate

9
 GHIDUL FORMATORULUI
Agenda cursului de formare de formatori

Intervalul Sesiunea Luni Marţi Miercuri Joi Vineri

PREZENTĂRI (4)
Temele pentru
Lucru în grup – SESIUNEA 9
9-10.45 1 Introducere Pregătirea sarcinii acasă şi portofoliul
Set de instrumente „Stima de sine şi
de competenţe
identitatea”

Sesiunea 15
Principiile învăţării „Cursul de
Introducerea PREZENTĂRI (5)
adultului formare iniţială
11.00 – programei de 30 de – SESIUNEA 10
2 Bariere în calea Pregătirea sarcinii pentru asistenţii
12.45 ore pentru asistenţii „Efectele abuzului
învăţării maternali”:
maternali şi ale neglijării”
Planificarea cursului „Mergând mai
departe”

Abilităţi de
prezentare
Susţinerea de către
Echipament şi stiluri
formatori a sesiunii 1 Evaluarea
de învăţare PREZENTĂRI PREZENTĂRI (6)
din „Cursul de programei de 30
13.45 – Retroproiector şi (1) – SESIUNEA – SESIUNEA 11
3 formare iniţială de ore Evaluarea
15.30 prezentare 5 „Dezvoltarea „Gestionarea
pentru asistenţii cursului
power point copilului” comportamentului”
maternali” Rămas bun
Aranjarea camerei
Primirea reacţiilor
(feed back)

10
 GHIDUL FORMATORULUI
Co-formatori – PREZENTĂRI
Avantaje şi (2) - SESIUNEA PREZENTĂRI (7)
Susţinerea de către
dezavantaje 6 „Ataşamentul” – SESIUNEA 13
formatori a sesiunii 4
Dezvoltarea PREZENTĂRI „Copilul, familia
din „Cursul de
abilităţilor de (3) - SESIUNEA biologică şi familia
15.45 – formare iniţială
4 formare 8 „Separare şi adoptivă”
17.30 pentru asistenţii
Transmiterea şi pierdere”
maternali”
primirea Feedback, întrebări
Formatorii explică
reacţiilor/recapitulare Feedback, şi răspunsuri
sarcinile de formare
Prezentarea pe scurt întrebări şi Evaluare
a zilei următoare răspunsuri
TOTAL Mesajele zilei Pregătirea sarcinii Pregătirea sarcinii

Cui se adresează cursul de formare?

Cursul de formare de formatori este menit să pregătească grupuri de persoane care sunt deja formatori, sau care doresc să înveţe cum să
formeze, pentru a susţine cursul de formare pentru asistenţii maternali. Cursul este gândit pentru a fi susţinut de doi formatori: un asistent
maternal cu experienţă şi un formator din cadrul DGASPC sau un formator acreditat, angajat de DGASPC. Formarea de formatori oferă
oportunitatea cunoaşterii Cursului pentru asistenţii maternali, înţelegerii şi identificării tehnicilor de formare, precum şi oportunitatea
dezvoltării de noi abilităţi de formare.

Învăţarea bazată pe competenţe

Cursul este fundamentat pe învăţarea bazată pe competenţe. În cadrul acesteia, cursantul trebuie să demonstreze că a obţinut un anumit
standard de competenţe, aducând dovezi în acest scop. Prin competenţă înţelegem ansamblul format din deprinderi (lucruri pe care
cursanţii le fac), cunoştinţe (ce cunosc şi înţeleg în legătură cu ce au de făcut) şi valori/atitudini (abordări adecvate ale lucrului pe care îl
au de făcut). Aceste noţiuni sunt aprofundate în partea a treia a ghidului, în care sunt introduse temele pentru acasă şi portofoliul.

11
 GHIDUL FORMATORULUI
1. Abordări ale învăţării
Mulţi dintre noi îşi amintesc unele experienţe neplăcute legate de şcoală sau facultate. Am fost poate învăţaţi că „învăţarea” înseamnă
primirea unor informaţii pe care trebuie să le reproducem la examene. Dacă am fost norocoşi, un profesor foarte bun sau un părinte
interesat, ori propria noastră curiozitate, au făcut ca informaţia să capete viaţă, aşa încât am putut să ducem mai departe cele aflate, să
reflectăm asupra lor, să citim mai mult şi să experimentăm pe baza lor.
Cursul de faţă va fi susţinut în faţa unui grup de adulţi ocupaţi, având experienţe diferite, fiind toţi capabili să dea şi în egală măsură să
primească informaţii. Învăţarea adulţilor va face uz de experienţele lor de viaţă, aşa încât să fie valorificate cunoştinţele fiecărui membru
al grupului.
Contrar vechilor metode de predare, ştim acum că oamenii învaţă cel mai bine în situaţiile în care sunt implicaţi activ în învăţare – iar
cursul de faţă este gândit pentru a maximiza contribuţia fiecăruia.

2. Adulţii învaţă cel mai bine atunci când

 Învăţarea este legată de o problemă cu care se confruntă sau de un scop pe care doresc să îl atingă
 Înţeleg relevanţa şi apreciază cele învăţate
 Deţin într-o oarecare măsură controlul asupra felului în care va avea loc învăţarea
 Sunt implicaţi pe bază de voluntariat
 Ei şi experienţele lor sunt valorizate
 Se pot exprima fără teamă de cenzură
 Pot face greşeli fără a fi judecaţi sau pedepsiţi
 Colaborează activ cu ceilalţi în procesul învăţării

 Experienţă
 Reflecţie
 Generalizare/conceptualizare
 Experimentare
= SIMŢIND, GÂNDIND, FĂCÂND

12
 GHIDUL FORMATORULUI
3. Învăţarea ca un proces continuu
Învăţarea este un proces care se desfăşoară pe tot parcursul vieţii, şi are ca izvor o varietate de experienţe. Au fost scoase în evidenţă
diverse modele de învăţare, cel de faţă fiind bazat pe ciclul de învăţare al lui Kolb şi Fry.
(B.A. Kolb şi R. Fry, „Către o teorie a învăţării experienţiale” în „Teoria proceselor de grup”, Cary L. Cooper, Wiley 1975.

Experienţă concretă

Aplicaţii practice Observare şi reflecţie

Analiză conceptualizată

Potrivit acestui model, învăţarea, schimbarea şi creşterea sunt încurajate de un proces integrat care:
 Începe de la o experienţa personală
 Urmată de colectarea observaţiilor privind experienţa respectivă
 Continuă cu analiza acestor date
 Ajunge la etapa finală de modificare a comportamentului şi alegere a unor noi experienţe

Fiecare persoană învaţă în mod diferit şi se poate simţi mai în largul său într-o etapă sau în alta a ciclului:
Unii dintre noi au o abordare intelectuală şi obişnuiesc să analizeze şi să organizeze informaţia nouă.
Unii dintre noi au reacţii emoţionale şi empatice, insistând asupra sentimentelor evocate de informaţiile noi.
Unii dintre noi răspund „experienţial”, şi se raportează la propriile experienţe pentru a înţelege cele învăţate.
4. Stiluri de învăţare
 Activist: se implică fără a sta mult pe gânduri; devine total dedicat noii activităţi
 Reflector: se dă înapoi şi analizează situaţia din diverse perspective
 Teoretician: analizează experienţele pentru a descoperi ipoteze şi principii
 Pragmatic: îi place să aplice ideile şi teoriile în practică

13
 GHIDUL FORMATORULUI
Cursul se bazează pe aceste două premize ale învăţării, şi anume, că învăţarea este continuă şi că fiecare are propriul său stil individual
de învăţare. Fiecare sesiune a cursului utilizează prin urmare o gamă largă de tehnici, precum: întrebări cu răspunsuri fulger, discuţii în
grupuri mici sau în plen, exerciţii, jocuri de rol, studii de caz ş.a.m.d..
Această varietate asigură desfăşurarea învăţării la niveluri diferite şi în toate stadiile ciclului de învăţare. Ajutându-i pe participanţi să
aducă împreună experienţele lor trecute, sentimentele prezente şi capacitatea de gândire creativă reprezintă cea mai bună modalitate de a-
i pregăti pentru rolul lor viitor de asistenţi maternali.
Cursul se bazează pe principiile învăţării active, care:
1. Implică activ cursantul în procesul învăţării
2. Începe de la nevoile, dorinţele şi percepţiile cursantului
3. Structurează experienţa învăţării pentru a-l ajuta pe cursant să-şi clarifice şi să-şi exprime nevoile
4. Creează un mediu favorabil pentru o învăţare centrată pe cursant
5. Consideră că responsabilitatea şi controlul asupra învăţării trebuie împărtăşită de formator şi cel format
6. Pleacă de la premiza că fiecare membru al grupului poate avea o contribuţie pozitivă, bazată pe propria experienţă, cunoştinţe sau
talent
7. Consideră că formatorul are la fel de mult de învăţat de la fiecare cursant, pe cât au cursanţii de învăţat de la el şi unul de la celălalt
8. Promovează independenţa cursantului
9. Structurează procesul învăţării pentru a putea contribui intrinsec la dezvoltarea cursanţilor.
10. Consideră auto-evaluarea ca fiind un instrument de învăţare de bază extrem de util pentru cel format
11. Consideră că orice evaluare externă este rezultatul negocierii dintre formator şi cel format
Învăţarea activă – Un ghid al formatorului (Baldwin & Williams 1998)

5. Rolul formatorilor
Potrivit experienţei noastre:
Adulţii învaţă cel mai bine într-o atmosferă informală, în care există puţine bariere între „profesor” şi „elev”, dar în care formatorul
structurează şi conduce cursul. Participanţii trebuie să se simtă valorizaţi, trataţi cu respect ca adulţi şi liberi să exploreze idei noi.
Învăţarea adulţilor înseamnă mai mult „drumul către” decât „sosire la”. Rolul formatorului este cel de facilitator – o persoană resursă
pentru grup ca întreg.

Stabilirea regulilor de bază

14
 GHIDUL FORMATORULUI
Regulile de bază conferă participanţilor un mediu sigur şi oferă formatorului un instrument util în situaţiile dificile. Ele vor fi stabilite
împreună cu grupul şi vor include:

Confidenţialitatea
Grupul: nu trebuie să-i bârfească pe cei care nu sunt în încăpere. E bine să împărtăşim informaţia, dar fără a identifica individul – altfel
oamenii nu se mai simt în siguranţă să vorbească. Atunci când ne referim la cazuri reale este important să nu folosim numele reale ale
celor implicaţi.
Formatorul: trebuie să respecte confidenţialitatea, cu excepţia situaţiilor în care apar în discuţie probleme legate de protecţia copilului,
rasism, discriminare etc. În aceste cazuri, formatorul va vorbi în particular cu persoana respectivă pentru a pune capăt comportamentului
necorespunzător. Oricum puteţi asigura grupul că asemenea situaţii sunt destul de rare.
Respect şi apreciere a diferenţelor
Diferenţele profesionale şi personale pot ieşi în evidenţă, iar acestea sunt vitale pentru munca desfăşurată de asistenţii sociali şi asistenţii
maternali. De exemplu, unii oameni pot să fi crescut într-o instituţie, alţii pot fi adoptaţi sau adoptatori.
Comentaţi afirmaţia, nu persoana
Puteţi să nu fiţi de acord cu afirmaţia cuiva, însă fără a ataca persoana. Oricine poate greşi . Suntem aici ca să învăţam –poate că nu ştim
cuvintele corecte, dar nu face nimic. Poate că credeţi că întrebarea dumneavoastră e prostească, însă cel puţin alţi doi oameni se vor
bucura că aţi întrebat!
Ascultaţi-i pe ceilalţi
Contribuţia fiecărei persoane trebuie ascultată cu respect. Şoptitul poate fi foarte descurajant şi trebuie evitat.
Buna-stare a participanţilor
Aspecte practice – toaletă, pauze de cafea, ora încheierii; prea cald, prea frig, inconfortabil
Aspecte emoţionale – participanţii pot fi invitaţi să împărtăşească experienţe personale sau profesionale, dar ei decid dacă vor s-o facă
sau nu. Nu trebuie obligaţi să facă acest lucru dacă nu doresc.

Rolul formatorilor este de a crea o atmosferă confortabilă, organizată, în cadrul căreia oamenii îşi pot împărtăşi experienţele, recunoaşte
lipsurile şi identifica noi moduri de gândire.

15
 GHIDUL FORMATORULUI
6. Stilul personal
Formatorii au diferite stiluri de predare: mai mult sau mai puţin orientative; se pricep să transfere informaţiile sau să conducă discuţiile –
şi aşa mai departe. Formatorii trebuie să-şi înţeleagă stilul preferat şi să încerce să-l varieze în aşa fel încât să răspundă stilurilor diferite
de învăţare ale participanţilor.
Încercaţi să găsiţi un echilibru între diferitele tehnici, aşa încât fiecare să aibă ocazia să se simtă implicat cel puţin din când în când.
Acest este unul din beneficiile susţinerii cursului de doi formatori, care pot crea o relaţie de încredere reciprocă bazată pe deschidere,
flexibilitate şi dorinţa de a împărtăşi idei şi de a experimenta. Şansa de a evalua împreună cursul pe măsură ce se desfăşoară şi de a se
sprijini reciproc este inestimabilă.

7. Metode de predare

a) Conducerea discuţiilor
A cere oamenilor să răspundă la anumite întrebări particulare este un procedeu limitativ. O discuţie veritabilă, prin opoziţie cu un schimb
unu la unu, reprezintă o ocazie ca oamenii din grup să schimbe experienţe, să dezbată idei şi teorii, să discute amintiri personale sau să
lucreze împreună la rezolvarea unor probleme comune.

b) Sfaturi pentru conducerea discuţiilor

 Determinaţi scopul discuţiei şi asiguraţi-vă că este clar pentru participanţi.
 Asiguraţi-vă că nu sunteţi singurul care ascultă. Menţineţi conversaţia. Dacă participanţii vă adresează întrebări sau comentarii,
îndrumaţi-i către ceilalţi membri ai grupului.
 Priviţi şi la ceilalţi membri ai grupului, nu doar la vorbitor. Astfel veţi transmite mesaje că şi ceilalţi ascultători, în afara
dumneavoastră, sunt incluşi în conversaţie.
 Aşteptaţi-i pe ceilalţi să răspundă, chiar dacă pare că le ia mult timp.
 Participaţi uneori la activităţile grupurilor, nu ca formatori, ci ca orice alt cursant.
 Evitaţi să umpleţi spaţiile goale atunci când e linişte. Interveniţi doar atunci când credeţi că e strict necesar s-o faceţi.
 Clarificaţi sau solicitaţi clarificări.
 Indicaţi alternativele pe care grupul nu le-a luat încă în considerare, sau adăugaţi propriile dumneavoastră idei.
 Sugeraţi (sau cereţi participanţilor să sugereze) moduri de a utiliza informaţia. Atrageţi atenţia asupra inconsistenţelor sau
contradicţiilor apărute în părerile exprimate, de care membrii grupului pot să nu fie conştienţi.
16
 GHIDUL FORMATORULUI
 Supravegheaţi mersul conversaţiei. Dacă e nevoie, amintiţi participanţilor care e sarcina pe care trebuie s-o îndeplinească.
 Încercaţi să obţineţi comentarii şi din partea participanţilor „tăcuţi”, dar fără a-i presa.

c) Încheierea discuţiilor
Alegeţi momentul potrivit pentru a închide discuţiile şi încurajaţi grupul să meargă mai departe. Cereţi-vă scuze dacă a trebuit să-i
întrerupeţi, însă rămâneţi ferm şi arătaţi (dacă este realist) că vor exista şi alte ocazii de a mai discuta despre unele aspecte. Alte tehnici
care vă ajută să încheiaţi discuţiile într-un mod adecvat includ:
 Înainte de a începe discuţia, anunţaţi timpul care îi este alocat
 Încheiaţi discuţia făcând legătura între cele discutate şi activitatea sau subiectul următor
 Sumarizaţi şi punctaţi unele lucruri care le-au scăpat participanţilor.

d) Lucrul în grupuri mici

Dacă un grup este destul de mic, fiecare are ocazia de a vorbi şi reflecta. De asemenea, un grup restrâns reprezintă un spaţiu mai sigur
pentru a pune întrebări şi dezbate idei.
Sfaturi pentru lucrul în grupuri mici
 Stabiliţi clar scopul activităţii fiecărui grup şi timpul alocat acesteia. Faceţi legătura cu scopul sesiunii/secţiunii. Daţi sugestii
scrise pentru a îi determina să se concentreze asupra sarcinii.
 Formaţi grupurile, fie prin acordarea de numere persoanelor (de pildă de la 1 la 3: toţi cei care au numărul 1 formează un grup, cei
cu numărul 2 formează al doilea grup, al treilea etc.) sau prin gruparea persoanelor care stau aproape una de cealaltă. Asiguraţi-vă
că oamenii dintr-un grup se pot auzi unul pe celălalt fără a fi deranjaţi de grupul de lângă ei.
 Cereţi fiecărui grup să desemneze un raportor, care va împărtăşi plenului concluziile grupului mic.
 Arătaţi-vă disponibilitatea de a ajuta, dar daţi-le şansa de a lucra singuri în grup.
 Avertizaţi-i când timpul alocat este pe sfârşite.
Raportare
Gestionaţi timpul aşa încât fiecare grup să aibă şanse egale de a raporta. Încurajaţi discuţiile şi întrebările, apoi concluzionaţi.

e) Întrebări cu răspunsuri fulger

17
 GHIDUL FORMATORULUI
Aceasta este o tehnică menită să stimuleze şi să capteze cât mai multe idei posibil (constând adesea într-un singur cuvânt), într-un timp
cât mai scurt. Este încurajată gândirea spontană şi înviorează atmosfera. Este şi un bun mod de a începe discuţiile. Este utilizată de obicei
pentru:
 A identifica motivele pentru care s-a produs un anumit eveniment, de exemplu „De ce intră copiii în sistemul de protecţie?”
(sesiunea 1)
 A obţine răspunsuri alternative la o anumită problemă, cum ar fi „Ce ne-a ajutat să facem faţă durerii?” (sesiunea 8)
Sfaturi pentru utilizarea tehnicii întrebărilor cu răspunsuri fulger
 Nu există răspunsuri corecte sau răspunsuri greşite.
 Sugestiile participanţilor nu ar trebui discutate în acest moment. Toate ideile ar trebui repetate de formator exact aşa cum au fost
sugerate şi apoi înregistrate (notate).
 Nu evaluaţi nici una din contribuţii. Respectaţi-le pe toate în egală măsură.
 Nu folosiţi cuvinte din jargon.

Pot participa şi formatorii, ajutând astfel grupul să se destindă. Nu lăsaţi niciodată exerciţiul „în aer”. Asiguraţi-vă că faceţi legătura
cu celelalte părţi ale sesiunii, şi că participanţii înţeleg care este scopul exerciţiului.
Sfaturi practice
Asiguraţi-vă că markerele se văd clar la distanţă şi că scrieţi suficient de mare.
Nu lăsaţi exerciţiul să dureze prea mult.

f) Prezentare
Prezentări PowerPoint (expunerea diapozitivelor)
Este o metodă eficientă – însă ecranul amplifică greşelile! Avertisment: prea multe prezentări power point por deveni plictisitoare.
Hotărâţi ce doriţi să realizaţi cu ajutorul diapozitivelor:
 Să vizualizaţi un subiect complex, greu de descris în cuvinte
 Să subliniaţi elementele cheie ale unui anumit subiect
 Să reamintiţi participanţilor instrucţiuni, cifre etc.
 Să îi ajutaţi pe participanţii cu „memorie vizuală”
 Să daţi un impact mai mare prezentării
 Să semnalizaţi aspectele cheie ale unei fişe tematice
 Să le treziţi interesul participanţilor şi să le captaţi atenţia
18
 GHIDUL FORMATORULUI
 Ocazional – pentru o uşoară destindere!

Pregătirea diapozitivelor (slide-urilor)

 Menţineţi-le clare şi simple
 Mărimea caracterelor (fonturilor) de cel puţin 24
 Caracterele fanteziste sunt mai greu de urmărit
 CUVINTELE SCRISE CU MAJUSCULE SUNT MAI GREU DE CITIT
 5-6 cuvinte pe rând
 Nu mai mult de 8 rânduri per slide
 Spaţiile să aibă aceeaşi înălţime ca şi literele

g) Jocul de rol
Acesta oferă o modalitate nouă şi intensă de a analiza o situaţie. Etapele principale ale unui joc de rol sunt:
- Încălzirea
Formatorul trebuie să definească situaţia şi să creeze atmosfera potrivită pentru acţiunea spontană. Implicaţi participanţii pentru a crea
personajele („Câţi ani are mama?”, „Câţi copii sunt în familie?” etc.) şi scena acţiunii („Ce moment al zilei este?”, „Ce s-a întâmplat în
urmă cu câteva clipe?”). Utilizarea covoraşelor (veţi vedea mai târziu) reprezintă o altă modalitate de a face trecerea de la „a vorbi
despre” la „a face”.
- Acţiunea
După ce situaţia a fost descrisă, fiecare actor „joacă” aşa cum îşi imaginează că s-ar comporta sau gândi personajul său. Scopul este de a:
 Încerca să te pui în locul altei persoane pentru a crea empatie faţă de aceasta
 Încerca noi modalităţi de comportament pentru a vedea care sunt rezultatele sau cum te simţi
 Înţelege reacţiile celorlalţi faţă de atitudinile şi comportamentul tău
 Îţi permite să rişti noi comportamente fără a risca să dai greş.
Opriţi jocul când s-au întâmplat suficiente lucruri pentru a putea discuta, sau când rezultatele nou obţinute sunt insuficiente, ori când
atmosfera devine prea încărcată de emoţie (3-5 minute).
- Ieşirea din rol şi discuţia

19
 GHIDUL FORMATORULUI
Formatorii trebuie să îi ajute pe „actori” să iasă din rol când jocul a luat sfârşit. Oamenii se implică emoţional foarte repede şi
sentimentele pot persista în cadrul grupului, sau îi pot afecta pe participanţi individual. După jocul de rol, întrebaţi-i pe actori cum s-au
simţit. În cadrul grupului, discutaţi:
 Ce s-a întâmplat?
 De ce au luat lucrurile turnura respectivă?
 V-a plăcut turnura pe care au luat-o?
 Cine şi ce ar fi trebuit să facă altfel pentru ca lucrurile să se fi petrecut diferit?

Statuile
Acesta poate fi un exerciţiu util, premergător jocului de rol.
Prezentaţi un studiu de caz şi daţi participanţilor timp să se familiarizeze cu el. Cereţi-le să se gândească la sentimentele celor implicaţi.
Spuneţi-le că veţi alcătui un tablou tri-dimensional al situaţiei înfăţişate, pentru a-i da mai mult înţeles. Pentru a realiza acest lucru, le
veţi cere să reprezinte corpurile personajelor, subliniind că nu va fi nevoie să joace şi să vorbească.
Cereţi un voluntar care să reprezinte unul din personajele cheie, de exemplu copilul, apoi să se gândească la sentimentele acestuia şi la
locul pe care ar trebui să-l ocupe în cameră. Procedaţi la fel cu celelalte personaje, de fiecare dată cerându-le să se gândească la relaţia cu
celelalte personaje (apropiată sau nu) şi să se plaseze în consecinţă în cameră. Continuaţi până când toate personajele au fost plasate la
locul lor, apoi conectaţi-le prin intermediul sforilor pentru a arăta relaţia dintre ele. Întrebaţi fiecare personaj ce simte în legătură cu
celelalte personaje. Cereţi şi reacţiile celorlalţi participanţi din grup. Discutaţi despre felul cum oamenii pot percepe foarte diferit aceeaşi
situaţie, în funcţie de propriile nevoi şi experienţe.

Covoraşele
Cu ajutorul grupului, creaţi o anumită situaţie care ilustrează subiectul aflat în discuţie, sau utilizaţi un studiu de caz. Formatorul va
întinde pe jos coli de flip chart purtând numele câte unui personaj şi va face o demonstraţie, aşezându-se el însuşi pe un „covoraş” şi
spunând ce simte personajul în situaţia dată. Membrii grupului vor fi încurajaţi să se aşeze pe un covoraş şi să devină un personaj,
spunând „Eu sunt...(numele personajului) şi simt că...”
Întrucât participanţii pot intra şi ieşi mai uşor din acţiune decât în cazul unui joc de rol propriu-zis, exerciţiul acesta este mai uşor
(implică multă mişcare, mai puţină implicare emoţională, personajele pot exagera în mod deliberat rolul, însă formatorii nu trebuie să
lase situaţia să scape de sub control). O discuţie bine condusă şi o încheiere potrivită a exerciţiului sunt de asemenea importante.

h) Proiectarea unor filme

20
 GHIDUL FORMATORULUI
Sfaturi pentru proiectarea filmelor:
Vizionaţi anterior filmul. Verificaţi echipamentul, dar fiţi pregătiţi şi cu un plan de rezervă, pentru eventualitatea că acesta nu va
funcţiona la momentul proiectării. Faceţi o scurtă prezentare a subiectului şi a personajelor. Cereţi participanţilor să se concentreze
asupra anumitor aspecte pe parcursul vizionării. (Observaţi-le reacţiile în timpul vizionării).
În timpul discuţiilor: Solicitaţi participanţilor reacţiile şi observaţiile cu privire la cele văzute. După proiectarea unor materiale
emoţionante, acordaţi o scurtă pauză pentru a le da timp să reflecteze la ele şi să şi le însuşească.

i) Primirea reacţiilor (Feedback-ului)

Ce rol au reacţiile
Primirea reacţiilor are rolul de a stopa activitatea curentă, de a re-angaja participanţii şi de a-i încuraja să se implice în continuare.
Totodată, le permite formatorilor să le aprecieze reacţiile şi să realizeze o evaluare intermediară, modificând atunci când e cazul modul în
care se desfăşoară cursul.

Întrebări referitoare la solicitarea de reacţii:

 Care este cerinţa?
 Când ar trebui să le cereţi?
 Cine ar trebui să dea reacţii?
 Cum ar trebui date?

Devine însă plictisitor dacă toate grupurile mici raportează pe larg discuţiile avute. Alternativele sunt:
 Să primiţi raportul primului grup şi să întrebaţi celelalte grupuri dacă mai au ceva de adăugat (Asiguraţi-vă că fiecăruia dintre
grupurile mici îi vine rândul să prezinte).
 Să cereţi tuturor grupurilor să-şi afişeze colile de flip chart pe pereţi şi să permiteţi participanţilor să meargă prin cameră pentru a
le citi.
 Să cereţi grupurilor să evidenţieze două sau trei puncte cheie sau câteva sugestii, mai curând decât să dea un raport întreg.
Utilizaţi reacţiile pentru a face legături. De exemplu: Ce aţi observat în prezentare sau în exerciţiu? Ce sentimente s-au degajat? Ce
legături aţi realizat cu celelalte domenii ale cunoştinţelor dumneavoastră profesionale, experienţelor, credinţelor? Ce aţi învăţat? Ce
puteţi aplica în practică?

21
 GHIDUL FORMATORULUI
Reguli de aur ale reacţiilor (feedback-ului)
 Comentariile trebuie să fie sincere
 Participanţii ar trebui vorbească în nume propriu
 Contribuţiile participanţilor trebuie să fie egale
 Nu este cerut un răspuns imediat
 Nu răspundeţi imediat aspectelor evidenţiate
 Nu prezentaţi imediat un material nou
 Nu judecaţi cele ce se spun
 Primirea reacţiilor are menirea de a sumariza, nu de a lărgi discuţia

j) Utilizarea fişelor tematice şi a exerciţiilor

Nu toţi participanţii se simt confortabil dacă trebuie să scrie sau să citească prea mult. De aceea, utilizarea fişelor tematice din manualul
cursantului în timpul cursului ar trebui menţinută la un nivel minim. Cu toate acestea, trebuie să li se ceară participanţilor să le citească
după aceea.
Deşi există doar câteva ocazii în care li se cere să citească fişele in timpul cursului, acestea trebuie legate de subiectele discutate şi de
temele pentru acasă pe care le au de efectuat.
În sfârşit, aceste materiale reprezintă baza pe care formatorii îşi clădesc cursul, utilizându-şi propria experienţă, creativitate şi imaginaţie.

22
 GHIDUL FORMATORULUI

Partea 2. Cursul de formare iniţială pentru asistenţii maternali

Scopul cursului
Să-i ajute pe participanţi să decidă dacă vor să devină persoane de îngrijire sau asistenţi maternali, să-i pregătească pentru rolul lor
viitor şi să valorifice abilităţile şi cunoştinţele acestora.

Obiectivele cursului
 Să invite persoanele care doresc să devină persoane de îngrijire sau asistenţi maternali să analizeze dacă doresc să accepte provocarea
de a îngriji copilul altcuiva.
 Să încurajeze viitoarele persoane de îngrijire sau asistenţi maternali să aprecieze diferitele modele ale vieţii de familie şi să respecte
nevoile diferite şi experienţele fiecărui individ.
 Să ajute persoanele care doresc să devină persoane de îngrijire sau asistenţi maternali să devină mai sensibili la diferitele situaţii,
sentimente sau reacţii care se pot ivi.
 Să ajute persoanele care doresc să devină persoane de îngrijire sau asistenţi maternali să-şi conştientizeze propriile puncte tari,
puncte slabe, emoţii şi caracteristici personale.
 Să-i ajute pe participanţi să înţeleagă principiile bunelor practici în îngrijirea copilului astfel încât, în calitate de persoane de îngrijire
sau asistenţi maternali, să capete încredere şi flexibilitate în exercitarea rolului lor.
 Să-i ajute pe viitorii asistenţi maternali sau persoane de îngrijire să înţeleagă că vor deveni parte a unei instituţii specializate pentru
protecţia copilului şi să dezvolte abilităţile şi încrederea necesare pentru a relaţiona cu alte organizaţii relevante.
 Să-i încurajeze pe participanţi să acorde importanţa cuvenită supervizării şi sprijinului acordate de direcţia pentru protecţia copilului
şi să aprecieze sfaturile şi sprijinul altor persoane de îngrijire sau asistenţi maternali atunci când trebuie să facă faţă unei situaţii
dificile sau nesigure. Să-i încurajeze pe participanţi să pună întrebări şi să le stimuleze dorinţa de a învăţa în continuare şi de a se
implica în grupuri de suport.

Cui se adresează cursul?

Cursul este destinat viitorilor asistenţi maternali, aflaţi în procesul de formare şi acreditare.

23
 GHIDUL FORMATORULUI
Bune practici
Cursul de formare iniţială pentru asistenţii maternali prezintă un tablou al serviciului de asistenţă maternală, subliniind rolurile şi
responsabilităţile celor implicaţi. Cursul încurajează asistenţii maternali cu experienţă şi viitorii asistenţi maternali să se considere parte
integrală a echipei care are grijă de copil. Planuri privind plasamentul, accesul la informaţii, sprijin adecvat, oportunităţi de formare
continuă, un rol activ în luarea deciziilor şi recompense adecvate, reprezintă drepturi ale lor. În schimb, au responsabilitatea de a proteja
interesele copilului, de a lucra cu părinţii acestuia, cu alţi angajaţi ai DGASPC şi cu alţi profesionişti, să îşi evalueze continuu activitatea
şi să profite de oportunităţile de a-şi dezvolta abilităţile.

Deşi e greu să realizezi în practică aceste model din multe motive, precum lipsa de resurse sau de personal, toţi cei implicaţi ar trebui să
cunoască ce înseamnă o îngrijire de calitate, pentru a face tot posibilul pentru a o aplica. Ca şi alte cursuri de formare derulate anterior,
Cursul de formare iniţială pentru asistenţii maternali va necesita schimbarea unor practici ale DGASPC.

În acest Ghid se subliniază că materialul prezentat este doar un mijloc de atingere a unui scop, şi nu scopul în sine. Pregătirea realizată
este doar o parte a procesului de formare a asistentului maternal, care trebuie urmată de pregătire practică şi alte pregătiri teoretice, ca
parte a formării continue a acestuia. Scopul este de a derula acest program în aşa fel încât să fie satisfăcute nevoile de formare ale tuturor
participanţilor. Întrucât îngrijirea substitutivă este o sarcină de o complexitate crescândă, am simţit nevoia de a include o cantitate mare
de materiale, pentru a contura un tablou corect şi a-i ajuta pe potenţialii asistenţi maternali dacă doresc cu adevărat să desfăşoare această
activitate.

Nu ne aşteptăm ca formatorii să susţină sesiunile exact aşa cum sunt scris în curs, copleşindu-i pe participanţi cu o cantitate prea mare de
informaţie într-un timp atât de scurt. Multe sesiuni şi exerciţii pot fi utilizate şi ca module de sine stătătoare pentru formarea continuă.
Procesul de învăţare este mai important decât structura propriu-zisă a cursului.

Pentru ca procesul să decurgă bine, este important să plecăm de la experienţele de viaţă pe care participanţii le aduc cu ei. Clădind pe
experienţa lor putem oferi informaţiile privind sarcinile asistenţilor maternali. Cum fiecare învaţă într-un mod diferit, este necesară
utilizarea unor metode variate, pentru a ne asigura că fiecare participant găseşte cel puţin o parte din informaţiile primite ca fiind
interesante. Cu toate acestea, procesul de învăţare se va bloca dacă nu va exista timp de reflecţie asupra acestor informaţii. O sesiune
prea aglomerată va prezenta riscul de a supraîncărca participanţii, dacă se taie din timpul alocat discuţiilor, în încercarea rigidă de a
respecta cu stricteţe agenda. Sesiunile prezintă linii directoare – formatorii trebuie să-şi facă propria selecţie care răspunde cel mai bine
nevoilor unui anumit grup de cursanţi.
24
 GHIDUL FORMATORULUI

Înainte de a prezenta cele 15 sesiuni, este deci necesar să reflectăm asupra procesului de învăţare şi asupra felului în care formatorii pot
face acest proces cât mai eficient. DGASPC ar trebui să se asigure că persoanele care primesc sarcina de a susţine cursurile au abilităţile,
timpul şi resursele necesare pentru a le derula în bune condiţii. Asistenţii maternali şi asistenţii sociali au dreptul de a învăţa şi altfel
decât din greşeli. Copiii pe care îi au în grijă sunt prea importanţi pentru a permite acest lucru.

Cursul este menit să îi ajute pe viitorii sau actualii asistenţi maternali să devină mai conştienţi de provocările muncii pe care o
desfăşoară, să aibă o imagine mai clară a propriilor puncte tari sau slabe, a aspectelor implicate, a rolului lor şi al DGASPC. În plus,
cursul îi ajută să se pregătească pentru munca în echipă şi să aprecieze sprijinul pe care îl pot oferi alţi asistenţi maternali pentru a-i ajuta
să răspundă nevoilor copiilor pe care îi au în grijă. Pentru că scoate în evidenţă lucrul în echipă, cursul va beneficia de pe urma prezenţei
asistenţilor sociali, laolaltă cu asistenţii maternali şi chiar cu angajaţi ai unor servicii rezidenţiale.

Cursul este gândit pentru a fi susţinut de cel puţin doi formatori. Aşa cum am arătat, unul ar trebui să fie asistent social şi celălalt, un
asistent maternal cu experienţă. Experienţa nemijlocită, sfaturile, simţul realităţii şi simţul umorului pe care îl pot aduce formatorii –
asistenţi maternali au fost recunoscute ca beneficii incontestabile în anii în care autorii materialului de faţă au susţinut alte cursuri
asemănătoare.

Partea 3. Completarea portofoliului, competenţe şi acreditare

O nouă modalitate de evaluare şi acreditare a aplicanţilor la poziţia de asistenţi maternali

Această modalitate derivă din abordarea bazată pe competenţe care a constituit fundamentul cursului, a temelor pentru acasă şi a
procesului de acreditare. Cursantul nu va mai trebui să treacă de o „examinare finală scrisă” pentru a putea deveni asistent maternal.
Motivul este acela că examenele scrise evaluează în principal abilitatea de a... lua un examen scris! Şi aceasta are puţin de-a face cu
abilitatea de a îngriji bine un copil şi de a desfăşura munca de asistent maternal.

O abordare bazată pe competenţe

25
 GHIDUL FORMATORULUI
Învăţarea bazată pe competenţe înseamnă că participanţii trebuie să demonstreze că au dobândit un anumit nivel de competenţă, aducând
dovezi în acest sens. Prin competenţă înţelegem ansamblul format din deprinderi (lucruri pe care cursanţii le fac), cunoştinţe (ce cunosc
şi înţeleg în legătură cu ce au de făcut) şi valori/atitudini (abordări adecvate ale lucrului pe care îl au de făcut, care sunt mai greu de
cuantificat).

În procesul de atestare se încearcă deci identificarea şi evaluarea competenţelor participantului de a fi asistent maternal (cunoştinţe,
deprinderi şi atitudini), în conformitate cu cerinţele acestei ocupaţii, cu standardele ocupaţionale şi cu lista de competenţe identificate
pentru a garanta o calitate satisfăcătoare a serviciului.

Standardul ocupaţional în vigoare pentru asistentul maternal defineşte asistentul maternal ca fiind persoana fizică, atestată în
condiţiile legii, care asigură, prin activitatea pe care o desfăşoară la domiciliul propriu, creşterea, îngrijirea şi educarea necesară
dezvoltării armonioase a copiilor pe care îi are în plasament sau în încredinţare.

Unităţile de competenţă reglementate prin standardul menţionat sunt:

Competenţe fundamentale
1. Planificarea propriei activităţi
2. Dezvoltarea cunoştinţelor şi deprinderilor
3. Lucrul în echipă

Competenţe generale
4. Formarea deprinderilor de viaţă
5. Supravegherea stării de sănătate a beneficiarului
6. Urmărirea respectării drepturilor beneficiarului

Competenţe specifice ocupaţiei

7. Integrarea copilului în familia asistentului maternal
8. Integrarea copilului în viaţa socială
9. Asistarea copilului în procesul educaţional
10. Comunicarea cu copilul
26
 GHIDUL FORMATORULUI
11. Gestionarea actelor şi documentelor copilului
12. Asigurarea integrităţii copilului
13. Asigurarea unei relaţii armonioase cu familia naturală sau de adopţie

Fiecare din unităţile de competenţă mai sus-menţionate sunt alcătuite din elemente de competenţă, cărora le corespund criterii de
realizare, după cum urmează:

 UNITATEA 1 Planificarea propriei activităţi

1. Stabileşte activităţile specifice

1.1. Activităţile şi obiectivele specifice sunt stabilite în colaborare cu echipa
1.2. Obiectivele activităţilor specifice sunt astfel stabilite încât să asigure atât îngrijirea beneficiarului cât şi stimularea acestuia în
activităţile cotidiene
1.3. Activităţile cuprinse în documentele oficiale sunt respectate cu stricteţe

2. Ierarhizează activităţile ce urmează a fi derulate

2.1. Ierarhizarea se realizează cu atenţie ţinând cont de capacităţile beneficiarului
2.2. Activităţile ce urmează a fi derulate sunt ierarhizate cu promptitudine imediat după stabilirea nevoilor beneficiarului
2.3. Activităţile sunt ierarhizate în funcţie de tipul de capacităţi/achiziţii şi vârsta beneficiarului
2.4. Ierarhizarea priorităţilor este flexibilă, modificându-se în funcţie de situaţiile de risc

3. Estimează perioada de timp necesară derulării activităţilor

3.1. Perioada de timp este estimată în funcţie de capacităţile beneficiarului şi obiectivele activităţilor stabilite
3.2. Planificarea este realizată pe termen scurt, mediu şi lung
3.3. Perioada de timp este estimată realist pe baza unei analize atente a datelor ce compun situaţia existentă
3.4. Elaborează un program de activităţi flexibil, adaptabil noilor situaţii apărute

4. Evaluează şi adaptează programul zilnic în funcţie de nevoi

4.1. Programul este evaluat şi adaptat continuu, în funcţie de evoluţia beneficiarului
4.2.Programul activităţilor zilnice este adaptat în funcţie de situaţiile nou apărute
27
 GHIDUL FORMATORULUI

 UNITATEA 2 Dezvoltarea cunoştinţelor şi deprinderilor

1. Identifică nevoile de formare specifică

1.1. Ariile profesionale în care are nevoie de îmbunătăţiri sunt identificate cu obiectivitate
1.2. Identificarea unor cursuri de formare conform unor module necesare lărgirii sferei de cunoştinţe
1.3. Programarea termenelor pentru pregătirea continuă se face în mod realist, adaptându-se situaţiile concrete

2. Participă la cursurile de perfecţionare

2.1 Formarea continuă se face în scopul însuşirii de noi cunoştinţe
2.2. Participă la formările iniţiate de angajator
2.3. Aplică cunoştinţele dobândite în timpul instruirii pentru creşterea eficienţei şi calităţii serviciilor acordate beneficiarului
2.4. Formarea profesională se face cu responsabilitate, în scopul recunoaşterii capacităţilor profesionale

3. Aplică în mod corespunzător cunoştinţele dobândite

3.1. Demersurile pentru îmbogăţirea şi completarea cunoştinţelor sunt iniţiate cu realism
3.2. Elaborarea planului individual de studiu se realizează cu responsabilitate
3.3. Efectuează documentarea permanentă privind noile metode şi tehnici de îngrijire, creştere şi educare a beneficiarului

 UNITATEA 3 Lucrul în echipă

1. Colaborează cu membrii echipei

1.1. Colaborează permanent cu membrii echipei multidisciplinare ţinând cont de interesul superior al beneficiarului
1.2. Solicită sprijinul membrilor echipei în funcţie de situaţiile particulare
1.3. Lucrează cu membrii echipei dând dovadă de obiectivitate şi receptivitate.

2. Participă la stabilirea obiectivelor

2.1. Obiectivele sunt stabilite împreună cu ceilalţi membri ai echipei în funcţie de caracteristicile beneficiarului.
2.2. Obiectivele sunt stabilite cu claritate, putând fi identificate rezultatele aşteptate şi termenele de realizare.
2.3. Obiectivele sunt stabilite cu promptitudine, imediat după studierea amănunţită a situaţiei beneficiarului.
28
 GHIDUL FORMATORULUI

3. Facilitează schimburile de informaţii

3.1. Informează echipa despre orice modificare a situaţiei beneficiarului.
3.2. Schimburile de informaţii sunt facilitate prin menţinerea unei legături permanente între membrii echipei.
3.3. Schimburile de informaţii sunt facilitate prin transmiterea datelor în timp optim.
3.4. Schimburile de informaţii sunt facilitate prin comunicarea lor într-o formă clară, accesibilă.

4. Respectă recomandările specialiştilor

4.1. Respectarea recomandărilor specialiştilor se realizează cu stricteţe.
4.2. Tehnicile şi procedurile recomandate sunt aplicate corect.

 UNITATEA 4 Formarea deprinderilor de viaţă

1. Asigură condiţiile minime ale unui trai decent.

1.1. Asigură cu responsabilitate beneficiarului un spaţiu individualizat.
1.2. Creează un cadru securizant, funcţional şi estetic.
1.3.Spaţiul este igienizat şi adecvat particularităţilor beneficiarului

2. Dezvoltă deprinderile de igienă personală

2.1. Identifică prezenţa sau absenţa deprinderilor de igienă personală la beneficiar
2.2 Stimulează beneficiarul pentru formarea deprinderilor de igienă personală
2.3. Asistă beneficiarul în funcţie de nevoi şi capacităţi, performanţele şi deprinderile acestuia în formarea unor deprinderi de igienă
personală

3. Asigură însuşirea limbajului adecvat

3.1. Identifică capacităţile de verbalizare ale beneficiarului
3.2. Stimulează beneficiarul pentru a-şi însuşi un limbaj corect
3.3. Urmăreşte utilizarea corectă a limbajului de către beneficiar

4. Asigură însuşirea principiilor, normelor şi valorilor societăţii

29
 GHIDUL FORMATORULUI
4.1. Utilizând un limbaj adecvat vârstei explică beneficiarului semnificaţia principiilor, normelor şi valorilor sociale
4.2.Sprijină învăţarea de către beneficiar a principiilor, normelor şi valorilor sociale
4.3. Verifică respectarea şi aplicarea corectă a principiilor, normelor şi valorilor societăţii

5. Sprijină beneficiarul în dezvoltarea aptitudinilor şi deprinderilor necesare vieţii de adult

5.1. Identifică aptitudinile şi deprinderile beneficiarului
5.2. Stimulează formarea deprinderilor şi aptitudinilor beneficiarului
5.3.Asistă beneficiarul în utilizarea deprinderilor şi aptitudinilor necesare unei vieţi independente

 UNITATEA 5 Supravegherea stării de sănătate a beneficiarului

1. Identifică starea de sănătate a beneficiarului

1.1. Observarea promptă a modificărilor stării de sănătate a beneficiarului
1.2.Schimbările stării de sănătate a beneficiarului se anunţă cu operativitate medicului
1.3. Schimbările stării de sănătate a beneficiarului se anunţă cu operativitate şi membrilor echipei multidisciplinare

2. Monitorizează starea de sănătate a beneficiarului

2.1. Măsurarea parametrilor se efectuează după observarea unor schimbări în starea de sănătate precum şi la cererea beneficiarului
2.2. Interpretarea valorilor măsurate se face prin confruntarea cu valorile normale
2.3. Asistarea beneficiarului la controalele medicalele periodice

3. Aplică proceduri de intervenţie în stări critice

3.1. Anunţă prompt medicul şi/sau salvarea în cazul unor abateri de la valorile normale a parametrilor stării de sănătate
3.2. Acţionează cu rapiditate în vederea transportării beneficiarului într-un spital de urgenţă, dacă starea acestuia este foarte gravă
3.3. Administrarea medicamentelor se realizează cu respectarea strictă a prescripţiilor medicale

 UNITATEA 6 Urmărirea respectării drepturilor beneficiarilor

1. Culege informaţii privind respectarea drepturilor beneficiarului

1.1 Se informează cu privire la drepturile şi obligaţiile beneficiarului
30
 GHIDUL FORMATORULUI
1.2. Informaţiile cu privire la drepturile şi obligaţiile asigurate prin sistemul de protecţie specială sunt permanent actualizate

2. Urmăreşte respectarea drepturilor beneficiarului

2.1. Identifică situaţiile de încălcare a drepturilor beneficiarului
2.2. Asistarea beneficiarului se realizează cu perseverenţă până la asigurarea drepturilor prevăzute de lege

3. Intervine în cazul încălcării drepturilor beneficiarului

3.1 Se asigură de obţinerea şi exercitarea drepturilor beneficiarului
3.2. Sprijinirea beneficiarului este realizată întotdeauna cu respectarea confidenţialităţii informaţiei

 UNITATEA 7 Integrarea copilului în familia asistentului maternal

1. Identifică modalităţile de integrare

1.1. Modalităţile de integrare în familie sunt identificate cu atenţie în funcţie de particularităţile beneficiarului şi ale familiei asistentului
maternal
1.2. Modalităţile de integrare în familie sunt discutate în cadrul echipei multidisciplinare

2. Asigură un tratament nediscriminatoriu în raport cu ceilalţi membri ai familiei

2.1. Copilul este urmărit cu atenţie o anumită perioadă de timp după integrarea în familie, urmărindu-se adaptarea treptată a acestuia la
mediul familial
2.2. Copilul este tratat în mod egal cu ceilalţi membri ai familiei

3. Identifică situaţiile/ cauzele care pot afecta integrarea copilului în familia asistentului maternal
3.1. Cauzele care pot afecta integrarea copilului sunt identificate cu promptitudine în funcţie de situaţia familială
3.2. Asistentul maternal găseşte soluţii pentru rezolvarea situaţiei de criză
3.3. Copilul este urmărit cu atenţie, identificând cu promptitudine situaţiile de criză apărute

 UNITATEA 8 Integrarea copilului în viaţa socială

1. Identifică modalităţi de integrare

31
 GHIDUL FORMATORULUI
1.1. Modalităţile de integrare socială sunt identificate cu atenţie în funcţie de particularităţile copilului
1.2. Modalităţile de integrare socială sunt identificate pe baza stabilirii eficienţei / importanţei deciziei de integrare
1.3. Modalităţile de integrare socială sunt discutate în cadrul echipei multidisciplinare

2. Participă la activităţile legate de integrarea copilului la viaţa socială

2.1. Sprijinul necesar pentru integrarea la viaţa socială şi în comunitate este asigurat cu promptitudine
2.2. Informaţiile privind viaţa socială a comunităţii sunt asigurate în timp util
2.3. Asigura participarea activa a copilului la viata socială
2.4. Deciziile copilului în ceea ce priveşte petrecerea timpului liber sunt respectate

3. Sprijină menţinerea relaţiilor copilului cu prietenii şi stimulează dezvoltarea de noi relaţii

3.1. Contribuie la menţinerea relaţiilor anterioare ale copilului dacă sunt în interesul acestuia
3.2. Stimulează formarea unor noi relaţii pentru copil
3.3. Sprijinul acordat copilului se face în concordanţă cu nevoile de relaţionare ale acestuia

4. Solicită sprijin în rezolvarea situaţiilor de neadaptare a copilului la viaţa socială

4.1. Situaţiile de neadaptare sunt identificate prompt
4.2. Sunt identificate dimensiunile care contribuie la neadaptare
4.3. Sprijinul este solicitat de la membrii echipei multidisciplinare
4.4. Soluţiile şi recomandările sunt luate de comun acord cu echipa multidisciplinară

 UNITATEA 9 Asistarea copilului în procesul educaţional

1. Identifică nevoile educaţionale ale copilului

1.1. Nevoile educaţionale ale copilului sunt identificate cu atenţie în funcţie de particularităţile copilului
1.2. Nevoile educaţionale sunt discutate în cadrul echipei multidisciplinare

2. Asigură participarea copilului la o formă de învăţământ

2.1. Solicitarea evaluării copilului în vederea integrării în sistemul de învăţământ este realizată la momentul potrivit, conform
prevederilor legii
32
 GHIDUL FORMATORULUI
2.2. Informaţiile privind competenţele şi performanţele copilului sunt prezentate cu claritate şi profesionalism, specialiştilor implicaţi în
evaluarea complexă

3. Asigură un mediu adecvat promovării educaţiei

3.1. Asigurarea spaţiului adecvat pentru efectuarea lecţiilor, cu respectarea normelor igienice
3.2. Participarea la supravegherea pregătirii temelor, la şedinţele cu părinţii şi la alte activităţi şcolare se realizează în concordanţă cu
nevoile copilului

 UNITATEA 10 Comunicarea cu copilul

1. Identifică o formă de comunicare adecvată vârstei beneficiarului

1.1. Identifică/evaluează stadiul de dezvoltare al copilului, din punct de vedere al abilităţilor de comunicare
1.2. Identificarea implică atât abilităţile de comunicare verbale cât şi cele non-verbale
1.3. Identificarea se realizează cu obiectivitate, într-un mediu care să stimuleze abilităţile de comunicare ale copilului

2. Utilizează o formă de comunicare adecvată

2.1. Limbajul folosit este în concordantă cu abilităţile de comunicare identificate ale copilului
2.2. Limbajul folosit respectă, pe cât posibil, specificul mediului din care provine copilul
2.3. Limbajul folosit în comunicarea cu copilul este adecvat dezvoltării fizice şi socio-educaţionale a acestuia

3. Identifică deficienţele de comunicare

3.1. Foloseşte modalităţi variate de stimulare a copilului pentru identificarea eventualelor deficiente de comunicare ale acestuia
3.2. Aceste deficiente sunt stabilite atât pe baza propriilor observaţii cât şi prin colaborarea cu membrii echipei de specialişti
3.3. Deficienţele de comunicare sunt corect stabilite în urma analizării informaţiilor, în vederea sublinierii particularităţilor fiecărui caz

4. Urmăreşte corectarea deficienţelor de comunicare

4.1. Utilizează propriile cunoştinţe şi abilităţi în soluţionarea deficienţelor de comunicare identificate
4.2. Sesizează responsabilul de caz în situaţiile în care sprijinul unui specialist este necesar pentru depăşirea deficienţelor identificate
4.3. Soluţiile de corectare a deficienţelor se reformulează, dacă este cazul, funcţie de elementele nou apărute în procesul de comunicare
cu copilul
33
 GHIDUL FORMATORULUI

 UNITATEA 11 Gestionarea actelor şi documentelor cu privire la copil

1. Participă la întocmirea actelor şi documentelor cu privire la copil

1.1. Colaborează cu responsabilul de caz ori cu alţi membri ai echipei la întocmirea actelor şi documentelor copilului
1.2. Furnizează informaţiile complete şi pertinente cu privire la copil, funcţie de specificul fiecărui caz
1.3. Sesizează responsabilul de caz cu privire la orice situaţie care impune modificări sau completări legate de documentele copilului

2. Întocmeşte documentele şi rapoartele cu privire la copil

2.1. Documentele cu privire la copil sunt întocmite cu evidenţierea clară şi completă a particularităţilor situaţiei acestuia
2.2. Documentele şi rapoartele utilizează limbajul de specialitate ori, după caz, un limbaj adecvat copilului
2.3. Rapoartele solicitate cu privire la copil includ informaţii reale şi complete şi respectă cerinţele angajatorului

3. Îndosariază şi păstrează documentele cu privire la copil

3.1. Documentele copilului sunt păstrate astfel încât să asigure confidenţialitatea informaţiilor prevăzute de lege
3.2. Asigură accesul copilului la documentele pe care acesta le foloseşte (ex. cartea vieţii copilului)
3.3. Urmăreşte perioada de valabilitate a documentelor păstrate şi ia măsurile necesare reînnoirii acestora

 UNITATEA 12 Asigurarea integrităţii copilului

1. Identifică situaţiile de risc

1.1. Situaţiile de risc sunt identificate cu promptitudine, ţinând cont de particularităţile fiecărui copil
1.2. Identificarea situaţiilor de risc legate de locuinţa asistentului maternal se realizează împreună cu asistentul social al copilului, înainte
de mutarea copilului
1.3. Identificarea altor situaţii de risc se realizează în permanenţă şi vizează atât integritatea fizică a copilului cât şi dezvoltarea psihică şi
emoţională corespunzătoare

2. Stabileşte cauzele care duc la situaţii de risc

2.1. Cauza unică sau complexul de cauze sunt stabilite pe baza analizei corecte a tuturor informaţiilor deţinute cu privire la situaţia
copilului respectiv, a legislaţiei în vigoare, precum şi a contextului socio-economic românesc
34
 GHIDUL FORMATORULUI
2.2. Cauzele care duc la situaţii de risc major sunt notificate responsabilului de caz şi analizate împreună cu acesta

3. Alege soluţiile pentru rezolvarea şi/sau evitarea diferitelor situaţii de risc

3.1. Identifică în timp util posibile soluţii pentru rezolvarea şi/sau evitarea situaţiilor de risc
3.2. Soluţiile sunt identificate corect, ţinând seama de toate caracteristicile situaţiei de risc

 UNITATEA 13 Asigurarea unei relaţii armonioase cu familia naturală sau cu o altă persoană/familie

1. Analizează datele cu privire la familia naturală sau, după caz, la o altă familie/persoană
1.1. Datele sunt analizate în mod obiectiv, în colaborare cu responsabilii de caz
1.2. Analiza datelor subliniază aspectele particulare ale fiecărui caz, detaliind caracteristicile relaţiilor dintre copil–familia naturală-altă
persoană/familie
1.3. Caracteristicile relaţiilor dintre copil–familia naturală altă persoană/familie sunt analizate atât din punct de vedere legal, cât şi din
punct de vedere al modalităţilor de realizare

2. Participă la identificarea acţiunilor necesare pentru menţinerea relaţiilor cu familia naturală sau, după caz, cu o altă
familie/persoană
2.1. Colaborează cu membrii echipei multidisciplinare la identificarea acţiunilor necesare
2.2. Furnizează în timp util informaţii complete şi corecte cu privire la relaţiile copilului cu familia naturală ori cu altă persoană/familie
2.3. Face propuneri vizând modalităţile de menţinere a relaţiilor cu familia naturală ori cu altă persoană/familie

3. Urmăreşte şi sprijină menţinerea relaţiilor armonioase cu familia naturală sau, după caz, cu o altă familie/persoană
3.1. Pune în aplicare, potrivit documentelor, acţiunile identificate împreună cu membrii echipei multidisciplinare
3.2. Acţiunile identificate vizează atât relaţia cu copilul aflat în îngrijire, cât şi cea cu familia naturală ori cu altă familie/persoană
3.3. Sesizează de urgenţă responsabilul de caz cu privire la orice problemă apărută în derularea acestui proces

Ce este un portofoliu şi cum îl utilizăm?

Dacă sunteţi un asistent social:

35
 GHIDUL FORMATORULUI
Acesta este un instrument inovator care poate fi utilizat de formatori şi evaluatori, pentru că adună la un loc toate „probele” muncii
depuse de participantul la curs, demonstrând competenţa acestuia de a oferi îngrijire substitutivă unui copil.

Dacă sunteţi aplicant, participant la curs sau asistent maternal:

Portofoliul poate fi şi mai important pentru aceştia: plecând de la cursul de formare iniţială de 30 de ore, portofoliul îi va însoţi de-a
lungul carierei de asistenţi maternali, şi va fi oglinda şi proba abilităţilor, competenţelor şi evoluţiei lor personale. Ei pot să-l
utilizeze pentru a reflecta singuri (auto-dezvoltare) dar şi pentru a-şi demonstra asistenţilor sociali, supervizorilor, viitorilor
formatori, celorlalţi asistenţi maternali etc., realizările, abilităţile şi cine sunt ei de fapt.

Utilizarea portofoliului şi a temelor pentru acasă pentru acreditarea aplicanţilor: Grila de validare a temelor pentru acasă

Pentru evaluatori/formatori
Grila de mai jos vă ajută să evaluaţi competenţele necesare asistenţilor maternali. Acest instrument vă este util în timpul cursului de
formare în evaluarea muncii depuse de aplicant pentru temele pentru acasă, legând fiecare temă de competenţele necesare pentru a
deveni asistent maternal.
Cum se utilizează grila?
Pentru fiecare temă pentru acasă veţi bifa dacă a fost realizată satisfăcător, sau veţi introduce o scală („note”) în celulele corespunzătoare
– celule colorate în gri vă reamintesc care sunt competenţele relative la fiecare exerciţiu.

Astfel, în timpul cursului de formare, veţi utiliza grila orizontal, linie după linie, adică exerciţiu după exerciţiu.
La sfârşitul cursului, după finalizarea sesiunii 15, grila va fi completată cu notele şi/sau calificativele dumneavoastră pentru fiecare
exerciţiu. Acum puteţi citi grila pe verticală, o competenţă după cealaltă. Pentru fiecare competenţă (sau coloană) veţi putea vedea dacă
nivelul de competenţă atins de participant este satisfăcător şi dacă veţi valida obţinerea competenţei respective.
Dacă nivelul de performanţă atins de cursant nu este satisfăcător, puteţi trage concluzia că aplicantul nu este încă pregătit pentru slujbă,
şi îi puteţi sugera parcurgerea unor noi paşi/formări/experienţe pentru a-l ajuta să corespundă cerinţelor.
Ultimele linii ale grilei vă ajută de asemenea să luaţi în discuţie punctele slabe şi punctele tari, posibilele dificultăţi, domeniile în care
mai trebuie lucrat şi să iniţiaţi planul personal de dezvoltare al aplicantului. Portofoliul poate reprezenta o bază excelentă pentru interviul
de evaluare, pentru supervizarea şi monitorizarea asistentului maternal, şi un punct de plecare pentru formările viitoare.

Pentru cursanţi/aplicanţi
36
 GHIDUL FORMATORULUI
Grila de mai jos vă va ajuta să apreciaţi nivelul atins în ceea ce priveşte competenţele necesare pentru a deveni asistent maternal. Acest
instrument vă poate ajuta în munca pe care o veţi desfăşura şi în timpul cursului, atunci când veţi discuta cu formatorul/evaluatorul
rezultatele pe care le-aţi obţinut: legând fiecare temă pentru acasă de competenţele de care aveţi nevoie pentru a deveni asistent maternal,
grila vă ajută pe dumneavoastră şi pe formator să evaluaţi nivelul diferitelor competenţe necesare.

Cum se utilizează grila?

Pentru fiecare temă pentru acasă, puteţi bifa atunci când tema a fost realizată în mod satisfăcător, sau puteţi acorda o notă (am sugerat
deja utilizarea acestora) în celulele corespunzătoare din grilă – celulele „gri” vă amintesc care sunt competenţele implicate în fiecare
exerciţiu.
În consecinţă, în timpul cursului de formare veţi utiliza grila pe orizontală, linie după linie, adică exerciţiu după exerciţiu.
La sfârşitul cursului, după finalizarea sesiunii 15, grila va fi completată cu notele şi/sau calificativele pe care vi le-a acordat formatorul
pentru fiecare exerciţiu. Acum puteţi citi grila pe verticală, o competenţă după cealaltă. Pentru fiecare competenţă (sau coloană) veţi
putea vedea dacă nivelul de competenţă pe care l-aţi atins este satisfăcător şi vă permite să evaluaţi nivelul de competenţă menţionat.
Dacă nivelul de performanţă pe care l-aţi atins nu este satisfăcător, puteţi trage concluzia că poate nu sunteţi încă pregătit pentru slujbă,
şi puteţi discuta cu formatorul/evaluatorul care sunt următorii paşi/formări/experienţe care v-ar putea ajuta să răspundeţi cerinţelor.
Ultimele linii ale grilei vă ajută de asemenea să identificaţi unele dintre punctele dumneavoastră slabe sau tari, posibilele dificultăţi,
domeniile în care mai trebuie lucrat, aşa încât să puteţi începe să lucraţi în ceea ce priveşte dezvoltarea dumneavoastră personală ca
asistent maternal.

37