Râul Desnățui

Râul Desnățui este un râu din Oltenia, care izvorește din Podișul
Strehaiei, subdivziune a Podișului Getic, și traveseaza câmpia Desnățuiului
de la Nord la Sud, spre puncatul de vărsare.. Are o lungime aproximativă
de 94 km. Traversează două județe: Mehedinți și Dolj, Se varsă în Lacul
Bistreț în vecinătatea localității Plosca, printr-o mica Deltă, în care se
bifurcă în mai multe brate, naturale și artificale, după care se varsă în lacul
Bistreț. este al doile-a râu ca lungime din județul Dolj, dupa Jiu. a Bãlãciţei,
fiind afluentul cel mai mare al Dunãrii la vest de Jiu, iar lungimea râului
Desnãţui este de 53 km având o altitudine medie de 168 m, întregul bazin
hidrografic totalizând 325 km². Lacul de Acumulare Fântânele este situat în
partea de sud-vest a ţãrii mai precis în bazinul râului Desnãţui în amonte
de locallitatea Radovan, la confluenţa acestuia cu pârâul Terpeziţa.

Bazinul Desnăţuiului, îşi adună apele din puţine izvoare, principala sursă
de alimentare a apelor de suprafaţă fiind precipitaţiile atmosferice. În timp
ce lacul a fost creat în primul rând pentru combaterea inundaţiilor
provocate la viituri de Desnăţui, celelalte lacuri sunt amenajate pentru
irigaţii (datorită perioadelor destul de frecvente de secetă) şi pentru
piscicultură.

Lunca râului Desnăţui se intinde de la Carpen, fiind destul de largă şi

meandrată, ajunge pana la aproape 150 m lăţime la Cleanov şi Suharu, iar
la sud-est de această localitate la o lăţime de 220 – 420 m. Orientarea
generalã a bazinului este NV-SE, având zona de izvoare ale Desnãţuiului
în Câmpul Inalt al Bãlãciţei, iar confluenţa în complexul de bãlţi dunãrene
Cârna-Bistreţ. Acumularea Fântânele se gaseşte situate la circa 40 km
distanţã de complexul de bãlţi. Valea Desnãţuiului este principala şi cea
mai evoluatã vale din regiune. Iniţial are o direcţie de curgere NV-SE,
pentru ca în apropierea ieşirii din Câmpia Inaltã a Bãlãciţei (Fântânele), sã
se dirijeze spre sud. Lacul Fântânele, cel mai mare din Piemontul Bălăciţei,
situat pe râul Desnăţui, se alimentează din acest râu şi principalul lui
afluent, Terpeziţa .
 Sezonul hidrologic de iarnã se manifestã printr-o scãdere accentuatã a
scurgerii, cauzatã de condiţiile climatice specifice acestui sezon:
temperaturi negative, precipitaţii reduse, sub formã de zãpadã.

Sezonul hidrologic de primãvarã incepe odatã cu trecerea temperaturii

aerului deasupra valorii de 0O C, care genereazã topirea zãpezilor din
bazin şi declanşarea apelor mari de primãvarã care declanşeaza viiturile de
primãvarã-varã si marcheazã de regulã valorile maxime anuale ale
scurgerii.

Sezonul hidrologic de varã inregistreazã o scãdere treptatã a scurgerii

pânã la atingerea valorilor minime anuale in lunile septembrie-octombrie,
iar sezonul hidrologic de toamnã incepe odatã cu apariţia ploilor de toamnã
care marcheazã declanşarea unor viituri de toamnă.

Pe sezoane, volumul maxim scurs se intâlneşte la interferenţa dintre

iarnã-primãvarã şi este datorat topirii zapezilor si caderiii unei cantitati de
precipitaţii mai însemnate iar cel minim toamna.

Atât pe timpul perioadei de ape mari, cât şi in cel al viiturilor, nivelurile şi

debitele maxime atinse, cât şi durata lor, depind de condiţiile fizico-
geografice care genereazã scurgerea: rezerva de zãpadã din bazin; viteza
de topire a zãpezii; cantitatea, durata şi intensitatea precipitaţiilor cãzute pe
timpul topirii zãpezilor sau iîn alte perioade ale anului; starea de saturaţie a
solului în apã; intensitatea procesului de evaporaţie etc., debitul maxim
inregistrat pe emisarii în lac pentru perioada 1951 – 2004, pe râul Desnăţui,
la Statia Hidrometrică Dragoia se remarcă în anul 1972 cu valoarea de
80mc/s.

Efectele în aval sunt mai numeroase, cel mai important efect primar
este modificarea regimului hidrologic lichid şi solid, cu numeroase
consecinţe secundare. Având în vedere utilitatea principalã a acestei
amenajãri, irigaţiile, restituţia debitelor de apã se face difuz.

Pe râul Desnăţui din jud. Dolj, din apropierea localităţii Goicea, se

găsesc fenomene de eroziune după cum reiese din figura de mai jos,
malurile fiind abrupte de 3-4 metri.
 Bazinul hidrografic Desnatui dreneaza o importanta suprafata din
dealurile piemontane joase si Campia Centrala a Olteniei, fiind afluentul cel
mai mare al Dunarii la vest de Jiu, atat ca suprafata bazinala, cat si ca
lungime a cursului.Orientarea generala a bazinului este NV-SE, avand
zona de izvoare ale Desnatuiului in Campul inalt al Balacitei, iar confluenta
in complexul de balti dunarene (Carna Bistret), la circa 44 km vest de Jiu.
 Bazinul hidrografic Desnatui poate fi considerat unul tipic de zona joasa
avand toate trasaturile, geologice, morfologice, climatice si hidrografice,
specifice acestei categorii de bazine.

Morfologia Bazinului desnatui indica doua parti distincte:

-partea superioara abazinului, pana la o limita ce uneste localitatile Plenita-

Caraula-Vartop-Radovan-Segarcea, alcatuita din dealuri joase, campuri
intinse (Campia inalta a Balacitei), despartite de vai adanci, cu versanti
usor inclinati si afectati de procese dinamice, parte ce apartine de bordura
sudica a dealurilor joase ale Piemontului Getic.

-partea sudica, mai mare a bazinului, la sud de linia localitatilor citate, mult
mai omogena, dar cu cadere continua incluzand sistemul de 6-8 terase ale
Dunarii, cu aspect tipic de campie.

Partea nordica a bazinului prezinta o energie de relief mai ridicata, intre

50-100 m, in timp ce, in partea sudica energia reliefului scade treptat la 25-
50 m si chiar la 10-25 m, aproape de varsare.

Acest bazin prezinta o cadere de nivel de la 282 m in dealul Gvardinitei

si 275,4 m in dealul Balacitei, pana la 25 m la varsarea in balta Carna,
caderea medie a reliefului fiind de 3,7m/km. Bazinul are o lungime de circa
68 km si o latime medie de circa 26 km. Morfologia generala este data de
orientarea celor doua vai principale, Desnatui si Baboia, pe directia NV-SE.

Clima bazinului Desnatui se integreaza in caracteristicile specifice

Campiei Olteniei. Verile sunt calduroase, bazinul fiind incadrat de
izotermele de 220 si 23,50 in iulie, si traversat de N-S de izoterma de -20 in
luna ianuarie. Temperatura medie anuala in bazin variaza usor in jurul
valorii de 110C.

Bazinul beneficieaza anual de 500-550 mm precipitatii, insuficiente

pentru nevoile dezvoltarii vegetatiei si culturilor.

Reteaua hidrografica este reprezentata de cele doua cursuri principale

de apa: Desnatui cu afluent Terpezita, si Baboia, care insumeaza o
suprafata hidrografica de 1764 km2 . In acest bazin sunt 9 afluenti de
ordinul I si cinci afluenti de ordinul II. Cele 14 cursuri de apa insumeaza o
lungime de 325 km, ceea ce indica o densitate mica de rauri, doar de 0,184
km/km2 .

Sub aspectul lungimii cursurilor de apa, mai importante sunt: Desnatui

(95 km), Baboia (75 km), Terpezita (40 km), Baldalul (Jivanul) (26 km).
Celelalte 10 cursuri au lungimi de 5-11 km. Sub aspectul suprafetei bazinul
include: Baboia (630 km2), Terpezita (185 km2), Baldal (173 km2 ), Buzatul
(148km2).Celelalte rauri au bazine cuprinse intre 14 km2 si 72 km2 .
Altitudinea medie a bazinului variaza pe colectorul principal, inegal, si in
ambele sensuri, intre limitele: 171 m si 129 m.

Geologia.
Peste depozitele daciene urmeaza o alternanta de argile, argile nisipoase
si nisipuri, atribuita Pleistocenului. Peste acestea urmeaza pachetul format
din succesiuni de pietrisuri si nisipuri provenite din cristalinul carpatic.
Peste aceste depozite, se afla o serie de argile nisipoase rosii, de tip
loessoid, cu intercalatii de argile mai galbui. Loessurile si depozitele
loessoide constituie termenul superior care incheie depozitele cuaternare
pe interfluvii, terase, mari conuri de dejectie, cu exceptia zonelor
inundabile.

Raul Desnatui si cursul inferior al Terpezitei prezinta sectoare de lunca

bine dezvoltate, cu depozite fluviatile alcatuite din pietrisuri, nisipuri, argile,
specifice sesurilor aluvionale.

Stabilirea principalelor tipuri de sol din bazinele hidrografice

Teritoriul :GOICEA / DESNATUI

Unitatea de sol : ASmo-gc – G3 – K1 – 4/ 3 – Tfm

Denumirea : Aluviosol molic gleic, gleizat moderat, proxicalcaric, cu textură

lutoasă/nisipoasa, generat de depozite fluviatile constituite din materiale
mijlocii grosiere.

DESCRIEREA MORFOLOGICĂ

Grosimea oriz.A variază în cadrul unităţii între 0-42 cm 0 –42 cm = Am,

trecere dreaptă, culoare brun cenuşie închisă , textură lutonisipoasă ,
structură glomerulară mica bine dezvoltată, consistenţă fria

42 –65 cm = A/C, trecere treptată, culoare brun gălbui-cenuşie închisă,

textură lutoasă, structură poliedric subangulară mică slab dezvoltată,
consistenţă tare, plasticitate slabă, adezivitate slabă, compactare slabă ,
pori mijlocii frecvenţi, fisuri sau crăpături absente, neoformaţiuni biogene
reavăn. 65 –120 cm = C,G trecere treptată, culoare gălbui închisă, textură
lutonisipoargiloasă , slab structurat , consistenţă friabilă , neplastic , foarte
slab adeziv , compactare slabă , slab cimentat , pori mari rari , fisuri sau
crăpături absente 105 –150 cm = Cgo, culoare gălbui-cenuşiu-închisă cu 3-
5% pete în culori de oxidoreducere , textură lutonisipoargiloasă, astructurat
, consistenţă friabilă , plasticitate slabă adezivitate slabă, compactare
slabă, reavăn.

Comuna Goicea

Localizarea si delimitarea teritoriala

Teritoriul comunei se intinde intre 43 grade 54 minute latitudine nordica

si 23 grade 36 minute longitudine estica.

In cadrul Romaniei, Goicea se gaseste in partea de sud vest, la 11 km

distanta fata de Dunare, fiind asadar, in apropierea granitei sudice a
Romaniei cu Bulgaria (la 72 km distanta fata de orasul bulgaresc Koslodui).
Pentru a ajunge la Goicea, de la Bucuresti, trebuie parcursa distanta de
285 km, de la Timisoara - 362 km, de la Constanta - 517 km, iar de la Iasi -
600 km.
 Comuna Goicea este integrata in judetul Dolj, care, in ansamblul
Romaniei, ocupa o pozitie sud-vestica, definita de cursul inferior al raului
Jiu. Judetul Dolj se intinde intre 43 grade 43 minute si 44 grade 42
latitudine nordica si, respectiv, 22 grade 50 minute si 24 grade 16 minute
longitudine estica, adica pe aproximativ un grad latitudinal si un grad si
jumatate longitudinal. Este o parte componenta a regiunii Oltenia sau din
"regiunea de dezvoltare sud-vest Oltenia", alaturi de judetele Olt (cu care
se invecineaza in est), Mehedinti (aflat in vest), Gorj (in nord) si Valcea (in
nord-vest).

Populație

- Total 4.160 locuitori (2002)

Asezarea geografica in jud. Dolj

Comuna Goicea reprezinta una dintre cele 104 comune ale judetului Dolj
si este situata in partea de sud a acestuia, la vest de raul Jiu, in zona de
confluenta a raului Desnatui cu baltile Dunarii (Bistret - Dunareni), in cadrul
zonei riverane a Dunarii, mare artera fluviala navigabila europeana.

Vecinatatile

Comunitatea teritoriala este delimitata de:

comuna Barca - in nord

comunele Macesu de Sus si Macesu de Jos - in est

comuna Carna si fluviul Dunarea - in sud

comuna Bistret - in vest

Orasele cele mai apropiate de comuna sunt:

Segarcea (aflat la cca. 25 km),

Bailesti (la mai putin de 35 km)

 Fata de municipiul Craiova, localitatea Goicea se situeaza la aproximativ
51 de km sud de acesta. Un alt oras in apropierea comunei este Calafat,
aflat la 80 km distanta de Goicea.

Cea mai apropiata asezare fata de Goicea este comuna Carna (aflata la
o distanta de 3 km).

Caile de acces

Organizarea circulatiei si a transportului in zona Goicea cuprinde

traseele de drumuri judetene si drumuri comunale, ce asigura legatura intre
localitatile comunei si a acestora cu localitatile judetului.

Teritoriul administrativ al comunei Goicea este strabatut de urmatoarele

trasee rutiere:

traseul drumului Calafat - Bechet (DN 55A)

traseul drumului Podari - Segarcea - Dunareni (DJ 561)

traseul drumului Afumati - Barca - Bistret (DC 2A)

traseul durmului Goicea - Macesul de Sus - Macesul de Jos (DC 3)

Traseul comunei Goicea este strabatut de artera DN 55A, care isi

pastreaza statutul de drum national de interes national si international.

‘
 Relieful

Trasaturile formelor de relief

Relieful judetului cuprinde zona de lunca a Dunarii, campia si zona de

deal. Altitudinea creste de la 30 la 350 m fata de nivelul marii, din sudul
spre nordul judetului, formand un larg amfiteatru deschis spre soare.
Relieful apare ca niste trepte plate care se ridica sub forma de piramida din
lunca Dunarii spre dealurile Amaradiei, de la 30 pana la 350 m deasupra
nivelului marii. Merita mentionat existenta in sudul judetului a celei mai mari
suprafete nisipoase din tara, in paralel cu un numar imprsionant de lacuri
formate fie de revarsarile Dunarii, fie de acumularile de precipitatii. Dupa
aspectul general al reliefului, Doljul poate fi considerat un judet de campie,
iar dupa agentul principal care a generat formele de relief de pe cea mai
mare parte a teritoriului sau se incadreaza in categoria judetelor dunarene.
 Relieful comunitatii din Goicea este de campie, iar clima si solul
(ciocolatiu si nisipos) sunt specifice zonei. Aceste conditii naturale, precum
si asezarea comunei in zona riverana a Dunarii reprezinta premise de
dezvoltare ale comunei Goicea, ca centru agro-piscicol si baza turistica
pentru pescuit sportiv.

Intreg teritoriul administrativ al comunei Goicea se incadreaza in plina

zona de campie si anume campia "Macesului", subunitate a Campiei
centrale a Oltenitei. Formele de relief caracteristice sunt luncile si terasele
inferioare ale fluviului Dunarea si ale afluentului sau Desnatui.

Detalii geomorfologice ale reliefului

Din punct de vedere geologic, in zona se intalnesc depozite exclusiv

cuaternale, de acumulare fluviala formate din pietrisuri si nisipuri, care,
antrenate de vanturile dominante, au condus la formarea dunelor de nisip
pe directia vest-est. Terenurile agricole cuprind cernoziomuri castanii si
ciocolatii, nisipuri solificate si soluri argiloniare.

Clima

Judetul Dolj apartine zonei climatice temperate, cu influente

mediteraniene datorita pozitiei sud - vestice. Pozitia si caracterul
depresionar al terenului pe care il ocupa, in apropiere de curbura lantului
muntos carpato - balcanic, determina, in ansamblu, o clima mai calda decat
in partea centrala si nordica a tarii, cu o medie anuala de 10-11.5 grade C

Comuna goicea se incadreaza, de asemenea, intr-o zona cu climat

temperat - continentala, caracterizata printr-o temperatura medie de peste
11 grade C, o temperatura maxima absoluta de peste 41 grade C si o
temperatura minima absoluta de - 31 grade C.
 Reteaua hidrografica

Comuna se afla in zona de sud a judetului, zona lipsita de sisteme

centralizate de alimentare cu apa si canalizare.

Teritoriul comunei Goicea se inscrie in bazinul hidrografic al fluviului

Dunarea, in zona cu resurse de apa subterana cu vulnerabilitate moderata
si cu resurse specifice mai mari decat resursa medie pe tara.

Reteaua hidrografica permanenta este formata din:

Fluviul Dunarea - se gaseste in partea de sud a teritoriului administrativ al

comunei la cca. 11 km sud;
Raul Desnatui - curge in general de la nord la sud in partea centrala a
teritoriului administrativ, localitatea Goicea fiind dezvoltata pa malul stang
al acestuia.

Raul Desnatui izvoraste din judetul Mehedinti, trece prin partea dreapta
a comunei, se indreapta catre comuna Carna, pe teritoriul careia se varsa
in lacul Bistret. Raul asigura umiditatea necesara pentru conservarea si
prezervarea vegetatiei de silvo-stepa cu ierburi marunte.

De mentionat ca albia raului Desnatui a fost rectificata in dreptul

localitatii Goicea in anii 1963 - 1964, iar dupa anul 1972 s-a trecut la
realizarea digului.

Vegetatia si flora

O mare parte din sudul judetului este acoperita de lanuri bogate,

vegetatia fiind specifica zonei de stepa. In trecut, Campia Olteniei era
acoperita de paduri de stejar care alternau cu stufarisuri. Influentele
climatice si interventia omului au determinat modificarea invelisului vegetal.
In zona asezarilor umane din Ciuperceni si Apele Vii se intind paduri de
salcam, iar la Verbita, Mugurasi si Braniste predomina padurile intinse de
stejar.

Fauna

Fauna terestra si acvatica a suferit modificari generate de vanatul si

pescuitul abuziv, multe dintre speciile care populau teritoriul judetului Dolj
supravietuind in numar mic sau disparand cu totul. Dintre speciile care
populeaza regiunile de lunca predomina lisita, barza, egreta, precum si
unele specii de rozatoare.