Examinarea reflexelor la om şi broască 29

EXAMINAREA REFLEXELOR LA OM ŞI BROASCĂ

Dr. Orbán-Kis Károly, Biolog Bărbat Gheorghe

PRINCIPII TEORETICE

La baza activităţii sistemului nervos stă funcţia reflexă, care înfăptuieşte legătura dintre
diferitele segmente ale organismului precum şi între organism şi mediul înconjurător. Actul
reflex reprezintă de fapt procesul fiziologic de răspuns la acţiunea unui stimul ce acţionează
asupra unui anumit câmp receptor şi are ca substrat anatomic arcul reflex (Figura 11).
Aceasta este constituit din receptor (exteroceptori, interoceptori, etc.), cale aferentă (nervul
senzitiv), centrul reflex (situat la diferite nivele ale sistemului nervos central), cale eferentă
(de obicei nervul motor) şi organul efector (muşchi, glandă). Producerea unui reflex necesită
integritatea arcului reflex, lezarea oricărei componente ducând la modificări calitative şi
cantitative ale răspunsului reflex.

Figura 11. Arcul reflex format din: 1. receptor; 2. cale aferentă; 3. centru; 4. cale eferentă;
5. organ efector.

În funcţie de mecanismul de producere, reflexele pot fi condiţionate şi necondiţionate.

Reflexele necondiţionate sunt înnăscute (prezente deci la toţi indivizii unei specii,
esenţiale pentru viaţa individului) şi pot fi: simple (clipit, tuse, strănut) sau complexe
(alimentar, de apărare).
Reflexele condiţionate se elaborează în cursul vieţii. Orice excitant indiferent care
coincide de mai multe ori, în anumite condiţii, cu acţiunea unui excitant necondiţionat, poate
deveni condiţionat, altfel spus poate să declanşeze un anumit răspuns. Ca urmare, astfel de
reflexe pot fi elaborate în tot cursul vieţii, dar în acelaşi timp are loc şi pierderea reflexelor
condiţionate care nu mai sunt necesare individului (fenomenul de stingere).
În funcţie de numărul sinapselor interpuse pe traiectul arcului reflex, reflexele pot fi
monosinaptice şi polisinaptice.
Reflexele monosinaptice (miotatice, osteotendinoase): axonul fibrei aferente face
sinapsă direct cu motoneuronul medular, fără interpunere de neuroni intercalari. Calea de
transmitere are viteză mare de conducere, timp de latenţă foarte scurt (sub 1-2 msec) sunt
30 Lucrări practice de fiziologie

strict limitate şi nu iradiază (creşterea intensităţii stimulului are drept urmare doar producerea
unei contracţii reflexe mai puternice).
Reflexele polisinaptice se caracterizează prin prezenţa pe traiectul arcului reflex a 1
sau mai mulţi interneuroni. Timpul lor reflex este mai lung (8-12 msec) iar răspunsul reflex
este proporţional cu intensitatea stimulului declanşator. La aplicarea unor excitanţi cu
intensitate gradat crescândă, răspunsul motor antrenează din ce în ce mai multe grupe
musculare. Fenomenul a fost descris de Eduard Pflüger (1829 - 1910) pe broasca spinală:
un excitant slab determină contracţia doar a unui muşchi (legea localizării), unul mai puternic
determină contracţia muşchilor membrului respectiv (legea unilateralităţii), creşterea
intensităţii determină iradierea excitaţiei şi la membrul de partea opusă (legea simetriei), apoi
determină participarea unui număr mai mare de grupe musculare (legea iradierii) iar la
excitanţi extrem de puternici sunt antrenaţi toţi muşchii corpului (legea generaIizării).
Iradierea este caracteristică reflexelor polisinaptice. Cele mai tipice reflexe polisinaptice sunt
cele de flexie care constau dintr-o contracţie musculară de îndepărtare a unui agent nociv
(înţepătură, obiect fierbinte).

SCOPUL LUCRĂRII

1. Studierea reflexelor şi analiza arcului reflex pe broasca intactă, broasca spinală.

2. Studierea reflexelor pe om.
3. Înregistrarea reflexogramei achiliene.
Examinarea reflexelor la om şi broască 31

REFLEXE PE BROASCĂ INTACTĂ

REFLEXUL DE ÎNTOARCERE

Principiu teoretic: reflex complex, polisinaptic, cu un timp de latenţă relativ scurt;

receptorii sunt situaţi în mai multe părţi ale corpului (cutanaţi, vizuali, vestibulari). Nu se
declanşează în cazul distrugerii sistemului labirintic.
Modul de lucru: aşezăm broasca pe spate şi ea se întoarce în poziţie normală.

REFLEXUL CORNEAN

Principiu teoretic: reflex de protejare; receptorii sunt de fapt terminaţii libere situate în
cornee, sensibile la durere.
Modul de lucru: atingem suprafaţa corneei cu un fir de păr sau un obiect ascuţit; se
închid pleoapele şi se produce retracţia bulbului ocular.

REFLEXUL COMPAS

Principiu teoretic: reflex complex, polisinaptic, primar dependent de receptori

vestibulari.
Modul de lucru: broasca este aşezată pe un disc orizontal situat pe axa unei
centrifuge. La rotirea lentă a centrifugei broasca îşi flectează coloana vertebrală în direcţia
opusă mişcării iar la o învârtire mai rapidă se aşează prin săritură în direcţia opusă mişcării.
Repetăm experimentul după distrugerea labirintelor (vezi mai jos).

EXPLORAREA REFLEXELOR DUPĂ DISTRUGEREA UNI- ŞI BILATERALĂ A LABIRINTELOR

Principiu teoretic: distrugerea labirintelor afectează toate reflexele ce depind de

receptori vestibulari.
Modul de lucru: se introduce acul unei siringi în organul auditiv al animalului şi se
injectează 1 ml de soluţie de procaină, apoi se roteşte lent acul distrugând labirintul de acea
parte. Aşezând broasca în apă aceasta va înota în cerc, membrele ipsilaterale cu labirintul
distrus se mişcă nesistematizat. Dacă distrugem şi labirintul de partea opusă broasca nu va
mai putea înota; aşezat în apă broasca se va scufunda. După distrugerea labirintelor reflexul
de întoarcere şi reflexul compas nu mai pot fi declanşate.
32 Lucrări practice de fiziologie

REFLEXE PE BROASCĂ SPINALĂ

PREGĂTIREA ANIMALULUI (BROASCA SPINALĂ)

Se pregăteşte o broască spinală prin decapitare. Broasca se prinde în mâna stângă, se

introduce foarfeca în gură şi cu o singură mişcare se secţionează capul deasupra liniei
ochilor. Pentru examinarea reflexelor măduva spinării se menţine intactă. Broasca se fixează
prin maxilarul inferior pe un stativ cu o clemă de os.

Înainte de a fixa broasca pe stativ efectuaţi următoarele teste şi notaţi rezultatele

pe fişa de lucru:
1. Broasca fiind aşezată în poziţie normală trageţi uşor în spate un membru
posterior. În momentul în care îi daţi drumul laba este readusă în poziţia iniţială?
2. Strângeţi uşor muşchii de pe gambă. Musculatura pare să fie fermă sau flască la
palpare? Există tonus muscular?
3. Animalul poate fi stimulat prin împingere din spate să sară?
4. Aşezaţi broasca într-un bazin cu apă. Încearcă să înoate? Reuşeşte sau se
scufundă?
Pe baza rezultatelor obţinute încercaţi să explicaţi fenomenele!

REFLEXUL DE ÎMBRĂŢIŞARE

Principiu teoretic: reflex plurisinaptic, exteroceptiv.

Modul de lucru: excităm pielea de pe abdomenul broaştei suspendate cu o baghetă
de sticlă; broasca va îmbrăţişa bagheta similar cu mişcarea cu care îmbrăţişează în timpul
împerecherii (reflexul este cel mai caracteristic în cazul masculului, primăvara, în timpul
perioadei de împerechere).

REFLEXUL DE GRATAJ

Principiu teoretic: reflex plurisinaptic, exteroceptiv.

Modul de lucru: aplicăm pe abdomenul broaştei suspendate hârtie de filtru îmbibată în
H2SO4 0,5%, şi se declanşează mişcarea membrelor ipsilaterale cu care broasca încearcă să
îndepărteze hârtia. În această reacţie ia parte cel mai intens laba cea mai apropiată de
agentul excitant, iar în cazul în care aceasta este împiedicată chiar şi labele opuse.

REFLEXUL DE FLEXIUNE (APĂRARE)

Principiu teoretic: reflex polisinaptic, exteroceptiv, prin receptori cutanaţi, timpul de

latenţă este proporţională cu intensitatea excitantului.
Modul de lucru: excităm receptorii cutanaţi ai animalului suspendat: ciupim cu o
pensă un membru posterior; se produce flexia membrului, broasca îndepărtează membrul de
stimulul dureros.

EXAMINAREA IRADIERII REFLEXULUI

Principiu teoretic: reflex polisinaptic, exteroceptiv, prin receptori cutanaţi, timpul de

latenţă este proporţională cu intensitatea excitantului şi prezintă fenomenul de iradiere.
Examinarea reflexelor la om şi broască 33

Modul de lucru: aplicăm un excitant chimic (acid acetic glacial 0.25%) la nivelul labei
animalului şi demonstrăm reflexul de flexiune (vezi mai sus). Repetăm experimentul cu
concentraţii progresiv crescânde (1%, 2%, 3%, 5%) cu spălarea labei animalului după fiecare
administrare, şi se observă creşterea amplitudinii reflexului în funcţie de intensitatea
excitantului (legile lui Pflüger).

ANALIZA ARCULUI REFLEX

Principiu teoretic: declanşarea oricărui reflex necesită integritatea anatomică şi

funcţională a arcului reflex. În cazul lezării oricărei părţi a arcului reflex, aceasta nu se mai
declanşează.
Modul de lucru:
1. Pregătim o broască spinală şi se declanşează reflexul de flexiune prin imersia
labei animalului în acid sulfuric 0,5%. Spălăm membrul cu apă distilată, apoi
jupuim laba respectivă şi o reintroducem în acid sulfuric. Datorită îndepărtării
receptorilor cutanaţi reflexul nu se mai declanşează. Putem declanşa reflexul
de flexiune al membrului jupuit prin imersia în acid sulfuric al membrului rămas
intact (iradierea reflexului).
2. Spălăm membrul intact cu apă distilată apoi incizăm pielea pe faţa posterioară
a coapsei. Disecând musculatura identificăm nervul sciatic. Pentru control
declanşăm reflexul de flexiune prin imersia labei în acid sulfuric. Se introduce
sub nervul sciatic o bucată de vată cu procaină şi se controlează dispariţia
reflexului de flexiune din minut în minut. După dispariţia reflexului efectuăm
testul pentru reflexul de grataj şi constatăm că laba anesteziată reacţionează
ceea ce denotă că paralizia fibrelor motorii este un proces mai tardiv decât cea
a fibrelor senzitive.
3. Distrugerea centrilor reflecşi se realizează prin distrugerea măduvei, după care
dispar toate reflexele spinale. După distrugerea măduvei excitarea mecanică
sau electrică a fibrelor eferente (nerv sciatic) este urmată de contracţie
musculară.

STUDIUL INHIBIŢIEI ANTAGONISTE

Principiu teoretic: fiecare mişcare a extremităţilor este realizată prin contracţia

muşchilor agonişti şi relaxarea concomitentă a muşchilor antagonişti (prin intermediul
centrilor din măduva spinării). Stimulând puternic un grup muscular putem inhiba muşchii
antagonişti.
Modul de lucru:
1. Ciupim un deget de pe membrul drept al unei broaşte spinale suspendate şi
declanşăm flexia membrului. Dacă în timpul flexiei ciupim membrul stâng se
produce flexia acestuia concomitent cu relaxarea (extensia) membrului drept.
2. Se agaţă cârligul stimulatorului de piciorul drept al broaştei. Declanşăm reflexul
de flexiune prin imersia labei stângi în acid acetic glacial 0,25%. Pe măsură ce
piciorul este coborât aplicăm cu stimulatorul un stimul tetanizant moderat
modificând amplitudinea stimulului (voltajul). Repetaţi experimentul cu
concentraţii crescânde de acid acetic glacial (1%, 2%, 3%, 5%)

Notaţi pe fişele de lucru în rândul corespunzător fiecărei concentraţii frecvenţa şi

amplitudinea stimulului necesar pentru a obţine inhibiţie.
34 Lucrări practice de fiziologie

DEMONSTRAREA FENOMENULUI DE SUMAŢIE TEMPORALĂ

Principiu teoretic: excitarea rapidă cu stimuli sub prag duce la contracţie prin
fenomenul de sumaţie temporală.
Modul de lucru: excităm cu un stimulator biologic un membru al unei broaşte
suspendate. Mai întâi folosim stimuli peste prag, la fiecare excitaţie răspunsul va fi contracţia
musculaturii membrului. Apoi excităm acelaşi membru cu un tren de stimuli sub prag (fără
efect individual), iar prin efectul de sumaţie se declanşează flexia membrului.

INFLUENŢA STRICHNINEI ASUPRA EXCITAŢIEI

Principiu teoretic: stricnina este un blocant al receptorilor de glicină (glicina fiind

principalul neurotransmiţător de tip inhibitor la nivelul măduvei spinării). Datorită blocării GlyR
chiar şi cei mai slabi excitanţi, care în condiţii normale sunt subliminali, determină o stare de
excitaţie puternică şi generalizată manifestată prin contracţia tuturor muşchilor scheletici, cu
caracter de convulsie.
Modul de lucru: se pregăteşte o broască spinală şi se injectează subcutanat 0,2-0,3ml
de soluţie de stricnină 1%. Se aşează broasca într-o cutie Petri şi la fiecare minut se verifică
excitabilitatea prin lovirea uşoară a marginii cutiei. La început animalul nu reacţionează la
aceşti stimuli de intensitate mică, apoi apar tresăriri izolate, iar mai târziu convulsii
generalizate. După distrugerea măduvei spinării aceste fenomene dispar.
Examinarea reflexelor la om şi broască 35

EXAMINAREA REFLEXELOR LA OM

REFLEXELE OSTEOTENDINASE

Reflexele reprezintă nişte răspunsuri motorii rapide, predictibile la variaţi stimuli. Ele
pot fi normale, accentuate, diminuate / abolite.
În această parte a lucrării practice se testează reflexele iniţiate de alungirea muşchilor.
Prin alungirea scurtă a unui muşchi este stimulat fusul neuromuscular şi se va conduce un
impuls electric până la măduva spinării. Aici neuronul senzitiv va efectua în general sinapsă
şi cu un interneuron dar în cazul reflexelor osteotendinoase mai important este faptul că va
stimula direct motoneuroni care ca şi răspuns vor iniţia o contracţie musculară. O modalitate
simplă de a lungi muşchiul este de a lovi tendonul cu un ciocan de reflexe (Figura 12).
Reflexele se explorează bilateral, comparativ şi simetric.

Figura 12. Ciocan de reflexe standard.

Reflexul bicipital (C5-C6)

Modul de lucru: subiectul stă complet relaxat, în decubit dorsal, cu antebraţul flectat şi
cu mâna în supinaţie; examinatorul percută poleacele propriu, aplicat pe tendonul bicepsului,
la nivelul plicii cotului (vezi şi Figura 13A). Se simte o discretă contracţie a muşchiului biceps
brahii, de obicei insuficientă pentru a produce o mişcare foarte evidentă.

Ce mişcare rezultă din contracţia muşchiului biceps? Efectuaţi reflexul bilateral.

Dacă nu aţi reuşit să declanşaţi reflexul notaţi-l cu „0”, prezenţa reflexului îl notaţi
cu „+”, dacă obţineţi un reflex foarte exagerat (amplu) îl notaţi cu „++”.

Reflexul tricipital (C6-C8)

Modul de lucru: braţul examinat, complet relaxat din partea pacientului, este ridicată
la orizontală (cu cotul flectat) fiind susţinut la nivelul plicii cotului de mâna examinatorului
(vezi şi Figura 13B). Se aplică o lovitură uşoară la nivelul tendonului tricipital, deasupra
olecranului.

Ce mişcare rezultă din contracţia muşchiului biceps? Efectuaţi reflexul bilateral.

Dacă nu aţi reuşit să declanşaţi reflexul notaţi-l cu „0”, prezenţa reflexului îl notaţi
cu „+”, dacă obţineţi un reflex foarte exagerat (amplu) îl notaţi cu „++”.
36 Lucrări practice de fiziologie

Reflexul rotulian (L2-L4)

Modul de lucru: subiectul stă întins pe pat (eventual stă pe scaun cu picioarele
încrucişate), examinatorul îşi aşează mâna sub genunchi, ridică uşor picioarele (la un subiect
care stă relaxat se produce flexia spontană a gambei) şi percută tendonului rotulian (vezi şi
Figura 13C).

Cum se numeşte muşchiul care se contractă? Ce mişcare rezultă din contracţie?

Efectuaţi reflexul bilateral. Dacă nu aţi reuşit să declanşaţi reflexul notaţi-l cu „0”,
prezenţa reflexului îl notaţi cu „+”, dacă obţineţi un reflex foarte exagerat (amplu) îl
notaţi cu „++”.

Figura 13. Realizarea reflexelor osteotendinoase.

Reflexul achilean (L5-S1)

Modul de lucru: subiectul stă într-un picior pe lângă un scaun, celălalt picior este
flectat din genunchi cu gamba sprijinită pe scaun, piciorul atârnând liber; se percută tendonul
Achilean şi se observă rezultatul (vezi şi Figura 13D).

Cum se numeşte muşchiul care se contractă? Ce mişcare rezultă din contracţie?

Efectuaţi reflexul bilateral. Dacă nu aţi reuşit să declanşaţi reflexul notaţi-l cu „0”,
prezenţa reflexului îl notaţi cu „+”, dacă obţineţi un reflex foarte exagerat (amplu) îl
notaţi cu „++”.
Examinarea reflexelor la om şi broască 37

REFLEXELE CUTANATE

Reflexele cutanate sunt reflexe polisinaptice, de îndepărtare, constând în contracţia

muşchiului subiacent în cazul unei stimulări cutanate superficiale.
Reflexe cutanate abdominale: se obţin prin excitarea cu un ac a tegumentelor
abdominale. Pacientul este aşezat în decubit dorsal cu membrele inferioare în semiflexie. Ele
se determină superior (Th7-8 – paralel cu rebordul costal), mijlociu (Th9-10 – în dreptul
ombilicului) şi inferior (Th11-12 – paralel cu arcada inghinală). Sunt abolite în leziuni ale
arcului reflex medular (polinevrite, radiculite, poliomielită). Se explorează mai dificil la obezi
şi la pacienţi cu musculatura foarte dezvoltată.

Efectuaţi reflexul bilateral. Dacă nu aţi reuşit să declanşaţi reflexul notaţi-l cu „0”,
prezenţa reflexului îl notaţi cu „+”.

Reflexul cutanat plantar (L5-S1): excitarea tegumentelor de pe faţa externă a plantei

de la călcâi spre degete produce flexia plantară a degetelor (Figura 14A). Producerea
extensiei halucelui însoţită de răsfirarea degetelor în formă de evantai la excitarea cu un ac a
feţei plantare a piciorului constituie reflexul (semnul) lui Babinski (Figura 14B). Aceasta poate
să apară fiziologic până la vârsta de 2 ani. După această vârstă, reflexul este patologic şi
apare in leziuni ale căilor piramidale.

Figura 14. Reflexul plantar.

38 Lucrări practice de fiziologie

REFLEXOGRAMA ACHILEANĂ

PRINCIPII TEORETICE

Reflexograma achileană (RA) reprezintă înscrierea grafică a contracţiei şi relaxării

muşchiului triceps sural ca urmare a percuţiei tendonului lui Achile. Durata contracţiei şi
relaxării muşchilor striaţi este influenţată de nivelul hormonilor tiroidieni circulanţi.

Aparatură necesară:
− reflexograf
− ciocan de reflexe

Tehnica înregistrării: pacientul cu picioarele goale, este aşezat în genunchi pe un

scaun, ţinându-şi trunchiul drept şi sprijinindu-se bine cu mâinile pe spătarul scaunului.
Plantele relaxate se plasează în zona de înregistrare a reflexografului. Traseul, în cazul
înregistrării cu ajutorul unei fotocelule electrice, are un aspect monofazic (Figura 15).

Figura 15. Reflexograma achileană. S = stimulul (percuţia tendonului lui

Achile); N = perioada corespunzătore conducerii influxului nervos de la
receptori la măduvă şi apoi înapoi la muşchi, este artefactat de mişcarea
creată de lovitura de ciocan; C = undă amplă ascendentă corespunzătoare
contracţiei; R = relaxarea tricepsului sural; A = artefactele de la sfârşitul
relaxării (se datorează oscilaţiilor piciorului la sfârşitul reflexului)

Deoarece sfârşitul fazei descendente a curbei are o serie de neregularităţi (A) care
artefactează încrucişarea RA cu linia de bază, creând dificultăţi în stabilirea precisă a
sfârşitului relaxării, s-a convenit să se utilizeze pentru interpretarea rezultatelor numai prima
jumătate a versantului descendent al curbei, motiv pentru care metoda se mai numeşte şi
„măsurarea semitimpului de relaxare”.
Calcularea semitimpului relaxării (T) se efectuează astfel: din vârful curbei (V) se
trasează bisectoarea VO. VO este perpendiculara pe linia de bază. Se împarte VO in două
părţi egale obţinându-se punctul M. Se trasează paralela MQ cu linia de bază. Din punctul Q
Examinarea reflexelor la om şi broască 39

se duce o linie paralelă cu VO ce întretaie linia de bază realizând punctul P. Distanţa SP

corespunde semitimpului relaxării (vezi şi Figura 16).

Figura 16. Calcularea semitimpului relaxării.

Interpretarea rezultatelor: valorile normale ale T sub vârsta de 40 ani sunt cuprinse
între 260 şi 340 ms, iar peste această vârstă între 280 şi 360 ms. Durata RA este „scurtată” în
hipertiroidie şi este „alungită” in hipotiroidie.

Conform tehnicii de înregistrare descrise mai sus înregistraţi reflexograma achileană

bilateral, de cel puţin 3 ori. Introduceţi în tabelul de pe fişa de lucru cei trei timp (t1, t2,
t3) afişaţi de aparat pentru fiecare înregistrare. Calculaţi T pentru fiecare. Calculaţi o
medie. Interpretaţi rezultatul.