REPREZENTAREA CUNOASTERII:

CATEGORIZAREA
PSIHOLOGIE COGNITIVĂ
 NECESITATEA TEORETICĂ ȘI
PRACTICĂ
● Complexitatea lumii este unul din aspectele definitorii ale realității

● Diversitatea stimulilor necesită grupări ale acestora după anumite

caracteristici – astfel se generează clase de obiecte

● Beneficiile grupării sunt:

- accesul la informații relevante, utile, existente în sistemul cognitiv,
despre categoria respectivă
- posibilitatea de a face predicții

Exemplu: categoriile nosografice din psihiatrie

Probleme: pot apărea confuzii terminologice între termenii folosiți –
categorie, concept, prototip.
FUNCȚIILE CATEGORIZĂRII
● A. Gruparea elementelor similare în aceeași categorie
● B. Codarea experienței
● C. Generarea de inferențe
A. Gruparea elementelor similare în aceeași categorie


● Elementele similare sunt grupate în aceeași categorie (ex:

mere, scaune blocuri cu patru etaje etc)

● Gruparea se face:
- pe baza criteriilor fizice (mai întâi)
- pe baza criteriilor funcționale (mai apoi)

Criteriile fizice: sunt cele care permit identificarea de

similarități fizice (clasa copacilor, calculatoarelor etc).
Dacă obiectele servesc unor scopuri funcționale (în cadrul unei
activități), atunci ceea ce primează este similaritatea
funcțională (ustensile de bucătărie, papetărie etc).
A. Gruparea elementelor similare în aceeași categorie (cont.)


● Tendințele categorizării sunt de:

- maximizare a similarităților intracategoriale
- minimizare a similarităților intercategoriale

Acestea sunt doar tendințe, pentru că efectul maxim al lor

ar duce la crearea de clase cu un singur obiect -
celelalte funcții ar fi practic împiedicate să existe.
 B. Codarea experienței – Nivelul categoriei de bază


● Categoriile facilitează accesul și prelucrarea informațiilor, astfel încât,

în loc să lucrăm cu fiecare obiect, separat, lucrăm cu o singură
categorie aferentă (care include mai multe obiecte)

● Orice categorie este legată pe verticală și pe orizontală cu alte categorii

(subordonate și supraordonate)

● Nu toate categoriile sunt la fel de accesibile, și nu le folosim pe toate la

fel de des, ci doar pe acelea care au un nivel suficient de mare de
generalitate pentru a facilita desfășurarea celorlalte procese cognitive.

● Eleanor Rosch (1976, 1980) – arată că există o preferință accentuată a

subiecților umani pentru categorii cu nivel mediu de generalitate –
nivelul categoriei de bază.
B. Codarea experienței – Nivelul categoriei de bază (cont.)


● Cercetările au vizat în special categoriile naturale (utilizate de subiecți

în activitățile zilnice) care, după unii autori, pot fi extinse și asupra
categoriilor artificiale.

● Categoriile de bază au câteva CARACTERISTICI:

1. Categoriile de bază sunt, în general, reprezentate printr-un singur
cuvânt în limbajul natural (“scaun”, “floare” etc). Reciproca nu
este valabilă (pot exista substantive simple și pentru alte nivele supra-
sau subordonate.

2. Cuvintele corespunzătoare categoriilor de bază au cea mai mare

frecvență de utilizare în limbajul vorbit (Richard, 1990). Ex: fruct –
MĂR - măr Jonathan.
 B. Codarea experienței – Nivelul categoriei de bază (cont.)


3. Ontogenetic, categoriile de bază și expresiile lingvistice

corespunzătoare sunt dobândite mai devreme în comparație cu
categoriile sub- și supraordonate.
Din acest punct de vedere: expresia dezvoltării o reprezintă dobândirea
categoriilor sub- și supraordonate.

4. Categoriile de bază pot fi definite OSTENSIV (prin indicarea lor

directă). Acest lucru se poate însă și pentru unele categorii subordonate.

5. Categoriile de bază sunt cele mai abstracte categorii care pot fi

asociate cu o formă fizică specifică.

 B. Codarea experienței – Nivelul categoriei de bază
(cont.)


*Aceste proprietăți se realizează pentru categoriile bazate pe

similarități fizice, nu și pentru cele funcționale.

Realitatea este cea mai importantă sursă de realizare a

categoriilor de bază.

Odată formate, aceste categorii ghidează constituirea altor

categorii (sub- și supraordonate), de cele mai multe ori acest
lucru realizându-se cu o puternică amprentare socio-culturală.
 C. Generarea de inferențe


● Clasele de obiecte, constituite prin categorizare, reprezintă baza

realizării de inferențe / raționamente.

● Funcția generativă a categorizării apare atât în cazul raționamentului

deductiv, cât și în cazul raționamentului inductiv (Gelman &
Markman, 1986).

● Prin generarea de raționamente inductive și deductive categorizarea

permite realizarea unor predicții cu privire la comportamentul unui
individ sau la evoluția unui fenomen.

● Categoriile naturale* permit realizarea mai multor inferențe decât

categoriile artificiale.
 REPREZENTAREA MENTALĂ A
CATEGORIILOR
● O categorie = clasă de obiecte reale sau imaginare instituită pe baza
similarității fizice sau funcționale; în aceste condiții categoria capătă
o anumită etichetă lingvistică – “carcasă lingvistică” (Rudolf
Carnap).

● “Carcasa lingvistică” nu este identică cu reprezentarea cognitivă sau

mintală a unei categorii.

● Reprezentarea mintală și elementele lingvistice (“lexeme”) care

desemnează o categorie sunt aspecte diferite.

● Cercetările experimentale din ultimele decenii au evidențiat

existența unei alte modelități de reprezentare mintală a categoriei –
prototipul (alternativă conceptului).
 CONCEPTUL
= definiție ce cuprinde toate caracteristicile necesare și suficiente ale clasei
respective. Pe baza acestei definiții se stabilește apartenența / neapartenența
unui item la clasa respectivă.

- Definiția de mai sus se potrivește mai ales categoriilor artificiale, deseori însă
și categoriilor cotidiene.

- Operarea asupra categoriei este mediată de operarea asupra conceptului

- Corectitudinea categoriei este condiționată de corectitudinea conceptului

dobândit de subiect

- O definiție incorectă / incompletă implică o clasificare nevalidă (conceptul

= forma contrasă a unei definiții).
 CONCEPTUL (cont.)
● În realitate, este foarte greu de definit un concept, definirea
depinzând de: cunoașterea specifică, nivelul de cunoștințe al
subiecților, vârstă, cultură etc.

● Se presupune, în primă instanță, că elementele unei categorii

sunt echipotente ➔orice element al unei categorii trebuie să
reprezinte categoria respectivă la fel de bine ca oricare altul din
aceeași categorie – FALS!

● Cercetările experimentale au scos în evidență existența

efectului prototipicalității: unele elemente sunt considerate
mai tipice pentru o categorie decât sunt alte elemente ale
aceleași categorii (mărul și strugurii, față de roșie și măslină, de
exemplu)
CONCEPTUL (cont.)
● Efectul de prototipicalitate este întâlnit, practic, peste
tot; de la categoriile științifice până la emoții.

● Prin urmare, conceptul nu este singurul mod de

reprezentare mintală a unei categorii.
 PROTOTIPUL
● Termenul de prototip a fost lansat de Eleanor Rosch în anii
‘70-’80 și s-a extins, căpătând ulterior două accepțiuni:

1. Prototipul = unul sau mai multe exemplare reale, care apar

cu cea mai mare frecvență atunci când se cere exemplificarea
unei categorii (deci, au cea mai mare valoare de
prototipicalitate).

2. Prototipul = nu este un exemplar real al categoriei, ci unul

ideal (=portret robot) care vizează trăsăturile însumate ale
mai multor membri ai categoriei (= tendința medie a clasei
respective)
 Prototipul – prima accepțiune
● Proceduri de determinare:
- Construirea unei scale în mai multe trepte
- Măsurarea TR
- Listarea contra cronometru a cât mai multe exemple ale unei categorii
/ indicarea ordinii elementelor într-o listă

Efectul este:
- stabilirea unei scale de prototipicalitate a elementelor unei categorii
- La introducerea unui nou element în categorie comparația se va face
nu cu definiția clasei (criteriul “necesar și suficient”), ci cu
prototipurile acesteia; cu cât similaritatea dintre acel element și
prototip este mai mare, cu atât el va fi recunoscut mai ușor ca fiind
membru al acelei categorii.
PROTOTIPUL – a doua accepțiune
● Este utilă, de pildă, în punerea de diagnostice
(categoriile nosografice).
Prototipul – ambele accepțiuni
● Nu sunt total exclusive, ci indică grade diferite de abstractizare.

Exemplarul real tipic ➔ portretul robot ➔ conceptul

Putem opera în același timp, la fel de bine, și cu conceptul și cu

prototipurile unei categorii.

Utilizarea prototipurilor în locul conceptelor este responsabilă

pentru ceea ce numim fixitate funcțională.

Prototipurile sunt mai prezente în copilărie dar persistă și în viața

adultului.