Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Avizat,
AUTOR,
-AUXILIAR CURRICULAR-
-2016-
CONCURSUL PENTRU
PROGRAMA
PENTRU
DISCIPLINA
MATEMATICĂ
2
A. NOTĂ DE PREZENTARE
3
identificarea unor date, relaţii matematice şi corelarea lor în
funcţie de contextul în care au fost definite;
prelucrarea datelor de tip cantitativ, calitativ, structural,
contextual cuprinse în enunţuri matematice;
utilizarea algoritmilor şi a conceptelor matematice pentru
caracterizarea locală sau globală a unei situaţii concrete;
exprimarea caracteristicilor matematice, cantitative sau
calitative, ale unei situaţii concrete şi a algoritmilor de
prelucrare a acestora;
analizarea şi interpretarea caracteristicilor matematice ale unei
situaţii-problemă;
modelarea matematică a unor situaţii variate, prin integrarea
cunoştinţelor din diferite domenii;
aplicarea principiilor didacticii matematicii şi a cunoştinţelor de metodica
predării matematicii, probate prin:
capacitatea de proiectare a unui demers didactic pentru ciclul
gimnazial sau liceal;
adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi şi la competenţele
vizate, prin construirea unor demersuri didactice interactive,
stimulative, participative;
asigurarea concordanţei între strategii de evaluare, competenţe,
conţinuturi şi instrumente de evaluare.
4
Mulţimi. Mulţimi de numere (N, Z, Q, R, C). Operaţii cu mulţimi. Principiul
includerii şi excluderii. Relaţii binare. Relaţii de ordine. Relaţii de echivalenţă,
clase de echivalenţă. Numere cardinale, operaţii. Mulţimi finite şi mulţimi infinite.
Mulţimi numărabile şi mulţimi nenumărabile. Metoda inducţiei matematice.
Funcţii. Funcţii injective, surjective, bijective. Compunerea funcţiilor.
Funcţii inversabile, inversa unei funcţii. Funcţii reale de variabilă reală monotone,
periodice, pare, impare. Operaţii cu funcţii reale.
Şiruri. Şiruri recurente. Progresii aritmetice şi progresii geometrice.
Numere naturale şi numere întregi. Teorema împărţirii cu rest. Divizibilitate.
Criterii de divizibilitate. Numere prime. Teorema fundamentală a aritmeticii.
C.m.m.d.c., c.m.m.m.c a două sau mai multor numere întregi. Algoritmul lui
Euclid pentru determinarea c.m.m.d.c. a două numere întregi. Ecuaţii diofantice:
ax + by = c; x2 + y2 = z2.
Probleme de numărare. Permutări, aranjamente, combinări. Binomul lui
Newton.
Evenimente aleatoare, operaţii cu evenimente. Probabilitatea unui eveniment
în cazul evenimentelor elementare egal probabile (cazul finit). Probabilităţi
condiţionate. Evenimente independente. Scheme clasice de probabilitate (Poisson
şi Bernoulli). Variabile aleatoare.
Radicalul de ordinul n dintr-un număr real. Puteri cu exponent raţional şi
puteri cu exponent real. Funcţia exponenţială şi funcţia logaritmică.
Numere complexe. Forma algebrică, modulul şi conjugatul unui număr
complex. Forma trigonometrică a unui număr complex. Operaţii cu numere
complexe. Formula lui Moivre. Rădăcinile de ordinul n ale unui număr
complex. Ecuaţii binome. Interpretări geometrice ale operaţiilor cu numere
complexe. Aplicaţii în geometrie ale numerelor complexe.
Lege de compoziţie. Asociativitate, comutativitate, element neutru, elemente
simetrizabile. Monoid, grup, subgrup. Morfism de grupuri, izomorfism de grupuri.
Teorema lui Lagrange. Grup ciclic. Ordinul unui element într-un grup. Teorema lui
5
Cauchy. Grup de permutări. Descompunerea unei permutări în produs de cicli
disjuncţi. Transpoziţie. Signatura unei permutări.
Inel unitar, subinel, divizori ai lui zero. Morfism de inele, izomorfism de
inele. Grupul unităţilor unui inel. Inel integru. Caracteristica unui inel. Inelul
claselor de resturi modulo n. Indicatorul lui Euler. Mica teoremă a lui Fermat,
teorema lui Euler, teorema lui Wilson. Lema chineză a resturilor. Corp, subcorp.
Morfism de corpuri, izomorfism de corpuri.
Inelul polinoamelor de o nedeterminată, cu coeficienţi într-un inel
comutativ. Gradul unui polinom. Funcţie polinomială. Polinoame simetrice,
teorema fundamentală a polinoamelor simetrice. Teorema împărţirii cu rest pentru
polinoame cu coeficienţi într-un corp comutativ. Divizibilitate, asociere în
divizibilitate, c.m.m.d.c. şi c.m.m.m.c. a două sau mai multor polinoame,
algoritmul lui Euclid pentru aflarea c.m.m.d.c. a două polinoame. Rădăcinile unui
polinom cu coeficienţi într-un corp comutativ. Teorema lui Bézout. Teorema
fundamentală a algebrei. Rădăcini multiple. Derivata formală a unui polinom.
Formula lui Taylor pentru polinoame cu coeficienţi într-un corp de caracteristică
zero. Teorema de caracterizare a rădăcinilor multiple pentru un polinom cu
coeficienţi într-un corp de caracteristică zero. Relaţiile lui Viète. Sumele lui
Newton. Polinoame cu coeficienţi întregi, raţionali, reali, complecşi. Polinoame
ireductibile.
Spaţiu vectorial, subspaţiu. Dependenţă liniară, independenţă liniară, sistem
de generatori. Bază a unui spaţiu vectorial. Aplicaţie liniară. Matrice cu elemente
într-un inel comutativ. Operaţii cu matrice. Transpusa unei matrice. Determinantul
de ordin n. Proprietăţi ale determinanţilor. Determinantul produsului a două
matrice. Matrice inversabilă, inversa unei matrice. Rangul unei matrice cu
elemente într-un corp comutativ. Matricea asociată unei aplicaţii liniare.
Sisteme de ecuaţii liniare. Teorema lui Cramer. Teorema Kronecker-Capelli.
Sisteme omogene. Metoda lui Gauss de rezolvare a sistemelor de ecuaţii liniare.
Date statistice. Reprezentarea grafică a datelor statistice. Eşantionare.
Frecvenţă. Medii. Dispersie.
6
Graf, graf arbore. Distanţă, drumuri, lungimea unui drum.
Geometrie şi trigonometrie
Poziţii relative ale punctelor, dreptelor şi planelor.
Segment, triunghi, semidreaptă, semiplan, unghi, poligon, poligon convex.
Distanţa dintre două puncte. Lungimea unui segment, măsura unui unghi.
Congruenţa segmentelor, a unghiurilor şi a triunghiurilor. Inegalităţi relative la
laturile şi unghiurile unui triunghi.
Drepte paralele în plan, axioma de paralelism, perechi de unghiuri
congruente formate de o secantă cu două drepte paralele. Suma măsurilor
unghiurilor într-un triunghi. Patrulatere: paralelogram, dreptunghi, romb, pătrat,
trapez. Linii importante într-un triunghi (mediane, înălţimi, mediatoare, bisectoare)
şi concurenţa lor.
Teorema lui Thales. Asemănarea triunghiurilor. Relaţii metrice într-un
triunghi. Calcularea lungimii medianelor, a bisectoarelor şi a înălţimilor unui
triunghi. Teorema lui Menelaus şi teorema lui Ceva.
Cercul. Cercul înscris şi cercul circumscris unui triunghi. Coarde, arce şi
unghiuri în cerc. Puterea unui punct faţă de un cerc, axă radicală a două cercuri.
Poligoane înscrise sau circumscrise unui cerc, poligoane regulate. Lungimea
cercului şi lungimea arcului de cerc.
Aria suprafeţelor poligonale plane. Aria discului şi aria sectorului circular.
Drepte paralele în spaţiu, dreaptă paralelă cu un plan, plane paralele.
Unghiul a două drepte, drepte perpendiculare. Dreaptă perpendiculară pe un plan,
teorema celor trei perpendiculare, plane perpendiculare. Proiecţii. Unghiul unei
drepte cu un plan, unghiul a două plane. Distanţa de la un punct la un plan.
Perpendiculara comună a două drepte necoplanare, distanţa dintre două drepte.
Corpuri poliedrale: prisma, piramida, trunchiul de piramidă. Corpuri de
rotaţie: sfera, cilindrul circular drept, conul circular drept, trunchiul de con circular
drept. Secţiuni cu un plan. Arii şi volume.
7
Vectori în plan şi în spaţiu. Operaţii cu vectori: adunarea, înmulţirea cu
numere reale, produsul scalar şi produsul vectorial. Vectori de poziţie. Repere
carteziene pe dreaptă, în plan şi în spaţiu. Ecuaţii ale dreptelor în plan şi în spaţiu.
Ecuaţii ale planului.
Condiţii de coliniaritate, paralelism şi perpendicularitate în plan şi în spaţiu,
condiţii de coplanaritate. Determinarea unghiurilor dintre drepte, plane, drepte şi
plane. Distanţa de la un punct la o dreaptă în plan şi în spaţiu. Distanţa de la un
punct la un plan. Aria unui triunghi. Volumul unui tetraedru.
Ecuaţiile cercului. Ecuaţia carteziană redusă a elipsei, a hiperbolei, a
parabolei. Tangente la cerc, elipsă, hiperbolă, parabolă.
Funcţii trigonometrice, formule fundamentale, funcţii trigonometrice
inverse. Ecuaţii trigonometrice şi sisteme de ecuaţii trigonometrice. Aplicaţii ale
trigonometriei în geometrie.
Locuri geometrice.
Analiză matematică
Mulţimea numerelor reale: structura de ordine, axioma lui Cantor. Mulţimi
mărginite şi mulţimi nemărginite. Vecinătăţi. Puncte interioare, aderente, de
acumulare. Mulţimi deschise, închise, compacte. Dreapta reală încheiată.
Şiruri de numere reale. Subşir. Limita unui şir. Convergenţa şirurilor
monotone şi mărginite. Convergenţa şirurilor Cauchy. Operaţii cu şiruri care
au limită, cazuri de nedeterminare. Criterii de existenţă a limitei: criteriul
cleştelui, criteriul majorării, criteriul raportului. Lema Stolz-Cesarò, criteriul
rădăcinii. Trecerea la limită în inegalităţi. Şiruri remarcabile: şiruri cu limita
e, şirul sumelor parţiale ale seriei armonice generalizate.
Funcţii reale de o variabilă reală. Funcţii mărginite. Funcţii convexe, funcţii
concave.
Limite de funcţii, definiţii echivalente. Operaţii cu limite de funcţii, cazuri
de nedeterminare.
8
Continuitate. Puncte de discontinuitate. Operaţii cu funcţii continue. Funcţii
continue pe intervale. Teorema lui Weierstrass. Proprietatea lui Darboux.
Discontinuităţi ale funcţiilor monotone şi discontinuităţi ale funcţiilor cu
proprietatea lui Darboux. Continuitate uniformă.
Derivabilitate. Operaţii cu funcţii derivabile. Proprietăţi ale funcţiilor
derivabile, derivata funcţiei inverse. Derivate de ordin superior. Puncte de
extrem local. Tangenta la graficul unei funcţii într-un punct, puncte de
inflexiune, puncte de întoarcere, puncte unghiulare. Teorema lui Fermat.
Teorema lui Rolle. Teorema lui Lagrange. Teorema lui Cauchy. Teorema lui
Darboux. Studiul monotoniei şi al convexităţii cu ajutorul derivatelor.
Teoremele lui l'Hospital. Formula lui Taylor cu restul lui Lagrange.
Dezvoltarea în serie Taylor pentru funcţiile sin x, cos x, ln(1 + x), (1 + x)a, ex.
Integrabilitate Riemann, criteriul lui Darboux. Integrarea funcţiilor
monotone şi a funcţiilor continue. Teorema de medie. Primitive, teorema de
existenţă a primitivelor funcţiilor continue. Formula Leibniz-Newton. Metode de
calcul al integralelor. Aplicaţii ale calculului integral în geometrie.
Rezolvarea ecuaţiilor diferenţiale cu variabile separabile, a ecuaţiilor
diferenţiale liniare de ordinul I şi a ecuaţiilor diferenţiale de ordinul al II-lea cu
coeficienţi constanţi.
1. Becheanu M., Dincă A., Ion I., Niţă C., Purdea I., Radu N., Ştefănescu C.:
Algebră pentru perfecţionarea profesorilor, EDP, Bucureşti, 1983
9
2. Brânzei D., Onofraş E., Aniţa S.: Bazele raţionamentului geometric, Editura
Academiei, Bucureşti, 1983
3. Brânzei D., Zanoschi A.: Geometrie, probleme cu vectori, Editura Paralela
45, Piteşti, 2003
4. Colojoară I.: Analiză matematică, EDP, Bucureşti, 1983
5. Miron R., Brânzei D.: Fundamentele aritmeticii şi geometriei, Editura
Academiei, Bucureşti, 1983
6. Miron R., Papuc D. (coord.): Geometrie pentru perfecţionarea profesorilor,
EDP, Bucureşti, 1983
7. Năstăsescu C., Niţă C., Vraciu C.: Bazele algebrei, vol. I, Editura
Academiei, Bucureşti, 1986
8. Nicolescu M., Dinculeanu N., Marcus S.: Analiza matematică, EDP,
Bucureşti, 1980
9. Nicolescu L., Boskoff V.: Probleme practice de geometrie, Editura Tehnică,
Bucureşti, 1990
10.Nicula V.: Numere complexe, Editura Scorpion, Bucureşti, 1993
11.Panaitopol L., Gica Al.: Elemente de teoria numerelor, Editura Universităţii
din Bucureşti, 2001
12.Panaitopol L., Şerbănescu D.: Probleme de teoria numerelor şi
combinatorică, Editura Gil, Zalău, 2002
13.Popa E.: Analiză matematică. Culegere de probleme, Editura Gil, Zalău,
2005
14.Singer Mihaela, Voica C., Neagu Mihaela: Statistică şi probabilităţi – curs
introductiv pentru elevi, studenţi şi profesori, Editura Sigma, Bucureşti,
2003
15.Tomescu I.: Probleme de combinatorică şi teoria grafurilor, EDP,
Bucureşti, 1981
16.Ţiţeica G.: Culegere de probleme de geometrie, Editura Tehnică, Bucureşti,
1965.
10
E. TEMATICA PENTRU METODICA PREDĂRII MATEMATICII
11
F. BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE PENTRU METODICA PREDĂRII
MATEMATICII
12
1. Mulțimea numerelor complexe
13
I. 1. Oricare ar fi z, z’, z’’ C rezultă că (z ∙ z’) ∙ z’’ = z ∙ (z’ ∙ z’’)
(asociativitatea);
a b
z-1 = ( , 2 ).
a b a b2
2 2
I. 4. Oricare ar fi z, z’ C rezultă că
z ∙ z’ = z’ ∙ z (comutativitatea);
14
Elementul (0, 1) se va numi unitate imaginară şi se va nota cu i iar (1, 0)
se va numi unitate reală.
(0, 0) = 0, (1, 0) = 1.
15
I. 3. Reprezentarea geometrică a numerelor complexe
Fie P un plan raportat la un sistem de axe de coordonate rectangulare
xOy. Fiecărui număr complex z = (x, y) îi corespunde un punct M P de
abscisă x şi ordonată y.
(C* = C – {0}).
16
Din figura 1 se poate deduce că r = MO = z este chiar modulul
numărului z şi se numeşte rază polară.
y
arctg x , x 0 , yR
arctg y , x 0 , y 0
x
y
φ=arg z = arctg , x 0 , y 0
x
, x0, y0
2
, x0, y0
2
r= x 2 y 2 (4. 2.)
17
Această reprezentare poartă denumirea de formă trigonometrică a numărului
complex z.
Punctul S(z1 + z2) este cel de-al patrulea vârf, opus lui O, al
paralelogramului cu celelalte trei vârfuri în M, O şi N. Acesta are afixul
18
egal cu suma afixelor punctelor M şi N (deci este imaginea geometrică a
sumei numerelor complexe z1 + z2).
19
Fiind date z1 şi z2 cu φ1 = arg z1 şi φ2 = arg z2, construind punctul
M(z) astfel încât triunghiurile cu vârfurile în 0, 1, z 1, respectiv O, z2, z să
z z1
fie asemenea, rezultă relaţia: deci z z 1 . z 2 , adică
z2 1
z
Din construcţia produsului rezultă şi modul de construcţie a câtului =
z2
z1 .
Astfel, fiind date z şi z2, construind punctul de afix z1, astfel încât
triunghiurile cu vârfurile în O, z2, z şi 0, 1, z1 să fie asemenea, rezultă
z z1 z
adică z1 şi deci z1 este câtul numerelor z şi z2.
z2 1 z2
20
Dacă z 1 , atunci se duce perpendiculara în z pe semidreapta d cu
originea în O, care trece prin z şi se notează cu z 1 unul din punctele de
intersecţie ale acestei drepte cu cercul unitate. Tangenta în z 1 la cercul
unitate intersectează semidreapta d în W. Punctul 1/z este simetricul lui
W faţă de axa reală.
1 1
Construcţia lui 1/z se bazează pe relaţiile: W care pe figură
z z
1
revine la asemănarea triunghiurilor Oz1z şi Oz1W şi pe relaţia arg =-
z
1
arg z (cu excepţia numerelor negative unde are loc egalitatea arg = arg
z
z) care pe figură înseamnă că 1/z este simetricul faţă de axa reală al
punctului W.
21
I. 6. Distanţa euclidiană
Pentru z1, z2 C, z1 = (x1, y1), z2 = (x2, y2) calculul direct arată că
z1 z 2 ( x1 x2 ) 2 ( y1 y2 ) 2 . De aici rezultă că z1 z 2 reprezintă
distanţa euclidiană între punctele z1 şi z2 ale planului.
Arg (z1 – z2) este, prin definiţie, unghiul pe care îl formează vectorul z 1
– z2 cu sensul pozitiv al axei reale.
Din fig. 3 se vede că arg (z1 – z2) este unghiul format de vectorul cu
originea în z2 şi vârful în z1 cu sensul pozitiv al axei reale.
1) z1 z 2 = 0 z1 = z2
2) z1 z 2 = z 2 z1
3) z1 z 2 < z1 z3 + z3 z 2
22
Dacă z0 C atunci discul cu centrul în z0 şi raza r > 0 este mulţimea
V(z0, r) = {z C / | z – z0| < r} iar discul închis, corespunzător, este
mulţimea
23
2. ŞIRURI DE NUMERE REALE
Definiţie
Se numeşte şir de numere reale orice funcţie 𝑥: 𝑁\𝐴𝑘 → 𝑅, unde 𝐴𝑘 =
{0,1,2, … 𝑘/𝑘𝜖𝑁} sau 𝐴𝑘 = ∅.
Numărul real 𝑥(𝑛) se notează cu 𝑥𝑛 şi se numeşte termenul general de rang 𝒏 al
şirului 𝒙. Şirul 𝑥 va fi notat cu (𝑥𝑛 )𝑛 .
Exemplu
Progresiile aritmetice şi progresiile geometrice
DEFINIŢIE DEFINIŢIE
𝑎𝑛+1 = 𝑎𝑛 + 𝑟, ∀𝑛 ≥ 1 𝑏𝑛+1 = 𝑏𝑛 ∙ 𝑞, ∀𝑛 ≥ 1
∙
NOTAŢIE: (𝑎𝑛 )𝑛≥1 NOTAŢIE:
∙∙
(𝑏𝑛 )𝑛≥1
∙
∙∙
24
Definiţie
Două şiruri de numere reale (𝑥𝑛 )𝑛 şi (𝑦𝑛 )𝑛 sunt egale dacă 𝑥𝑛 = 𝑦𝑛 , ∀𝑛𝜖𝑁.
Definiţie
Se numeşte subşir al şirului 𝑥: 𝑁 → 𝑅 orice compunere 𝑥◦ 𝑘, a lui 𝑥 cu un şir
strict crescător de numere naturale 𝑘: 𝑁 → 𝑁.
Exemplu
𝑛𝜋
Pentru şirul (𝑥𝑛 )𝑛 cu termenul general 𝑥𝑛 = 𝑐𝑜𝑠 ( ) , subşirul 𝑥2𝑛 =
2 𝑛∈𝑁
(2𝑛+1)𝜋 𝜋
𝑐𝑜𝑠(𝑛𝜋) = (−1)𝑛 , iar subşirul 𝑥2𝑛+1 = 𝑐𝑜𝑠 ( ) = 𝑐𝑜𝑠 (𝑛𝜋 + 2 ) = 0.
2
Definiţie
̅ este limita unui şir de numere reale (𝒙𝒏 )𝒏 dacă orice
Spunem că 𝒍 ∈ 𝑹
vecinătate a lui 𝒍 conţine toţi termenii şirului, exceptând ( eventual) un număr finit
de termeni.
̅ este limita unui şir de numere reale (𝒙𝒏 )𝒏 dacă în
Formulare echivalentă: 𝒍 ∈ 𝑹
afara oricărei vecinătăţi a lui 𝑙 se află cel mult un număr finit de termeni ai şirului.
Notaţie
𝐥𝐢𝐦 𝒙𝒏 = 𝒍 𝒔𝒂𝒖 𝒙𝒏 → 𝒍
𝒏→∞
Definiţie
Un şir de numere reale (𝑥𝑛 )𝑛 care are limita finită 𝑙 ∈ 𝑅 se numeşte şir
convergent.
25
Un şir de numere reale care nu este convergent se numeşte şir divergent.
Un şir este divergent în una din următoarele situaţii:
1) nu are limită; sau
2) are limită infinită (+∞ sau -∞).
Şiruri remarcabile
𝛼<0 0 convergent
𝛼=0 1 convergent
𝛼>0 ∞ divergent
Teoremă
Orice şir convergent de numere reale este mărginit.
Corolar
Orice şir nemărginit de numere reale este divergent.
26
Proprietăţile limitei unui şir
27
Dacă există 𝑙𝜖𝑅 şi şirul (∝𝑛 )𝑛 astfel încât |𝑥𝑛 − 𝑙| ≤∝𝑛 , ∀𝑛 ∈ 𝑁 şi ∝𝑛 → 0, atunci
𝑥𝑛 → 𝑙.
28
Proprietatea lui Weierstrass
Orice şir monoton şi mărginit de numere reale este convergent.
𝟏 𝒏
Şirul remarcabil 𝒆𝒏 = (𝟏 + )
𝒏 𝒏𝝐𝑵∗
Proprietăţi
1. (𝒆𝒏 )𝒏∈𝑵∗ este strict crescător şi mărginit , 2 ≤ 𝑒𝑛 ≤ 3, ∀𝑛𝜖𝑁 ∗ .
𝟐. Conform Proprietăţii lui Weiwerstrass, şirul (𝑒𝑛 )𝑛∈𝑁∗ este convergent. Notăm
cu 𝑒 limita sa.
𝑒 ∈ 𝑅\𝑄, 𝑒 ≅ 2,71.
3. Limite remarcabile ( 𝟏∞ )
1 𝑥𝑛
a) Dacă 𝑥𝑛 → ∞ , atunci (1 + ) → 𝑒;
𝑥𝑛
1 𝑥𝑛
b) Dacă 𝑥𝑛 → − ∞ , atunci (1 + ) → 𝑒;
𝑥𝑛
1
c) Dacă 𝑥𝑛 → 0, atunci (1 + 𝑥𝑛 ) 𝑥𝑛 → 𝑒.
29
3. FUNCŢII DERIVABILE
f x f x0
1. Se spune că funcţia f are derivată în x0 E dacă limita lim
x x0 x x0
există în R R ,
În acest caz această limită se notează cu f x0 şi se numeşte derivata
funcţiei f în x 0
f x f x0
Deci f x0 lim
x x0 x x0
f x f x0
2. Se spune că funcţia f este derivată în x0 E dacă limita lim
x x0 x x0
există în R
(există şi este finită)
OBS.
30
1. Funcţia f are derivată în x0 f are derivate laterale în x0 şi
f sxo f d x0 f x0
f x f x0 f x f x0
( f sx0 lim există în ; f d x0 lim există în
x x0 x x0 x x0 x x0
x x0 x x0
)
c( 0
constantă)
x 1 u u
xn nx n 1 u n n n u n 1 u
n *
( n
x xn )
u
1
1 1
u 0
x x2 u u2
x 1 0; u u 0 u
2 x 2 u
31
ex ex eu eu u
a x ,0 a 1 a x ln a au a u u ln a
ln x 1 0; ln u u
x u
1 cos x 0 tg u (cos u
tg x cos 2 x cos 2 u
u 0)
arctg x 1 arctg u u
1 x2 1 u2
arcctg x 1 arcctg u u
-
1 x2 1 u2
32
Definiții:
not
f d' ( x 0 ) și f s' ( x 0 ) = f d' ( x 0 ) f ' ( x0 ) ;
Observații:
33
3) Există funcții continue într-un punct, care să nu fie derivabile în acel punct.
într-un punct
Teorema lui Fermat. Dacă funcţia f : a; b R este derivabilă pe a; b , iar x 0
este un punct de extrem local al funcţiei f, atunci f x0 0 .
Teorema lui Rolle. Dacă funcţia f : a; b R (a<b) este continuă pe a; b,
34
este derivabilă pe a; b şi f a f b , atunci există cel puţin un punct
şi b; f b este paralel cu Ox, atunci c a; b, încît în punctul c; f c
şi derivabilă pe a; b , atunci există cel puţin un punct c a; b , astfel încît
c1 O c2 b x
Interpretarea geometrică. Fie punctele A a; f a şi B b; f b , atunci
A
f b f a
dreapta AB are panta m AB . În condiţiile teoremei lui
ba
Lagrange există cel puţin un punct Cc; f c al graficului funcţiei f în care
tangenta la graficul funcţiei f este paralelă cu dreapta AB, adică f c mAB .
35
Teorema lui Darboux. Dacă f : I R este o funcţie derivabilă pe intervalul I ,
atunci derivata sa f are proprietatea lui Darboux, adică funcţia f nu poate trece
de la o valoare la alta fără a trece prin toate valorile intermediare.
0
Regula lui lHospital pentru cazul exceptat . Fie I un interval de numere
0
f x f x f x
atunci există limita lim şi lim lim .
x x 0 g x x x0 g x x x0 g x
Regula lui lHospital pentru cazul exceptat . Fie I un interval de numere
f x f x f x
atunci există limita lim şi lim lim .
x x 0 g x x x0 g x x x0 g x
36
Programa de specialitate la matematică
1. Clasa a V-a
COMPETENŢE GENERALE
problemă.
37
Corelaţii între competenţele generale ale matematicii şi
matematice
38
3.1 Selectarea şi utilizarea de algoritmi pentru
3. Utilizarea efectuarea operaţiilor cu numere naturale şi
algoritmilor şi pentru divizibilitatea cu 10, 2 şi 5
conceptelor 3.2 Selectarea şi utilizarea unor modalităţi
matematice adecvate de reprezentare a mulţimilor şi a
pentru operaţiilor cu mulţimi
caracterizarea 3.3 Alegerea formei de reprezentare a unui număr
locală sau raţional pozitiv şi utilizarea de algoritmi
globală a unei pentru optimizarea calculului cu fracţii
situaţii zecimale
concrete 3.4 Determinarea perimetrelor, a ariilor (pătrat,
dreptunghi) şi a volumelor (cub, paralelipiped
dreptunghic) şi exprimarea acestora în unităţi
de măsură corespunzătoare
4.1 Exprimarea, în rezolvarea sau compunerea
4. Exprimarea unor probleme, a soluţiilor unor ecuaţii de
caracteristicilor tipul: x ± a = b; a ± x = b ; x∙ a = b (a ≠ 0, a
matematice divizor al lui b); x : a = b (a ≠ 0); a : x = b (x ≠
cantitative sau 0, b divizor al lui a) şi a unor inecuaţii de
calitative ale tipul: x ± a ≤ b (≥, <, >); x∙ a ≤ b (≥, <, >),
unei situaţii unde a este divizor al lui b; x : a ≤ b (≥, <, >),
concrete şi a cu a ≠ 0, unde a şi b sunt numere naturale
algoritmilor de 4.2 Exprimarea în limbaj matematic a unor situaţii
prelucrare a concrete ce se pot descrie utilizând mulţimile
acestora 4.3 Exprimarea, în rezolvarea sau compunerea
unor probleme, a soluţiilor unor ecuaţii de
tipul: x ± a = b; a ± x = b; x∙ a = = b (a ≠ 0);
x : a = b (a ≠ 0); a : x = b (x≠0) şi a unor
inecuaţii de tipul: x ± a ≤ b (≥, <, >); x∙ a ≤ b
39
(≥, <, >); x : a ≤ b (≥, <, >),cu a ≠ 0, unde a
şi b sunt numere naturale sau fracţii zecimale
finite
5.1 Deducerea unor proprietăţi ale operaţiilor cu
5. Analiza şi numere naturale pentru a estima sau pentru a
interpretarea
verifica validitatea unor calcule
caracteristicilor
matematice ale unei
5.2 Interpretarea unor contexte uzuale şi/sau
situaţi problemă matematice utilizând limbajul mulţimilor
5.3 Interpretarea matematică a unor probleme
practice prin utilizarea operaţiilor cu fracţii
zecimale şi a ordinii efectuării operaţiilor
5.4 Interpretarea unei configuraţii geometrice în
sensul recunoaşterii elementelor ei şi a
relaţionării cu unităţile de măsură studiate
6.1 Transpunerea unei situaţii-problemă în limbaj
6. Modelarea matematic, rezolvarea problemei obţinute
matematică a unor
(utilizând ecuaţii, inecuaţii, organizarea
contexte
problematice
datelor) şi interpretarea rezultatului
variate, prin 6.2 Transpunerea unei situaţii-problemă în limbaj
integrarea matematic utilizând mulţimi, relaţii şi operaţii
cunoştinţelor din
cu mulţimi
diferite domenii
6.3 Transpunerea unei situaţii-problemă în limbaj
matematic, rezolvarea problemei obţinute
(utilizând ecuaţii sau inecuaţii) şi interpretarea
rezultatului
6.4 Analizarea şi interpretarea rezultatelor
obţinute prin rezolvarea unor probleme
practice cu referire la figurile geometrice şi la
unităţile de măsură studiate
40
2. Clasa a VI-a
COMPETENŢE GENERALE ŞI COMPETENŢE SPECIFICE
COMPETENŢE GENERALE
41
Corelaţii între competenţele generale ale matematicii şi
Nr.
crt COMPETENŢE
COMPETENŢE SPECIFICE
GENERALE
contextual 2.7 Reprezentarea unor date sub formă de tabele sau de diagrame
statistice în vederea înregistrării, prelucrării şi prezentării
cuprinse în
acestora
enunţuri
2.8 Utilizarea operaţiilor cu numere întregi şi a proprietăţilor
matematice acestora în rezolvarea ecuaţiilor şi a inecuaţiilor
2.9 Stabilirea coliniarităţii unor puncte şi verificarea faptului că
42
două unghiuri sunt adiacente, complementare sau suplementare
2.10 Stabilirea congruenţei triunghiurilor oarecare
2.11 Utilizarea instrumentelor geometrice (riglă, echer, raportor,
compas) pentru a desena figuri geometrice plane descrise în
contexte matematice date
2.12 Calcularea unor lungimi de segmente şi a unor măsuri de
unghiuri utilizând metode adecvate
3.5 Utilizarea algoritmilor pentru determinarea c.m.m.d.c,
c.m.m.m.c a două sau mai multor numere naturale
3. Utilizarea
3.6 Utilizarea proprietăţilor operaţiilor în efectuarea calculelor cu
algoritmilor şi numere raţionale pozitive
conceptelor 3.7 Alegerea metodei adecvate de rezolvare a problemelor în care
matematice pentru intervin rapoarte, proporţii şi mărimi direct sau invers
proporţionale
caracterizarea
3.8 Aplicarea regulilor de calcul şi folosirea parantezelor în
locală sau globală
efectuarea operaţiilor cu numere întregi
a unei situaţii 3.9 Utilizarea proprietăţilor referitoare la drepte şi unghiuri pentru
concrete calcularea unor lungimi de segmente şi a măsurilor unor
unghiuri
3.10 Clasificarea triunghiurilor după anumite criterii date sau alese
3.11 Determinarea şi aplicarea criteriilor de congruenţă ale
triunghiurilor dreptunghice
3.12 Utilizarea unor concepte matematice în triunghiul isoscel,
triunghiul echilateral sau în triunghiul dreptunghic
4.4 Exprimarea unor caracteristici ale relaţiei de divizibilitate în
mulţimea numerelor naturale, în exerciţii şi în probleme care se
4. Exprimarea
rezolvă folosind divizibilitatea
caracteristicilor 4.5 Redactarea soluţiilor unor probleme rezolvate prin ecuaţiile
matematice studiate în mulţimea
cantitative sau 4.6 numerelor raţionale pozitive
calitative ale unei 4.7 Caracterizarea şi descrierea mărimilor care apar în rezolvarea
unor probleme prin regula de trei simplă
situaţii concrete şi
4.8 Redactarea soluţiilor ecuaţiilor şi inecuaţiilor studiate în
a algoritmilor de mulţimea numerelor întregi, în rezolvarea sau compunerea unei
prelucrare a probleme
acestora 4.9 Exprimarea prin reprezentări geometrice a noţiunilor legate de
drepte şi unghiuri
4.10 Exprimarea proprietăţilor figurilor geometrice în limbaj
matematic
4.11 Exprimarea poziţiei dreptelor în plan (paralelism,
perpendicularitate) prin definiţii, notaţii, desen
43
4.12 Exprimarea caracteristicilor matematice ale triunghiurilor şi
ale liniilor importante în triunghi prin definiţii, notaţii şi desen
5.5 Deducerea unor reguli de calcul cu puteri şi a unor proprietăţi
ale divizibilităţii în mulţimea numerelor naturale, în exerciţii şi
5. Analiza şi
probleme
interpretarea 5.6 Determinarea regulilor de calcul eficiente în efectuarea
caracteristicilor calculelor cu numere raţionale pozitive
matematice ale unei 5.7 Analizarea unor situaţii practice cu ajutorul rapoartelor,
procentelor sau proporţiilor
situaţi problemă
5.8 Interpretarea unor date din probleme care se rezolvă utilizând
numerele întregi
5.9 Alegerea reprezentărilor geometrice adecvate în vederea
optimizării calculelor de lungimi de segmente şi de măsuri de
unghiuri
5.10 Interpretarea cazurilor de congruenţă a triunghiurilor în
corelaţie cu cazurile de construcţie a triunghiurilor
5.11 Interpretarea perpendicularităţii în relaţie cu paralelismul şi cu
distanţa dintre două puncte
5.12 Deducerea unor proprietăţi ale triunghiurilor folosind
noţiunile studiate
6.1 Transpunerea unei situaţii-problemă în limbajul divizibilităţii în
mulţimea numerelor naturale, rezolvarea problemei obţinute şi
6. Modelarea
interpretarea rezultatului
matematică a unor 6.2 Interpretarea matematică a unor probleme practice prin
contexte utilizarea operaţiilor cu numere raţionale pozitive şi a ordinii
problematice efectuării operaţiilor
6.3 Rezolvarea cu ajutorul rapoartelor şi proporţiilor a unei situaţii-
variate, prin
problemă şi interpretarea rezultatelor
integrarea
6.4 Transpunerea unei situaţii-problemă în limbaj algebric,
cunoştinţelor din rezolvarea problemei obţinute şi interpretarea rezultatului
diferite domenii 6.5 Interpretarea informaţiilor conţinute în reprezentări geometrice
în corelaţie cu determinarea unor lungimi de segmente şi a unor
măsuri de unghiuri.
6.6 Aplicarea metodei triunghiurilor congruente în rezolvarea unor
probleme matematice sau practice.
6.7 Transpunerea unei situaţii-problemă în limbaj geometric,
rezolvarea problemei obţinute şi interpretarea rezultatului.
6.8 Interpretarea informaţiilor conţinute în probleme legate de
proprietăţi ale triunghiurilor
44
3. Clasa a VII-a
COMPETENŢE GENERALE
in enunţuri matematice
problemă
45
Corelaţii între competenţele generale ale matematicii şi
Nr.
crt COMPETENŢE COMPETENŢE SPECIFICE
GENERALE
46
utilizând metode adecvate în configuraţii care conţin un cerc
3.13 Utilizarea proprietăţilor operaţiilor în efectuarea calculelor cu numere
raţionale
3. Utilizarea
3.14 Utilizarea proprietăţilor operaţiilor în efectuarea calculelor cu numere
algoritmilor şi reale
conceptelor 3.15 Aplicarea regulilor de calcul şi folosirea parantezelor în efectuarea
matematice operaţiilor cu numere reale
3.16 Alegerea metodei adecvate de rezolvare a problemelor în care intervin
pentru
dependenţe funcţionale sau calculul probabilităţilor
caracterizarea
3.17 Utilizarea proprietăţilor calitative şi metrice ale patrulaterelor în
locală sau globală rezolvarea unor probleme
a unei situaţii 3.18 Utilizarea noţiunii de paralelism pentru caracterizarea locală a unei
concrete configuraţii geometrice date
3.19 Deducerea relaţiilor metrice într-un triunghi dreptunghic
3.20 Utilizarea informaţiilor oferite de o configuraţie geometrică pentru
deducerea unor proprietăţi ale cercului
4.13 Caracterizarea mulţimilor de numere şi a relaţiilor dintre acestea utilizând
limbajul logicii matematice şi teoria mulţimilor
4. Exprimarea
4.14 Caracterizarea mulţimilor de numere şi a relaţiilor dintre acestea utilizând
caracteristicilor limbajul logicii matematice şi teoria mulţimilor
matematice 4.15 Redactarea rezolvării ecuaţiilor şi a inecuaţiilor studiate în mulţimea
cantitative sau numerelor reale
calitative ale unei 4.16 Caracterizarea şi descrierea unor elemente geometrice într-un sistem de
axe ortogonale
situaţii concrete şi
4.17 Exprimarea prin reprezentări geometrice a noţiunilor legate de
a algoritmilor de patrulatere
prelucrare a 4.18 Exprimarea proprietăţilor figurilor geometrice (segmente, triunghiuri,
acestora trapeze) în limbaj matematic
4.19 Exprimarea, în limbaj matematic, a perpendicularităţii a două drepte prin
relaţii metrice
4.20 Exprimarea proprietăţilor elementelor unui cerc în limbaj matematic
5.13 Determinarea regulilor eficiente de calcul în efectuarea operaţiilor cu
numere raţionale
5. Analiza şi
5.14 Determinarea regulilor de calcul eficiente în efectuarea operaţiilor cu
interpretarea numere reale
caracteristicilor 5.15 Obţinerea unor inegalităţi echivalente prin operare în ambii membri:
matematice ale 1) a a,a R;
problemă 3) a b şi b c a c , a, b, c R
4) a b şi c R a ± c b ± c
5) a b şi c > 0 ac bc şi a : c b : c , a, b R
47
6) a b şi c < 0 ac bc şi a : c b : c , a, b R
5.16 Analizarea unor situaţii practice cu ajutorul elementelor de organizare a
datelor
5.17 Alegerea reprezentărilor geometrice adecvate în vederea optimizării
calculelor de lungimi de segmente, de măsuri de unghiuri şi de arii
5.18 Interpretarea asemănării triunghiurilor în corelaţie cu proprietăţi
calitative şi/ sau metrice
5.19 Interpretarea perpendicularităţii în relaţie cu rezolvarea triunghiului
dreptunghic
5.20 Deducerea unor proprietăţi ale cercului şi ale poligoanelor regulate
folosind reprezentări geometrice şi noţiuni studiate
6.1 Interpretarea matematică a unor probleme practice prin utilizarea
operaţiilor cu numere raţionale şi a ordinii efectuării operaţiilor
6. Modelarea
6.2 Interpretarea matematică a unor probleme practice prin utilizarea
matematică a unor operaţiilor cu numere reale şi a ordinii efectuării operaţiilor
contexte 6.3 Transpunerea unei situaţii-problemă în limbajul ecuaţiilor şi/sau al
problematice inecuaţiilor, rezolvarea problemei obţinute şi interpretarea rezultatului
6.4 Transpunerea unei relaţii dintr-o formă de scriere în alta (text, formulă,
variate, prin
diagramă, grafic)
integrarea
6.5 Interpretarea informaţiilor deduse din reprezentări geometrice în corelaţie
cunoştinţelor din cu anumite situaţii practice
diferite domenii 6.6 Aplicarea asemănării triunghiurilor în rezolvarea unor probleme
matematice sau practice
6.7 Transpunerea rezultatelor obţinute prin rezolvarea unor triunghiuri
dreptunghice la situaţii-probleme date
6.8 Interpretarea informaţiilor conţinute în probleme practice legate de cerc şi
de poligoane regulate
48
4. Clasa a VIII-a
COMPETENŢE GENERALE
problemă
49
Corelaţii între competenţele generale ale matematicii şi
clasa a VIII – a
50
matematice 2. Reprezentarea în diverse moduri a unor
pentru corespondenţe
caracterizarea şi/ sau a unor funcţii în scopul caracterizării acestora
locală sau 3. Utilizarea proprietăţilor referitoare la drepte şi
globală a unghiuri
unei situaţii în spaţiu pentru analizarea poziţiilor relative ale
concrete acestora
4. Clasificarea corpurilor geometrice după anumite
criterii date sau alese
4. Exprimarea 1. Folosirea terminologiei aferente noţiunii de număr real
caracteristicilor (semn, modul, opus, invers, parte întreagă, parte
matematice fracţionară) în contexte variate
cantitative sau 2. Exprimarea prin reprezentări grafice a unor noţiuni de
calitative ale geometrie plană
unei situaţii 3. Exprimarea prin reprezentări geometrice a noţiunilor
concrete şi a legate de drepte şi unghiuri în plan şi în spaţiu
algoritmilor de 4. Exprimarea proprietăţilor figurilor şi corpurilor
prelucrare a geometrice în limbaj matematic (axiome, teoremă
acestora directă, teoremă reciprocă, ipoteză, concluzie,
demonstraţie)
51
6. Modelarea 1. Rezolvarea unor situaţii problemă utilizând rapoarte
matematică a de
unor contexte numere reale reprezentate prin litere; interpretarea
problematice rezultatului
variate, prin 2. Identificarea unor probleme care se rezolvă cu ajutorul
integrarea ecuaţiilor, inecuaţiilor sau a sistemelor de ecuaţii,
cunoştinţelor rezolvarea acestora şi interpretarea rezultatului
din diferite obţinut
Domenii 3. Interpretarea reprezentărilor geometrice şi a unor
Informaţii conţinute în acestea în corelaţie cu
determinarea unor lungimi de segmente şi a unor
măsuri de unghiuri
4. Transpunerea unei situaţii problemă în limbaj
geometric,
rezolvarea problemei obţinute şi interpretarea
rezultatului
52