Dezvoltarea percepției vizuale

adaptative cu ajutorul șofatului

Băcanu Aurel-Andrei
Micliuc Vlad-Florin
An I, Seria 2, Grupa 7
Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației
Universitatea București

Ne-am propus să examinăm dacă există diferenţe semnificative intre percepţia

vizuală adaptativa a şoferilor şi cea a persoanelor fără carnet de conducere. Am
măsurat această abilitate cu ajutorul testului ATAVT al bateriei Vienna Test
System şi am verificat dacă există diferenţe semnificative între aceste grupuri. În
prealabil am testat dacă vârsta său genul au influenţat acest scor pentru a nu avea
erori din alegerea eşantionului. În final am observant ca persoanele care deţin un
carnet de conducere şi-au dezvoltat o perceptive vizuală adaptativa mult mai bună.

Cuvinte cheie: Percepţie vizuală adaptativa, Şofer, Vienna Test System, ATAVT

I. Cadrul Teoretic
Acest subcapitol eivdenţiază unul dintre cele mai importante simţuri ale omului. Având în
vedere contextul muncii şi al exercitării operaţiilor, sarcinilor şi activităţilor, se resimte
necesitatea periodică de evaluare psihologică a operatorului uman precum şi analiza
performaţelor înregistrate de acesta la locul de muncă. Astfel, de maximă importanţă sunt
informaţiile cu privire la percepţia vizuală, percepţia auditivă şi psihomotricitate precum şi
exersarea acestor aptitudini în vederea obţinerii de performanţe ridicate la locul de muncă.
În alte studii este tratat pe larg acest subiect din punctul de vedere al analizei mecanismelor
cognitive prin prisma neuroştiinţelor, pe lângă cortexul occipital, părţi semnificative ale
lobilor temporali şi parietali sunt dedicate procesării vizuale. Arii ale lobului frontal sunt
implicate în mişcarea ochilor şi în procesarea superioară a memoriei de lucru vizual-spaţială.
Ariile întinse dedicate vederii reflectă cât de mult se bazează operatorul uman pe analizatorul
vizual şi procesarea vizuală. Procesarea informaţiei vizuale este, de asemenea, cel mai
complex şi cel mai bine înţeles sistem senzorial al creierului.
Un rol aparte îl joacă acuitatea vizuală care presupune aptitudinea de a percepe lumina,
contrastul dintre lumină şi întuneric, de a recunoaşte o ţintă, de a avea câmpuri vizuale
adecvate (Fleishman şi Reilly, 1995). Receptorii pentru formă surprind contururile rotunde
sau pătrate, precum şi direcţia liniilor. Texturile şi culorile precum pufos sau albastru sunt
procesate de alte arii vizuale primare. În formarea percepţiilor vizuale, unele procese operează
secvenţial, iar altele operează în paralel. Deşi vorbim despre procesarea vizuală că un proces
ascendent de analiză rudimentară sau ca unităţi locale de informaţie care sunt construite în
percepte coerente, problema cu privire la impactul procesării descendente sau al procesării
dirijată de percepţie asupra vederii este un subiect de dezbatere. (Grill-Spector şi Malach,
2004).
Datorită faptului că procesarea vizuală primară joacă un rol extrem de important atât
în analiza percepţiei formelor şi spaţiului dar şi a analizei muncii privind din perspectiva
operatorului uman şi a locului de muncă, acest subcapitol detaliză aspecte precum:
funcţionarea aparatului vizual, detaliarea modului de operare al celeulelor fotoreceptoare şi
căile de conducere al impulsului nervos către cortex.
Vederea stereoscopică se poate exersa şi astfel exersând ochii să privească mereu imagini
stereoscopice. Studii şi cercetări anterioare au demonstrat că interpretarea vizuală şi
procesarea stimulilor se învaţă în copilărie şi în special procesarea feţelor. Mecanismul
elementar de procesare a imaginilor şi obiectelor este prezent încă de la naştere în cortexul
vizual şi numai experienţa va duce la interpretări binoculare. Mai mult decât atât, vederea 3D
depinde şi de musculatura ochilor. Dacă un ochi are muşchii mai nedezvoltaţi în copilărie şi
neexersaţi, acesta este suprimat parţial ca funcţie la nivelul neocortexului, neocortexul
funcţionând doar cu impulsuri venite de la un singur ochi (cel puternic).
Alte metode de procesare vizuală a stereogramelor şi vizualizare 3D a obiectelor ascunse sunt
metodele procesării paralele, în cruciş şi divergentă. Persoana care priveşte stereograma îşi va
focaliza după caz globii oculari înainte sau după de linia verticală unde se află imaginea cu
stereograma. Astfel din stereogramă se va detaşa obiectul ascuns sub formă 3 D (John, 1980).
În lucrarea să Häkkinen (2007) prezintă numeroase studii şi cercetări care vor fi prezentate în
continuare. Aceste studii au reprezentat punctul de pornire în investigaţiile experimentale şi
studiile de validare realizate în lucrarea de faţă.
Cu toate acestea, investigaţiile sistematice au început numai după studiile lui Nakayama şi
Shimojo, care au arătat clar că semi-acoperirile sunt semnificative în localizarea profundă a
obiectelor monoculare, în formarea suprafeţei iluzorii şi rivalitatea bioculară (Nakayama şi
Shimojo, 1990; Shimojo şi Nakayama, 1990, 1994).
Paradigma de cercetare a produs în ultimii ani rezultate ce indică faptul că stereopsia da Vinci
este semnificativă, spre exemplu, în determinarea latenţei fuzionale a stereogramelor, în
rezolvarea problemelor de corespondenţă, în percepţiile suprafeţei iluzorii, în determinarea
proprietăţilor suprafeţei, în integrarea suprafeţei din spatele figurilor ascunse, în procesarea
direcţiei vizuale a obiectelor monoculare şi în producerea percepţiei volumului în vederea 3D.

II. Metodologia cercetării

1. Obiective
În această cercetare ne propunem să examinăm dacă există diferenţe semnificative intre
percepţia vizuală a şoferilor şi cea a persoanelor fără carnet de conducere, de asemenea dacă
există diferenţe de percepţie între sexe sau dacă ele sunt legate de vârstă. Alţi factori care ar
putea influenţa percepţia vizuală nu sunt incluşi.

2. Ipoteze
Pornind de la ideea ca în cercetările actuale se studiază din ce în ce mai mult diferenţele între
bărbaţi şi femei, diferenţe de vârstă, mai concret în cercetarea noastră diferenţele dintre şoferi
şi pietori legate de calităţile perceptive sau de cele adaptative, această cercetare subliniază în
cantităţi semnificative diferenţele enumerate, făcând o delimitare între ele, situându-le într-un
mod corespunzător corespunzător.
1.Soferi au o perceptie adaptativa mai buna decat pietonii.
2.Nu exista diferente semnificative intre pietoni si soferi in ceea ce priveste perceptia
adaptativa.

3. Variabile
Variabilele independente
Deţinerea unui carnet de conducere, ceea ce face diferenţa dintre o persoană care poate
conduce o maşină şi simplii pietoni care se deplasează cu ajutorul altor persoane (mijloace de
transport în comun, maşina unui apropiat, alte mijloace de transport) sau cu mijloace de
transport pentru care nu ai nevoie să cunoşti legislaţia (bicicletă, role, skateboard, etc).
Variabile independente pe care le verificăm pentru a fi sigur că nu influenţează concluzia
finală din alegerea eşantionului, genul şi vârsta.
Variabilă dependentă
Percepţia vizuală adaptativa măsurată cu ajutorul testului ATAVT al instrumentului Vienna
Test System ce are ca rezultat un scor t.

4. Participanți
Eşantionul cercetării a fost format dintr-un număr de 53 de subiecţi dintre care 39 de sex
feminin şi 14 de sex mascultil cu vârstele cuprinse între 19 şi 31 de ani, având o medie de
22,08 (M=22,08), cu menţiunea ca 27 dintre ei se afla în posesia unui carnet de coducere
(şoferi) şi 26 nu poseda carnet de conducere (pietoni). Participanţii au fost aleşi din rândul
studenţilor din cadrul Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei – Universitatea
Bucureşti.În următoarea etapă din numărul total de subiecţi am format două grupuri şi anume
unu în care se aflau subiecţii cu carnet de conducere şi celalat grup cu cei ce nu aveau carnet
de conducere. Toţi participanţii s-au oferit voluntari şi au fost informaţi cu privire la dreptul la
confidenţialitate, aceştia fiind asiguraţi că răspunsurile lor vor rămâne anonime. Subiecţilor li
s-a prezentat apoi din cardul Vienna Test System, testul ATAVT fiind informaţi şi instructati
înainte de începerea lui.

5. Instrumente
Am folosit Testul Tahistoscopic Adaptativ De Percepţie A Traficului Rutier [ATAVT] care
face parte din Vienna Test System (VTS). Acest test este cunoscut în lumea întreagă ca un
leader al instrumentelor computerizate de evaluare psihologică. Tipul de test, ATAVT permite
o măsurare economică şi exactă a capacităţii de observare şi a câştigului de perspectivă cu
ajutorul unui principiu de măsurare fundamentat şi atestat. Scopul este verificarea capacităţii
de observare vizuală şi a câştigului de perspectivă (extinderea orientată a perspectivei
vizuale), precum şi a performanţei de orientare vizuală şi a vitezei de percepţie. Domenii
principale de utilizare fiind psihologia aplicată în traficul rutier şi psihologia aviaţiei.
ATAVT verifică capacitatea de observare prin prezentarea de imagini cu situaţii din trafic
într-un timp scurt. Itemii au fost construiţi pe baza unui raţionament explicit, fundamentat
teoretic, care se sprijină pe analize detailliate a proceselor cognitive care participă la
conducerea testului. S-au evaluat şi produs un total de 84 de itemi cu ajutorul modelului 1PL-
Rasch. Banca de itemi rezultată face posibilă aplicarea adaptativă a testului cu toate avantajele
care decurg din această.
Subiectului i se prezintă scurt imagini de situaţii din trafic. El trebuie să indice după fiecare
imagine, ceea ce a putut vedea. Îi este dată posibilitatea de a alege dintre cinci răspunsuri
posibile prestabilite. Prezentarea itemilor se face adaptativ, asta însemnând că subiectului i se
prezintă spre prelucrare, după o fază iniţială, pe măsură ce testul progresează, numai acei
itemi, care se află d.p.d.v. al dificultăţii, în domeniul capacităţii sale de performanţă.
Rezultatul testării este o evaluare a capacităţii de performanţă a subiectului cu metoda
Maximum-Likelihood pe baza modelului 1PL-Rasch. Pe mai departe se indică rangul
procentual şi valoarea T raportate la un eşantion normat.
Fiabilitatea este dată în sensul consistenţei interne pe baza valabilităţii modelului 1PL-Rasch.
Exactitatea de măsurare este stabilită la o eroare critică standard de măsurare de 0.49. Asta
corespunde unei fiabilităţi de r=0.80. Exactitatea de măsurare stabilită este valabilă pentru toţi
subiecţii din toate domeniile de performanţă.
Indicii cu privire la validitatea constructului rezultă dintr-un studiu a lui Sommer et al. (în
preg.), în care s-a putut demonstra o corelaţie multiplă de R=0.90 între parametrii de
dificultate empirici ai modelului 1PL-Rasch şi raţionamentul de construcţie al problemelor. În
ceea ce priveşte validitatea de construct, Sommer et al. (2004) au putut arăta că bateria de
teste în care s-a folosit şi o versiune preliminară a ATAVT, a putut prognostica corect în
cadrul unei probe standardizate de conducere 74.7% din judecăţile globale cu privire la
comportamentul în trafic. Risser et al. (2008) au verificat deasemnea capacitatea de predicţie a
comportamentului în trafic, într-o probă standardizată de conducere, dar cu ajutorul unei
baterii de teste de performanţă, evident mai cuprinzătoare. Autorii relatează despre o rată de
clasificare de 80.2% respectiv 86.5%, în timp ce versiunea preliminară de ATAVT folosită
aici prezenta o relevanţă relativă de 17.6% respectiv 5.8%. Rezultatele raportate de Risser et
al. (2008) au putut fi replicate într-un studiu a lui Sommer et al. (2008). Adiţional autorii au
putut demonstra, că versiunea preliminară de ATAVT folosită de ei, contribuie şi atunci
incremental la predicţia comportamentului în trafic dintr-o probă standardizată de conducere,
când se ţine cond pe lângă testele de performanţă şi de trăsăturile de personalitate relevante în
trafic. Programul verifică automat viteza output-ului grafic şi oferă un indiciu adecvat, dacă
acesta nu corespunde cerinţelor.
 6. Analiză și interpretarea rezultatelor
Primul pas în analiza datelor a constat în analiza statisticilor descriptive şi semnificaţia
statistică a testului t dintre gen şi scorul testului ATAVT.

Gen
Frequency Percent Valid Percent Cumulative
Percent
f 39 73,6 73,6 73,6
Valid m 14 26,4 26,4 100,0
Total 53 100,0 100,0

Scor
N Minimum Maximum Mean Std. Deviation
scor_test 53 45 80 57,85 9,453
Valid N (listwise) 53

Din aceste tabele cu statistici descriptive putem observa că în cadrul celor 53 de subiecţi, 39
sunt de gen feminin şi doar 14 de gen masculin, diferenţa ce poate fi explicată datorită
eşantionului extras din studenţii Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei, printre care
ponderea persoanelor de gen feminin este mult mai mare, lucru dovedit în cercetările
anterioare asupra acestui aspect.

La prima vedere, scorurile nu par influenţate, din 53 de valori, minimul este 45, iar maximul
80, cu o medie de 57,85. Valorile sunt normale, media fiind mult mai apropiată de valoarea
minimă, lucru ce ne face să credem că ne apropiem de rezultatul dorit, jumătatea celor fără
carnet de conducere înregistrând valori mici.

Testul t pentru esantioane independente – masculin-feminin

Levene's Test for t-test for Equality of Means
Equality of Variances
F Sig. t df Sig. (2- Mean Std. Error 95% Confidence Interval
tailed) Difference Difference of the Difference
Lower Upper
Equal variances
,506 ,480 ,692 51 ,492 2,049 2,960 -3,893 7,992
assumed
scor_test
Equal variances
,641 20,155 ,529 2,049 3,199 -4,621 8,720
not assumed

După efectuarea testului t se poate observa că între loturile alese conform criteriului „Gen” nu
există diferenţe semnificative statistic pentru variabilele. Diferenţa dintre medii este aproape
nesesizabila şi nesemnificativă privind media scorurilor (~57), o diferenţă de medii de 2,049
nu reprezintă o influenţă a genului asupra scorurilor.

A doua parte a analizei datelor este reprezentată de verificarea influenţei vârstei asupra
percepţiei vizuale adaptative, acest lucru verificându-se printr-un test de corelaţie dintre cele
două variabile. În primul rând vom explica o analiză descriptiva a datelor legate de vârsta
participantiilor.

Varsta
N Minimum Maximum Mean Std. Deviation
varsta 53 19 31 22,08 3,198
Valid N (listwise) 53

Cei 53 de participanţi la studiu au vârste cuprinse între 19 şi 31 de ani, cu o medie de vârstă

de 22,08. Acest lucru datorându-se în primul rând datorită eşantionului extras din cadrul
studenţilor, aceştia fiind în marte parte anul I, ÎI sau III de studiu. Acest lucru nu ne va
influenţa concluziile finale ale cercetării deoarece nu există diferenţe mari de vârstă dintre
participanţi, făcând ca eşantionul să fie omogen.

Correlations
scor_test varsta
Pearson Correlation 1 ,463
scor_test Sig. (2-tailed) ,000
N 53 53
Pearson Correlation ,463 1
varsta Sig. (2-tailed) ,000
N 53 53

Analizând tabelul cu matricea de corelaţie între variabilele predictori şi variabilă criteriu se

observă că variabilă independenta, vârsta, nu corelează semnificativ statistic (0,463) cu
variabilă dependentă scor. Corelaţia slabă este benefică cercetării noastre, fiind chiar prezisă
în ipoteze. Acest lucru demonstrează că nu apar schimbări la nivelul percepţiei vizuale
adaptative o dată cu vârsta şi nu capeţi acest abilităţi în timp, iar orice schimbare, pozitivă sau
negativă este datorată unui factor din exterior.
Dacă în primii paşi am verificat dacă genul sau vârsta influenţează scorul, ajungând la un
rezultat negativ, acestea au fost doar teste preliminare pentru a ne asigura că orice rezultat am
obţine, nu este influenţat de alegerea eşantionului.
Al treilea pas, testul principal al cercetării verifica dacă există diferenţe semnificative la nivel
de percepţie vizuală adaptativa între şoferi şi cei care nu deţin un carnet de conducere.

Carnet de conducere – sofer-pieton

sofer/pieton Cases
Valid Missing Total
N Percent N Percent N Percent
DA 27 100,0% 0 0,0% 27 100,0%
scor_test
NU 26 100,0% 0 0,0% 26 100,0%

În cadrul eşantionului nostru avem 27 de şoferi şi 26 de pietoni. Astfel grupul este împărţit
aproape în mod egal din acest punct de vedere, acesta fiind un lucru influenţat chiar din
selecţie, pentru că studiul să nu fie influenţat la împărţirea grupurilor.

Percepţia vizuală adaptativa fiind măsurată cu ajutorul testului ATAVT ce are ca rezultat un
scor t şi demonstrarea că acest scor nu este influenţat de alegerea eşantionului, gen sau vârsta,
tot ce ne mai rămâne de făcut este calcularea testului t dintre variabilă independenta nominală,
carnet (esantinul fiind împărţit în două grupuri, cei care au carnet de conducere şi cei care nu
deţin un astfel de document) şi variabilă dependenta, percepţia vizuală adaptativa.

Independent Samples Test

Levene's Test for t-test for Equality of Means
Equality of
Variances
F Sig. t df Sig. (2- Mean Std. Error 95% Confidence
tailed) Difference Difference Interval of the
Difference
Lower Upper
Equal
variances 3,202 ,079 4,685 51 ,000 10,274 2,193 5,871 14,676
assumed
scor_test
Equal
variances not 4,718 45,741 ,000 10,274 2,177 5,890 14,657
assumed

Analizând datele din tabel se poate observa că între loturile alese conform criteriului „Carnet”
există diferenţe semnificative statistic pentru variabilele. Diferenţa dintre medii este de 10,274
de puncte, o diferenţă semnificativă, demonstrând că subiecţii ce deţin un carnet de şoferi au
obţinut scoruri mult mai mari decât cei care nu deţin un astfel de act.

Acest lucru demonstrează că abilitatea de percepţie vizuală adaptativa poate fi îmbunătăţită

prin experienţa conducerii unui autovehicul.
 I. Concluzii
Am dovedit că percepţia vizuală adaptativa nu este înnăscută şi nici nu se dezvolta în timp.
Orice schimbare va apărea este datorată unei surse externe. Astfel cei care deţin un carnet de
conducere, ceea ce face diferenţa dintre o persoană care poate conduce o maşină şi simplii
pietoni care se deplasează cu ajutorul altor persoane (mijloace de transport în comun, maşina
unui apropiat, alte mijloace de transport) sau cu mijloace de transport pentru care nu ai nevoie
să cunoşti legislaţia (bicicletă,role,skateboard,etc) au obţinut un scor mult mai bun în cadrul
testului. Şoferii sunt mult mai conştienţi de realitatea din jur şi totodată sunt mult mai pregătiţi
de eventualele încercări adaptative deoarece îşi folosesc capacitatea percepţiei visual-
adaptative zilnic în timpul conducerii autovehicului.

Direcții viitoare
Pe viitor, cercetările ce urmează ar trebui îmbunătăţite şi însoţite de tehnologie performanta
dacă nu chiar de ultima generaţie, asta pentru a sublinia şi a arăta concret legătura dintre şofat
şi percepţia vizuală adaptativa. Nu numai pentru a descoperi dacă există această legătură, mai
mult pentru a identifica de ce se întâmplă şi care este factorul cel mai semnificativ care
influenţează dezvoltarea acestei capacităţi. Cercetări ce ar putea fi făcute pe viitor care să
sublinieze mai mulţi factori şi să investigheze mai amănunţit şi detaliat ar fi “Modalităţi de
dezvoltare a percepţiei visual adaptative” şi “Simulatoare pentru dezvoltare a percepţiei visual
adaptative”.
 Bibliografie

Galton, F. (1899). On instruments for (1) testing perception of differences of tint and for
(2) determining reaction time. Journal of the Anthropological Institute

Hornke, L.F., Kuppers, A., Etzel, S., (2000). Konstruction und evaluation eines
Adaptativen Matrizentest, Diagnostica ,46, pp. 182-188.

Hornke, L.F., Etzel, S. şi Rettig, K. (1999). Adaptiver Matrizen Test. AMT,

Computerprogramm mit Manual . Mödling: Schuhfried.

Hunter, J. E. şi Hunter, R. F. (1984). Validity and utility of alternative predictors of job

performance. Psychological Buletin, 96, pp.72-98.

Iosif, Ghe. şi Moldovan Scholtz, M., (1996). Psihologia muncii, Editura didactică şi
pedagogică, Bucureşti.

John, W., (1980), Investigative Ophthalmology and Visual Science, Association for
Research in Vision and Ophthalmology, vol. 19, pp. 802-809.

Luce, R. D. (1986). Response Times: Their Role in Inferring Elementary Mental

Organization. Oxford University Press, New York.

Nakayama, K., şi Shimojo, S. (1990). Da vinci stereopsis: Depth and subjective occluding
contours from unpaired image points. Vision Research, 30, pp.1811-1825.

Pitariu, H. D, Chraif, M. şi Radu, I. (2009). Selecţia şi evaluarea psihologică personalului.

Anitei, M., Chraif, M. (2008). Designing a test battery for predicting the driver behaviour,
in volumul conferinţei Internaţionale cu participare internaţională Education and
Creativity for a Knowledge Society, Univeristatea "Titu Maiorescu", Ed Universităţii Titu
Maiorescu

Editura Societăţii de Stiinţe Cognitive, Cluj-Napoca.

Pitariu, H.D. (2007). Proiectarea fişelor de post, evaluarea posturilor de muncă şi a

personalului. Ghid practic pentru managerii de resurse umane, Ediţia a II-a revizuită
Editura Irecson, Bucureşti.

Roşca, Al. (1972). Metodologie şi tehnici experimentale în psihologie. Editura Didactică

şi Pedagogică, Bucureşti.

Schuhfried, G., (1988). Test de percepţie periferică, Viena Test System. Developement
and Production of Scientific Equipments A - 2340 Modling, Austria.