Gandirea 

– in cazul copiilor cu deficiente senzoriale fara complicatii de alta natura, exista premise
favorabile pentru o evolutie normala a gandirii, a capacitatiilor intelectuale, in general. Aceste
premize trebuie valorificate insa de timpuriu, in sensul initierii cu promtitudine a masurilor
terapeutice vizand stimularea mecanismelor compensatorii, care sa diminueze sau chiar sa anuleze
consecintele negative ale deprivarii senzoriale specifice.

Atunci cand masurile respective lipsesc sau sunt initiate tardiv, astfel incat se pierd perioadele optime
de formare a achizitiilor perceptiv-motrice si a functiei semiotice, implicata in limbaje, inclusiv in
limbajul verbal, intarzierea in dezvoltarea intelectuala si aparitia unor particularitati negative la
nivelul gandirii sunt iminente.

La elevii nevazatori atunci cand acestia sunt privati de o educatie adecvata in perioada anterioara
scolaritatii, reprezentarile inexacte, uneori chiar false, datorate limitarii dramatice a informatiei
senzoriale si chiar a experientei motrico-kinestezice, vor da nastere unor notiuni la fel de lacunare,
favorizand dezvoltarea unei gandiri predominant verbala, subreda sub aspectul continutului intuitiv-
practic si al suportului operational si indepartata, in mare masura, de realitatea inconjuratoare.O
astfel de gandire nu va putea indeplini nici rolul sau de compensare asupra consecintelor deficitului
senzorial-perceptiv, rol pe care-l joaca cu succes in conditiile unei educatii adecvate, organizata la
timpul oportun.

La copii cu dificultati partiale de vedere cercetatorii nu au reusit sa evedentieze trasaturi specifice

legate de scaderea posibilitatilor vizuale si nu a fost confirmata nici ipoteza unei mobilitati mai
reduse a proceselor intelectuale, ca urmare a presupusei sporiri a inertiei activitatii nervoase
superioare. In schimb pot aparea dificultati in formarea si coordonarea schemelor senzomotorii. De
asemenea dificultati apar in selectarea imaginilor perceptive, ceea ce se restrange negativ asupra
eficientei comparatiilor cu imagini vizuale, aceste comparatii desfasurandu-se adesea dupa criterii
nesmnificative. In principiu insa, la elevii ambliopi, dezvoltarea intelectuala , in conditii adecvate de
educatie, se desfasoara normal.

In ceea ce priveste copii care si-au pierdut vederea intr-o perioada mai tarzie a ontogenezei
obiectivul stimularii gandirii trebuie urmarit in stansa legatura cu efortul depus pentru pastrarea
activa si cat mai indelungata a reprezentarilor vizuale initiale.

Operatiile gandirii sunt raspunzatoare de formarea notiunilor.

Produsele gandirii.

Apar ca rezultat al operatiilor gandirii si constau in notiuni, judecati, rationamente.

Gandirea este procesul cognitiv superior care, prin intermediul abstractizarii si generalizarii, ne
informeaza despre relatiile dintre obiectele si fenomenele lumii, in forma notiunilor, judecatilor si
rationamentelor. Gandirea este definitorie pentru om ca subiect al cunoasterii logice, rationale.
Faptele psihice prin care se manifesta gandirea sunt sistemele operationale de nivel intelectual,
conceptele si insusirea lor prin invatare, intelegerea si rezolvarea problemelor.

Deficienta vizuala nu afecteaza gandirea. Intarzierea vizuala poate sa aiba originea in prima perioada
a deficientului vizual, perioada inteligentei senzoriomotrice. Lipsa vederii impune alte scheme de
actiune, decat cele care implica vederea dar acest lucru se realizeaza numai prin exercitii bine alese.

Tulburararea senzoriala proprie orbilor din nastere impiedicand de la bun inceput adaptarea
schemelor senzoriomotrice si intarziind coordonarea lor generala, „coordonarile verbale nu sunt
suficiente pentru a compensa aceasta intarziere si este necesara o educatie mai indelungata a
actiunii pentru a se ajunge la constituirea operatiilor comparabile cu acelea ale copilului normal”.( J.
Piaget)

Structura cognitiva tipica pentru gândire este notiunea. Notiunea structureaza informatiile generale,
necesare si esentiale despre un obiect sau stare de lucru.

Gândirea poate fi concepută, de asemenea, ca un sistem de forme. Din acest punct de vedere, ea
reprezintă o structură care evoluează de la simplu la complex.

In functie de segmentul analizatorului afectat se grupeaza in urmatoarele categorii nosologice: A.

Cea mai simplă formă a gândirii procese cognitive cu insuficiență vizuală noţiunea care desemnează 1
orice obiect sau clasă de obiecte despre care ştim ceva. Judecata reprezintă conexiunea dintre două
noţiuni procese cognitive cu insuficiență vizuală care se reflectă un raport determinat între obiecte.

De aceea, judecata poate fi adevărată sau falsă. Raţionamentul ia naştere pe baza judecăţilor.

Astfel, pe baza unor judecăţi a căror valoare de adevăr este cunoscută numite premiseeste obţinută
o nouă judecată numită concluzie. Există trei tipuri majore de raţionament: - raţionamentul deductiv
în care se trece de la premise de mare generalitate la concluzii care nu pot depăşi în cum să
îmbunătățim vederea dacă miop premisele ; - raţionamentul inductiv în care concluzia depăşeşte ca
grad de generalitate premisele ; - raţionamentul analogic în care sunt obţinute informaţii pe baza
unor asemănări structurale între obiecte sau clase de obiecte.

Dezvoltarea cognitiva la copiii cu deficienta mintala

Există multiple tipuri de gândire. După finalitatea ei, gândirea poate fi divergentă sau convergentă
distincţie propusă de Guilford. Gândirea divergentă reclamă, din partea subiecţilor, căutarea a cât
mai multor soluţii sau îndepărtarea în cât mai multe direcţii în raport cu punctul iniţial de plecare.
Gândirea convergentă se mişcă în sens invers, de la diversitate la unitate, de la disociaţie la sinteză.
Funcţia de bază a gândirii este rezolvarea de probleme.

Exercitarea ei asigură individului posibilităţi excepţionale de integrare în mediu. Există două strategii
majore pentru rezolvarea de probleme: - strategiile algoritmice algoritmul este o succesiune
determinată de paşi care trebuie urmaţi pentru a găsi soluţia problemei ; - strategiile euristice care
presupun construcţia căii care va releva soluţia problemei în chiar procesul de rezolvare.

Caracteristicile de deficiență vizuală ale dezvoltării sferei cognitive Transplant de cornee fotografie
ochi după 8 lucruri de ştiut despre dezvoltarea personală: nu vei progresa, dacă nu le vei conştientiza
- Om Activ ru ro.

Strategiile algoritmice se pretează mai ales la rezolvarea de probleme bine definite probleme în care
sunt prezentate neechivoc starea iniţială a problemei şi starea finală, la care trebuie să se acceadă.
Strategiile euristice sunt aplicabile mai ales în cazul problemelor slab definite în care datele
problemei sunt în bună măsură echivoce.

Activitatea centrală a gândirii este înţelegerea.

viziune minus 3 naștere de ce viziunea coboară

Ei îi sunt subsumate toate operaţiile şi activităţile gândirii. Înţelegerea reprezintă sesizarea existenţei
unei legături între setul noilor cunoştinţe şi setul vechilor cunoştinţe gata elaborate. Proces cognitiv
specific uman, gândirea asigură vieţii psihice a omului coerenţă şi eficacitate în raporturile cu mediul.
Ea antrenează toate celelalte disponibilităţi şi mecanisme psihice, fiind trăsătura cea mai importantă
a psihicului uman, definitorie pentru om ca subiect al cunoaşterii logice, raţionale.