Test nr.

1
1. Teoria generală a dreptului în sistemul ştiinţelor.
1.Identifcaţi ştiinţa şi trăsăturile distinctive ale ştiinţelor în general şi ale ştiinţelor juridice în
special.

Stiinta este un sistem de cunostinte despre natura, societate si gandire, cunostinte obtinute
prin metode corespunzatoare si exprimate in concepte, categorii, principii si notiuni.

Ca fenomen social aparte si ca forma specifica de activitate umana, stiinta nu poate fi privita
doar ca un sistem de idei, reprezentari, teorii (imagine statica), ci si ca un sistem care se dezvolta,
produce continuu noi cunostinte, ca valori spirituale (imagine dinamica).

Putem mentiona suplimentar ca cercetarea stiintifica ,orientata spre dezvoltarea stiintifica , poate
fi definita ca o activitate care are drept scop cunoasterea naturii si societatii. Un semn
caracteristic orientarii stiintifice este ca uneste , sistematizeaza si analizeaza anumite cunostinte
referitoare la un anumit domeniu concret al realitatii.
Conditiile inaintate fata de o stiinta:
-Sa posede un limbaj propriu,
-Sa se bazeze pe un sistem propriu de princii,legi,notiuni,categorii
-Sa utilizeze metode, tehnici adecvate de cercetare
-Sa permita posibilitatea de a face prognoze
-Sa posede un obiect de studiu propriu si distinct

2.Generalizaţi criteriile de clasificare a ştiinţelor, în general, şi a celor juridice în special.

In general, se poate accepta, din numeroasele analize si clasificari facute de-a lungul timpului
sistemului stiintei, clasificarea trihotomica in: stiinte ale naturii, stiinte despre societate si stiinte
despre gandire.

Complexitatea fenomenului social-juridic determina o structurare a eforturilor de

cercetare a acestuia, o impartire a rolurilor in raport de necesitatea punerii in valoare a laturilor
corelate ale acestui fenomen. Dreptul – fenomen complex al societatii – este studiat din
perspectiva globala, ca un sistem inchegat, cu regularitati caracteristice; din perspectiva istorica -
fenomen ce-si conserva anumite permanente de-a lungul dezvoltarii sociale, dar care se
transforma, totodata, in cadrul acestei dezvoltari; precum si din perspectiva structurala –
fenomen cu multiple determinatii calitative, cu elemente componente, aflate, la randul lor, intr-o
stare de acuta interferenta.

Sistemul stiintelor juridice este alcatuit din urmatoarele parti:

- Teoria generala a dreptului;

- Stiintele juridice de ramura;

- Stiintele juridice istorice;

- Stiintele ajutatoare (participative)

3.Argumentaţi necesitatea studierii teoriei generale a dreptului pentru un viitor jurist şi rolul
acesteia în studiul celorlalte ştiinţe juridice.

1
Dupa cum mentionam anterior teoria generala a drepptului si statului ocupa un loc deosebit atit
in sistemul stiintelor sociale , cit si sistemul stiintelor juridice. Totodata mentionam faptul ca
TGD se afla intr-o strinsa legatura cu practica sociala. Dupa cum mentiona A.Menger ,,Ochiu
unui adevarat legislator e neclintit indreptat spre viitor ’’.
Sistemele de discipline juridice, in institutiile de invatamint,volumul de studiere a sistemului
stiintelor juridice difera in functie de profilul de pregatire a specialistului.In acelasi timp, TGD in
toate institutiile superioare juridice se studiaza aproximativ in acelasi volum.Acesta este unul
dintre argumentele majore ce demonstreaza importanta ei pentru pregatirea viitorilor juristi.
Studiint TGD:
-Sa acumuleze cunostinte ,ce au o importanta fundamentala
-Sa formeze conceptia generala stiintifico-juridica,orientarea general-juridica , cultura juridica,
capacitatea de a adopta hotarirea corecta in activitatea profesionala
-Sa insuseasca notiunile juridice elementare necesare pentru studierea efectiva a altor stiinte
juridice.

2.Scop ideal şi funcţii în drept.

2.1. Caracterizaţi scopul dreptului la diferite etape de dezvoltare istorică.

La fiecare etapa de dezvoltare istorica scopul statului poate sa fie nu intotdeauna acelasi.
El evolueaza in functie de valorile sociale ale colectivitatii. La toate etapele de dezvoltare
istorica statul este chemat sa apere orinduirea respectiva. Prin insasi scopul statului acesta isi
propune ca in diferite perioade a ierarhiza si structura principalele organe statale si sa acorde o
importanta deosebita dr-lor si lib-lor cetatenilor doarece poporul este nucleul unei celule
denumite stat. Scopul statului la diferite etape poate fi atins doar prin prezenta unei puteri solide
si eficiente de a dirija politica economica,sociala,culturala intru dezvoltarea si prosperitatea
statului.

2.2.Determinaţi idealul şi valorile în drept.

Valorile sint calitati pe care le capata pentru om anumite elemente ale realitatii. Valoarea
exprima pretuirea acordata de om, de o colectivitate umana unor obiecte, fenomene, procese,
actiuni etc. Din aceste considerente, valoare poate fi definita ca „acea relatie sociala in care se
exprima pretuirea acordata unor lucruri, insusiri, procese, actiuni de catre o comunitate umana
in virtutea unor corespondente cu necesitatile sociale si idealurile generate de acestea".2
Domeniul valorilor se caracterizeaza printr-o pluralitate de valori si de raporturi reciproce.
Dupa natura domeniului, deosebim asa valori, cum ar fi:
• valori economice (avutie, proprietate, bunastare, prosperitate);
• valori politice (democratie, libertate, pluralism);
• valori juridice (dreptate, legalitate, responsabilitate);
• valori morale (bine, cinste, datorie, omenie);
• valori artistice (frumos, comic, tragic, sublim);
• valori stiintifice (adevar, certitudine, obiectivitate);
• valori filosofice (intelepciune, fericire, umanism, ideal);
• valori religioase (sacru, divin).3

2.3.Estimaţi funcţiile dreptului Republicii Moldova.

2
 Functiile dreptului sint directiile fundamentale de activitate a dreptului in ansamblu si a
elementelor sale constitutive in vederea realizarii scopului propus pentru asigurarea unui echilibru
dintre interesele personale si cele generale din care sa rezulte armonia sociala si triumful ordinii si
justitiei.Consideram ca la functiile principale ale dreptului se atribuie urmatoarele:
Functia de institutionalizare juridica a organizarii social-politice Se manifesta prin faptul ca
dreptul, prin normele sale, reglementeaza organizarea autoritatilor publice ale statului, atributiile
lor, coraportul autoritatilor publice, modalitatea de exercitare a celor trei puteri dintr-un stat:
puterilor legislativa, executiva si judecatoreasca.
Insemnatatea acestei functii rezulta si din faptul ca prin intermediul dreptului sint consfintite
principiile care guverneaza organizarea politico-etatica a Republicii Moldova, cum ar fi:
Suveranitatea poporului; exercitarea suveranitatii poporului prin reprezentantii sai si prin
referendum; pluralismul politic; principiul separatiei puterilor in stat; principiul autonomiei
locale si al descentralizarii; orientarea intregului proces de organizare politico-etatica in directia
atingerii scopurilor ce reies din interpretarea Constitutiei Republicii Moldova si a documentelor
politico-ideologice care au stat la baza adoptarii ei; principiul statului de drept.
Functia de conservare, aparare si garantare a valorilor fundamentale ale societatii
Continutul acestei functii si prezentarea ei mai rezulta si din asemenea idei, dupa cum urmeaza:
• dreptul se infatiseaza ca un sistem de norme juridice chemate sa asigure procesul dezvoltarii
sociale, prin ocrotirea si garantarea ordinii constitutionale, proprietatii, statului si individului;
• dreptul prin mijloacele sale specifice apara viata in comun impotriva eventualelor excese
individuale si asigura securitatea persoanei;
• dreptul asigura coeziunea interioara a colectivitatii, prevenind dezorganizarea, anarhia;
• dreptul stabileste principiile de baza ale convietuirii sociale;
• dreptul ocroteste valorile care sint legate nemijlocit de functionarea normala a mecanismelor
sociale.2
Functia de conducere a societatiiDreptul este cel mai important instrument de realizare a
conducerii sociale, a scopurilor social-politice pe care societatea si le propune. Esenta acestei functii se
manifesta prin urmatoarele:actul normativ juridic este in fapt un act de conducere a societatii prin
drept. El scoate in evidenta scopurile si nazuintele sociale, calauzind activitatea tuturor subiectilor
de drept;dreptul apare ca o tranzitie intre diferitele interese, adesea contradictorii, ale caror arbitru
suprem este; dreptul cirmuieste relatiile subiectilor individuali sau colectivi, stabilind drepturile,
libertatile si obligatiunile tuturor; dreptul cuprinde in sine nu pur si simplu aprecieri normative, el
apare ca un ordin, un comandament, carora trebuie sa se supuna toti subiectii dreptului, inclusiv
statul si autoritatile lui.
Functia normativaAceasta functie deriva din necesitatea subordonarii actiunilor individuale
fata de conduita tip prescrisa prin normele juridice. Subliniind prin normele juridice modalitatea de
comportare a organelor statului, organizatiilor obstesti, a cetatenilor, statul, in acelasi timp, verifica
in ce masura acest comportament prescris se realizeaza in practica. E important ca normativi tatea
juridica sa fie completata cu normativitatea sociala.
Functia informativa Reflectind realitatea in normele juridice se acumuleaza cunostinte despre
viata multilaterala a societatii, despre problemele stringente ale societatii.
Dreptul concentreaza in sine schimbarile ce au loc in societate. Tinind cont de normele juridice
in vigoare, putem trage concluzii pentru a aprecia principiile orinduirii sociale si de stat, structura
politica a societatii, caracterul relatiilor economice, nivelul de democratizare a societatii etc. Ca
urmare, din normele juridice putem culege o informatie ampla despre societatea data la acea sau alta
etapa de dezvoltare.
Functia educativaAdoptind normele juridice statul, asigura cadrul organizatoric necesar
activitatii spirituale si pune la dispozitia oamenilor o serie de mijloace culturale si spirituale prin
intermediul carora se realizeaza educatia. Dreptul, prin normele sale, ocroteste valorile spirituale si
culturale care sint legate nemijlocit de functionarea normala a mecanismelor sociale.
3
 Test nr. 2
1. Norma juridică.
Caracterizaţi norma juridică şi trăsăturile ei.
Norma juridica este definita in tratatele juridice ca:” o regula de conduita
generala si obligatorie destinata sa ordoneze relatiile interumane prin
reglementarea unor comportamente determinate, regula elaborata, acceptata si
recunoscuta de stat si impusa la nevoie in caz de incalcare prin forta coercitiva
a acesteia”. Trasaturile normei juridice se refera la: gradul de generalitate,
caracterul impersonal, caracterul coercitv. Gradul de generalitatte se datoreaza
faptului ca norma juridica se adresaza tutror membrilor comunitatilor;
Argumentaţi elementele constitutive ale normei juridice.
Structura normei juridice evidentiaza unitatea elementelor ei componente.Structura normei
juridice contine: ipoteza, dispozitia, sanctiunea. Ipoteza este partea normei juridice care
precizează condiţiile şi împrejurările în care aceasta se aplică, precum şi categoriile de subiecţi
de drept cărora norma li se adresează. Dispoziţia este elementul structural al normei juridice care
Sancţiunea este partea normei juridice care stabileşte consecinţele ce decurg din nerespectarea
dispoziţiei normei respective în împrejurările
stabilite de ipoteza ei, precum şi eventualele măsuri pe care autorităţile
competente le pot lua împotriva subiectului de drept care a încălcat norma.
stabileşte conduita ce trebuie respectată, în condiţiile şi împrejurările
prevăzute de ipoteză.
Descrieţi modalităţile de expunere a elementelor normelor juridice în articolele actului
normativ.Structura tehnico-legislativa a normei juridice caracterizeaza aspectul extern si dinamic
al ei, cu referire la redactare, care trebuie sa fie clara, concisa, concreta, care sa fie corelata
principiilor generale de tehnica juridica si cerintelor de rapiditate pe care le presupune alaborarea
legislativa intr-un stat. Coraportul dintre norma juridica si articolul actului normativ poate fi
caxracterizat astfel: a) intr-un articol se contine o singura norma juridica. b) intr-un articol se
contin mai multe norme juridice.Fiecare alineat al articolului contine in sine o norma
juridica.c)anumite elemente de structura a normei juridice pot fi intilnite in diferite articole.
2.Abrogarea legii.
2.1.Distingeţi abrogarea şi efectele juridice ale abrogării legii.
Abrogarea este un procedeu tehnico juridic al legislatorului prin intermediul caruia se
renunta la forta juridica a legilor fara termen.Este cea mai importanta si mai frecventa cale de
iesire din vigoare a normelor juridice.
2.2.Argumentaţi formele de abrogare a legii.
2.3.Formulaţi cauzele şi condiţiile căderii legii în desuetudine.

Test nr. 3

1. Originea statului şi dreptului.

1.1.Caracterizaţi puterea şi normele sociale ale societăţii prestatale.
In societatea prestatala si anume in ginta evedentiem o forma specifica de organizare a
puterii sociale pe treapta superioatea este amplasata adunarea generala iar conducatorii
din anumite domenii erau dependenti de aceasta.Conducatorii gintii,militari,religioase
erau desemnati in dependeta de anumite calitait pronuntate in domeniul purtator de
autoritate.Astfel evedentiem prezenta puterii autoritatii specifica pentru aceasta perioada
Particularitaile puteriii sociale
Puterea emana de la ginta de la toti membrii maturi ce face pate din ea
Membrii sfatului ,conducatorii erau alesi de adunarea membrilor gintii si realizau
functiile puterii sub controlul ei
4
 Un organ special care sar fi ocupat de administrare nu era
Relaţiile sociale sînt reglementate de anumite reguli de convieţuire socială, cum ar fi: obiceiurile,
morala, prescripţiile religioase. Pentru această perioadă e caracteristic şi faptul că nu există deosebire
între drepturi şi îndatoriri. Pentru omul primitiv nu se pune încă întrebarea dacă participarea la treburile
obşteşti, răzbunarea sângelui sau răscumpărarea ei sînt datorii sau drepturi,
1.2.Analizaţi premisele apariţiei statului şi dreptului.
Premisele de apartie a staului caracterizeaza acele transformari care sau manifestat si au
determinat aparitia statului ca forka de organizare a societatii
Premisle de apartie a statlui economice,militare,sociale ,religioase
Premisele economice transformari cu caracter economic ce au determinat aparitia si a
altor premise de alta natura.Putem vorbi de cele 3 mari diviziuni ale muncii
1 Separarea agricultorilor de crescatorii de animale
2 formarea distincta a castei mestesugaresti
3 formrarea tagmei negustorilor
Premisle sociale apartia familiei aparitia clasei aparitia unor forme de administrare a
societatii cu caracter permanent
Premise militare Creste rolul conducatorului militar
Formarea unui detasamen militar permanent si specializat
Apartitia necesitatii protejarii a unui teritoriu limitat prin anumite hotare
1.3.Formulaţi principalele concepţii (teorii)de apariţie a statului şi dreptului.
/. Teoria teologică (teocratică, originea divină a puterii)
Potrivit acestei concepţii, cu toate variantele ei creştine, budiste, islamice etc., fără a mai
vorbi despre religiile din Orientul Antic, statul este creaţia divinităţii, iar monarhul, şeful
statului este reprezentantul lui Dumnezeu pe pămînt.
2.Teoria patriarhala Statul isi are origine de la familie
3. Teoria patrimonială
Apărută în perioada medievală, teoria dată afirmă că statul a luat naş- l tere din dreptul de
proprietate asupra pămîntului
4. Teoria violentei
Statul apare in urma violentelor interne si externe
5. Teoria organică (biologică)
statul organism social compus din oameni, aşa cum organismul uman
este format din celule.
6. Teoria rasială
Această teorie porneşte de la ideea inegalităţii raselor, a dominaţiei raselor „superioare".
Cele mai reacţionare variante ale teoriei rasiale au fost dezvoltate de teoreticienii regimurilor
fasciste, instaurate în perioada dintre cele două războaie mondiale în unele state, cum ar fi, de
exemplu, Italia, Germania.
în viziunea părtaşilor acestei concepţii, statul se transformă într-un mecanism centralizat
excesiv, axat pe o ierarhie militar-birocratică, în fruntea căreia se află fiurerul, exponent al
„spiritului naţiunii,"
7. Teoria psihologică
Statul a aparut in rezultatul necesitatilor psihologice ale oamenilor de a trai in hotarele
unei societati organizate
8. Teoria contractualistă (contractului social)
Naşterea statului este rezultatul unei înţelegeri între oameni, a unui contract născut din voinţa
oamenilor, a unui „pact de supune-Ca urmare, supuşii promit să asculte, iar regele le promite un
minimum de libertate.
9Teoria materialistă Statul este produsul si manifestarea anatagonismului dintre clase

5
2.Normele juridice şi normele obişnuielnice
1.Caracterizaţi conceptul şi trăsăturile normelor sociale.
Normele sociale constituie totalitatea normelor ce reglementează relaţiile sociale,
comportamentul oamenilor, acţiunile colectivelor, categoriilor sociale. Prezenţa sistemului integral al
normelor sociale este una dintre condiţiile necesare ale vieţii societăţii, un mijloc de administrare
socială, de asigurare a interacţiunii zilnice, coordonate ale oamenilor.
Normele sociale reglementează conduita oamenilor în diferite domenii de activitate socială. Fără
acţiunea normelor ar fi imposibilă desfăşurarea normală a vieţii sociale. Pe măsura dezvoltării
societăţii se dezvoltă şi sistemul normelor sociale. Indiferent de domeniul pe care îl reglementează,
„normele sociale conţin reguli adresate indivizilor, descriind şi detaliind modalităţile în care valorile
trebuie concretizate în comportamente legitime şi acceptate de societate".2

Prescriind comportamentul omului, normele sociale contribuie la atingerea ordinii în

societate, la stabilirea acesteia. Totodată., prin intermediul normelor, grupurile sociale,
societatea în ansamblu, „îşi exercită controlul asupra conduitelor individuale, le induce o
anumită uniformitate, le imprimă convergenţa, fapt deosebit de important pentru realizarea
unităţii şi coeziunii grupului".1
Trăsături
1. Orice normă, indiferent de natura ei (morală, politică, juridică etc.), reflectă condiţiile
epocii istorice, structura socială, interesele diverselor grupări sociale, interesele guvernanţilor.
Ca urmare, elenu sînt date odată pentru totdeauna, ci evoluează în funcţie de natura
orînduirii sociale.
2. Normele sociale reglementează relaţiile sociale pentru a condiţio
na desfăşurarea normală a activităţilor umane. In acest scop nor
mele sociale semnifică un anumit standard al comportamentului,
prescriind anumite acţiuni obligatorii sau, dimpotrivă, interzicînd
anumite acţiuni. Ele, de asemenea, pot stabili cazurile, în care
subiecţii dispun de dreptul de a-şi alege varianta de comportare.
Totodată, prin intermediul normelor sociale se prescriu drepturile,
libertăţile şi îndatoririle subiecţilor relaţiilor sociale.
3. Normele sociale prevăd şi se bazează pe anumite situaţii tipice,care
se întîlnesc în societate, în viaţa de toate zilele. Ca urmare, normele
sociale nu pot cere o acţiune irealizabilă sau nu pot interzice ceva
ce nu poate fi interzis. E important, de asemenea, ca situaţia tipică
reflectată în norme să aibă o însemnătate socială.
4. Normele sociale se adresează unor subiecţi principali şi au un ca
racter impersonal. Ele nu au adresaţi concreţi. Norma nu este adre
sată unei persoane la concret, ci anumitor categorii de persoane;
5. Normele sociale sînt norme destinate pentru a fi folosite de nenu
mărate ori.

2.Determinaţi locul obiceiului în sistemul general al normelor sociale.

Normele obiceiului constituie o categorie a normelor sociale. Obiceiurile reprezintă nişte reguli,
încetăţenite în practica socială ca rezultat al aplicării lor în repetate rînduri, criteriul statornicit în
aprecierea unui anumit gen de relaţii, acţiuni ale persoanei, ale colectivului de oameni Foarte
apropiate de obiceiuri sînt tradiţiile, care sînt modalităţi constituite în comportamentul oamenilor,
categoriilor sociale şi care se transmit din generaţie în generaţie. Obiceiurile şi tradiţiile au, de
regulă, un caracter stabil.

6
 în viaţa socială şi, în primul rînd, în sfera relaţiilor traiului de familie, obiceiurile, tradiţiile îşi
găsesc expresia în ritualuri. Ritualul este o acţiune sau un complex de acte ale omului, ale unui
grup de oameni avînd un anumit caracter. Aşa sînt, bunăoară, ritualurile nupţiale, ritualurile de
cumă-trie, ritualurile de a sărbători în cadrul familiei a zilelor de naştere etc.
Obiceiurile se concretizează în formule orale. Autoritatea lor se bazează pe faptul că ele sînt
rezultatul unei practici vechi şi incontestabile. Dimitrie Guşti menţiona: „In mod general, trei
subiecte sînt producătoare de legislaţie: individul, statul şi societatea. Individul îşi crează o
legislaţie a lui proprie, de conducere prin aşa-zisa obişnuinţă; statul prin sistemul cunoscut, iar
societatea, prin obiceiuri. Obiceiul e legislaţia proprie pe care societatea şi-o dă ei însăşi pentru ca
să trăiască şi să se dezvolte".
3.Estimaţi tangenţele şi deosebirile normelor juridice şi a normelor obişnuielnice.
Corelaţia normelor juridice cu normele obisnuielnice (ale obiceiului)
Obiceiurile (moravuri, datorii) reprezintă o categorie importantă de norme sociale care au
apărut încă din formele primare de organizare socială. Astfel putem defini obiceiul ca o
regulă de conduită statornicită printr-un uz îndelungat. El apare în mod spontan ca
urmare a repetării unei conduite care la un moment dat devine obligatorie, oamenii
respectând obiceiul ca pe o deprindere din obişnuinţă. Obiceiul a luat naştere ca urmare a
unei repetabilităţi şi stabilităţi sociale, a unor situaţii de durată, care i-au conferit
posibilitatea perpetuării relaţiilor create. Legătura dintre drept şi obiceiul ne juridic
provine din faptul că membrii colectivităţilor s-au obişnuit să se supună aceleiaşi reguli,
ori de câte ori, se aflau într-o situaţie dată. Astfel sursa obiceiurilor pare să fie imitaţia,
instrumentul cristalizării lor - memoria comunitară, fundamental autorităţii lor - tradiţia
care a ales şi a impus respectarea precedentului bun şi util10. Normele obisnuielnice
reprezintă un ansamblu de moduri de a acţiona în situaţii cotidiene conform cu sistemul
de valori împărtăşit de grupul social (familii, regimuri antice, asociaţii profesionale etc.).
Astfel obiceiul furnizează un ghid pentru orientarea comportamentelor fiecărui membru
respectat de acesta în vitutea faptului că a înţeles valorile. Regula obisnuielnica se învaţă
şi individual ascultă de ea sub presiunea comunităţii. Făcând parte din regulile sociale,
obiceiurile sunt standarde de tehnică şi modalităţi de acţiune şi comportament social,
sedimentate prin experienţa de viaţa comunitară şi utilă armoniei comunităţii11. Obiceiul
devine norma juridică sau cutuma în momentul în care a fost recunoscut de stat, de
puterea publică. Profesorul E.Sperantia spunea – în acel moment el devine alături de
celelalte norme juridice obligatoriu, iar încălcarea să vă atrage după sine aplicarea de
sancţiuni organizate de stat. Obiceiul recunoscut ca normă juridical devine izvor de
drept12. Prima apariţie a dreptului a fost cea a dreptului obisnuielnic sau cutumiar, însă
nu orice obicei a devenit normă de drept cutumiar, decât dacă era practicat regulat
constant ca şi o obişnuinţă şi dacă era considerată obligatorie. În analiza pe care o facem
trebuie să facem o distincţie între obicei, obişnuinţă şi uz. Spre deosebire de obiceiuri
“obişnuinţele” apar ca deprinderi individuale (obişnuinţa de a face sport, de a merge la
spectacole) sau de “uzuri “care au caracter convenţional, de datini ori de” mode”. Din
punct de vedere juridic, uzurile trebuie dovedite în faţa instanţelor de judecată pentru că
au un caracter convenţional, pe când obiceiurile pot fi invocate direct în instantă, ca un
drept pozitiv. Aceste idei au fost foarte bine formulate de profesorul Dimitrie Gusti:” în
mod general trei subiecte sunt producătoare de legislaţii: individual, statul şi societatea.
Individul îşi creează o legislaţie a lui proprie, de conducere prin aşa-zisa obişnuinţă;
statul prin sistemul cunoscut, iar societatea prin obiceiuri. Obiceiul e legislaţia proprie pe
care societatea şi-o dă ei însăşi pentru ca să trăiască şiş a se dezvolte... Obişnuinţa este
întotdeauna repetarea unei voinţe individuale; metodă este o repetare a unei voinţe
sociale însă de origine individuală; datina e repetarea regulate a unei voinţe sociale
particulare; obiceiul e repetarea unei voinţe sociale generale”
Se deosebesc dupa origine,forma de exprimare,metodele de protejare a
prevederiilor,gradul de concretizare
7
Test nr. 4
1.Formele şi tipurile istorice ale statului.
1.1.Caracterizaţi forma statului şi elementele constitutive ale acesteia.
Forma de stat reprezintă o categorie complexă ce
determină modul de organizare, conţinutul puterii,
structura internă şi externă a acestei puteri.
Forma de stat se caracterizează prin 3 elemente
componente: forma de guvernămant, structura de stat,
regimul politic.
1.2Argumentaţi legăturile formelor cu tipurile istorice ale statului.
1.3.Formulaţi probleme actuale ale formei şi tipurile istorice ale statului în Republica
Moldova.

2.Actul de aplicare a dreptului (actul aplicativ)

1.Identificaţi actul aplicativ şi trăsăturile acestuia.
Actele de aplicare a normelor juridice-un document oficial ce prezinta prin sine o hotarire
pe un anumit caz juridic,in baza normelor juridice, referitor la anumite circumstante
concrete si persoane determinate.Trasaturile actului de aplicare sunt: 1.temeiul juridic al
aparitiei modificarii sau stingerii unui raport juridic. 2. Reprezinta vointa unilaterala a
organului de stat. 3. Poarta un caracter individual,referinduse la o situatie de fapt cconcreta
la un cercde persoane strict determinate. 4. Obligatoriu din momentul aducerii la
cunoshtinta partii interesante. 5. Isi consuma efectele odata cu solutionarea cauzei.
2.Determinaţi coraportul actului normativ juridic cu actul aplicativ.
ACT NORMATIV, este izvorul de drept creat de organe ale autorităţii publice, investite cu
competenţe normative (parlament, guvern, organe administrative locale). Actul normativ
cuprinde norme general-obligatorii, a căror aplicare poate fi realizată şi prin intervenţia forţei
coercitive a statului (De ex.: legi, decrete, ordonanţe ale guvernului, regulamente şi ordine ale
ministerelor, decizii ale organelor administrative locale).
Actele de aplicare a normelor juridice-un document oficial ce prezinta prin sine o hotarire pe un
anumit caz juridic,in baza normelor juridice, referitor la anumite circumstante concrete si
persoane determinate.
3.Estimaţi actele aplicative ale autorităţilor publice ale Republicii Moldova.

Test nr. 5

1.Scopul, sarcinile şi funcţiile statului.

1.1.Interpretaţi scopul statului la diferite etape de dezvoltare istorică
Rolul statului nu rămîne neschimbat. El evoluează în funcţie de valorile sociale ale
colectivităţii. La toate etapele de dezvoltare istorică statul este chemat să apere orînduirea
respectivă.
In epoca contemporană, în mod deosebit după cel de-al doilea război mondial, în ţările
democratice se accentuează considerabil latura economică şi socială a activităţii statului. Locul
„statului-jandarm" este preluat de aşa-numitul stat al providenţei, stat al bunăstării, stat preocupat
de asigurarea standardelor de viaţă ale populaţiei, de înlăturarea abuzurilor, exceselor etc. Aceste
preocupări ale statului îşi găsesc reflectare şi în actele normative ale statului.
1.2.Demonstraţi legătura scopului cu sarcinile şi funcţiile statului.
Legatura dintre scop,saricina si functiile statului se realizeaza prin faptul ca toate 3 sunt
caracteristice statului si au ca rol sa il reprezinte sa il dezvolte . Toate joaca un rol vital in
procesul de dezvoltare a unu stat si constituie elementele de baza al acestuia.

8
 1.3.Evaluaţi scopul, sarcinile şi funcţiile statului Republica Moldova la etapa
contemporană.
Sarcina economică principală a Republicii Moldova este stabilită în art. 126 alin. l din
Constituţie. „ Economia Republicii Moldova este economie de piaţă, de orientare socială, bazată
pe proprietatea privată şi pe proprietatea publică, antrenate în concurenţa liberă".
Evident, sintagma „economie de piaţă" comportă un sens larg şi reflectă o sarcină durabilă
într-un domeniu vast de activitate al statului
Sarcina politică principală este determinată de realitatea cu care s> confruntă statul nostru.
Considerăm că la ora actuală nimic nu e mai important decît integrita tea teritorială şi
asigurarea unităţii poporului Republicii Moldova. Ultima rezultă şi din art. 10 alin. l din
Constituţie: „Statul are ca fundament unitatea poporului Republicii Moldova. Republica Moldova
este patria comun şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi. "
Sarcina socială principală a Republicii Moldova este stipulată în art. 47 alin.l l din
Constituţie care obligă statul „să ia măsuri pentru ca orie om să aibă un nivel de trai decent,
care să-i asigure sănătatea şi bunăsta rea lui şi familiei lui, cuprinzînd hrana, îmbrăcămintea,
locuinţa, îngrijirea medicală precum şi serviciile sociale necesare."
Sarcina ideologică a statului nostru constă în recunoaşterea reală, ş nu formală, a demnităţii
tuturor membrilor comunităţii umane şi în forma rea unei societăţi, în care demnitatea omului,
drepturile şi libertăţile lui,
in dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic rezintâ valori supreme şi
sînt garantate.
Pentru a îndeplini sarcinile punctate aici statul trebuie să desfăşoare cavitate eficientă în
diverse domenii. Acestei activităţi multilaterale îi
:ordonate funcţiile statului.
Funcţiile interne principale ale statului Republica Moldova: l Funcţia econontico-
organizatorică a statului Formele de intervenţie a statului în economie sînt numeroase şi au
drept scop: T • reg/ementared/activitătii economice şi administrarea proprietăţii publice ce-i
aparţine;
• /^ro/e/area-intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară;
» stimularea 'cercetărilor ştiinţifice;
» exploatarea raţională a pămîntului şi a celorlalte resurse naturale luîndu-se în consideraţie
interesele naţionale; C • refacerea şi protecţia mediului, menţinerea echilibrului ecologic; •
sporirea numărului de locuri de muncă, crearea condiţiilor pentru creşterea calităţii vieţii etc.
l Funcţia cultural-educativă caracterizează atitudinea statului faţă de potenţialul său uman,
intelectual şi spiritual. Activitatea statului trebuie să aibă ca finalitate educarea persoanei ca factor util
al societăţii. "• Funcţia de menţinere a ordinii publice, în general, şi a ordinii legale, în special.
Ultima reprezintă nucleul ordinii sociale, condiţia fundamentală a echilibrului social, garanţia
realizării drepturilor esenţiale ale membrilor societăţii şi funcţionarea normală a instit Funcţia
ecologică. Protecţia mediului, conservarea şi ocrotirea monumentelor istorice şi culturale
constituie o obligaţie indispensabilă a statului precum şi a fiecărui cetăţean. La funcţiile externe
ale Republicii Moldova pot fi atribuite: J, Funcţia de apărare a statului. Această funcţie impune
consolidarea neutralităţii permanente a statului nostru, statuată în art. 11 din Constituţie:

(I) Republica Moldova proclamă neutralitatea sa permanentă. (2) Republica Moldova nu admite
dislocarea de trupe militare alem altor state pe teritoriul său. "
2. Funcţia de menţinere a păcii şi ordinii mondiale. La îndeplinirea!
acestei funcţii trebuie să contribuie fiecare stat. Războiul poate fi|
evitat. Toate conflictele dintre state trebuie rezolvate pe cale pas- î
nică.
3. Funcţia de colaborare şi consolidare a relaţiilor cu ţările comu
nităţii internaţionale, în acest domeniu Republica Moldova trebu-1

9
 ie să se orienteze la comunitatea europeană.
4. Funcţia de integrare în economia mondială şi de colaborare cu f
alte state în soluţionarea problemelor globale. Este o funcţie reia-§
tiv nouă pentru statele tinere, inclusiv pentru Republica Moldova, s
dar de o importanţă vitală care necesită elaborarea de strategii de £
realizare în mod prioritar.
2.Limbaj şi stil în elaborarea actelor normativ-juridice
1. Interpretaţi rolul limbajului şi stilului în elaborarea actelor normativ-juridice.
2. Un loc important în elaborarea actelor normative îl ocupă stilul şi limbajul lor. Conţinutul
actului normativ, modul de îmbinare a elementelor structurale ale acestuia, claritatea,
accesibilitatea, sînt întotdeauna probe ale măiestriei legiuitorului. „Cei care sînt înzestraţi cu
un spirit destul de cuprinzător pentru a putea da legi propriului popor sau altui popor, - men-
ţiona Montesquieu - trebuie să fie atenţi la anumite lucruri privitoare la felul de a le alcătui.
3. Stilul lor trebuie să fie concis. Legile celor Douăsprezece Table sînt un mod de concizie:
copiii le învăţau pe de rost. Novellele lui Justinian sînt atît de diluate încît ar trebui să fie
prescurtate.
4. Stilul legilor trebuie să fie simplu; expresia firească se înţelege întotdeauna mai bine decît
expresia căutată". Şi mai departe: „Legile nu trebuie să fie subtile; ele sînt făcute pentru
oameni cu înţelegere mediocră; ele nu sînt expresia artei logicii, ci a judecăţii simple a unui
tată de familie"1. Legiuitorul - remarca Ihering - trebuie să gîndească profund ca un filosof, dar
trebuie să se exprime ca un ţăran.
5. Pentru a asigura o claritate şi accesibilitate a actelor normative, acestea trebuie să să fie clar
formulate şi relativ uşor de înţeles, să nu provoace confuzii
Vorbind despre limbajul şi stilul juridic în procesul de elaborare a actelor normative, e cazul să
evidenţiem cîteva reguli de tehnică legislativă:
1. Limbajul actelor normative trebuie să fie limbajul destinatarilor
săi. Limbajul trebuie să fie deci clar, concis şi precis.
2Textul actului normativ trebuie să utilizeze cuvinte proprii limbii
vorbite, să evite neologismele încă neasimilate în limbajul comun

3Cunoaştem că o ştiinţă trebuie să posede un limbaj propriu, bine

definit. Acest lucru se atribuie şi dreptului. Legiuitorul trebuie să
tindă spre un sistem terminologic propriu, uniform, în care ar fi
clar sensul fiecărui termen utilizat. De exemplu, nu apar dificultăţi
în ceea ce priveşte înţelegerea corectă a sensului unor termeni speciali, cum ar fi: persoană
juridică, fapt juridic, infracţiune etc. De aceea, atunci cînd legiuitorul utilizează termeni
care ar putea avea mai multe sensuri, se recomandă ca în textul actului normativ să se
explice termenul respectiv.
4. Stilul actelor normative presupune reducerea regulilor de conduită printr-un număr cît mai
mic de cuvinte. Din aceste considerente, ceea ce de la sine e înţeles nu e cazul să expui în
text. Ceea ce a fost menţionat odată, nu e cazul să repeţi.
Un loc deosebit de important în limbajul şi în stilul de elaborare a actelor normative îl ocupă
artificiile de tehnică juridică
1. Determinaţi regulile de tehnică legislativă în formularea limbajului legilor.
O importanţă deosebită în viaţa juridică a societăţii o au evenimentele legislative. La ele pot fi
atribuite următoarele:
a) modificarea actelor normative;
b) completarea actelor normative;
c) republicarea actelor normative;
d) suspendarea actelor normative;
10
 e) abrogarea actelor normative;
f) rectificarea actelor normative.1

Modificarea constituie o acţiune chemată să schimbe aspectul, forma şi conţinutul obiectului.

In ceea ce priveşte modificarea actului normativ, aceasta constă în schimbarea expresă a unui sau
mai multe articole ori alineate şi redactarea lor într-o nouă formulare. Modificarea actelor nor-
mative necesită respectarea unor reguli:
a) modificarea unui act normativ se face printr-un act normativ de
aceeaşi forţă juridică: legea constituţională se modifică printr-o
lege constituţională, legea organică - printr-o lege organică, cea
ordinară — prin lege ordinară etc.;
b) printr-un act normativ cu forţă juridică inferioară nu se poate mo
difica un act normativ cu forţă juridică superioară;
c) printr-un act normativ cu forţă juridică superioară se poate mo
difica un act normativ inferior. Acest lucru, însă, poate fi făcut în
cazuri excepţionale, cu condiţia că organele care au emis actul nor
mativ supus modificării să-1 reconsidere.
Modificarea se poate realiza pe două căi:
• printr-un act normativ expres emis în acest scop;
• printr-un act normativ care, în principal, reglementează altceva dar
care, printre altele, modifică un alt act normativ.
Completarea actului normativ constă în introducerea în actul normativ existent a unor dispoziţii
noi care se adaugă elementelor structurale existente. Completarea necesită respectarea aceloraşi reguli,
caracteristice modificării.
Menţionăm faptul că atît modificarea cît şi completarea actelor normative este admisă cu
condiţia să nu afecteze concepţia generală ori caracterul unitar al actelor normative supuse
modificării sau completării. E important şi se cere ca prevederile de modificare şi completare să
se integreze armonios cu prevederile existente.
Republicarea intervine în situaţia actelor normative modificate sau completate substanţial.
Prevederile de modificare sau completare a actului normativ se vor integra la cele existente,
actualizîndu-se denumirile schimbate între timp şi realizînd o nouă numerotare a articolelor,
alineatelor, capitolelor şi celorlalte structuri ale actului.
Suspendarea actului normativ constă în întreruperea temporară a acţiunii actului normativ, în
ansamblu, sau a unor prevederi ale acestuia. Suspendarea poate avea loc doar în cazuri speciale.
Suspendarea este dictată printr-un act normativ de acelaşi nivel sau de nivel superior. In
actul de suspendare trebuie să se prevadă, în mod expres, data la care se produce, durata concretă
de suspendare şi prevederile supuse suspendării.
La data prevăzută în text sau la expirarea duratei de suspendare, actul normativ sau prevederile
afectate de suspendare, reintră de drept în vigoare.
Abrogarea este operaţiunea care anulează actul normativ, în ansamblu, sau anumite prevederi
ale acestuia (Vezi: Acţiunea legii în timp, spaţiu şi asupra persoanelor).
Rectificarea actelor normative intervine în cazul în care, după publicarea actului normativ se
descoperă erori materiale în cuprinsul acesteia, adică prevederile publicate nu corespund celor
votate.
Rectificarea se face de către autoritatea care a emis actul normativ respectiv.
1. Estimaţi importanţa determinării literei şi spiritului legii în aplicarea corectă a normelor
juridice.

Aceste 2 categorii evedentiaza coraportul dintre ideea pe care a urmarito legislatorul la

elaborarea normelor juridice si calitatea reflectarii ei exacte in textul material al normei.Spritiul
legii reflecta acele idei scopuri care lea urmarit legislatorul la elaborarea actului normativ.Litera

11
legii caracterizeaza textul actului normati(al unui articol)care la rindul sau este determinat de
calitatea tehncii legislative.Un act normativ de valoare se manifesta printrun coraport eficient
dintre spiritul si litera legii.Eficienta mentionta nu consta cum neam fi inchipui la prima vedere
dintro reflectare directa a spiritului legii in texul ei.In anumite cazrui apare necesitatea de acorda
un caracter latent al spiritului legii in texul legii

Testul 6
1. Ştiinţele juridice.
1.1 Distingeţi specificul şi trăsăturile ştiinţelor juridice
Spre deosebire de celelalte stiinte despre societate, stiintele juridice se caracterizeaza prin
faptul ca studiaza aspectele legate de drept ale celor trei puteri ale statului (legislativ,
executiv, putere judecatoreasca) cat si normele de drept cuprinse in actele normative in
vigoare. Stiinta dreptului este formata dintr-un ansamblu de cunostinte despre drept ca
fenomen social.Trasaturile stiintei juridice sunt urmatoarele:este prezent un limbaj specific
juridic.Evidentiem prezenta principiilor dreptului,diferite notiuni juridice.Este prezenta o
baza metodoligica care include in sine un ansamblu de metode specifice stiintei
juridice.Stiinta juridica acorda posibilitatea de a face prognoze in procesul de creare a
fenomenului juridic.Stiinta dreptului evidentiaza un ansamblu de
teorii,idei,conceptii,referitoare la aparitia si dezvoltarea dreptului si statului in general si a
anumitor fenomene juridice concrete.poseda un obiect de stiudiu propriu si distinct-dreptul.
1.2 Stabiliiţi categoriile şi criteriile de clasificare a ştiinţelor juridice
Stiintele juridice pot fi clasificate in mai multe categorii:1)Teoria generala a drptului si
statului ca o stiinta juridca de sinteza.2)Stiintele juridice istorice,cxare studiaza dreptul
,statul,conceptiile juridice in evolutia lor istorica concreta(istoria doctrinelor politice si
juridice,istoria universala a statului si dreptului,istoria dreptului romanesc ect)3)Stiinte
juridce de ramura(dreptul constitutiona,dr penal,dr muncii,dr administartiv,dr familiei,dr
funciar ect),aceste stiinte cerceteaza parti ale mecanismului statului,anumite organe ale
lui,grupe aparte de norme juridice,concentrind atentia la cercetarea structurii si functiilor
lor,anlizeaza particularitattile,reglementarii juridice a unei concrete categorii de relatii
sociale.4)Stiite juridice interramurale(dreptul economic.ecologic ect),ele sunt strins legate de
stiintele juridice de ramura,insa poseda un obiect independent,specific de cerecetare.5)Stiinte
juridice auxiliare(criminalistica,criminologia.statistica judiciara,medicina legala ect),ele
utilizeaza reguli,concluzii nu atit ale stiintilor juridice,ci ale altor domenii de
cunostinte(fizica,chimie) si fse ormeaza la hotarele de interactiune a stiintelor juridice cu alte
stiinte.6)Un roldeosebit in sistemul stiintelor juridice ii revine stiintei dr international,el se
formeaza in baza conventiilor intre state si exprima vointa lor comuna coordonata.Normele
si institutiile lor se exprima in diferite tratate internentiationale,convntii ect.
1.3 Estimaţi coraportul teoriei generale a dreptului şi statului cu alte ştiinţe juridice.
Teoria genarala a dreptului si stautului are unele asemanari si deosebiri cu celelalte stiinte
juridice cum ar fi stiinte juridice istorice.Din aceasta grupa fac parte stiinte juridice istorice cum
ar fi istoria statului si dreptului,ist staului si dr romanesc est.stiintele juridice ca si teoria generala
a dreptuluisi statului studiaza statul si dreptul ca fenomene sociale luate in ansamlul lor.In acelasi
timp ele difera.In timp ce istoria studiaza staul,dreptul dintr-o anumita tara,teoria generala poate
face abstarctie de la aceasta,neconcretizind despre ce stat sau drept este vorba.Istoria studiaza
statul si dreptul in stricta ordine cronologica ,ceea ce nu este o trasatura caracteristica pentru
teorie.Stiintele juridice de ramura deasemenea au asemanri cu TGD.Fiecare stiinta juridica de
ramura studiaza problemele juridice ce apartin ramurii de drept corespunzatoare in strinsa
concordanta cu cerintele si nazuintele din care s-au nascut.la studierea problemelor respective
fiecare ramura de drept se conduce de categoriile si rpicipiile elaborate de TGD.In acelasi timp
aceasta isi pastreaza particularitatile lor.In timp ce TGD studiaza dreptul,statul ca fenomen social
integru,stiintele juridice de ramua studiaza doar anumite particularitati si componente ale
12
acestora.Stiintele juridice interamurale.In multe domenii de activitate umana sa impus ncesitatea
unor regelemtari speciale.Intrucit aceste domenii depasesc domeniul de reglmentare caractristic
unei ramuri,s-a simtit nevoia constituirii unor grupe de norme.Aceste norme insa fac parte din
diverse ramuri de drept,ceea ce ne permite oncadrarea lor aparte.Stiintele juridice auxiliare ne
ajuta la cunoasterea mai profunda a fenomenelor juridice si la corecta interpretare si aplicare a
normelor jjuridice.Ele ofera importatnte date si argumente stiintifice cu privire la
evolutiafenomenului infractional,cu privire la continutul si formele de manifestare ale unor
raporturi sociale.

2.Compartimente ale sistemului de drept.

2.1. Distingeţi noţiunea de ramură de drept şi criteriile de divizare a sistemului de
drept în ramuri de drept.
2.1Ramura de drept- o totalitate sistematizata de norme juridice ce formeaza o parte
independenta a sistemului de drept,care reglementeaza o anumita categorie de relatii
sociale prin intermediul unei metode specifice de reglementare.Sistemul de drept se
divizeaza in mai mai multe ramuri de drept: drept public si drept privat,ius civile,ius
gentium si ius naturale,dreptul de exeptie si dreptul comun,drprivat si drept natural,dr divin
si dr omenesc,dr represiv si dr restitutiv,dr determinator si dr sanctionator,dr material si
prcesual,dr scris si sdr nescris,obiectiv si subiectiv,dr intern si extern.
2.2. Argumentaţi legătura dreptului naţional şi dreptului internaţional.
o problema teoretica importatnta este problema raportului dr international cu dr national.In
dependenta de raspunsul dat la aceasta intrebare s-au conturat doua pozitii
principale:dualismul si monismul.Conceptia dualista porneste de la premisa ca aceste doua
subramuri sint legate,independente si ca urmare normele dr international nu au o forta
obligatorie pentru dr intern.Pentu ca o norma de pret international sa intra in vigoare pe
teritoriu unui stat,ea trebuie transformata intr-o norma de dr intern.Conceptia monista
porneste de la premisa conform careia dr national si dr international activeaza pe baza unei
ierarhii.Dreptul international se spune ca este un drept extern al statului si este subordonat
dr intern.o alta soarta o are varianta monismului cu primatul dr international fata de dr
national.Anume acestei variante i se da preferinta in mai multe state ,printre care s
eenumera si R.M
2.3. Formulaţi necesitatea compartimentizării dreptului în drept public şi drept privat
Divizarea dr in dr public si dr privat nu trebuie abosutizata.Interesul general n-ar fi nimik ,ar fi o
absurditate daca n-ar fi imartasit cu fiecare particular,tot asa cum si interesul individual nu poate
fi neglijat de stat.Normele dreptului public intereseaza pe particular,nu ne este indiferent nmodul
cum functioneaza serviciile publice,fara de care nici nu putem xista in toata fiinta noastar.Si
invers,dizpozitiile de drept privat interezeaza statul.Dispozitiile de drept civil reglementeaza
printre altele averea noastra.dar statul nu poate fi indiferent daca cetatenii sai traiesc in haos si
daca nu exista nici un fel de sanctiune,daca se incalaca continu normele de drept.Dreptul privat
atinge indeaproape interesele publice,orice nedreptate s-ar comite contra unii particular,este o
nedreptatte care se face fata de catre intreaga societate.Atunci cind cineva lupta pentru dreptul
sau,lupta in realitatae pentru paza ordinii legale.Dupa parerea mea respectarea dr sub toate
formele sale intereseaza intreaga societate,caci intreaga societate nu ar putea sa existe daca
respectul dr nu ar exista .prin urmare nu s epoate sustine ca deosebirea dintre dr public si cel
privat de intemiaza inclusiv,numai pe ideea interesului,pe care normele respective il
prezintapentru un stat sau particular.Atit dr public cit si cel privat intereseaza in acelasi fel si pe
stat si pe particular.

13
 Testul 7
1.Caracteristica generală a dreptului
1.1.Caracteriz aţi conceptul dreptului şi trăsăturile acestuia.
Dreptul, ca şi întreaga componenţă juridică a vieţii sociale este un fenomen deosebit de complex
a cărui cunoaştere presupune o cercetare aprofundată a legităţilor obiective a existenţei sale, a
factorilor care-l configurează şi valorile pe care le promovează. Cuvântul drept derivă din
latinescul „directus” având sensul de direct, adică o regulă de conduită fără
specificarea conţinutului. La noi dreptul se foloseşte în două sensuri şi anume: a) cel care are în
vedere sau cuprinde regulile juridice de conduită sau normele juridice din societate denumit şi
drept obiectiv, b) cel prin care se are în vedere dreptul ce aparţine unei persoane fizice sau
juridice pe care-l denumim drept subiectiv.Dreptul reprezinta totalitatea regulilor de conduită
stabilite sau sancţionate de către stat care exprimă voinţa deţinătorilor puterii de stat şi a căror
aplicare este asigurată prin forţa de constrângere a statului, în scopul apărării, consolidării şi
dezvoltării raporturilor.
1.2. Argumentaţi utilitatea principiilor dreptului şi rolul acestora.
Principiile de drept sunt reguli de maxima generalitate care sintetizeaza experienta sociala si
asigura echilibrul dintre respectarea drepturilor si îndeplinirea obligatiilor. Etimologic, notiunea
de principiu vine de la latinescul PRINCIPIUM care are sensul de început, obârsie sau element
fundamental.Orice principiu este un început pe plan ideatic, o sursa de actiune. Principiile
generale ale dreptului sunt prescriptiile generatoare care stabilesc arhitectura dreptului si
aplicarea sa. Un principiu se poate prezenta sub diverse forme: axiome, deductii sau o
generalizare a unor fapte concrete. Principiile generale ale dreptului asigura unitatea,
omogenitatea, coerenta si capacitatea de dezvoltare a unor relatii asociative. Un principiu de
drept este rezultatul experientei sociale, iar utilitatea practica a cunoasterii principiilor generale
consta în aceea ca ele traseaza liniile directoare pentru întregul sistem juridic si exercita o actiune
constructiva, orientând activitatea legiuitorului. Pe de alta parte, principiile generale au un
important rol în administrarea justitiei, deoarece cei abilitati cu aplicarea dreptului trebuie sa
cunoasca nu numai norma juridica, ci si spiritul sau, iar principiile dreptului determina tocmai
spiritul legilor. In alta ordine de idei, în situatii determinate, principiile de drept tin loc de norma
de reglementare. In consecinta, judecatorul nu poate refuza solutionarea unei cauze, invocând
lipsa textului legal, în baza caruia poate judeca, deoarece ar fi învinuit de denegare de dreptate si
va solutiona acea pricina în baza principiilor de drept.
Actiunea principiilor dreptului are ca rezultat certitudinea garantiei dreptului împotriva
imprevizibilitatii normelor coercitive si asigurarea concordantei legilor si oportunitatii lor.
Principiile de drept sunt extrase din dispozitiile constitutionale sau sunt deduse pe cale de
interpretare din alte norme având rolul de a asigura echilibrul sistemului juridic cu evolutia
sociala.
1.3.Estimaţi funcţiile dreptului în Republica Moldova.
Dreptul are ca scop disciplinizarea societăţii umane. Acest scop este slujit de o serie de funcţii.În
conceptia profesorului N. Popa, dreptul indeplineste:
a)functia de institutionalizare sau formalizare juridica a organizarii social-politice;
b) functia de conservare, aparare si garantare a valorilor fundamentale ale sociatetii;
c)functia de conducere a societatii;
d) functia normativa.Funcţia de instituţionalizare juridică a organizării social-politice;se
manifesta prin faptul ca dreptul , prin normele sale, reglementeaza organizarea autoritatilor
publice ale staului, atributiile lor, coraportul autoritatilor publice, modalitatea de exercitare a
celor trei puteri de stat: puterilor legislativa, executiva si judecatoreasca. Aceasct functie rezida
deci in faptul ca dreptul asigura cadrul de functionare a intragului sitem de organizare sociala,
aceasta se efectueaza prin intemediul Legii Fundamentale dintr-un stat si anume Constitutia si
legile organice.Constitutia Republicii Moldova in capitolul IV rglementeaza organizarea si
functionare Parlamentului pe care-l declara organ reprezentativ suprem al poporului Republicii
Moldova si unica autoritate legislativa a statului, ulterior consacra statutul deputatilor,procesul
14
de legiferare. Capitolul V este destinat dispozitiilor cu privire la Presedintele Republicii
Moldova, alegerea , mandatul si atributiile acestuia, ulterior capitolul VI se expune asupra
constituirii si functiilor Guvernului Rebublicii Moldova , in Capitolul VII se reglementeaza
raporturile acestuia cu Parlamentul,iar capitolul IX este dedicat Autoritatii Judecatoresti. Cu
toate ca sunt determinate clar atributiile ce revin fiecarei autoritati publice si find consacrat legal
principiul separarii puterilor in stat aceasta se intelege nu din aspactul izolarii ci din cel al unei
colaborari eficiente.
Funcţia de conservare, apărare şi garantare a valorilor fundamentale ale societăţii:Ocrotind si
garantind ordinea constitutionala , proprietatea, statutul si rolul individului , dreptul apare ca un
factor implicat in procesul dezvoltarii sociale. Fiind un instrument al controlului social, dreptul
previne dezorganizarea, asigura coeziunea interioara a colectivitatilor prin programarea si
tipizarea unor conduite socialmente utile. La fel dreptul este important si prin faptul ca defineste
cadrul general de desfasurare a proceselor sociale si sanctioneaza conduitele deviante.
Deci putem conchide ca statul prin intermediul dreptului apara colectivitatea umana, precum sip
e fiecare memnru al colectivitatii, asigura buna functionare a colectivitatii, neadmitind
conflictele in societate.
Un exemplu elocvent de aparare a valorilor sociale am putea da referindurile la obiectul apararii
dreptului penal, care in articolul 2 mentioneaza: ,, Legea penala apara impotriva infractiunilor,
persoana, drepturile si liberatatile acesteia, proprietatea, mediul inconjurator, orinduirea
constitutionala, suveranitatea, independenta si intagritatea teritoriala a Republicii Moldova,
pacea si securitatea omenirii, precum si intreaga ordine de drept.
2.Tipurile istorice de stat şi drept.
2.1.Caracterizaţi conceptul şi trăsăturile distinctive ale tipului istoric de stat şi drept.
Clasificarea statelor si sistemelor de drept realizata cu ajutorul tipologiilor clasificatoare
reprezintas atit importanta teoretica, pentru stiintele juridice, incadrindu-se in efortul de
explicare a pozitiei unui stat si sistem de drept concret in sistemul generat al statelor si
sistemelor de drept, cit si o importanta practica, intemeiata pe necesitatea clasificarii unui tot
intreg.
2.2.Determinaţi principalele tipuri istorice de stat şi drept şi criteriile de tipizare.
1.)Conceptii antice
Primele incercari de tipizare a statului apartin ginditorilor antici. Socrate, Platon, Ciceron au
divizat diferitele forme ale statului in 2 categorii : juste si injuste.
Dupa Platon din state juste fac parte : Monarhia legala ; Aristrocratia; Democratia legala .
Din state injuste fac parte : Tirania ;Oligarhia; Democratia ilicita.
2)Conceptul formatiunii spirituale
De la acest criteriu de tipizare a statului si dreptului solutiona problema Hegel. In viziunea
sa, forta dominanta care determina dezvoltarea etse patrunsa de Spirit si de Ratiune. Forme
de „Incarnare a spriritului universal „ In viziunea Hegeliana sunt 4 imparatii storice
universale:orientala, greaca, romana, germana.
Cu schimbarea acestor imparatii universal are loc schimbarea respectiva a formelor statului :
Imparatiei orientale ii corespunde teocratia; imparatiilor grecesti si romane- democratia sau
aristocratia; imparatiei germane -monarhia i cu un sistem reprezentativ.
3)Conceptul marxist: conceptul formatiunii social economice.
Conform conceptual lui K.Marx , intreaga iostorie de dezvoltare a societatii poate fi impartita
in cinci formatiuni social-economice: formatiunea prestatala (primitiva), formatiunea
sclavagista, formatiunea feudala, formatiunea capitalista si formatiunea comunista.
4)Conceptul civilizatiilor si culturilor universal
5)Conceptul subiectiv de tipizare a statului si dreptului
G.Ielinek diferentiaza 2 tipuri de stat: statul ideal si statul empiric.
2.3.Formulaţi tipurile istorice contemporane de stat şi drept şi estimaţi la care din ele
se atribuie Republica Moldova.

15
 Testul 8.
Baza metodologică a teoriei generale a dreptului.
1.1 Definiţi baza metodologică a teoriei generale a dreptului şi rolul acesteia în procesul de
cercetare a fenomenelor juridice.
Baza metodologica a TGD consta in aplicarea in ansamblu a anumitor medote,principii
teoretice,operatiuni logice si modalitati speciale de cercetare a legitatilor generale de aparitie si
dezvoltarea a fenomenelor statal-juridice.
1.2Determinaţi metodele fundamentale ale teoriei generale a dreptului şi interacţiunea
acestora .
Referindu-ne la principalele metode ale cercetării juridice putem menţiona: metoda logică,
metoda istorică, metoda comparativă, metoda experimentală, metoda sociologică, metoda
cantitativă etc. În continuare vom caracteriza pe scurt metodele. Metoda logică. În cercetarea
dreptului, a fenomenului juridic atât de complex, teoria dreptului şi toate ştiinţele juridice se
folosesc de categoriile, legile şi raţionamentele logice. Metoda logică este de largă utilitate în
orice act de gândire ştiinţifică. În drept ea este o totalitate de procedee şi operaţiuni prin care se
crează posibilitatea structurii şi dinamicii raporturilor necesare în diferite componente ale
sistemului juridic al unei societăţi. Metoda istorică presupune că ştiinţa juridică cercetează
dreptul în perspectiva şi evoluţia sa istorică dea lungul diferitor evoluţii sociale, ele analizează
esenţa, forma şi funcţiile dreptului raportate la etapa istorică pe care o
străbate ştiinţa. Metoda comparativă se caracterizează prin studiul comparat al diferitor instituţii
juridice de la o ţară la alta, prin compararea sistemului juridic naţional, desprinzânduse atât
factorii ce determină trăsăturile comune, cât şi cele specifice.Metoda experimentală. Fiind
proprie ştiinţelor naturii uneori ea se foloseşte şi în domeniul dreptului. Cunoaştem faptul că
menirea socială a dreptului este de a reglementa relaţiile din societate. Acţionând asupra lor,
dreptul tinde la perfecţionarea acestora de aceea uneori
este rentabil de a experimenta diferite situaţii, cazuri pentru a găsi varianta optimă de soluţionare
a problemei. Metoda sociologică. Esenţa acestei metode constă în folosirea cercetărilor
sociologice pentru studierea opiniei publice, pentru studierea eficienţei sociale a activităţii
diferitelor organe de stat, precum şi a reglementărilor date relaţiilor sociale. Folosirea cât mai pe
larg a sondajului de opinie sau a anchetei sociologice sa dus la conturarea sociologiei juridice ca
disciplină desinestătătoare care se predă la mai multe Facultăţi de Drept..ca o concluzie dupa
prezentarea succinta a metodelor de cercetare s eimpune constatarea ca ele nu trebuie intelese in
mod izolat,ci in interdependenta si complexitatea lor.Folosindu-se astfel cercetarea stiintifica
juridica,atit cea fundamentala,preponderent toretica cit si cea aplicativa are garantia obtinerii
unor rezultate valoroase si utile.
1.3Estimaţi esenţa metodei comparative în procesul investigaţional.
Metoda comparativă se caracterizează prin studiul comparat al diferitor instituţii juridice de la o
ţară la alta, prin compararea sistemului juridic naţional, desprinzânduse atât factorii ce determină
trăsăturile comune, cât şi cele specifice. În literatura juridică s-au conturat nişte reguli după care
se foloseşte metoda comparată şi anume:
a) este supus comparării numai ceea ce se poate compara. Sub aspectul utilizării acestei reguli în
cercetarea juridică prezintă interes următoarele aspecte: - să se stabilească dacă sistemele
comparate aparţin sau nu aceluiaşi tip istoric de drept; - să se stabilească dacă, din punct de
vedere al substanţei intereselor, termenii supuşi comparării diferă sau nu; - diferenţele trebuie
precizate cu claritate, chear dacă asemănările nu sunt precizate, sau sunt prezentate la general sau
evaziv. b) termenii supuşi comparării trebuie priviţi în dimensiunile şi conexiunile lor reale şi
plasaţi în contextual social – politic şi cultural. Astfel regula dată presupune:
-considerarea cadrului relaţional general (economic, politic, social, cultural, moral.) ca suport al
relaţiilor supuse reglementării juridice în cele două sisteme supuse comparării; considerarea
principiilor ce se degajă din sistemele de drept supuse comparării.

16
c) comparatismul trebuie să şină seama atât de sensul normelor juridice la momentul apariţiei ei,
cât şi de evoluţia în timp a acestui sens aşa cum doctrina şi practica îl conturează la diferitele
etape de aplicare.
2.Lacunele în drept
2.1. Identificaţi conceptul şi cauzele lacunelor în drept.
lacunele in drept- lipsa unei reglemntari normative concrete referitoare la anumite situatiide
fapt ce se afla in sfera reglementarii juridice.Aparitia lacunelor in drepteste conditionata
atiit de cauze obiecitve cit si de cauze subiective.Astfel sfera reglementarii juridice nu este
permanenta.Apar noi relatii si situatii despre care la momentul adopatrii actului normativ ju
se stie ,sau daca se stie ele nu aveau un caracter tipic.Cauza a lacunelor poate fi ignorararea
regulilor elaborarii actului normativ.se stie ca elaborarea actului normativ este un proces
complexx in care trebuie luati in calcul factorii economici,politici,sociali,morali precum si
tendintele de evolutie a societatii,specificitatea normativitatii juridice.Pentru prevenirea
lacunelor in drept la elaborarea actelor normative trebuie sa se tina cont de tehnica
legislativa care reprezinta o totaliatte de metode,procedee folosite la elaborarea actelor
normative.
2.2. Argumentaţ utilitatea aplicării analogiei legii şi analogiei dreptului.
Analogia legii este un procedeu logic la care s erecurge atunci cind se constata lipsa
normei juridice ,care sa se refere expres la cazul ce urmeaza sa fie solutionat,cautinduse o
norma juridica care se refera la o situatie asemantoare,pentru a fi aplicata cazului supus
soutionarii.Analogia dreptului este procedeu la acre se recurge atunci cind la solutionarea
unei cauze se constat ca nu numai lipseste norma de drept care sa se refere in mod expres la
cauza,dar nu pot fi gasite nici norme juridice care sa reglementeze cazuri sau situatii
asemanatoare.Asa dar analogia dreptului este aadmisa doar in cazul cind nu este posibila
analogia legii.Ambele modalitati de aplicare a analogie reclama prudenta.Utilizarea lor
esteposibila doar in cazuri strict necesare si in masura in care legiuitorul permite acest
lucru.
2.3. Formulaţi necesitatea completării lacunelor în drept şi modalităţile de
completare a lor.
eu cred ca este necesara completarea lacunelor in drept,deoarece dat fiind faptul ca normei
juridice ii revine rulul de a ordona,apara si consolida raporturile sociale de importanta
majora,este usor de inteles ca normele de drept trebuie sa fie apte sa concocde mereu cu
dinamica relatiilor pe care le reglementeaza.De mult ori acest lucru se face,si ca urmare
normele juridice asigura o reglementare juridica oprortuna a situatiilor de fapt care pot fi
transformate in situatii de drept, insa daca aceste relatii sociale desi ar trebui sa fie
reglementate de norme juridice totusi sunt neglizade de liuitor deja se formeaza o lacuna in
drept,ceea ce nu permite ca acest lucru sa fie desavirsit.

Testul 9
1.Sistemul dreptului
1.1.Identificaţi conceptul sistemului de drept şi factorii care determină unicitatea
normelor juridice în cadrul acestuia.
Sistemul dreptului este constructia interna a dreptului care exprima prin unitatea si
cordonarea normelor juridice in vigoare in stat si prin divizarea dreptului in anumite parti
componenete relativ independente.
1.2.Stabiliţi legătura şi interacţiunea categoriilor: ,,sistemul dreptului”, ,,sistemul
legislativ”, ,,sistemul juridic”.
Sistemul juridic-caracterizeaza intreaga realitate juridica a societatii(sistemul dr,sistemul
legislatiei,raporturile juridice,constiinta juridica,cultura juridica)2)Sistemul legislatiei-
cuprinde totalitatea ,ansamblu tutturor actelor normative care sunt in vigoare intr-un
stat.3)Sistemul de drepteste format dint-run ansamblu de norme juridice amplasate intr-o

17
 anumita ordine in institutiile juridice,subramuri,ramuri de drept.Sistemul
dreptuluicaracterizeza structura dreptului.
1.3.Formulaţi problemele constituirii sistemului dreptului şi ramurilor de drept în
Republica Moldova.

2.Factorii de configurare a dreptului.

2.1. Definiţi conceptul factorilor de configurare a dreptului şi rolul lor în procesul de
constituire a dreptului.
Fiind un fenomen socila complex,dreptul isi circumscrie trasaturile in dependenta de
anumiti factori de configurare,prin care se indentifica cauzele care ii determina
aparitia,existenta,evolutia,detrinarile intr-o societate comparativ cu alta.Factorul natural-
natura a fost si va fi mereu o conditie firesca pentru existenta oamenilor natura exercita
influenta asupra activitatii umane,asupra productivitatii muncii,a ritmului de dezvoltate
istorica a populatiei.Intreaga istorie,intregul trecut,industria,comertul,agricultura ,politica
concura spre a exercita o influenta puternica evolutiie juridice,la fel cum si dreptul exercita
o influenta puternica asupra evolutiilor respective.factorul istoric este un alt factor care is
lasa amprenta asupra dreptului.Dezvoltarea dr este un proces istoric continuu ceea ce e
trecut a fost prezent si ceea ce e prezent va fi trecut,la baza ocricarui sistem de drept sta un
izvor istoric,Un sistem de drept nu va pogresa daca nu va tine cont de trecutl sau,de
traditiile si obiceiurile spirituale ele neamului.Factotul social-politic.Dreptul s eealizeaza in
baza statului,intregului sisitem politic al societatii,stucturii sociale.factirul social economic-
In relatia sa cu factorul social economic ,dreptul pastreaza o autonomie in masura in care el
nu face abstarctie de la realitatea economica a societatii.Factorul cultural-ideologic-
constiinta sociala si juridica ,cultura politica si juridica a socieatii,destinatia morala a
omului joaca un rol considerabil in viata dreptului.factorul international-fiecare natiune
este produsul im mare parte al influentei mediului ambiant international,acest lucru se
rasfringe si asupra dreptului.
2.2.Stabiliţi legătura societăţii civile şi a dreptului.
Statul de drept și societatea civilă – noțiuni abstracte la prima vedere – sunt entități
complementare, relația dintre acestea, simplificată la maxim, putînd fi comparată cu
îmbrăcarea mănușii pe mînă. Ambele entități sunt produsele organizate ale unei comunități
distincte de oameni, avînd ca scop realizarea interesului acestei comunități, definit de
comun acord, pe baza principiului îndeplinirii Binelui comun. Interesantă este abordarea
unor politologi potrivit cărora ”putem vorbi despre un stat de drept doar atunci cînd apare
distincția clară între stat, pe de o parte, și societate civilă, pe de alta”. Remarcăm faptul că
această distincție nu trebuie nicidecum să plaseze statul de drept și societatea civilă pe
poziții de confruntare. Dimpotrivă, acestea trebuie să colaboreze, mai ales avînd în vedere
că statul de drept este legitimat prin procese electorale la care participă reprezentanții
societății în ansamblu, fie că fac sau nu parte din sectorul asociativ. Pornind de la această
premiză, vom analiza cîteva dintre trăsăturile relației stat de drept – societate civilă (sector
asociativ), din perspectiva realităților Republicii Moldova.Societatea civilă întruneşte toate
formele asociative, cu excepţia celor care administrează puterea de stat, care reprezintă
diverse interese ale membrilor și susținătorilor acestora. Societatea civilă este un sistem de
relaţii neguvernamentale şi sociale, ale instituţiilor publice, care exprimă diverse interese,
nevoi şi valori ale societăţii şi care dau persoanei posibilitatea să-şi realizeze drepturile sale
civile. Societatea civilă formează acel mediu social de convieţuire al persoanelor, unde are
loc activitatea lor socială, care determină, în esenţă caracteristicile modului lor de viaţă.
Sectorul asociativ s-a consolidat din ce în ce mai mult, în ultimii ani. Libertatea de
expresie, de întrunire şi de acţiune de care beneficiază organizaţiile societăţii civile (OSC)
demonstrează, per ansamblu, viabilitatea societăţii civile din Moldova.
2.3.Estimaţi factorii de configurare a dreptului în condiţiile Republicii Moldova.

18
Testul 10
1.Izvoarele dreptului
1.1.Distingeţi conceptul şi criteriile de clasificare a izvoarelor de drept
Acceptiunile notiunii izvor de drept sunt: in sens material- conditiile si circumstantele care
influenteaza continutul si forma dreptului; in sens formal- formele de exprimare a dreptului
in diferite epoci si tari; in sens istoric- sursele de cunoastere a dreptului.
Criteriile de clasificare a izvoarelor sunt: critetiul arealului provinientei; sursei
provinientei; incidentei adupra relatiilor sociale; formei de expunere; procedeul de
aparitie/emitere.
1.2.Determinaţi particularităţile generale ale principalelor izvoare formale de drept
Izvoarele dreptului in sens formal sunt: actul normative-juridic- principalul izvor de drept,
act creat de organelle autoritatii publice, contine reguli generale , impersoanale si
obligatorii.
Contractul normativ – un acor de vointe care poarta un character normati, nu vizeaza un
raport concret.
Obiceiul juridic (cutuma) – o practica acceptata , permamenta , relative stabile si continua
de relationarea sociala.
Precedentul judiciar/administartiv si practica judecatoreasca- practica de solutionare a
cauzelor de catre instant de judecata/organelle autoritatii publice.
Doctrina juridical-cercataile, investigatiile, comentariile si interpretarile teoreticienilor si
practicienilor referitor la realitatea juridical.
Normele religioase- characteristic doar pentru familia de drept musulman.
1.3.Evaluaţi izvoarele dreptului Republicii Moldova la etapa contemporană.
In RM sunt iurmatoarele izvoare: obiceiul juridic, contractul normativ, actul normativ.
2 .Principiile dreptului.
2.1.Distingeţi principiilor dreptului şi delimitarea acestora de alte categorii juridice.
Principiile dreptului sunt inceputuri initiale ale dreptului care juridic intaresc legitatile
obiective ale vietii sociale.
Sunt urmatoarele principii: generale:inceputuri de baza, ce caracterizeaza particularitatile
dreptului ca fenomen ce reglementeaza relatiile sociale in ansamblu.
Interramurale: Inceputurile ce se refera la citeva ramuri de drept inrudite
Ramurale: inceputurile ce caracterizeaza particularitatile unei ramure concrete de drept
(dr.penal, civil s.a)
Pentru intelegerea continutului principiilor de drept este util sa le delitam de conceptele
dreptului, de normele juridice si de axiomele, maximele si aforismele juridice.
2.2.Generalizaţi criteriile de clasificare şi principalele categorii de principii ale
dreptului.
Principiile dreptului se clasifica dupa:
-gradul lor de generalizare si sfera lor de actiune, principiile dreptului se impart in generale
si interramurale.
-din punct de vedere al continutlui pot fi de inspiratie filozofica,politica sociala.
-mai putem destinge functia fundamentala si cea tehnica
-dupa divizarea dreptului deosebim: principii de drept public si de cel privat
Principalele categorii de principi sunt: principiul libertatii; egalitatii;justitiei,echitatii si
dreptati; responsabilitatii.
2.3.Formulaţi rolulu principiilor dreptului în procesul de legiferare şi de aplicare a
dreptului.

19
Testul 11
1.Ştiinţele juridice.
1.1.Distingeţi specificul şi trăsăturile ştiinţelor juridice.
Specificul stiintei juridice consta in urmatoarele:
-stiinta dreptului este o stiinta critica-adopta o atitutdine critica fata de propriul obiect de
studiu
-stiintele juridice nu au caracter universal- sint foate variate, fiecare apartine unei anumite
tari.
-dreptul este indisolubil legat de istorie-dreptul se afla intr-un flux continuu, se dezvolta
permanet , fapt ce impune ca si stiinta dreotului sa fie legata de istorie.
-stiinta dreptului este o stiinta umanista-dreptul considera ca omul fiind zona centrala de
interes a sferei sale de actiune.
-dreptul este o stiinta practica- se preocupa de aplicarea practica a rezultatelor cunoasterii.
1.2.Stabiliiţi categoriile şi criteriile de clasificare a ştiinţelor juridice
Clasificam stiintele juridice in felul urmator:
1.teoria generala a dreptului si statului
2. Stiintele juridice istorice
3.stiintele juridice de ramura
4. Stiintele juridice interramurale
5.stiintele juriidcea auxiliare
6. Dreptul international
1.3.Estimaţi coraportul teoriei generale a dreptului şi statului cu alte ştiinţe juridice.
Teoria genarala a dreptului si stautului are unele asemanari si deosebiri cu celelalte stiinte
juridice cum ar fi stiinte juridice istorice.Din aceasta grupa fac parte stiinte juridice istorice
cum ar fi istoria statului si dreptului,ist staului si dr romanesc est.stiintele juridice ca si teoria
generala a dreptuluisi statului studiaza statul si dreptul ca fenomene sociale luate in ansamlul
lor.In acelasi timp ele difera.In timp ce istoria studiaza staul,dreptul dintr-o anumita
tara,teoria generala poate face abstarctie de la aceasta,neconcretizind despre ce stat sau drept
este vorba.Istoria studiaza statul si dreptul in stricta ordine cronologica ,ceea ce nu este o
trasatura caracteristica pentru teorie.Stiintele juridice de ramura deasemenea au asemanri cu
TGD.Fiecare stiinta juridica de ramura studiaza problemele juridice ce apartin ramurii de
drept corespunzatoare in strinsa concordanta cu cerintele si nazuintele din care s-au nascut.la
studierea problemelor respective fiecare ramura de drept se conduce de categoriile si
rpicipiile elaborate de TGD.In acelasi timp aceasta isi pastreaza particularitatile lor.In timp
ce TGD studiaza dreptul,statul ca fenomen social integru,stiintele juridice de ramua studiaza
doar anumite particularitati si componente ale acestora.Stiintele juridice interamurale.In
multe domenii de activitate umana sa impus ncesitatea unor regelemtari speciale.Intrucit
aceste domenii depasesc domeniul de reglmentare caractristic unei ramuri,s-a simtit nevoia
constituirii unor grupe de norme.Aceste norme insa fac parte din diverse ramuri de drept,ceea
ce ne permite oncadrarea lor aparte.Stiintele juridice auxiliare ne ajuta la cunoasterea mai
profunda a fenomenelor juridice si la corecta interpretare si aplicare a normelor jjuridice.Ele
ofera importatnte date si argumente stiintifice cu privire la evolutiafenomenului
infractional,cu privire la continutul si formele de manifestare ale unor raporturi sociale..
2.Actul normativ juridic
2.1. Distingeţi conceptul şi trăsăturile actului normativ juridic
Actul normativ –juridic- un document de stat oficial , emis conform unei proceduri speciale
de un organ de creare a dreptului, in care se contine norme juridice.
2.2.Argumentaţi necesitatea clasificării actelor normativ juridice în dependenţă de
diferite criterii de clasificare.
Actele normative juridice se formeaza in rezultatul activitatii de creare a dreptului
manifesta de organele statului (ori in rezultatul referendumului). IN ele sunt formulate
normele juridice. Se prezinta ca principalele izvoare formale ale dreptului , juridic
20
 obligatorii pentru un cerc de peraone nedeterminate. Actele normative se clasifica dupa
forta juridica (legi; acte subordonate legii); supa sfera de actiune (acte normative de
infuenta interna si externa); dupa subiectii ce emit actele normative; dupa termenul de
actiune.
2.3.Estimaţi conceptul Constituţiei Republicii Moldova şi rolul acesteia în
determinarea conceptului celorlalte acte normativ juridice
Un pas important în democratizarea societăţii noastre a fost făcut prin adoptarea în anul
1994,a CONSTITUŢIEI REPUBLICII MOLDOVA,care defineşte atributele
statului,principiile de funcţionare şi obiectivele lui principale.Însă statul nu poate exista
doar prin adoptarea unei legi fundamentale.Este necesar ca principiile şi valorile consfinţite
în Constituţie să fie puse în practică.Pentru aceasta,cetăţenii sînt datori să cunoască şi să
înterpreteze corect normele constituţionale.;
Constituţia reflectă anumite victorii şi realizări ale poporului,propunînd un şir de
perspective de dezvoltare pentru societate şi stat.

Testul 12
1.Tehnica elaborării actelor normativ juridice.
1.1.Interpretaţi legiferarea şi principiile ei.
Importanta procesului de legiferare presupune si determina existenta unei proceduri
complexe , formata din mai multe etape: initiativa legislativa; pregatirea proiectului de
lege; discutarea proiectului de lege;adoptarea si intarirea proiectului de lege; semnarea si
publicarea actelor normative.
1.2.Determinaţi etapele şi argumentaţi necesitatea succesivităţii etapelor procesului de
legiferare
Sunt urmatoarele etape: initiativa legislativa; pregatirea proiectului de lege; discutarea
proiectului de lege;adoptarea si intarirea proiectului de lege; semnarea si publicarea actelor
normative.
Deci, pot mentiona ca pentru a elabora un act normativ e nevoie de aceste etape, deoarece
pentru a sistematiza si ordona consecutivitatea ideilor care urmeaza a fi elaborate.
1.3.Estimaţi părţile constitutive şi elementele de structură ale actului normativ
juridic.
2.Scop ideal şi funcţii în drept.
2.1. Caracterizaţi scopul dreptului la diferite etape de dezvoltare istorică.
Dreptul poate sa isi atinga scopul doar cu conditia ca este un factor real al progresului social
si al echilibrului in relatiile interumane.Scopul si rolul dreptului isi gasesc expresia in
garantarea juridica a afirmarii personalitatii umane, in implinirea dezideratelor si intereselor
legitime ale tuturor fiintelor umane.
2.2.Determinaţi idealul şi valorile în drept
Domeniul valorilor se caracterizeaza printr-o pluritate de valori si de raporturi reciproce.
Dupa natura domeniului deosebim asa valori, ca: valori economice; politice; juridice;
morale;artistice; stiintifice; filozofice;religioase.
2.3.Estimaţi funcţiile dreptului Republicii Moldova
Functiile dreptului in RM sunt urmatoarele: functia de institutionalizare juridica a organizarii
social-politice; functia de conservare , aparare si garantare a valorilor fundamentale ale
societatii; functia de conducere a societatii; functia normativa; functia informativa; functia
educativa.

21
 Testul 13
1.Concepţii (teorii) privind originea statului şi dreptului.
1.1.Identificaţi teoriile principale ale originii statului şi dreptului
Teoriile principale sunt: particulara; speciala; generala;
1.2.Determinaţi tangenţele şi deosebirile principalelor teorii de apariţie a statului şi
dreptului
Deci, teoria particulara este aparittia unui stat a unui sistem de drept caracteristic statului
dat. Teoria speciala- aparitia statelor si sistemelor de drept ce se atribuie la o anumita epoca
sau etapa istorica. Teoria generala- statul si dreptul ca fenomen social cind se poate de
evitat raspunsul despre ce stat si drept merge vorba.
1.3.Formulaţi propriile viziuni asupra procesului de apariţie a statului şi dreptului.
Este cunoscut faptul ca statul si dreptul apare la o anumita perioada de dezvoltare a
societatii.Statul si dreptul apare atunci cind apare societatea. Acest domeniu de aparitie
determina formarea a noii directii de cercetare a diferitor fenomene de ordin divers ce sunt
tangentiate cu fenomenul stat si fenomenul drept.
2.Actul normativ juridic
2.1. Distingeţi conceptul şi trăsăturile actului normativ juridic.
Actul normativ –juridic- un document de stat oficial , emis conform unei proceduri speciale
de un organ de creare a dreptului, in care se contine norme juridice.
2.2.Argumentaţi necesitatea clasificării actelor normativ juridice în dependenţă de
diferite criterii de clasificare.
Actele normative juridice se formeaza in rezultatul activitatii de creare a dreptului
manifesta de organele statului (ori in rezultatul referendumului). IN ele sunt formulate
normele juridice. Se prezinta ca principalele izvoare formale ale dreptului , juridic
obligatorii pentru un cerc de peraone nedeterminate. Actele normative se clasifica dupa
forta juridica (legi; acte subordonate legii); supa sfera de actiune (acte normative de
infuenta interna si externa); dupa subiectii ce emit actele normative; dupa termenul de
actiune.
2.3.Estimaţi conceptul Constituţiei Republicii Moldova şi rolul acesteia în
determinarea conceptului celorlalte acte normativ juridice
Un pas important în democratizarea societăţii noastre a fost făcut prin adoptarea în anul
1994,a CONSTITUŢIEI REPUBLICII MOLDOVA,care defineşte atributele
statului,principiile de funcţionare şi obiectivele lui principale.Însă statul nu poate exista
doar prin adoptarea unei legi fundamentale.Este necesar ca principiile şi valorile consfinţite
în Constituţie să fie puse în practică.Pentru aceasta,cetăţenii sînt datori să cunoască şi să
înterpreteze corect normele constituţionale.;
Constituţia reflectă anumite victorii şi realizări ale poporului,propunînd un şir de
perspective de dezvoltare pentru societate şi stat.

Test nr. 14

1.Teoria generală a dreptului în sistemul ştiinţelor.

1.Identifcaţi ştiinţa şi trăsăturile distinctive ale ştiinţelor în general şi ale ştiinţelor juridice în
special.
Stiinta e un ansamblu de cunostinte dintru anumit domeniu orientate spre studierea anumitor
obiecte sau fenomene
Principalele trăsături ale unei ştiinţe in general sînt:
a) veridicitatea, adică să redea în enunţuri adevărate ceea ce descope
ră în domeniul ei de cercetare;
b) raţionalitatea, adică enunţurile să fie corecte sub aspect logic;
c) verificabilitatea, adică enunţurile ei să fie conforme în valoarea lor
22
 generală de adevăr, prin metode de verificare riguroasă, referitoare
la domeniul de referinţă;
d)perfectibilitatea, adică disponibilitatea de a integra noile descope
riri în sistemul său explicativ
trăsături ale unei ştiinţe juridice in special
1)poseda un limbaj specfic juridc
2) se bazeaza pe princiipiile dreptului,difertie notiuni juridice
3)este prezenta o baza metodologica ce include un ansamblu de metode specifice stiintei juridice
4)stiinta juridica acorda posibilitatea de a face prognoze in procesul de cercetare a fenomenului
juridic

2.Generalizaţi criteriile de clasificare a ştiinţelor, în general, şi a celor juridice în special.

Clasificarea stiintelor în general

umanitare (sociale) naturale(tehnice)
politologia chimia
istoria fizica
filizofia biologia
pedagogia astronomia
stiinte juridice
Clasificarea stiintelor juridice
1. Teoria generală a dreptului şi statului ca o ştiinţă juridică de sinteză;
2. Ştiinţele juridice istorice, care studiază dreptul, statul, concepţiile
juridice în evoluţia lor istorică concretă (istoria doctrinelor politice
şi juridice, istoria universală a statului şi dreptului, istoria dreptului
românesc etc.);
3. Ştiinţe juridice de ramură (dreptul constituţional, dreptul adminis
trativ, dreptul financiar, dreptul civil, dreptul penal, dreptul muncii,
dreptul familial, dreptul funciar etc.);
4. Ştiinţe juridice interramurale (dreptul economic, dreptul ecologic
etc.);
5. Ştiinţe juridice auxiliare (criminalistica, criminologia, statistica
judiciară, medicina legală etc.).
6. Un loc deosebit în sistemul ştiinţelor juridice revine ştiinţei drep
tului internaţional.
7. 3.Argumentaţi necesitatea studierii teoriei generale a dreptului pentru un viitor jurist şi
rolul acesteia în studiul celorlalte ştiinţe juridice.
T.g.d ca disciplina didactico-medotica este formata dintrun ansamblu de informatie
sistematizata in tematici carea reflecta volumul minim necesar la cunostinte cu referire la
legitatile de apartitie a dreptului si statului necesar ca pentru studentul anului I.
Activitatea juridică este complexă, iar profesiile juridice destul de diversificate. Juristul,
oricare i-ar fi specialitatea şi domeniul activităţii, trebuie să cunoască temeinic legea, să
fie pătruns de valorile umane integrate în drept: dreptatea, egalitatea, demnitatea umană,
respectul faţă de drepturile omului. Juristul trebuie să aibă studii juridice, să în ţeleagă
spiritul şi litera legii, să aibă simţul dreptăţii. El trebuie să fie ostil fără rezerve oricărui
act abuziv, arbitrar. Fiind pregătiţi pentru un domeniu anume de activitate, juriştii poliţişti
sînt agenţii direcţi ai puterii publice, avînd statut propriu. Ei acţionează în contact
nemijlocit cu populaţia, fiind purtători ai autorităţii, îngrădită şi guvernată de lege. în
statul de drept juristul este pus să servească interesele legale ale cetăţenilor, ordinea de
drept în conformitate cu Constituţia şi legile ţării. Studiul Teoriei generale a dreptului şi

23
 statului are, aşadar, o importanţă deosebită pentru jurişti profesionişti, pentru formarea
gîndirii juridice, a simţului juridic, pentru însuşirea ştiinţei şi artei aplicării dreptului.
2.Compartimente ale sistemului de drept.
2.1. Distingeţi noţiunea de ramură de drept şi criteriile de divizare a sistemului de drept în
ramuri de drept, subramuri şi instituţii juridice.
Ramura de drept o totalitate sistematiza de norme juridice ce formeaza o parte
independenta a sistemului de drept care reglementeaza o anumita categorii de relatii
sociale prin intermediul unei metode specifice de reglementare.
Subramura de drept o grupa de norme juridice relativ mare ce formeaza obicetul unor
obiectul reglementarii juridice distincte.subramura nu poseda o metode de reglementare
juridica proprie
Instutia juridica o totalitate de norme ce formeaza o parte idependenta a ramurii de drept
care reglementeaza relatii sociale asemanatoare
2.2. Argumentaţi legătura dreptului naţional şi dreptului internaţional.

Dreptul intern este constituit din totalitatea reglementărilor normative edictate într-un stat. Dreptul
intern mai este denumit drept naţional. El este strîns legat de principiul suveranităţii, de noţiunea de
teritoriu şi populaţie ce ocupă acest teritoriu. Suveranitatea statului implică obligativitatea normelor
dreptului naţional pentru toţi: cetăţeni, necetăţeni, instituţii sociale aflate pe teritoriul statului.
Dreptul internaţional este alcătuit din totaltatea reglementărilor privind relaţiile dintre state. Dreptul
internaţional mai este numit drept extern. De asemenea, se mai utilizează formula canţiană de drept
interstatal. Reglementările ce le conţine dreptul internaţional sînt create prin acordul statelor suverane şi
egale în drepturi şi exprimă voinţele concordante ale acestor state.
Dreptul internaţional cunoaşte, la rîndul său, două subdiviziuni: drept internaţional public şi drept
internaţional privat.
în viziunea lui Hegel, dreptul internaţional ar fi un drept extern al statului şi este subordonat
dreptului intern. Această viziune tot mai puţin este împărtăşită la etapa actuală.
2.3. Formulaţi necesitatea compartimentizării dreptului în drept public şi drept privat.

în ceea ce priveşte dreptul public intern, din componenţa sa fac parte aşa ramuri ale
dreptului, cum ar fi dreptul constituţional, dreptul administrativ, dreptul penal, dreptul muncii şi
protecţiei sociale, dreptul financiar, dreptul procesual (partea de organizare, căreia îi sînt
consacrate norme juridice imperative) etc.
Din dreptul privat intern fac parte aşa ramuri ca: dreptul civil, dreptul familial ş.a.
Obiectul de reglementare juridică a ramurilor care se atribuie la dreptul public intern îl
constituie:
• problemele ce ţin de organizarea şi distribuirea competenţei auto
rităţilor publice;
• forma statului;
« relaţiile de muncă şi protecţie socială

• relaţiile financiar-bancare;
• organizarea generală a învăţămîntului;
• infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora etc.
Obiectul de reglementare juridică a ramurilor de drept, ce fac parte din
dreptul privat intern, îl constituie relaţiile sociale patrimoniale şi personal nepatrimoniale la care
participă persoanele particulare.
Divizarea dreptului în drept public şi drept privat nu trebuie absolutizată. Interesul general
n-ar fi nimic, ar fi o absurditate, dacă n-ar fi împărtăşit cu fiecare particular, tot aşa precum
şi interesul individual nu poate fi neglijat de stat. în legătură cu aceasta, renumitul
teoretician român Mircea Djuvara (1886-1944) avea perfectă dreptate cînd întreba: „Oare

24
 normele dreptului public nu interesează pe particulari? Ne este oare indiferent modul cum
funcţionează serviciile publice, fără de care nici nu putem exista în toată fiinţa noastră?...
Şi invers, dispoziţiile de drept privat interesează statul. Cum ar exista într-adevăr starul
fără rînduiala intereselor private ale oamenilor? Dispoziţiile de drept civil reglementează,
de ex., între altele, averea noastră. Dar nu poate fi indiferent statul dacă cetăţenii săi
trăiesc în această privinţă într-un haos, dacă nu există nici un fel de sancţiune, dacă se
calcă continuu, în această materie, normele de drept. Tot dreptul privat atinge îndeaproape
interesele publicePrin urmare, nu se poate susţine că deosebirea dintre dreptul public şi
dreptul privat se întemeiază, exclusiv, numai pe ideea interesului, pe care normele
respective îl prezintă pentru stat sau particulari. Atît dreptul public, cît şi dreptul privat,
interesează în acelaşi fel şi pe stat şi pe particulari

Testul 15 1.Norma juridică.

1.Caracterizaţi norma juridică şi trăsăturile ei.
Norma juridica este elementul primar al sistemului de drept, o regula obligatorie de
comportament emisa de organele statale competente, adoptate sau sanctionate printr-un act
oficial si asigurata in caz de necesitate de forta coercitiva a statului.
Trasaturile normei juridice : sunt adoptate sau sanctionate de catre stat; stabilesc hotarele
general-obligatoriu al subiectilor; poarta un caracter dispozitiv obligatiriu; realizarea lor in
anumite cazuri este asigurata de masurile coercitive ale statului; se prezinta ca mijloc de
reglementare a relatiilor sociale-tip.
2.Argumentaţi elementele constitutive ale normei juridice.
Elementele normei juridice sunt : ipoteza, dispozitia, sanctiunea.
Ipoteza este o parte a normei juridice care stabileste conditiile , imprejurarile sau faptele in
prezenta carora se cere o anumita conduita , precum si categoriile subiectilor la care se refera
prevederile normei.
Dispozitia este parte a normei juridice, ce contine comportamentul , care necesita a fi respectat
de participantii la raporturile juridice in conditiile indicate de catre ipoteza, adika drepturile
subiective si obligatiunile juridice ale persoanelor vizate de norma juridica.
Sanctiunea este o parte a normei juridice, ce indica la urmarile negative,care apar in rezultatul
incalcarii dispozitiei normelor juridice in conditiile determinate de ipoteza.
Structura logico-jjuridica a normei e stabila , o norma are intotdeauna acele 3 elemente. Dar
aceste elemente le intilnim rar intrunite intr-un loc. Insa, norma jurica e obligatorie sa contina
cele 3 elemente, din simplu motiv ca structura logico-juridico a normei se confunda cu structura
ei tehnico-legislativa, redata in articolele actului normativ.
3.Descrieţi modalităţile de expunere a elementelor normelor juridice în articolele actului
normativ.
Structura tehnico-legislativa a normei juridice caracterizeaza aspectul extern si dinamic al ei, cu
referire la redactare, care trebuie sa fie clara, concisa,concreta. Coraportul dintre n.j. si articolul
actului normativ poate fi caracterizat altfel:
norma juridica -----> articolul actului normativ
articolul actului normativ---- n.j ; n.j ‚ n.j
n.j --- articolul actului normativ; art.act.n; art. Act. N ;
2.Autorităţile publice din Republica Moldova.
2.1.Identificaţi conceptul şi categoriile de autorităţi publice ale Republicii Moldova.
Diversele autoritati publice , fiind omogene prin functiile, structura si tipurile activitatii de
stat, exercitate de ele, pot fi grupate in diferite componente constitutive, relativ idependente,
care se manifesta in calitate de sisteme distincte , in raport cu sistemul general al organelor
de stat.
Autoritatile publice sunt: Parlamentul;Guvernul;Administatia publica centrala de spercialitate

25
 2.2.Determinaţi interdependenţa şi interacţiunea autorităţilor publice centrale din
Republica Moldova.
2.3.Formulaţi problemele perfecţionării autorităţilor publice din Republica Moldova
la etapa contemporană

Test nr. 16
1.Scopul, sarcinile şi funcţiile statului.
1.1.Interpretaţi scopul statului la diferite etape de dezvoltare istorică.
La fiecare etapa de dezvoltare istorica scopul statului poate sa fie nu intotdeauna acelasi.
El evolueaza in functie de valorile sociale ale colectivitatii. La toate etapele de dezvoltare
istorica statul este chemat sa apere orinduirea respectiva. Prin insasi scopul statului acesta isi
propune ca in diferite perioade a ierarhiza si structura principalele organe statale si sa acorde o
importanta deosebita dr-lor si lib-lor cetatenilor doarece poporul este nucleul unei celule
denumite stat. Scopul statului la diferite etape poate fi atins doar prin prezenta unei puteri solide
si eficiente de a dirija politica economica,sociala,culturala intru dezvoltarea si prosperitatea
statului.
1.2.Demonstraţi legătura scopului cu sarcinile şi funcţiile statului.
Scopul statului este ceea ce el isi doreste sa infaptuiasca.Scopul statului poate fi proclamat
oficial in Constitutie sau poate sa rezulte din continutul acesteia.Constitutia nu prevede
expres care este scopul statului insa acesta poate fi dedus din dispozitiile acesteia. In
functie de scopul urmarit de stat acesta isi propune realizarea unor sarcini in diverse
domenii precum economic ,politic ,social ,ideologic.Odata cu realizarea sarcinilor propuse
de catre stat se va atinge si scopul urmarit. Prin urmare sarcinile propuse de stat pot fi
realizate doar prin intermediul oraganelor sale care odata constituite vor trebui sa
indeplineasca careva functii. De obicei functiile statului sint definite ca directiile
fundamentale ale activitatii statului prin care acesta isi manifesta esenta. Activitatea
complexa a statului determina diversitatea functiilor pe care trebuie sa le indeplineasca si
anume functiile interne si externe. Functiile interne exprima politica interna a statului
pentru realizarea principalelor sarcini privind viata societatii si a statului. Functiile externe
constau in politica statala in diferite domenii cu alte state intru consolidarea si schimb de
experienta,cultura etc.
In activitatea sa complexa statul isi propune careva scopuri de indeplinit respectiv el va
atribui careva sarcini organelor competente p/u atingerea scopului.
Ceea ce tine de legatura scopului cu functiile statului prin indeplinirea functiilor de catre
autoritatile statale se va realiza si promova politica statului in diferite domenii. Functiile
statului sunt legislativa , executiva si judecatoreasca respectiv doar cele trei puteri sunt
competente de a indeplini functiile date consfintite in legea suprema a statului –
Constitutie.
1.3.Evaluaţi scopul, sarcinile şi funcţiile statului Republica Moldova la etapa
contemporană.
Art.1 alin.3 Constitutie statueaza ca – RM este un stat de drept, democratic. Stat de drept si
democratic nu reflecta o realitate obiectiva ci trebuie si se poate de interpretat ca obiective
strategice spre care tinde statul nostru. Prin urmare aceste dispozitii constituie scopul
suprem al statului moldovenesc.Realitatea obiectiva ne determina sa evidentiem si alte
scopuri printre care – consolidarea statalitatii RM – fundamentarea bazelor legale de
functionarea a statului. Pentru atingerea obiectivelor sau scopurilor evidentiate se impune
antrenarea intregii societati intr-o activitate de perspectiva prin avansarea unor sarcini
economice , politice, sociale , ideologice.
Sarcina economica principala in RM este conform art.126Constituite alin.(1)- Economia
RM este o economie de piata , de orientare sociala bazata pe proprietatea privata si publica,
26
 antrenate in concurenta libera. Sarcina politica principala este determinata de realitatea cu
care se confrunta statul nostru. Sarcina sociala principala este stipulata in art.47
alin1Constitutie- stat treb sa ia masuri p/u ca fiecare cetatean sa duca un mod de trai decent
, care sa-i asigure sanatatea si bunastarea familiei sale cuprinzind hrana, locuinta, ingrijirea
medical precum si serviciile necesare. Sarcina ideologica consta in recunoasterea reala si
nu formala a demnitatii umane , a respectarii dr-lor omului etc.
Pentru indeplinirea acestor sarcini statul trebuie sa desfasoare activitate eficienta in diverse
domenii. Aceste activitati multilaterale ii sunt subordonate functiile statului.
Functiile interne ale statului sunt- f-tia economico-organizatorica, f-tia educativ-culturala,
f-tia de mentinere a ordinii legale in societate, -f-tia de respectare a dr-lor si lib-lor
fundamentale ale om. Functiile externe ale statului sunt- f-tia de aparare a stat, f-tia de
mentinere a pacii mondiale, f-tia de colaborare si consolidare cu statele lumii, f-tia de
integrare europeana si mondiala.

2.Acţiunea normelor juridice în timp, spaţiu şi asupra persoanelor.

2.1. Caracterizaţi coordonatele acţiunii normelor juridice.

Actiunea in timp; actiunea in spatiu; actiunea asupra persoanei;

Dreptul nu este static. De la o perioada la alta, statul este interesat in reglementarea in chip diferit
a unor norme de drept. Aceasta face ca legile sa se succeada in timp, fiind inlocuite pe masura ce
se modifica realitatea sociala.
Intrarea in vigoare a normei juridice marcheaza momentul din care legea devine aplicabila.
De regula, acesta este momentul in care legea este publicata in Monitorul Oficial al Romaniei,
partile 1 si 1bis, putand fi cunoscuta de catre toate subiectele de drept carora li se adreseaza. Din
momentul in care a fost facuta publica, nimeni nu poate invoca necunoasterea legii.

Art. 78 din Constitutia Romaniei prevede ca "legea se publica in Monitorul Oficial si

intra in vigoare la data publicarii sau la data prevazuta in textul ei". Ex.: Ordonanta
26/2000. Legea 21/1294 nu a mai suferit nicio modificare pana pana in 2000.
Iesirea din vigoare a legii civile
Iesirea din vigoare a unei legi civile este momentul in care aceasta inceteaza sa se mai
aplice. Ies din vigoare a unei legi se realizeaza prin abrogare. Aceasta poate fi expresa
sau tacita.
Caderea in desuitudine a unei legi nu poate fi cosiderata o modalitate sigura de iesire
din vigoare. Caderea in desuitudine reprezinta imprejurarea in care p lege nu se mai poate
aplica deoarece ai disparut conditiile necesare pentru aceasta. Ex.: Codul Comercial.Intre
momentul intrarii si momentul iesirii din vigoare a legilor, actiunea lor in timp este
supusa urmatoarelor principii:

a) Principiul neretroactivitatiiPotrivit acestui principiu, un act normativ nu se poate

aplica decat imprejurarilor petrecute dupa intrarea lor an vigoare. Subiectele de drept
(persoanele fizice si persoanele juridice) nu pot fi obligate sa respecte actele normative
care nu sunt in vigoare. Ele au obligatia respectarii actelor normative in vigoare, adica
adoptate si publicate.Unele acte normative reglementeaza expres problemele nascute din
succesiuni, altele din donatii, unele din dreptul fiscal, altele din dreptul penal.

b) Pincipiul aplicarii imediate a legii noiIn mod simetric, principiul neretroactivitatii se

aplica normelor de drept civil atat timp cat sunt in vigoare. Principiul aplicarii imediate a
legii noi nu este consacrat constitutional, ceea ce inseamna ca legiuitorul poate prevedea
prin exceptie ca o anumita lege continua sa isi produca efecte si dupa intrarea in vigoare a
legii noi. Aceasta exceptie poarta numele de ultraactivitatea legii vechi.
27
Actiunea in spatiu a normelor juridiceCa prinicpiu, normele juridice sunt teritoriale si
personale, in sensul ca se aplica pe teritoriul statului in care au fost adoptate si asupra
persoanelor statului respectiv. Ex.: Legea 31/1390, Ordonanta de urgenta 26/2000
(reglementeaza functionalitatea asociatiilor si fundatiilor).In ramurile de drept public (drept civil)
principiul teritorialitatii este consacrat expres: "legea penala se aplica infractiunilor savarsite pe
teritoriul Romaniei, cu precizarea expresa in art. 1, alin. 3 Cod Penal".
In domeniul dreptului privat actiunea normei este supusa:

a) Dreptului intern, care reglementeaza raporturile de drept intre subiectele de drept de

cetatenie romana;

b) Dreptului international privat, care reglementeaza raporturile juridice cu element de

extraneitate. Elementul de extraneitate reprezinta o imprejurare de fapt datorita careia un
raport juridic are lagatura cu doua sau mai multe sisteme de drept).

Actiunea normelor juridice asupra persoanelorDin punct de vedere al subiectelor la care se

aplica, legile civile se impart in 3 categorii:

1. Legi civile cu vocatie generala;

2. Legi civile cu vocatia aplicarii numai persoanelor fizice;

3. Legi civile cu vocatia aplicarii numai persoanelor juridice.

Normele juridice se aplica in mod egal tuturor subiectelor de drept. Astfel, potrivit art. 16, alin. 1
din Constitutie, cetatenii Romaniei sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice fara privilegii
si discriminari.

2.2.Generalizaţi legătura principalele momente de acţiune a legii în timp.

2.3.Evaluaţi acţiunea legilor în spaţiu şi asupra persoanelor.

Test nr. 17

1.Baza metodologică a teoriei generale a dreptului.

1.Destingeţi baza metodologică a ştiinţei juridice şi categoriile ei.
Daca obiectul de studiu ne da raspuns la Intrebarea ce studiaza disciplina data, atunci baza
metodologica raspunde la Intrebarea cum, In ce mod se studiaza. Metodologia este una din cele
mai actuale si complicate probleme ale stiintei juridice. Rezolvarea acestei probleme are iesire la
diferite laturi ale procesului de Invatamant In institutiile super¬ioare de invatamant juridic, la
cercetarile stiintifice ale savantilor in domeniul elaborarii si realizarii dreptului. De nivelul
eficacitatii rezolvarii acestei probleme depinde practic intreaga activitate a juristilor, atat
teore¬tica cat* si practica.
Pentru a da raspuns la Intrebarea «Ce este metodologia?» e necesara prezentarea urmatorilor doi
termeni: «metoda» si «metodologie». Cu¬vantul «metoda» provine din limba greaca de la
methodos care poate insemna «cale» sau «drum», ori chiar «mod de expunere». Metodologia
care, etimologic, este derivatul a doua cuvinte: methodos si logos — «metoda» si «stiinta» este,
simplu vorbind, stiinta despre metoda si rep¬rezinta «...sistemul celor mai generale legi
obiective» .
28
Ca si orice alt domeniu, cercetarea stiintifica juridica se bazeaza pe folosirea unei metodologii, a
unui ansamblu de metode si procedee cu ajutorul carora are loc studierea dreptului In toata
complexitatea sa. Metodele de cercetare in domeniul stiintelor sociale s-au dezvoltat si
perfectionat si ele In contextul general al impulsului dat cunoasterii stiintifice de noua revolutie
stiintifica contemporana, evidentiata mai ales prin folosirea noilor cuceriri ale informaticii si
tehnicii de calcul si In domeniul stiintelor socio-umane".
Teoria generala a dreptului ocupa un loc deosebit in sistemul stiintelor juridice prin premisele
metodologice pe care le ofera celorlalte discipline juridice, asigura unitatea metodologica a
cercetarii stiintifice in cadrul acestor discipline. Cercetarea, explicarea si interpretarea
fenomenului juridic se pot concepe numai folosindu-se o metodologie adecvata,
core¬spunzatoare.
La etapa actuala de dezvoltare a stiintelor juridice, problema In cauza este tratata de pe pozitii
noi. Daca pana nu demult metoda de baza, fundamentul stiintific al Teoriei generale a dreptului
11 constituia filosofia marxista si metoda dialectica marxista — materialismul dialectic si
is¬toric, astazi se studiaza baza metodologica a Teoriei generale a dreptului, ca un ansamblu de
metode de cercetare In domeniul stiintelor juridice.
Intelegerea stiintifica a mecanismului actiunii sociale a dreptului, a fun¬ctiilor, esentei,
continutului si formei sale, a legaturilor dintre drept si societate se poate asigura numai utilizand
cea mai potrivita metodologie.
Problemele metodologiei In domeniul stiintelor juridice au constituit o preocupare permanenta
pentru cercetatorii din domeniul dreptului. Ne vom opri la unele definitii ale notiunilor de
«metoda» si «metodologie».
In literatura de specialitate metodologia juridica a fost definita ca un «...sistem al acelor factori
de relativa invarianta Intr-un numar suficient de mare de metode, factori ce au de obiect
raporturile, legaturile, relatiile ce se stabilesc intre diferitele metode In procesul cunoasterii
fenomenului juridic»12.
Dupa Ioan Ceterchi si Ion Craiovan, prin metoda Intelegem un an¬samblu concentrat de operatii
intelectuale (ce pot consta din principii, norme) care sunt folosite pentru atingerea unuia sau mai
multor obiective privind cunoasterea unui fenomen. In acest scop, pot fi folosite si anumite
procedee tehnice, care sunt auxiliare metodelor si nu trebuie confundate cu acestea.
In opinia savantilor rusi Alexeev, Diureaghin, Korelski, etc, metoda stiintei «Teoriei generale a
dreptului» presupune ansamblul, sau tota¬litatea cailor, mijloacelor de studiere, care exprima
pozitiile initiale gene¬rale in abordarea acestor fenomene.
Metoda se infatiseaza «...ca un mijloc al gandirii»13, iar spre deosebire de natura, care
actioneaza spontan, gandirea, mai ales cea stiintifica actioneaza pe baza de metoda. Altfel spus,
dezvoltarea gandirii este in legatura directa cu perfectionarea metodei.
Preocuparea pentru recunoasterea metodei a dus la aparitia stiintei despre metoda —
metodologia. Metodologia reprezinta sistemul celor mai generale principii de investigatie,
deduse din sistemul celor mai generale legi obiective. Metoda priveste fie un anumit principiu
metodologic (me¬toda particulara), fie un procedeu tehnic oarecare (metoda individuala). Intre
diversele trepte metodologice — generala, particulara, singulara — se stabilesc raporturi
complexe, In cadrul carora se pot distinge aspecte caracteristice legaturii dintre general si
particular, dintre parte si intreg, dintre proces si moment etc.
Studiul metodelor de cercetare in domeniul stiintelor juridice, a valorii lor pentru descoperirea
unor cunostinte noi, pentru o buna cunoastere, explicare si interpretare a dreptului (a
fenomenului juridic) In baza careia sa se realizeze o intelegere stiintifica a mecanismului actiunii
sociale a dreptului, a functiilor lui, a esentei, continutului si formei sale, a lega¬turilor sale
multiple cu societatea revine Teoriei generale a dreptului.
2.Determinaţi metodele de cercetare a fenomenului juridic.

3.Estimaţi metodele specifice de cercetare ale teoriei generale a dreptului.

29
2.Dreptul în sistemul normativ social.
2.1. Caracterizaţi reglementarea socială şi formele ei.
A reglementa, in sens social, inseamna a determina comportamentul oamenilor, al
colectivelor de oameni, a impune o activitate umana in anu¬mite limite acceptabile
societatii. Reglementarea sociala se caracterizeaza prin urmatoarele:
in primul rind, fiecarui tip istoric de societate ii este caracteristica o anumita masura de
reglementare sociala („mai mare" sau „mai mica").
In al doilea rind, pe masura dezvoltarii societatii umane create nivelul „socializarii" vietii,
adica tot mai multe relatii dintre oameni necesita o reglementare sociala.
in al treilea rind, o tendinta de dezvoltare a reglementarii sociale o consti¬tuie formarea
unor mecanisme de reglementare normativa a relatiilor sociale;
in sfirait, pe masura dezvoltarii vietii sociale, au loc schimbari calita¬tive ale mecanismului
de reglementare normativa.1
Reglementarea sociala poate fi de doua feluri: individuala ai normativa.
Reglementarea individuala se face prin adresari personale concrete pentru cazuri concrete.
Aceste adresari (comenzi) sint valabile doar pentru o singura data.
Reglementarea normativa e o reglementare mult mai complexa. Ea presupune o dirijare a
comportarii umane prin intermediul anumitor mode¬le, etaloane, adica prin intermediul
unor reguli generale de conduita, care se atribuie la toate cazurile de genul respectiv, reguli,
carora trebuie sa se supuna toate persoanele ce nimeresc in situatiile programate.
Ambele modalitati de reglementare se practica in viata de toate zilele. Atit in primul, cit ai
in al doilea caz, se atinge rezultatul scontat: activita¬tea, comportamentul uman e dirijat
conform interesului urmarit.
Normarea activitatii oamenilor se realizeaza prin elaborarea unui an¬samblu de reguli,
principii, constringeri, obligatii, drepturi ai indatoriri de natura morala, religioasa, juridica,
economica, politica, estetica etc., care reglementeaza conduita ai comportamentele
individuale ai de grup. Reglementarea normativa porneate de la fapte, de la cazuri
particulare, de la observarea relatiei sociale ai de la aprecierea rolului acesteia in
socie¬tate. Nu exista o relatie sociala careia sa nu-i corespunda o apreciere socia¬la.
Fiecare fapta (actiune sau inactiune) umana este sau permisa sau interzisa.
2.2.Generalizaţi legătura dreptului cu alte categorii de norme sociale.
Normele sociale constituie totalitatea normelor ce reglementeaza re¬latiile sociale,
comportamentul oamenilor, actiunile colectivelor, categori¬ilor sociale. Prezenta
sistemului integral al normelor sociale este una dintre conditiile necesare ale vietii
societatii, un mijloc de administrare sociala, de asigurare a interactiunii zilnice, coordonate
ale oamenilor.
Normele sociale reglementeaza conduita oamenilor in diferite dome¬nii de activitate
sociala. Fara actiunea normelor ar fi imposibila desfaau¬rarea normala a vietii sociale. Pe
masura dezvoltarii societatii se dezvolta ai sistemul normelor sociale. Indiferent de
domeniul pe care il reglemen¬teaza, „normele sociale contin reguli adresate indivizilor,
descriind ai de¬taliind modalitatile in care valorile trebuie concretizate in comportamente
legitime ai acceptate de societate. Dat fiind diversitatea relatiilor sociale, care necesita
reglementare so¬ciala, variate ai numeroase sint ai normele sociale. Insa numarul extrem
de mare al normelor sociale nu trebuie sa ne creeze impresia unui haos normativ. Aceste
norme „nu actioneaza izolat unele de altele, ci, dimpotri¬va, intre acestea se manifesta
multiple interdependente ai interactiuni care asigura o anumita ierarhizare ai organizare a
lor in cadrul unui ansamblu, unei totalitati, unui sistem a normelor sociale. Dat fiind faptul
ca relatiile sociale sint extrem de variate, extrem de variate sint ai normele sociale care
reglementeaza aceste relatii.
In cadrul sistemului de norme sociale pot fi evidentiate urmatoarele sisteme de nor¬me:
a) norme etice (norme de morala);
30
 b) norme obianuielnice (sau pur ai simplu: obiceiuri);
c) norme ale partidelor ai ale altor organizatii social-politice (norme
politice), normele diverselor organizatii nonguvernamentale (nor¬
me corporative);
d) norme religioase;
e) norme juridice;
un loc aparte in sistemul normelor ce activeaza in societate revine
normelor tehnice.
2.3.Estimaţi interacţiunea dreptului cu morala şi religia.
Dreptul nu apare pe loc gol. Istoriceate, dreptul s-a desprins treptat din normele de morala
ai din obiceiuri. In acest sens, morala precede dreptului.
• Morala reprezinta un ansamblu de conceptii ai reguli cu privire la bine sau ia rau, drept
sau nedrept, permis sau nepermis. Valorile morale reprezinta scopuri sociale ai atitudini
preferentiale, cum sint: responsabili¬tatea, echitatea, demnitatea, dreptatea, libertatea.
Dreptul nu numai ca s-a desprins treptat din morala, dar s-a dezvoltat, a evoluat o data cu
aceasta.
in ce priveate raportul dintre drept ai morala, in timp, s-au conturat mai multe puncte de
vedere, printre care un loc dominant ocupa urmatoarele:
1 Dreptul este conceput ca un minim de morala, in diviziunea acestei conceptii, dreptul ai
morala nu sint altceva decit cele doua fatete ale unui fenomen, ai anume:
- morala este etica subiectiva;
- dreptul este etica obiectiva.

Test nr. 18
1Forma şi regimul de guvernămînt.
1.Identificaţi forma şi regimul de guvernămînt.
Forma de guvernamint priveste formarea, organziarea, si competenta organelor supreme ale
puterii de stat, raportul lor cu celelalte organe ale sistemului statal. Cele mai intilnite forme de
guvernamint sunt : monarhia si republica.
Regimul politic include ansamblu metodelor si mijloacelot de conducere a societatii, ansamblu
care priveste atit raporturile dintre stat si individ, cit si modul in care statul dat asigura si
garanteaza drepturile subiective.
2.Determinaţi formele şi deosebirile formelor de guvernămînt la etapa contemporană.
3.Formulaţi problemele formei şi regimului de guvernămînt în Republica Moldova.
RM este o republica democratica, in virtutea faptului ca suveranitatea nationala si puterea
absoluta apartine poporului, care isi alege huvernantii ce exercita puterea in mod liber, prin
alegerile libere si democratice. Parlamentul poate fi dizolvat de presedinte numai dupa
consultarea fractiunilor parlaamentare si numai in cazul cind nu a putut fi format guvernul
.presedintele poate fi suspendat din gunctie de catre parlament. Pot argumenta ca , problema
modificarii si perfectionarii sistemului constitutional de organizare si functionare a puterii de stat
se dezbat in permamenta, de pe pozitii diferite atit in societate cit si mai ales de catre fortele
politice care impartasesc si promoveaza conceptii divergente ceea ce s-a manifestat deosebit de
pregnant in timpul crizelor de guvernamint.

2.Norma juridică şi articolul actului normativ.

1.Definiţi norma juridică şi elementele de structură ale acesteia.
Norma juridica constituie elementul primar al sistemului de drept, ce¬lula din care se
construieste intregul edificiu al dreptului. Pentru a putea fi receptata, inteleasa de catre toti
subiectii de drept, norma juridica trebuie sa aiba o anumita structura logica din care sa rezulte cit
mai exact raspun¬surile la citeva intrebari:
a)cui ii este adresata norma juridica si in ce conditii, imprejurari
31
norma data activeaza?
b)ce comportament prescrie statul subiectului de drept, adica ce tre¬
buie sa faca, ce nu trebuie sa faca subiectul sau ce comportament
accepta statul subiectului?
c)care vor fi urmarile, consecintele realizarii sau nerealizarii pre¬
scriptiilor normativ juridice?
Din punct de vedere logico-juridic, norma juridica are o structura tri-hotomica, ale carei
elemente sint: ipoteza, dispozitia si sanctiunea.
1. Ipoteza este acea parte a normei juridice care determina cercul de subiecti, carora le este
adresata norma si stabileste conditiile, imprejurarile sau faptele la care se refera prescriptia
acesteia.
in dependenta de numarul imprejurarilor in care se aplica dispozitia normei, ipotezele pot fi
simple sau complexe,
Ipoteza complexa poate fi cumulativa sau alternativa.
2. Dispozitia este acea parte a normei juridice care stabileste conduita care trebuie respectata, in
conditiile si imprejurarile date de ipoteza. Altfel spus, dispozitia formuleaza drepturile subiective
si obligatiile corespun¬zatoare ce revin subiectilor vizati de ipoteza normei juridice. De aceea se
afirma ca dispozitia normei juridice formeaza continutul, miezul normei juridice.
Dispozitia cuprinde un ordin, o porunca, un comandament care se re¬fera fie la savirsirea unei
actiuni, fie la abtinerea subiectului de la o actiune. Asadar, ea poate sa impuna o anumita
conduita, sa interzica o conduita, sau sa nu interzica dar nici sa nu oblige o conduita.
Dupa gradul de determinare a conduitei prescrise — actiune sau inac¬tiune - dispozitia normei
juridice poate fi determinata sau relativ deter¬minata.
Dupa caracterul conduitei prescrise si dupa latitudinea lasata destina¬tarilor lor, dispozitiile
normelor juridice pot fi imperative sau categorice sipermisive.
3. Sanctiunea este al treilea element structural al normei juridice, care precizeaza urmarile,
consecintele ce apar in cazul realizarii sau nere-alizarii dispozitiei normei juridice.
Sanctiunea reprezinta modul de reactie, raspunsul juridic al societatii fata de conduita
neconforma cu dispozitia normei juridice, masurile con¬crete luate impotriva persoanelor care
au incalcat legea.
Sanctiunea se poate referi insa si la masuri de stimulare, de cointere¬sare a subsiectilor
conduitelor dorite de legiuitor.
2.Determinaţi modalităţile de expunere a elementelor normelor juridice în articolele actelor
normative.
din punct de vedere a structurii sale logice, norma juridica este alcatuita din ipoteza, dispozitie si
sanctiune.
Cele trei elemente structurale reprezinta structura logica interna., sta¬bila a fiecarei norme. Si cu
toate ca in unele cazuri nu le regasim expres formulate, ele se deduc printr-o analiza logica a
textului respectiv.
Expunind in articolele de lege elementele componente ale normelor juridice, legiuitorul se
conduce de niste reguli, care se refera la tehnica legislativa. Iata doar unele din aceste reguli:
a) Ceea ce de la sine e clar, e evident nu e cazul sa expui, sa formulezi.
b)Ceea ce e expus odata, legiuitorul nu repeta a doua oara.
c)Una si aceeasi prescriptie normativ-juridica, una si aceeasi for¬
mulare poate indeplini concomitent mai multe functii.
Normele juridice se cuprind in acte normativ-juridice. Elementul de baza al actului normativ-
juridic este articolul. Referindu-ne la raportul ca¬tegoriilor „norma juridica" - „articol al actului
normativ", putem mentiona ca e vorba de raportul care exista intre categoriile „continut" -
„forma" (in calitate de continut este categoria „norma juridica", iar in calitate de forma -
categoria „articol al actului normativ").
Desi rar, dar pot fi intilnite cazuri, cind un articol al actului norma¬tiv coincide cu o norma
juridica, in acest caz, elementele normei juridice (ipoteza, dispozitia, sanctiunea) pot fi
32
identificate cu usurinta. O astfel de modalitate de expunere a elementelor normei juridice in
articol poarta de¬numirea de expunere directa.
O asemenea modalitate de expunere, insa, nu intotdeauna e posibi¬la, dar nici nu-i necesara. Din
aceste considerente, legiuitorul aplica alte modalitati de expunere a elementelor normei juridice
in articolele actului normativ. Astfel, destul de frecvent se apeleaza la metoda trimiterii, in acest
caz, pentru a reproduce norma juridica la justa sa valoare, cunoscind toate elementele ei, e
necesar sa tinem cont de alte articole din acelasi act normativ. O asemenea modalitate de
expunere intilnim, de exemplu, in Codul penal, unde e necesar sa se tina cont nu numai de
prevederile ce se contin in partea speciala, ci si de cele ce se contin in partea generala a Codului
penal.
Alteori, insa, urmeaza sa tinem cont si de prevederile ce se contin in alte acte normative. Cu
ocazia aplicarii, organul de aplicare trebuie sa coreleze texte din mai multe acte normative. O
asemenea modalitate de expunere a elementelor normei juridice poarta denumirea de expunere in
alb (norme in alb).
Destul de frecvent intilnim si cazuri cind intr-un articol al unui act juridic sint cuprinse mai
multe norme juridice sau, cel putin, unele (dar nu toate) elemente ale mai multor norme juridice.
Din cele expuse rezulta faptul ca nu intotdeauna constructia tehnico-legislativa a normei coincide
cu structura ei logica. Din aceste conside¬rente, cei care aplica normele juridice sint obligati sa
interpreteze exact continutul logic al normelor. Interpretarea si aplicarea corecta a normelor
juridice trebuie sa aiba in vedere atit structura logico-juridica, cit si formu¬larea tehnico-
legislativa a textelor respective.
3.Formulaţi exemple de norme juridice elementele cărora sunt expuse în unul sau cîteva
articole ale actului normativ juridic. In unul: Articolul 145. Omorul intentionat(1) Omorul unei
persoane se pedepseste cu inchisoare de la 8 la 15 ani.
Articolul 151. (1) Vatamarea intentionata grava a integritatii corporale sau a sanatatii, care este
periculoasa pentru viata ori care a provocat pierderea vederii, auzului, graiului sau a unui alt
organ ori incetarea functionarii acestuia, o boala psihica sau o alta vatamare a sanatatii, insotita
de pierderea stabila a cel putin o treime din capacitatea de munca, ori care a condus la
intreruperea sarcinii sau la o desfigurare iremediabila a fetei si/sau a regiunilor adiacente, se
pedepseste cu inchisoare de la 3 la 10 ani.
In mai multe:
Articolul 325. Coruperea activa
(1) Promisiunea, oferirea sau darea unei persoane cu functie de raspundere, personal sau prin
mijlocitor, de bunuri sau servicii, enumerate la art.324, in scopurile indicate la acelasi articol
se pedepseste cu inchisoare de pina la 5 ani cu amenda in marime de la 1000 la 3000 unitati
conventionale.

Test nr. 19
1.Probleme actuale ale consolidării statalităţii Republicii Moldova.
1.1.Caracterizaţi Declaraţia Suveranităţii şi Declaraţia de Independenţă a Republicii
Moldova.
Astfel, declaraţia Sovietului Suprem al RSS Moldova stipulează în mod clar supremaţia
legilor RSSM asupra celor unionale, instituie cetăţenia republicană şi prevede dreptul
suveran de a ţine relaţii diplomatice cu toate ţările lumii. Se menţionează ideea că RSS
Moldova respectă statutul ONU şi îşi exprimă adeziunea faţă de principiile acestei
organizaţii şi „avant la lettre” participă la crearea unui nou sistem de securitate în
Europa.
Declarația de independență a Republicii Moldova în mod clar și direct, susține
suveranitatea Republicii Moldova pe teritoriul Transnistriei, deoarece este "o parte
componentă a teritoriului istoric și etnic al poporului nostru". Cu toate acestea, Declarația
33
 de independență a Republicii Moldova este ea însăși un argument împotriva suveranității
Republicii Moldova asupra Transnistriei, cum îl denunță acordul de la 23 august 1939,
între Guvernul URSS și Guvernul Germaniei, "nulă și neavenită" fiind uniunea doar
formală între cele două teritorii
1.2.Determinaţi factorii care întîrzie consolidarea Suveranităţii diferendului
transnistrean cu care se confruntă Republica Moldova.

1.3.Formulaţi opinia Dumneavoastră în vederea soluţionării diferendului

transnistrean cu care se confruntă Republica Moldova.
Constituţia ţării fixează foarte clar caracterul neutru al statului Republica Moldova. Este un
angajament al nostru, al guvernării de astăzi. Tot restul poate fi calificat ca expunere de poziţii
superpersonale. Şi eu gândesc că neutralitatea Republicii Moldova este o precondiţie arhi-
importantă pentru soluţionarea diferendului transnistrean. Este un preţ pe care Republica
Moldova cu uşurinţă poate să-l plătească - eu mă refer la caracterul de neutralitate.”

2.Dreptul naţional şi dreptul internaţional

2.1.Distingeţi factorii ce condiţionează divizarea dreptului în ,,drept naţional” şi
,,drept internaţional”.
Dreptul national se aplica in cadrul unui stat; iar dreptul international se aplica in cadrul
societatii internationale,cu referire la statele lumii.
2.2.Stabiliţi legătura dreptului naţional şi dreptului internaţional la diferite etape de
dezvoltare istorică.
2.3.Formulaţi necesitatea respectării standardelor internaţionale ce se referă la drept
în condiţiile cursului integrării europene a Republicii Moldova.

Test nr. 20
1.Principiile organizării şi funcţionării aparatului de stat.
1.1.Definiţi principiile de organizare şi funcţionare ale aparatului de stat şi rolul
acestora.
Cuvintul „principiu" vine de la latinescul „principium" care poate insemna „inceput",
„obarsie". In sensul obisnuit cuvintul „principiu" se foloseste pentru a desemna:
,,a) element fundamental, idee de baza pe care se intemeiaza o teorie stiintifica, un sistem
politic etc. Prepozitie admisa ca adevarata care ser¬veste la deducerea propozitiilor unui
sistem deductiv;
b) legea fundamentala a unei stiinte, a unei arte, a unei discipline" (Dictionarul limbii
romane moderne, editura Academiei, Bucuresti, 1958).
Prin principiile de organizare si activitate a aparatului de stat inte¬legem cele mai
importante idei si teze care stau la baza constructiei si activitatii aparatului de stat care
dezvaluie esenta si destinatia sociala a acestuia.
Rolul acestor principii consta in faptul consolidarii unei pozitii legale din partea organelor
statale precum respectarea acestor principii atit de ordin national cit si de ordin
international. De asemenea prezinta importanta principiile de organizare si de functionare
ale aparatului de stat prin prisma faptului reglementarii de Legea suprema a statului.

1.2.Determinaţi principiile fundamentale de organizare şi funcţionare ale aparatului de

stat.
Separarea pute¬rilor are menirea de a asigura realizarea guvernarii democratice, evitarea
abuzului de putere.
34
 Importanta principiului separatiei puterilor este pusa in valoare si prin includerea normelor
respective in dispozitiile constitutionale stipulate care poate fi gasita sau care se subintelege
in majoritatea constitutiilor statelor moderne. Republica Moldova nu face exceptie.
Democratic este statul in care forma de guvernamint, competenta au¬toritatilor, modul de
organizare, politica interna si externa sint stabilite de catre popor si tin de competenta
exclusiva a acestuia.1 Trasaturile democratiei pot fi gasite numai acolo unde echilibrul
puterilor si colaborarea lor sint realizate efectiv, iar supre¬matia constitutiei este garantata
si asigurata. Statul democratic mai poate fi definit si ca un stat in care exista domnia
dreptului. Constitutia contine o serie de repere ale statului democratic, cum ar fi:
•suveranitatea ce apartine poporului (art. 2);
•Parlamentul, organ reprezentativ suprem si legislativ, ales prin vot
universal, egal, direct, secret si liber exprimat (art. 60-61);
•exprimarea vointei poporului prin referendum (art. 75);
•democratia si pluralismul politic, care este o conditie a democratiei
(art. 5);
•drepturile si libertatile fundamentale consfintite (titlul II);
•Constitutia - Legea Suprema a statului (art. 7);
Principiul legalitatii
Acesta presupune infaptuirea tuturor functiilor proprii organelor de stat si persoanelor
oficiale in stricta conformitate cu legile si actele subordonate legii in vigoare, conform
competentei prevazute pe cale legislativa. El inseamna, de asemenea, asigurarea aplicarii
stricte si neabatute de catre organele, orga¬nizatiile si institutiile care le sint subordonate, a
actelor normativ-juridice in vigoare, a combaterii tuturor incalcarilor de drepturi ale
cetatenilor.

1.3.Estimaţi realizarea practică a principiilor de organizare şi funcţionare ale aparatului

de Stat în condiţiile Republicii Moldova.
Respectarea principiilor de organizare si functionare ale aparat de stat a RM constituie
actual o dilema. Asta nu inseamna ca organele statale nu-si indeplinesc obligatiunile si
atributiile dar pornind de la rolul acestor organe care urmeaza sa activeze doar p/u popor si
in interesul acestuia si nu in interes propriu sau colectiv al personalului. Numarul de dosare
pierdute de RM la CEDO denota faptul unei functionari ineficiente a autoritatilor
judecatoresti care pina la urma prejudiciul se achita din bugetul statului. Daca aparat de stat
s-ar conforma intru totul principiilor fundamentale legislatiei actuale cit si celei
internationale nu am avea atitea probleme la momentul actual. Oricum nu se incalca in mod
abuziv principiile legea insa in sistemul nostru de drept avem prea multe lacune, coruptia
joaca un rol de destabilizare a situatiei ceea ce duce la formarea unei imbolnaviri a
societatii care din pacate incepe de sus de la organele statale.

2.Categoriile normelor juridice.

2.1. Distingeţi norma juridică şi trăsăturile ei.
Nicolae Popa considera ca norma juridica poate fi definita ca „o regu¬la generala si obligatorie
de conduita, al carei scop este acela de a asigura ordinea sociala, regula ce poate fi adusa la
indeplinire pe cale statala, in caz de nevoie, prin constringere".1
in viziunea lui Ion Dogaru „norma juridica este o regula de conduita generala, impersonala si
obligatorie, care exprima vointa electoratului in¬fatisat de organul legislativ, regula al carei scop
este de a asigura ordinea sociala si care poate fi adusa la indeplinire pe cale statala, la nevoie,
prin constringere".2
Gheorghe Lupu vede in norma juridica „regula sociala de conduita generala si obligatorie,
elaborata, recunoscuta sau acceptata de catre stat si impusa, daca este cazul, prin forta coercitiva
a statului".3

35
Dupa parerea lui Dumitru Baltag „norma juridica ca element constitu¬tiv al dreptului este o
regula de conduita, instituita de puterea publica sau recunoscuta de aceasta, a carei respectare
este asigurata, la nevoie, prin forta coercitiva a statului".4
Cert este ca definitiile enumerate mai sus nu scot in evidenta deosebiri principale. Autorii pun la
baza definitiilor acele insusiri care permit deo¬sebirea normelor juridice de celelalte norme
sociale. Din analiza atenta a elementelor pe care se cladesc definitiile, si a definitiilor insesi, se
degaja urmatoarele idei:
1.Normele juridice sint stabilite sau autorizate de catre organele competente de stat. Ele exprima
vointa statului, indreptata spre reglementarea unui anumit tip de relatii din societate. Exprima¬ ta
prin norma, vointa de stat este adresata vointei participantilor
la raporturile din societate, care trebuie sa-si coreleze conduita cu indatorirea sau interdictia
inclusa in norma. Norma este prevazuta intotdeauna pentru situatii din viata, in care este posibila
selectarea diferitelor variante ale conduitei. Anume de aceea participantilor la
raporturile din societate li se indica varianta necesara, scontata in conduita. Prin urmare, norma
juridica „se reduce intotdeauna la un comandament edictat de autoritatea competenta".1
2.Norma juridica are un caracter general. Ea stabileste trasaturile ti¬ pice ale situatiilor de viata,
la aparitia carora trebuie aplicat indice- le-tip al relatiilor sociale. Acest indice e determinat de
norma. Ca urmare, norma juridica apare ca model de conduita a participantilor
la relatia sociala data. Norma nu este individuala, adica nu exprima numai o situatie de drept,
determinata in concreta intre anumite persoane date fata de anumite actiuni date ale lor. Din
contra, ele vizeaza un numar nedeterminat de cazuri eventuale de acelasi fel,
chiar daca acele cazuri nu s-ar realiza in viitor niciodata sau daca nu s-ar realiza decit o singura
data.2
3.Norma de drept are menirea de a reglementa nu o relatie aparte, singulara, ci un tip de relatii.
Prin aceasta ea se distinge de actele aplicarii dreptului (a hotaririlor autoritatilor publice asupra
unor cazuri concrete) si dispozitiilor lor individuale. Astfel, norma de drept reglementeaza tipul
de cazuri si raporturi, este adresata unui cerc de persoane determinate prin indicii-tip (cetateni,
alte persoa¬ ne fizice, persoane juridice, persoane oficiale etc.).
4.Norma de drept, la fel ca si dreptul in ansamblu, este prevazuta sa reglementeze conduita
oamenilor printr-un tip special de relatii, legatura, la care participantii rezida in drepturi si
indatoriri reciproce. Acest mod de reglementare a relatiilor sociale si a condu¬itei oamenilor
alcatuieste trasatura specifica a realizarii dreptului. Normele de drept au un caracter de dispozitie
obligatorie: cind in dezvoltarea relatiilor sociale se creeaza sau apar conditiile de reali¬zare
prevazute de norma, participantii la aceste relatii capata drep¬turi concrete care formeaza
raporturile juridice. Norma ca model al raportului de drept in forma generala determina dreptul
subiectiv, conduita posibila a unei parti care participa la raport.
5.Un indiciu specific al normelor juridice este ocrotirea lor prin con- stringere de stat. Dreptul n-
are nici o valoare fara un aparat in stare sa impuna prin constringere respectarea normelor de
drept. Prin aceasta, normele de drept se deosebesc de alte norme sociale, pre¬ cum si apelurile si
adresarile, pe care le impun actele autoritatilor publice. Masurile de constringere de catre stat,
aplicate in cazurile incalcarii normelor de drept, sint variate. Ele sint indreptate spre
exercitarea dreptului violat sau spre realizarea indatoririi neinde¬ plinite, precum si spre
pedeapsa infractorului.
6.Norma juridica, in sens larg vorbind, din perspectiva sistemica, dreptul evoca ideea de dreptate
- ins est ars boni et alequi. Egali¬ tatea intre oameni, inspirata de dreptate sau sinonima cu ea,
poate fi, insa, teoretica si absoluta sau practica si relativa;2
7.Norma juridica este elementul de baza al sistemului de drept, este celula de baza a dreptului,
sistemul juridic elementar. (Dreptul este „pluralul", norma de drept este „singularul").
Prezinta interes deosebit caracteristica normei juridice facuta de Hans Kelsen in renumita sa
lucrare „Teoria pura a dreptului": „Cuvintul norma - considera Kelsen - exprima ideea ca ceva
trebuie sa fie sau sa se produ¬ca, in particular, ca un om trebuie sa se comporte de o anumita

36
maniera. Aceasta este semnificatia ce o poseda unele acte umane care, dupa intentia autorilor lor,
vizeaza sa provoace o conduita altuia".3
2.2. Determinaţi criteriile de clasificare a normelor juridice şi modalităţile
acestora.
A clasifica normele juridice inseamna a le grupa pe categorii pentru a ne orienta in oceanul de
norme juridice care ne inconjoara, a le recunoaste, a le deosebi mai usor in cazul realizarii lor.
in acest context, se poate afirma ca problema clasificarilor normelor juridice prezinta un interes
deosebit atit din punct de vedere teoretic, cit si din punct de vedere practic.
in literatura juridica, pornindu-se de la necesitatea cunoasterii mai profunde a aplicarii corecte a
normelor juridice, se fac multiple clasificari dupa diferite criterii: ramura de drept, forta juridica
a normei, caracterul prescriptiilor normelor etc.
Ramura de drept Ramura de drept constituie un criteriu important pentru clasificarea normelor
juridice. Se lamureste acest lucru prin faptul ca ramura de drept pune la baza diferentierea
normelor in dependenta de obiectul reglementa¬rii normative si metoda reglementarii normative,
adica da raspuns la doua intrebari extrem de importante si anume:
a)ce domeniu de activitate reglementeaza normele juridice date;
b)in ce mod, cum se face acest lucru?
Potrivit acestui criteriu, normele juridice pot fi clasificate in: » norme de drept constitutional; «
norme de drept administrativ;
•norme de drept civil;
*norme de drept penal;
»norme de drept familial;
»norme de drept al muncii etc.
Forta juridicaForta juridica a normelor de drept depinde, in primul rind, de faptul in ce acte
normative se contin acestea si care e locul pe care il ocupa actul normativ dat in sistemul actelor
normative. Reiesind din aceasta, putem diferentia:
a)norme juridice in legi, care, la rindul lor, pot fi:
•norme juridice cuprinse in Constitutie, legi constitutionale;
•norme juridice cuprinse in legi organice;
« norme juridice cuprinse in legi ordinare.
b)norme juridice cuprinse in acte normative subordonate legii, care,
la rindul lor, pot fi:
•norme juridice cuprinse in hotaririle normative ale Parlamentului;
•norme juridice cuprinse in ordonantele Guvernului;
•norme juridice cuprinse in decrete ale Presedintelui Republicii;
•norme juridice cuprinse in hotariri ale Guvernului;
•norme juridice cuprinse in alte acte normative (ordine ministeri¬
ale si departamentale, norme juridice cuprinse in acte normative
ale autoritatilor publice locale etc.).
Structura tehnico-legislativa sau modul de redactare Remarcam de la bun inceput ca unii autori
vorbesc de structura logica drept criteriu de clasificare a normelor juridice. Consideram ca drept
crite¬riu de clasificare poate servi nu structura logica (din punct de vedere logic o norma
intotdeauna e completa), ci structura ei tehnico-legislativa sau modul de redactare a normei.
Potrivit acestui criteriu, pot fi:
a)norme juridice complete. Sint norme juridic complete acele norme
care contin in textul lor, intrunite la un loc, cele trei elemente de
structura: ipoteza, dispozitia, sanctiunea;
b)norme juridice incomplete. Caracteristic pentru aceste norme e
faptul ca nu toate elementele de structura ale normei se intrunesc
intr-un text al normei.
La rindul lor, normele juridice incomplete pot fi:
•norme de trimitere (cele care necesita luarea in consuideratie a
37
textului complet al acrului normativ dat);
•norme in alb (cele care necesita luarea in consideratie a textelor
altor acte normative),
Caracterul conduitei prescrise Caracterul conduitei prescrise rezulta din modul de reglementare a
acestei conduite, in dependenta de aceasta, normele juridice se clasifica in:
a)norme imperative;
b)norme dispozitive.
Gradul si intensitatea incidentei Dupa acest criteriu normele juridice se clasifica in:
•Norme - principii sau norme cardinale. Acestea sint normele cu¬prinse in Constitutii, declaratii
(de exemplu, Declaratia de independenta a Republicii Moldova), ori sint deduse pe cale de
inter¬pretare, ca principii generale de drept.
•Norme - mijloace normative. Acestea sint normele care asigura traducerea cerintelor
fundamentale de reglementare a ordinii soci¬ale, in limbajul specific dreptului.
Sfera de aplicare Potrivit acestui criteriu, normele juridice pot fi:
«norme generale - care au cea mai larga sfera de aplicare;
•norme speciale - aplicate intr-un domeniu restrins de relatii sociale;
•norme de exceptie - care stabilesc exceptii de la regula generala.
Alte criterii de clasificare a normelorjuridke Un criteriu de clasificare a normelor juridice poate
fi si gradul de preci-ziune si de specificitate, in raport cu acest criteriu, normele juridice pot fi:
« Norme de drept strict. Acestea sint norme de stricta interpretare.
• Directive sau standarde. Acest gen de norme servesc ca criteriu de aplicare a actiunilor
subiectilor.
O categorie distincta de norme sint normele juridice organizatorice. Acestea mai sint numite
norme de imputernicire sau de competenta. Sco¬pul primordial al acestor norme este acela de a
fundamenta cadrul legal de organizare si functionare a diverselor autoritati publice.
Distingem, de asemenea, norme juridice materiale si procesuale. Normele materiale stabilesc
anumite drepturi, libertati, obligatiuni, im¬puterniciri etc. Normele procesuale stabilesc
modalitatile de realizare, de transpunere in viata a normelor materiale.

Un grup distinct de norme juridice sint normele-definitii.

Aceste norme nu cuprind reglementari de conduita, ci definesc, de¬scriu sau confera -
obligatoriu - un anumit inteles unor termeni ai lim¬bajului juridic. Ele au menirea de a da
precizie si inteles clar notiunilor juridice.
Normele juridice pot fi clasificate si dupa multe alte criterii, in legatu¬ra cu aceasta nu putem sa
nu fim de acord cu profesorul universitar Nicolae Popa care considera, ca „pentru a fi
functionale, clasificarile trebuie, pe cit posibil, sa contina un numar limitat de criterii".
2.3. Estimaţi însemnătatea practică a clasificării normelor juridice.
Exista o varietate foarte mare de norme juridice, astfel daca nu ar exista o clasificare a normelor
juridice ar fi haos in legislatie......
O importanta deosebita clasificarea acstora are pentru studiu, usurind studiul dreptului, dar o
mare aplicabilitate are si in practica.
Clasificarea permite de a deosebi normele in familii de drept, ramuri de drept, etc.

Testul 21 1.Puterea publică exclusivă, sau suverană (suveranitatea).

1.1.Interpretaţi suveranitatea şi rolul acesteia pentru stat.
Autoritatea publica excusiva sau suverana (suveranitatea) este cel mai caracteristic element
specific al statului. Puterea este un fenomen legat de autoritate, care se caracterizeaza prin
posibilitatea de a coordona activitatea oamenilor conform unei vointe supreme.
Suveranitatea este definita ca fiind dreptul statului de a conduce societatea, de a stabili
raporturi cu alte state. Art 2, al 1 CRM.Suveranitatea nationala consta in dreptul poporului
de a hotari neconditionat in privinta intereselor sale si de a le promova si realiza in mod
nestingherit.
38
 1.2.Demonstraţi tangenţele şi deosebirile categoriilor:,,suveranitatea statului”,
,,suveranitatea naţiunii”, ,,suveranitatea poporului”
1.3.Formulaţi problemele consolidării suveranităţii Republicii Moldova la etapa
contemporană.
Temelia suveranitatii in RM a fost pusa prin adoptarea a 2 declaratii: declaratia
suveranitatii R.S.S. din 23.06.90 si declaratia de independenta a RM din 27.08.91. Se stie,
ca suveranitatea reala nu numai se proclama, ci se si cucereste. Constatam faptul cu regret
ca RM nu si-a cucerit deplin si definitiv suveranitatea. Regimul succesionist de la Tiraspol
constituie un impediment serios in exercitarea plenara de catre stat a puterii pe intregul sau
teritoriu. Nu putem neglija si alti factori care intirzie cucerirea suveranitatii: prezenta
militara a federatiei ruse; suveranitatea reala presupune independenta economica si politica
reala.

2. Interpretarea dreptului.
1.Caracterizaţi conceptul şi importanţa practică a interpretării dreptului.
Interpretarea dreptului –operatia logico-juridica de stabilire a sensului exact si complet al
dispozitiilor normative in vederea aplicarii acestora, oferind solutiile juridice adecvate pentru
diferite cauze.
In literatura juridica mai veche , interpretarea normei juridice mai purta si denumirea de „
tilcuire” iar scopul sau era acela de a lamuri si deslusi ideea de drept cuprinsa in
regula.necesitatea interpretarii dreptului este sustinuta in doctrina juridica.
2.Generalizaţi formele de interpretare a dreptului
formele de interpretare sunt oficiale si neoficiale. Cele oficiale se impart in generala si cazuala.
Interpetarea oficiala- se infaptuieste de un organ de stat in exercitarea atributiilor ce revin
potrivit legii. Ca regula, organele ce emit acte normative procedeaza la interpretarea acestor acte
interpretative.
Interpetarea neoficiala- este efectuata de catre subiectii care nu dispun de dreptul de a interpreta
oficial actul normativ. Interpretarea neoficiala nu are forta juridica obligatorie.
Interpretarea generala- care imbraca forma unor norme obligatorii cu caracter general
interpretarea cazuala- se reaizeaza cu prilejul solutionarii de catre organele competente a unor
cazuri concrete.
3.Estimaţi rolul Curţii Constituţionale, al Parlamentului Republicii Moldova şi a Curţii
Supreme de Justiţie în procesul interpretării dreptului.

Testul 22 1.Accepţiunile dreptului.

1.Distingeţi accepţiunile principale ale dreptului.
Acceptiunile dreptului sunt: dreptul obiectiv; subiectiv;istoric;pozitiv.
2.Determinaţi coraportul categoriilor ,,drept obiectiv” , ,,drept pozitiv” şi ,,drept
subiectiv
In dreptul obiecti, pozitiv si subiectiv ecista o legatura indisolubila, legatura care consta in
aceea ca drepturile subiective exista si se pot exercita numai in masura in care sint
recunoscute de dreptul obiectiv. Dreptul obiectiv se infatiseaza ca fiind totalitatea normelor
juridice ce activeaza intr-un stat, in timp ce dreptul subiectiv este legat de titularul lui. In
timp ce dreptul obiectiv include reguli de drept care cit de multe ar fi ele la numar sunt
totusi limitate la numar, insa drepturile subiective sint infinite la numar.
3.Estimaţi legăturile dreptului naţional al Republicii Moldova cu dreptul străin şi cu
dreptul internaţional
Aceste 3 drepturi se afla intr-o strinsa legatura. Mai intii, pentru ca legea nationala a unui
stat este cea care ingaduie ca in tara respectiva in conditiile , limitile si materiile prestabilite
chiar de normele sale, sa se aplice legea nationala a unui stat. In al doilea trind, pentru ca
legea nationala care permite aplicarea unei legi straine, la rindul ei, pe baza de reciprocitate
si in conditiile limitele si materiile prestabile de normele unei legi straine, sa se aplice in
39
 tara al carei organ legislativ e emis de acea lege (straina).In al treilea rind, normele juridice
cuprinse in legile uniforme la care un stat este parte nu sint chiar straine de legea nationala
a acelui stat de vreme ce si vointa acelui stat este incorporata de normele acesteia.
2.Categoriile normelor juridice.
1.Distingeţi norma juridică şi trăsăturile ei.
Norma juridica este elementul primar al sistemului de drept, o regula obligatorie de
comportament emisa de organele statale competente, adoptate sau sanctionate printr-un act
oficial si asigurata in caz de necesitate de forta coercitiva a statului. Trasaturile normei juridice :
sunt adoptate sau sanctionate de catre stat; stabilesc hotarele general-obligatoriu al subiectilor;
poarta un caracter dispozitiv obligatiriu; realizarea lor in anumite cazuri este asigurata de
masurile coercitive ale statului; se prezinta ca mijloc de reglementare a relatiilor sociale-tip.
2.2 Determinaţi criteriile de clasificare a normelor juridice şi modalităţile acestora
Criteriile de clasificare a normor juridice:
dupa rolul functional in mecanismul reglementarii juridice; dupa obiectul reglementarii
juridice;dupa metoda reglementarii juridice; dupa forma de exprimare a prescriptiei.
3.Estimaţi însemnătatea practică a clasificării normelor juridice.

Testul 23 1. Originea statului şi dreptului.

1. Caracterizaţi puterea şi normele sociale ale societăţii prestatale
Statul si dreptul sunt fenomene sociale ce apr la o anumita treapta de dezvoltare a
societatii umane si se dezvolta ulterior concomitent cu societatea. Insa, pina la aparitia
statului si dreptului societatea umana a cunoscut o perioada mai indelungata de existenta
si dezvoltarea , cunoscuta ca societatea primitiva, mai corect spus societatea prestatala. In
scopul caracterizarii complexe a conceputului statului este necesar de evedentiat
conditiile existente in societate ce au determinat aparitia lui. Hoarda reprezinta un grup
de indivizi reuniti fara nici o regula fixa, stabila. Se caracterizeaza printr-un mod de trai
nomad.
Evedentiem urmatoarele forme de organizare a societatii prestatale:
familia- un grup de indivizi,, uniti prin legaturi de rudenie si care determina un mod de
viata in comun.
ginta- o uniune de oameni bazata pe rudenie de singe, o comunitate de familii apropiate,
oameni bazati pe munca in comun si apararea in comun a intereselor colective , a
proprietatii comune, precum si prin comunitatea limbii, obiceiurilor, traditiilor.
Ginta matriarhala- caracterisitca pentru prima etapa de existenta a gintii, legatura de
rudenie se determina dupa mama, deoarece nu erau organizate la acel moment relatii de
casatorie.
Ginta patriarhala – dezvoltarea relatiilor economice, a metodelor de dobindire a hranei,
detemina cresterea considerabila a rolului barbatului in societate, estfel el devine centru
vietii sociale.
Tribul- o comunitate etnica si de organizare sociala a mai multor ginti sau familii
inrudite.
Uniunea tribala-un ansamblu de triburi caracterizat prin prezenta unor legaturi
gospodaresti, ciocniri militare, migratie a populatiei. Mai sunt caracterizate prin
inlocuirea legaturilor de singe cu cele teritoriale.
Primele formatiuni statale- o comunitate de oameni, care locuiesc pe un anumit teritoriu
si are una si aceiasi conducere orientata spre realizarea unor scopuri comune.
Organizarea puterii sociale in societatea prestatala era adunarea membrilor gintilor:
conducatorul militar; conducatorul gintilor; conducatorul religios.
2. Analizaţi premisele apariţiei statului şi dreptului.
Premizele de aparitie a statului si dreptului sunt: economice; sociale; militare;religioase.
Premisele economice: transformari cu caracter economic ce au determiant aparitia si altor
premise de alta natura. Putem vorbi de cele 3 diviziuni mari ale dreptului:separarea
40
 agricultorilor de crescatorii de animale; formarea distincta a castei mestesugaresti;
formarea tagmei negustorilor.
premisele sociale determina, explica aparitia statului ca forma superioara de organizare a
societatii. Premisele sociale sunt: aparitia familiei; aparitia claselor; aparitia unor forme de
administrare a societatii cu caracter permament.
Premisele militare confirma procesul de consolidare inevitabila a primelor formatiuni
statale, deoarece contribuie in mod substantial la formarea si consolidarea proprietatii
private.Premisele militare au ca efect: cresterea rolului conducatorului militar; formarea
unui detasament militar si specializat, apartiia necesitatii protejarii unui teritoriu limitat
prin anumite hotare.
3. Formulaţi principalele concepţii (teorii)de apariţie a statului şi dreptului.
Referitor la aparitia statului si dreptului putem mentiona uirmatoarele teorii: teoria
contractuluisocial; materialista; organiza;psihologica; violentei; teologica; patriarhala;
patrimoniala;rasiala. Putem determina si unele scoli: scoala dreptului natural; scoala
istorica de drept; scoala sociologica a dreptului; scoala normativista a dreptului.

2.Principiile organizării şi funcţionării aparatului de stat.

2.1.Caracterizaţi conceptul principiilor şi rolul acestora în organizarea şi funcţionarea
aparatului de stat.
Principiile organizarii si functionarii aparatului de stat au destinatia de a evedentia ideile
fundamentale cu caracter obligatoriu ce determina organziarea si activitatea aparatului de
stat. 2.2.Generalizaţi principalele principii de organizare şi funcţionare ale aparatului
de stat.
Principiile sunt urmatoarele: separarea puterii; legalitatii; publicitatii; democratismului; stiintific.
2.3.Estimaţi aplicarea şi utilizarea principiilor de organizare şi funcţionare ale
aparatului de stat în condiţiile Republicii Moldova.

Testul 24 .Forma organizării de stat.

1.1. Interpretaţi forma organizării de stat şi modalităţile aceste
Forma organizarii statale evedentiaza constructia statului, ce dezvaluie caracterul
coraporturilor dintre elementele lui componenete , dintre oganele centrale si locale ale
puterii in stat. Exista state simple (unitare) si state compuse (federative).Cele simple au un
singur nivel de organe supreme ale puterii in stat; o singura constitutie; un singur sistem
legislativ, iar cele compuse au doua nivele de sisteme legislative; teritoriul federatiei este
format din teritoriul fiecarui subiect federal in parte.
1.2.Generalizaţi caracteristicile şi deosebirile statului unitar şi statului federativ
Deosebirea statului unitar de cel federativ este ca primul reprezinta o singura formatiune
statala, cu un regim constitutional unic, are un singur rind de autoritati legislative,
executive si judecatoresti la nivel central, iar cea de-a doua este format din doua sau mai
multe state membre din unirea carora apare un nou stat-federati- ca subiect unitar de drept.
1.3.Evaluaţi problemele actuale ale formei de organizare statală a Republicii Moldova

2.Metoda logică de interpretare a dreptului.

1.Descrieţi rolul metodei logice de interpretare a dreptului în sistemul metodologic.
Metoda logica este cea mai larg intilnita intre porcedeele de interpretare a dreptului. Ea
consta in folosirea unor procedee ale logicii formale generale. Metoda logica nu poate fi
separata de celelalte metode sau procedee, deoarece orice lamurire a sensului normei
juridice se sprijina pe utilizarea judecatii logice.
2.Determinaţi regulile şi argumentele logice de interpretare a dreptului.
Printre procedeele , regulile logice, sint frecvente utilizate urmatoarele reguli: exceptia de
stricta interpretare; unde legea nu distinge nici interpretul n-o poate face; legea trebuie
41
 interpretata in sensul aplicarii ei, ci nu invers.
3.Estimaţi legătura metodei logice cu alte metode de interpretare a dreptului

Testul 25 1.Raportul juridic

1.1.Caracterizaţi conceptul şi trăsăturile raportului juridic
Raportul juridic este relatiile sociale ce apar in baza normelor juridice , in care partile sunt
legate intre ele cu drepturi si obligatiuni concrete, ce sunt garantate de catre stat.
Trasaturile raportului juridic sunt: o modalitate ale relatiilor sociale; poseda un caracter
volitional; legatura intre oameni prin intermediul drepturilor subiective si obligatiunilor
juridice; relati protejate de catre stat; apar in baza normelor juridice.
1.2.Generalizaţi elementele de structură ale raportului juridic.
Elementele raportului juridic sunt: subiectii; obiectul; continutul.
1.3.Formulaţi criteriile de clasificare şi modalităţile (categoriile) raporturilor juridice.

2 .Principiile dreptului.
2.1.Distingeţi principiilor dreptului şi delimitarea acestora de alte categorii juridice.
Principiile dreptului sunt inceputuri initiale ale dreptului care juridic intaresc legitatile
obiective ale vietii sociale.
Sunt urmatoarele principii: generale:inceputuri de baza, ce caracterizeaza particularitatile
dreptului ca fenomen ce reglementeaza relatiile sociale in ansamblu.
Interramurale: Inceputurile ce se refera la citeva ramuri de drept inrudite
Ramurale: inceputurile ce caracterizeaza particularitatile unei ramure concrete de drept
(dr.penal, civil s.a)
Pentru intelegerea continutului principiilor de drept este util sa le delitam de conceptele
dreptului, de normele juridice si de axiomele, maximele si aforismele juridice.
2.2.Generalizaţi principalele categorii de principii ale dreptului în dependenţă de
criteriile de clasificare ale acestora.
Principiile dreptului se clasifica dupa:
-gradul lor de generalizare si sfera lor de actiune, principiile dreptului se impart in generale
si interramurale.
-din punct de vedere al continutlui pot fi de inspiratie filozofica,politica sociala.
-mai putem destinge functia fundamentala si cea tehnica
-dupa divizarea dreptului deosebim: principii de drept public si de cel privat
Principalele categorii de principi sunt: principiul libertatii; egalitatii;justitiei,echitatii si
dreptati; responsabilitatii.
2.3.Formulaţi rolulul principiilor dreptului în procesul de legiferare şi de aplicare a
dreptului

Testul 26 .Organizarea politico-etatică a Republicii Moldova.

1. Distingeţi dimensiunile Republicii Moldova ca stat.
Dimensiunile R.M:puterea publica excusiva sau suverana.Poseda suveranitate deplina si
independenta a puterii legislative,executive si judecatoresti pe teriotriul sau,suprematie
referitor la alte puteri de pe teritoriu statului si independenta referitor cu orice putere
stsaina,teritoriu-suprafata terestra limitat de hotarele statului,pe care locuiste o anumita
popolatie asupra careia se rsfringe puterea statala.Populatia-o comunttate de oamneni
care se raporteaza la stta printr-o legatura juridica ce stabileste drepturi subiective si
obligatii juridice si locuieste pe teritoriu statului .2.Determinaţi scopul, sarcinile şi
funcţiile statului Republicii Moldova.
Scopul statului poate fi proclamat oficial in Constitutia R.m sau poata sa rezulte din
continutul acesteai.Astfel Art 1 alin 3 din Constitutie statueaza ca :R.M este un stat de
drept, democratic.Prin urmare acestea dispozitii constituie scopul suprem al statului
42
 moldovenesc.Constituti aca act juridic suprem,este si un act programatic de
durata.Realitatea obiectiva ne determina sa evidentiem si alte obictive ale statului:-
consolidrea statalitattii R.M si fundamentarea bazelor legale de functionare a
statului.Pentru atingerea obiectivelor evidentiate se impune antrenarea intregii societati
intr-o activitate dee perspectiva prin avansarea unor sarcini
economice,politice,sociale,ideologice.sarcina economika principala a R.M era stabilita
in art 126 alin 1 din constitutie......sarcina politica principala este determinata de
realitatea cu care se confruta statul nostru.la etapa actuala nimik nu e mai importatnt
decit integritatea teritoriala sia sigurarea unitatii poporului R.M(atr 10 alin1 )sarcina
sociala principala a R.M este stipula ain art 47 alin 1 din Cons.Sarcina ideologica a
statului nostru consta in recunoastere reala a si nu formala a demnitatii tuturor membrilor
comunitatii umane si in formarea unei societati,in acre deminataea omului,drepturile si
liberatile lui reprezinta valori supreme si sunt garantate.principalel functii interne ale
statului R.M sunt;1)functia economico-organizatorica a statului.Functia cultural-
educativa,caracterizeaza atitudinea statului fata de potentialull sau uman,intelectual si
siritual.Functia de mentinere a ordinii publice,in general si a ordinii legale in speciala
.Functia de garantare si aparare a drepturilor si libertatilor fundamentale ale
omului.Functia ecologica.la functiile externe ale statului R.M se atribuie:1)Functia de
aparare a statulu,functia de mentinere a pacii si ordinii mondiale,functia de colaborare si
consolidare a relatiilor cu tarile comunitatii internationale,functia de integrare in
economia mondiala si de colaborare cu alte state in solutionarea problemelor globale..
3.Formulaţi elementele constitutive ale formei statului şi coraportarea acestora la
realităţile Republicii Moldova.

2.Supremaţia legii - exigenţă a statului de drept.

1.Definiţi statul de drept, exigenţele şi principiile acesteia.
statul de drept semnifica acel sistem de organizare socialain care legile cu un continut clar
sunt cunoscute publiculuiu:au la baza sistemul de valoriu umane general recunoscute,sunt
aduse la indeplinire in mod nepartinitor,egal si echitabil de catre autoritatile publice se supun
legii,sunt garantate in realizarea de catre o justitie accesibila,impartiala si independenta.Ion
deleanu considera ca fiin conditii sau permise iminente ale statului de drept cel putin
urmatoarele:acreditarea unei noi conceptii cu privire la stat(indosebi sub urmatoarele
aspecte:natura voluntara sau consensuala a statului,delimitarea statului de societate civila
,responsibilitatea statului si autoritatilor care il alcatuiesc,constrigerea interventiei statului in
societate la domeniile minimale,la forme adevcate si rezonabile)valorificarea in conditii
contemporane pe relieful unor realitati politice insurmontabile,a ratiunilor si mecanismului
separatiei puterilor,instaurarea si aprofundarea unei autentice si reale democratii,structurarea
ordinii juridice coerente si ierarhizate si asigurarea acestei ordini.Statul de drept se
caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi:este fundamentat pe suprematia legii,presupune
realizzarea stricta aa legilor de catre toti,se prevede raspunderea reciproca a statului si
cetatenilor in limitele stabilite de lege,existenta unei democtrattii constitutionale reale,sitn
asigurate drepturile si liberatatile omului,exista o reala separatie independenta a puteriilo.
2. Determinaţi natura juridică a Supremaţiei Constituţiei şi legii în statul de drept.
Supremaiea constitutiei– este o calitate de superioritate in comparatie derestu actelor normative
din sistemul de drept al statuui (RM).Suprematia nu este o declarative abstractă dar se manifesta
foarte concret prin 3domenii: 1.suprematie juridicală (conform prevedrilor articolui 7
dinconstitutia Republicii Moldova , ea este declarată legea supremă si dacăexistă divirgene dintre
constituie si alte acte normative atunci se va modifica nu constituia dar restul legilor să se
alenieze constituiei.Orice prevedere care contravine constituiei este declarata nulă. 2. Suprematia
materială(constituia fiind lege supremă reglementeaza nu oarecare relatii sociale dar numai cele
mai importante numite fundamentale din domeniulmeninerii, exercitarii puterii de stat si
drepturile persoanei. 3.Suprematia formala (este o forma de de manifestare a constitutiei si se
43
refera la procedura de adoptare si revizuire, modificare.) Constitutia estesuperioara de alte acte
deoarece :1. Reglementează cele mai importanterelatii în societate, 2. Este un program al naiunii
, 3. Este un etalon un barometru deoarece restul normelor se aliniază cu constituie astfel se
asigura o armonie in sistemul de drept.
3. Estimaţi realizarea practică a principiului Supremaţiei legii în Republica Moldova
îmbunătăţirea de mai departe a principiului separării puterilor, în conformitate cu care toate cele
trei ramuri ale puterii − legislativă, executivă şi judecătorească, sînt la fel de importante, dar au
competenţe, mecanisme de formare şi funcţionare diferite.
Republica Moldova are în acest sens realizări reuşite, însă pentru a înfăptui de facto principiul de
„separare al puterilor” e nevoie să fie dezvoltat sistemul de control şi de echilibrare în
administrarea publică şi politică. În acest scop, este oportun să fie îmbunătăţite metodele de
interacţiune continuă a structurilor puterii de stat, în scopul elaborării soluţiilor coordonate
bazate pe satisfacerea intereselor reciproce şi compromisurilor rezonabile, a opri părţile de
excesul de ambiţii, egoism şi acte necugetate în interes propriu. Este deosebit de importantă
aplicarea principiului „separării puterilor” în ceea ce priveşte reţeaua sistemului judiciar, în baza
unei delimitări clare a competenţelor, a modului de formare a lor şi de independenţa faţă de alte
ramuri ale puterii a tuturor verigilor sistemului judiciar din Republica Moldova.
Institutul preşedinţiei nu se referă la acest principiu de separare al puterilor în stat. Conform
Constituţiei Republicii Moldova, Preşedintele este şeful statului şi trebuie să asigure coordonarea
necesară a activităţii diferitor ramuri ale puterii în stat − legislative, executive şi judecătoreşti,
adică, îndeplineşte rolul opus principiului de „separare al puterii”

Test nr. 27
1.Populaţia (naţiunea) ca dimensiune a statului.
1.Definiţi rolul şi esenţa populaţiei în contextul dimensional al statului.
2.Stabiliţi legătura, interdependenţei şi interacţiunea categoriilor ,,naţiune”, ,,minoritatea
naţională” , ,,grup etnic”.
3.Estimaţi conţinutul etnic al Republicii Moldova.

2.Evenimentele legislative.
1. Interpretaţi rolul evenimentelor legislative în viaţa juridică a societăţii .
2. Determinaţi natura juridică a suspendării şi rectificării actelor normative.
3. Estimaţi importanţa sistematizării legislaţiei în Republica Moldova.

Testul 28

1.Drepturile şi libertăţile omului în condiţiile statului de drept

1.1. Identificaţi drepturile şi libertăţile omului şi principiile acestora .
In conditiile statului de drept se pastreaza drepturile omului si drepturile cetateanului,
deosebirea dintre omul cetatean de omul necetatean.
1.2.Determinaţi modalităţile (categoriile) drepturilor şi libertăţile omului conform
Constituţiei Republicii Moldova. Apelam constitutia!!!!
1.3.Estimaţi problemele garantării drepturilor şi libertăţilor omului în contextul
constituirii statului de drept în Republica Moldova.

2.Constituţia- legea supremă a statului şi societăţii

2.1.Identificaţi Constituţia şi trăsăturile acesteia ca lege supremă a statului.
Constituția Republicii Moldova este legea supremă și principală a Republicii Moldova și a
44
 societății statului. Constituția determină principiile generale ale societății, drepturile și
îndatoririle omului ș.a.m.d.. A fost adoptată pe 29 iulie 1994. Constă din 8 titluri, fiecare
fiind împărțit în capitole și secțiuni.
2.2.Determinaţi etapele dezvoltării constituţionale a Republicii Moldova.
După dezmembrarea Uniunii Sovietice, în 1991, fosta Republica Sovietică Socialistă
Moldovenească se declară independentă la 27 august 1991 sub numele de Republica Moldova,
iar la 2 martie 1992 a fost recunoscută și de Organizația Națiunilor Unite[
În discursul din 27 aprilie către Parlament, președintele Snegur a cerut Parlamentului să
amendeze Constituția și să schimbe numele limbii naționale în „română”. Decizia finală a
guvernului a fost amânată până în toamnă din cauza articolului din Constituție care stipula că
înaintea unei modificări a Constituției trebuie să treacă 6 luni. Demonstrațiile studențești au fost
amânate până pe 6 septembrie.Republica Moldova, după obținerea independenței, devine un stat
suveran și independent. Odată cu obținerea independenței din 1991 apar și o mulțime de
probleme și conflicte soldate cu pierderi de vieți omenești și vărsări de sânge.
2.3.Estimaţi conceptele principale ale Constituţiei Republicii Moldova din 29 iulie 1994.

Testul 29

1.Ideologia apariţiei statului.

1.Caracterizaţi premisele apariţiei statului.
Premizele de aparitie a statului si dreptului sunt: economice; sociale; militare;religioase.
Premisele economice: transformari cu caracter economic ce au determiant aparitia si altor
premise de alta natura. Putem vorbi de cele 3 diviziuni mari ale dreptului:separarea
agricultorilor de crescatorii de animale; formarea distincta a castei mestesugaresti;
formarea tagmei negustorilor.
premisele sociale determina, explica aparitia statului ca forma superioara de organizare a
societatii. Premisele sociale sunt: aparitia familiei; aparitia claselor; aparitia unor forme de
administrare a societatii cu caracter permament.
Premisele militare confirma procesul de consolidare inevitabila a primelor formatiuni
statale, deoarece contribuie in mod substantial la formarea si consolidarea proprietatii
private.Premisele militare au ca efect: cresterea rolului conducatorului militar; formarea
unui detasament militar si specializat, apartiia necesitatii protejarii unui teritoriu limitat
prin anumite hotare.

2.Determinaţi teoriile ( conceptuale) principale de apariţie a statului şi cauzele

multiplicităţii lor.
Referitor la aparitia statului si dreptului putem mentiona uirmatoarele teorii: teoria
contractuluisocial; materialista; organiza;psihologica; violentei; teologica; patriarhala;
patrimoniala;rasiala. Putem determina si unele scoli: scoala dreptului natural; scoala
istorica de drept; scoala sociologica a dreptului; scoala normativista a dreptului
3.Estimaţi teoria contractualistă ( contractului social) de apariţie a statului.
Nasterea statului este rezultatul unei intelegeri intre oameni, a unui contract nascut din vointa
oamenilor, a unui :pact de supunere”. Ca urmare, supusii promiti sa asculte, iar regele le promite
un minim de libertate. (Rousseau)

2Elementle de structură ale rapotului juridic.

1.Definiţi conceptul şi elementele de structură ale raportului juridic.
Raportul juridic este relatiile sociale ce apar in baza normelor juridice , in care partile sunt
legate intre ele cu drepturi si obligatiuni concrete, ce sunt garantate de catre stat.
Elementele raportului juridic sunt: subiectii; obiectul; continutul.
45
 2.Stabiliţi legătura dintre elementele de structură ale raportului juridic.
3.Estimaţi natura şi importanţa obiectului raportului juridic.
Dupa obiectul reglementarii juridice : norme materiale; norme procesuale;norme ale
dreptului constitutional; n.ale dr. Administrativ; n ale dr. Civil; n,ale dr.penal.

Testul 30
1.Dreptul obiectiv şi dreptul subiectiv.
1.1.Caracterizaţi dreptul ca fenomen social şi juridic.
Dreptul este inainte de toate un fenomen social. Realitatea juridica (juridicul) este o
dimensiune inalienabila a realitatii sociale in conditii istorice determinate. Componentele
juridicului sunt: constiinta juridica, dreptul si relatiile juridice (ordinea de drept). Fenomenul
juridic alcătuit din totalitatea ideilor, conceptelor, opiniilor cu privire la drept, cu privire la
necesitatea impunerii anumitor comportamente membrilor unei comunități prin norme
juridice. T.G.D- ul ne ajută să înțelegem fenomenul juridic prin însușirea conceptelor și
categoriilor juridice teoretice pe care le elaborează; elaborează și definește norma juridică și
raportul juridic, noțiunea de subiect de drept, noțiunea de răspundere juridică, de aplicare ori
interpretare a dreptului. Dreptul apare odată cu statul, atunci când societatea umană se
structurează în forme de organizare diferențiate din nevoia reală de a se apăra împotriva celor
care atentau la existența ei și în scopul unei gospodăriri mai bune a resurselor materiale. Nu
doar statul poate asigura forța de constrângere. Armata, biserica, grupuri criminale,
economice sau revoluționare pot și chiar au impus, uneori, regulile lor celorlalți sub
amenințarea cu sanctiunea.
1.2.Determinaţi accepţiunile dreptului
Acceptiunile dreptului sunt: dreptul obiectiv; subiectiv;istoric;pozitiv.
1.3.Estimaţi interacţiunea şi interdependenţa dreptului obiectiv, dreptul pozitiv şi
dreptului subiectiv
In dreptul obiecti, pozitiv si subiectiv ecista o legatura indisolubila, legatura care consta in
aceea ca drepturile subiective exista si se pot exercita numai in masura in care sint
recunoscute de dreptul obiectiv. Dreptul obiectiv se infatiseaza ca fiind totalitatea normelor
juridice ce activeaza intr-un stat, in timp ce dreptul subiectiv este legat de titularul lui. In
timp ce dreptul obiectiv include reguli de drept care cit de multe ar fi ele la numar sunt totusi
limitate la numar, insa drepturile subiective sint infinite la numar.

2.Funcţiile teoriei generale a dreptului şi statului ca ştiinţă şi ca disciplină de studiu.

2.1.Caracterizaţi teoria generală a dreptului şi statului ca ştiinţă şi ca disciplină de
studiu.TGD se caracterizeaza ca o stiinta : politica; filozofica;politico-juriidca; juridica.
Desi, TGD e o stiinta generala si abstracta, ea nu se ridica la nivel de teoretizare a
filozofiei, limitindu-se doar la cercetarea si formularea legilor care genereaza doar
fenomenele juridice. Acesta formuleaza definitiile statului, dreptului, celelalte concepte si
categorii specifice realitatii juridice a societatii cum ar fi: categorii de norma juridica; izvor
de drept; raport juridic s.a
TGD este o disciplina de orientare, care are drept scop sa determine ce este dreptul, ce este
statul, este totodata un studiu de ansamblu. Un asemenea ansamblu nu este deloc
asemanator cu amanuntele si aceasta e caracteristic pentru enciclopedia dreptului. TGD nu
se limiteaza doar la cercetarea unor elemente ale statului si dreptului. Ea stabileste ce leaga
elementele, interactiunea lor in cadrul realitatii juridice, legitatile aparitiei si dezvoltarii lor.
2.2.Determinaţi funcţiile teoriei generală a dreptului şi statului
Functiile TGD sunt: de cunoastere; ontologica; euristica; ideologica; prognostica.
2.3.Estimaţi funcţia metodologică a teoriei generală a dreptului şi statului faţă de
ştiinţele juridice de ramură
TGD furnizeaza celorlalte domenii ale stiintelor juridice de ramura premisele si categoriile
conceptuale si metodologice.Fiecare stiinta juridica de ramura studiaza problemele juridice
46
 ce aprtin ramurii de drept corespunzator in strinsa concordanta cu cerintele si nazuintele
din care s-au nascut. La studierea problemelor respective fiecare ramura de drept conduce
de categoriile si principiile elaborate de TGD. Astfel, ultima apare ca o stiinta
metodologica pentru stiintele juridice de ramura.

Testul 31 1.Consideraţii privind sistemul ştiinţelor juridice.

1.1.Identificaţi ştiinţa dreptului şi trăsăturile generale şi speciale ale acesteia.
Stiinta dreptului este o stiinta social-umana, o stiinta despre societate.Ea se ocupa de
studierea realitatii juridice in societate.Principalele trasaturi ale stiintei sunt:
veridicitatea,rationalitatea, verificabilitatea, perfectibilitatea.
1.2.Generalizaţi criteriile de clasificare a ştiinţelor juridice şi particularităţile
categoriilor principale de ştiinţe juridice
Referindu-ne la clasificarea stiintelor juridice,putem scoate in evidenta urmatoarele stiinte:
stiinte juridice istorico-teotetice; stiinte juridice de ramura; stiinte juridice auxiliare.
Clasificarea stiintilor juridice in urmatoarele categorii: Teoria generala a dreptului si statului;
stiinte juridice istorice; stiinte juridice de ramura; stiinte juridice interramurale; stiinte
juridice auxiliare; stiintei dreptului international.
1.3.Argumentaţi necesitatea studierii ştiinţelor juridice de ramură pentru un viitor
jurist
Avem nevoie de studierea stiintelor juridice de ramura deoarece aceasta cerceteaza parti ale
mecanismului , anuite organe ale lui, grupe aparte de norme juridice, concetrind atentia la
cercetarea structurii si functiilor lor, analizeaza particularitatile reglementarii juridice a unei
concrete categorii de relatii sociale. Acest fapt joaca un rol foarte inalt in cunostintele
viitorului jurist, care urmeaza a le pune in practica sa.
2.Constituirea statalităţii Republicii Moldova.
2.1.Caracterizaţi Declaraţia de suveranitatea din 23 iunie 1990 şi rolul acesteia pentru
constituirea statului nostru
În data de 23 iunie 1990 Sovietul Suprem al RSS Moldova a adoptat declaraţia de
suveranitate. în 1990 URSS se destramă încet, iar republicile unionale devin de fapt state
separate, cu excepţia chestiunilor care ţin de valuta comună, apărarea şi structurile KGB,
care sunt controlate încă de Centru. Din perspectiva republicilor, era important ca acestea
să aibă un statut bine definit înainte să înceapă negocierile privind încheierea unui Tratat
unional, pentru că altfel exista riscul ca Moscova să-şi impună punctul său de vedere în
ceea ce priveşte conţinutul noii federaţii sovietice. Adoptarea declaraţiei de suveranitate de
către legislativul de la Chişinău are loc deci în acest context. declaraţia Sovietului Suprem
al RSS Moldova stipulează în mod clar supremaţia legilor RSSM asupra celor unionale,
instituie cetăţenia republicană şi prevede dreptul suveran de a ţine relaţii diplomatice cu
toate ţările lumii. Se menţionează ideea că RSS Moldova respectă statutul ONU şi îşi
exprimă adeziunea faţă de principiile acestei organizaţii şi, participă la crearea unui nou
sistem de securitate în Europa. În sfârşit, dar nu în cele din urmă, se stipula că prezenta
Declaraţie serveşte drept bază pentru elaborarea noii Constituţii a R.S.S. Moldova,
perfecţionarea legislaţiei republicane şi ca poziţie a RSS Moldova pentru pregătirea şi
încheierea Tratatului unional în cadrul comunităţii statelor suverane.
2.2.Generalizaţi sarcinile Republicii Moldova prin prisma Declaraţiei de
Independenţă din 27 august 1991.
Declarația de independență a Republicii Moldova în mod clar și direct, susține
suveranitatea Republicii Moldova pe teritoriul Transnistriei, deoarece este "o parte
componentă a teritoriului istoric și etnic al poporului nostru". Cu toate acestea, Declarația
de independență a Republicii Moldova este ea însăși un argument împotriva suveranității
Republicii Moldova asupra Transnistriei, cum îl denunță acordul de la 23 august 1939,
47
 între Guvernul URSS și Guvernul Germaniei, "nulă și neavenită" fiind uniunea doar
formală între cele două teritorii.
2.3.Estimaţi importanţa teoretică şi practică a Constituţiei Republicii Moldova prin
consolidarea statului Republica Moldova.
În urma proclamării independenţei de stat a Republicii Moldova, în vederea garantării
stabilităţii instituţiilor şi valorilor democratice, au fost adoptate şi transpuse în viaţă prevederile
unui şir important de acte legislative cu privire la multiple domenii ale vieţii publice. Constituţia
Republicii Moldova, adoptată la 29.07.1994, a stabilit principiile şi valorile democratice de
guvernare, a instituit principiul separaţiei puterii în stat, creînd astfel premisele unei dezvoltări
democratice durabile.
Pe fundalul unui proces complex şi dificil de reformă, o dată cu transpunerea standardelor
democratice şi rigorilor economiei de piaţă în realitatea social-economică şi politică din
Republica Moldova, s-a produs treptat o accentuare a instabilităţii politice, determinată de
denaturarea percepţiei funcţionării puterilor într-un stat democratic şi de erodarea, în consecinţă,
a sistemului arhitecturii puterii. Această tendinţă negativă s-a manifestat şi prin faptul că de la
proclamarea suveranităţii şi pînă acum în Moldova au avut loc alegeri parlamentare anticipate
(1994, 2001) şi s-a remarcat o anumită instabilitate guvernamentală. Perindarea guvernelor a fost
determinată de: instabilitatea sistemului partidelor politice; de lipsa dialogului continuu, deschis
şi eficient dintre putere şi opoziţie, precum şi de lipsa unei viziuni integratoare a elitei politice.

Testul 32 1. Limbaj şi stil în elaborarea actelor normativ-juridice

1.1 Interpretaţi rolul limbajului şi stilului în elaborarea actelor normativ-juridice
Limbajul juridic este, prin excelenta, un limbaj specializat, institutionalizat[4]. S-a recunoscut
limbajului juridic faptul ca este un limbaj special de tip preferential, in sensul ca ofera un model
de comportament de un anumit tip, considerat preferabil, sub aspect de utilitate si interes public,
fata de un alt tip de comportament. Textul normei juridice trebuie sa se caracterizeze prin maxi-
ma claritate, precizie, concizie si caracter stereotip.
Ca limbaj institutionalizat, limbajul actelor normative juridice este guvernat de reguli
pragmatice; in evolutia sa el strabate un proces de specializare si modernizare la toate nivelele
(textual, sintactic si lexico-semantic).
1.2.Generalizaţi specificul prezumţiilor în drept şi categoriile acestora.
Prezumtiile, sunt, la randul lor, procedee tehnice pe care legiuitorul le utilizeaza in constructiile
juridice. In anumite situatii, legiuitorul presupune ca ceva, fara a fi fost dovedit, exista cu
adevarat. Spre exemplu, prezumtia cunoasterii legii, cu consecinta sa.
1.3.Estimaţi ficţiunile ca procedee de tehnică legislativă şi rolul lor
Fictiunea juridica este un procedeu de tehnica, in conformitate cu care un anumit fapt este
considerat ca existent sau ca stabilit, desi el nu a fost stabilit sau nu exista in realitate. Fictiunea
pune in locul unei realitati, alta inexistenta. Spre exemplu, situatia in care o persoana este
declarata incapabila permanent, desi poate sunt cazuri cind ea este capabila, are momente de
luciditate, totusi, printr-o fictiune, interzisul este socotit permanent incapabil. Copilul conceput
este socotit ca deja nascut, el fiind subiect de drept, cat priveste drepturile sale.

2.Structura normei juridice

2.1.Interpretaţi norma juridică şi trăsăturile esenţiale ale acesteia
Norma juridica este elementul primar al sistemului de drept, o regula obligatorie de
comportament emisa de organele statale competente, adoptate sau sanctionate printr-un act
oficial si asigurata in caz de necesitate de forta coercitiva a statului.
Trasaturile normei juridice : sunt adoptate sau sanctionate de catre stat; stabilesc hotarele
general-obligatoriu al subiectilor; poarta un caracter dispozitiv obligatiriu; realizarea lor in
anumite cazuri este asigurata de masurile coercitive ale statului; se prezinta ca mijloc de
reglementare a relatiilor sociale-tip.
48
2.2. Analizaţi elementele de structură ale normei juridice şi legătura indisolubilă a
acestora.
Elementele normei juridice sunt : ipoteza, dispozitia, sanctiunea.
Ipoteza este o parte a normei juridice care stabileste conditiile , imprejurarile sau faptele in
prezenta carora se cere o anumita conduita , precum si categoriile subiectilor la care se refera
prevederile normei.
Dispozitia este parte a normei juridice, ce contine comportamentul , care necesita a fi respectat
de participantii la raporturile juridice in conditiile indicate de catre ipoteza, adika drepturile
subiective si obligatiunile juridice ale persoanelor vizate de norma juridica.
Sanctiunea este o parte a normei juridice, ce indica la urmarile negative,care apar in rezultatul
incalcarii dispozitiei normelor juridice in conditiile determinate de ipoteza.
Structura logico-jjuridica a normei e stabila , o norma are intotdeauna acele 3 elemente. Dar
aceste elemente le intilnim rar intrunite intr-un loc. Insa, norma jurica e obligatorie sa contina
cele 3 elemente, din simplu motiv ca structura logico-juridico a normei se confunda cu structura
ei tehnico-legislativa, redata in articolele actului normativ.
2.3. Estimaţi sancţiunile ca element de structură a normelor juridice şi categoriile lor.
Sanctiunea este o parte a normei juridice, ce indica la urmarile negative,care apar in rezultatul
incalcarii dispozitiei normelor juridice in conditiile determinate de ipoteza.
Dupa regimul lor juridic, deosebim: sanctiuni transmisibile si netransmisibile.

Testul 33 1.Organizarea politico-etatică a Republicii Moldova.

1.1. Identificaţi dimensiunile statului Republicii Moldova ca stat
Potrivit conceptului Constituţiei Republicii Moldova teritoriului
statului îi sunt specifice următoarele caractere juridice:
inalienabilitatea şi indivizibilitatea. Astfel art. 3 si art 1 din CRM.
1.2.Determinaţi scopul, sarcinile şi funcţiile statului Republicii Moldova
Statul are ca scop ocrotirea dreptului şi garantarea libertăţii. În această ordine de idei Heghel
menţiona „Dacă cetăţenilor nu le merge bine, dacă scopul lor subiectiv nu este satisfăcut,
atunci statul stă pe picioare slabe”. Rolul statului constă în apărarea orânduirii de stat. De
asemenea potrivit Constituţiei Republicii Moldova, statul este obligat să ia19 măsuri pentru ca
orice om să aibă un nivel de trai decent, care să-i asigure sănătatea şi bunăstarea lui şi familiei
lui,(art. 47, alin. 1.). Funcţiile statului sînt definite ca fiind direcţiile fundamentale de activitate a
statului. Funcţiile interne
1) funcţia legislativă – prin care statul prin organismele sale specializate adoptă sistemul
legislativ al societăţi; 2) executivă – care presupune realizarea activităţii de organizare a
executării legilor şi a altor decizii adoptate, 3) judecătorească - prin care se supraveghează
aplicarea corectă a legilor şi sancţionarea încălcărilor acestora.Funcţiile externe
Pe plan extern statul îndeplineşte funcţiile:
1) de promovare a cooperării cu celelalte state,
2 ) de statornicire a unor relaţii de bună vecinătate,
3) de apărare a ţării printr-o relaţie de cooperare şi
parteneriat cu alte ţări,
4) apărarea independenţei şi suveranităţii statale, a integrităţii teritoriale.
1.3.Formulaţi elementele constitutive ale formei statului şi coraportarea acestora la
realităţile Republicii Moldova.

2.Litera şi spiritul legii

2.1. Interpretaţi rolul spiritului şi litera legii pentru interpretarea corectă a
conţinutului normelor juridice.
Litera legii ne obliga la interpretarea literala exacta a continutului normei juridice. Acest
comportament nu poate sa nu se incadreze in cerinta prevazuta de art55 CRM. In acest sens
normele juridice orienteaza, influenta si determina comportamentele subiectilor de drept. De
49
 cele mai multe ori subiectii manifesta tendinte de adeziune la normele si valorile juridice
promovate de societate, conformindu-se acestora.Spiritul legii scoate in evidenta scopyl,
finalitatea avuta in vedere de legiuitor cind a reglementat comportamentul subiectului.
2.2. Determinaţi abuzul de drept şi frauda la lege
In cazul abuzului de drept , drepturile , libertatile, competentele, atributiile conferite de normele
juridice subiectilor nu sint exercitate cu buna-credinta, inlacindu-se spiritul legii, intentia
legiuitorului, finalitatile normelor juridice.
Frauda de lege prezinta o manevra ilegitima facuta cu scopul de a evita intentionat aplicarea
normelor juridice, care sint in mod normal aplicabile, pentru a promova in mod ilegal unele
interese, a ocolo anumite consecinte legale care nu convin, a profita de reglementarile juridice
mai favorabile prin diverse artificii nepermise de lege.
2.3.Estimaţi rolul Parlamentului Republicii Moldova şi a altor autorităţi publice pentru
înlăturarea cazurilor de abuz de drept şi frauda la lege.

Testul 34

1.Normele sociale
1.Caracterizaţi conceptul şi trăsăturile normelor sociale
Normele sociale sunt determinate de nivelul dezvoltarii organizarii social-economice si
reglementeaza comportamentul uman in societate.
Trasaturile normelor sociale sunt:
1. Norma sociala reflecta nivelul de dezvoltare a societatii in care ea exista si caracterizeaza
aceasta societate;
2.stabilesc standarte de comportament si reglementeaza relatii sociale
3. Evolueaza de la anumite situatii tipice ce exista in societate;
4.poarta un caracter impersonal
2.Determinaţi categoriile principale de norme sociale şi criteriile de clasificare a normelor
sociale
Principalele cate gorii de norme sociale sunt: norme de drept; de morala; organizatiilor nestatale;
obiceiurile; norme religioase; altele.
Criterii de clasificare sunt: mijloacele de stabilire si asigurare; metodele de confirmare si
exprimare; modalitatile de formare; metode de confirmare si exprimare.
3.Formulaţi corelaţia normelor juridice cu alte categorii de norme sociale.

2.Dreptul public şi dreptul privat.

1.Distingeţi diviziunile generale ale dreptului
Dupa gradul lor de generalizare si sfera lor de actiune , principiile dreptului se impart in:
principii generale, ramurale,interramurale.In dependenta de functiile pe care le indeplinesc
principiile generale ale dreptului, putem distinge , pe de o parte, functia fundamentala, iar pe de
alta parte , functia tehnica.Dupa sfera de aplicare , principiile dreptului pot fi divizate in principii
de drept national;comunitar; international. Dupa divizarea dreptului, deosebim: principii de drept
public si drept privat.
2.Determinaţi factorii ce condiţionează divizarea dreptului în ,,drept public” şi ,,drept
privat”
Divizarea dr in dr public si dr privat nu trebuie abosutizata.Interesul general n-ar fi nimik ,ar fi o
absurditate daca n-ar fi imartasit cu fiecare particular,tot asa cum si interesul individual nu poate
fi neglijat de stat.Normele dreptului public intereseaza pe particular,nu ne este indiferent nmodul
cum functioneaza serviciile publice,fara de care nici nu putem xista in toata fiinta noastar.Si
invers,dizpozitiile de drept privat interezeaza statul.Dispozitiile de drept civil reglementeaza
50
printre altele averea noastra.dar statul nu poate fi indiferent daca cetatenii sai traiesc in haos si
daca nu exista nici un fel de sanctiune,daca se incalaca continu normele de drept.Dreptul privat
atinge indeaproape interesele publice,orice nedreptate s-ar comite contra unii particular,este o
nedreptatte care se face fata de catre intreaga societate.Atunci cind cineva lupta pentru dreptul
sau,lupta in realitatae pentru paza ordinii legale.Dupa parerea mea respectarea dr sub toate
formele sale intereseaza intreaga societate,caci intreaga societate nu ar putea sa existe daca
respectul dr nu ar exista .prin urmare nu s epoate sustine ca deosebirea dintre dr public si cel
privat de intemiaza inclusiv,numai pe ideea interesului,pe care normele respective il
prezintapentru un stat sau particular.Atit dr public cit si cel privat intereseaza in acelasi fel si pe
stat si pe particular.
3.Estimaţi ramurile dreptului ce se atribuie la ,, drept public” şi la ,,drept privat”.
Drept public: drept penal; drept procesul penal; drept constitutional; drept administrativ; drept
financiar; drept bancar; drept international public.
Drept privat: drept civil;drept procesual civil; drept comercial; dreptul muncii; dreptul familiei;
dreptul proprietatii intelectuale;dreptul international privat; dreptul comertului international.

Testul 35
1.Doctrina(ştiinţa dreptului) ca izvor de drept
1.Caracterizaţi doctrina ca izvor de drept la diferite etape de dezvoltare istorică.
Istoriceste vorbind, doctrinei , in timp i-a revenit un rol creator direct. In acelasi timp, insa ,
ea nu poate fi considerata un izvor de drept. Ca izvor de drept, stiinta juridica a fost
recunoscuta mai mult in epoca antica si cea miedevala.Mai apoi, in epoca din urma a
Imperiului Roman, s-a format obiceiul de –a rezolva chestiunile dreptului , citindu-se parerile
vechilor jurisconsulti. Si in evul mediu, doctina a avut un rol important, judecatorii apelind la
operele stiintifice spre a gasi solutiile potrivite pentru cauzele aduse in fata lor.Doctrinei ii
revine un rol foarte important datorita faptului ca dreptul nu era codificat, de multe ori nici
scris.Dupa codificcarea napoleonina urmeaza o perioada de stabilitate a reptului scris si de
pierdere a pozitiei doctinei in calitate de izvor al dreptului. Fara a fi la etapa contemporana
un izvor de drept, doctina juridica contribuie esential la dezvoltarea dreptului, la elaborarea,
interpertarea si aplicarea dreptului.
2.Determinaţi coraportul doctrinei cu alte izvoare de drept.
3.Estimaţi rolul doctrinei juridice în Republicii Moldova la etapa contemporană
Fara a fi la etapa contemporana un izvor de drept, doctina juridica contribuie esential la
dezvoltarea dreptului, la elaborarea, interpertarea si aplicarea dreptului. doctrina are astăzi un
foarte important rol în cunoaşterea fenomenului juridic, în cunoaşterea relaţiilor sociale
supuse reglementării juridice în interpretarea şi aplicarea corectă a legii în dezvoltarea şi
perfecţionarea dreptului, dar ea nu poate fi considerată a fi un izvor de drept.
2.Metoda istorică de cercetare a fenomenului ,, stat”, ,,drept”.
1.Interpretaţi metoda istorică şi importanţa acesteia în procesul investigaţional al
fenomenelor juridice.
Potrivit metodei istorice , se cerceteaza statul, dreptul, realitatea juridica a societatii in
perspectiva si dezvoltarea sa istorica, in miscare.Statul, dreptul sint niste fenomene sociale ,
activitatea carora decurge in anumite limite de timp si spatiu. Pentru a intelege esenta si
rolul lor e necesar sa analizezi, in prealabil, intrebarea ce se refera la caracterul
particulatitatile epocii la care statul si dreptul se atribuie.In caz contrar, ele nu nu for fi
intelese la justa lor valoare, vor fi intelese in mod eronat.Apelind la istorie, dreptul isi afla
conditiile ce-i pot descifra ascendenta. Istoria ne permite sa scoatem in evidenta radacinile
prezentului si sa le prognozam pe cele din viitor.
51
 2.Determinaţi interacţiunea metodei istorice cu alte metode de cercetare juridică.
Metodele sunt procedee folosite pentru realizarea unui lucru sau atingerea unui socr. Ele se
afla intr-o interactiune strinsa, fiindca odata ce mergem spre analiza si cercetarea dreptului,
noi apelam la majoritatea din ele.
3.Formulaţi exemple de utilizare a metodei istorice în procesul de cercetare a statului
şi dreptului Republicii Moldova
La cercetarea statului si dreptului RM , e necesar metoda istorica deoarece, datorita
acesteia se studiaza statul, dreptul din punct de vedere al faptului cum si de ce au aparut
ele, prin ce etapa de dezvoltare au trecut, ce au devenit azi si ce pot deveni miine.

Test nr. 36
1Contractul normativ juridic.
1. Interpretaţi conceptul şi rolul contractului normativ juricic.
1. Contractul (de la latinescul „contractus" - a strînge) este un acord încheiat între două sau
mai multe persoane fizice ori juridice, din care decurg anumite drepturi şi obligaţii. Ca act
juridic, contractul constituie acordul între două sau mai multe persoane în scopul de a
produce efecte juridice, adică acordul naşte, modifică, transmite sau stinge raporturi juridice.
Contractele normative pot opera în aşa domenii, cum ar fi:
a) în dreptul constituţional, în materia organizării şi funcţionării
structurii federative a statelor;
b) în dreptul muncii şi securităţii sociale contractul colectiv de mun
că este un contract normativ, deoarece, prin conţinutul său, stabi
leşte reguli de conduită generală şi obligatorii;
c) în dreptul internaţional public contractul normativ poate fi întîlnit
sub forma tratatelor şi acordurilor internaţionale.
Rolul contractelor normative a crescut considerabil la etapa contemporană. Aceasta e şi firesc: multe
probleme au încetat de a mai fi privite ca probleme interne ale unor state luate aparte, devenind
probleme internaţionale, probleme ce preocupă întreaga comunitate umană. Aceasta se referă, în
primul rînd, la problema drepturilor şi libertăţilor omului.
2. Determinaţi legătura contractului normativ juridic cu alte izvoare ale dreptului.

Exista totusi o anume categorie de contracte, care nu privesc nemijlocit drepturile si

obligatiile unor subiecte de drept determinate, ele nereglementând raporturi juridice
concrete, ci au în vedere reglementarile cu caracter generic. Acestea sunt contractele
normative si în aceasta calitate sunt considerate ca izvor de drept, cu deosebire în dreptul
constitutional, dreptul international public sau dreptul muncii si protectiei sociale.
In materia dreptului constitutional, contractele normative pot fi concretizate pe scheletul
tratatelor încheiate între statele ce urmeaza sa compuna o federatie, constituind izvor de
drept în organizarea si functionarea structurii federative a statelor.
In dreptul constitutional, contractele normative pot aparea sub forma tratatelor
internationale, care reprezinta expresia consimtamântului statelor semnatare si în aceasta
masura este considerat izvor de drept.
In dreptul muncii si securitatii sociale, contractul normativ apare sub forma contractelor
colective de munca în care se prevad conditiile generale ale organizarii procesului
muncii, iar pe baza lor se încheie contractele individuale de munca.
3.Estimaţi importanţa contractului normativ juridic ca izvor de drept în Republica
Moldova.

52
Actele normativ –juridice isi extind actiunea nu asupra unui raport concret, nu asupra unui cerc
individual, ci asupra unui sau altui tip de raporturi sociale, si asupra tipurilor de actiuni ale
oamenilor. Spre deosebire de actele juridice (act – de executie si aplicare a normelor de drept),
actele normativ-juridice sunt adresate oricarui subiect. Printre actele normative locul central ii
revine legii, care sunt situate in ierarhia lor dupa criteriul fortei lor juridice. Parlamentul RM
emite trei categorii de legi:

a) Legi constitutionale – care introduc texte noi in Constitutie, sau modifica pe cele existente
b) Legile organice - reprezinta o prelungire a materiilor constitutionale
c) Legile ordinale - interior in orice domeniu al relatiilor sociale, cu exceptia celor rezervate
celor constitutionale si organice
La categoria actelor normative subordonate legii sunt atribuite:
a. Hotararilor parlamentului – care de regula sunt acte de aplicare a normelor juridice si prin
urmare nu contine norme juridice si nu au caracter normativ
b. Decretele prezidentiale – potrivit prevederilor act 94 al Constitutiei, Presedintele Republicii
Moldova emite decrete, obligatorii pentru executarea pe intreg teritoriul statului. Categoria
actelor normative nu includ toate decretele prezidentiale, ci numai decretele care contin normele
juridice
c. Hotararile Guvernului – (art-102) al Constitutiei Republicii Moldova. „Guvernul adopta
hotarari si dispozitii”. Dispozitiile intotdeauna sunt acte aplicative. Hotararile Guvernului poate
avea atat caracter normativ, cat si aplicativ. Este important de subliniat ca hotararile se emit
pentru organizarea executarii legilor.
Studierea izvoarelor dreptului ne permite sa ajungem la concluzia ca exista multiple si variate
forme pe care dreptul le imbraca, exista o diversitate de izvoare ale dreptului.

2.Sistematizarea legislaţiei.
1. Identificaţi sistematizarea legislaţiei şi formele ei.
Sistematizare - acţiunea de a sistematiza şi rezultatul ei; aranjare, ordonare, clasare (a unui
material) după un anumit sistem ..." Sistematizarea actelor normative constituie o activitate
juridică deosebit de importantă atît pentru elaborarea, cît şi pentru realizarea dreptului. Ea are drept
scop o anumită organizare a actelor normative în vigoare conform unor criterii obiective şi
subiective. Sistematizarea legislaţiei priveşte o anumită aşezare a actelor normative în vigoare,
avînd ca rezultat elaborarea unor culegeri de acte normative, coduri, colecţii etc.
2.Determinaţi deosebirile dintre incorporarea şi codificarea legislaţiei.
Principalele forme de sistematizare a legislaţiei în vigoare sînt: încorporarea şi codificarea.
încorporarea este forma simplă (inferioară, iniţială) de sistematizare a actelor normative ce
constă în gruparea, aranjarea actelor normative conform unor criterii (cronologic, alfabetic,
obiectul reglementării normative, ramura de drept etc.).
Incorporarea este de două feluri: oficială şi neoficială. Este oficială încorporarea realizată de
autorităţile publice care au competenţa respectivă (Parlament, Guvern). Este neoficială
încorporarea, realizată de persoane ce nu deţin putere de stat.
Codificarea este forma superioară de sistematizare a actelor care constă în procesul de
prelucrare şi alcătuire a unui singur act normativ cu putere de lege, numit cod, din toate sau
aproape toate actele normative dintr-o ramură de drept.1
Spre deosebire de încorporare, care poate fi atît oficială cît şi neoficială, codificarea e o
formă de sistematizare numai oficială. Ca urmare, ea ţine de competenţa exclusivă a
Parlamentului.
3.Formulaţi probleme actuale ale sistematizării legislaţiei Republicii Moldova
Deşi legislaţia Republicii Moldova reglementează în anumite limite aspectele ce vizează
protecţia şi securitatea persoanelor implicate în procesul penal, totuşi lipsa unui mecanism
eficient de implimentare practică a reglementărilor respective creează o serie de carenţe la acest
capitol. Este vorba, în special, de protecţia martorilor şi victimelor diferitor categorii de
53
infracţiuni, cărora statul nu le poate garanta de fiecare dată protecţia şi securitatea
corespunzătoare datorită lipsei fondurilor sau a altor imposibiltăţilor de ordin logistic şi
organizatorico-juridic.
În prezent, Republica Moldova se confruntă cu o problemă nerezolvată timp de două decenii-
conflictul îngheţat din regiunea transnistreană, care reprezintă una dintre zonele off-shore prin
intermediul căreia se săvârşesc acţiuni de contrabandă în proporţii considerabile şi se spală sume
enorme de bani. Tot în această zonă cu regim anticonstituţional se încalcă permanent drepturile
şi libertăţile fundamentale ale omului, prin maltratări, acte de tortură, aresări şi condamnări
ilegale, cedarea obiectivelor de importanţă strategică unor structuri dubioase etc. Pe lângă aceste
fărădelegi, mai sunt constatate o serie de încălcări ale drepturilor şi libertăţilor diferitor
categorii de persoane implicate în procesul penal, cărora nu le este oferită posibilitatea de a avea
un proces echitabil.

Test nr. 37
1Sistemul şi ramurile dreptului Republicii Moldova.
1.Caracterizaţi etapele procesului de constituire a sistemului dreptului Republicii
Moldova.
Proclamîndu-şi suveranitatea (23 iunie 1990) şi independenţa (27 august 1991), Republica
Moldova a pornit pe calea creării statalităţii şi a sistemului propriu de drept. Actualmente,
procesul de constituire a sistemului de drept în statul nostru continuă. Un rol important, din acest
punct de vedere, a avut adoptarea Constituţiei din 29 iulie 1994.
Făcînd o trecere în revistă a ramurilor de drept în stadiu de formare, menţionăm faptul că
lucrul principal e înainte.
2.Determinaţi criteriile de diferenţiere a normelor juridice pe ramuri şi principalele
ramuri ale dreptului în Republica Moldova.

Principalele ramuri ale dreptului în Republica Moldova sînt următoarele:

Dreptul constituţional (denumit şi drept de stat) cuprinde totalitatea normelor juridice care
consfinţesc principiile fundamentale ale orînduirii de stat. Dreptul constituţional stabileşte
principiile relaţiilor dintre stat şi persoană, reglementează problemele cetăţeniei, determină
drepturile, libertăţile şi îndatoririle principale ale cetăţenilor, legiferează structura şi competenţa
autorităţilor publice centrale şi locale.
Dreptul constituţional e acea ramură a dreptului care formează nucleul sistemului de drept
contemporan al oricărui stat.
Dreptul administrativ cuprinde totalitatea normelor juridice care reglementează raporturile
sociale ce apar în legătură cu exercitarea puterii executivejnjtat.
Dreptul financiar cuprinde normele care reglementează raporturile ce apar în procesul
încasării legale şi a repartizării mijloacelor băneşti de către stat în conforrnitate~^u~necesTtaţile
perfecţionării societăţii.
Dreptul funciar reglementează raporturile funciare în scopul folosirii raţionale a pămînturilor,
sporirii eficienţei lor, întăririi legalităţii în sfera raporturilor funciare şi ocrotirii drepturilor
organizaţiilor şi cetăţenilor.
Dreptul civil este sistemul de norme juridice care reglementează, pe bază de paritate a
participanţilor, rarwtoilejatnmoimle şi raporturile persoj^£jigpalrjmojrual£ legate de ele.
Dreptul muncii şi protecţiei sociale cuprinde totalitatea normelor juridice care
reglementează munca salariaţilor, măsurile de protecţie a lor, precum şi problemele legate de
angajare, concediere, disciplină de muncă, salarizare etc.
Dreptul familiei cuprinde normele care stabilesc modul şi condiţiile legării căsniciei,
reglementează raporturile personale şi cele patrimoniale ce apar în familie între soţi, între părinţi

54
şi copii, între alţi membri ai familiei, raporturi care apar în legătură cu înfierea, tutela şi curatela,
cu asumarea responsabilităţii creşterii copiilor.
Dreptul penal este sistemul de norme care stabilesc ce fapte (acţiuni, neacţiuni) periculoase,
din punct de vedere social, sînt criminale şi care prevăd pedeapsa ce urmează a fi aplicată
persoanelor care au săvîrşit crima.
Dreptul procesual penal cuprinde normele juridice
tejjţzjijictivitatea organelor de urmărire, a procuraturii şi a justiţiei în judecata şi
pedepsirea lor.
Dreptul procesual civil cuprinde normele juridice care reglementează ordinea dezbaterii şi
rezolvării de către justiţie a cauzelor civile, precum şi îndeplinirea hotărîrilor judecătoreşti în
cauzele respective.
3.Estimaţi rolul dreptului constituţional asupra altor ramuri de drept în Republica
Moldova.
Dreptul constituțional este ramura de drept care este formată din normele juridice care
reglementează relațiile sociale fundamentale care apar în procesul instaurării, menținerii și
exercitării statale a puterii[1]. Noțiunea de drept constituțional nu se confundă cu aceea
de constituție. Aceasta este cea mai importantă componentă a dreptului constituțional, dar
nu reprezintă întregul; mai mult, în unele state există drept constituțional chiar și în cazul în
care nu există o constituție. Dreptul constituțional stabilește principiile fundamentale ale
structurii social-economice și ale organizării puterii de stat, reglementează relațiile dintre
diferitele componente ale statului, precum și cele dintre stat și cetățeni, relații materializate
în drepturile și îndatoririle fundamentale ale acestora. Dreptul constituțional, reglementând
relații sociale fundamentale pentru procesul de instaurare, menținere și exercitare a puterii,
este ramura principală în sistemul de drept. Aceasta impune ca toate celelalte norme
juridice, aparținând altor ramuri de drept să fie conforme cu prevederile constituționale,
obiectiv care se realizează în mod practic prin controlul constituționalității legilor, care, în
Republica Moldova, se asigură de Curtea Constituțională.

2.Legităţile dezvoltării istorice a dreptului.

1.Caracterizaţi legităţile dezvoltării istorice a dreptului.
la caracteristica evoluţiei dreptului putem evidenţia următoarele trăsături principale ale acestui
proces:
1. Evoluţia dreptului reprezintă o trecere de la elaborarea spontană,
inconştientă, la elaborarea deliberată, conştientă a lui.
2. Tot mai pronunţat are loc trecerea de la particularitate la universalitate
a dreptului, adică în dreptul fiecărui popor tot mai frecvent întîlnim
norme ce ţin de interes general uman. Aceasta se referă mai mult la
normele juridice ce reglementează drepturile şi libertăţile omului.
3. Evoluţia dreptului reprezintă o trecere de la motive psiholologice
inferioare la motive superioare. Dacă la început dreptul se naşte
din impulsuri imediate, instinctive cum ar fi, de exemplu, frica de
pericol şi de necunoscut, la etapele mai avansate tot mai mult se
evidenţiază motivele argumentate din punct de vedere ştiinţific.
4. Ideologiei primitive şi, deseori, inutilă a dreptului i s-a substituit
ideologia unui drept pozitiv aflat într-un neîncetat progres social.
2.Generalizaţi constantele dreptului.
Constantele dreptului
elementele sau trasaturile esentialmente commune ale dreptului indifferent de
continutul si forma concret-nationala, geografica sau istorica a acestuia;
aceste constante pot fi identificate in mai multe planuri ale existentei si evolutiei istorice a
dreptului:
55
a)In planul/sfera continutului normelor juridice
- o r i c e n o r m a j u r . , i n d i f f e r e n t d e e p o c a istorica sau sist. National-concret in
care a fost elaborate are cateva trasaturi comune:exprima existenta unui raport juridic
reglementat a se desfasura intre anumite subiecte, caavand un anumit continut si referitor la un
anumit abiect al acelui raport; reflecta existentaunei raspunderi juridice indifferent de continutul
sau forma concreta a acestuia;
b ) I n p l a n u l / s f e r a a s a numitutlui “dat” al dreptului
– “dat” al dreptului = ansamblul unor premise si conditii care dincolo de
variabilitatea lor istorica se manifesta ca permanetntesau constante ale dreptului,
indifferent de diversitatea sistemelor concrete ale acestuia;Asemenea “date”-constante ale
dreptului sunt:
Relatiile sociale – indiferent de forma lor concreta, de epocile ist.si situatia
lor geografica,etc, normele juridice au reglementat si reglementeaza oriunde si oricandrelatiile/
raporturile sociale dintre subiectii umani;
Omul –orice lege sau legiuitor a avut si are in vedere faptul ca norma de
d r e p t vizeaza in ultima instanta conduita umana, statutul social al omului;
Legitatile obiective ale existentei – legile juridice (ca legi subiective) nu pot
faceabstractie sin u pot contravene legitatilor obiective ale naturii, legitati independentede vointa
sau dorinta legiuitorului, a oamenilor in general;
o semnificativa categorie de constante ale dreptului pot fi identificate in planul
aparatuluilogico-conceptual, in lbj. juridic perpetuat de-a lungul istoriei diferitelor sisteme de
drept –
de ex. notiuni ca : lege, raport juridic, pedeapsa, inchisoare, contract, familie, drept,stat, etc.
3.Estimaţi direcţiile principale de dezvoltare a dreptului în Republica Moldova la
etapa contemporană.
DIRECŢIILE PRINCIPALE ALE POLITICII EXTERNE
Republica Moldova va promova o politică externă elastică şi echilibrată în
următoarele direcţii principale:
1. Dezvoltarea relaţiilor bilaterale interstatale
În cadrul relaţiilor bilaterale interstatale Republica Moldova va porni de la necesitatea
asigurării intereselor sale economice, sociale şi politice.
a) Relaţiile cu ţările C.S.I.
b) Relaţiile cu ţările Europei şi Americii de Nord
c) Relaţiile cu ţările Asiei, Africii şi Americii Latine
Dezvoltarea relaţiilor multilaterale interstatale
Republica Moldova va stabili relaţii multilaterale interstatale în cadrul organizaţiilor
internaţionale universale, precum şi în al celor regionale şi subregionale.
a) Activitatea în cadrul O.N.U. şi altor organizaţii internaţionale universale
b) Cooperarea regională şi subregională
Realizarea direcţiilor principale ale politicii externe, ce constituie esenţa Concepţiei
politicii externe a Republicii Moldova, are drept scop participarea ţării noastre la edificarea
unei Europe noi, integrarea în calitate de partener egal la noile structuri, formarea unui sistem
de relaţii cu întreaga comunitate internaţională, ceea ce va asigura stabilitate şi perspectivă
relaţiilor Republicii Moldova cu alte state.
Complexitatea şi schimbarea rapidă a situaţiei politice mondiale,
regionale şi subregionale condiţionează faptul că concepţia politicii externe a unui stat nu
poate constitui o schemă rigidă. Din aceste considerente strategia politicii externe necesită, în
corespundere cu scopurile politicii externe a ţării noastre, o adaptare permanentă la
situaţia reală pentru asigurarea intereselor Republicii Moldova în calitate de subiect al
dreptului internaţional.

56
 Testul 38
1Răspunderea juridică
1.Caracteruzaţi conceptul răspunderii juridice şi principiile ei.
Raspunderea juridica –una din formele responsabilitatii sociale. Responsabilitatea nu
semnifica doar pedeapsa, dar si necesitatea de a constientiza si respecta prevederile legale,
normele in general.
Principiile r.j. sunt: pr.legalitatii juridice- rs juridica are temei numai inclacarea
prevederilor unei norme juridice;
rs.pn fapte savirsite cu vinovatie- orice subiect este sanctionat numai in limitele vinovatiei
sale si numai daca acesta este vinovat
pr.rs.personale- raspunde cel ce a savirsit, desi, sunt si unele derogari (rs parintii pn copii)
pr. Prezumtiei nevinovatiei- art 21 din CRm
pr. Justetei sanctiunii /echitatea- coraportul firesc intre fapta comisa si sanctiunea aplicata.
pr.operativitatii raspunderii- pentru a produce efecte , sanctiunea trebuie aplicata in termeni
restrinsi
2.Generalizaţi condiţiile răspunderii juridice.
1. Fapta ilicita – un comportament ce nu corespunde prevederilor n.j
2.Rezultatul produs-efectul negativ ca urmare al faptei ilicite.
3.legatura cazuala-rezultatul este o consecinta nemijlocita a faptei
4.vinovatia-atitudinea psihologica a persoanei fata de fata savirsita si cinsecintele acesteia.
Formele vinovatiei sunt:
intentia directa(isi da seama de fapta, de consecinta dar orikum vrea sa comita
crima);intentia indirecta(isi da seama de fapta, de consecinta dar ii indiferent);imprudenta
prin sineincredere(isi da seama de fapta, de consecinta dar se gindeste ca o sa evite);
imprudenta prin neglijenta(nu isi da seama de nimik, dar trebuia sa isi dee seama.)
5.inexistenta unor circumstante ce inlatura ilicit al faptei sau rs juridica.
3.Estimaţi formele şi subiecţii răspunderii juridice.
Formele rs juridice: rs penala;rs administrativa; rs materiala; rs contraventionala admin
istartiva; rs civila; rs disciplinara s.a.

2.Mari sisteme contemporane de drept

1. Distingeţi conceptul marelui sistem (familiei) de drept contemporan şi trăsăturile
acestuia.
2.Generalizaţi marele sisteme contemporane de drept.
3.Estimaţi încadrarea sistemului dreptului Republicii Moldova în marele sisteme
contemporane de drept.

Testul 39 1Legităţile dezvoltării istorice a statului şi dreptului.

1.Relataţi despre rolul legităţilor în procesul de dezvoltare a fenomenului social.
2.Stabiliţi legităţile dezvoltării istorice a statului şi dreptului.
3.Estimaţi tipurile istorice de stat şi drept cunoscute pe parcursul dezvoltării istorice .

2.Normele sociale
1.Caracterizaţi conceptul şi trăsăturile normelor sociale.
Normele sociale sunt determinate de nivelul dezsvoltarii organizarii social-economice si
reglementeaza comportamentul uman in societate.
Trasaturile normelor sociale sunt:
1. Norma sociala reflecta nivelul de dezvoltare a societatii in care ea exista si caracterizeaza
aceasta societate;
2.stabilesc standarte de comportament si reglementeaza relatii sociale
3. Evolueaza de la anumite situatii tipice ce exista in societate;
4.poarta un caracter impersonal
57
 2.Determinaţi categoriile principale de norme sociale şi criteriile de clasificare a
normelor sociale.
Principalele categorii de norme sociale sunt: norme de drept; de morala; organizatiilor
nestatale; obiceiurile; norme religioase; altele.
Criterii de clasificare sunt: mijloacele de stabilire si asigurare; metodele de confirmare si
exprimare; modalitatile de formare; metode de confirmare si exprimare.
3.Formulaţi corelaţia normelor juridice cu alte categorii de norme sociale

Testul 40 1.Importanţa teoretică şi practică a principiilor dreptului

1.Distingeţi principiile dreptului şi importanţa lor.
Principiile dreptului sunt inceputuri initiale ale dreptului care juridic intaresc legitatile
obiective ale vietii sociale.
Sunt urmatoarele principii: generale:inceputuri de baza, ce caracterizeaza particularitatile
dreptului ca fenomen ce reglementeaza relatiile sociale in ansamblu.
Interramurale: Inceputurile ce se refera la citeva ramuri de drept inrudite
Ramurale: inceputurile ce caracterizeaza particularitatile unei ramure concrete de drept
(dr.penal, civil s.a)
Pentru intelegerea continutului principiilor de drept este util sa le delitam de conceptele
dreptului, de normele juridice si de axiomele, maximele si aforismele juridice.
2.Determinaţi categoriile principale ale principiilor dreptului şi interacţiunea
acestora .
Principalele categorii de principi sunt: principiul libertatii; egalitatii;justitiei,echitatii si
dreptati; responsabilitatii
3.Estimaţi rolul principiilor dreptului în cazul aplicării dreptului şi soluţionării
problemelor în cazul depistării unor lacune în drept.

2.Împrejurări care exclud şi împrejurări care liberează de răspundere juridică.

1.Caracterizaţi şi interpretaţi condiţiile răspunderii juridice.
1. Fapta ilicita – un comportament ce nu corespunde prevederilor n.j
2.Rezultatul produs-efectul negativ ca urmare al faptei ilicite.
3.legatura cazuala-rezultatul este o consecinta nemijlocita a faptei
4.vinovatia-atitudinea psihologica a persoanei fata de fata savirsita si cinsecintele acesteia.
Formele vinovatiei sunt:
intentia directa(isi da seama de fapta, de consecinta dar orikum vrea sa comita
crima);intentia indirecta(isi da seama de fapta, de consecinta dar ii indiferent);imprudenta
prin sineincredere(isi da seama de fapta, de consecinta dar se gindeste ca o sa evite);
imprudenta prin neglijenta(nu isi da seama de nimik, dar trebuia sa isi dee seama.)
5.inexistenta unor circumstante ce inlatura ilicit al faptei sau rs juridica
2.Generalizaţi împrejurările care exclud răspunderea juridică.
In materie penala: cazual;amnistia ; lipsa plingeriiprealabile sau retrase; impacarea
partilor; iresponsabilitatea; minratul infapturitorului
in materie de drept civil: fapta unei terte persoane;prescriptia rs juridice;
in materie disciplinara: eraore de fapt; cazul fortuit; executarea ordinului de serviciu.
3.Estimaţi împrejurările care liberează de răspundere juridică

Testul 421.Sistemul de drept al Republicii Moldova.

1. Interpretaţi categoriile:,,sistem”, ,,sistem de drept”, ,,sistem legislativ”, ,,sistem
juridic” .
Sistemul juridic-caracterizeaza intreaga realitate juridica a societatii(sistemul dr,sistemul
legislatiei,raporturile juridice,constiinta juridica,cultura juridica)2)Sistemul legislatiei-
58
 cuprinde totalitatea ,ansamblu tutturor actelor normative care sunt in vigoare intr-un
stat.3)Sistemul de drepteste format dint-run ansamblu de norme juridice amplasate intr-o
anumita ordine in institutiile juridice,subramuri,ramuri de drept.Sistemul
dreptuluicaracterizeza structura dreptului
2.Determinaţi sistemul dreptului şi ramurile de drept ale Republicii Moldova.
3.Formulaţi problemele şi etapele de constituire a sistemului de drept în Republica
Moldova.

2.Ieşirea din vigoare a legii.

1.Caracterizaţi acţiunea efectivă a legii.
Actul legislative prodeuce efecte numai in timpul cit este in vifoare, si nu poate fi ultractiv sau
retroactive.

a) Principiul neretroactivitatiiPotrivit acestui principiu, un act normativ nu se poate

aplica decat imprejurarilor petrecute dupa intrarea lor an vigoare. Subiectele de drept
(persoanele fizice si persoanele juridice) nu pot fi obligate sa respecte actele normative
care nu sunt in vigoare. Ele au obligatia respectarii actelor normative in vigoare, adica
adoptate si publicate.Unele acte normative reglementeaza expres problemele nascute din
succesiuni, altele din donatii, unele din dreptul fiscal, altele din dreptul penal.

b) Pincipiul aplicarii imediate a legii noiIn mod simetric, principiul neretroactivitatii se

aplica normelor de drept civil atat timp cat sunt in vigoare. Principiul aplicarii imediate a
legii noi nu este consacrat constitutional, ceea ce inseamna ca legiuitorul poate prevedea
prin exceptie ca o anumita lege continua sa isi produca efecte si dupa intrarea in vigoare a
legii noi. Aceasta exceptie poarta numele de ultraactivitatea legii vechi.
2.Determinaţi modalităţile prin care o lege iese din vigoare.
Iesirea din vigoare a legii civile
Iesirea din vigoare a unei legi civile este momentul in care aceasta inceteaza sa se mai
aplice. Ies din vigoare a unei legi se realizeaza prin abrogare. Aceasta poate fi expresa
sau tacita.
Caderea in desuitudine a unei legi nu poate fi cosiderata o modalitate sigura de iesire
din vigoare. Caderea in desuitudine reprezinta imprejurarea in care p lege nu se mai poate
aplica deoarece ai disparut conditiile necesare pentru aceasta. Ex.: Codul Comercial.Intre
momentul intrarii si momentul iesirii din vigoare a legilor, actiunea lor in timp este
supusa urmatoarelor principii:
3.Estimaţi abrogarea şi nulitatea legii.
ABrogarea este un procedeu tehnico-juridic al legislatorului prtin intermediul caruia se
renunta la forta juridica a legilor fara termen. Ea poate fi expres directa , indirecta, tacita
sau implicita.
Nulitatea legii-inceteaza caracterul obligatroiru al aceisteia, ea este o sanctiune a
dreptului pozitiv care suprima retroactiv efectele actului n.j.

Testul 431.Modalităţile, scopuri şi utilităţi ale tehnicii juridice.

1.Caracterizaţi conceptul tehnicii juridice.
Tehnica juridica se prezinta ca categorie complexa ce include in sine un ansamblu de
metode, mijloace, prodedee folosite in procesul de elaborare, interpretare si realizare a
dreptului n scopul de a da eficienta juridica regulilor de comportament social.
2.Determinaţi regulile de care urmează să se călăuzească legiuitorul.
Initiativa legislativa;pregatirea proiectului de lege; discutarea proiectului de lege;adoptarea
si intarirea proiectului;semnarea si publicarea actelor normative;

59
 3.Estimaţi principiile legiferării.
Procedul de legiferare- un proces dinamic destinat transformarii permamente a actelor
normative, in scopul perfectionarii reglementarii relatiilor sociale existente si a
reglamentarilor relatiilor sociale noi destinate reglamentarii juridice.

2.Legalitatea şi ordinea legală.

1. Interpretaţi legalitatea şi cerinţele (principale)ei.
Legalitatea reprezinta un regim , principu, metoda de conducere a statului cu societatea,
manifestat prin elaborarea si realizarea in viata a alegeilo si altor acte juriidice cu caracter
normativ in interesele anumitor clase, grupuri sociale sau a societatii in ansamblu.
Principiile legalitatii: suprematia legii;unitatea legalitatii;universsalitatea; neadmiterea
confruntarilor legale cu utilitatea.
2.Determinaţi coraportul legalităţii ordinei de drept (ordinii legale) şi disciplinei.
Ordinea legala- bazata pe drept si formata in rezultatul realizarii ideilor si principiilor
legalitatii, oridice a relatiilor sociale care se exprima prin comportamentul legala al
participantilor.
Disciplina- o realitate ce rezulta din realizarea prevederilor tuturor normelor de
comportamnet adresate membrilor societatii si supunerea lor dispozitiilor si prevederilor
destinate sa contribuie la o activitate normala a acestei societati.
3.Formulaţi direcţiile principale de garantare a legalităţii, ordinii legale şi disciplinei
în condiţiile Republicii Moldova

Testul 441.Părţi constitutive şi elemente de structură ale legii.

1.Caracterizaţi legea ca act normativ juridic.
Legea se adopta in domeniile principale ale vietii sociale. Conform unei proceduri speciale
de catre organele supreme ale statului ori pe calea referendumului.
2.Determinaţi părţile constitutive ale legii şi interacţiunea acestora.
Legile se divizeaza in constitutionalel organice, ordinare.
3.Estimaţi elementele de structură ale legii.

2.Formele interpretării dreptului.

1.Definiţi interpretarea dreptului şi rolul acesteia în procesul aplicativ.
Interpretarea dreptului –operatia logico-juridica de stabilire a sensului exact si complet al
dispozitiilor normative in vederea aplicarii acestora, oferind solutiile juridice adecvate pentru
diferite cauze.
In literatura juridica mai veche , interpretarea normei juridice mai purta si denumirea de „
tilcuire” iar scopul sau era acela de a lamuri si deslusi ideea de drept cuprinsa in
regula.necesitatea interpretarii dreptului este sustinuta in doctrina juridica.

2.Determinaţi particularităţile interpretării oficiale şi interpretării neoficiale a dreptului.

formele de interpretare sunt oficiale si neoficiale. Cele oficiale se impart in generala si cazuala.
Interpetarea oficiala- se infaptuieste de un organ de stat in exercitarea atributiilor ce revin
potrivit legii. Ca regula, organele ce emit acte normative procedeaza la interpretarea acestor acte
interpretative.
Interpetarea neoficiala- este efectuata de catre subiectii care nu dispun de dreptul de a interpreta
oficial actul normativ. Interpretarea neoficiala nu are forta juridica obligatorie.
3.Estimaţi efectele juridice ale interpretării legilor de către Curtea Constituţională,
Parlamentului şi Guvernul Republicii Moldova.

60
Test nr. 45
1.Conştiinţa şi cultura juridică.
1.Identificaţi conştiinţa juridică şi elementele de structură ale acesteia.
Constiinta juridica-un sistem de sentimente emootii idei opinii aprecieri conceptii si alte
manifestari cu caracter juridic ce exprima atitudinea cetatenilor Republicii Moldova atit fata de
dreptul existent, practica juridica, drepturile, libertatile si obligatiile oamenilor, cit si referitor la
dreptul dorit,altor fenomene cu caracter juridic dorite. Structura constiintei juridice este formata
din doua elemente: ideologie juridica si psihologie juridica.
2.Stabiliţi legătura şi interacţiunea conştiinţei şi culturii juridice.

3.Estimaţi rolul conştinţei şi culturii juridice în procesul de elaborare a normelor

juridice şi în procesul de realizare a dreptului.

2.Separarea şi colaborarea puterilor în condiţiile statului de drept.

1.Distingeţi evoluţia conceptul de separare a puterilor în stat.
Ca institutie politica statul este construit dintr-un sistem de organe si organisme integrate intrun
mecanism, prin intermediul caruia el isi exercita rolul si functiile sale in societate. De-a lungul
istoriei, mecanismul de stat sa constituit in functie de relatiile social-economice,politice,
ideologice dintr-o societate sau alta.in epoca moderna in conditiile luptei impotriva
absolutizmului feudal caracterizat prin actiuni arbitrare abuzuri sa cautat sa se gaseasca o forma
de organizare a statului care sa inlature abuzurile de putere, dominatie nelimitata a celor ce detin
puterea.In acest context in Anglia prin John Locke, a aparutteoria separatiei puterilor in stat,
dezvoltata apoi, de catre Montesquieu in Franta.Teoria suprematiei puterilor a fost considerata ca
reprezentind conceptia cea mai avansata si potrivita de organizare a puterii de stat. Potrivit
acestei conceptii in stat exista tri puteri:puterea legiuitoare, puterea executiva si puterea
judecatoreasca.
2.Determinaţi utilitatea separării şi colaborării puterilor în statul de drept.
Montesquieu arata ca pentru ca sa nu se poate abuza de putere lucrurile trebuie organizate in asa
fel incit puterea sa opreasca puterea.De aceea cele trei puteri sint gindite de asa natura incit ele,
pe de o parte sa exercite anumite atributii specifice,iar pe de alta parte, sa colaboreze si sa se
controleze reciproc.Acest principiu atit de vechi ramine actual si in prezent.Asa bunaoara, art.6
din Constitutia Republicii moldova in vigoare este intitulat: ‚Separatia si colaborarea puterilor’.
3.Estimaţi realizarea practică a principiului separării şi colaborării puterilor în statul
nostru la etapa contemporană.
Pentru edictarea legilor ce constituie o putere destinata anume acestui scop,scopului
separarii puterilor, se constituie organe distincte, acestea fiind organele legislative. Pentru
executare, pentru traducerea in viata a hotaririlor puterii legislative se constituie organele
executive in care intra seful statului,seful guvernului si guvernul.Pentru rezolvarea conflictelor
ce apar in societate si pentru asigurarea respectarii legilor restabilirea ordinii de drept de
asemenea se constituie organe distincte,numite organe jurisdictionale sau juridice.Separatia
puterilor constituie o trasatura definitorie majora a statului de drept fiind principalul mecanism
de evitare a concentrarii puterii in miinile unui singur detinator, principala garantie a drepturilor
si a libertatilor individuale.

Test nr. 46

1.Vinovăţia- temei al răspunderii juridice

1.Distingeţi condiţiile (temeiurile) răspunderii juridice.
Cercetarea ştiinţifică a dus la concluzia că
răspunderea juridică se poate declanşa numai in cazul in
care: se constată o conduită ilicită; este vorba despre
vinovăţia celui in cauză; există o legătură cauzală intre
61
faptă şi rezultat.
Analizandu-se diferite puncte de vedere, s-a ajuns la
concluzia că pentru survenirea oricărui tip de răspundere
juridică sunt necesare următoarele condiţii:
- fapta ilicită, fiind aspectul cel mai constant, ca
trăsătură a faptului juridic ce constituie fundamental răspunderii juridice.
2.Determinaţi natura vinovăţiei şi modalităţile acesteia.

3.Estimaţi legătura vinovăţiei cu alte condiţii ale răspunderii juridice.

2.Importanţa teoretică şi practică a principiilor dreptului

2.1.Distingeţi principiile dreptului şi importanţa lor.
-Principiul legalitatii sau asigurarii bazelor legale de functionare a statului.Acest principiu sta la
baza unui stat democratic si de drept.
-Principiul libertatii si egalitatii.
-Principiul responsabilitatii.Cuvintul responsabilitate presupune obligatia de a efectua un lucru
de a raspunde de a da socoteala de ceva .
-Principiul echitatii si justitiei.
-Principiul democratismului.Intr-un stat democratic si de drept acest principiu strabate si trece ca
un fir rosu prin tot sistemul dreptului.
Facind o generalizare a principiilor fundamentale ale dreptului, se impune concluzia ca ele
ramin intr-un spatiu izolat,ele nu exista in mod abstract fara legatura cu reglementarile din
ramurile de drept.Pentru cunoasterea unui sistem de drept trebuie sa se porneasca de la modul
reflectarii principiilor lui generale in acest sistem. Prin urmare principiile generale ale dreptului
sonstituie in fundament pentru intreaga reglementare juridica.
2.2.Determinaţi categoriile principale ale principiilor dreptului şi interacţiunea acestora
.
Referindune la clasificarea principiilor dreptului putem mentiona ca in literatura juridica nu
exista o opinie unitara in acest sens.Unii autori, acestia fiind in majoritate considera ca intregul
sistem de principii ale dreptului poate fi divizat in doua grupe:a)principiile generalesi
b)principiile ramurale. Exista si o alta parere mai rar intilnita pe care o impartasim si o
dezvoltam conform careia toate principiile dreptului pot fi divizate in teri grupe si anume:
-principiile fundamentale, sau generale
-principiile ramurale
-principiile interramurale
Evident frontiera intre aceste 3 principii este elastica,penetrabila in sensul ca ele se interpatrund,
se completeaza si se sprijina reciproc.
2.3.Estimaţi rolul principiilor dreptului în cazul aplicării dreptului şi soluţionării
problemelor în cazul depistării unor lacune în drept.

Test nr. 47
1.Ideologia (principiile) aplicarii dreptului
1. Definiţi aplicarea ca formă specială de realizare a dreptului.
Aplicarea normelor juridice – o forma speciala de realizare a dreptului ce consta in activitatea
organelor competente care conform unei proceduri speciale emit acte de aplicare, ce la rindul lor
duc la aparitia, modificarea, stingerea sau confirmarea raporturilor juridice.
2.Determinaţi principiile ce caracterizează aplicarea dreptului.
-actul de aplicare a dr este temeiul juridic al aparitiei,modificarii sau stingerii unui raport juridic
-actele de aplicare au un caracter concret, individual referinduse la o situatie de fapt.
-subordonarea actelor de aplicare a dr fata de actele normative este o expresie a principiului
legalitatii.
62
 3.Estimaţi interacţiunea actelor aplicative ale autorităţilor publice ale Republicii
Moldova cu actele normativ juridice.

2Tipuri istorice de stat şi drept

1.Identificaţi necesitatea determinării tipurilor istorice de stat şi drept

2.Determinaţi criteriile de tipizare a statelor şi sistemelor de drept şi principalele tipuri

istorice de stat şi drept.

3.Estimaţi conceptul marxist (conceptul formaţiunii social - economice) privind tipurile

istorice de stat şi drept.
Karl Marx scria ca „orice activitate nemijlocit sociala sau colectiva executata pe o scara mai
mare are mai mult sau mai putin nevoie de o dirijare care sa asigure armonizarea activitatilor
individuale si sa indeplineasca functiile generale care rezulta din mishcarea intregului organism
productiv, spre deosebire de mishcarea organelor sale independente”.

Test nr. 48
1.Dreptul şi morala.
1. Distingeţi trăsăturile comune şi deosebirile dreptului şi moralei.
Trasaturi comune: si unul si alta sint produse ale vietii sociale, sint discipline cu caracter
normativ care pretind in mod egal sa stabileasca un ansamblu de de precepte destinate sa regleze
demnitatea umana.
Deosebiri: domeniul moralei este mai vast decit cel al dreptului, morala este mai exigenta decit
dreptul, morala si dreptul nu au aceleasi sanctiuni.
2.Determinaţi coraportul dreptului şi moralei şi conceptele ce s-au conturat pe problema
dată.
Dreptul nu poate fi conceput in afara moralei.Tocmai caracterul moral si confera dreptului
vitalitatea de care are nevoie. Obiceiurile si legile in care se concretizeaza normele dreptului se
inspira necontenit din conceptiile morale ale societatii si se fasoneaza prin modul lor de
indrumare si de aplicare dupa progresul sau regresul ce se manifesta in conceptia morala
dominanta intr-un anumit moment si intr-un anumit mediu social
3.Estimaţi influenţa reciprocă a dreptului şi moralei la etapa contemporană.

2.Probleme teoretice şi practice ale legiferării.

1.Definiţi legiferarea şi principiile ei.
Procesul de legiferare este un proces dinamic destinat transformarii permanente a actelor, in
scopul perfectionarii reglementarii relatiilor sociale existente si a reglementarii relatiilor sociale
noi destinate reglementarii juridice.
Principiile: legalitatii, democratismului, profesionalismului, planificarii, publicitatii.
2.Determinaţi etapele procesului de legiferare.
Importanta procesului de legiferare presupune si determina existenta unei proceduri complexe,
formata din mai multe etape. 1etapa:initiativa legislativa,2 etapa:pregatireaproiectului de
lege,3etapa:discutarea proiectului de lege,4 etapa:adoptarea si intarirea proiectului de lege, 5
etapa:semnarea si publicarea actelor normative.
3.Estimaţi rolul Preşedintelui Republicii Moldova în procesul legiferării.

Test nr. 49
63
1.Probleme esenţiale ale răspunderii juridice.
1.Destingeţi responsabilitatea şi răspunderea juridică.
Raspunderea juridica-una din formele responsabilitatii sociale. Responsabilitartea nu semnifica
doar pedeapsa, dar si necesitatea de a constientiza si respecta prevederile legale,normele in
general. Responsabilitatea se asigura, de regula prin convingere, iar in caz de necesitate si prin
constringere
2.Analizaţi principiile răspunderii juridice.
-Principiul legalitatii raspunderii juridice-raspunderea juridica are temei numai incalcarea
prevederilor

3.Estimaţi formele răspunderii juridice.

2.Puterea şi normele sociale din societatea prestatală (primitivă)

1.Caracterizaţi puterea din societatea prestatală şi specificul ei.
2. Generalizaţi normele sociale din societatea prestatală.
3. Estimaţi transformările calitative din cadrul societăţii prestatale care au determinat apariţia
societăţii ce cunoaşte statul şi dreptul.

Test nr. 50
1.Teoria generală a dreptului în sistemul ştiinţelor.
1.Identifcaţi ştiinţa şi trăsăturile distinctive ale ştiinţelor în general şi ale ştiinţelor juridice în
special.
2.Generalizaţi criteriile de clasificare a ştiinţelor, în general, şi a celor juridice în special.
3.Argumentaţi necesitatea studierii teoriei generale a dreptului pentru un viitor jurist şi rolul
acesteia în studiul celorlalte ştiinţe juridice.

2.Formele răspunderii juridice.

1. Identificaţi răspunderea juridicăşi principiile ei
Raspunderea juridica-un raport juridic de constringere, statornicit de lege intre autorul incalcarii
normelor juridice si stat, reprezentant prin structurile sale. Continutul acestui raport consta in
dreptul de a trage la raspundere [ersoana vinovata care a incalcat norma de drept, aplicind
sanctiunea prevazuta de norma incalcata si in obligatia faptuitorului de a raspunde pentru fapta
sa si de a se supune sanctiunii aplicate, in vederea restabilirii ordinii de drept.
Principii: principiul legalitatii raspunderii juridice,raspunderii pentru fapte savirsite cu
vinovatie,raspunderii personale, prezumtiei nevinovatiei,justetei sanctiunii,operativitatii
raspunderii,obligativitatii tragerii la raspundere juridica.
2. Caracterizaţi formele răspunderii juridice. Dintre cele mai conturate si mai frecvente forme
ale raspunderii juridice sunt considerate a fi: a. Raspunderea penala: Reprezinta raportul juridic
penal care ia nastere in urma savarsirii infractiunii. b. Raspunderea civila: este o forma a
raspunderii juridice care consta intr-un raport de obligate in temeiul caruia o persoana este
indatorata sa repare prejudicial cauzat altuia prin fapta sa ori, in cazurile prevazute de lege,
prejudiciul pentru care este raspunzatoare. c. Raspunderea contraventionala (sau administrativa)
Art. 1 al legii nr. 32/1968 defineste contraventia ca fiind: :"fapta savarsita cu vinovatie, care
prezinta un grad de pericol social mai redus decat infractiunea si este prevazuta si sanctionata ca
atare prin legi, decrete sau alte acte normative ale organelor aratate in legea de fata". d.
Raspunderea disciplinara este o institutie specifica dreptului muncii
si consta in sanctionarea faptelor prin care o persoana incadrata in munca incalca obligatiile
asumate prin contractul de munca.
3. Estimaţi subiecţii răspunderii juridice.
64
Subiecţii răspunderii juridice sunt:
Persoana fizică - poartă răspunderea faptei sale dacă are responsabilitate juridică. Capacitatea de
a răspunde exprimă aptitudinea de a da seamă pentru fapta ilicită săvârşită şi de a suporta toate
consecinţele juridice decurgând din ea. Capacitatea de a răspunde este o formă specifică a
capacităţii juridice şi nu se confundă cu o anumită capacitate determinată dintr-o ramură de drept.
Persoana juridică - răspunde pentru faptele persoanelor fizice care o compun în cazul acelor
fapte săvârşite de acestea din urmă în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu
serviciul. Faptele ilicite ale conducerii persoanei juridice sunt considerate fapte ale însăşi acestei
organizaţii colective, iar, în consecinţă, răspunderea va fi pentru fapta proprie, în timp ce faptele
ilicite ale celorlalţi membri ai acesteia antrenează doar răspunderea pentru fapta altuia.cccc

65