CUPRINS

Introducere.............................................................................................................................................2

Brand-ul de ţară şi brand-ul de destinaţie turistică.................................................................................5

Imaginea României................................................................................................................................9

Elemente ale identităţii româneşti........................................................................................................11

Raportarea la tradiţie şi religie a omului modern şi post-modern.......................................................16

Turismul cultural-religios.....................................................................................................................21

Cercetarea potenţialului turistic al Olteniei..........................................................................................24

Elemente ale patrimoniului etnocultural...............................................................................................28

Elemente ale patrimoniului etnocultural..............................................................................................28

Campanie de promovare a turismului ecumenic „Oltenia Eternă”........................................................33

Descrierea programului:.......................................................................................................................37

Analiza SWOT a programului..............................................................................................................39

Cercetarea.............................................................................................................................................41

Planificarea...........................................................................................................................................42

Ţinte.....................................................................................................................................................43

Obiective..............................................................................................................................................44

Strategia...............................................................................................................................................45

Planul de activităţi:...............................................................................................................................52

Evaluarea..............................................................................................................................................62

Planificarea activităţilor campaniei:.....................................................................................................66

Evaluarea campaniei............................................................................................................................66

Concluzii..............................................................................................................................................67

Bibliografie..........................................................................................................................................68

1
 Introducere

Lucrarea de faţă îşi propune să schiţeze un program de promovare a unei zone turistice
cu un potenţial turistic de netăgăduit, din nefericire, încă, nevalorificat. Zona la care facem
referire este Oltenia, a cărei promovare se doreşte a se realiza prin prisma bogăţiei sale
spirituale, materializată în manifestările etno-folclorice, în mănăstirile şi tradiţiile religioase
existente în zonă.
Paşii pe care i-am parcurs în elaborarea acestei lucrări urmează întocmai etapele tipice
ale campaniei de relaţii publice. În primă fază, am identificat problema cu care ne confruntăm.
În cazul nostru, era vorba despre o imagine de ţară insuficient promovată şi descoperită,
respectiv incapacitatea campaniilor derulate de a remedia această situaţie prin conceperea
unui brand de ţară puternic valorizat. Soluţia pe care am propus-o a fost valorizarea resurselor
existente si crearea unei bune imagini globale a României, prin crearea unor brand-uri
sectoriale, cum este cel turistic. Am luat drept exemplu, în acest sens, cazul fostelor ţări
comuniste, care au urmat cu succes acest parcurs, creând brand-uri turistice reputate, care nu
numai că au avut efecte benefice asupra turismului şi implicit asupra economiei, ci şi în
modelarea unei mai bune imagini de ţară. Am pornit aşadar de la premisa necesităţii de a
concepe brand-uri turistice puternice, care să crească reputaţia ţării noastre în străinătate.
Primul aspect care ne-a atras atenţia a fost poziţionarea pe un segment turistic atipic, care să
diferenţieze România, dar care în acelaşi timp, să reprezinte însăşi esenţa ei, element
important al identităţii de ţară.
Pentru a înţelege care este elementul care ne diferenţiază şi reprezintă, în acelaşi, timp
un reper fundamental al identităţii noastre, am iniţiat o cercetare riguroasă în acest sens. Am
recurs la baze de date, la cărţi reprezentative care tratează acest subiect, reviste, pagini de
Internet pentru a ajunge la concluzia că religia şi folclorul reprezintă cele două dimensiuni
esenţiale ale fiinţei noastre naţionale, având, în plus, posibilitatea de a fi valorificate din punct
de vedere turistic. Am considerat, în consecinţă, necesară în această primă etapă, cercetarea
modului în care fenomenul religios este trăit de către omul modern, pentru a putea concepe
mesaje pertinente, care să aibă efectul persuasiv scontat şi care să stârneasca interesul pentru
ţara noastra. Am fost în, egală măsură, interesaţi în această fază preliminară de cercetare, să
înţelegem care este specificul turismului cultural religios, care sunt şansele aplicării acestui
concept în ţara noastră şi, mai ales, care este zona ţării ce s-ar preta cel mai bine unei astfel
de iniţiative.

2
 Prin cercetarea potenţialului turistic al Olteniei, am constatat că zona dispune de un
potenţial turistic care, valorificat în mod profesional şi constant, prin ample campanii de
promovare, ar putea conduce la realizarea obiectivului pe care ni l-am propus, vizând crearea
unui reputat brand de destinaţie turistică. Am identificat, în consecinţă, principalele obiective
turistice care ar putea face obiectul campaniilor de promovare, respectiv cele mai frumoase şi
reprezentative mânăstiri, biserici şi schituri, din pleiada de monumente bisericeşti ce se
regăsesc pe aceste meleaguri.
Am propus, în consecinţă, un program de promovare regională a Olteniei. Am stabilit
ca programul să se desfăşoare pe perioada unui an calendaristic, cu menţiunea ca acţiuni de
promovare să fie efectuate în mod constant după finalizarea programului. Obiectivul principal
al campaniei de relaţii public cu care va debuta programul îl reprezintă creşterea vizibilităţii
Olteniei, creşterea numărului de turişti ce vizitează această zonă şi, implicit, transformarea
Olteniei într-un brand de destinaţie turistică pe segmentul turismului cultural-religios.
Pentru atingerea obiectivelor propuse am gândit o serie de evenimente menite să scoată
Oltenia din anonimat şi să îi aducă o recunoaştere internaţională. Primul eveniment gândit, în
acest sens, este organizarea unui festival internaţional al ortodoxiei, care să constea într-un
set de conferinţe organizate, pe parcursul a 6 zile, cu invitaţi de renume din ţară şi străinătate.
Un al doile eveniment îl reprezintă organizarea unei expoziţii itinerante de fotografie
bisericească, însoţită pe parcursul său, de ansambluri folclorice şi trupe de teatru, menite să
creeze o imagine clară cu privire la frumuseţea şi bogăţia spirituală a Olteniei. Dacă în primă
fază, prin intermediul festivalului atragem atenţia asupra zonei Olteniei, în această a doua
fază, prin expoziţia itinerantă, aducem publicului nostru ţintă elemente palpabile ale
universului oltenesc, stârnindu-i curiozitatea şi dorinţa de a vizita această zonă. Evenimentele
gândite au menirea de a crea senzaţia de familiaritate cu aceste meleaguri, vizând, în egală
măsură, implicarea afectivă a publicului ţintă în descoperirea frumuseţilor ascunse ale unei
zone care, deşi necunoscută, trebuie să pară în acelaşi timp accesibilă şi misterioasă. Fiecare
eveniment are setul propriu de materiale promoţionale, precum şi o inevitabilă etapă de
evaluare, menită să dezvăluie impactul pe care evenimentul l-a produs. De altfel, o etapă de
evaluare este gândită pentru întreaga campanie, pentru a descoperi gradul de îndeplinire a
obiectivelor, eficienţa mijloacelor folosite, precum şi înţelegerea şi corectarea eventualelor
greşeli de implementare a strategiei.
Lucrarea propune iniţierea unei campanii de promovare, cu efecte benefice pentru
economia şi imaginea de ţară, subliniind, în egală măsură, importanţa creării cadrului
organizatoric prielnic derulării programului. Propune, în egală măsură, lansarea de noi
materiale promoţionale vizând zona Olteniei, prezentate într-o manieră inedită şi cu un mesaj
3
percutant pentru a garanta informarea corectă şi coerentă a publicului ţintă, condiţie a
declanşării unui interes real pentru oferta propusă.

4
 Brand-ul de ţară şi brand-ul de destinaţie turistică
« Avem, noi, românii nefericita înclinaţie de a crede că ţara noastră este unică, de
neînţeles şi că, în consecinţă, este foarte greu dacă nu imposibil să găsim răspunsuri la
problemele cu care ne confruntăm, fie ele de ordin economic, politic sau vizând îmbunătăţirea
imaginii de ţară în exterior. E România, într-adevăr, o ţară de neînţeles? Aşa s-ar zice. Această
plingere tranşantă bântuie cu o frecvenţă folclorică şi domină implacabil orice tip de
dezbatere, invitând-o la dispariţie. Ideea după care România nu poate fi descifrată e un bun
egal împărţit de „gura lumii şi de opinia educată”1. Aşa e percepută România în interior: fără
sens şi fără leac. Ne mai miră atunci faptul că străinii au o imagine proastă despre noi?
Multiplicată în nenumărate variante şi drapată în cele mai surprinzătoare camuflaje, ideea e
aşezată solid în gândirea publică; România pare a fi prizoniera unor procese statice . Nimic nu
e nou, nimic nu se schimbă şi nimic nu explică această predilecţie naţională spre paralizie.
O dată cu intrarea în Uniunea Europeană s-a sperat că rezolvarea la problemele noastre
interne va veni din exterior. Însă curând locul acestei firave speranţe a fost luat de vechiul
nostru scepticism păgubos: ne-am convins cu toţii din nou că “România este o ţară de o
unicitate negativă, unde una se spune şi alta se face, unde avem toate cele necesare traiului
democratic şi unde totuşi nimic nu funcţionează aşa cum ar trebui. Toate vin parcă să
demonstreze că avem o ţară ciudată, care este în cele din urmă de neînţeles” 2. Considerăm că
faptul de a te crampona de generalităţi şi stereotipii de genul acesta nu este câtuşi de puţin
benefic schimbării. Permanenta filosofare pe tema românităţii şi a identităţii noastre,
augmentată de nevoia de diferenţiere în noul context european , s-a dovedit a fi extrem de
neproductivă. Situaţia în care ne găsim se datorează faptului că nu reuşim să ieşim din cercul
strâmt al românităţii, nu avem înţelepciunea de a ne raporta la o realitate exterioară pentru a
avea în acest mod o experienţă comparativă utilă, care să ne inspire. Permanenta raportare la
sine nu poate fi decât pernicioasă, căci prea multă teoretizare nu lasă loc analizei profunde,
autentice făcând imposibilă tragerea unor concluzii.
Tocmai de aceea în studiul pe care urmează să îl dezvoltăm ne propunem să depăşim
această atitudine negativă şi să ajungem să redescoperim ce înseamnă a fi român, care sunt
elementele cheie ale identităţii noastre şi mai ales cum să le valorizăm pentru a stârni interesul
şi admiraţia străinilor, cu efecte benefice atât pentru imaginea de ţară cât şi pentru percepţia
pe care o avem despre noi înşine. Ştim că au existat numeroase iniţiative de acest gen, însă
toate au fost în cele din urmă sortite eşecului. Ţinând cont de datele actualei situaţii am
considerat necesară analizarea modului în care alte ţări foste comuniste au procedat în

1
www.ideiindialog.ro
2
Idem1
5
încercarea de concepere a brandului de ţară şi a diverselor branduri adiacente, pentru a
descoperi strategiile utilizate, precum şi gradul lor de eficienţă. Am considerat în egală măsură
necesară cerecetarea modului în care diversele campanii de promovare au fost gândite la noi
în ţară, în ideea unei posibile comparaţii. Concluziile ne vor fi de mare folos, asigurându-ne
un grad mai mare de eficienţă, scutindu-ne în acelaşi timp de irosirea timpului şi banilor atât
de necesari în demersul pe care ni l-am propus.
Specialiştii în comunicare şi relaţii publice fac o distincţie clară între conceptele de
brand de destinaţie turistică3 şi cel de brand de ţară. Brand-ul de ţară promovează interese
economice, politice şi comerciale în interiorul şi în exteriorul ţării. Scopul primordial în
adoptarea unei astfel de abordări este promovarea aspectelor definitorii ale ţării respective în
ideea atragerii de investitori şi a creării unei imagini favorabile în mediul internaţional, cu
efecte benefice în cazul exporturilor şi a atragerii unei forţe de muncă specializate. În schimb,
crearea unui brand de destinaţie turistică este mai preocupat de vizualizare şi simbolism,
având ca obiectiv principal atragerea vizitatorilor. Brand-ul de ţară presupune, cel puţin într-
un stadiu incipient, o viziune de ansamblu şi o abordare mai creativă, implicit abstractă şi mai
puţin controlabilă. Putem lua spre exemplificare cazul ţărilor est europene, valabil şi pentru
situaţia în care se regăseşte ţara noastră.
Ţările aparţinătoare blocului estic au considerat necesară crearea unui brand de ţară
pentru a se detaşa de spectrul comunismului, ca să schimbe stereotipurile negative şi să le
fortifice pe cele pozitive, poziţionându-se ca membru de încredere al comunităţii
internaţionale, în perspectiva aderării la cele două super-brand-uri UE şi NATO. S-a sperat,
chiar că, prin căutările febrile, în scopul creării brand-ului, să se reuşească reconstruirea unei
identităţi zdruncinate în perioada de tranziţie, redând, în același timp încrederea în sine
acestor ţări. Ceea ce au constatat, însă, specialiştii în comunicare este că, în estul Europei
procesul de concepere a unor brand-uri de ţară puternice se află încă într-un stadiu incipient,
în ciuda eforturilor depuse. În ceea ce priveşte poziţionarea ca brand de destinaţie turistică,
ţările foste comuniste au mizat pe ideea de: accesibil, ieftin, modern, însorit şi primitor.
Elemente vizuale şi verbale ale brand-urilor de destinaţie turistică au circulat în campaniile
publicitare. Nu au reuşit, însă, să evidenţieze chestiuni specifice, care să le diferenţieze, dat
fiind faptul că promiteau experienţe similare.

Cele mai des întâlnite greşeli în campaniile organizate de alte ţări foste comuniste au
vizat:
3
The Canadian Journal of Communication
6
 Lipsa de coordonare în gestionarea reputaţiei ţării şi a elementelor ce o formează:
brand-ul de destinaţie şi brand-ul de ţară, diplomaţia în dimensiunea sa publică şi
culturală. Nu există o sinergie între aceste funcţii. Nu se ţine cont de faptul că o ţară se
poate remarca pe unul dintre aceste planuri, în timp ce în celelalte situaţia poate fi chiar
critică. Un exemplu în acest sens este cazul Croaţiei, care a reuşit să se impună ca brand
de destinaţie turistică, în ciuda faptului că în planul diplomaţiei existau probleme.
 Startul târziu; aceasta este chestiunea general valabilă pentru ţările est europene.
Promovarea de ţară a devenit o activitate instituţionalizată începând cu anii 90, când
guvernele au început să înţeleagă că ţările pe care le conduceau aveau „probleme de
imagine” şi că iniţiativa promovării imaginii de ţară trebuie să pornească de la nivel
guvernamental.
 Acţiunea de promovare a ţării este adesea politizată şi devine victimă a certurilor
între partide, mai ales atunci când nu există o înţelegere între diversele partide în ceea ce
priveşte strategia de promovare şi persoanele care trebuie să o construiască şi să o
implementeze. Un exemplu în acest sens este cazul Estoniei: o dată cu schimbarea
guvernului, în 2003, s-a decis întreruperea proiectului de construire a brand-ului de ţară,
considerat a fi prea scump.
 Nu există coordonare strategică între instituţii şi actorii implicaţi în promovarea de
ţară. Numărul organizaţiilor şi al instituţiilor implicate în procesul de promovare poate,
de asemenea, afecta strategia şi coordonarea, care sunt de o importanţă crucială pentru
reuşita proiectului. Un exemplu în acest sens este Polonia. În promovarea acestei ţări s-
au implicat mai mult de 7 instituţii, care, uneori, au transmis mesaje contradictorii, cu
efecte nefaste pentru coerenţa comunicării.
 Nu există o distincţie clară între diversele brand-uri de ţară. Ideea centrală a
campaniilor de promovare este comună mai multor ţări, făcând imposibilă demarcarea.
Brand-ul promite, astfel, experienţe similare, făcând dificilă identificarea aspectelor care
să formeze în mintea potenţialilor turişti, investitori sau cumpărători o imagine clară
despre identitatea acelei ţări;
 Mesajele şi sloganele sunt fie depăşite fie generale. Esenţa brandului estonian
„transformarea pozitivă” a devenit învechit o dată cu încheierea procesului de tranziţie.
 Un alt minus este legat de faptul că publicul intern (populaţia ţării respective) nu
susţine activ brand-ul, fie pentru că nu a fost implicat în construcţia acestuia , fie pentru
că nu se regăseşte în el. Cetăţenilor, ca ambasadori ai brandului de ţară, ar trebui să li se
explice contexul şi relevanţa proiectului, cu mult înainte de lansarea oricărei campanii
de promovare. Ţara trebuie să subscrie la propriul brand, înainte ca ceilalţi să o facă.
Estonia şi-a început construcţia brand-ului prin consultări sporadice ale populaţiei şi, ca

7
 urmare, aceasta nu a susţinut proiectul, care a primit critici virulente în media. Obţinerea
susţinerii publicului intern este o sarcină extrem de importantă ce revine agenţiei de
relaţii publice responsabilă de proiect.
 Procesul de construire a brand-ului nu este dinamic şi nu se bucură de continuitate.
Estonia şi-a lansat brand-ul de ţară în 2003, dar, de atunci, nu au mai fost luate măsuri
pentru a menţine activă promovarea. Ţările investesc mult în campania de lansare, fără a
avea, însă, continuitate pe parcurs.
 Brand-ul de ţară nu oferă soluţii la toate probleme unei ţări. El poate fi benefic, cu
condiţia să aibă încorporat un element tangibil: o experienţă, un serviciu, un produs.
 Accentul prea mare pus pe publicitate. Aceasta se poate dovedi benefică în stadiul
incipient al lansării campaniei. Folosită însă pe termen lung nu este credibilă şi nici
eficientă, date fiind costurile ridicate şi absenţa feed-back-ului. Mai mult accent ar
trebui pus pe relaţiile publice, capabile să construiască relaţii durabile şi dinamice cu
publicul vizat.
 Concepţia greşită că imaginea este mai importantă decât realitatea, determină lipsa
de credibilitate a mesajelor. Imaginile trebuie să corespundă realităţii, pentru că, altfel,
campania de promovare devine una de manipulare a percepţiilor.
 Lipsa resurselor materiale şi umane este o altă problemă. Pentru a depăşi acestă
problemă, promovarea unei ţări ar trebui să devină mai creativă şi inovatoare, renunţând
la instrumentele de lucru prea costisitoare.
 Lipsa transparenţei şi a semnelor de progres. Dat fiind faptul că bugetul acestor
campanii este constituit din taxele plătite de cetăţeni, ar trebui să li se explice clar care
este proiectul şi să li se explice modul în care banii urmează a fi cheltuiţi. Evaluarea
înainte şi după desfăşurarea campaniilor este de asemenea crucială.
 Este privilegiată strategia pe termen scurt, fără a se ţine cont de faptul că procesul de
construcţie a brand-ului este lent şi poate dura chiar şi câteva decenii.

Depăşirea acestor probleme este condiţia construirii unui brand puternic, prin
profesionalizarea celor care activează în acest domeniu de activitate.

Imaginea României
În ceea ce priveşte campaniile desfăşurate în ţara noastră, o simplă analiză ne va arăta
greşelile comise, ce au condus la iminentul eşec al acţiunilor de comunicare întreprinse.
Greşeala primordială a derivat chiar din modul în care a fost gândită strategia de lucru.
S-a început prin campanii agresive de advertising în care imaginea transmisă nu era
verosimilă. România era prezentată într-o formă idilică, în contrast evident cu imaginea reală

8
a României sau cel puţin incompatibilă cu percepţia celor mai mulţi din exterior 4. Specialiştii
în comunicare subliniază faptul că, atunci când o organizaţie se confruntă cu crize de imagine,
trebuie luate măsuri de comunicare, nu însă în sensul acoperirii realităţii prin publicitate, ci
prin mesaje oneste, care să fie persuasive şi credibile. Ori, tocmai lucrul acesta nu s-a
întâmplat în cazul României. S-au alocat bugete colosale în campanii de publicitate, fără a
obţine, însă, rezultatele scontate. Banii aceştia trebuiau, în fapt, investiţi în campanii de relaţii
publice, cu o strategie pe termen lung, gândită într-un mod care să prezinte România, cu tot
ce are ea mai frumos şi atipic. Contrastele din ţara noastră ar fi putut fi, în acest sens, un
potenţial de valorificat.
Comparând rezultatele celor două analize ce vizează greşelile cele mai uzuale în
derularea campaniilor de promovare observăm că acestea sunt comune. Campaniile româneşti
ar fi fost poate mult mai eficiente dacă ar fi recurs la o simplă analiză de acest gen, experienţa
celorlalte ţări putându-se dovedi utilă. Nedorind să repetăm aceleaşi greşeli şi luând aminte la
exemplul acestor ţări foste comuniste, remarcăm faptul nu lipsit de importanţă, că cele mai
multe dintre acestea, după ce au eşuat în impunerea brand-ului de ţară au preferat să îşi
îmbunătăţească imaginea în exterior, prin valorificarea turismului şi impunerea ca brand de
destinaţie turistică. Aceasta este în opinia noastră, metoda cea mai eficientă de a atrage turişti
în ţară şi de a câştiga încrederea, prin oferirea unor servicii de calitate, cu efecte benefice pe
termen lung, atât pentru economia ţării cât şi pentru imaginea proiectată. Experienţa acestor
ţări ne demonstrează de asemenea că de importanţă capitală în acest demers este evitarea
copierii celorlalte brand-uri şi aducere în prim-plan a unor aspecte atipice în acest segment.
Aceste aspecte trebuie însă să fie atribute esenţiale ale ţării noastre, căci ultimul lucru pe care
ni-l dorim, o dată porniţi în acest demers, este să dezamăgim, prin incosistenţa ofertei şi prin
incapacitea de a veni în întâmpinarea aşteptărilor.
O posibilă abordare în acest sens ar fi poziţionarea noastră ca tărâm latin binecuvântat,
sublinierea faptului că românii sunt un popor latin ortodox şi a faptului că ortodoxia de
origine bizantină se reflectă în tradiţiile şi obiceiurile noastre, în arhitectura bisericilor, fiind
indisolubil legată de însăşi fiinţa poporului român. Ar putea fi aceasta o poziţionare care să
stârnească interesul şi simpatia străinilor, cu efecte dintre cele mai benefice.
Constantin Noica5 amintea, la un moment dat, în una dintre scrierile sale dorinţa
poporului român de a ieşi din anonimat şi de a căpăta un rol important în derularea istoriei.
Noica aprecia în studiul său că faptul că poporul român nu s-a bucurat de avanscena istoriei
s-a datorat specificului fiinţei sale spirituale şi destinului său istoric, care au creat condiţii
4
Simona-Mirela Miculescu, Relaţiile publice din perpectivă internaţională, Editura Polirom, Bucureşti, 2006

5
Constantin Noica, Pagini despre sufletul românesc, Editura Humanitas, Bucureşti 2000
9
favorabile cristalizării unei culturi minore, făcând în schimb imposibilă formarea unei culturi
majore, care ne-ar fi impus în plan internaţional. El consideră că ceea ce este tipic spiritului
românesc este raportarea faţă de lume, dictată de o puternică religiozitate.
Filosofia de viaţă a românului, marcată de principiile religioase, îi spune acestuia că
toate frământările lumii sunt nesemnificative şi că ceea ce contează este absolutul. Un astfel
de mod de a te plasa în lume are evidente efecte asupra comportamentului. Devin explicabile,
în acest context, aspecte ale felului de a fi al românilor, considerate îndeobşte ca metehne,
ţinând, în fapt, de esenţa noastră: orientarea spre contemplare, lipsa de acţiune, absenţa
dorinţei de cunoaştere şi de afirmare. Tipul acesta de comportament a dus la pregnanţa
culturii minore, marcată de tradiţii, folclor şi creaţii anonime şi implicit absenţa unei culturi
majore, care să ne aducă aprecierea unanimă în străinătate. Consideră pe cale de consecinţă
că, pentru ieşirea din anonimatul istoriei întoarcerea la cultura minoră nu ar reprezenta o
soluţie.
Oarecum în contrast cu concluziile domnului Noica, în contextul cercetării pe care o
efectuăm considerăm că tocmai recuperarea acestei culturi minore, prin valorificarea
tradiţiilor şi valorilor româneşti, în contextul spiritual modern ar putea reprezenta
modalitatea de a ne poziţiona definitiv în conştiinţa occidentalilor ca o ţară cu o bogată şi
complexă spiritualitate. Ar putea fi aceasta o modalitate sigură de a transforma diversele zone
istorice ale ţării noastre în reputate brand-uri de destinaţie turistică.
O camapanie de promovare la nivel internaţional ar putea fi iniţiată în zona Olteniei,
care să aibă ca obiect tradiţiile şi universul spiritual oltenesc, prin aducerea în prim plan a
frumoaselor noastre mânăstiri. Acest gen de iniţiativă s-ar dovedi benefică nu numai pentru
turism şi imaginea de ţară, ci şi pentru societatea românească în ansamblu ei. Reuşita acestei
campanii ar aduce un suflu nou în societatea românească. O societate care încă se caută pe
sine şi se construieşte după dramatica perioadă comunistă. Preşedintele ceh Vaclav Havel
compara trecerea de la comunism la perioada de tranziţie cu trecerea de la grădina zoologică
la junglă. Ni se pare potrivită această observaţie şi, dat fiind faptul că nu dorim să trăim într-o
astfel de societate, considerăm că întoarcerea la tradiţie şi la cultura noastră religioasă,
îndeosebi cea creştină, ar putea fi soluţia salvatoare pentru clarificarea percepţiei pe care o
avem despre ce înseamnă identitatea noastră cât şi pentru impunerea în străinătate a unei
imagini autentice, nedeformate a ceea ce înseamnă poporul român şi cultura sa.
Inserţia în spaţiul public a unor mesaje care să evidenţieze modul nostru tipic românesc
de a fi în lume, sublinierea unor teme şi valori religioase ar putea reprezenta pretextul
solidarizării tuturor agenţilor sociali pentru asigurarea unei mai bune percepţii a României.

10
Elemente ale identităţii româneşti

Neamul nu este, aşa cum spunea Mircea Vulcănescu 6, o entitate definitivă, ci este o
structură în permanenţă devenire. El depăşeşte rasa biologică, fiind rezultatul îmbinării
dimensiunii biologice şi a celei etice. El presupune o serie de transformări, de adaosuri la cele
deja stabilite de înaintaşi. Dacă neamul românesc este o entitate în continuă devenire intervine
fireasca întrebare, în legătură cu modul în care putem descoperi acele aspecte care determină
specificul nostru naţional, care să ne permită afirmarea şi diferenţierea pe scena lumii.
Răspunsul nu poate fi decât unul singur, ţinând cont de datele problemei şi anume o percepţie

6
Mircea Vulcănesu, Dimensiunea românească a existenţei, Editura Eminescu, Bucuresti 1996
11
intuitivă a chipului etern al românului dintotdeauna, scos la suprafaţă de marii noştrii
gânditori. Numai descoperirea pe cale intuitivă a acestui chip poate fi garanţia afirmării şi
recunoaşterii noastre ca popor unic, original, cu o bogată şi intensă viaţă spirituală.
Pentru a reuşi în demersul nostru trebuie să devenim conştienţi de existenţa unui anumit
fel de a fi al românului şi de faptul că românitatea este o caracteristică spirituală imuabilă, de
o valoare şi o bogăţie inestimabilă. Se vorbeşte din ce în ce mai mult în ultima perioadă de
complexele pe care românii le au în ceea ce priveşte identitatea lor, de imaginea negativă pe
care străinii şi-au format-o despre noi. Ori noi considerăm că atunci când începi să te îndoieşti
de tine însuţi sau când alţii îşi formează o imagine deformată despre tine, un puternic mijloc
terapeutic este întoarcerea la rădăcinile fiinţei tale. Acest principiu poate fi aplicat situaţiei în
care se regăseşte poporul român. Avem nevoie să ne întoarcem la rădăcinile fiinţei noastre şi
să redescoperim acea realitate inalterabilă a sufletului românesc.
Ceea ce ne propunem este „desluşirea profilului mentalităţii noastre colective, a
valorilor tipic româneşti”. Acest demers este cu atât mai necesar dacă ţinem cont că am ieşit
dintr-o perioadă destul de traumatizantă, cea comunistă care a încercat într-o anumită măsură
o mutaţie identitară, din care cu greu ne dezmeticim. Se adaugă la acest aspect însăşi lumea în
care trăim, marcată de o permanentă transformare, globalizată, în care ispitele şi influenţele
sunt numeroase şi există riscul de „a ne pierde”.
Dacă cultura unui om este, după cum zice Paul Valéry, ceea ce ne rămâne după ce am
uitat totul, considerăm că putem descoperi felul nostru specific de a fi, numai în momentul în
care nu ne-am mai sili să fim în nici un alt fel decât cum suntem. Ori acest fel de a fi are o
legătură indisolubilă cu tradiţia ortodoxă şi cu obiceiurile noastre folclorice, de sorginte
tracică.
Însăşi viziunea românului despre lume este puternic impregnată de elemente ale culturii
noastre ortodoxe şi folclorice. Românul îşi reprezintă lumea ca „un construct în spaţiu şi timp,
cu o ierarhie bine stabilită, aflată însă în permanentă devenire, o devenire procesivă, acel alai
al lumii care umple spaţiul şi timpul, atât de sugestiv reprezentat în celebra doină”Mioriţa” 7.
Lumea este percepută ca o permanentă teofanie, asta datorită credinţei în prezenţa creatoare a
lui Dumnezeu. În concepţia românului toate cele lumeşti sunt posibile numai prin îngăduinţa
divinităţii, voinţa umană fiind numai un simulacru al voinţei divine; omul este martor la
lucrarea permanentă a divinităţii. Lumea este văzută ca o carte de semne, românul citeşte
semnele pentru a înţelege modul în care evoluează lucrurile. Această atitudine este vizibilă la
sate, dar o putem descoperi într-o formă camuflată şi în oraşele puternic laicizate: setea de

7
Mircea Vulcănescu,op.cit.
12
noutăţi, de zvon reprezintă modalităţi în care acesta se pune la curent cu modul în care balanţa
faptelor înclină în favoarea sau defavoarea sa.
Existenţa românească se desfăşoară într-un fel de lume de basm, asta deoarece la fiecare
pas lumea străveche izbucneşte la suprafaţă: în cimitire bocetul ritual, de sărbători horele
(ceremonie rituală specifică tracilor). Porneşti în cotidian şi fără să vrei te trezeşti în legendă,
asta pentru că la noi folclorul înseamnă un mod de a trăi şi a gândi, încă viu şi creator.
Folclorul nostru închide în sine o „tradiţie de adâncă şi apropape totală creştinătate”8.
Creaţiile noastre folclorice atestă faptul că a existat o influenţă creatoare a credinţei
ortodoxe asupra folclorului românesc. Vorbim despre o influenţă, o transformare originală a
unui fond spiritual şi nu de o respectare întocmai a dogmelor ortodoxe. Aşa cum spiritul
nostru etnic este copleşitor ortodox, fără a avea însă o viziune doctrinară, la fel şi folclorul
nostru îşi trage seva din creştinism, urmându-şi însă drumul său, imbogăţindu-se fără a-şi
trăda specificul. În prezent în spiritul nostru noţiunile de creştinism şi folclor coincid, dat fiind
faptul că poporul nostru s-a născut creştin. Aceste două elemente identitare nu au coincis
dintotdeauna. Ovidiu Papadima9 consideră chiar că putem vorbi de anterioritatea viziunii
folclorice. Acest cercetător afirmă că rădăcinile culturii noastre folclorice pot fi reperate în
cultura precreştină a tracilor, considerând zadarnice cercetările ce au căutat tradiţii latine în
cultura noastră. El îşi demonstrează afirmaţia prin observaţia că toţi coloniştii romani
(îndeosebi veniţi din Orient) au adus cu ei elemente ale creştinismului şi nici pe departe
elemente ale mitologiei lor decadente. Au adus în schimb elemente ale creştinismului oriental,
pe care ulterior chiar creştinismul le-a pus în circulaţie. În acest fel prin toate aceste elemente
am fost orientaţi spre Orient, indepărtându-ne de la bun început de Apus. Bizantinismul de
mai târziu (cu ecouri adânci în folclor şi în tradiţia noastră religioasă) apare în această lumină
ca o evoluţie firească a culturii noastre. A existat şi continuă sa există în folclorul nostru
românesc o puternică filiaţie cu creştinismul, lucru ce poate fi lesne descoperit prin
observarea mecanicii interne a descântecului, considerat a fi cea mai conservatoare formă a
creaţiei folclorice. Descântecul este un ritual magic a cărui menire este înlăturarea bolii. Prin
intermediul vrăjitoarei omul invocă elemente ale naturii, întregul cosmos, sfinţii sau chiar pe
Dumnezeu solicitându-le să îi uşureze soarta, încrezător fiind că aceştia vor fi sensibili la
problemele sale. Această credinţă vine din concepţia unei solidarităţi a firii şi a unui destin
comun al întregului cosmos, dat fiind faptul că toate în Dumnezeu îşi au originea. Toate aceste
ritualuri magice încep cu o mărturie de credinţă:
„Cu descântecul meu

8
Idem 7, p. 20
9
Ovidiu Papadima, O viziune românească a lumii, Editura Saeculum, Bucureşti 1995
13
 Şi leacul de la Dmnezeu.”
Toate acestea nu sunt simple concesii făcute bisericii, ci simple consecinţe ale viziunii
noastre folclorice, în care credinţa şi divinitatea îşi au un loc bine determinat. Aşa se explică
de altfel coexistenţa surprinzătoare pentru cel care descoperă pentru prima dată cultura
noastră, a viziunii animiste, a solidarităţii cu natura şi viziunea spirituală creştină; îmbinarea
armonioasă între religie şi magie, între bucuria de a trăi şi disciplina etică.
Această disciplină etică a fost şi este dictată de valorile religioase care au fost
interiorizate şi perpetuate, fiind puternic ancorate în mentalul colectiv. Această situaţie este
explicabilă prin faptul că religia ortodoxă şi mai ales biserica prin rolul ei activ au contribuit
la conservarea fiinţei noastre de români, făcând posibilă eliberarea naţională şi constituirea
noastră ca neam de sine stătător. Devine evident aşadar faptul că în mentalul nostru colectiv
religia reprezintă un pilon de bază al identităţii noastre. Devin de asemenea explicabile
manifestările felurite ale credinţei ortodoxe în creaţiile noastre folclorice şi în cultura noastră
în general.
Aşa cum spunea şi Dumitru Stăniloae 10 ortodoxia reprezintă în firea noastră aburul
mistic, senzaţia misterului.
„Românul a avut smerenia sau orgoliul de a nu sfida eternitatea. Şi-a făcut intenţionat
casă din lemn, s-ar zice, ca să nu fie provocatoare. A acceptat gândul că totul este trecător şi s-
a instalat în vremelnic, cu o bucurie care practic l-a eliberat de angoase...În felul acesta
românii au trăit fără prea mari spaime metafizice, în intimitatea posibilului 11”. Modul în care
sunt construite bisericile sunt încă o dovadă a acestei filosofii de viaţă, direct influenţată de
religia Ortodoxă. Bisericile şi mânăstirile noastre sunt de dimensiuni reduse în comparaţie cu
impunătoarele domuri din occident. Modul în care acestea au fost construite nu a fost
determinat de resursele materiale insuficiente ci de un anumit principiu spiritual. În Răsărit,
conform spiritualităţii bizantine biserica trebuia să trezească principiul comuniunii, oamenii
trebuiau să se simtă aproape unul de altul infrăţiţi în rugăciune. În schimb în Occident omul
trebuia să resimtă autoritatea bisericească. În Răsărit construcţiile uriaşe sunt cu totul
excepţionale,cum este cazul bisericii Sfânta Sofia.
Bisericuţele noastre sunt „expresia delicateţii, a transparenţei omului şi a fragilităţii
operei sale în faţa divinului”. 12
Concepţia românului că totul e zădărnicie, direct izvorâtă din religia ortodoxă l-au
determinat pe acesta să nu îşi dorească afirmarea şi nici mărirea lui ca naţiune, făcând

10
Dumitru Stăniloae, Ortodoxie si românism, Editura Eminescu, 1992
11
Octavian Paler, Don Quijote in est, Editura Albatros, Bucureşti 1994
12
Dumitru Stăniloae, Reflecţii despre spiritualitatea poporului român, editura Elion, Bucuresti 2001
14
imposibilă înscrierea culturii româneşti în rândul culturilor majore. Având conştiinţa orientată
spre absolut, unde precumpăneşte eternul, românul s-a ghidat după principiul:
„Nu tu eşti măsură lumii, cum voia grecul, ci lumea îţi e măsură ţie” (Constantin
Noica) .
Acest principiu îl regăsim şi în următoarele versuri populare culese din folclor:
„Lumea asta nu-i a mea
Cealălaltă nici aşa.”

Aşa cum afirmă şi Mircea Vulcănescu13, purtarea românului este ancorată în veşnicie. În
consecinţă este lipsit de simţ practic, având sentimentul, în tot ceea ce face că ia atitudine în
veşnicie şi că integrarea omului în veşnicie nu o dă fapta eficientă, ci purtarea simbolică sau
rituală. De aici derivă lipsa de teamă în faţa morţii. Un exempu în acest sens îl avem chiar în
doina „Mioriţa”, unde ceea ce îl preocupă pe păstor nu este să-şi apere viaţa, ci împlinirea
unei anumite ordini, a unui anumit ritual. Existenţa românului este calendarizată: repetiţia,
regăsirea în lume, recunoaşterea lucrurilor, neschimbarea lor le-o dă ritul. Fapta omului
devine comunicare, semn, gest, ritual măsurat de funcţia lui şi nu de rezultat. Iar moralitatea
lui e „rânduială”.

Raportarea la tradiţie şi religie a omului modern şi post-modern

Dat fiind faptul că ne propunem lansarea unei campanii de promovare a bisericilor şi

tradiţiilor noastre populare olteneşti, orientată la nivel internaţional, considerăm necesară şi
utilă înţelegerea modului în care omul modern se raportează la religie, precum şi locul pe care
aceasta îl ocupă în societatea contemporană.
Reflecţiile asupra fenomenului religios au fost numeroase, iar abordările dintre cele mai
diverse; ceea ce putem însă lesne observa este faptul că cel puţin secolul 20 s-a caracterizat
printr-o atitudine sceptică faţă de religie, unii ajungând chiar să profetizeze dispariţia religiei.
13

15
Cauzele acestei atitudini sceptice sunt legate de descoperirile ştiinţei şi tehnicii, care au făcut
ca religia să fie privită ca un fenomen desuet şi inutil;
Marx14 a fost primul teoretician social care a văzut în religie o piedică în calea
progresului social. El numea religia „opiumul popoarelor”. Mai târziu, în 1805, Nietzsche
proclama „moartea lui Dumnezeu”. Nu cu mult mult mai târziu, Freud vorbea în lucrarea
„Viitorul unei iluzii” despre religie ca o stare nevrotică obsesională, care însă va dispărea, ca
urmare a procesului inerent de maturizare a Omului. Religia era, aşadar, văzută de acesta ca o
formă de infantilism psihic, care trebuia inevitabil depăşită.
Cu toate că nu putem nega impactul pe care aceşti gânditori l-au avut asupra evoluţiei
societăţii noastre, putem afirma cu certitudine că previziunile lor nu s-au adeverit. Observaţia
evenimentelor recente arată, în fapt, resurecţia factorului religios, după o perioadă de
reprimare programatică.
Sociologul luteran Peter Berger15 a analizat modul în care trecerea de la organizarea
tradiţională a societăţii la cea modernă a a afectat formele de manifestare ale fenomenului
religios, precum şi modul în care acestea au fost trăite.
El a arătat faptul că raţiunea şi experimentul ştiinţific, atât de preţuite începând cu
secolul al 18-lea, au generat gândirea critică autonomă şi au modificat radical structura
societăţii. Au făcut posibile numeroasele descoperiri ştiinţifice, care, la rândul lor, au generat
fenomenul industrializării şi urbanizării, declanşând inevitabil migraţia maselor dinspre sate
spre oraşe. Schimbarea formei de organizare socială a atras după sine şi o modificare a
practicilor sociale. Viaţa omului modern nu se mai rezumă la o existenţă ciclică într-o
comunitate restrânsă, în perfectă consonanţă cu anul agrar şi calendarul religios. În mediul
urban omul traversează mai multe „lumi”, valorile nu sunt aceleaşi, dominantă fiind
productivitatea, care nu ţine cont de evenimentele religioase. Toate aceste schimbări
antrenează inevitabil laicizarea societăţii. ”Pluralizarea lumilor” face imposibilă raportarea la
un unic sistem de valori şi anume cele religioase. Fiind nevoit să-şi însuşească o serie de alte
seturi de valori, omul modern trăieşte o senzaţie de inconsistenţă interioară şi chiar de criză
identitară. Soluţia pentru depăşirea acestei stări este, în cazul lui, scindarea sinelui,
presupunând separarea clară a vieţii sale publice, legată de rolurile pe care le are de îndeplinit,
de viaţa sa privată, dominată de sentimente şi valori, inclusiv cele religioase.
Religia devine în acest mod apanajul exclusiv al vieţii private. Aşadar, în modernitate ai
dreptul să fii religios, cu condiţia ca elemente ale religiei tale să nu devină vizibile în spaţiul
public. Acest nou mod de reprezentare a practicilor religioase are evident consecinţe asupra
14
K. Marx, în introducerea la „A Critique of Hegel’s Philosophy of Right”, în Marx and Engels, On Religion,
1957, Moscow, Progress, pp. 37-38
15
Peter Berger, The Homless Mind, London, Penguin, 1974.
16
modului în care este înţeles rolul religiei în societate. Omul religios caută noi forme de
manifestare a actului religios care să nu contravină prescripţiilor sociale; conform analizei lui
Berenger omul modern are următoarele posibilităţi:

1 Compartimentalizarea sau familismul, ceea ce presupune că viaţa religioasă este

limitată la biserici, care predică morala religioasă şi valorile familiale. Biserica şi, deci,
religia nu au dreptul de a interveni în viaţa publică.

2 Relativismul teologic sau liberalismul, în vogă în anii 60, care presupune disoluţia
valorilor religioase, până la laicizarea lor completă.

3 Tradiţionalismul, care susţine ideea păstrării intacte a tradiţiei, orientarea spre trecut
şi respingerea noului.

4 Sectarismul sau” sfânta adunare”, care propune o formă de organizare socială şi o

cultură alternativă la cea laică.

5 Religia ca structură de mediere, care să ofere omului posibilitatea reunificării eului

său scindat;
Informaţii esenţiale despre parametrii în care se desfãşoarã viaţa religioasã ne oferă de
asemenea analiza pe care Anthony Giddens16 o face societăţii contemporane. Teoria sa socialã
este de altfel relevantã pentru cercetarea noastrã, în special datoritã faptului cã ne oferã cadrul
necesar de înţelegere a modului în care tradiţia mai este trăită astăzi de către omul modern şi
mai ales cum ar trebui ea descrisã şi revendicatã de discursul contemporan cu caracter
religios pentru asigurarea impactului acestuia.
Giddens numeşte condiţia socialã contemporanã „modernitate târzie”, considerând-o o
„radicalizare” şi o „universalizare” inevitabilã a proiectului modernitãţii. În acest sens,
modernitatea târzie, ca şi modernitatea clasicã, este un fenomen dinamic, fundamentat pe
reflexivitate.
“Reflexivitatea vieţii sociale moderne constã în faptul cã practicile sociale sunt în mod
constant examinate şi reformate” în lumina informaţiei care vine tocmai de la acele practici,
alterându-le astfel în mod continuu caracterul. O primã consecinţã a acestui fenomen este
dispariţia sensului vieţii:
“Personal meaninglessness – the feeling that life has nothing worthwile to offer –
becomes the fundamental psychic problem of late moderntiy.”Astfel tradiţiile şi credinţele,

16
Anthony Giddens, Modernity and Self Identity, Cambridge, Polity Press, 1990.
17
acestea sunt în mod inevitabil puse sub incidenţa îndoielii, fiind monitorizate şi revizuite în
mod constant în lumina practicilor sociale care, la rândul lor, se schimbã în mod continuu: 17
“Tradiţia este un mijloc de a controla timpul şi spaţiul, un mijloc ce insereazã orice
activitate sau experienţã particularã în interiorul continuum-ului trecut, prezent şi viitor,
acestea la rândul lor fiind structurate de practicile sociale repetate.”
Modernitatea târzie, la fel ca modernitatea timpurie, are o aversiune funciarã faţã de
tradiţie. Orientãrii înspre trecut – caracteristicã definitorie a tradiţiei – i se opune multitudinea
de posibilitãţi de schimbare caracteristicã orientãrii înspre viitor a modernitãţii. Caracterul
reflexiv al modernitãţii implicã în mod necesar „distanţarea vieţii sociale de elementele fixe
ale tradiţiei”. În aceste condiţii, este o iluzie, sugereazã Giddens, sã mai credem cã putem
avea acces la o tradiţie „purã”, „nealteratã”. Ceea ce rãmâne este doar o „pretinsã tradiţie”, o
tradiţie falsã (engl.: sham tradition). Este o „tradiţie” care îşi pierde caracterul normativ,
rãmânând un simplu element al realitãţii sociale ce ţine de un anumit sector dintr-o
multitudine de alte „sectoare de viaţã” – în termenii lui Giddens: „lifestyle sectors”.
Religia devine şi ea un obiect al monitorizãrii reflexive a diferitelor alternative
existente, astfel cã dacã cineva adoptã şi practicã o anumitã tradiţie religioasã, aceasta se
intamplã inevitabil în interiorul cadrului general al reflexivitãţii circulare caracteristice
modernitãţii târzii. De remarcat din această persepctivă existenţa unui fenomen la modă în
societăţile occidentale, îndeosebi în rândul vedetelor şi anume schimbarea confesiunii:
oamenii îşi pot alege religia, aşa cum îşi aleg orice produs de pe raftul unui supermarket.
Specialiştii se consideră astfel îndreptăţiţi să vorbească despre consumerismul religios.18
Omenii sunt în căutarea experienţelor mistice care să le trezească emoţii puternice, creându-le
iluzia accesului la înţelepciunea milenară. Religia devine, astfel, similară oricărui alt brand de
pe piaţă; este adoptată nu pentru calităţile sale intrinseci , ci pentru ceea ce inspiră şi transmite
(imaginea omului cult şi spiritual).
În post -modernism raportarea la domeniul religios a suferit, în mod evident, mutaţii
ireversibile, determinate de schimbările mentalitare şi sociale. Paradoxal în societăţile post
moderne occidentale, caracterizate ca fiind profane şi materialiste, este tocmai resurecţia
elementelor religioase. Publicitatea recurge la simboluri ale diverselor religii ale lumii, apar
tot mai multe cărţi şi filme ce tratează subiecte religioase, pe internet sunt numeroase sit-urile
care oferă, contra cost diverse produse şi experienţe religioase. Devine evident faptul că în
societăţile occidentale există o cerere tot mai mare pentru domeniul spiritualului, că există un
target bine definit, care devine din ce în ce mai pretenţios şi mai specializat; marketerii nu

17
Idem 16, p. 9;
18
Monica Cercelescu, Religia de consum şi brand-ul Dumnezeu, articol apărut in”Săptămâna Financiară”.
18
puteau neglija, în consecinţă, acest trend existent în societate, ceeea ce explică puternicul
branding spiritual şi religios. Brand-ul Dumnezeu vinde foarte bine şi asta datorită valorilor
pe care le promovează: iubire, pace interioară, iluzia unui nivel spiritual superior.
Oamenii societăţii post-moderne nu mai stabilesc cu divinitatea o relaţie durabilă pe
baza unor valori şi principii ca : sacrificiul de sine, depăşirea limitelor umanului, supunerea
voinţei. În prezent, oamenii caută în religie un mijloc simplu şi la îndemână pentru obţinerea
unei stări de bine interior. Dat fiind faptul că se bucură de satisfacerea garantată şi imediată a
trebuinţelor materiale, oamenii îşi doresc în prezent satisfacerea, în aceleaşi condiţii, a
trebuinţelor spirituale.
Explicaţia acestui trend existent în societăţile noastre ar putea fi următoarea: la început
omul făcea parte dintr-o serie de grupuri închise şi solidare, care îi ofereau securitate în
prezent aceste structuri sunt pe cale să se erodeze, împingându-i pe oameni într-o lume din ce
în ce mai mare şi mai puţin coerentă; se pare că nimic nu rezistă uzurii timpului. „Peste tot
cercurile protectoare se estompează şi se pierd în structuri tot mai largi şi mai
impersonale.”Dacă înainte cursul vieţii se desfăşura între anumite limite prescrise de
comunitate, în perioada modernă omul devine mult mai liber, având posibilitatea să aleagă
între o multitudine de drumuri care se deschid. El trebuie să aleagă dar şi să inventeze în
acelaşi timp. Lumea tradiţională era preponderent prinsă în datele naturale ale existenţei( cu
adăugiri şi adaptări limitate)”19. Lumea modernă cuprinde pe zi ce trece o doză tot mai mare
de artificialitate. Nici cerul nu se mai vede la fel de limpede din metropolele lumii moderne.
Proiecţiile transcendente se modifică şi se complică pe măsura complicării şi diversificării
lumii.
Declinul credinţelor religioase tradiţionale este incontestabil, însoţind declinul
structurilor sociale tradiţionale. Oamenii societăţii post-moderne nu mai stabilesc cu
divinitatea o relaţie durabilă pe baza unor valori şi principii ca : sacrificiul de sine, depăşirea
limitelor umanului, supunerea voinţei. În prezent oamenii caută în religie un mijloc simplu şi
la îndemână pentru obţinerea unei stări de bine interior. Dat fiind faptul că se bucură de
satisfacerea garantată şi imediată a trebuinţelor materiale, oamenii îşi doresc în prezent
satisfacerea în aceleaşi condiţii a trebuinţelor spirituale. Credinţa nu mai este trăită cu aceeaşi
intensitate, gesturile religioase nu mai au naturaleţea de odinioară, nu mai există acea firească
întrepătrundere între lumea de aici şi ceea de dincolo, care odinioară încărca lumea cu sens.
Religia nu mai este percepută ca o ancorare în absolut, ci ca o condiţionare culturală printre
multe altele, toate relative. Şi totuşi, nu s-a întâmplat ceea ce anunţau rationalistii şi anume
dispariţia religiei determinată de progresul ştiinţific şi de libertatea de gândire. Întreaga
19
Lucian Boia, Două secole de mitologie naţională, Humanias, Bucureşti 2005.
19
evoluţie în acest domeniu demonstrează paradoxal, nu renunţarea omului la idealurile
religioase, ci dimpotrivă, esenţa fundamental religioasă a spiritului uman. Există în om ceva
chiar mai adânc decât credinţa religioasă în sensul strict al termenului, este vorba de setea de
absolut, nevoia depăşirii graniţelor existenţei umane şi orientarea spre transcendent; oamenii
au nevoie să creadă într-un scop înalt, ca să dea un sens superior vieţii lor20.Lumea post-
modernă nu face rabat de la acest principiu uman universal .Omul post- modern resimte lipsa
unui confort spiritual, căci cel material deja achiziţionat nu reuşeşte să-l elibereze de
alienarea pe care o resimte din ce în ce mai acut. Teologia răsăriteană are un cuvânt greu de
spus în contextul dramatic al acestei lumi, deoarece dispune de resursele spirituale necesare
rezolvării crizelor existenţiale cu care se confruntă omul post-modern.

Turismul cultural-religios

Pe fondul acestor evoluţii, turismul mondial şi-a diversificat şi el formele de manifestare

pe plan internaţional, încercandu-se valorificarea celor mai importante obiective din
patrimoniul cultural- religios al diverselor ţări. Între turism şi cultură, respectiv între turism şi
religie există nenumărate interacţiuni şi combinaţii, pe baza relaţiei dintre obiectivul
cultural/locul sacru şi motivaţia turistului.

Din punct de vedere cultural, elementele dominante sunt cele legate de arhitectură , de
artă în general (accentul fiind pus pe pictură, muzică şi sculptură), cât şi de moştenirea
etnografică şi folclorică a unei culturi.

20
Idem 19.
20
 Din punct de vedere al turismului religios, sunt şase aspecte importante care au fost şi
continuă să fie valorificate21:
Mormintele sfinte, ca locuri de pelerinaj, care sunt privite singular şi care pot fi
însoţite de foarte puţine atracţii turistice. În cazul României, nu se poate vorbi de morminte
sfinte, în schimb există mai multe monumente de cult care adăpostesc rămăşiţe pământeşti ale
unor sfinţi sau martiri (osemintele primilor patru martiri creştini români de la mânăstirea
Cocoş din nordul Dobrogei).
Sanctuarele religioase care au importanţă turistică majoră datorită particularităţilor lor
istorico-culturale, şi care pot fi însoţite de alte valori culturale sau de peisaj, festivităţi
creştine, fiind o combinaţie între atracţia turistică şi valoarea spirituală pentru credincioşi. Cu
toate că nu este la fel de renumit ca sanctuarele religioase din Marea Britanie, sanctuarul
dacic de la Sarmisegetusa Dacica din Munţii Orăştiei ( a Munţilor Sebeşului) poate constitui
un bun exemplu de combinaţie intre valoarea turistică a site-ului si cea spirituală a
sanctuarului.
Bunuri cultural-religioase care au statut de monumente arhitectonice şi artistice, care
sunt considerate atracţii turistice. Din acest punct de vedere, România are un mare avantaj
datorita unor monumente renumite: mânăstirile din Bucovina, cu biserici ai căror pereţi sunt
pictaţi la exterior; mânăstirile din Oltenia sau Moldova; bisericile fortificate din Transilvania;
Destinaţiile religioase unde au loc manifestări religioase. Când acest caz se
intersectează cu unul anterior, se poate face asocierea unor locuri de cult cu celebrările
religioase de interes naţional. În România, un bun exemplu îl constituie sărbătorile legate de
Crăciun şi sfârşitul anului, în zona Maramureş, cu dansurile populare.
Circuite de vizitare a unor importante lăcaşe de cult, unele cu valoare pur religioasă,
asociate cu cele cu valoare istorică şi artistică: circuitul mânăstirilor din Bucovina, Moldova
sau Oltenia.
Tabere religioase pentru tineret, care se desfăşoară cu precădere în perioada
vacanţelor de vară. În cazul ţării noastre, este vorba de sprijinul bisericilor de diferite culte,
care sprijină tinerii cu probleme sociale. Cu toate că nu au legătură cu aspectul religios, se
poate da exemplu taberelor organizate cu tinerii specialişti din domeniul arhitecturii sau al
artelor plastice (pictură religioasă) la monumentele de cult din diferite regiuni.
În ceea ce priveşte turismul religios, calculele, la nivel mondial- în ciuda dificultăţii
realizării unor studii cu precizie mare -arată că reprezintă aproximativ 26 % din fluxul turistic
total, ceea ce demonstrează importanţa acestei forme de turism ce trebuie luată în considerare.
În ceea ce priveşte România, numărul turiştilor implicaţi în turismul cultural şi religios a
21
www.regielive.ro, Pădurean Mihaela, Turism, 7 martie 2007.
21
depăşit cifra de 500.000. Aceasta, din păcate nu este exactă, putând fi amplificată de numărul
pelerinilor care merg la marile sărbători religioase, cum este Sfânta Paraschiva, la Iaşi, Sfântul
Dimitrie cel Nou, la Bucureşti, 15 August, la Nicula sau Rusaliile, la Sumuleu (numai în
ultimul caz numărul pelerinilor sosiţi aici depăşeşte cifra de 100.000 de oameni) sau care vin
la marile festivaluri de muzică (cum a fost festivalul George Enescu ). De asemenea, mai
trebuie ţinut cont de faptul că numărul turiştilor care vizitează oraşele din România, tot la
nivelul anului, este de circa 2.200.000. Chiar dacă majoritatea acestora este interesată de
segmentul business, este greu de crezut că o parte din acest număr nu vizitează şi obiectivele
culturale.
În concluzie, se poate spune, fără greşeală, că numărul turiştilor care practică turismul
cultural şi religios în România depăşeşte sigur cifra de 1.000.000.
Noţiunea de turism religios s-a dezvoltat pornind de la înţelegerea motivaţiilor
turiştilor. Diferenţa dintre această formă de turism şi altele, o constituie motivaţia religioasă.
Pornind de la noţiunea de turism cultural- religios, se poate vorbi de două mari tipuri de
călătorii22:

1. Călătorie unifuncţională, care are un singurul scop de natură religioasă. Un exemplu

foarte bun, în cazul României, sunt călătoriile religioase efectuate la locaşuri cu icoane sfinte,
făcătoare de minuni: mănăstirea Neamţ, Mănăstirea Agapia, Sihăstria (toate în judeţul Neamţ)
sau Nicula (judeţul Cluj), Dintr-un Lemn (judeţul Vâlcea); participantul la acest gen de
călătorie este strict pelerinul;
2. Călătorie plurifuncţională, care îmbină aspectele religioase ale călătoriei cu cele
strict culturale şi care permit vizitarea unui număr mai mare de obiective turistice. Atunci
când elementul de atracţie pentru turişti se află într-un monument sau altă formă a
patrimoniului cultural de factură religioasă (catedrală, mânăstire), se poate vorbi despre
turism în spaţiul religios.
O altă tendinţă a ultimelor decenii este de a petrece un sejur în apropierea unor lăcaşe
de cult renumite. Astfel, multe ansambluri monahale şi-au realizat propriile case de oaspeţi în
care primesc un număr redus de turişti şi de anumite norme care trebuie respectate cu stricteţe
pe durata şederii, pentru a nu perturba ordinea activităţii monahale.

Ţinând cont de aceste date se poate pune întrebarea dacă poate fi turismul cultural şi
religios o opţiune pentru promovarea României? Răspunsul este, evident, unul pozitiv.
Acest răspuns are însă o dublă implicare:
22
www.regielive.ro
22
 1. Din punct de vedere strict turistic, patrimoniul care există în România, promovat
consecvent şi într-un mod profesionist, poate conduce la creşterea numărului de turişti, cu
implicaţii ulterioare în încasările din turism.
2. În acelaşi timp, însă turismul cultural şi religios din România poate contribui în
mod definitoriu la schimbarea imaginii ţării noastre pe plan internaţional.
Apreciem în acest sens că programe de promovare a diverselor zone ale României pe
acest segment al turismului cultural-religios nu ar putea fi decât benefică. O astfel de
campanie de promovare la nivel internaţional ar putea fi realizată pentru zona Olteniei,
aceasta bucurându-se de un bogat patrimoniu cultural şi religios. Există, în cazul Olteniei,
posibilitatea de a transforma această zonă pe nedrept absentă din circuitele turistice, într- un
puternic brand de destinaţie pentru ceea ce înseamnă turismul cultural-religios.

Cercetarea potenţialului turistic al Olteniei

Oltenia este o provincie istorică circumscrisă graniţelor naturale: Dunărea la sud, Oltul
la est şi Carpaţii la vest şi nord. Este legată de restul teritoriului ţării prin drumuri create de-a
lungul apelor. Această reţea de drumuri a facilitat din cele mai vechi timpuri contactul cu
civilizaţiile străvechi, mai ales cele din sud, pentru ca, mai târziu, perfecţionate, aceste căi de
acces să faciliteze pătrunderea influenţelor romane. În această zonă istorică sunt prezente
numeroase vestigii istorice aparţinătoare culturii geto-dacice din secolul VI î.h. Actualul
teritoriu al Olteniei a făcut parte din provincia Dacia romană. Basilici creştine au fost
descoperite în Dacia de sud, fapt ce demonstrează existenţa în aceste zone a unor comunităţi
ce simţeau necesitatea practicilor religioase şi a lăcaşelor de cult. Păstrarea legăturilor cu

23
lumea romano-bizantină a contribuit în mod evident la configurarea panteonului religios al
locuitorilor din aceste ţinuturi.
Cadrul geografic natural, prin frumuseţea peisajelor, crează deja contextul favorabil
practicării activităţilor turistice, indiferent de natura lor.
Cele mai frumoase zone montane din Oltenia sunt localizate în judeţele Gorj, Vâlcea şi
Mehedinţi. O bogăţie aparte a acestei zone o reprezintă lumea peşterilor subterane, unele
deschise turismului, iar altele având statut de rezervaţii naturale. Peştera Muierilor, din Baia
de Fier – Gorj , împreună cu peştera Polovragi, sunt singurele peşteri amenajate şi introduse
în marele circuit turistic. Peştera Liliecilor este, de asemenea, renumită pentru numărul mare
de specii şi exemplare de lilieci şi, chiar dacă unele dintre ele au dispărut în ultimii ani , încă
mai deţine peste 30 de specii.
Zonele rurale reprezintă, de asemenea, un potenţial turistic de valorificat. Satele
olteneşti se disting prin ospitalitate, frumuseţea peisajelor şi mediul nepoluat, vinurile şi
gastronomia de cea mai bună calitate, şi nu în ultimul rând prin binecunoscutele tradiţii
folclorice. Turismul rural în Oltenia se află într-un stadiu incipient, situaţia datorându-se, în
principal unei infrastructurii slab dezvoltate. În ciuda acestui fapt, există în regiune case şi
pensiuni care s-au adaptat cerinţelor specifice acestui tip de turism.
Moştenirea Imperiului Roman şi a Daciei se regăseşte de-a lungul întregii regiuni.
Ruinele podului construit peste Dunăre de cunoscutul arhitect al antichităţii, Apolodor din
Damasc, pentru pătrunderea trupelor imperiale în Dacia, cele ale băilor termale romane
construite pe timpul împăratului Adrian sau cele ale cetăţilor dacice Sucidava şi Buridava
deschid o filă din trecutul daco-roman al poporului român. Antichitatea dacică şi romană este
reprezentată de asemenea prin aşezarea fortificată geto-dacică de la Sprâncenata, judeţul Olt
(sec. ÎI i. Hr.), zidurile cetăţii bizantine de la Celei-Corabia cu Fântâna Secretă, monument
unic al arhitecturii romane bizantine.
Oltenia23 este, de asemenea, un ţinut al mânăstirilor, bisericilor şi schiturilor, fiind a
două regiune după Moldova, ca număr şi importanţă a acestor aşezăminte religioase.
Regiunea însumează peste 60 mânăstiri şi schituri ortodoxe, din toate perioadele istorice ale
regiunii, începând cu secolul 14, unele din acestea prezentând fresce exterioare de o valoare
deosebită . Bisericile de lemn reprezintă o altă interesantă moştenire din timpurile medievale.
Mânăstirile de pe Valea Oltului: Cozia, Stânişoara, Bistriţa, Frăsinei, Hurezi, Surpatele,
Govora, Turnu, Cheia, Mânăstirea Dintr-un Lemn, Arnota – în judeţul Vâlcea, Tismana,
Lainici, Polovragi, Strâmba şi Crasna – în Gorj, situate în zone pitoreşti, constituie adevărate
izvoare de spiritualitate şi de renaştere sufletească.
23
Valeriu Anania, Cerurile Oltului, Editată de Episcopia Râmnicului şi Argesului, Râmnicul Vâlcea, 1990
24
 De un interes special sunt şi aşa numitele 'Cule', case fortificate ce se găsesc numai în
Oltenia. Având originile în Afganistan şi în Iran, culele au fost construite în secolul XVIII de
către micii proprietari pentru a se proteja de invaziile turceşti de peste Dunăre. Cu timpul,
aceste "cule" şi-au pierdut destinaţia defensivă, şi au devenit pentru locuitorii săi mai ales un
semn de apartenenţă la clasa proprietarilor de pământ.
În oraşul Târgu Jiu, există Muzeul în aer liber, cuprinzând sculpturile lui Constantin
Brâncuşi, dedicat eroilor români din Primul Război Mondial. Complexul deschis cuprinde
'Poarta Sărutului', 'Aleea Scaunelor', 'Masa Tăcerii', 'Coloana Infinitului'. Alte şapte sculpturi
autentice ale lui Constantin Brâncuşi se găsesc expuse la Muzeul de Artă Modernă din
Craiova.
Turismul reprezintă pentru Oltenia sectorul economic care dispune de un valoros
potenţial de dezvoltare, neexploatat încă suficient şi care poate deveni o sursă de atracţie atât
pentru investitori cât şi pentru turişti (români şi străini). Marele avantaj al Olteniei pentru
dezvoltatarea turismului este oferit de prezenţa resurselor naturale şi culturale de o mare
diversitate , armonios repartizate în teritoriu, care dau posibilitatea practicării întregii game de
forme de turism.
Se impune, astfel, pe lângă modernizarea structurilor turistice, a staţiunilor turistice, şi
crearea unor oferte turistice noi, care să conţină programe originale, atractive şi inedite ce ar
putea, printr-o activitate susţinută de promovare, să transforme Oltenia dintr-o zonă anonimă
în context internaţional într-un reputat brand de destinaţie turistică.

Campania “Oltenia Eternă”, pe care o propunem vine tocmai în întâmpinarea acestei

nevoi urgente, propunându-şi să promoveze peste hotare universul spiritual oltenesc, prin
frumoasele sale tradiţii şi prin complexele sale mânăstiresti. Campania îşi propune să
promoveze, cu precădere, anumite zone ale Olteniei, care ar putea interesa în mod deosebit
turiştii străini. Este vorba aici de un areal turistic deja consacrat la nivelul Romanei, care nu
se bucură însă de aceeaşi reputaţie la nivel internaţional, cunoscut în literatura de specialitate
sub numele de “Oltenia de sub munte”.
Regiunea Hurezi24 va reprezenta un important obiectiv turistic în campania de
promovare pe care o vom derula. Motivele care ne-au determinat să alegem această zonă sunt:
 varietatea formelor de relief, a florei şi faunei ce fac din această zonă locul ideal
pentru odihnă şi recreere.

 Patrimoniul cultural de care dispune:

24
Vasile Dumitrache, Mânăstirile şi schiturile României, Mitropolia Olteniei, Editura Nemira 2001.
25
 Ansamblul Mănăstirii Hurez este unic în sud-estul Europei.
Este situat în judeţul Vâlcea, în regiunea subcarpatică a Olteniei; Hurezi reprezintă,
începând cu secolul al XIV-lea, când a existat o viaţă monahală intensă un ansamblu monahal
complex, comparabil marilor mânăstiri de la Muntele Athos. Acest ansamblu monastic, cu
incintă de spital şi chilii, cu cele cinci biserici ale sale, pune în evidenţă un program complex -
necunoscut până atunci şi niciodată reluat in Ţara Românească. Bisericile toate s-au păstrat
în starea originală. La coerenţa programului se adaugă unitatea stilului arhitectutal: bisericile,
de plan patrulater, au clopotniţe înalte şi zvelte a căror înălţime este egală cu lungimea
edificiului. Pridvoarele se deschid spre curte, prin arcade cu arc susţinute de zece coloane de
piatră decorate cu motive de Renaştere târzie. Ordonarea clară a elementelor acestui
ansamblu arhitectural, construit după o axă orientată est-vest, structura simetrică a aripii
vestice, faţadele clădirilor, unde predomină suprafeţele plane, foişoarele (cu secţiune pătrată)
de pe reşedinţa domnească şi de pe aripa nordică, prezenţa arcadelor cu arc în plin cintru,
aceleaşi, parcă, la etaj ca şi la parter - toate acestea crează o atmosferă primitoare, de armonie.

Planul mânăstirii

Bisericile păstrează 90% din picturile murale originale. Realizate între 1692 şi 1702, de
doisprezece pictori conduşi de meşterii Constantinos şi Ioan, reprezintă începutul stilului
brâncovenesc în pictura murală. Pictura murală de la Hurezi - variantă postbizantină a stilului
academic paleolog - dovedeşte un program iconografic foarte răspândit în mediul pictural
atenian şi cretan din secolele XVI-XVII, introdus şi în pictura românească: Scara lui Ioan
Climax, Scara lui Iacob, Viaţa adevăratului călugăr, Arca creştinătăţii, Moartea lui Efrem
Sărul, Buna Vestire, Imnuri de nuntă, Fecioara Protectoare. În plus, aceşti pictori, cu ajutorul
unor iconografi renumiţi, de exemplu arhimandritul Ioan - stareţul mânăstirii şi mare învăţat
- au introdus în programul pictural imagini ale unor sfinţi autohtoni (Nicodim de la Tismana,
Grigore Decapolitul), ca şi personaje din romanul religios Varlaam şi Iosif - tradus în
româneşte după 1650 - şi viaţa Sfântului Constantin - patronul ctitorului -, chiar şi teme
importante, cu caracter moralizator şi escatologic: Judecata de apoi, Parabole (dintre care
unele inspirate din literatura religioasă tradusă şi tipărită la acea epocă).

26
 Ctitoriilor domneşti, bisericilor, li s-a donat mobilier de lemn sculptat: strane, scaune cu
spătar înalt, iconostase care preiau podoabele de pe ancadramentul uşilor, unde repertoriul
fitomorf este tratat în relief sau meplat, sugerând o anumită înrudire cu orfevrăria barocă.
Timp de zece ani, maeştri, artişti, zidari, tăietori în piatră şi sculptori în lemn, pictori de
icoane şi pictori murali lucraseră cu dăruire pentru a perfecţiona acest impozant ansamblu
mânăstiresc.Ctitorie a lui Constantin Brâncoveanu, în anul 1694, mânăstirea posedă o
valoroasă colecţie muzeală, precum şi o interesantă bibliotecă (circa 4.000 de volume). În
timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu (1688 - 1714), mânăstirea a funcţionat ca un
important centru de cultură; în anul 1999 a fost înscrisă pe lista patrimoniului mondial, fiind
declarată monument UNESCO;
 Centrul istoric al Oraşului Horezu, un fond construit, cu vechime de peste un secol şi
valoare istorică şi arhitecturală;
 Biserica Urşani, cu hramul “Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” şi „Sf. Ioan
Botezătorul” - ctitorită în anul 1800, de către Ioan Urşanu, monument de arhitectură,
unică în România prin pictura naivă de pe pereţii interiori;
 Biserica Horezu, cu hramul “Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” - ctitorită în
anul 1804 de către Ioan Urşanu, monument de arhitectură;

 Biserica Covreşti cu hramul “Sf. Vasile”, ctitorită în anul 1826 de către Stanciu
Covrea, monument de arhitectură;
 Biserica Romanii de Sus cu hramul “Sf. Voievozi Mihail şi Gavril”, ctitorită în anul
1877, monument de arhitectură;
 Biserica cu hramul „Duminica Tuturor Sfinţilor” (Oraşul Horezu), care a aparţinut
fostului schit Bălăneşti – monument de arhitectură;

Elemente ale patrimoniului etnocultural

 centrul de ceramică Olari (Oraşul Horezu) - este cel mai important centru de
ceramică smălţuită din România, cu o expoziţie etnografică permanentă (atât la Casa de
cultură, cât şi la atelierele meşterilor olari);
 arhitectură tradiţională – case vechi cu pridvor, specifice zonei etnografice “Oltenia
de sub Munte”;

27
  costumul popular, fie în două culori, alb şi negru, asemănător zonei Mărginimea
Sibiului, fie cel oltenesc, la care culoarea predominantă este roşu;
 cusături, ţesături şi covoare olteneşti, meşteşuguri cu o răspândire din ce în ce mai
redusă;

Un bogat potenţial turistic ce va fi valorizat în cadrul programului Oltenia eternă îl

are şi Comuna Vaideeni prin frumuseţile naturale de care dispune şi bogatul patrimoniu
cultural reprezentat prin importante monumente cultural-istorice:

 Biserica de zid cu hramul „Sf. Ioan Botezătorul” (1810 – 1822) – în satul Vaideeni;

 Biserica de lemn cu hramul „Cuvioasa Paraschiva” (1556 – 1557) - satul Mariţa,

monument de arhitectură ;
 Biserica de lemn cu hramul „Cuvioasa Paraschiva”, ctitorită de haiducul Coman în
anul 1893 şi renovată în anul 1932 - satul Cornet.

Elemente ale patrimoniului etnocultural

 centrul etnografic Vaideeni - important centru etnofolcloric, legat de transhumanţă şi

obiceiuri pastorale; renumit pentru prelucrarea artistică a pieilor, lânii şi confecţionarea
de instrumente muzicale, port popular ciobănesc cu influenţe din zona Mărginimii
Sibiului;
 arhitectura tradiţională – case vechi cu pridvor, şi case cu ocol, specifice
Mărginimii Sibiului;
 costumul popular, fie în două culori, alb şi negru, asemănător zonei Mărginimea
Sibiului;
 cusături şi ţesături artistice (săculeţi, disagi), meşteşuguri cu o răspândire din ce în
ce mai redusă;
 instalaţii de tehnică populară: darac, pive, mori de apă, joagăre acţionate hidraulic;
 manifestări etnofolclorice: Festivalul folcloric al păstorilor din Carpaţi “Învârtita
dorului” – anual, a treia săptămână din luna iunie.

Zona Gorjului va face de asemenea obiectul unei intense campanii de promovare

datorită potenţialului său turistic încă neexploatat. Este o zonă deosebit de frumoasă şi extrem
de veche, care pe nedrept nu este înscrisă în marile circuite turistice. Satele sunt pline, încă,
de case vechi, bisericile aniversează jumătăţi de mileniu, mânăstirile concurează, prin
28
măiestria picturilor, celebrele mânăstiri din nordul Olteniei. La Polovragi, la Novaci, la Baia
de Fier, una din două case mai are cerdacul împodobit cu cioplituri măiestrite din lemn, punte
de bârne şi fântână împodobită cu flori şi cu sfinţi.
Mânăstirea Lainici a fost construită între 1812 şi 1847 de boierii din regiune pe un deal
care domină valea Jiului. Ea adăposteşte frumoase fresce interioare datând din 1860 şi un
iconostas compus din icoane în stil bizantin.
Mânăstirea Tismana este unul dintre cele mai mari şi mai vechi complexe monahale ale
Valahiei, construit sub domnia voievodului Radu I (1377-1385) de călugărul Nicodim.
Numele mânăstirii provine de la arborii pădurilor dimprejur. Mânăstirea este închinată
"adormirii maicii domnului". În 1564 pictorul Dobromir din Târgovişte a pictat biserica
lăsând doar în naos fresce originale. Cu zidul de incintă şi turnurile înalte, cetatea, care
domină râul Tismana, a avut un rol de apărare împotriva invaziilor. Ultima utilizare a
mânăstirii într-un scop militar datează din 1821, când revoluţionarul Tudor Vladimirescu s-a
instalat aici cu "pandurii" lui .
Mânăstirea Polovragi
Situată la jumătatea drumului între Râmnicu Vâlcea şi Târgu Jiu, este una dintre cele
mai importante mânăstiri din Oltenia. Vechimea aşezământului este dată de o atestare din
secolul al XVI-lea, dar egumenii stabilesc întemeierea acestei mânăstiri după anul 1300.
Dacii au locuit şi ei zona din preajma mânăstirii, având o aşezare civilă la poalele muntelui,
chiar în zona de lângă mânăstire, şi o fortificaţie montană sus, pe cheile Olteţului.
Poziţia este primul dintre argumentele pe care Polovragi le are pentru a deveni o
importantă atracţie turistică. Mânăstirea este aşezată în câmpia care se deschide imediat după
ieşirea bruscă a Olteţului din munte, unul dintre cele mai spectaculoase râuri din ţară, creator
a numeroase peşteri şi galerii inundate. Mai sus de mânăstire se află peştera Polovragi,
deasupra Olteţului, una dintre cele mai largi din ţară şi în care unii istorici plasează sediul
istorico- mitologic al lui Zalmoxes, muntele magic Kogaionon.
Polovragi a fost schit de călugări până în vremea comunismului când, o reorganizare a
transformat-o în schit de maici. În epocile istorice însă mânăstirea avea, pe lângă rolul de cult,
şi o importantă funcţie militară, ea fiind fortificată, stăreţia, poarta şi fântâna fiind în acelaşi
timp şi foişoare defensive. Biserica mânăstirii Polovragi este construită în stil bizantin, având
formă trilobată, realizată într-o simetrie proporţionată. De remarcat este catapeteasma
executată din lemn de tei, o adevărată capodoperă a vechii sculpturi româneşti, având o
bogată ornamentaţie cu împletituri florale. Recentele cercetări istorice stabilesc vechimea
mânăstirii Polovragi în jurul anului 1505, ctitorită fiind de Radu şi Pătru, fiii lui Danciul
Zamona, menţionaţi într-un hrisov emis la 18 ianuarie 1480 de voievodul Basarab cel Tânăr.
29
Pictura bisericii, deşi asemănătoare cu cea de la Hurez, fiind opera comună a unor pictori
renumiţi, are caracteristici proprii, cu valoare de prototip.
În exterior, deasupra arcadei mijlocii a pridvorului găsim icoana "Acoperământul
Maicii Domnului", executată în anul 1713 de zugravul Constantin. Pictura interioară, păstrată
intactă, are o mare valoare artistică. Coloritul, pe fond albastru, are nuanţe armonioase şi
sobre. Biserica mânăstirii Polovragi este înconjurată de chilii, formând o puternică cetate de
apărare. În ea se pătrunde printr-o poartă masivă deasupra căreia se înalţă clopotniţa. Ca toate
mânăstirile ortodoxe Polovragiul are in preajma ei o biserică, pentru satisfacerea trebuinţelor
sufleteşti, construiăt in anul 1732.
Consecventă istoriei sale, mânăstirea conservă o mare colecţie de carte rară, icoane pe
lemn şi pe sticlă, obiecte culturale şi veşminte, printre cele mai importante dintre acestea
aflându-se cărţi ca “Îndreptarea legii” (1652), “Evanghelia de la Bucureşti” (1682) sau
“Apostolul” (1683), manuscrise de muzică psaltică (Evloghionul lui Anton Pann – 1846), iar
ca obiecte o sfită şi un stihar din vremea lui Constantin Brancoveanu, ţesute în fir de aur, dar
şi veşminte preoţeşti ornamentate cu motive populare româneşti. Alături de cărţi se găseşte o
bogată colecţie de icoane pe lemn şi sticlă, totalizând peste 650 de exemplare, provenind din
secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea. Importanţa istorică a acestei mânăstiri o egalează astfel
pe cea peisagistică şi culturală, iar revendicarea mitului lui Zalmoxes îi sporeşte aura de
mister.
Comuna Crasna este o altă zonă ce se cere a fi exploatată din punct de vedere al
potenţialului turistic de care dispune. Există în această zonă un bogat patrimoniu cultural.

Monumente cultural – istorice:

 Ansamblul schitului Crasna (1636) - satul Crasna;

 Ansamblul bisericii de lemn “Intrarea în Biserică” (1738) - satul Cărpiniş;
 Biserica de lemn “Cuvioasa Paraschiva” (1760) - satul Drăgoieşti;
 Biserica de lemn “Izvorul Tămăduirii” (1768) - satul Crasna;
 Biserica din lemn “Cuvioasa Paraschiva” (1800) - satul Aninişu din Vale;
 Biserica din lemn “Sfinţii Îngeri” (1833) - satul Buzeşti;
 Biserica de lemn “Intrarea în biserică” (sec. al XIX-lea) - satul Crasna din Deal;
 Biserica de lemn “Adormirea Maicii Domnului” (sec. al XVIII-lea) - satul Crasna
din Vale; Biserica de lemn “Sf. Gheorghe” (1824) - satul Dumbrăveni.

30
 Elemente ale patrimoniului etnocultural
 centrul etnografic Crasna - legat de obiceiuri tradiţionale, renumit pentru port
popular, pentru creaţie artistică populară (cusături, ţesături, prelucrarea artistică a
lemnului, a lânii), folclor;
 arhitectură tradiţională – case vechi cu pridvor, specifice zonei etnografice “Oltenia
de sub Munte”;
 costumul popular - fie în două culori, alb şi negru, asemănător zonei Mărginimii
Sibiului, de peste munte, fie cel oltenesc, din zona etnografică a Gorjului;
 prelucrarea artistică a lemnului – obiecte de uz gospodăresc: lăzi, coşuri, furci de
tors lâna;
 manifestări etnofolclorice: Floriile (anual, ultima duminică înainte de paşte),
Drăgaica - manifestare folclorică tradiţională, (anual, luna iunie), Rusaliile, Sf.
Pantelimon, Sf. Dumitru.

31
« Descoperã Oltenia Eternã »

32
Campanie de promovare a turismului ecumenic „Oltenia Eternă”

Durata campaniei: 12 luni

Data începerii: 1 ianuarie 2009

Data finalizării: 1 decembrie 2009

Obiectivele generale ale acestei campanii vor fi:

 Impulsionarea circulaţiei turistice internaţionale

 Creşterea numărului de vacanţe petrecute în zonă
 Atragerea cât mai multor segmente de consumatori atât din interior, cât şi din afara
ţării, precum şi adaptarea strategiei promoţionale la specificul fiecărei pieţe;
 Recâştigarea pieţelor pierdute şi penetrarea pe noi pieţe turistice;
 Fidelizarea clientelei turistice actuale;
 Crearea unei imagini sugestive a turismului oltenesc, atât sub aspectul potenţialului
său, cât şi al caracteristicilor sociale, culturale, psihologice, specifice poporului nostru;
 Sugerarea unei imagini de multilateralitate a ofertei, care poate să satisfacă o gamă
diversificată de motivaţii şi preferinţe turistice;
 Comunicarea unei imagini cât mai exacte a produsului turistic local, evidenţiindu-se
caracterul de unicitate a ofertei turistice, reflectat printr-un relief divers, într-un mediu
natural, nepoluat şi neaglomerat, precum şi multitudinea elementelor de cultură:
mânăstirile, folclorul, obiceiurile, tradiţiile;
 Scoaterea în evidenţă a produselor reprezentative ale ofertei noastre turistice;

Pentru realizarea acestui obiectiv general, pe termen mediu, sunt necesare o serie de
acţiuni specifice care să aibă ca scop promovarea de noi formule de petrecere a vacanţelor ,
care să urmărească:

 Atragerea unor segmente de public de pe piaţa internaţională, avid de activităţi

spirituale şi, în acelaşi timp, dornic să redescopere natura;

33
  Stimularea tuturor categoriilor de tineri care ar putea fi interesaţi de turismul
monahal;
 Atragerea unor categorii de tineri care ar putea fi interesaţi de descoperirea
frumuseţilor Olteniei şi a obiceiurilor sale;
 Deschiderea unei pieţe a turismului cultural-religios în întreaga Oltenie, prin
atragerea turiştilor din ţările occidentale apropiate României;
 Stimularea turismului de afaceri, ca sursă semnificativă de venituri la nivel local;
 Câstigarea pieţei pentru turismul cultural-istoric şi religios printr-o promovare
concertată la nivel internaţional în vederea realizării unui cost mai redus al acţiunilor de
promovare şi evidenţierii specificităţii fiecărei zone în parte.

Obiectivele specifice avute în vedere vizează:

 identificarea categoriei căreia aparţin potenţialii turişti şi stimularea interesului

acestora în vizitarea Olteniei;
 atragerea investitorilor în domeniul industriei turistice;
 încurajarea comunităţilor din zonele de interes să facă investiţii în modernizarea
infrastructurii, pentru facilitarea accesului la principalele obiective turistice;
 încurajarea liderilor de opinie din zonele de interes să iniţieze proiecte pentru
atragerea de investiţii, în scopul dezvoltării turismului cultural-religios;
 restructurarea programelor şi instrumentelor promoţionale în vederea stimulării
interesului turiştilor pentru destinaţiile turistice din Oltenia;
 asigurarea accesului larg al turiştilor la destinaţii turistice din zona Olteniei prin
promovarea unui sistem stimulativ de facilităţi tarifare la nivelul agenţilor de turism;
 conştientizarea prin diferite mijloace promoţionale, la nivelul clientelei potenţiale, a
calităţilor produsului turistic local şi a competitivităţii sale, comparativ cu produse
similare de piaţa internaţională;
 creşterea fluxurilor turistice locale şi dezvoltarea acestora în spaţiu, respectiv lărgirea
numărului arealelor şi zonelor din Oltenia cu turism constant, prin creşterea duratei
sezonului turistic;
 creşterea duratei medii a sejururilor, actualmente situate la un nivel scăzut (1,9 zile),
 creşterea încasărilor medii/turist şi pe zi/turist.

Campania de promovare a turismului în zona Olteniei, trebuie să mai aibă în vedere

următoarele demersuri:

 stimularea interesului diferitelor categorii de turişti de a vizita Oltenia;

 încurajarea atitudinii proactive a industriei turistice, precum şi a comunităţilor locale
din zona promovată pentru exploatarea potenţialului turistic;
 creşterea eficienţei campaniilor de promovare a turismului din această zonă;
34
 identificarea şi aprofundarea caracteristicilor definitorii ale diferitelor zone (areale)
turistice olteneşti şi structurarea/definirea produselor turistice specifice; stabilirea
mesajului promoţional şi a sloganului/logo-ului propriu fiecărei zone;
 dezvoltarea unor centre de informare, documentare şi asistenţă turistică la toate
punctele importante de acces în zona Olteniei;
 susţinerea financiară a unor campanii promoţionale şi de către operatori din domeniu:
turoperatori, companii de transport, structuri hoteliere;
 refacerea, actualizarea şi îmbogăţirea gamei de materiale publicitare şi punerea lor la
dispoziţia consumatorilor de turism;
 colaborarea strânsă şi principială cu Autoritatea Naţională pentru Turism, şi birourile
de turism în scopul promovării imaginii ofertei turistice a Olteniei;
 creşterea fondurilor financiare pentru publicitate şi promovare şi cheltuirea lor într-
un mod eficient, eliminându-se cheltuielile inoportune;
 diversificarea excursiilor „de ospitalitate”, la care să participe ziarişti ce activează la
publicaţii şi emisiuni legate de promovarea turismului;
 organizarea cât mai multor emisiuni şi concursuri la televiziune, radio şi în presa de
specialitate, in context international, având ca tematică Oltenia turistică, cu acordarea
de premii, constând în circuite şi sejururi gratuite;
 crearea, exploatarea şi dezvoltarea permanentă a unei baze de date complexe (sub
forma unui site pe internet) referitoare la evenimentele desfăşurate în Oltenia pe
parcursul unui an şi la proiecţiile privind evenimentele pentru anii viitori; asigurarea
unei mari vizibilităţi şi a unui trafic intens către acest web-site;
 organizarea prin rotaţie, în cât mai multe centre turistice, zone şi areale, a unor
evenimente, expoziţii, târguri care să promoveze imaginea produsului turistic din
Oltenia;
 sprijinirea firmelor ce activează in diversele ţări in care campania va fi lansată,
pentru închirierea de panouri publicitare stradale, dedicate promovării atracţiilor
turistice ale Olteniei;
 consultarea asociaţiilor profesionale, în vederea stabilirii calendarului de participare
la târguri de turism interne şi externe şi la celelalte manifestări specifice (congrese,
conferinţe); eliminarea acelor târguri care nu pot determina un interes major şi
redirecţionarea fondurilor către alte manifestări;
 lansarea de oferte de a găzdui în Oltenia reuniuni şi târguri, conferinţe, festivaluri
care să sporească vizibilitatea zonei;
 realizarea unui sistem integrat, şi bine pus la punct, pentru accesul la informaţiile
turistice a turiştilor străini ce tranzitează Oltenia.

 Bugetul disponibil este de 16 miliarde de lei, la care se adaugă venituri obţinute prin
sponsorizări şi organizarea de evenimente caritabile.

35
 O condiţie esenţială a elaborării şi implementării campaniei de promovare a Olteniei o
reprezintă crearea cadrului organizatoric adecvat – de tip partenerial – între organe ale
administraţiei de stat, agenţi economici, asociaţii şi organizaţii profesionale.
 Se vor iniţia parteneriate de tip public – privat, în vederea organizării unor
evenimente locale, care vor fi promovate pe plan internaţional.

Am luat în considerare încheierea unor contracte de colaborare între Oficiul de

Promovare a Turismului din toate judeţele Olteniei şi:

 hoteluri, pensiuni, case de vacanţă, restaurante, care trebuie să asigure : cazare, masă,
mese festive, manifestări gastronomice, pe tot parcursul derulării campaniei de
promovare a Olteniei;
 ansamblurile folclorice locale, care îşi asumă responsabilitatea organizării de
prezentări ale portului popular local, a diferitelor cântece şi dansuri populare din zonă;
 artizanii locali, prin organizarea de prezentări ale tradiţiilor şi meşteşugurilor locale
moştenite: demonstraţii de lucru pe războiul de ţesut; pe roata olarului; cusut pe pânză;
 consiliile locale şi alte structuri ale administraţiei publice locale, în scopul organizării
de festivaluri internaţionale, manifestări, spectacole, demonstraţii artizanale şi ale
portului popular.

Un alt set de parteneriate se vor încheia în scopul garantării eficienţei programului cu:

 Guvernul României;
 Ministerul de externe prin reprezentanţii săi diplomatici şi birourile de promovare
turistică din străinătate;
 Centrele zonale de informare turistică;
 Mitropolia Olteniei.

Întreaga campanie va fi coordonată de Oficiul Naţional pentru Promovarea Turismului

în colaborare cu cele 5 judeţe ale Olteniei. Programul se va desfăşura în conformitate cu
strategia de media planning aleasă. Aceasta din urmă va fi achiziţionată o dată cu pachetul
creativ de promovare.

36
Descrierea programului:
Programul de promovare a Olteniei ecumenice se derulează pe o perioadă de 12 luni şi
cuprinde un set de acţiuni menite să promoveze complexele mânăstireşti şi tradiţiile specifice
zonei Olteniei. Dorim să credem că reuşita acestui program va determina adoptarea unor
acţiuni similare şi în celelalte zone ale ţării. În acest fel, acţiunile convergente ale mai multor
actori sociali vor înlesni formarea unei imagini corecte şi coerente a României în străinătate,
prin sublinierea profunzimii şi complexităţi culturale şi spirituale de care ţara noastră
dispune.
În cadrul programului „Oltenia eternă” sunt propuse următoarele acţiuni:
 Realizarea pachetului de promovare, care urmează să se deruleze până la finele
anului 2008;
 Realizarea de programe publicitare (producţia unei serii de spoturi video, de broşuri
tematice, postere, publicitatea în presa scrisă şi audio-vizuală din ţară şi străinătate);
 Realizarea unor filme de promovare a ofertei de turism cultural-religios;
 Realizarea unor CD-uri cu muzică religioasă, interpretate în România;
 Realizarea de materiale convenţionale şi neconventionale, legate de specificul acestui
tip de turism (amintiri, protocol);
 Organizarea unor conferinţe de presă, la nivel naţional şi internaţional;
 Realizarea unei campanii de publicitate (pagini de teletext şi web);
 Organizarea unor călătorii de presă pentru ziariştii români şi străini;
 Participarea la diverse manifestări de profil (târguri, expoziţii, sesiuni de discuţii),
organizate în context intern şi internaţional;
 Realizarea unor publicaţii de prezentare a celor mai însemnate complexe mânăstireşti
şi bisericeşti ortodoxe din Oltenia şi a tot ceea ce înseamnă istoria artei româneşti, din
această perspectivă;
 Organizarea de pelerinaje la principalele mânăstiri şi biserici din Oltenia;
 Participarea la diverse manifestări legate de sărbători religioase şi populare menite să
suscite interesul turiştilor în ceea ce priveşte obiceiurile, tradiţiile şi credinţele
românilor.

37
38
 Analiza SWOT a programului

Puncte slabe:
Puncte tari:
- Lipsa unor programe turistice care să fi
-Vechimea, unicitatea şi ineditul
deschis apetitul şi încrederea turiştilor
locaşelor mânăstireşti şi bisericeşti din
pentru acest tip de turism în ţara noastră;
Oltenia;
-Volumul scăzut de materiale informative şi
-Varietetatea peisagistică;
de promovare pentru zonele de interes;
-Originalitatea obiceiurilor şi
-Lipsa dotărilor, serviciile nesatisfăcătoare
tradiţiilor olteneşti;
din unele hoteluri;
-Costurile reduse în unele complexe
-Grad redus de conştientizare a beneficiilor
hoteliere;
potenţiale apărute în urma desfăşurării
-Existenţa pensiunilor rurale; acestui tip de proiect;

-Potenţiala atractivitate a unui nou -Lentoarea acţiunilor întreprinse, gradul

tip de ofertă; ridicat de neprofesionalism al celor
implicaţi în derularea proiectului;

39
 Premise Riscuri

-Contextul favorabil
desfăşurării acestei campanii: criza
spirtuală existentă în Occident, nevoia
acută a oamenilor de a depăşi -Întârzierea declanşării
banalitatea cotidiană, angoasantă şi de a campaniei;
pătrunde în alte sfere (magice şi
-Starea proastă a drumurilor;
religioase);
-Capacitatea limitată de cazare.
-Campaniile de promovare de
acest tip au început cu ceva ani în urmă
în alte ţări, ceea ce certifică existenţa
unui trend şi deci cererea mare în
această direcţie;

-Media turiştilor sosiţi în ţara

noastră a crescut semnificativ după
aderarea ţării noastre la UE.

Programul va debuta cu o campanie de promovare ce îşi propune să facă din Oltenia o

zonă de referinţă pentru turismul cultural-religios. Prin crearea imaginii globale şi prin
intermediul comunicării de marcă, se urmăreşte creşterea notorietăţii, pentru a scoate această
zonă din conul de umbră nemeritat în care se găseşte şi a face din numele său un brand de
destinaţie turistică. Obiectivele turistice de interes sunt bisericile şi mânăstirile din zona
Olteniei, majoritatea recunoscute ca monumente istorice.

40
Cercetarea

Cercetarea primară a vizat înţelegerea specificului cultural românesc şi descoperirea,

în zona Olteniei, a modurilor tipice de manifestare a tradiţiilor şi credinţelor, prin recuperarea
sărbătorilor rituale şi redescoperirea lăcaşelor de cult, considerate a fi cele mai relevante
pentru parcursul nostru istoric şi cultural. În egală măsură, cercetarea a vizat înţelegerea
modului în care fenomenul religios poate fi trăit de către publicul nostru potenţial, în vederea
elaborării unor mesaje pertinente şi mai ales percutante.
Pentru obţinerea datelor necesare, s-a recurs la arhive, biblioteci, bănci de date,
Internet, reviste.
Dat fiind faptul că ne-am propus să organizăm o campanie de promovare a Olteniei, am
considerat necesară efectuarea unei etape de cercetare secundară, care să ne releve potenţialul
turistic de care zona Olteniei dispune şi care ar trebui, pe cale de consecinţă, să fie valorizat.
Ţinând cont că datele obţinute reuşesc să redea o imagine extrem de clară despre
caracterul aparte al zonei Olteniei, încărcată cu o puternică spiritualitate, am considerat utilă
conceperea unui album descriptiv, capabil să transmită prin imagine şi cuvânt această bogată
încărcătură simbolică.
Accentul în cadrul acestei campanii de relaţii publice va fi pus pe:
-Unicitatea zonei Olteniei în lume;

-Bogăţia sa spirituală;

-Varietatea lăcaşelor de cult ce adăpostesc valoroase opere de artă tipic românească;

-Oltenia ca vatră folclorică, ce păstrează încă vii elemente ale vieţii tradiţionale
româneşti;

-Oltenia –locul în care regăseşti frumuseţea naturii şi bucuria liniştii, prielnică

reculegerii şi meditaţiei(refugiul perfect pentru omul stresat al zilelor noastre).

41
Planificarea

Oficiul Naţional de Promovare a Turismului, împreună cu Guvernul, Ministerul Culturii

şi celilalţi parteneri, a planificat o serie de programe de promovare a Olteniei, ca brand de
destinaţie turistică, acestea reprezentând structura de bază a campaniei internaţionale
dezvoltate în 5 ţări ale Uniunii Europene.
Aceasta este oportunitatea pentru zona Olteniei de a ieşi din anonimat, punându-se în
lumină prin valorificarea potenţialului spiritual de care dispune. Ţinând cont de faptul că
România s-a confruntat în ultimul timp cu grave probleme de imagine, considerăm necesară şi
utilă iniţierea unor acţiuni de promovare care să contrabalanseze efectele negative produse.
Ori, calea cea mai simplă pentru îndeplinirea acestui deziderat o reprezintă aducerea în atenţia
publicului a unei imagini inedite, neaşteptate a României, care să completeze şi să corecteze
imaginea superficială şi stereotipă pe care străinii o au despre ţara noastră. Considerăm că
promovarea Olteniei, provincie de o deosebită importanţă istorică pentru ţară, ar putea
îndeplini cu succes acest rol. Diversitatea naturală specifică acestei zone, multitudinea
monumentelor istorice, comportamentul atipic al oamenilor, marcat de tradiţie şi o puternică
religiozitate, i-ar putea determina pe străini nu numai să îşi schimbe percepţia despre ţară, ci şi
să transforme acestă zonă într-un loc de predilecţie pentru vacanţele lor, făcând din Oltenia un
brand pentru tot ce înseamnă turism cultural-religios.
Pentru a atinge acest scop, campania de promovare trebuie extrem de bine gândită şi
planificată şi cel mai important lucru, trebuie să aibă continuitate. Dat fiind faptul că Oltenia
şi oferta ei reprezintă un produs cu totul nou, necunoscut publicului, lucrul cel mai important
este ca acţiunile planificate să stârnească atenţia, prin amploarea şi ineditul evenimentelor de
comunicare organizate.

42
Ţinte

Publicul nostru ţintă îl reperzinta tinerii cu vârsta între 18-25 de ani şi adulţii între 35-
65 de ani. Ne-am limitat la aceste segmenete deoarece le considerăm reprezentative pentru
tipul de ofertă pe care îl propunem. Tinerii, în această perioadă, încă îşi caută şi construiesc
identitatea, sunt dornici de idealuri şi de absolut şi îi incită în mod deosebit aspectele atipice
ale existenţei şi necunoscutul.
În ceea ce priveşte celălalt segment de vârstă spre care ne-am orientatat, şi anume
adulţii trecuţi de prima tinereţe, putem spune că apreciem că vor fi cei mai deschişi spre tipul
de ofertă pe care îl propunem, dat fiind faptul că cei mai mulţi dintre ei au o situaţie materială
stabilă, şi, deci, dispun de resursele materiale necesare pentru a avea acces la ofertele noastre
turistice. Având, aşadar, un confort material achiziţionat, vor dori şi un plus de confort
spiritual şi relaxare, după o existenţă marcată de un ritm trepidant şi implicit stresant.Aceasta
este, de fapt, perioada în care oamenii se întreabă dacă viaţa lor este încărcată cu sens şi are
un rost, dincolo de datele imediate ale existenţei. Ori, oferta noastră turistică vine exact în
întâmpinarea acestei nevoi, propunând descoperirea unui mod de viaţă alternativ, mai aproape
de natură şi de Dumnezeu.
Ceea ce le vom propune acestor viitori turişti va fi intrarea într-o altă dimensiune a
existenţei, mai puternic marcată de spiritualitate, magie şi simplitate, pentru o viaţă mai
senină şi împlinită.
Am inclus în categoria ţintelor şi publicul intern: este vorba de locuitorii zonei
olteneşti, reprezentanţii mass- media din ţară, Ministerul Culturii şi Ministerul de Externe, cu
reprezentanţii săi diplomatici şi birourile aflate în subordine. Comunicarea cu aceste ţinte se
va face înainte de desfăşurarea propriu-zisă a campaniei de promovare şi are drept menire,
crearea unui climat favorabil şi, implicit, solidarizarea acestor actori sociali, în vederea
asigurării reuşitei programului.
Mesajele orientate spre Mitropolia Olteniei şi populaţia românească din zonele de
interes vizează implicarea acestora în construcţia brand-ului, deoarece, în acest mod vor simţi
că brand-ul îi reprezintă şi, în consecinţa, îl vor susţine în mod activ. Comunicarea va avea, de
asemenea, drept scop convingerea populaţiei in legatură cu importanţa proiectului,
explicitarea contextului şi a modului în care programul acesta se va desfăşura, şi cel mai
important, sublinierea beneficiilor legate de reuşita proiectului pentru dezvoltarea zonei.

43
Obţinerea susţinerii din partea principalilor actori mediatici, este un alt aspect extrem de
important, pentru evitarea criticilor la adresa proiectului şi, evident, pentru asigurarea
impactului campaniilor de comunicare .
Mesaje orientate către Guvernul României, pentru a avea sprijinul total al acestei
instituţii în ceea ce priveşte resursele materiale indispensabile bunei funcţionări a
programului. De asemenea, se urmăreşte obţinerea garanţiei, în mod public, din partea
Guvernului că toate acţiunile se vor bucura de transparenţă şi de continuitate, neriscând să
devină mărul discordiei între divesele forţe politice.
Comunicarea cu Ministerul de Externe şi reprezentanţii săi vizează obţinerea
necondiţionată a susţinerii active a acestora şi asigurarea coordonării strategice a acţiunilor
întreprinse.

Obiective

 Obiective de comunicare
- vizibilitate crescută cu 30% pentru ţintele vizate după primele trei luni de campanie;
cu 25% după următoarele două luni;
- sporirea notorietăţii zonei Olteniei cu 50%, la categoriile de public ţintă, în cele 12
luni programate pentru susţinerea primei etape a programului de promovare

 Obiective specifice
- creşterea numărului de turişti care vizitează Oltenia cu 40%
- creşterea numărului de investitori în domeniul turismului cultural-religios cu 20%

-încurajarea liderilor de opinie din zona Olteniei să iniţieze proiecte pentru dezvoltarea
turismului monahal şi nu numai, în scopul dezvoltării zonei;

- stabilirea unei bune relaţii cu presa naţională şi internaţională;

- asigurarea unei comunicări eficiente cu partenerii implicaţi în derularea programului.

44
Strategia
Dat fiind faptul că obiectivul nostru primordial este creşterea vizibilităţii Olteniei, în
speranţa că vom reuşi să facem din acest nume un brad de destinaţie turistică, ne propunem să
iniţiem o serie de acţiuni care să asigure împlinirea acestui deziderat.
Pentru asigurarea vizibilităţii şi creşterea notorietăţii Olteniei, ne-am propus să iniţiem o
susţinută campanie de presă, însemnând organizarea unui set de conferinţe la nivel naţional
şi internaţional, sesiuni de discuţii cu personalităţi marcante ale lumii ortodoxe din ţară şi
străinătate, care să fie intens mediatizate. Presa va fi, de altfel, prezentă la toate tipurile de
evenimente pe care le vom organiza, pentru asigurarea unei acoperiri mediatice totale. Toate
aceste evenimente vor fi premergătoare lansării ofertei turistice propriu-zise, cuprinzând
pelerinaje la mânăstiri, participări la târguri şi manifestări culturale tradiţional olteneşti.
În ceea ce priveşte atingerea celui de al doile obiectiv, strategia folosită va fi aceea a
unor campanii de diseminare a informaţiei în legătură cu ofertele noastre turistice, prin
intermediul publicităţii convenţionale şi neconventionale;
Pentru asigurarea creşterii numărului de investitori ne propunem să organizăm, la nivel
local, în perioada premergătoare începerii campaniei, o serie de discuţii cu lideri de opinie din
zonă pe tema turismului monahal, legat în special de provocările şi oportunităţile acestui tip
de activitate. Ne propunem de asemenea organizarea în acest context a unor cursuri
specializate, vizând familiarizarea liderilor de opinie cu etapele ce trebuie parcurse pentru
derularea unor proiecte în scopul atragerii de investiţii.
De asemenea, vor fi organizate sesiuni de discuţii cu principalii parteneri implicaţi în
derularea campaniei, pentru asigurarea coordonării strategice a acţiunilor pe care ni le-am
propus. Pentru asigurarea unei bune relaţii cu reprezentanţii presei, ne-am propus organizarea
unor călătorii de presă în Oltenia pentru reprezentanţii acestei bresle din ţară şi străinătate,
vizite desfăşurate prioritar în preajma principalelor obiective turistice avute în vedere de
proiectul nostru.
Axa campaniei
Premisa de la care se va porni în conceperea mesajelor cheie va fi că viaţa modernă
face aproape imposibilă orice formă de manifestre a vieţii interioare şi că omul modern se
simte alienat, tocmai pentru faptul că din viaţă sa lipseşte dimensiunea cea mai importantă a
existenţei umane şi anume cea spirituală. Imaginea pe care dorim să o transmitem prin
intermediul spoturilor şi a tuturor materialelor de diseminare a informaţiei despre Oltenia este
aceea a unui loc de refugiu, de reculegere şi meditaţie, departe de „nebunia”lumii moderne.
45
 Mesajele campaniei vor fi concepute în jurul ideii forţă că Oltenia este un “colţ de rai”
în care eşti cu un pas mai aproape de Dumnezeu şi de tine însuţi.
Din dorinţa de a atrage cât mai mulţi turişti în Oltenia, nu numai pentru ceea ce
înseamnă turismul monahal, în mesajele transmise vom include prezentări ale frumuseţilor
naturale olteneşti ( peşteri, chei, râuri, plante şi specii rare), care se vor regăsi de altfel în
traseele turistice pe care le vom organiza. Accentul va fi de asemenea pus pe bogăţia tradiţiilor
acestei zone, imagini cu manifestări de acest gen urmând a fi incluse în spoturile publicitare
derulate pe tot parcursul campaniei.
Sloganul campaniei va fi „Descoperă Oltenia Eternă”, care se va regăsi pe toate
materialele promoţionale.

Parteneriate media

Pentru a asigura succesul programului iniţiat ne-am propus să stabilim parteneriate cu

importanţi actori mediatici din principalele ţări în care campania va fi lansată. În acest mod
avem certitudinea că mesajele vor ajunge la publicul nostru ţintă, că expunerea la mesaje va fi
suficient de îndelungată pentru a schimba percepţia publicului despre ce înseamnă partea
aceasta a României, antrenând comportamentul pe care ni-l dorim( să dea curs invitaţiei de a
vizita Oltenia). Această permanentă prezenţă în atenţia publicului nu poate avea în acest sens
decât efecte benefice, sporind receptivitatea; Partenerii mediatici vor transmite materiale
promoţionale, precum şi prezentări ale Olteniei pe tot parcursul desfăşurării campaniei şi chiar
şi după încheierea acesteia. Dat fiind faptul că este vorba de un produs întru totul nou
(Oltenia) despre care publicul nostru ţintă nu ştie mai nimic, este necesară diseminarea unei
cantităţi mari de informaţii. Transmiterea acestor informaţii exclusiv prin materiale
promoţionale nu ar fi suficientă, iar o prea mare agresivitate a campaniilor ar putea de
asemenea fi deranjantă, putând conduce la saturaţiei. Tocmai de aceea am ales calea de
mijloc. Apreciem că încheierea acestor parteneriate ne va facilita atingerea scopului propus
prin transmiterea regulată de informaţii legate de zona Olteniei. Mesajele vor trebui trebui să
fie coerente, să transmită o imagine credibilă şi corectă a Olteniei, capabilă să trezească
simpatia şi ataşamentul publicului.
Un astfel de parteneriat pe termen lung va fi realizat cu postul „Radio France
Internaţional”, care va transmite în permanenţă în cadrul emisiunilor sale mesaje publicitare în
legătură cu oferta noastră turistică. În egală măsură un program special de promovare va fi
realizat în cadrul emisiunii de călătorii de pe acest post, când întregul spaţiu de emisie va fi
alocat unor călătorii în diverse zone ale Olteniei. În felul acesta ascultătorii vor avea
posibilitatea să descopere pe calea undelor multitudinea obiectivelor turistice existente în
46
Oltenia. Jurnalistul care se va ocupa de realizarea acestui program se va afla în permanentă
legătură cu Oficiul pentru Promovarea Turismului. I se vor trimite în permanenţă materiale, în
egală măsură i se va asigura cazarea şi transportul, un ghid turistic specializat îl va însoţi pe
parcursul tuturor călătoriilor. Aceste călătorii radiofonice vor urma cu stricteţe traseele
turistice propuse de noi.
Un alt partener media extrem de important va fi postul de televiziune „Arte”, care având
un profil cultural este un mijloc de comunicare compatibil cu mesajele pe care dorim să le
transmitem. Imagini cu evenimente produse pe parcursul traseelor turistice vor fi transmise în
permanenţă în cadrul jurnalului cultural desfăşurat în fiecare zi pe acest post.De asemenea la
intervale regulate se vor prezenta în cadrul emisiunilor de profil maeriale care să prezinte
modul de viaţă tradiţional oltenesc, târgurile şi expozitiile de profil din zonă, precum şi
imagini ale bisericilor şi mânăstirilor ce constituie principalele obiective turistice în oferta
noastră.

-In Spania parteneriate se vor încheia cu postul de radio „Cadena Cope”. Radioul are
evidente înclinaţii religioase, bucurându-se de o mare popularitate rândul spaniolilor.

-In Italia „Radio Popolare network” ar putea reprezenta cea mai buna alegere dat
fiind faptul postul are o grila diversificată de programe, putând fi asculatat si pe internet.

Apreciem că prin această largă acoperire mediatică, precum şi prin multitudinea

evenimentelor organizate reputaţia Olteniei va spori considerabil, in scurt timp reuşind să
devină un puternic brand de destinaţie turistică.

Programele in care se vor regăsi materiale refeitoare la zona Olteniei:

ARTE CADENA COPE RFI

19.00 Arte repotage 8.30 Es Domingo 14.00 Accents D’Europe

19.45 Arte Info 9.45 Apuntes de cultura religiosa 17.00 Grand Reportage
20.00 Arte Culture 15.00 El Espejo 16.00 Sortir dans le monde

Radio Popolare: 12.00 Gli speciali di radiopop 13.00 Nuvole in viaggio

Reviste de specialitate:
Travel week, Bussines Travel Magazine, Turism Club
47
Desfăşurarea campaniei

- Evenimente organizate în perioada 1ianuarie- 30 decembrie 2009

Pregătirea campaniei începe cu un an înainte de desfăşurarea propriu-zisă a acesteia. De

asemenea, o serie de modificări vor trebui efectuate o dată cu implementarea acesteia în
diversele ţări occidentale, modificări ce vor ţine cont de specificul fiecărei ţări în parte, în
scopul unei mai mari eficienţe.
- În primele săptămâni al lunii martie, se vor contacta partenerii implicaţi în proiect
pentru informarea acestora în legătură cu principalele evenimente ce se vor desfăşura,
stabilindu-se în egală măsură responsabilităţile ce revine fiecăruia în parte.
Primul eveniment avut în vedere va fi organizarea Festivalului de Ortodoxie de la
Curtea de Argeş, ce este programat a se derula pe parcursul a 6 zile, începând cu data de 1
aprile. În fiecare zi, un invitat va conferenţia pe o anumită temă, pentru ca în final
conferenţiarii sa se reunească pentru a dezbate pe o temă stabilită de organizatori. Invitaţii vor
fi persoane renumite, unanim apreciate în lumea ortodoxiei, din ţară şi străinătate.

Sloganul evenimentului: „ In căutarea timpului sacru pierdut”

Mesajele campaniei vor viza afirmarea efervescenţei spirituale specifice zonei Olteniei,
precum şi sublinierea preocupării generale, vizând necesitatea inserării unor mesaje creştine
în societatea noastră, modernă, alienată, aflată în căutare disperată de repere. Pentru a asigura
vizibilitatea şi pentru a garanta perenitatea festivalului, vor fi invitaţi reprezentanţi ai presei
naţionale şi internaţionale.

Parteneri mediatici in derularea proiectului:

 parteneri locali : Radio Logos, Radio România Actualităţi, TVR Cultural;

 parteneri internationali: Radio France International, Radio Cadena Cope, TVR
International, Arte.
Cu trei luni înainte de desfăşurarea festivalului, va fi organizată o campanie de
promovare a festivalului la nivel naţional şi internaţional. În prima lună se va realiza
contactarea partenerilor, aici fiind vorba de birourile de presă din străinătate, mai exact din
ţările în care se doreşte promovarea festivalului. În egală măsură vor fi contactaţi
reprezentanţi ai Ministerului Culturi şi ai Ministerului de Externe. Asociaţiile de profil vor fi
contactate pentru a asigura promovarea eficientă a festivalului. În această primă lună vor fi
trimise comunicate de presă şi invitaţii la redacţiile principalelor ziare, televiziuni şi radiouri
partenere din ţară şi străinătate. Tot în această primă lună, se va stabili un purtător de cuvânt,
48
care să poată da interviuri presei în legătură cu detaliile organizării acestui eveniment.
Sensibilizarea publicului se va face pe parcursul a două luni (februarie-martie) prin
intermediul spoturilor derulate la radio şi televiziune. La sfârşitul lunii ianuarie se va trece
la conceperea şi realizarea pliantelor şi afişelor, urmând ca acestea să fie distribuite, de la
mijlocul lui februarie până la sfârşitul lunii martie. În ultima săptămână a lunii martie, va fi
rezervată sala în care vor avea loc conferinţele şi vor fi reînnoite invitaţiile către redacţiile de
presă.

Punctele de reper in crearea spotului Tv pentru promovarea festivalului vor fi:

 Se va gândi in imagini şi abia după aceea in cuvinte – accentul se va pune pe

transmiterea dimensiunii spirituale prin text şi imagine, dat fiind vorba despre un
festival al ortodoxiei. Cuvintele nu vor povesti imaginile, ci vor aduce noi inţelesuri
imaginilor, jucând in acelaşi timp rolul informativ indispensabil, dată fiind noutatea
ofertei;
 Debutul spotului va trebui să atragă atenţia spectatorului;
 Formatul spotului va fi ales astfel incât să exprime cât mai bine mesajul.
Pentru conceperea spotului va fi necesară luarea in calcul a unei perioade suplimentare de
timp, necesare selectării actorilor, aranjării decorurilor, realizării filmării si montajului.

Detalii vizand conceperea spotului:

Durata: 30 de secunde

Mesaj: Oltenia eternă, ancorată in absolut; accentuarea aurei mistice ce inconjoară

această zonă, sublinierea efervescenţei spirtuale a zonei materializată prin festival si indicarea
preocupării pentru o viaţă autentică, trăită in adevărul religiei creştine.

Slogan: “ in căutarea timpului sacru pierdut”

Imagine Text Sunet Camera

Este infăţişată Festivalul Plan general

mânăstirea Argeşului, “Zilele ortodoxiei”1-
măicuţa bătând toaca, 6 aprilie. Sfânta ( se transmite

49
 Bătăi ritmice de impresia ancorării in
context: dimineaţa, manăstire Curtea de absolut a mânăstirii)
toacă;
răsaritul soarelui; Argeş; Travelling
circular

Răsăritul soarelui, Bătăi ritmice de

detalii cu motive toacă;
arhitecturale ale “ În căutarea timpului
Plan strâns;
mânăstirii sacru pierdut”.

“Uneori ai
senzaţia că toate
zilele sunt la fel”?
“Ai senzaţia că
pluteşti intr-un ocean
de banalitate şi că eşti
prizonierul rutinei”
“Simţi nevoia
să vezi si să auzi
altceva”?” Deschide-
ţi inima” “ Descoperă
“Festivalul Zilele
Treptele Ortodoxiei” in
bisericii, preotul Oltenia si viaţa ta va
dăruieşte unor tineri căpăta o nouă Muzica
dimensiune”! Plan strâns,
(diferite stiluri bisericească (“Cu
detaliu pe afiş;
vestimentare) afişul ( textele se vor noi este Dumnezeu”);
festivalului adăuga peste
imagine)
Pe fundalul
sonor o voce
feminină care
pronunţă mesajele,
ton uşor elegiac.

50
 Oficiul de turism Dolj şi Arges in parteneriat cu Mitropolia
Olteniei şi Guvernul României organizează :

Zilele ortodoxiei
Festival internaţional de conferinţe duhovnicesti, prima ediţie

1-6 aprilie, Aula facultăţii de teologie

Luni,1 aprilie Marţi,

Ora19 2 aprilie
Constantin Ora 19
Ciomazgă, Seară literară
“Eu şi
Dumnezeu”

Joi, 4 aprilie,
Ora 21
Miercur
Moment de
i
rugaciune
3 aprilie,
Ora20
Dan Puric
“Arta prin
prismă religioasă”

Vineri, 5 Sâmbătă
aprilie 6 aprilie
Ora 12 Pelerinaj la
Marşul vieţii mânăstirile
În cãutarea timpului sacru
Argeşului
pierdut

51
Planul de activităţi:

Activitatea Ianuarie Februarie Martie

1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4
Săptămâna

Contactarea
partenerilor;
Trimiterea
comunicatelor de
presă şi a invitaţiilor;
Stabilirea
purtătorului de
cuvânt, a echipelor
de proiect şi a
responsabililor; Adresa
Nr:1 Realizarea şi
producţia spoturilor;
Realizarea şi
producţia pliantelor
şi afişelor;
Rezervarea
sălii de conferinte;
Sensibilizarea
publicului ţintă.
Telefon: 072681432 Data: 25-03-2009
E-mail: Oficiulde_Turism

Comunicat de presă

Din dorinţa de a face din Oltenia un loc de renume al ortodoxiei,

52
 Oficiile de Promovare a Turismului Dolj şi Argeş organizează Festivalul
„Zilele Ortodoxiei”

Oficiul de Promovare a Turismului organizează prima ediţie a festivalului „Zilele

Ortodoxiei” în incinta bisericii Curtea de Argeş în perioada 1-6 aprilie. În cadrul festivalului
vor fi invitaţi să conferenţieze pe teme ale actualităţii religioase nume reprezentative ale
ortodoxiei, din ţară şi străinătate. Invitat de onoare al festivalului va fi domnul Rafail Noica.
Am ales ca loc de desfăşurare a primei ediţii a festivalului mânăstirea Curtea de Argeş,
deoarece reprezintă unul dintre cele mai atractive obiective turistice din zona Olteniei.
Reputaţia ei se datorează atât legendei care stă la bază construcţiei sale, cât şi stilului
arhitectural atipic.
În fiecare zi a conferinţei o nouă temă va fi adusă în discuţie, pentru ca, în ultima zi, toţi
cei care au conferenţiat să se reunească pentru o dezbatere cu tema „Ortodoxia şi religia
viitorului”. Întregul eveniment va fi moderat de cunoscutul actor Dan Puric;

Pentru diseminarea corectă a informaţiei şi pentru crearea unei legături amiabile cu

reprezentanţii presei, dosare de presă le vor fi înmânate acestora la începutul ciclului de
conferinţe. Dosarul de presă va cuprinde următoarele elemente:

 Fişa de informaţii, cu descrierea detaliată a festivalului:

„Festivalul „Zilele ortodoxiei”, desfăşurat pe parcursul a cinci zile, îşi propune să aducă
în atenţia publicului naţional şi internaţional teme de interes ce privesc viaţa religioasă
contemporană. Considerăm că festivalul reprezintă o formă de comunicare religioasă absolut
imperioasã, într-o societate contemporanã aflatã sub semnul contradicţiilor, alimentate de
tendinţa autosuficienţei, precum şi de o serie de „mituri”ca : progresul, globalizarea, fericirea
imanentã, libertatea.
Trãim într-o lume a pluralismului şi a comunicãrii, unde toate tipurile de mesaj îşi
gãsesc un loc şi o justificare. Insã, unde se opreşte adevãrul şi unde începe minciuna? Sã nu

53
uitãm cã marile discursuri încep şi se terminã cu vorbe mari: dreptate, libertate, democraţie,
toleranţã, pace. Pânã şi numele lui Dumnezeu beneficiazã de asemenea abordãri retorice, care,
pentru o democraţie a valorilor, au toate, un numitor comun: lipsa unui sens fix şi prezenţa,
dincolo de mesajul comunicãrii, a arbitrarului relativist. În condiţiile acestei situaţii complexe,
mesajele cu caracter religios întâmpinã destule dificultãţi de transmitere şi de receptare,
cauzate de ignoranţã, de indiferenţã şi, nu de puţine ori, de rea-voinţã. Ţinând cont de aceste
aspecte festivalul îşi propune transmiterea în spaţiul public a unor mesaje autentic creştine
care să îndemne la reflecţie şi la adoptarea unui stil de viaţă conform filosofiei creştine.”

 Fişa de informaţii despre impunătorul aşezământ bisericesc în care se va desfăşura

evenimentul:
“Situată la capătul unui bulevard cu tei bătrâni de sute de ani, Mânăstirea Curtea de
Argeş este cel mai important loc de pelerinaj şi rugăciune din judeţul Argeş, având hramul
“Adormirea Maicii Domnului“.
Ctitorită în vremea domnitorului Neagoe Basarab, între 1512-1517, mânăstirea este
parte a celei mai celebre legende româneşti: “Legenda Meşterului Manole“. Cunoscută şi
drept Biserică Episcopală, deoarece a fost scaun episcopal între anii 1739 şi 1748, lăcaşul de
cult are o lungime de 18 metri, o lăţime de 10 metri şi înălţimea de 25 de metri. Ca o
curiozitate, naosul şi pronaosul nu sunt despărţite cu o uşă, ci doar de un chenar de uşă
montat între două coloane.
De-a lungul timpului, a fost supusă la mai multe lucrări de restaurare. Forma actuală
a fost dată de arhitectul francez Andre Lecomte du Nouy şi de arhitectul român Nicolae
Gabrielescu, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Lucrările de refacere au fost
terminate în anul 1885 iar biserica a fost sfinţită la 12 octombrie 1886.

54
 În interior, atrage atenţia atât pictura murală în ulei, executată de pictorii francezi F.
Nicolle, Ch. Renouard şi de românul N. Constantinescu din Curtea de Argeş, cât mai ales
grupul celor 12 coloane reprezentând pe cei 12 Apostoli. Tot în interiorul Mânăstirii se află
moaştele Sfintei Filofteea, părţi din moaştele Sfinţilor Serghie, Vach şi a Muceniţei Tatiana
şi Evanghelia Învierii din Sâmbătă Mare, scrisă cu litere de aur de Regina Elisabeta. De
asemenea aici odihnesc rămăşiţele pământeşti ale Regilor Ferdinand şi Carol I, precum şi ale
reginelor Elisabeta şi Maria. Izvoarele istorice spun că la Curtea de Argeş a avut loc
canonizarea, la 16 august 1517, a Sfântului Ierarh Nifon (+1508), Patriarh al
Constantinopolului şi Mitropolit al Munteniei (1500-1505). De aici, moaştele sale, aşezate
într-un sicriu de argint, placat cu aur, au fost trimise la Mânăstirea Dioniseu-Athos. Tot în
acest lăcaş, s-a refugiat Sfântul Cuvios Martis Sofronie de la Cioara, unul dintre apărătorii
credinţei ortodoxe din Transilvania.
Datorită notorietăţii şi încărcăturii spirituale de care se bucură, Mânăstirea Curtea de
Argeş se află pe mai toate pliantele şi albumele de prezentare a României. În fiecare an,
potrivit ultimelor statistici, trec pe aici circa 100.000 de turişti şi pelerini. Cele mai
aglomerate zile sunt la sărbătoarea “Adormirii Maicii Domnului”, la “Izvorul Tămăduirii”
şi de “Sfânta Filofteea”. La această ultimă sărbătoare, moaştele Sfintei sunt scoase afară şi
credincioşii trec pe sub ele, existând credinţa că apără de boală şi de rele.”
 Informaţii biografice despre persoanele importante care urmează să conferenţieze.

 Programul evenimentelor cu orarul exact al desfăşurării lor

 Luni 1 aprilie, ora 19 – Conferinţa “Eu şi dumnezeu”, invitat domnul Constantin

Ciomazgă, Aula Facultăţii de Teologie.
 Marţi 2 aprile, ora 19 – Seară literară închinată în memoria jertfei mărturisitorilor
pentru credinţă din perioada comunistă, Aula Facultăţii de Teologie.
 Miercuri 3 aprilie, ora 19 – Conferinţa “Arta prin prismă religioasă”, avându-l ca
invitat pe artistul Dan Puric, Aula Facultăţii de Teologie.
 Joi 4 aprilie, ora 21 – Moment de rugăciune şi aprinderea unor lumânări în forma
unei cruci pentru afirmarea dreptului la viaţă a copiilor nenascuti, în faţa mânăstirii
Curtea de Argeş.
 Vineri 5 aprilie, ora 12 – Marşul Vieţii organizat de Asociaţia ASCOR Argeş, cu
plecarea din faţa mânăstirii Curtea de Argeş.

55
  Sâmbată-duminică 2-3 Iunie – Pelerinaje cu grupuri de tineri la mânăstirile din
Arhiepiscopia Argesului.
Manifestarile sunt organizate în parteneriat cu Mitropolia Olteniei.
 Materiale vizuale; dat fiind faptul că este vorba despre prima ediţie a festivalului,
vom include în dosarul de presă fotografii făcute pe măsura derulării evenimentelor,
precum şi imagini ale mânăstirii şi ale principalelor atracţii turistice din împrejurimi,
respectiv ruinele Curţii Domneşti şi Biserica domnească Sf. Nicolae.

Evaluarea

Dat fiind faptul că se organizează o primă ediţie a unui festival al ortodoxiei la nivel
internaţional, fără precedent în ţara noastră, o etapă de evaluare se impune de la sine. Numai
în acest mod organizatorii vor ştii cu siguranţă care a fost impactul mesajelor transmise şi în
ce mod evenimentul a fost perceput în ansamblul său. Tehnicile de evaluare pe care le
propunem sunt următoarele:
 Organizarea unui sondaj înainte şi după organizarea evenimentului în rândul
invitaţilor şi al publicului ţintă potenţial interesat, pentru a înţelege care sunt aşteptările
acestuia, precum şi gradul de satisfacţie şi conştientizare atins la finalul evenimentului.
 Analiza mass-media din ţară şi străinătate, pentru a vedea gradul de expunere a
mesajelor, conceptelor şi temelor vehiculate pe parcursul evenimentului, precum şi
modul specific de reflectare. În acest demers se va ţine cont de următoarele aspecte:
frecvenţa apariţiei, acoperire geografică, sursa ştirii, formatul, numărul total de plasări.

Un alt set de evenimente vor fi organizate cu scopul de a aduce în atenţia publicului

ţintă zona Olteniei, stârnindu-le dorinţa să viziteze acest ţinut. Un astfel de eveniment este
organizarea unei expoziţii itinerante de fotografie a celor mai frumoase mânăstiri şi
biserici din Oltenia. Expoziţia itineranta va fi însoţită de ansambluri de muzică folclorică,
reprezentativă pentru zona Olteniei. Spectacole vor fi susţinute în toate locaţiile în care
expoziţia itinerantă va fi găzduită. De asemenea va avea loc punerea în scenă a piesei lui
Marin Sorescu „Duminica, oamenii nu poartă porecle”, deoarece surprinde extrem de bine
modul în care olteanul şi-l reprezintă pe Dumnezeu, precum şi modul în care se desfăşura
viaţa oamenilor în satul tradiţional. Spectacolul va fi montat în limba specifică ţării în care se
găseşte expoziţia şi va fi interpretat de actori de renume ai Teatrului Naţional din Craiova.
În principiu, expoziţia va putea fi vizitată în centre ale ambasadelor României în ţările
pe care expoziţia le va străbate. Cei dornici să afle ţara şi locaţia în care se găseşte la un
moment dat, expoziţia vor putea accesa site-ul de promovare al Olteniei şi vor putea urmări

56
live traseul străbătut de aceasta. Expoziţia itineranta se va defasura pe parcursul lunii iunie.
Ţările pe care le va străbate vor fi: Bulgaria,Austria, Italia,Franţa,Spania.
Pentru a avea certitudinea că evenimentul va fi bine pus la punct şi că va avea acoperire
mediatică maximă, o strategie de promovare va fi planificată pe parcursul lunilor aprilie-
mai. Asta însemnând spoturi publicitare la principalele radiouri şi televiziuni din ţările care
urmează a fi străbătute. De asemenea vor fi împărţite pliante şi lipite afişe.

Cantitate
Denumire Cost
realizată
material aproximativ
Tip Realizator pentru Obs.
informativ (euro)
anul 2009
Traseul
Oficiul de 4000 2000
expoziţiei Hartă A1
turism
Itinerante
Oficiul de 25 000 4000
„Oltenia eternă” Pliant A4
turism

Oficiul român
Agenţia de PR
de Promovare
Sistem
a Turismului

Sub patronajul guvernului României

Prezintă

57
 Expoziţia itinerantă de fotografie

Oltenia Eternă

Durata expoziţiei: 7 zile Locaţia:

Ambasada României

58
 Oltenia musteşte de
munţi, păduri, câmpii, ape
şi... sfinţenie: nevăzută,
nefăcută, neştiută. Oltenii
şi-au făcut drum către cer
croind căi tainice între
mânăstiri. Au trecut anii şi
căile s-au încurcat uneori,
zidurile s-au ruinat deseori,
mânăstirile rămânând
aceleaşi, înfipte cu turle cu
tot în locuri, fapte, în oameni şi în cer. Au ţintuit munţii,
legănând conştiinţe.”

Vă invităm să descoperiţi Oltenia eternă!

59
 În acest ţinut cu o bogată tradiţie istorică există o
pleiadă de biserici, schituri, mânăstiri, construcţii
arhitectonice unicate, de o inestimabilă valoare, simboluri ale
trecutului şi ale prezentului pe aceste meleaguri.

Mânăstirile constituie pentru Oltenia locul cel mai sfânt,

cel mai drag şi cel mai necesar. Astăzi, precum odinioară,
mânăstirile continuă să fie cărări către Dumnezeu. Ele sunt
„izvorul de sevă care hrăneşte tainic, dar real, dorul de
sfinţeniei, de mântuire şi de veşnicie.”

Vizitând expoziţia de fotografie cu mânăstirile Olteniei

veţi putea şi dumneavoastră pregusta liniştea şi taina ce
înconjoară aceste ţinuturi româneşti.Veţi uita complet de grijile
cotidiene, de stresul şi zgomotul infernal şi veţi crede pentru o
clipă că visaţi sau că aţi ajuns în rai. Veniţi să descoperiţi şi să
zburdaţi ca în copilărie, pe cărările uitate, ce duc spre mânăstiri.

Să aveţi inspiraţia divină de a vizita această

expoziţie trecătoare, ca

atingerea unui înger!

60
 Mesajele cheie ale acestei campanii vor viza sublinierea frumuseţii tradiţiilor şi a
monumentelor bisericeşti din Oltenia. Întregul eveniment va fi gândit ca o invitaţie adresată
publicului să vină să decopere Oltenia la ea acasă.

Sloganul acestui eveniment va fi „Descoperă Oltenia Eternă”, regăsit de altfel pe toate

materialele promoţionale;

Parteneri media: „Pro-tv internaţional”, „Radio France International” şi „România

Cultural Internaţional”

Contactarea partenerilor

În primele două săptămâni, vor fi contactaţi principalii parteneri în organizarea

evenimentelor, diplomaţii români aflaţi în ţările străbătute de expoziţie, reprezentanţi ai
ambasadelor şi de asociaţii de profil. Vor fi de asemenea contactaţi, partenerii media ai
evenimentului. În aceste prime două săptămâni, vor fi lansate invitaţii jurnaliştilor din
diversele ţări pe care expoziţia itineranta urmează să le străbată . Invitaţii vor fi de altfel
trimise si personalităţilor marcante ce urmează să participe la inaugurarea expoziţiei, altele
pentru fiecare ţară străbătută. În ceea de a treia săptămână a lunii aprilie un purtător de cuvânt
va fi numit pentru relaţia cu presa. Sensibilizarea publicului se va realiza pe tot parcursul lunii
mai prin intermediul spoturilor televizate. Realizarea şi producţia afişelor şi pliantelor se va
realiza la sfârşitul lunii aprilie, iar distribuţia pe tot parcursul lunii mai;

Plan de activităţi:

Activitatea Aprilie Mai

1 2 3 4 1 2 3 4

S
ăptămâna
Contactarea
partenerilor;
Invitaţii
adresate
jurnaliştilor;
Numirea
purtătorului de
cuvânt;
Realizarea si
producţia spoturilor
61
publicitare;
Realizarea si
producţia afişelor si
pliantelor;
Sensibilizarea
publicului ţinta.

Evaluarea

În această ultimă etapă vor fi evaluate:

 audienţa totală;
 tipul de participanţi;
 numărul de interviuri luate cu ocazia evenimentului;
 numărul de materiale promoţionale distribuite;
 eficienţa participării presei (prin analiza conţinutului articolelor rezultate ).
Evaluarea îşi va propune să afle dacă în urma acestui eveniment oamenii ştiu mai multe
lucruri despre ce înseamnă zona Olteniei, dacă în principiu cunosc elementele prin care se
diferenţiază şi dacă ar fi motivaţi să viziteze aceste locuri. Dacă nimic nu s-a schimbat în
modul lor de a percepe această zonă românească motivele vor fi descoperite print-o cercetare
riguroasă. Evaluarea va viza de asemenea calitatea mesajelor transmise (stil, format, idee)
precum şi reacţia pe care acestea au produs-o în media. Pentru a observa gradul de informare

62
al publicului ţintă, la sfârşitul expoziţiei vizitatorii vor fi rugaţi să răspundă la un scurt
chestionar.

Denumire Cost
material aproximativ Observaţii
Tip Realizator Cantitate
informativ in euro
Cazare in Oltenia Pliant A4 Oficiul de 25 000 2 000
turism
Turismul Pliant A4 Oficiul de 20 000 2 500
in Oltenia turism
Manifestări populare Pliant A4 Oficiul de 25 000 2 000
in Oltenia turism
Mânăstirile Pliant Oficiul de
20 000 2 000
Olteniei A4 turism

Circuite turistice Harta Oficiul de 2 000 3 000

in Oltenia A1 Turism
Materiale informative ce urmează a fi lansate in cadrul campaniei „Oltenia Eternă”:

Descoperă comorile de har ascunse într-

un “colţ de rai”

63
 Sfintele mânăstiri ale Olteniei... porţi spre cer.

Informarea turiştilor

Pentru a facilita informarea turiştilor o dată ajunşi în zona Olteniei, în ceea ce priveşte
principalele obiective turistice considerăm indispensabilă crearea unei reţele de semnalare
turistică. Pentru îndeplinirea acestui obiectiv avem în vedere următoarele etape:

64
 - selectarea informaţiilor considerate a fi utile ( hărţi, vizualizarea locaţiilor obiectivelor
turistice şi structurilor de primire, adresele de contact direct cu acestea etc.) şi scrierea
bilingvă(engleză-romană) a acestora;
-stabilirea nivelurilor de informaţie (intrarea în teritoriu, apropierea de zonele
menţionate);
- precizarea amplasări exacte a punctelor de informare turistică;
- stabilirea esteticii panourilor, a normele grafice şi a materialelor utilizate;
- pentru punerea în practică a acestui obiectiv se are în vedere încheierea unui contract
cu o firmă specializată în acest domeniu, căreia îi va reveni şi responsabilitatea întreţinerii
acestor panouri.

Ne propunem în egală măsură înfiinţarea unor puncte de informare turistică, având

următoarele caracteristici:

-Vor fi amplasate în zona centrală, cu acces stradal;

-Vor dispune de un spaţiu de aproximativ 30 m 2 aferent desfăşurării activităţii de
informare turistică;
-Vor cuprinde un punct de vânzare de unde turiştii vor putea achiziţiona suveniruri;
-Vor fi dotate cu info-chioşcuri electronice (InfoTouch) cu hărţi interactive ale
principalelor puncte de atractivitate turistică;
-Vor fi asistate de o persoană instruită pentru a da informaţii turistice;
-Vor fi dotate cu un stand unde vor fi expuse hărţi ale principalelor rute turistice şi
pliante cu informaţii despre obiectivele turistice .

Albumul descriptiv şi suvenirurile - canale de promovare a culturii olteneşti.

Ne propunem de asemenea lansarea in ţarile vizate a unor albume descriptive, cu

imgini sugestive ale celor mai frumoase zone ale Olteniei, cu informaţii depre mânăstiri, cu
analize specializate, care să vizeze atât stilul arhitectural al mânăstirilor olteneşti, cât şi arta
bisericească în general. Considerăm că acest album ar putea reprezenta un excelent canal de
difuzare a produselor culturale olteneşti in spaţiul european. Studiile vizând gusturile culturale
ale europenilor vin în susţinerea acestei idei, arătând că pasiunea pentru lectură şi
documentare este impărtăşită de 44% din europeni. De asemenea studiile arată că „industria
cărţii” se înscrie pe un trend ascendent în toate ţările europene, succcesul depinzând mult de
utilizarea unor limbi de largă circulaţie. Este motivul pentru care albumul descriptiv va fi
publicat in ediţie bilingvă, respectiv limba engleză si limba specifică ţării in care se va face

65
lansarea. Ediţii ale albumului vor fi donate bibliotecilor din ţările în care campania va fi
lansată. În egală masură ele vor fi oferite turiştilor care au vizitat mânăstirile olteneşti.

Albumele descriptive vor putea fi procurate din centrele de informare turistică, unde
turiştii vor putea achizitiona in egală masură:

 suveniruri locale personalizate( de Gorj, de Vâlcea);

 sculpturi în lemn (icoane, instrumente muzicale, măşti);
 vederi, pliante, broşuri, reviste de turism, calendare, pixuri, şepcuţe,
brelocuri, plăsuţe, miniaturi, etc.;

Album descriptiv

Oltenia de lânga cer

66
 Planificarea activităţilor campaniei:
Activitatea
Iunie Iulie August Septembrie
1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4

Săptămâna

Contactarea
partenerilor;
Trimiterea
comunicatelor de
presă şi a invitaţiilor;
Numirea şi
pregătirea
purtătorului de
cuvânt în relaţia cu
presă;
Realizarea şi
producţia spoturilor
publicitare;
Realizarea şi
producţia afişelor şi
pliantelor;
Realizarea
proiectelor pentru
panouri;
Realizarea
proiectului pentru
punctele de
informare;
Sensibilizarea
publicului ţintă;

Evaluarea campaniei

După evaluările secvenţiale necesare fiecărui eveniment în parte, apare necesitatea unei
evaluări pe ansamblu a campaniei pentru a vedea gradul în care obiectivele propuse au fost
atinse, precum şi modul în care acţiunile de comunicare au influenţat percepţia şi
67
comportamentul publicului ţintă. În acest sens se va recurge la următoarele tehnici de
evaluare:

 organizarea unor focus-grupuri cu persoane reprezentative ale publicului ţintă,

pentru măsurarea gradului de cunoaştere a zonei Olteniei, în urma evenimentelor
derulate;
 organizarea unor interviuri faţă în faţă, pe un eşantion reprezentativ de persoane;
pentru a măsură opinia şi atitudinea lor faţă de turismul ecumenic oltenesc;
 analizarea conţinutului mass-media.

- numărul de relatări, articole, ştiri ce apar în mass-media ;

- numărul celor care ar fi putut avea ocazia de a fi expuşi la relatări;
- evaluarea conţinutului general a ceea ce a apărut (imaginea indusă);
- de câte ori este citat purtătorul de cuvânt ;
- amplasarea , formatul, tonul ştirilor ce fac referire la teme importante ale campaniei
sau la evenimentele organizate.

 analiza spaţiului cibernetic:

- numarul de accesări ale paginii web;

- numarul de bytes transferaţi.

 evaluarea numărului de materiale promoţionale distribuite;

 recurgerea la studii etnografice pentru descoperirea tipului de participanţi la
evenimentele organizate.
Recurgând la tehnicile de evaluare amintite ne vom putea forma o imagine clară în ceea
ce priveşte eficienţa tehnicilor de relaţii publice utilizate, atuurile şi punctele nevralgice ale
campaniei. Rezultatele obţinute se vor dovedi utile în acţiunile de comunicare ce vor urma.

Concluzii

Lucrarea de faţă s-a dorit a fi atât un stimul pentru conştientizarea potenţialului turistic
de care ţara noastră dispune, cât şi o dovadă a modului simplu şi elegant în care acesta ar
putea fi valorificat, prin utilizarea pertinentă a tehnicilor de comunicare si promovare.

68
 Pe măsura conceperii acestei lucrări, la rândul meu, am conştientizat următoarele
aspecte:

 faptul că o campanie de promovare regională, oricât de profesionist şi inspirat ar fi

concepută, nu are şanse de izbândă, în absenţa unui cadru organizatoric bine pus la
punct şi a solidarităţii actorilor sociali implicaţi in derularea proiectului.

 Faptul că o bază de date consistentă, permanent reactualizată- vizând acţiunile

întreprinse, caracteristicile publicului ţintă şi aspecte fundamentale ale zonelor, care au
făcut sau ar putea face obiectul unor campanii de promovare- ar eficientiza şi fluidiza
activitatea paracticianului de relaţii publice.

Aspectele aduse în discuţie se pot materializa cu condiţia existenţei unui grup de

profesionişti în domeniul PR, care să aibă iniţiativa genului acesta de acţiuni, care să inoveze
şi să profesionalizeze modul în care sunt gândite şi implementate campaniile de relaţii publice
în ţara noastră.

Bibliografie

1. Anania Valeriu, Cerurile Oltului, Editura Episcopiei Râmnicului şi Argeşului,

1990;
2. Berger Peter, The Homless Mind, London, Penguin, 1974;

69
3. Boia Lucian, Două secole de mitologie naţională, Editura Humanitas, Bucureşti,
2005;
4. Coman Cristina, Relaţii Publice, Principii şi strategii, Editura Polirom, Iaşi, 2001;
5. Dagenais Bernard, Campania de relaţii publice, Editura Polirom, Iaşi 2003;
6. Dumitrache Vasile, Mânăstirile şi schiturile României, Mitropolia Olteniei, Editura
Nemira 2001;
7. Frazer George James, Creanga de aur, Editura Minerva, Bucureşti 1980;
8. Anthony Giddens, Modernity and Self Identity, Cambridge, Polity Press, 1990;
9. Nemoianu, Virgil, Jocurile Divinităţii. Gândire, libertate şi religie la sfârşit de
mileniu, Iaşi, Polirom, 2000;
10. Noica Constantin, Pagini despre sufletul românesc, Editura Humanitas, Bucureşti
2000;
11. Newsom Doug, Totul despre relaţiile publice, Editura Polirom, 2003;
12. Newsom Doug, Redactarea materialelor de relaţii publice, Polirom, Iasi 2004;
13. Paler Octavian, Don Qijote in Est, Editura Albatros, Bucureşti 1994;
14. Papadima Ovidiu, O viziune românească a lumii, Editura Saeculum, Bucureşti
1995;
15. Stăniloae Dumitru, Reflecţii despre spirtualitatea poporului român, Editura Elion,
Bucureşti, 2001;
16. Stăniloae Dumitru, Ortodoxie si românism, Editura Eminesu, Bucureşti, 1992;
17. Vulcănescu Mircea, Dimensiunea românească a existenţei, Editura Eminescu,
Bucureşti 1996;
18. www.gandul.info/poze/investigatii- Brand-ul România;
19. The Canadian journal of communication- Place Branding and Public Diplomacy;
20. www.regie.ro

70