Teoria Literaturii

Gadamer

Este influentat de o viziune filozofica:fenomenologie (Heidegger,Husserl)

Exista o importanta dimensiune in gandirea lui : hermeneutica(concept ale hermeneuticii

romantice)

In adevar si metoda Gadamer pune problema interpretarii:cum interpretam?

In vederea lui G trebuie luate in considerare limbajul si arta.(!)

Hermeneutica romantic

La origini aceasta numeste interpretarea textelor sacre deoarece se crede ca acestea au un

statut special din perspectiva textului.

Se crede ca lectura textului sacru transforma pe cel care citeste.

Orice text transforma cititorul,atunci interpretarea este in general este hermeneutica.Termenul

de hermeneutica este tot mai utilizat odata cu epoca romantica.

De ce in romantism?Spre deosebire de perioada clasica,ca timpul trece si creste distanta dintre

noi si aparitia textului.In viziunea perioadei clasice al citi pe Homer secola mai tarziu este acelasi
lucru.Romantismul este dominat de aceasta aparitiei pe scena a istorie si nu este acelasi lucru
sa citesti un text acuma sau peste 200 de ani.

Principala problema a hermeneuticii romantici:cum ii citim pe cei din vechime?

Una dintre problemele hermeneuticii romanticii:interpretarea reproduce o productie

originala.Cel care analizeaza trebuie sa reproduca productia celui care a scris-o pentru a putea-
o intelege la justa ei valoare.A recrea lumea in momentul producerii textului,lumea in care a
trait autorul.Un cititor de sec. 19 trebuie sa citeasca precum o faceau cei de pe vremea lui
Homer.Istoria creeaza distanta intre cititor si autor care se simte si romanticii spun ca noi nu
putem sa intelegem textul daca nu le vom citi sub legea contextului in care a fost creat.

A doua problema:Daca trebuie sa revenim la lumea autorul,cum ne explicam ca pentru noi cei
din 19 este semnificativa opera lui Homer.De ce opera din alte epoci sunt in stare sa influenteze
alte vremuri.Interpretarea trebuie sa dansgreseze contextual.Unele opere sunt in stare sa
depaseasca contextual in care au fost scrise.El vorbeste unor oameni din alt timp prin opera
lui.Opere autentice sunt in stare sa depaseasca orice vremuri.

Pentru romantici geniul este capabil sa se ridice deasupra contextului in care a fost creat.Opera
lui devine universala vorbind catre intreaga lume.Romanticii merg spre directia universalitatii.

Opera desi apartine lumii in care a fost creaata apartine in acelasi timp si lumii in care a fost
citita.Interpretarea trebuie sa dea seama de aceasta dubla apartenenta.Daca ignore una dintre
apartenente ei ar gresi.

A utiliza-a interpreta

A utiliza inseamna a lua din opera doar ceea ce intereseaza.

A interpreta inseamna sa citeasca literature exact cum vrea sa fie citita nu dupa legile unor
criterii exterioare.

3 AUTORI SEC. 19 – propun niste probleme importante ale interpetarii

1.SCHLEIERMACHER

Interpretarea trebuie sa recunstruiasca opera.Interpretarea vazuta prin necesitatea

reconstructiei.Interpretarea trebuie sa constientizeze distanta istorica care scoate la iveala
probleme.Intre interpret si text sunt multe filtre si grille.Homer nu poate fi citit direct ,el trebuie
inteles din mintea sa cumva.

Orice cititor dintr-un present este format de opera care o citeste.

Pentru S. este important:interpretarea implica o reflexie de sine.In momentul interpretarii el

mediteaza la propria persoana.In lectura noi aflam lucruri despre noi.Arta este cea care ne
invata sa ne cunoastem.Orice interpretare ma pune in postura de a invata ceva despre mine.

INTERPRETAREA ESTE O ARTA, NU ESTE O METODA,NU ARE PRINCIPII FIXE SI RIGIDE,NIMIC NU

ESTE APLICAT.ARTA NU ESTE UN SET DE REGULI CARE POT FI APLICATE.

Daca interpretarea este o arta,relatia dintre cititor si o arta este un risc.

Interpretarea nu inseamna numai lectura filologica,ci inseamna in acelasi timp o dimensiune

psihologica.Filologicul trebuie dublat de psihologic.Opera nu exista fara receptor si fara aceasta
dimensiune empatico-psihologica.Receptorul trebuie inclus in scena pentru a intelege opera.

Termenul de cerc hermeneutic.Interpretarea este un cerc hermeneutic pentru ca este o

dialectica continua intre parte si intreg.Acest aspect explica de ce cititorul este necesar pentru
ca opera sa aiba sens.In lectura unui text noi anticipam ,judecam directia in care progreseaza
romanul.Proiectam un sens al intregului.Partile proiecteaza alt intreg(cititor si opera).Procesul
ramane viu,intregul fara parti nu are sens,receptorul face legaturile.Receptorul traieste o viata
care il schimba.

2.HEGEL

Pune accentual pe interpretare:necesitatea integrarii.Pentru Hegel istoria este un lucru

pozitiv.Prezentul mediaza , ofera orizontul de intelegere al trectului.Interpretarea nu restituie
un sens din trecut ci armonizeaza acestui sens cu prezentul.pentru acesti romantici nu exista un
sens definitive al literaturii,pluralitatea sensurilor literaturii este recunoscuta.Fiecare citeste in
raport cu prezentul caruia ii apartine.Lectura ramane academic,dar el nu este dus la un
obiectivism.

3.DROYSEN

Aplica aceasta problema hermeneuticii.Este nevoie de aceasta perspectiva deoarece o

perspectiva istorica poate fi creeata doar din interiorul unei istorii.Prezentul istoricului este
parte a istoriei.Singura mod de interpretare pentru a ramane in interiorul spatiului de creatie al
operei este hermeneutica.

Precum partea este inteleasa prin intreg si viceversa,pentru D trecutul este inteles prin present
si prezentul prin TRECUT.El nu sunt superioare unul altuia.Cum putem define trecutul daca nu
prin perspectiva prezentului care nu poate fi definit doar prin intermediul trecutului.

NICOLAE STEINDHART:NU E IMPORTANT CEEA CE EI AU FACUT DIN MINE CI ESTE IMPORTANT

CEEA CE EU AM FACUT DIN CEEA CE EI AU FACUT DIN MINE.-cerc hermeneutic

GADAMER

1.Problema distantei istorice

O opera are o dubla apartenenta,apartine lumii ei si lumii noastre.In interpretare trebuie redata
aceasta apartenenta.Gadamer este de accord ca distanta istorica este un lucru pozitiv.ABEA
DISTANTA ISTORICA PERMITE CONTURAREA SENSULUI.Sensul cuvintelor este dat doar in
vorbire,el este dat doar in fenomenul viu al limbii,sensul din dictionar trebuie adaptat.Sensul
limbii nu e undeva in dictionar sau in trecut ci mereu in folosirea prezenta a limbii.

Sensul operei este dat doar de distanta istorica.Ea are sens in momentul in care cel care o
citeste nu este propriul ei autor.Distanta istorica e cea care permite conturarea sensului pentru
ca transgreseaza sensul pentru care a fost creat.

1.INTERPRETAREA ARE O MISCARE DUBLA.INTERPRETAREA ESTE ACTIUNE A UNEI

SUBIECTIVITATI .
2.INSERARE INTR-UN EVENIMENT CE APARTINE TRADITIEI.OPERA LITERARA ESTE UN
EVENIMENT DAR ACESTA NU ESTE DOAR UN EVENIMENT DIN VIATA INTERPRETULUI DAR SI UN
EVENIMENT CE TINE DE TRADITIE.CITIND NU INTELEGEM DOAR CARTEA CI INTELEGEM SI CEVA
CE TINE DE ISTORIA LITERATURII.Interpretare ne spune ceva despre miscarea literaturii de la

Gadamer spune ca interpretarea afecteaza obiectul dar si structurile comprehensiunii.O mica

urma asupra obiectului interpretarea totdeauna lasa.Afecteaza felul in care se citeste
obiectul.O opera literara poate sa ma invete sa citesc opera respective si altele.Aflu alte
modalitati de a vedea.O NOUA MISCARE DUBLA – STRUCTURILE COMPREHESIUNII-OPERA.
Interpretarea leaga dinamica traditiei de miscarea interpretului.Interpretarea are
din nou o dubla dimensiune.Traditia este dinamica deci nu este o arhiva de
imagini care sunt mereu la fel.Ele sunt in miscare,interpretul este si el in
miscare.Decidem de fiecare data ce este traditia si cine suntem noi in raport cu o
opera care o citim.Daca lectura este un risc,in acelasi timp ele ofera ceva niste
lucruri care par de neinteles pentru cineva din exterior.

INTERPRETAREA ELUCIDEAZA CONDITIILE IN CARE SE PETRECE

COMPREHENSIUNEA.SI OBSERVA MISCAREA A ACESTOR CONDITII.-PROBLEMA
SITUARII

Citiind noi intelegem unde ne situam cu istoria mare , a literaturii si a istoriei

personale.Cand citim o opera toate aceste lucruri trebuie facute pentru a intelege
in amanuntime textul.Poemul trebuie citit in raport cu istoria
poeziei.Interpretarea spune in ce lume literara traim.

PROBLEMA PREJUDCATIILOR

Daca opera apartine lumii ei si interpretul apartine unei lumii,citeste dupa

educatia care a primit-o , dupa felul in care vede lucrurile deci in joc sunt niste
prejudecati.Si chiar cand incepem sa citim o carte,si este un roman noi ne
asteptam la anumite lucuri,proiectam o valoare asupra cartii.

Gadamer spune ca exista 2 tipuri de prejudecati:

Prejudecati negative,obstructionist dauneaza interpretarii

Prejudecatile positive- Cele positive ajuta interpretarea

In dimensiunea hermeneutica noi nu putem sa ne stergem pe noi insine in
momentul citirii.Ceea ce ne caracterizeaza nu este in intregime obstructionist,fara
o parte din aceste prejudecati nu am putea citi.Daca as uita tot despre romanele
care le-am citit pana acum,nu as putea sa definesc romanul actual pe care il citesc
si sa-l interpretez.

Opera se imbogateste odata cu imbogatirea structurilor comprehensiunii.Aceasta

datorita acestor prejudecati positive.

POT SA FAC DIFERENTA DINTRE PREJUDECATIILOR OBSTRUCTIONISTE SI POZITIVE

PRIN LUAREA IN CONSIDERARE A MISCARII TRADITIEI SI INTERPRETARII

ATUNCI CAND FAC ASTA IN MOMENTUL IN CARE CITESC IMI DAU SEAMA CARE
DINTRE PREJUDECATILE MELE SUNT NEGATIVE.

In raport cu aceste idei G spune ca hermeneutica romantic se baza pe cateva

iluzii:

1.CREDINTA CA AM PUTEA ABANDONA ORICE PREJUDECATA-pentru a salva

obiectivismul,

2.CREDINTA CA AM PUTEA STERGE PROPRIA NOASTRA

ISTORICITATE,hermeneuticii romanticii spun ca interpretare trebuie sa fie
perfecta fara nici o pata insa acest lucru nu e posibil pentru ca interpretarea este
facuta de un om cu o identitate si o istorie

3.CREDINTA IN POSIBILITATEA UNEI METODE ISTORICE,a gasi asadar niste

structuri ale comprehensiunii care sunt mereu aceleasi

Temporalitatea este productive,ea permite reproducerea de sens si nu a unui

sens etichetat ci a unui sens viu.A incerca gasi eurile exacte si raportul chimic al
unei opera literare este ceva absolut iluzoriu si negative.

SITUAREA ESTE INTOTDEAUNA ORIZONTICA-Inseamna ca trebuie sa gandim in

termeni de orizont nu de asteptari prestabilite.Vad cartea intr-o perspectiva pe
care o deschid,sustin si care este intotdeauna justificata de text dar ea ramane
deschisa intotdeauna unei interpretari.
CERCUL HERMENEUTIC este revenirea repetata dinspre parte spre intreg si
invers.(SCHLEIMEHER)

Intregul il inteleg dupa intelegerea fragmentelor dupa un cerc.Cercul nu este unul

vicios si ontologic,un cerc care permite sensul termenilor aflati in joc.El permite
sensul fragmentului si al intregului.

A doua def a cercului:cea care implica relatia istorica:prezen trecut.

Implica constientizarea propriei tendentiozitati.Din start trebuie inteles ca noi

venim cu anumite proiectii si prejudecati.Daca nu ne dam seama de acest lucru nu
putem intelege ce inseamna intalnire cu opera.A constientiza inseamna ca
perspectivele prin care il privesc pe celalalt nu ca sunt in mod natural in felul in
care le vad eu dar ca posibilitatile lui de a fi sunt multiple.

TEXTUL TREBUIE INFATISAT IN ALTERITATEA SA.Trebuie sa accept ca textul este

altul,ca el are asadar o identitate proprie,o viata proprie,un orizont propriu,el nu
este doar un obiect pe care il vad ci trebuie sa accept ca el este un subiect.Inclusiv
textul literar.El nu se reduce la semnificatia de dictionar al cuvintelor.

CH-ALUNECA IN JOC INTOTDEAUNA O INTELEGERE HERMENEUTICA,FAPTUL CA

INTERPRETAREA ESTE DETERMINATA DE ISTORICITATE,STRUCTURILE
COMPREHENSIUNII SUNT DINAMICE.Istoria literaturii a incercat intotdeauna sa
sugereze ca sunt si alte feluri de a privi.

NIMIC NU POATE FI INTELES DECAT PROCESUAL.INTERPREATARE ESTE UN PROCES

INSEAMNA CA INTRE OPERA LIT SI RECEPTOR RELATIA ASTA IN AMBELE SENSURI
REPR DE INTERPRETARE ESTE CEA CARE CREEAZA OPERA LITERARA SI A
CITITORULUI.

CERCUL HERMENEUTIC SITUAZA INTR-UN ORIZONT SI CONSTITUIE

IDENTITATILE,IDENTITATE OPEREI,IDENTITATEA INTERPRETORULUI SI
IDENTITATEA CITITORULUI.INTALNIREA REPREZINTA IDENTITATILE.

FUZIUNEA ORIZONTULUI-
TREBUIE SA RETINEM CA SUNT 3 DIMENSIUNI ALE HERMENEUTICII IAR TRADITIA
A PREFERAT DOAR 2

1.FILOLOGICA BAZATA PE INTELEGERE

2.TEOLOGICA BAZATA PE EXPLICARE

Acestea doua sunt cele care interpretarea le-a cam avut.

3.JURIDICA BAZATA PE APLICARE

Filologic intelegem o lege,teologic o explica,dar in raport cu un caz anume daca

cutare lege se aplica unui caz concret.Aceasta dimensiune de aplicare trebuie sa
functioneze si in cazul textelor.Ea trebuie sa inteleaga,sa explice si sa aplice.

ACEASTA A TREIA DIMENSIUNE E LEGATA DE ACEST CONCEPT DE FUZIUNE A

ORIZONTULUI

EXISTA UN ORIZONT AL OPEREI,INTERPRETULUI SI AL INTERPRETARII

Orizontul intepretarii nu este definitiva este deschisa.Intelegerea este la fel

deschisa,ea nu este stabile.LECTURA ESTE FUZIUNEA ACESTOR DIMENSIUNI.

DEFINITA LUI GADAMER:FUZIUNEA INSEAMNA INTERACTIUNEA UNOR

PREZUMTIVE ORIZONTURI.ORIZONTURILE SUNT PREZUMTIVE PENTRU CA NU SE
VAD DECAT IN INTALNIRE.DOAR INTALNIREA(FUZIUNEA) LE DA IDENTITATE.