JOCUL –MIJLOC DE FORMARE A CAPACITĂŢILOR DE

COMUNICARE ÎN ÎNVĂŢĂMANTUL PREŞCOLAR

Profesor pentru învăţământul preprimar Timofte Maria-Mirabela , Grădiniţa Bucşani ,

Judeţul Dâmboviţa

Cuvântul comunicare provine din latinescul cuminecare care se referă la împărtăşire ,

păstrat în terminologia noastră religioasă unde se precizează legătura omului cu Dumnezeu.
Comunicarea reprezintă un scimb de idei şi replici între indivizi , din dorinţa acestora de a
păstra legătura permanentă unii cu alţii , lucru care determină să caracterizăm comunicarea ca
factor explicativ fundamental al vieţii sociale. “Ea constituie un liant social , îi uneşte pe oameni
şi îi angajează în acţiune , contribuie la fiinţarea şi dezvoltarea comunităţii , la dezvoltarea şi
întreţinerea relaţiilor sociale”(Savu-Cristescu, 2010,3).
Din perspectiva conţinuturilor procesului didactic , relaţiile de comunicare se
concretizează în efectuarea unor operaţii precum : emiterea de mesaje, informaţii , idei , însuşiri ,
acţiuni; transmiterea ; explicarea ; demonstrarea;convingerea ;adaptarea la receptori.
Comunicarea este o relaţie , un proces , iar relaţia se defineşte ca o legătură şi interacţiune
între doi termeni : emiţător şi receptor sau destinatar.
Comunicare înseamnă transmiterea de informaţii dintre două persoane şi presupune
următoarele componente: “1.emiţător , 2.codul , 3. canalul de comunicare , 4. mesajul ,
5.receptorul sau destinatarul , 6.conexiunea inversă de la destinatar la emiţător”(Gherghina et all ,
2005, 18).
Ca vorbitor (emiţător ) şi ca receptor având scopul de a înţelege după auz , copilul
codifică şi decodifică în mod creator , în sensul realizării comunicării , utilizând toate funcţiile
esenţiale ale acesteia. Alexandra Mateiaş susţine faptul că ” încercând să înţeleagă după auz ,
receptotul face efortul complementar de decodificare , de reprezentare a referentului pe baza
celor comunicate , de autocontrol pentru a menţine şi a derula , pentru a raporta mesajul la
situaţie , cu toate componentele sale” (Mateiaş, 2003, 82)
Comunicarea acoperă un număr foarte mare din viaţa reală: prin mimică , gesturi ,
atitudinile corporale , prin ţinută , vestimentaţie , prin ceea ce scriem , desenăm , prin limbaj noi
comunicăm ceva. Nu mereu facem acest lucru intenţionat , voluntar , dar comunicăm ceva.
 Comunicarea presupune o interacţiune cooperantă : acţiune didactică, preocupată de ceea
ce se transmite şi de cum se transmite , ţinând seama de particularităţile elevilor. Interpretarea
acestui concept presupune interacţiunea prin care subiecţii schimbă mesaje , ating obiective ,
dirijează şi controlează activitatea unei persoane sau a unui grup , se influenţează reciproc şi
aşteaptă reacţii de răspuns fie pozitive sau negative.
În”Didactica activităţilor instructiv –educative pentru învăţământul preprimar “
comunicarea are ca scop activarea competenţei comunicative –aptitudinală şi dobândită şi
desemnează”actul prin care una sau mai multe persoane transmit şi primesc mesaje (posibil a fi
distorsionate de zgomote diverse ) , care se întâmplă într-un anumit context , are anumite efecte şi
creează anumite oportunităţii de feed-back”( Gherghina et all , 2005,25).
Deoarece activitatea fundamentală prin care se realizează toate activităţile din grădiniţă
este jocul , acesta este mijlocul principal prin care se realizează capacităţii de comunicare.
Jocul este cea mai eficientă cale pentru dezvoltarea vorbirii , a comunicării şi a gândirii
logice . Eficienţa acestuia constă în faptul că la desfăşurarea lui participă toţi copiii, ei depunând
eforturi de gândire , de exprimare , fără a conştientiza acest lucru , considerând că se joacă .
Ca activitate , jocul contribuie la dezvoltarea atitudinii pozitive faţă de muncă şi faţă de
învăţare . Este un mijloc eficient care contribuie la dezvoltarea limbajului , activitate prin care
realizăm comunicarea didactică.
Jocul impune o stare de destindere, bună dispoziţie , ajutându-i pe preşcolari să-şi formeze
capacitatea de a crea , de exprimare utilizând un limbaj cât mai corect , frumos şi nuanţat.
Limbajul reprezintă principalul instrument de informare şi formare a omului .” (Zlate,
2006, 238) . Prin intermediul jocului didactic se activează vocabularul copiilor , fiind principalul
mijloc utilizat în corectarea pronunţiei şi a însuşirii anumitor cstructuri gramaticale.
Capacităţile de dezvoltare a limbajului şi a comunicării orale vizează dezvoltarea tuturor
aspectelor ce ţin de :
-auzul fonematic pentru a percepe corect sunetele limbii române;
-pronunţarea corectă şi articularea clară a cuvintelor ;
-îmbogăţirea vocabularului copiilor cu anumite cuvinte din mediul de joacă , cuvinte ,
însuşirile acestora;
-perceperea cuvintelor şi utilizarea corespunzătoare a acestora în situaţii concrete;
 -educarea copiilor cu anumite aspecte ale limbajului artistic : recitarea corectă şi coerentă
a anumitor poezii , redarea sub forma dialogului a unor replici ale personajelor .
Educarea limbajului copiilor reprezintă principala sarcină a învăţământului preşcolar ,
ştiind faptul că vorbirea are o importanţă deosebită în dezvoltarea intelectuală a acestora.
Limbajul constituie principalul mijloc de comunicare şi înţelegere între persoanele care îl
utilizează , fiind o realitate vie , complexă ce evoluează continuu în strânsă legătură cu
dezvoltarea societăţii ale cărei acţiuni , aspiraţii şi realizări le reflectă. Limbajul trebuie înţeles ca
un important mijloc de realizare al învăţării , al acumulării unor noi cunoştinţe , al realizării
sarcinilor instructiv-educative a învăţământului.
Jocul didactic este mijlocul cel mai eficient de dezvoltare a capacităţilor de comunicare
verbală, deoarece el asigură participarea activă, atractivă şi deconectată contribuind prin aceasta
la dezvoltarea gândirii preşcolarilor.
Printre jocurile care au ca scop dezvoltarea capacităţilor de comunicare enumăr:
“Ghiceşte câte cuvinte am spus” este unul din jocurile didactice prin intermediul căruia
am stimulat formarea deprinderilor de a efectua operaţii de analiză şi sinteză delimitând
propoziţiile enunţate. Operaţia de analiză a fost efectuată în partea introductivă a jocului când
copiii au folosit material didactic pe care l-au separat în funcţie de numărul cuvintelor rostite,
după care a urmat formularea unor propoziţii cu aceasta. Pe baza imaginilor prezentate (copil, cal,
iepure) jocul didactic a urmărit formarea propoziţiilor din două cuvinte şi analizarea lor.
Pentru gradarea sarcinii didactice, copiii au formulat propoziţii din două cuvinte pornind
de la un cuvânt dat.
“Jocul cuvintelor” contribuie la dezvoltarea gândirii, a gândirii logice şi divergente şi a
limbajului în acelaşi timp, copilul va trebui ca în funcţie de cuvântul spus de educatoare să
găsească un altul a cărei semnificaţie este opusă.
Exemple: cald – frig; repede – încet; subţire – gros; tare – moale; frumos – urât; harnic –
leneş; curat – murdar.
Jocul “Este adevărat?” urmăreşte să dezvolte la copii în baza cunoştinţelor acumulate,
capacitatea de a sesiza şi formula realul dintr-o situaţie dată cu ajutorul, cuvintelor, propoziţiilor.
Jocul se desfăşoară sub forma unui concurs între două grupe. Fiecărei grupe i se adresează
întrebări de tipul: Este adevărat că autoturismul are şase roţi?; Vulpea trăiecte lângă casa omului.
Ce spuneţi?.
 Un alt joc prin care se urmăreşte dezvoltarea capacităţii de analiză, sinteză, generalizare,
gândire divergentă este jocul “Cine este meşterul?”. Jocul facilitează realizarea interacţiunii
dintre limbaj şi gândire. Copilul va trebui în baza achiziţiilor sale anterioare să spună ce profesie
are persoana care produce obiectul respectiv.
Comunicarea este procedeul prin care un individ transmite impresii , idei , de la o
persoană la alta , sau de la un grup la altul . În toate activităţile de la banalele activităţi de rutină
, pe care le trăim fiecare dintre noi , zilnice , până la activităţi complexe desfăşurate la nivelul
societăţilor , nu pot fi concepute în afara procesului de comunicare.
BIBLIOGRAFIE:
 Gherghina , D., Novac, C., Mitrache, A., Ilie , V., (2005),Didactica activităţilor
instructiv-educative pentru învăţământul preprimar, Craiova:Editura Didactica Nova
 Mateiaş ,A. (2003), Pedagogie pentru învăţământul preprimar – Program de dezvoltare
generală prin tratare diferenţiată , Bucureşti: Ed.Didactică şi Pedagogică , R.A
 Savu-Cristescu, M.,Petrovici , M., (2010) , Comunicarea educaţională-suport de curs,
FOREDU
 Zlate , M., (2006), Fundamentele psihologiei , Bucureşti : Ed.Universitară
 *** Curriculum pentru Învăţământul Preşcolar, (2008), M.E.C.T