Epidemiologie Şi Microbiologie

EPIDEMIOLOGIE ŞI MICROBIOLOGIE
STUDIU ASUPRA EPIDEMIOLOGIEI INFECȚIILOR SEPTICO-PURULENTE

NOSOCOMIALE ÎN SECȚIA DE TRAUME MULTIPLE
Viorel Prisacari, Iana Baranețchi
Catedra Epidemiologie USMF ̦ ̦Nicolae Testemițanu”
Summary
In order to optimize epidemiological surveillance system was determined epidemiological
evolution and characteristics of morbidity in nosocomial septic-purulent infections. Also, were
estimated actual morbidity and risk factors that contribute to the development of septic-purulent
complications.
At the same time were determined some risk factors that contribute to the development of
nosocomial septico-purulent infections.
Rezumat
În scopul optimizării sistemului de supraveghere epidemiologică în ISPN au fost
determinate particularitățile epidemiologice ale morbidității prin aceste infecții, a fost estimată
morbiditatea reală, factorii de risc ce contribuie la dezvoltarea complicațiilor septico-purulente.
Totodată au fost determinați cei mai relevanți factori ce contribuie la dezvoltarea infecțiilor
septico-purulente nosocomiale.
Actualitatea
În prezent infecţiile septico-purulente nosocomiale (ISPN) sunt considerate o problemă
majoră de sănătate populaţională pentru toate instituţiile de asistenţă medicală . În ultimul secol
în legătură cu dezvoltarea impetuoasă a progresului tehnico-ştiinţific şi crearea instituţiilor
medico-sanitare de mari proporţii în care sunt concentrate un număr mare de pacienţi cu statut
imun diminuat, apar condiţii prielnice de dezvoltare a infecţiilor nosocomiale [8, 5, 2, 12]. De
rînd cu mecanismele şi căile naturale (aerogenă, parenterală, hematogenă) de transmitere a
agenților cauzali în infecţiile nosocomiale, în legătură cu dotarea instituţiilor medico-sanitare cu
tehnică medicală sofisticată şi posibilităţile colosale în utilizarea multiplelor şi diverselor
manopere invazive irascibile, tot mai evidentă devine formarea unui mecanism artificial puternic
în transmiterea infecţiilor nosocomiale, care a scos la iveală şi problema metodelor deosebite de
dezinfecţie şi sterilizare a aparatajului medical. Acestea ridică problema aplicării tehnicilor
medicale inofensive în tratamentul pacienţilor [4, 10, 1]. În Republica Moldova infecţiile
nosocomiale sunt apreciate ca una din cele 10 probleme prioritare pentru sănătatea publică. Ele
se deosebesc prin incidenţă înaltă şi consecinţe grave care duc la majorarea valorii tratamentului
precum şi a pagubelor economice, morale şi sociale. În patologia nosocomială la etapa actuală
domină infecţiile septico-purulente care constituie circa 85% [5, 3].
Conform estimărilor OMS efectuate în 14 ţări ale lumii, nivelul de înregistrare a infecţiilor
nosocomiale constitue 8,7 - 21,0% din numărul bolnavilor internaţi şi variază în funcţie de ţară.
Ele conduc la majorarea tratamentului și se înscriu printre primele cauze de deces la bolnavii
internați [5, 10, 3, 11]. Un calcul preventiv a demonstrat că, paguba economică anuală în urma
infecțiilor septico-purulente nosocomiale numai în or. Chișinău constituie nu mai puțin de 16-23
mln. lei, fără constatarea cazurilor letale, remunerarea suplimentară a muncii personalului,
precum și fără scontarea morbidității prin infecții nosocomiale clasice. Racordată la zi această
cifră este de cel puțin 3-4 ori mai mare [6].
12
Materiale și metode
Pentru evaluarea morbidității reale și studierea particularităților epidemiologice în
infecțiile septico-purulente nosocomiale de profil traumatologic, a fost selectată secția de traume
multiple SCR Traumatologie și Ortopedie. În acest scop a fost utilizată metoda epidemiologică
de diagnosticare activă a cauzelor de îmbolnăviri prin infecțiile septico-purulente prin studierea
retrospectivă a fișelor de observație a bolnavilor internați pe parcursul anului 2010, în total 407
fișe de observație, inclusiv 330 fișe a pacienților tratați chirurgical și 77 fișe a pacienților tratați
conservativ.
Rezultatele studiului au fost trecute în fișa de anchetă epidemiologică standard în infecțiile
septico-purulente nosocomiale, elaborată în cadrul catedrei Epidemiologie a USMF ̦ ̦Nicolae
Testemițanu”. Pentru prelucrarea informației obținute a fost utilizată metoda epidemiologică de
analiză descriptivă.
Rezultate
În rezultatul studierii retrospectiv a 330 fișe de observație a pacienților internați pe
parcursul anului 2010 în secția de traume multiple și supuși tratamentului chirurgical sa
constatat faptul că infecțiile septico-purulente postoperatorie au făcut 87 de pacienți, ceea ce
constituie 26,36℅ din numărul de pacienți operați sau 263,63 cazuri la 1000 operați (tabel 1).
Tabel 1
Frecvența ISPN în secția traume multuple la pacienții operați
Din ei cu complicații septico-purulente
Total pacienți
operați abs ℅ la 1000
operați
330 87 26,36 263,63
În 97,70℅ cazuri ISPN au apărut începînd cu a 4-a sau a 5-ea zi după internare. Mai
frecvent complicațiile septico-purulente s-au determinat dupa 10 zile și constituie - 35,63℅, fapt
ce denotă natura nosocomială a acestei infecții (table 2).
Tabel 2
Complicațiile septico-purulente în funcție de ziua apariției dupa internare
Ziua aparitiei complicatiei
Indici 10 si mai Total
1-3 4-5 6-7 8-9 mult
abs 2 13 18 23 31 87
℅ 2,29 14,94 20,68 26,43 35,63 100,0
În structura complicațiilor septico-purulente nosocomiale la pacienții cu traume multiple au

fost stabilite mai multe forme nosologice. Mai frecvent ISPN s-au manifestat prin supurarea
plăgii postoperatorii, - 40,65% din totalul de cazuri depistate. În 27,47% din cazuri sau constatat
escarii supurate în perioada postoperatorie. Din alte manifestări au fost diagnosticate : necroza
plăgii postoperatorii (14,28%), infiltrat inflamator (6,59℅), supurarea drenului (5,49℅),
hematom profund (3,29℅), și flictene supurate (2,19℅), (figura 1).
13
O verigă importantă în optimizarea sistemului de supraveghere a ISPN ține de factorii de
risc ce contribuie la apariția complicațiilor postchirurgicale. În rezultatul analizei morbidității pe
modelul secției traume multiple au fost depistați un șir de factori favorizanți în contractarea
ISPN. Unul din acești factori s-a dovedit a fi vârsta pacienților. S-a constatat că, mai frecvent
ISPN survin la bolnavii de vârsta tânără sau de vârstă înaintată. Cea mai înaltă incidență prin
ISPN a fost depistată la pacienții cu vârsta între 0-19 ani și 20-29 ani (305,0 și respectiv 289,47
la 1000 operați) și în grupele de vârsta 60-69 ani și 70 ani și mai mult (287,7 și, respectiv, 333,33
la 1000 operați), (fig. 2).
%
Fig.
1 Structura formelor nosologice prin ISPN la pacienții din secția de traume multiple
Fig. 2 Incidența prin ISPN în secția traume multiple

în raport cu vârsta pacienților
În funcție de caracterul traumei mai frecvent, în 70,58%, ISPN au survenit după fracturi
deschise, pe cînd după fracturi închise ISPN au survinit doar în 24,50% cazuri, tabel 3.
14
Tabel 3
Incidența ISPN în funcție de caracterul traumei
Din ei cu ISPN
Caracterul Total pacienți
traumei operați abs %
Fracturi deschise 17 12 70,58
Fracturi închise 306 75 24,50
TOTAL 323 87 100,0
La pacienții operați riscul de a face ISPN în mare măsură depinde de gradul de agresivitate a
procedurilor curativ-diagnostice. S-a constatat că tipul intervenției chirurgicale determină
contractarea complicațiilor septico-purulente. În secția traume multiple incidența infecțiilor
septico-purulente sa dovedit a fi mai înaltă după operațiile de artroplastie, care constituie 538,46
cazuri la 1000 operați. Incidența prin ISPN postchirurgicale în alte tipuri de operații este
prezentată în fig. 3.
1 Tualeta chirurgicală a plăgii; 4 Artroplastia

2 Demontarea fixatorului tijat; 5Osteosinteza
3Operaţia Bonkart 6 Ablaţia materialului
7 Diverse
Fig. 3 Morbiditatea ISPN în raport cu tipul intervenției chirurgicale la pacienții chirurgicali
din secția traume multiple
S-a constatat că în 84 cazuri (20,63℅) au primit tratament conservativ și 330 pacienți au

primit tratament chirurgical (81,08%). Din numărul total de bolnavi supuși intervenției
chirurgicale complicații septico-purulente s-au depistat la 87 pacienți, ceea ce constituie 21,37℅
și respectiv 4 (0,98℅) pacienți ce au primit tratament conservativ (tabel 4).
Tabel 4
Incidența prin ISPN conform modului de tratament
Total Tratament Din ei au făcut infecția
Indici pacienți
internați conservativ chirurgical conservativ chirurgical
Abs 407 84 330 4 87
15
% 100,0 20,63 81,08 0,98 21,37
S-a constatat că riscul contractării ISPN este de 4 ori mai mare la pacienții internați în mod
urgent. Din 107 pacienți operați în mod de urgență la 31 au survinit complicații septico-purulente
nosocomiale ceea ce constituie 319,58 la 1000 operați, iar din 223 pacienți operați în mod planic,
astfel de complicații au survinit în 60 cazuri sau în 191,08 la 1000 operați. Acest fapt este
confirmat și în literatura de specialitate [7], ( fig. 4).
Analiza epidemiologică a morbidității prin ISPN în funcție de durata intervenției chirurgicale
a demonstrat că cu cit este mai mare durata intervenției chirurgicale cu atit se mărește riscul
îmbolnăvirii prin ISPN . S-a constatat, că 37,93℅ din cazurile de ISPN au avut loc la pacienții
cu durata operației 0 - 1 ore, 54,02℅ - la pacienții cu durata operației 1 - 2 ore, iar 8,04℅ - la
pacienții cu durata operației 2 - 3 ore. Totodată indicele intensiv la 1000 intervenții chirurgicale
în grupele respective de pacienți diferă considerabil de la 229,16‰ la pacienții supuși
intervențiilor chirurgicale timp de 0 - 1 ore, pînă la 583,33‰ printre pacienții cu durata
intervenției chirurgicale de 2 - 3 ore (fig. 4).
Fig. 4 Incidența prin ISPN în secția de traume multiple în raport cu modul de internare
Fig. 5 Incidența prin ISPN în secția de traume multiple

în raport cu durata intervenției chirurgicale.
16
Analiza epidemiologică a morbidității prin ISPN în funcție de durata aflării pacienților în
staționar în perioada postoperatorie a demonstrat că incidența dezvoltării ISPN de profil
traumatologic este în funcție directă de durata aflării pacienților în staționar. S-a constatat, că
5,49℅ din cazuri de ISPN au avut loc la pacienții care s-au aflat în staționar 1-10 zile, 19,78℅ la
pacienții care s-au aflat în staționar 11-15 zile, iar 74,72℅ - la pacienții care s-au aflat în
staționar 16 zile și mai mult (tabel 5).
Tabel 5
Distribuția morbidității prin ISPN în funcție de durata aflării în
staționar în perioada postoperatorie
1-10 zile 11-15 zile 16 zile și mai mult Total
abs ℅ ‰ abs ℅ ‰ abs ℅ ‰ abs ℅
5 5,49 80,64 18 19,78 114,64 68 74,72 361,70 91 100,0
În funcție de diagnosticul de bază mai frecvent ISPN au survenit după fractura gambei
(626,43 cazuri la 1000 operați), după fractura femurului (467,43 la 1000 operați), după fractura
oaselor calcaneului (439,38 la 1000 operați), cât și în politraumatism (461,53 la 1000 operați),
(tabel 6).
Analiza retrospectivă a incidenței prin ISPN în funcție de frecvența pansamentelor a
constatat că din numărul total de bolnavi cu pansamente efectuate zilnic (n = 205), ISPN s-au
depistat în 35 cazuri, ceea ce constituie 17,07℅, pe când din numărul de bolnavi cu pansamente
efectuate peste o zi (n = 124) au fost depistate complicații septico-purulente în 29 cazuri, ce
constituie (23,38℅), iar din numărul de bolnavi cu pansamente efectuate peste 2-3 zile (n = 9)
ISPN s-au depistat în 5 cazuri, ce constituie (55,55℅).
În rezultatul analizei s-a constatat, că dezvoltarea ISPN este influențată și de prezența
maladiilor concomitente diagnosticului de bază. Astfel, din numărul total de bolnavi operați la 64
pacienți pe lângă maladiile de bază s-au depistat și alte patologii concomotente, 29 din ei au
făcut complicații septico-purulente ceea ce constituie 45,31℅. La restul bolnavilor (n = 259)
patologii concomitente nu s-a depistat. Din ei au făcut ISPN 58 pacienți, ce constituie 22,39℅.
Tabel 6
Morbiditata prin ISPN în funcție de diagnosticul de bază
Nr.ord Diagnosticul de bază Indicii
abs % ‰
1. Fractura femurului 35 40,22 467,43
2. Fractura humerusului 7 8,04 233,33
3. Fractura gambei 22 25,28 626,43
4. Fractura antebrațului 3 3,44 300
Fractura oaselor
5. 4 4,59 439,38
calcaneului
6. Leziuea coapsei 4 4,59 250
7. Pseudoartroză 3 3,44 333,33
8. Traumatism asociat 3 3,44 300
9. Politraumatism 6 6,89 461,53
TOTAL 87 100
Deasemenea, a fost calculată ponderea complicațiilor septico-purulente nosocomiale în

funcție de grupa sangvină, ca factor de risc. S-a constatat că din pacientii cu ISPN, 30,76% au
avut grupa de singe O (I) – 30,76℅, A (II) – 42,85℅, B (III) – 18,68℅, AB (IV) – 7,69℅.
Totodată, incidența morbidității prin ISPN la 1000 pacienți operați este mai înaltă la pacienții cu
17
grupa de singe AB (IV), care constituie 368,42‰, urmat de A (II) cu 237,80‰, B (III) –
207,31‰, și O (I) – 197,18‰.
S-a constatat că din 91 pacienți cu ISPN au fost investigați bacteriologic numai 23, sau
25,27%, pe când 68 pacienți sau 74,72% din pacienți cu ISPN n-au fost investigați bacteriologic,
fapt ce presupune efectuarea tratamentului antibacterian, inclusiv cu antibiotice.
Totodată analiza utilizării antibioticelor în tratamentul infecțiilor septico-purulente în secția
de traume multiple în aceeași perioada s-a constatat, că în acest scop sunt utilizate un număr
mare de antibiotice. Numai 2 pacienți din 91 tratați cu antibiotice au primit un singur antibiotic,
pe când 17 pacienți, ce constituie 18,68℅ din totalul pacienților, au primit cîte 2 tipuri de
antibiotice, din care investigați bacteriologic au fost numai 9, sau 39,13℅. 35 de pacienți ce
constituie 38,46℅ au primit câte 3 antibiotice, din care investigați bacteriologic au fost numai 6,
sau 26,08℅, 27 de pacienți, ce constituie 29,67℅, au primit câte 4 antibiotice; 6 pacienți ce
constituie 6,59℅ au primit câte 5 antibiotice, din care investigați bacteriologic au fost numai 2,
iar 4 pacienți, ce constituie 4,39℅ au primit câte 6 antibiotice, din care investigați bacteriologic
au fost numai 1. În total suma antibioticelor indicate celor 91 pacienți a constituit – 332. În
medie fiecare pacient a fost tratat cu 3 antibiotice. Așadar, se poate de presupus, că prin numărul
mare de antibiotice indicate pentru tratament se substituie, practic, investigațiile bacteriologice.
Concluzii
1. În secția de traume multiple, incidența reală prin ISPN, constituie 263,63 la 1000 de
pacienți operați.
2. Ca factor de risc în ISPN de profil traumatologic pot fi considerați vârsta pacientului,
patologia de bază, modul de internare, modul de tratament, tipul și durata intervenției
chirurgicale, durata aflării pacienților în spital, frecvența pansamentelor, manipulările
curativ-chirurgicale, tipul traumei, grupa sangvină.
3. Numai 25,27℅ din pacienți cu ISPN sunt supuși investigațiilor bacteriologice, pe cînd
antibiotice cu scop de tratament primesc practic toți pacienții.
Bibliografie
1. COLPAN, A. AKINICI, E. ERBAY, A. BALABAN, N. BODUR, H. Evaluation of
risk factofor mortality in intensive care units: A prospective study from a referral
hospitals in Tur/ce Am J Infect. Control.- Nr.l, Vol.33, 2005. - p.42-47
2. COTICI, A. GALEŢCHI, P. COTICI, A.JR. PLUGARU, S. Structura etiologică a
infecţi chirurgicale. Anale ştiinţifice ale USMF "Nicolae Testemiţanu", Chişinău,
2003,Vol.l, p.34- 346.
3. Paraschiv A. Studiu asupra epidemiologiei infecțiilor septico-purulente nosocomiale
postchirurgicale în staționarele de chirurgie abdominală și traume multiple. Anale
științifice ale USMF Nicolae Testemițanu , Chișinău, 2009, Vol. 2, p.25-32.
4. PRISACARI, VI. Studiul asupra factorilor de risc, antropogeni şi naturali, în scopul
optimizării sistemului de supraveghere şi pronosticării morbidităţii. Probleme actuale
ale epidemiologiei, microbiologici şi parazitologiei contemporane, Materialele
congresului III al igieniştilor, epidemiologilor, microbiologilor şi parazitologilor din
RM. - Chişinău - 1992, p.161-163.
5. PRISACARI, VI. Problema infecţiilor nosocomiale. Curier medical, 2005, N3, p.47-52
6. Prisacari V. Conceptul cu privire la supravegherea și controlul infecțiilor nosocomiale
în cadrul instituțiilor medico-sanitare din Republica Moldova. Ghid de supraveghere și
control în infecțiile nosocomiale. Chișinău, 2009, p. 9-16.
7. Prisacari V., Paraschiv A.,Jucovschi C. Evaluarea epidemiologică a factorilor de risc în
infecțiile septico-purulente nosocomiale. Buletinul Academic de Știință a Moldovei.
Știința medicală, 2008, Nr. 2., p. 73-86.
18
8. PRISACARI, V. PLOP, T. Structura etiologică la infecţiile nosocomiale septico-
purulente în chirurgia abdominală. Tezele conferinţei ştiinţifice anuale, Chişinău. -
1998, p.l 80
9. БЕЛОБОРОДОВ, ВБ. Выбор антибактериальной терапии рпи нозокомиальноь
инфекции, вызваными продуцентами бета-лактазами расширеного спектра.
Антибиотики и химиотерапия, 2001,Т.46,№12, с.3-7.
10. ВИЛЕНСКАЯ, ИФ. Шепринский, ПЕ. Осипова, АН. Цыганова, et. al.
Особенности послеоперационых осложнений в хирургическом стационаре.
Внутрибольничные инфекции - проблемы эпидемиологии, клиники диагностики,
лечения и профилактики. -Москва, 1999, с.51-52.
11. КОВАЛЕВА, ЕП. СЕМИНА, НА. Внутрибольничные инфекции как отражение
уровня и структуры инфекционной заболеваемости населения России.
Внутрибольничные инфекции - проблемы эпидемиологии, клиники диагностики,
лечения и профилактики. -Москва, 1999, с.115-116.
12. ЛЕБЕДЕВ, ВФ. РОЖКОВ, АС. Инфекционые осложнения тяжолой травм.
Достижения и проблемы. Воен. мед. Журнал, 2001, т.322, №10, с.40.45.
ANTIBIOTICOREZISTENŢA / SENSIBILITATEA MICROORGANISMELOR ÎN

INFECŢIILE SEPTICO-PURULENTE PE MODELUL SECŢIILOR DE CHIRURGIE
ASEPTICĂ ŞI SEPTICĂ
Ion Berdeu1, Ion Prisăcaru2
1
Catedra Epidemiologie, 2 Catedra Chirurgie Nr. 1 „N. Anestiadi”,
Laboratorul „Infecţii nosocomiale” USMF „Nicolae Testemiţanu”
Summary
Antibiotic resistance / sensitivity of microorganisms in septico-purulent infections
based on the model of septic and aseptic surgical departments
The article gave the results of analysis of 1203 strains of microorganisms detected in
patients with purulent infections in septico-aseptic and septic surgical wards. It was found that
47,90% and 43,10% of samples detected strains showed sensitivity to different types of
antibiotics in 52,10% and 56,89% - showed resistance to antibiotics. A higher resistance to
antibiotics was found in gram-negative organisms (57,18% and 65,06% respectively), including
K.pneumoniae (73,46% and 72,71%), P.aeruginosa (64,21% and 70,75%), E. coli (46,51% and
50,37%), Proteus (55,81% and 61,31%). Gram-positive microorganisms were found to be
resistant to antibiotics in 41,40% and 42,07% samples. For this group of organisms show a
higher resistance strains of E. faecium (50%) and E. faecalis (43,44%). Of Acinetobacter strains
of microorganisms, K.pneumoniae, P.aeruginosa polirezistent antibiotics proved to be 83,33%,
77,33% and 68,70%
Rezumat
În articolul dat sunt prezentate rezultatele analizei antibioticogramelor a 1203 tulpini de
microorganisme decelate de la pacienţi cu infecţii septico-purulente în secţiile de chirurgie
aseptică şi septică. S-a constatat că în 47,90% şi respectiv 43,10% din probe, tulpinile decelate
au manifestat sensibilitate faţă de diferite tipuri de antibiotice, iar în 52,10% şi, respectiv
56,89% - au manifestat rezistenţă faţă de antibiotice. O rezistenţă mai înaltă faţă de antibiotice s-
a consta-tat la microorganismele gramnegative (57,18% şi 65,06% respectiv), inclusiv
K.pneumoniae (73,46% şi 72,71%), P.aeruginosa (64,21% şi 70,75%), E.coli (46,51% şi
50,37%), Proteus (55,81% şi 61,31%). Microorganismele grampozitive s-au dovedit a fi
rezistente la antibiotice în 41,40%, respectiv 42,07%. Din acest grup de microorganisme o
rezistenţă mai înaltă manifestă tulpinile de E. faecium (50%) şi E. faecalis (43,44%). Din
19
tulpinile de microorganisme Acinetobacter, K.pneumoniae, P.aeruginosa polirezistente la
antibiotice s-au dovedit a fi 83,33%, 77,33% şi 68,70%, respectiv.
Actualitatea
Infecţiile septico-purulente, inclusiv, nosocomiale, spre deosebire de infecţiile clasice, prezintă o
patologie nespecifică, cât din punct de vedere al manifestărilor clinice, atât şi etiologic [3].
La etapa contemporană se observă o accelerare semnificativă a evoluţiei
microorganismelor şi patologiilor provocate de acestea. Fenomenul dat este caracteristic în
special pentru infecţiile nosocomiale septico-purulente care se evidenţiază cât prin caracterul
polietiologic, atât şi prin polirezistenţa înaltă faţă de antibiotice, ca urmare a utilizării în masă şi
necontrolată a antibioticelor [1, 2, 3, 4].
Materiale şi metode
Studiul dat se bazează pe analiza retrospectivă a antibioticogramelor a 1203 tulpini de mi-
croorganisme decelate de la pacienţii cu infecţii septico-purulente (ISP) în secţiile de chirurgie
aseptică (nr. 1 şi 2) şi chirurgie septică (nr. 3) din Centrului Naţional Ştiinţifico-Practic de Medi-
cină Urgentă (CNŞPMU), examinate pe parcursul anului 2010. În studiu a fost utilizată metoda
clasică de analiză epidemiologică.
Rezultate
În rezultatul investigaţiilor de laborator a 93 pacienţi cu ISP din secţiile de chirurgie aseptică şi
618 pacienţi din secţia de chirurgie septică au fost depistate 1203 tulpini de microorganisme şi
fungi, care aparţin la 33 de specii (tab. 1 şi 2), ce confirmă natura polietiologică a acestui grup de
infecţii. Predomină microorganismele gram-negative, 645 tulpini sau 54,1% din totalul de tulpini
depistate, în comparaţie cu 549 tulpini, sau 45,9% - gram-pozitive.
Tabelul 1
Antibioticosensibilitatea / rezisţenţa microorganismelor decelate de la pacienţii cu
ISP din secţiile de chirurgie aseptică
Microorganismele Nr. % din Nr. testări la Inclusiv
(specia) tulpini totalul antibiotice sensibile rezistente
decelate de tulpini abs. % abs. %
Microorganisme grampozitive
S. aureus 6 4,61 35 25 71,42 10 28,57
S. epidermidis 22 16,92 137 75 54,74 62 45,25
S. pyogenes 3 2,30 18 14 77,77 4 22,22
S. viridans 2 1,53 12 9 75,00 3 25,00
E.faecalis 20 15,38 122 69 56,55 53 43,44
E.faecium 1 0,76 6 3 50,00 3 50,00
B.alvei 1 0,76 6 2 33,33 4 66,67
Total microorg. Gram+ 55 42,30 336 197 58,60 139 41,10
Microorganisme gramnegative
Acinetobacter sp. 1 0,76 7 0 0 7 100,0
E. coli 34 26,15 316 169 53,48 147 46,51
E. aerogenes 3 2,30 25 5 20,00 20 80,00
E. cloacae 2 1,53 14 1 7,14 13 92,85
K. pneumoniae 5 3,84 49 13 26,53 36 73,46
K. oxytoca 4 3,07 42 11 26,19 31 73,81
P. aeruginosa 10 7,69 95 34 35,78 61 64,21
C. freundii 7 5,38 64 30 46,87 34 53,12
M. morganii 3 2,30 36 12 33,33 24 66,67
P. mirabilis 2 1,53 19 12 63,15 7 36,84
P. vulgaris 2 1,53 24 7 29,17 17 70,83
S. maltophilia 1 0,76 12 7 58,33 5 41,67
Total microorg. Gram- 74 56,92 703 301 42,81 402 57,18
Fungi
Candida albicans 1 0,76 5 2 40,00 3 60,00
Total microorganisme 130 100,0 1044 500 47,90 544 52,10
20
Tabelul 2
ISP din secţia de chirurgie septică
Microorganismele Număr % din Nr testări Inclusiv
(specia) tulpini totalul la sensibile rezistente
de antibiotice
abs. % abs. %
tulpini
S. aureus 184 17,14 1107 772 69,73 335 30,26
S. epidermidis 180 16,77 1096 556 50,72 540 49,27
S. haemolyticus 3 0,27 18 10 55,55 8 44,44
S. pyogenes 21 1,95 126 105 83,33 21 16,67
S. viridans 10 0,93 60 44 73,33 16 26,67
E. faecalis 89 8,29 538 223 43,30 315 58,55
E. faecium 2 0,18 12 6 50 6 50,00
C. pseudotuberculosis 1 0,09 4 1 25 3 75,00
B. laterosporus 1 0,09 6 4 66,67 2 33,33
B. alvei 3 0,27 18 8 44,44 10 55,55
Acinetobacter sp. 41 3,82 375 47 12,53 328 87,46
E. coli 143 13,32 1342 666 49,62 676 50,37
E. aerogenes 41 3,82 403 87 21,58 316 78,41
E. cloacae 40 3,72 364 99 27,19 265 72,80
K. pneumoniae 70 6,52 656 179 27,28 477 72,71
K. oxytoca 13 1,21 132 47 35,61 85 64,39
P. aeruginosa 105 9,78 1019 298 29,24 721 70,75
C. freundii 20 1,86 200 90 45,00 110 55,00
C. diversus 5 0,46 48 20 41,66 28 58,33
M. morganii 19 1,77 175 94 53,71 81 46,28
P. mirabilis 29 2,70 272 107 39,33 165 60,66
P. rettgeri 3 0,27 30 7 23,33 23 76,67
P. vulgaris 25 2,32 275 111 40,36 164 59,63
B. cepacia 1 0,09 7 0 0 7 100,0
P. alcalifaciens 4 0,37 30 3 10,00 27 90,00
S. entomophila 1 0,09 6 2 33,33 4 66,66
S. liquefaciens 1 0,09 7 7 100,0 0 0
S. marcescens 9 0,83 91 32 35,16 59 64,83
S. rubidaea 1 0,09 12 6 50,00 6 50,00
Fungi
C. albicans 6 0,55 30 15 50,00 15 50,00
C. pseudotropicalis 1 0,09 5 1 20,00 4 80,00
C. krusei 1 0,09 6 4 66,67 2 33,33
Total fungi 8 0,74 41 20 48,78 21 51,21
Total microorganisme 1073 100 8470 3651 43,10 4819 56,89
În secţiile de chirurgie aseptică, de la 93 pacienţi cu ISP au fost depistate 130 tulpini care
aparţin la 19 specii de microorganisme grampozitive şi gramnegative (tab.1). Din microor-
21
ganismele gram-pozitive, evident predomină S. epidermidis (16,92%) şi E. faecalis (15,38%), iar
din microorganismele gram-negative – E. coli (26,15%) şi P. aeruginosa (7,69%).
De la 618 pacienţi cu ISP în secţia de chirurgie septică au fost depistate 1073 de tulpini
care aparţin la 32 de specii de microorganisme şi fungi (tab.2). Din microorganismele gram-
pozitive predomină S. aureus (17,14%), S. epidermidis (16,77%) şi E. faecalis (8,29%); din mi-
croorganismele gram-negative predomină E.coli (13,32%), P.aeruginosa (9,78%), K.pneumoniae
(6,52%), Acinetobacter sp. (3,82%), E.aerogenes (3,82%), E.cloacae (3,72%) şi microorganis-
mele din genul Proteus (5,29%).
În rezultatul analizei antibioticogramelor a 130 tulpini de microorganisme decelate de la
pacienţii cu ISP din secţiile de chirurgie aseptică s-a constatat că, suma probelor de testare faţă
de diferite antibiotice la care au fost supuse tulpinile decelate, a constituit 1044, din care în 500
probe, ce constituie 47,90%, tulpinile s-au dovedit a fi sensibile iar în 544 probe (52,10%) –
rezistente faţă de antibiotice.
O rezistenţă mai înaltă către antibiotice s-a constatat la tulpinile de microorganisme gram-
negative. Acest grup de microorganisme au manifestat rezistenţă faţă de diferite antibiotice
cercetate în 57,18% din probe, pe când tulpinile din grupul de microorganisme grampozitive au
manifestat rezistenţă faţă de antibiotice în 41,40% din probe, iar fungii au fost rezistenţi în 60%
din probe.
În secţia de chirurgie septică, în rezultatul studierii antibioticogramelor a 1073 tulpini
microbiene s-a constatat că în 56,89% din probe ele au manifestat rezistenţă faţă de diferite
antibiotice, şi doar în 43,10% - sensibilitate.
Tulpinile de microorganisme gramnegative decelate de la pacienţii din secţia de chirurgie
septică, s-au dovedit a fi de asemenea mai rezistente faţă de diferite antibiotice; ponderea
probelor rezistente constituie 65,06%, şi doar în 34,93% din probe au fost sensibile. Tulpinile de
microorganisme grampozitive au fost rezistente faţă de antibiotice în 42,07% din probe, şi sen-
sibile în 57,90% din probe, iar fungii s-au dovedit a fi rezistenţi în 51,21% din probe.
Un element important pentru practica medicală prezintă cunoaşterea spectrului de sensi-
bilitate / rezistenţă în funcţie de specia microorganismelor. Conform datelor obţinute, (tab.1) s-a
constatat că din grupul de microorganisme grampozitive o sensibilitate mai pronunţată faţă de
antibiotice se observă la microorganismele din genul Streptococcus. Tulpinile de S. pyogenes
decelate de la pacienţii cu ISP au manifestat sensibilitate faţă de diferite antibiotice în 77,77%
din probe, iar cele de S.viridans în 75,0%, şi invers, tulpinile s-au dovedit a fi rezistente în 22,22
şi 25,0%, respectiv.
Din microorganismele grampozitive de gen Staphylococcus mai sensibile la antibiotice s-
au dovedit a fi tulpinile de S.aureus, în 71,42% din probe, şi, invers, rezistente – doar în 28,57%.
Totodată tulpinile de E. faecalis şi E. faecium, depistate de la pacienţii cu ISP au fost rezistente
în 43,44 şi 50%, respectiv.
Privitor la tulpinile de microorganisme gramnegative s-a constatat, că practic toate speciile
de microorganisme din acest grup, depistate de la pacienţii cu ISP în secţiile de chirurgie
aseptică, manifestă rezistenţă sporită faţă de antibiotice, şi invers sensibilitate scăzută. De
exemplu, tulpinile de K. pneumoniae, s-au dovedit a fi rezistente faţă de antibiotice în 73,46%
din probe, cele de P. aeruginosa – 64,21%, E. coli – 46,51%, E. aerogenes – 80%, iar tulpinile de
microorganisme din genul Proteus în circa 55,81%. Aşa dar, se poate de presupus că anume din
acest grup de microorganisme se formează uşor tulpini spitaliceşti, care circulă în spitale, chiar şi
în condiţiile de utilizare în masă a antibioticelor. (tab.1)
Conform datelor obţinute, în secţia chirurgie septică, s-a constatat (tab.2) că din grupul de
microorganisme grampozitive o sensibilitate mai pronunţată faţă de antibiotice se observă de
asemenea la microorganismele din genul Streptococcus. Tulpinile de S. pyogenes decelate de la
pacienţii cu ISP în 83,33% au fost sensibile la antibiotice, cele de S.viridans – în 73,33% din
probe, şi invers, tulpini rezistente din acest grup de microorganisme au fost constatate în 16,67 şi
26,67%, respectiv.
22
au dovedit a fi tulpinile de S. aureus (69,73%), rezistente dovedindu-se a fi doar – 30,26%.
Totodată tulpinile de E. faecalis şi E. faecium, depistate de la pacienţii cu ISP au fost rezistente
în 58,55 şi 50%, respectiv.
Privitor la tulpinile de microorganisme gramnegative s-a constatat, că practic toate speciile
de microorganisme din acest grup decelate de la pacienţii cu ISP în secţia de chirurgie septică
manifestă rezistenţă sporită faţă de majoritatea antibioticelor. De exemplu, tulpinile de K.
pneumoniae au manifestat rezistenţă faţă de antibiotice în 72,71% din probe, cele de
P.aeruginosa – 70,75%, E.coli – 50,37%, E.aerogenes – 78,41%, şi cele din genul Proteus – în
61,31% (tab.2).
Totodată, a fost studiată polirezistenţa agenţilor cauzali în ISP pe modelul tulpinilor de
Acinetobacter, E. coli, K. pneumoniae, P. aeruginosa şi Proteus (tab.3). S-a constatat că din 470
de tulpini ale microorganismelor menţionate, 281 sau 59,78% au manifestat rezistenţă la 6 şi mai
multe antibiotice şi pot fi determinate ca polirezistente la antibiotice, inclusiv în secţiile de
chirurgie aseptică din 54 de tulpini, polirezistente faţă de antibiotice s-au dovedit a fi 48,15%, iar
în secţia de chirurgie septică din 416 tulpini, polirezistente s-au dovedit a fi 61,29%.
Tabelul 3
Sensibilitatea/rezistenţa şi polirezistenţa microorganismelor decelate
de la pacienţii cu ISP în secţiile de chirurgie
Inclusiv
Sensibile la Rezistente la
Nr. tulpini decelate
Micro- inclusiv
11-15 antibiotice
16-25 antibiotice
11-15 antibiotice
16-25 antibiotice
organis- Secţia polirezis-
6-10 antibiotice
6-10 antibiotice
1-5 antibiotice
1-5 antibiotice
mele Chirur- tente

antibioticele
antibioticele
investigate
investigate
(specia) gicală
toate
toate
abs %
aseptică 1 - - - - - - - - - 1 1 100,0
Acineto-
septică 41 16 1 - - - 7 4 6 - 24 34 82,92
bacter
Total 42 16 1 - - - 7 4 6 - 25 35 83,33
aseptică 34 22 8 2 - 2 19 12 1 - - 13 38,23
E. coli septică 143 90 42 - - 6 81 47 4 - 5 56 39,16
Total 177 112 50 2 - 8 100 59 5 - 5 69 38,98
aseptică 5 2 1 - - - 1 2 - 2 4 80,00
K.
septică 77,
pneumo- 70 37 11 - - - 16 28 4 - 22 54
14
niae
Total 75 39 12 - - - 17 30 4 - 24 58 77,33
P. aseptică 10 7 1 - - 1 3 5 - - 1 6 60,00
aerugi- septică 105 74 20 - - - 32 48 14 - 11 73 69,52
inosa Total 115 81 21 - - 1 35 53 14 - 12 79 68,70
septică 4 3 1 - - - 2 2 - - - 2 50,00
Proteus septică 57 31 15 - - 1 19 25 3 - 10 38 66,70
Total 61 34 16 - - 1 21 27 3 - 10 40 65,57
Chirurgi abs. 54 34 11 2 - 3 25 21 1 - 4
e
62,9 20,3 3,7 1,8 26 48,15
aseptică % 100 - 5,55 46,30 38,90 - 7,40
(total) 6 7 0 5
Chirurgi abs. 416 248 89 - - 7 155 152 31 - 72
e
59,6 21,4 7,4 17,3 255 61,29
septică % 100 - - 1,68 37,25 36,53 -
(total) 1 0 5 0
abs. 470 282 100 2 - 10 180 173 32 - 76
Total 21,2 0,4 6,8 16,1 281 59,78
% 100 60,0 - 2,12 38,30 36,80 -
7 2 1 7
23
Polirezistenţă foarte înaltă s-a constatat la tulpinile de Acinetobacter, K. pneumoniae şi P.
aeruginosa, care au manifestat rezistenţă faţă de 83,33, 77,33 şi 68,70% din antibioticele
cercetate. Rezultatele obţinute semnifică faptul că în staţionarele date circulă tulpini spitaliceşti.
Analiza sensibilităţii / rezistenţei tulpinilor de microorganisme decelate de la pacienţii cu ISP din
secţiile de chirurgie aseptică, în funcţie de grupul de antibiotice a constatat, că o rezis-tenţă mai
înaltă microorganismele date manifestă faţă de peniciline (68,88%), cefalosporine (78,77%),
inclusiv, faţă de cefalosporinele din prima generaţie (77,64%), de generaţia a doua (96,0%) şi de
generaţia a treia (64,35%). Sensibile faţă de aceste antibiotice s-au dovedit a fi, respectiv,
31,11%, 21,22%, 22,35%, 4,0% şi 35,64%. Şi invers, o sensibilitate mai înaltă şi rezistenţă mai
scăzută tulpinile decelate au prezentat faţă de următoarele grupe de antibiotice: aminoglicozide
(60,91%), peneme (88,2%), chinolone (71,97%), glicopeptide (62,5%) (tab.4).
Tabelul 4
Sensibilitea/ rezistenţa tulpinilor de microorganisme decelate de la pacienţii cu ISP din
secţiile de chirurgie aseptică, în funcţie de grupul antibioticelor
Microorganisme Microorganisme
Total
Grupul grampozitive gramnegative
antibioticelor S R S R S R
abs. % abs. % abs. % abs. % abs. % abs. %
Peniciline 28 43,07 37 56,92 14 20,00 56 80,00 42 31,11 93 68,88
Penicilin/Beta-
22 88,00 3 12,00 3 20,00 12 80,00 25 62,50 15 37,50
lactamaz inhibitor
Cefalosporine I gen. 10 34,48 19 65,51 9 16,10 47 83,90 19 22,35 66 77,64
Cefalosporine II gen. - - 1 100,0 3 4,05 71 95,94 3 4,00 72 96,00
Cefalosporine III
2 40,00 3 60,00 34 35,41 62 64,58 36 35,64 65 64,35
gen.
Cefalosporine IV
- - - - 1 5,90 16 94,10 1 5,90 16 94,10
gen.
Total Cefalosporine 12 34,28 23 65,71 47 19,34 196 80,65 59 21,22 219 78,77
Monobactame - - - - - - 5 100 - - 5 100,0
Peneme - - 1 100,0 15 93,80 1 6,20 15 88,20 2 11,80
Aminoglicozide 28 87,50 4 12,50 92 55,75 73 44,24 120 60,91 77 39,08
Chinolone 27 84,37 5 15,62 104 69,33 46 30,67 131 71,97 51 28,02
Lincomicine 25 59,52 17 40,47 - - - - 25 59,52 17 40,47
Macrolide 39 50,00 39 50,00 - - - - 39 50,00 39 50,00
Oxazolidine 1 50,00 1 50,00 - - - - 1 50,00 1 50,00
Glicopeptide 15 62,50 9 37,50 - - - - 15 62,5 9 37,50
Phenicols - - - - 26 66,7 13 33,33 26 66,70 13 33,33
Antifungice - - - - - - - - 2 40,00 3 60,00
Total antibiotice 139 41,36 197 58,63 301 42,81 402 57,18 500 47,89 544 52,10
S-a constatat o rezistenţă mai înaltă şi sensibilitate mai scăzută a microorganismelor

gramnegative faţă de majoritatea grupelor de antibiotice, cu excepţia aminoglicozidelor şi
chinolonelor faţă de care microorganismele din acest grup au manifestat rezistenţă în 44,24%,
respectiv în 30,67% cazuri. O rezistenţă mai înaltă microorganismele gramnegative manifestă
faţă de peniciline (80,0%), cefalosporine de generaţia I,II şi a III (83,9%, 95,94% şi respectiv
64,58%) (tab.4).
24
Fig.1 Antibioticorezistenţa / sensibilitatea microorganismelor decelate de la pacienţii cu
ISP din secţiile de chirurgie aseptică în funcţie de grupele de antibiotice:
1) Peniciline; 2) Penicilin/Beta-lactamaz inhibitor; 3) Cefalosporine I gen.; 4) Cefalosporine II
gen.; 5) Cefalosporine III gen.; 6) Cefalosporine IV gen.; 7) Total Cefalosporine; 8)
Monobactame; 9) Peneme; 10) Aminoglicozide; 11) Chinolone; 12) Lincomicine; 13)
Macrolide; 14) Oxazolidine; 15) Glicopeptide; 16) Phenicols; 17) Antifungice
Tabelul 5
secţia de chirurgie septică,în funcţie de grupul antibioticelor
Total
Peniciline 204 44,25 257 55,74 80 14,93 456 85,07 284 28,48 713 71,51
Penicilin/Beta-
98 83,80 19 16,20 11 10,90 90 89,10 109 50,00 109 50,0
lactamaz+inhibitor
Cefalosporine II gen. 2 22,22 7 77,77 27 4,72 544 95,27 29 5,00 551 95,00
Cefalosporine III gen. 5 31,25 11 68,75 167 22,06 590 77,93 172 22,25 601 77,74
Cefalosporine IV gen. - - 2 100,0 18 13,00 120 87,00 18 12,90 122 87,10
Monobactame - - - - 2 3,10 63 96,90 2 3,10 63 96,90
Peneme 4 66,70 2 33,30 112 82,96 23 17,03 116 82,26 25 17,73
Aminoglicozide 336 87,50 48 12,50 655 52,10 602 47,89 991 60,39 650 39,61
Chinolone 294 75,96 93 24,03 635 56,24 494 43,75 929 61,27 587 38,72
Lincomicine 203 60,96 130 30,03 - - 4 100,0 203 60,23 134 39,76
Macrolide 418 52,77 374 47,22 1 10,00 9 90,00 419 52,24 383 47,75
Oxazolidine 2 100,0 - - - - - - 2 100,0 - -
Glicopeptide 49 49,50 50 50,50 - - - - 49 49,50 50 50,50
Phenicols 2 66,70 1 33,33 158 51,60 148 48,40 160 51,80 149 48,30
Tetracicline - - 1 100,0 - - 1 100,0 - - 2 100,0
Antifungice - - - - - - - - 20 48,78 21 51,21
25
Fig. 2 Antibioticorezistenţa / sensibilitatea microorganismelor decelate de la pacienţii cu
ISP din secţia de chirurgie septică în funcţie de grupele de antibiotice:
1) Peniciline; 2) Penicilin/Beta-lactamaz inhibitor; 3) Cefalosporine I gen.; 4) Cefalosporine II
gen.; 5) Cefalosporine III gen.; 6) Cefalosporine IV gen.; 7) Total Cefalosporine; 8)
Macrolide; 14) Oxazolidine; 15) Glicopeptide; 16) Phenicols; 17) Tetracicline; 18) Antifungice
Microorganismele grampozitive izolate de la pacienţii cu ISP din secţiile de chirurgie

aseptică, s-au dovedit a fi mai rezistente de asemenea la antibioticele din grupul penicilinelor
(56,92%) şi cefalosporine de generaţia I şi III (65,51% respectiv 60%), şi invers, mai sensibile
faţă de aminoglicozide şi chinolone – 87,5% şi, respectiv, 84,37% din probe.
Analiza sensibilităţii / rezistenţei tulpinilor de microorganisme decelate de la pacienţii cu
ISP din secţia chirurgie septică, în funcţie de grupul de antibiotice a constatat, că deasemenea ca
şi în secţiile de chirurgie aseptică, cea mai înaltă rezistenţă microorganismele date manifestă faţă
de peniciline (71,51%), cefalosporine (84,04%), în special faţă de cefalosporinele de generaţia a
II – 95,00% din probe şi generaţia a IV – 87,1% din probe. Sensibilitatea faţă de aceste grupe de
antibiotice a fost respectiv: 28,48%, 15,95%, 5,0%, 12,9% (tab.5).
Microorganismele gramnegative decelate de la pacienţii cu ISP din secţia chirurgie septică,
au manifestat o rezistenţă sporită faţă de majoritatea grupelor de antibiotice. Rezistenţă înaltă
microorganismele date au manifestat faţă de peniciline (85,07%) şi cefalosporine de toate gene-
raţiile: generaţia I- 91,70%, generaţia II – 95,27%, generaţia III – 77,93%, iar sensibilitatea faţă
de aceste grupe de antibiotice a fost respectiv: 14,93%, 8,3%, 4,72% şi 22,06%. Sensibilitate
sporită aceste microorganisme au manifestat-o faţă de peneme, chinolone şi aminoglicozide
(tab.5).
Ca şi în secţiile de chirurgie aseptică, tulpinile de microorganisme grampozitive decelate de
la pacienţii din secţia de chirurgie septică, manifestă rezistenţă înaltă faţă de peniciline şi cefalo-
sporine, în special faţă de cefalosporinele de generaţia I şi a III - 69,97% şi 68,75% respectiv, şi
invers sensibilitate sporită - faţă de aminoglicozide (87,5%), chinolone (75,96%) şi peneme
(66,7%).
Concluzii
1. Agenţii cauzali ai infecţiilor septico-purulente, cât în secţiile de chirurgie aseptică,
atât şi în secţia de chirurgie septică manifestă un grad înalt de rezistenţă faţă de antibiotice, care
este la nivel de 52,11% şi respectiv 56,89% din totalul de probe investigate.
26
2. O rezistenţă mai înaltă către antibiotice manifestă microorganismele gramnegative -
57,18% în secţiile de chirurgie aseptică şi 65,06% în secţia de chirurgie septică, în comparaţie cu
microorganismele grampozitive – 41,40% şi respectiv 42,07%.
3. În funcţie de specia microorganismelor un spectru mai larg de sensibilitate la
antibiotice prezintă microorganismele din genurile Streptococcus şi Staphylococcus, şi invers, un
spectru mai larg de rezistenţă la antibiotice prezintă microorganismele din genul Acinetobacter, K.
pneumoniae, P. aeruginosa, E. coli şi Proteus.
4. Prezenţa polirezistenţei înalte a unor tulpini de microorganisme faţă de antibiotice
demonstrează circularea în staţionarele de chirurgie a tulpinilor de microorganisme spitaliceşti.
5. O rezistenţă mai înaltă tulpinile decelate de la pacienţii cu infecţii septico-purulente,
cât în secţiile de chirurgie aseptică, atât şi în secţia de chirurgie septică au manifestat faţă de
peniciline şi cefalosporine de toate generaţiile şi invers, sensibilitate mai sporită faţă de peneme,
chinolone şi aminoglicozide.
6. Pentru diminuarea rezistenţei şi menţinerea sensibilităţii agenţilor cauzali în ISP este
necesar de a reglementa utilizarea antibioticelor în tratamentul şi profilaxia ISP, şi utilizarea lor
raţională cu scontarea antibioticogramei.
Bibliografie
1. Dimitriu Ş., Teodorovici G. Infecţiile nosocomiale. Boli infecţioase şi epidemiologie. Iaşi,
1986, p.553-556.
2. Ivan A. Antibioticorezistenţa antibacteriană – problemă majoră de sănătate populaţională
mereu actuală. Revista medico-chirurgicală. Iaşi, 2002, Nr.1, p.31-32.
3. Prisacari V. Problema infecţiilor nosocomiale. Curierul medical, 2005, Nr. 3, p.47-52.
4. Титов Л.П. Антибиотикорезистентность бактерии: потребление антимикробных
препаратов, ассоциация с резистентностью и вирулентностью. Материалы
Республиканской научно-практической конференции «Профилактика и лечение
госпитальных инфекций. Резистентность микроорганизмов к химиопрепаратам».
Минск, 2006,с.7-17.
ANTIBIOTICOREZISTENŢA / SENSIBILITATEA MICROORGANISMELOR ÎN

INFECŢIILE SEPTICO-PURULENTE PE MODELUL SECŢIILOR DE
TRAUMATOLOGIE ASEPTICĂ ŞI SEPTICĂ
Ion Berdeu1, Ion Prisăcaru2
1
Catedra Epidemiologie, 2Catedra Chirurgie Nr. 1 „N. Anestiadi”,
Laboratorul „Infecţii nosocomiale” USMF „Nicolae Testemiţanu”
Summary
Antibiotic resistance / sensitivity of microorganisms in septico-purulent infections
based on the model of septic and aseptic traumatological department
The article gave the results of analysis of 936 strains of microorganisms detected in pati-
ents with purulent infections in septico-aseptic and septic trauma wards. It was found that
42,08% and 49,21% of them may be considered sensitive and 57,91% and 50,78% - resistant to
antibiotics. A high resistance in gram-negative organisms of antibiotics (63,04% and 60,09%),
including Acinetobacter (91,74 and 79,03%), K. pneumoniae (76,43% and 67,82%) , E.
aerogenes (66,7 and 74,48%), P. mirabilis (79,24 and 54,96%). Gram-positive microorganisms
were found to be resistant to antibiotics in 50,28% and 54,84% samples. For this group of
organisms show a higher resistance strains of E. faecium and E. faecalis. Of Acinetobacter
strains of microorganisms, K.pneumoniae, P.aeruginosa polirezistant antibiotics proved to be
84,37%, 73,17% and 52,17% respectively.
27
Rezumat
În articolul dat sunt prezentate rezultatele analizei antibioticogramelor a 936 tulpini de
microorganisme decelate de la pacienţii cu infecţii septico-purulente în secţiile de traumatologie
aseptică şi septică. S-a constatat că 42,08% şi respectiv 49,21% din ele pot fi considerate sensi-
bile, iar 57,91% şi respectiv 50,78% - rezistente la antibiotice. O rezistenţă mai înaltă la anti-
biotice manifestă microorganismele gramnegative (63,04% şi 60,09%), inclusiv Acinetobacter
(91,74 şi 79,03%), K.pneumoniae (76,43% şi 67,82%), E. aerogenes (66,7 şi 74,48%), P.
mirabilis (79,24 şi 54,96%). Microorganismele grampozitive s-au dovedit a fi rezistente la
antibiotice în 50,28%, respectiv 54,84% probe. Din acest grup de microorganisme o rezistenţă
mai înaltă manifestă tulpinile de E. faecium şi E. faecalis. Din tulpinile de microorganisme
Acinetobacter, K.pneumoniae, P.aeruginosa polirezistente la antibiotice s-au dovedit a fi
84,37%, 73,17% şi 52,17%, respectiv.
Actualitatea
În prezent infecţiile septico-purulente (ISP) sunt considerate o problemă majoră de sănătate
populaţională pentru toate instituţiile de asistenţă medicală. În ultimul secol în legătură cu
dezvoltarea impetuoasă a progresului tehnico-ştiinţific şi crearea instituţiilor medico-sanitare de
mari proporţii în care sunt concentrate un număr mare de pacienţi cu statut imun diminuat, apar
condiţii prielnice pentru formarea tulpinilor microbiene spitaliceşti, contribuind la răspîndirea
infecţiilor nosocomiale [3].
O problemă ştiinţifică pentru societate şi instituţiile medicale a devenit rezistenţa
microorganismelor la preparatele antibacteriene. Aceasta este caracteristic în special pentru
infecţiile nosocomiale septico-purulente care se evidenţiază cât prin caracterul polietiologic, atât
şi prin polirezistenţa înaltă faţă de antibiotice, ca urmare a utilizării în masă şi necontrolată a
antibioticelor [1, 2, 3].
În acest sens un interes deosebit prezintă studierea antibioticorezistenţei agenţilor cauzali în
infecţiile septico-purulente de profil traumatologic.
Studiul dat se bazează pe analiza retrospectivă a antibioticogramelor a 936 tulpini de mi-
croorganisme decelate de la 685 pacienţi cu infecţii septico-purulente (ISP) internaţi în secţiile
de traumatologie aseptică (traumatologie 1, 2, traume asociate şi ortopedie) şi traumatologie sep-
tică a Centrului Naţional Ştiinţifico-Practic de Medicină Urgentă, pe parcursul anului 2010.
Rezultate
În rezultatul investigaţiilor bacteriologice a 685 pacienţi cu ISP spitalizaţi în secţiile de
traumatologie aseptică şi septică pe parcursul anului 2010 au fost decelate 936 tulpini de micro-
organisme şi fungi, inclusiv 211 tulpini de la pacienţii spitalizaţi în secţiile de traumatologie
aseptică şi 725 de la pacienţii din secţia de traumatologie septică.
Numărul de specii de microorganisme şi fungi depistate de la pacienţii cu ISP în secţiile
traumatologice pe parcursul anului 2010 a atins cifra de 35, ce confirmă particularitatea
polietiologică a patologiei septico-purulente, inclusiv 26 specii de la pacienţii din secţiile de
traumatologie aseptică şi 31 specii de la pacienţii din secţia de traumatologie septică.
Spre deosebire de secţiile de chirurgie (aseptică şi septică) [4], în secţiile de traumatologie
evident predomină microorganismele din grupul gram-pozitive, care constituie 68,42% din
totalul de tulpini decelate, faţă de 31,58% tulpini de microorganismele gram-negative (tab.1 şi 2)
În secţiile de traumatologie aseptică predomină ca agenţi cauzali în ISP, S. epidermidis
(24,64%), S. aureus (7,58%) şi E. faecalis (13,27%) - din rândul microorganismelor gram-
pozitive, şi E. coli (17,06%), K. pneumoniae (9,0%) şi P. aeruginosa (5,21%) - din rândul micro-
organismelor gram-negative (tab. 1).
În secţia de traumatologie septică în structura agenţilor cauzali predomină S. aureus
(33,79%), S. epidermidis (27,72%), E. faecalis (6,34%) şi S. pyogenes (2,06%) - din rândul
28
microorganismelor gram-pozitive şi P. aeruginosa (4,82%), Acinetobacter sp. (3,17%), K.
pneumoniae (3,03%), E. aerogenes (2,75%), microorganisme din genul Proteus (4,12%), E. coli
(1,93%), E. cloacae (2,20%) şi S. marcescens (1,37%) – din rândul microorganismelor gram-ne-
gative (tab. 2).
În rezultatul analizei antibioticogramelor a 211 tulpini de microorganisme decelate de la
pacienţii cu ISP din secţiile de traumatologie aseptică s-a constatat că rezistenţa faţă de diferite
antibiotice constituie 57,91% din totalul de teste efectuate, iar în 42,08% din probe tulpinile
decelate s-au dovedit sensibile. Suma probelor de testare, faţă de antibiotice la care au fost
investigate tulpinile decelate, a constituit 1718 (tab.1).
Tabelul 1
Antibioticosensibilitatea / rezisţenţa microorganismelor decelate de la pacienţii
cu ISP din secţiile de traumatologie aseptică
Microorganismele Nr. % din Nr testări Inclusiv

(specia) tulpini totalul la antibio- sensibile rezistente
decelate de tice abs. % abs. %
tulpini
S. aureus 16 7,58 102 59 57,84 43 42,15
S. epidermidis 52 24,64 318 164 51,57 154 48,42
S. haemolyticus 1 0,47 6 4 66,67 2 33,33
S. intermedius 1 0,47 12 6 50 6 50,00
S. pyogenes 1 0,47 6 2 33,33 4 66,67
S. mutans 4 1,89 24 17 70,83 7 29,16
E.faecalis 28 13,27 180 61 33,88 119 66,11
E.faecium 2 0,94 12 12 100 - -
B.subtilis 2 0,94 12 7 58,33 5 41,66
B. alvei 3 1,42 18 11 61,11 7 38,88
Total microorg. 110 52,13 690 343 49,71 347 50,28
Gram+
E. coli 36 17,06 364 183 50,27 181 49,72
E. aerogenes 3 1,42 30 10 33,33 20 66,67
E. cloacae 3 1,42 31 19 61,29 12 38,7
K. pneumoniae 19 9,00 191 45 23,56 146 76,43
P. aeruginosa 11 5,21 105 51 48,57 54 51,43
C. freundii 2 0,94 19 11 53,57 8 46,42
C.diversus 2 0,94 24 10 41,66 14 58,33
M. morganii 1 0,47 7 - - 7 100,0
P. mirabilis 4 1,89 53 11 20,75 42 79,24
P. rettgeri 4 1,89 42 8 19,04 34 80,95
P. vulgaris 1 0,47 12 6 50 6 50,00
S. marcescens 2 0,94 19 8 42,10 11 57,89
N. perflava 1 0,47 6 3 50 3 50,00
Fungi
C. albicans 2 0,94 10 4 40 6 60
C. krusei 1 0,47 6 2 33,33 4 66,67
Total fungi 3 1,421 16 6 37,5 10 62,5
29
O rezistenţă mai înaltă către antibiotice s-a constatat la tulpinile de microorganisme gram-
negative, care s-au dovedit a fi rezistente faţă de antibioticele cercetate în 63,04% probe, pe când
tulpinile din grupul de microorganisme grampozitive au manifestat rezistenţă faţă de antibiotice
în 50,28% din probe, iar fungii în 62,5% din probe (tab.1).
Tabelul 2
ISP din secţia traumatologie septică
Microorganismele Nr. % din Nr. Inclusiv

(specia) tulpini totalul de testări la Sensibile Rezistente
decelat tulpini antibio- abs. % abs. %
e tice
S. aureus 245 33,79 1544 945 61,20 599 38,79
S. epidermidis 201 27,72 1220 604 49,50 616 50,49
S. haemolyticus 1 0,13 6 5 83,33 1 16,66
S. pyogenes 15 2,06 90 71 78,88 19 21,11
S. viridans 9 1,24 54 37 68,51 17 31,48
E. faecalis 46 6,34 288 96 33,33 192 66,67
E. faecium 1 0,13 6 2 33,33 4 66,67
C. pseudodiphtheriticum 1 0,13 6 3 50,00 3 50,00
B. cereus 1 0,13 6 4 66,67 2 33,33
B. megaterium 4 0,55 24 11 45,83 13 54,16
B. alvei 3 0,41 18 11 61,11 7 38,88
E. coli 14 1,93 116 64 55,17 52 44,82
E. aerogenes 20 2,75 196 50 25,51 146 74,48
K. pneumoniae 22 3,03 230 74 32,17 156 67,82
K. oxytoca 3 0,41 30 10 33,33 20 66,67
P. aeruginosa 35 4,82 331 154 46,52 177 53,47
P. fluorescens 1 0,13 12 7 58,33 5 41,67
P. mirabilis 15 2,06 151 68 45,03 83 54,96
P. rettgeri 3 0,41 28 14 50,00 14 50,00
P. vulgaris 12 1,65 115 61 53,04 54 46,95
E. cloacae 16 2,20 158 57 36,07 101 63,92
C. freundii 12 1,65 144 66 45,83 78 54,16
C. diversus 1 0,13 12 8 66,67 4 33,33
M. morganii 6 0,82 56 34 60,71 22 39,28
B. cepacia 1 0,13 12 5 41,66 7 58,33
P. alcalifaciens 1 0,13 7 - - 7 100,00
S. liquefaciens 1 0,13 12 8 66,67 4 33,33
S. marcescens 10 1,37 114 55 48,24 59 51,75
Fungi
C. albicans 1 0,13 6 1 16,7 5 83,33
C. krusei 1 0,13 6 5 83,33 1 16,7
Total fungi 2 0,27 12 6 50 6 50,00
30
Spre deosebire de secţiile de traumatologie aseptică, în secţia traumatologie septică, în
rezultatul studierii antibioticogramelor a 725 tulpini microbiene s-a constat că din 5246 de probe,
în 2664 probe sau 50,78%, tulpinile s-au dovedit a fi rezistente, iar în 2582, sau 49,21% –
sensibile la antibiotice.
Tulpinile de microorganisme gramnegative au manifestat o rezistenţă mai înaltă faţă de
antibiotice (60,90% probe, în comparaţie cu 39,90% probe sensibile), în comparaţie cu tulpinile
de microorganisme grampozitive, care au manifestat rezistenţă faţă de antibiotice în 54,84% şi
sensibilitate în 45,15% din probe (tab.2).
În funcţie de specia microorganismelor, conform rezultatelor obţinute, în secţiile de
traumatologie aseptică (tab.1), din grupul de microorganisme grampozitive o sensibilitate mai
pronunţată faţă de antibiotice se observă la microorganismele din genul Streptococcus (70,83%).
Din microorganismele grampozitive de gen Staphylococcus mai sensibile la antibiotice s-au
dovedit a fi tulpinile de S. aureus (57,84%), rezistente dovedindu-se a fi 42,15%. Tulpinile de S.
epidermidis au manifestat sensibilitate în 51,57% de probe şi rezistenţă în 48,42%. Totodată
tulpinile de E. faecalis depistate de la pacienţii cu ISP au manifestat rezistenţă în 66,11% din
probe (tab.1). Privitor la tulpinile de microorganisme gramnegative s-a constatat, că majoritatea
speciilor de microorganisme din acest grup depistate de la pacienţii cu ISP în secţiile de
traumatologie aseptică manifestă rezistenţă sporită faţă de majoritatea antibioticelor, şi invers
sensibilitate scăzută.
De exemplu tulpinile de Acinetobacter au manifestat rezistenţă faţă de antibiotice în
91,74% din probe, cele de K.pneumoniae în 76,43%, E.coli – 49,72%, E.aerogenes – 66,67%,
P.mirabilis – 79,24% (tab.1).
În secţia de traumatologie septică din grupul de microorganisme grampozitive o
sensibilitate mai pronunţată faţă de antibiotice se observă de asemenea la microorganismele din
genul Streptococcus. De exemplu, tulpinile de S. pyogenes decelate de la pacienţii cu ISP au fost
sensibile faţă de diferite antibiotice în 78,88% din probe, cele de S.viridans – în 68,51% din
probe. Si invers, tulpinile date au manifestat rezistenţă faţă de antibiotice în 21,11% şi 31,48%
din probe, respectiv.
au dovedit a fi tulpinile de S.aureus (61,20%) şi tulpinile de E. faecalis, în 66,67% din probe
(tab.2).
Privitor la tulpinile de microorganisme gramnegative s-a constatat, că majoritatea speciilor
de microorganisme din acest grup depistate de la pacienţii cu ISP în secţia traumatologie septică
au manifestat rezistenţă sporită faţă de majoritatea antibioticelor, şi invers sensibilitate scăzută.
Tulpinile de Acinetobacter, de exemplu, au manifestat rezistenţă faţă de antibiotice în 79,03%
din probe, cele de K.pneumoniae – 67,82%, E.aerogenes – 74,48%, E. cloacae – 63,92% (tab.2).
În rezultatul studierii polirezistenţei agenţilor cauzali pe modelul tulpinilor de
Acinetobacter, E. coli, K. pneumoniae, P. aeruginosa şi Proteus, s-a constatat, că în secţiile de
traumatologie aseptică, din 84 tulpini izolate de la pacienţii cu ISP, 27, sau 32,14%, s-au dovedit
a fi rezistente la 1-5 antibiotice, 35,71% rezistente la 6-10 antibiotice, 5,95% - la 11-15
antibiotice, 1,19% - la 16-25 antibiotice 21,42% - rezistente la toate antibioticele testate, iar
3,57% - sensibile la toate antibioticele. Aşadar, 64,28% din tulpinile menţionate, decelate de la
pacienţii cu ISP în secţiile de traumatologie aseptică, pot fi considerate polirezistente la
antibiotice, adică, rezistente la 6 şi mai multe antibiotice. Cea mai înaltă polirezistenţă o
manifestă tulpinile de Acinetobacter – 88,88% din cazuri şi K. Pneumoniae – 78,94% (tab.3).
În secţia de traumatologie septică, polirezistente s-au dovedit a fi 72 de tulpini din 124
cercetate, ce constituie 58,06%. Din 124 tulpini, izolate de la pacienţii cu ISP din secţiile de
traumatologie septică, 49 sau 39,51% s-au dovedit a fi rezistente la 1-5 antibiotice, 37,90%
rezistente la 6-10 antibiotice, 8,87% - la 11-15 antibiotice, 0,81% - la 16-25 antibiotice, 10,48%
rezistente la toate antibioticele testate, iar 2,41% sensibile la toate antibioticele. Tulpinile de
Acinetobacter şi K. pneumoniae s-au dovedit a fi cele mai polirezistente, respectiv 82,61% şi
68,18% din cazuri (tab.3).
31
Tabelul 3
Sensibilitatea/rezistenţa şi polirezistenţa microorganismelor decelate de la pacienţii cu ISP
în secţiile de traumatologie
Inclusiv
Sensibile la Rezistente la
inclusiv
Microor-
polirezis-
Nr. tulpini decelate

ganis- Secţia
toate antibioticele
toate antibioticele
11-15 antibiotice
16-25 antibiotice
11-15 antibiotice
16-25 antibiotice
tente
6-10 antibiotice
6-10 antibiotice
mele trauma-
1-5 antibiotice
1-5 antibiotice
(specia) tologică
investigate
investigate
abs %
aseptică 9 2 1 - - - 1 1 1 - 6 8 88,88
Acineto-
septică 23 14 2 - - - 4 7 4 1 7 19 82,61
bacter
Total 32 16 3 - - - 5 8 5 1 13 27 84,37
36 22 8 2 - 3 15 16 1 - 1 18 50,00
aseptică
E. coli
septică 14 9 1 1 - 2 7 2 2 - 1 5 35,71
Total 50 31 9 3 - 5 22 18 3 - 2 23 46,00
aseptică 19 9 3 - - - 4 6 2 - 7 15 78,94
K. pneu-
septică 22 15 4 - - - 7 10 2 - 3 15 68,18
moniae
Total 41 24 7 - - - 11 16 4 - 10 30 73,17
P. aseptică 11 6 4 - - - 5 5 - - 1 6 54,54
aerugi- septică 35 24 10 - - 1 16 15 3 - - 18 51,42
nosa Total 46 30 14 - - 1 21 20 3 - 1 24 52,17
aseptică 9 3 3 - - - 2 2 1 1 3 7 77,77
Proteus septică 30 17 11 - - - 15 13 - - 2 15 50,00
Total 39 20 14 - - - 17 15 1 - 5 22 56,41
Trauma-
tologie abs. 84 42 19 2 - 3 27 30 5 1 18
54 64,28
aseptică
(total) % 100 50,0 22,61 2,38 - 3,57 32,14 35,71 5,95 1,19 21,42
Trauma- abs. 124 79 28 1 - 3 49 47 11 1 13
tologie
72 58,06
septică % 100 63,70 22,58 0,81 - 2,41 39,51 37,90 8,87 0,81 10,48
(total)
abs. 208 121 47 3 - 6 76 77 16 2 31
Total 126 60,57
% 100 58,17 22,60 1,44 - 2,88 36,53 37,01 7,70 0,96 14,90

ISP din secţiile de traumatologie aseptică, în funcţie de grupul de antibiotice a constatat, că o
rezistenţă mai înaltă microorganismele date manifestă faţă de peniciline (77,87%), cefalosporine
(83,17%), inclusiv, faţă de cefalosporinele de prima generaţie (79,37%), de generaţia a doua
(93,70%), de generaţia a treia (79,86%) şi chiar faţă de generaţia a patra (79,0%) (tab. 4, fig.1).
Sensibilitate faţă de aceste antibiotice au fost constatată, respectiv în 22,12%, 16,82%,
20,62%, 6,30%, 20,13% şi 21,10% din probe. Şi invers, o sensibilitate mai înaltă tulpinile
decelate au prezentat faţă de următoarele grupe de antibiotice: aminoglicozide (62,79%), peneme
(68,75%), chinolone (63,98%), glicopeptide (53,3%), lincomicine (51,89%) (tab.4, fig.1).
32
Tabelul 4
secţiile de traumatologie aseptică, în funcţie de grupul antibioticelor
Total
Peniciline 35 29,91 82 70,08 17 14,40 101 85,59 52 22,12 183 77,87
Penicilin/ Beta-
29 85,30 5 14,70 4 15,40 22 84,60 33 55,00 27 45,00
lactamaz +inhibitor
Cefalosporine II
1 11,10 8 88,90 6 5,88 96 94,11 7 6,30 104 93,70
gen.
Cefalosporine III
- - 14 100,0 29 22,30 101 77,69 29 20,13 115 79,86
gen.
Cefalosporine IV
- - 1 100,0 4 22,20 14 77,80 4 21,10 15 79,00
gen.
Monobactame - - - - - - 7 100,0 - - 7 100,0
Peneme - - 1 100,0 11 73,33 4 26,67 11 68,75 5 31,25
Aminoglicozide 68 80,95 16 19,04 116 55,50 93 44,49 184 62,79 109 37,20
Chinolone 56 67,46 27 32,53 143 62,71 85 37,28 199 63,98 112 36,01
Lincomicine 40 51,28 38 48,71 1 100,0 - - 41 51,89 38 48,10
Macrolide 69 43,12 91 56,87 - - 1 100,0 69 42,59 93 57,40
Nitrofurane - - - - 2 22,20 7 77,80 2 22,20 7 77,80
Oxazolidine 2 100,0 - - - - - - 2 100,0 - -
Glicopeptide 16 53,30 14 46,60 - - - - 16 53,30 14 46,60
Phenicols 3 100,0 - - 32 54,20 27 45,80 35 56,50 27 43,50
Tetracicline - - - - - - 2 100,0 - - 2 100,0
Antifungice - - - - - - - - 6 37,50 10 62,50
Fig.1 Antibioticorezistenţa / sensibilitatea microorganismelor decelate de la pacienţii cu

ISP din secţiile de traumatologie aseptică în funcţie de grupele de antibiotice:
1) Peniciline; 2) Penicilin/Beta-lactamaz inhibitor; 3) Cefalosporine I gen.; 4)Cefalosporine II
gen.; 5) Cefalosporine III gen.;6) Cefalosporine IV gen.; 7) Total Cefalosporine; 8)
Macrolide; 14) Nitrofurane; 15) Oxazolidine; 16) Glicopeptide; 17) Phenicols; 18) Tetracicline;
19) Antifungice
33
Microorganismele gramnegative posedă o rezistenţă mai înaltă şi sensibilitate mai scăzută
faţă de majoritatea grupelor de antibiotice, cu excepţia aminoglicozidelor, chinolonelor şi
penemelor faţă de care microorganismele din acest grup au manifestat rezistenţă în 44,49%,
37,28% şi respectiv în 26,67% din probe. O rezistenţă mai înaltă aceste microorganisme au
manifestat faţă de peniciline (85,59%), cefalosporine de generaţia I,II, III şi a IV (89,53%,
94,11%, 77,69% şi 77,8%, respectiv.
Microorganismele grampozitive izolate de la pacienţii cu ISP din secţiile de chirurgie
aseptică, au manifestat rezistenţă înaltă de asemenea faţă de antibioticele din grupul penicilinelor
(70,08%) şi cefalosporinelor (74,48%), şi invers sensibilitate sporită au faţă de aminoglicozide,
chinolone şi lincomicine – 80,95%, 67,46% şi respectiv 51,28% din probe (tab.4, fig.1).
ISP din secţia traumatologie septică, în funcţie de grupul de antibiotice a constatat, că de
asemenea ca şi în secţiile de traumatologie aseptică, cea mai înaltă rezistenţă tulpinile de
microor-ganismele decelate de la pacienţii cu ISP, manifestă faţă de peniciline (67,56%) şi
cefalosporine (80,37%), în special faţă de cefalosporinele de generaţia a II – 91,13% din probe şi
generaţia a IV – 85,2%. Sensibilitatea faţă de aceste grupe de antibiotice a constituit 32,43%,
19,62%, 8,86% şi 14,8%, respectiv (tab.5, fig.2).
Microorganismele gramnegative decelate de la pacienţii cu ISP din secţia traumatologie
septică, au manifestat o rezistenţă sporită faţă de majoritatea grupelor de antibiotice. Cea mai
înaltă rezistenţă s-a observat faţă de peniciline - în 85,84% probe, şi cefalosporine – 86,78%;
inclusiv faţă de cefalosporinele de generaţia I - în 96,15%, generaţia II – 91,30%, generaţia III –
77,57% şi generaţia a IV- în 87% probe, iar sensibilitatea faţă de aceste grupe de antibiotice a
constituit respectiv: 14,15%, 13,21%, 3,84%, 8,69%, 22,42% şi 13%.
Tabelul 5 Sensibilitea/ rezistenţa tulpinilor de microorganisme decelate de la pacienţii cu
ISP din secţia de traumatologie septică, în funcţie de grupul antibioticelor
Total
Peniciline 173 42,19 237 57,80 31 14,15 188 85,84 204 32,43 425 67,56
Pencilin/Beta-
lactamaz + 58 77,30 17 22,70 4 7,20 51 92,80 62 47,70 68 52,30
inhibitor
Cefalosporine I
126 28,50 316 71,49 6 3,84 150 96,15 132 22,07 466 77,92
gen.
Cefalosporine II
1 14,28 6 85,71 20 8,69 210 91,30 21 8,86 216 91,13
gen.
Cefalosporine III
13 30,23 30 69,76 61 22,42 211 77,57 74 23,49 241 76,50
gen.
Cefalosporine IV
1 25,00 3 75,00 3 13,00 20 87,00 4 14,80 23 85,20
gen.
Monobactame - - - - 2 10,50 17 89,50 2 10,50 17 89,50
Peneme 3 17,64 14 82,35 35 92,10 3 7,89 38 69,09 17 30,90
Aminoglicozide 400 84,38 74 15,61 275 62,78 163 37,21 675 74,01 237 25,98
Chinolone 353 73,54 127 26,45 277 70,30 117 29,69 630 72,08 244 27,91
Lincomicine 173 54,74 143 45,25 - - 2 100,0 173 54,40 145 45,59
Macrolide 445 48,58 471 51,41 - - - - 445 48,58 471 51,41
Oxazolidine 9 100,0 - - - - - - 9 100,0 - -
Glicopeptide 28 46,70 32 53,40 - - - - 28 46,70 32 53,40
Phenicols 4 57,10 3 42,90 73 58,40 52 41,60 77 58,30 55 41,70
Tetracicline 2 100,0 - - - - 1 100,0 2 66,70 1 33,30
Antifungice - - - - - - - - 6 50,00 6 50,00
34
Fig. 2 Antibioticorezistenţa / sensibilitatea microorganismelor decelate de la pacienţii cu
ISP din secţia traumatologie septică în funcţie de grupele de antibiotice:
1) Peniciline; 2) Penicilin/Beta-lactamaz + inhibitor; 3) Cefalosporine I gen.; 4)Cefalosporine II
gen.; 5) Cefalosporine III gen.;6) Cefalosporine IV gen.; 7) Total Cefalosporine; 8)
Macrolide; 14) Oxazolidine; 15) Glicopeptide; 16) Phenicols; 17) Tetracicline; 18) Antifungice
Astfel putem concluziona că şi în secţia de traumatologie septică, tulpinile de microor-

ganisme gramnegative decelate de la pacienţii cu ISP, manifestă o rezistenţă înaltă faţă de
aceleaşi grupe de antibiotice ca şi în secţiile de traumatologie aseptică.
Şi tulpinile de microorganisme grampozitive decelate de la pacienţii cu ISP din secţia
traumatologie septică au manifestat rezistenţă înaltă faţă de peniciline şi cefalosporine, în special
faţă de cefalosporinele de generaţia I, II, IV - respectiv 71,49%, 100% şi 75% din probe, şi
invers sensibilitate sporită faţă de aminoglicozide (84,38%), chinolone (73,54%) şi lincomicine
(54,74%).
Concluzii
1. Agenţii cauzali în infecţiile septico-purulente la pacienţii de profil traumatologic se
caracterizează printr-o etiologie variată şi rezistenţă înaltă faţă de antibiotice.
2. O rezistenţă mai înaltă către antibiotice manifestă microorganismele gramnegative -
63,04% din tulpinile decelate în secţiile aseptice şi respectiv 60,09% în secţia traumatologie
septică, în comparaţie cu microorganismele grampozitive (50,28% şi respectiv, 54,84%)
3. În funcţie de specia microorganismelor şi profilul secţiei, un spectru mai larg de
sensibilitate la antibiotice prezintă microorganismele din genurile Staphylococcus şi
Streptococcus, inclusiv S. aureus, şi invers, un spectru mai larg de rezistenţă la antibiotice prezintă
microorganismele din genul Acinetobacter, K.pneumoniae, P. aeruginosa, E.aerogenes.
4. Polirezistenţa înaltă (60,57%) faţă de antibiotice a tulpinilor decelate de la pacienţii cu
ISP demonstrează circularea în staţionarele de traumatologie aseptică şi septică a tulpinilor de
microorganisme spitaliceşti.
5. Pentru diminuarea rezistenţei şi menţinerea sensibilităţii agenţilor cauzali în ISP este
necesar de a reglementa utilizarea antibioticelor în profilaxia şi tratamentul pacienţilor cu ISP în
baza investigaţiilor bacteriologice cu scontarea antibioticogramei.
Bibliografie
35
1. Dimitriu Ş., Teodorovici G. Infecţiile nosocomiale. Boli infecţioase şi epidemiologie. Iaşi,
1986, p.553-556.
2. Ivan A. Antibioticorezistenţa antibacteriană – problemă majoră de sănătate populaţională
mereu actuală. Revista medico-chirurgicală. Iaşi, 2002, Nr.1, p.31-32.
3. Prisacari V. Problema infecţiilor nosocomiale. Curierul medical, 2005, Nr. 3, p.47-52.
4. I. Berdeu, I. Prisăcaru. Antibioticorezistenţa / sensibilitatea microorganismelor în infecţiile
septico-purulente în secţiile de chirurgie aseptică şi septică. Anale ştiinţifice. Vol. 2. Probleme
actuale de sănătate publică şi management. Chişinău, 2011.
EVOLUŢIA REZISTENŢEI LA ANTIBIOTICE – PROBLEMĂ URGENTĂ

MONDIALĂ
Olga Burduniuc
Centrul Naţional de Sănătate Publică
Summary
The evolution of antibiotic resistance - urgent global
Evolution of resistance to antimicrobial preparations is an alarming phenomenon in
recent decades. Multidrug-resistant bacteria do not know boundaries and thus the risk of spread
of untreatable infections. After a certain period since the introduction of a new antibiotic,
employing them incorrect and imprudently occur quickly bacterial strains resistant to it. Until
recently, antibiotics are the most important arsenal in the fight against pathogenic
microorganisms but since bacteria have developed mechanisms of their inactivation. To counter
this phenomenon is urgently needed international cooperation of politicians, patients, doctors.
Key words: antibiotics, resistance, mechanisms, Beta Lactamases.
Rezumat
Evoluţia rezistenţei la preparatele antimicrobiene este un fenomen alarmant în ultimile
decenii. Bacteriile multirezistente nu cunosc graniţe şi astfel există riscul de răspîndire al
infecţiilor netratabile. După o anumită perioadă de timp de la introducerea unui antibiotic nou,
utilizîndul nejudicios şi imprudent foarte repede apar tulpini bacteriene rezistente la acesta. Pînă
nu demult, antibioticele reprezintau cel mai important arsenal în lupta cu microorganismele
patogene dar la moment bacteriile dezvoltă diferite mecanisme de inactivare a lor. Pentru
stoparea fenomenului dat este necesar cooperare internaţională urgentă a politicienilor,
pacienţilor, medicilor.
Cuvinte cheie: antibiotice, rezistenţă, mecanisme, beta-lactamaze
Evoluţia rezistenţei la antibiotice poate duce la repercusiuni grave de sănătate. Lumea

medicală mondială este în permanentă alertă iar Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) şi alte
organisme ştiinţifice elaborează strategii de abordare a tratamentului cu antibiotice în speranţa
limitării fenomenului de antibiorezistenţă Microorganismele multirezistente nu se mai limitează
la secţiile de urgenţă și terapie intensivă din spitale, ci sau răspândit şi în comunitate [2, 4].
Actualmente, maladiile infecţioase provocate de bacterii rezistente la antibiotice
reprezintă o problemă majoră pentru sănătatea publică. În timp ce în unele ţări în curs de
dezvoltare oamenii încă mor din cauza lipsei de acces la tratamente cu antibiotice
corespunzătoare, în altele, decesele survin datorită fenotipurilor de rezistenţă datorate utilizării
abuzive a lor [17, 23 ].
Emergenţa fenomenelor de rezistenţă şi multirezistenţă la substanţe antimicrobiene a
determinat intensificarea preocupărilor pentru găsirea de noi agenţi antimicrobieni sau a unor noi
strategii de tratament al bolilor infecţioase. [17, 18].
36
Rezistenţa la preparatele antimicrobiene, constituie o ameninţare pentru tot globul
pământesc, fiind datorată utilizării imprudente şi nejudicioase a antibioticelor [1, 5, 8].
Principalele cauze ale creşterii rezistenţei la antibiotice sunt utilizarea necorespunzătoare
şi prescrierea neîntemeiată a acestor preparate prin interpretarea greşită a simptomelor,
diagnosticul incert şi aşteptările percepute ale pacientului, durata prea lungă/prea scurtă sau
doza nepotrivită de administrare, automedicaţia, utilizarea antibioticelor în sectorul veterinar,
arsenal sărac de măsuri de diagnostic, medicamente şi vaccinuri, supravegherea şi controlul
necorespunzătoare asupra utilizării de medicamente [14, 28].
Ziua Mondiala a Sănătatii este o oportunitate pentru întreaga lume de a se concentra
asupra unei probleme majore de sanatate publica la nivel global. OMS a propus ca temă pentru
Ziua Mondială a Sănătăţii din anul 2011 combaterea antibiorezistenţei cu motto-ul “Dacă nu
luăm măsuri azi, nu vom mai putea trata mâine!”. Trăim în epoca în care suntem dependenţi de
antibiotice şi OMS invită la o implicare globală în scopul păstrării acestora pentru viitoarele
generaţii [18] .
Antibioticele sunt substanţe de origine biologică, semisintetică sau sintetică care prezintă
activitate selectivă împotriva bacteriilor şi care este potenţial utilizabile în tratamentul
antibacterian. Antibioticele cuprind următoarele clase: antibacteriene - active împotriva
infecţiilor bacteriene, medicamente antimicobacteriene - antibacteriene active în special
împotriva micobacteriilor, antivirale - active împotriva infecţiilor virale, de exemplu gripă, HIV,
infecţii herpetice, antifungice - active împotriva infecţiilor provocate de micete, medicamente
antiparazitare - active împotriva malariei şi a altor infecţii parazitare [6, 33, 38].
În anul 1929 Alexander Fleming a descoperit penicilina produsă de mucegaiul
Penicillium notatum, iar în anul 1940 a fost posibilă obţinerea ei în stare purificată şi
concentrată. Din anul 1940 pînă în anul 1970 apar cele mai multe clase de antibotice [6, 38].
Succesul tratamentului antibacterian depinde de alegerea corecta a antibioticului. Cu
parere de rău, pe parcursul evoluţiei s-a observat, ca microorganismele pot căpăta rezistenţă către
antibiotice şi tratamentul cu astfel de preparat este inutil şi chiar dăunător [30, 38].
Nivelul consumului de antibiotice corelează cu gradul de rezistenţă la antibiotice. Cu cât
se utilizează mai multe antibiotice în rândul unei populaţii, cu atât mai mare va fi rezistenţa la
antibiotice a bacteriilor responsabile pentru infecţii în această populaţie [5, 16, 23, 28].
Potrivit datelor proiectului de Supraveghere la nivel european a consumului de antibiotice
(ESAC) sunt constatate variaţii mari în utilizarea antibioticelor în rândul statelor membre ale
Uniunii Europeane [36] .
Amploarea problemei variază de la ţară la ţară, în dependenţă de particularităţile
sistemului de sănătate şi de dezvoltarea societăţii [35].
Majoritatea cercetărilor au constat faptul că dacă vom continua să folosim antibioticele în
ritmul actual, Europa s-ar putea confrunta cu o întoarcere la era preantibiotică, infecţiile
bacteriane obişnuite ar putea să echivaleze cu condamnarea la moarte. Cu alte cuvinte, atunci
când vom avea realmente și stringent nevoie de antibiotice, ele nu vor fi eficiente [2, 11, 12 ].
La moment industria medicamentelor se află într-o cursă a înarmărilor pentru a ţine pasul
cu bacteriile care evoluiază rezistenţă, iar noi pierdem treptat această cursă [ 6, 13, 22, 38].
În ultimii ani, autorităţile internaţionale (OMS, CDC, ESCMID) au facut eforturi
considerabile pentru a imbunătăţi monitorizarea circulaţiei tulpinilor antibiorezistente. A fost de
asemenea creată reţeaua EARSS (European Antimicrobial Resistance Surveillance System) cu
sediul în Olanda, organizaţie care colectează deja date raportate în prezent de către 28 de ţări din
Europa. Nivelurile de rezistenţă la antiobiotice al tulpinilor microbiene circulante pe tot globul
pămîntesc sunt îngrijorătoare [17].
Sistemul de supraveghere europeană a rezistenţei microbiene, EARSS, reprezintă o reţea
europeană ce colectează date legate de rezistenţa microbiană a unor germeni specifici, printre
care şi Escherichia coli, Klebsiella pneumoniae sau Pseudomonas aeruginosa în vederea
monitorizării tendinţelor din diferite ţări. Sunt oragnizate regulat cursuri pentru îmbunătăţirea
37
calităţii testării sensibilităţii la chimioterapice antiinfecţioase în laboratoarele ce aparţin la
EARSS [ 15, 17, 19, 28, 29].
Conform datelor EARSS(European Antimicrobial Resistance Surveillance System) în
rândul ţărilor Uniunii Europene există variaţii mari în ceea ce priveşte proporţiile bacteriilor
rezistente, iar aceste variaţii, adesea urmând o axă nord-sud, pot fi observate pentru cele mai
multe bacterii rezistente la antimicrobiene urmărite de Sistemul european de supraveghere a
rezistenţei la antibiotice [17, 20].
Conceptul de rezistenţă microbiană defineşte capacitatea unor germeni patogeni de a
supravieţui şi de a se multiplica în prezenţa antibioticelor. Germenii rezistenţi sunt sau devin
„toleranţi” la antibiotice, ei sustrăgându-se prin variate modalităţi efectului antibacterian aşteptat.
Există câteva tipuri ale rezistenţei la antibiotice, acestea fiind influenţate de mulţi factori [6, 15].
Unii germeni ai unei specii sau a unui gen prezinta o rezistenţă intrinsecă, determinată
genetic, faţă de anumite antibiotice - rezistenţa naturală. Rezistenţa naturală este transmisibilă la
descendenţi, fiind cromozomială (transmisie verticală), ea determinând fenotipurile sălbatice la
antibiotice. Transmisia orizontală este rară sau inexistentă. [29, 31, 35].
O mai mare importanţă clinică şi ştiinţifică este fenomenul de rezistenţa dobândită.
Rezistenţa dobândită se referă la tulpinile din cadrul unei specii sau gen bacterian, existând prin
dobândirea unui mecanism sau a mai multor mecanisme de rezistenţă, care determină un fenotip
de rezistenţă, diferit de fenotipul sălbatic şi caracteristic tulpinilor care au dobândit acest
mecanism [27, 38].
În literatura de specialitate, frecvent se referă la noţiunea de rezistenţă a bacteriilor la
antibiotice, dar puţine referiri sunt ce explică mecanismele de dezvoltare a acesteea [24].
Mecanismele rezistenţei dobândite au ca suport genetic elemente mobile (plasmide,
transpozoni), ele având capacitatea de a fi transmisibile orizontal, uneori între specii diferite.
Transmisia verticală este posibilă, dar uneori este aleatorie. Mecanismele de rezistenţă dobândită
sunt mai bine cunoscute decât mecanismele rezistenţei naturale [6, 10].
Mecanismele de rezistenţă dobândită se împart în trei categorii: diminuarea cantităţii de
antibiotic care atinge ţinta prin diminuarea permeabilităţii sau prin apariţia sistemelor de eflux,
modificarea ţintei antibioticului şi inactivarea antibioticului [25, 26].
Rezistenţa microbiologică este întâlnită la microorganisme ce posedă orice tip de
mecanisme de rezistenţă demonstrată fenotipic și genotipic. Rezistenţa microbiană absolută
apare atunci cînd un microorganism este rezistent in vitro, antibioticul utilizat dovedindu-se
incapabil să-i inhibe multiplicarea sau când inhibarea multiplicării este realizată numai de
concentraţii foarte mari de antibiotice, care in vivo ar impune doze toxice, practic inutilizabile la
pacient [6, 27, 32].
Rezistenţa clinică apare când este foarte puţin probabil ca infecţia să răspundă chiar la
doze maxime la un anumit antibiotic. Rezistenţa clinică este mai complexă decât rezistenţa
microbiologică, din moment ce se leagă de probabilitatea unui răspuns la terapia antimicrobiană.
Înainte de instituirea tratamentului, informaţii referitoare la susceptibilitatea bacteriilor implicate
în infecţie sunt primite de la laboratorele specializate, deşi acestea nu reflectă pe deplin
activitatea antibacteriană a antibioticelor în condiţii clinice [ 10 ].
Incapacitatea beta-lactaminelor, de a-şi exercita acţiunea toxică caracteristică asupra
germenilor rezistenţi se datorează intervenţiei mai multor mecanisme, printre care şi eliberarea
de enzime produse de bacteriile rezistente, cum sunt beta-lactamazele. Prezenţa acestora, a
început să creeze probleme importante în clinica terapeutică. Dificultăţi în tratamentul maladiilor
inecţioase apar mai des în cazul infecţiilor determinate de tulpini producătoare de ESBL
(Extended Spectrul Beta Lactamases). ESBL-tulpini produc enzime ce dezvoltă rezistenţă la un
spectru extins de antibiotice. [14, 23 ].
În Franţa primele semnalări despre enterobacteriile producente de BLSE au fost în anul
1984. Tulpinile rezistente producente de BLSE de tipul CTX-M sunt endemice în America
Latină, Japonia şi unele regiuni ale Europei de Est, iar în Franţa, Vestul Europei şi SUA aceste
tulpini sunt emergente [3].
38
Din datele unor studii efectuate în Rusia, cercetînd 904 tulpini nosocomiale de
Escherichia coli şi Klebsiella pneumoniae colectate din 28 de staţionare şi examinate la
producerea de BLSE, s-a stabilit: 115 izolate au prezentat gene pentru CTX-M. Acest studiu
oferă mai multe dovezi cu privire la difuzarea la nivel global de CTX-M de tip ESBLs şi pune
accentul pe necesitatea monitorizării epidemiologice a lor [15].
În republică noastră, conform cercetărilor știinţifice anterioare privind sensibilitatea la
antibiotice a enterobacteriilor s-a observat o rezistenţă esenţială la preparatele antibacteriene. Din
datele uniu studiu efectuat recent la Centrul Naţional de Sănătate Publică s-a stabilit că E.coli
posedă cea mai înaltă rezistenţă, pînă la 20 de antibiotice din cele 21 utilizate pentru testare şi a
atins 38,5% - la cefaperazonă, 44,0% - la cefazolină, 48% - la kanamicină, 49,8% - la
cefamandol, 50,1% - la furazolidonă, 80,6% la ampicilină şi 92,3% - la cefalotină [7, 21].
Sporirea migraţiei populaţiei în ultimile decenii contribuie la diseminarea rapidă între ţări
și continente a tulpinilor multirezistente. Luând în consideraţie multirezistenţa, lista redusă de
antibiotice noi, există riscul de răspândire a infecţilor netratabile [ 11, 12, 34].
Prin urmare, rezistenţa microorganismelor la antibiotice este o problemă majoră și numai
dacă vom acţiona responsabil şi urgent toţi împreună: politicienii, pacienţii, medicii, farmaciştii,
industria farmaceutică vom izbuti să combatem acest fenomen. Sunt strict necesare şi binevenite
strategiile ce includ educaţia continuă, folosirea ghidurilor şi politicilor privind utilizarea
antibioticelor în spitale, măsuri restrictive şi consultaţii din partea medicilor clinicieni, medicilor
microbiologi şi farmaciştilor [ 9, 13].
Concluzii
1. Tot mai multe boli infecţioase devin nedirijabile din cauza dezvoltării rezistenţei la
antibioticele a microorganismelor existente. Rezistenţa la antibacteriene ameninţă
omenirea cu întoarcerea la epoca pre-antibioticelor.
2. Alegerea antibioticului de primă intenţie în tratamentul infecţiilor bacteriene trebuie să se
facă în dependenţă de situaţia rezistenţei bacteriilor în teritoriu şi în funcţie de etiologia
probabilă (acoperirea optimă a germenilor frecvent implicaţi), paralel să se efectuieze
antibioticograma.
3. Este nevoie de efectuat supravegherea şi monitorizarea permanentă a fenomenului de rezistenţă
prin întocmirea unor hărţi locale de rezistenţă, revizuite periodic care vor orienta
medicul practician în prescrierea judicioasă a antibioticelor.
4. Datele îngrijorătoare privind rezistenţa la antibiotice a agenţilor bacterieni în Europa
implică necesitatea cunoaşterii mecanismelor de rezistenţă la antibiotice, recunoaşterea
fenotipurilor de rezistenţă, cu aplicarea antibioterapiei corecte, dar şi administrarea
raţională a antibioticelor.
5. Rezistenţa microorganismelor la antibiotice este o problemă urgentă pentru întreaga
omenire. Pentru a stopa dezvoltarea acestui fenomen, fiecare are responsabilitatea de a
utiliza antibiotice doar atunci cînd este nevoie şi necesar, şi doar cu prescripţie medicală.
Bibliografie
1. Albertini M., et al. Surveillance of methicillin-resistant Staphylococcus aureus (MRSA) and
Enterobacteriaceae producing extended-spectrum beta-lactamase (ESBLE) in Northern
France: a five-year multicentre incidence study. In: J Hosp Infect 2002, p. 107-113.
2. Antimicrobial (Drug) Resistance. http://www.niaid.nih.gov/topics/antimicro
bialresistance/Pages/default.aspx (vizitat 18.05.2011).
3. Bonnet R. Growing group of extended spectrum beta-lactamases: CTX-M enzymes. In:
Antimicrob Agents Chemother 2004, p.1–14.
4. Borg M., et al. Antimicrobial resistance in invasive strains of Escherichia coli from
southernand eastern Mediterranean laboratories. Clin Microbiol Infect 2008, p 789-796.
5. Bronzwaer S., et al. A European Study on the Relationship between Antimicrobial use and
Antimicrobial Resistence. In: Emerging Infectious Diseases 2002, p. 278-282.
39
6. Buiuc D., Neguţ M. Tratat de microbiologie clinică. Bucureşti, Editura Medicală. 2008. 1249
p.
7. Burduniuc O. Problema globală privind rezistenţa E.coli implicată în patologia umană. În:
Materialele Conferinţei Stiinţifico – Practice ”CMP Chişinău trecut, prezent şi viitor”.
Chișinău 2009, p. 241-242.
8. Cars O., et al. Meeting the challenge of antibiotic resistance. In: BMJ 2008, p.1438.
9. Carling P, et al. Favorable impact of a multidisciplinary antibiotic management program
conducted during 7 years. In: Infect Control Hosp Epidemiol 2003, p. 699-706.
10. Coculescu B., Flueraş M. Mecanismul mutaţiilor genice. În:Revista de Medicină Militară,
2005, p. 325-333.
11. Cohen M. Epidemiology of drug resistance: implications for a post-antimicrobial era. In:
Science 1992, p.1050-1055.
12. Daneman N., et al. Macrolide resistance in bacteremic pneumococcal disease: implications
for patient management. In: Clin Infect Dis 2006;43 (4), p. 432-138.
13. Davey P., et al. Interventions to improve antibiotic prescribing practices for hospital
inpatients. In: Cochrane Database Syst Rev. 2005 (4), p. 123-129.
14. Decoster A., et al. Cours de Bactériologie en ligne. Resistance aux antibiotique, Faculté
Libre de Médecine, Université Catholique de Lille, 2008,
http://anne.decoster.free.fr/bindex.html (vizitat 18.05.2011).
15. Edelstein M., et al. Prevalence and molecular epidemiology of CTX-M extended-spectrum
beta-lactamase-producing Escherichia coli and Klebsiella pneumoniae in Russian hospitals.
In: Antimicrob Agents Chemother 2003, p.3724-3732.
16. Elseviers M., et al. ESAC project group, Antibiotic use in ambulatory care in Europe (ESAC
data 1997-2002): trends, regional differences and seasonal fluctuations, Pharmacoepidemiol
Drug Saf, 2007, p.115-123.
17. European Antimicrobial Resistance Surveillance System [database on the Internet]. RIVM.
2010. http://www.rivm.nl/earss/database/. (vizitat 14.06.2011).
18. European Antimicrobial Resistance Surveillance System (EARSS), EARSS Annual Report
2010, European Commission, http://www.rivm.nl/earss/ (vizitat 14.06.2011).
19. European Antimicrobial Resistance Surveillance System. EARSS Annual Report 2007.
http://www.rivm.nl/earss/database/. (vizitat 02.03.2011).
20. European Antimicrobial Resistance Surveillance System. EARSS Annual Report 2009.
http://www.rivm.nl/earss/database/. (vizitat 16.03.2011).
21. Evtodienco V., Cojocaru R., Burduniuc O. Sensibilitatea agenţilor cauzali ai infecţiilor
intestinale acute la antibiotice. Materialele Conferinţei Stiinţifico- Practice cu participare
internaţională ”CMP Chişinău trecut, prezent şi viitor”. Chișinău 2009, p. 237-242.
22. Ferech M., et.al. On behalf of the ESAC Project Group, European Surveillance of
Antimicrobial Consumption (ESAC): outpatient antibiotic use in Europe. In: Journal of
Antimicrobial Chemotherapy, 2006, p. 401-407.
23. Guillemot D., et al. Low dosage and long treatment duration of beta-lactam: risk factors for
carriage of penicillin-resistant Streptococcus pneumoniae. In: JAMA 1999, p.365-370.
24. Hawkey P. The origins and molecular basis of antibiotic resistance. In: BMJ 1998, p. 657-
660.
25. Hancock R., Resistance mechanisms in Pseudomonas aeruginosa and other nonfermentative
gram-negative bacteria. In: Clin Infect Dis 1998, p.93-99.
26. Jehl F., et al. De l ̀antibiogramme à la prescription. In: 2ème Edition, BioMérieux 2004,
452p.
27. Ladely S., et.al. 23S rRNA Gene Mutations Contributing to Macrolide Resistance in
Campylobacter jejuni and Campylobacter coli. In: Foodborne Pathogens and Disease, 2009,
p.19-24.
28. Lepper P., et.al. Consumption of imipenem correlates with beta-lactam resistance in
Pseudomonas aeruginosa. In: Antimicrob Agents Chemother, 2002, Sep, p.2920-2925.
40
29. Livermore D. Multiple mechanisms of antimicrobial resistance in Pseudomonas aeruginosa:
our worst nightmare? In: Clin. Infect. Dis. 2002, p. 634-640.
30. Marijan T., et al. Characterization of ESBL-producing Escherichia coli and Klebsiella
pneumoniae strains isolated from urine of nonhospitalized patients in the Zagreb region. In:
Medicinski Glasnik, vol. 7, issue 1, 2010, p.46-53.
31. Mihăescu G., Chifiriuc M., Duţu L. Antibiotice şi substanţe chimioterapeutice antimicrobiene.
Editura Academiei Române. Bucureşti 2007, 246 p.
32. Philippon A. Cours de Bactériologie Générale – Antibiotiques III: Resistance bacterienne,
Faculté de Médecine René Descartes, Université de Paris V, 2004, http://www.microbes-
edu.org/etudiant/antibio3.html (vizitat 15.06.2011).
33. Schäfller A., Altekrüger J. Microbiologie medicală şi imunologie. Editura All, Bucureşti
1994, 101 p.
34. Thornsberry C., Jones M., Karlowsky J. Epidemiology and antibiotic susceptibility of
bacteria causing skin and soft tissue infections in the USA and Europe: a guide to appropriate
antimicrobial therapy. In: J Antimicrob Agents. 2003, p. 406-419.
35. Todar K. Bacterial Resistance to Antibiotics, Todar's Online Textbook of Bacteriology,
University of Wisconsin, 2008.
36. Van de Sande-Bruinsma N., et.al. European Antimicrobial Resistance Surveillance System
Group; European Surveillance of Antimicrobial Consumption Project Group. Antimicrobial
Drug Use and Resistance in Europe. In: Emerging Infect Dis 2008, p.1722-1730.
37. Wikipedia, the free encyclopedia 2011, http://en.wikipedia.org/ wiki/ Escherichia_coli.
(vizitat 14.07.2011).
38. Wikipedia, the free encyclopedia 2011, http://en.wikipedia.org/ wiki/Antibiotic_resistance.
(vizitat 14.07.2011).
CONTROLUL BACTERIOLOGIC PRIVIND CALITATEA ASIGURĂRII REGIMULUI

SANITARO – ANTIEPIDEMIC ÎN IMS DIN MUNICIPIUL CHIŞINĂU PE
PARCURSUL ANILOR 2006 – 2009
Mariana Ulinici , Valentina Vorojbit1, Alexandru Cotici1, Natalia Ursachi2
1
Catedra de Microbiologie, virusologie şi imunologie USMF “Nicolae Testemiţanu”1,

Centrul de Sănătate Publică mun.Chişinău2
Summary
Bacteriological control of quality compliance of sanitary – antiepidemic regime
in health care institutions of mun. Chisinau during 2006 – 2009
This study includes data about quality assurance of the sanitary anti-epidemic regime in
IMS of Chisinau city during the period of 4 years (2006-2009). It was analyzed the quality of
medical articles sterilization, the effectiveness of surface disinfection and indoor air purity,
which were unsatisfactory as sanitary-microbiological indicators.
Rezumat
Prezentul studiu include date privind calitatea asigurării regimului sanitaro–antiepidemic
în IMS din municipiul Chişinău pe parcursul unei perioade de 4 ani (2006- 2009). S-a evaluat
calitatea sterilizării articolelor medicale, eficienţa dezinfecţiei suprafeţelor şi a purităţii aerului
din încăperile instituţiilor medico–sanitare, care au fost nesatisfăcătoare conform indicatorilor
sanitaro–microbiologici.
Introducere
Încă Hipocrat afirma că factorii de mediu joacă un rol important în producerea unor boli
molipsitoare. Odată cu descoperirea agenţilor infecţioşi etiologici şi cu posibilitatea determinării
41
prezenţei lor în factorii de mediu s-a confirmat rolul acestora în transmiterea diverselor afecţiuni.
Mai târziu, odată cu studiile şi cercetările efectuate s-a ajuns la concluzia că există o corelaţie
directă între apariţia infecţiiolor nosocomiale şi deficienţele sanitaro-igienice, inclusiv gradul de
contaminare a mediului din spital [1, 2, 4, 6, 12].
Utilajul şi obiectele de uz curent din instituţiile medicale sunt frecvent principalele căi de
transmitere a unor boli infecţioase (infecţii septico-purulente) bacteriene sau virale (hepatita
virală B, C și D, infecţia HIV/SIDA) [3]. Cauza principală fiind sterilizarea ineficientă a
utilajului şi instrumentarului medical, nerespectarea cerinţelor de asepsie (dereticare şi
dezinfecţie) cât şi a condiţiilor de ventilare a încăperilor (săli de operaţie, stomatologice, pentru
primirea naşterilor etc.).
Unul din scopurile primordiale ale acestui studiu l–a constituit evidenţierea riscului
apariţiei infecţiilor nosocomiale. Identificarea factorilor ce duc la apariţia acestor infecţii
reprezintă un fapt foarte important pentru elaborarea măsurilor de promovare a sănătăţii şi
profilaxie a maladiilor. Cele relatate mai sus atestă necesitatea efectuării unui monitoring
permanent asupra calităţii asigurării regimului sanitaro–antiepidepimic în IMS precum şi
actualitatea acestei cercetări privind dinamica indicatorilor sanitaro–microbiologici pe parcursul
unei perioade de timp.
Pentru includere în studiu au fost selectate rezultatele investigaţiilor de laborator
efectuate în Laboratorul Microbiologie, grup bacteriologie sanitară din Centrul de Sănătate
Publică din Municipiul Chişinău în perioada anilor 2006 – 2009.
Analiza calității asigurării regimului sanitaro – antipeidemic în IMS din mun. Chișinău a
fost efectuată în baza datelor statistice prezentate în: formular statistic nr. 258/e „Registrul
investigaţiilor la sterilitate”; formular statistic 381/e „Registrul investigaţiilor microbiologice a
lavajelor la numărul total de microbi”; formular statistic 380/e „Registrul investigaţiilor
microbiologice a aerului”.
Pentru aprecierea calităţii sterilizării articolelor medicale, calităţii aerului din IMS şi a
contaminării microbiene a obiectelor mediului spitalicesc au fost incluse în studiu probele cu
rezultatul pozitiv al culturii.
Pentru aprecierea calităţii ambientale au fost selectate acele probe în care NTG în 1m3
de aer şi cantitatea de colonii cu S.aureus admisă în 1m3 de aer au depăşit nivelul admisibil de
poluare, conform anexei nr.5 la Regulamentul sanitar privind condiţiile de igienă pentru
instituţiile medico-sanitare, din 23 iulie 2010.
Rezultate şi discuţii
În urma investigaţiilor bacteriologice a mostrelor de diverse articole medicale la calitatea
sterilizării s-a constatat că în anul 2006 din 3870 probe cercetate, s-au dovedit a fi nesterile 274
probe ceea ce constituie 7,08%, în anul 2007 ponderea probelor nesterile în raport cu totalul
probelor cercetate constituie 4,8%, în 2008 – 4,15% şi în 2009 – 3,93%. Astfel se observă o
diminuare continuă a ponderii probelor nesterile (fig.1).
Fig.1. Dinamica probelor nesterile din materialul cercetat, în anii 2006 – 2009
42
Fig.2. Cota parte a probelor nesterile în fiecare secţie din IMS din mun. Chişinău, pe parcursul
anilor 2006 – 2009
Conform datelor din Figura 2 putem constata că în periada de studiu cea mai mare
pondere a probelor nesterile revine secţiilor somatice (32,2%), urmate de secţiile pentru copii
(17,6%), secţiile chirurgicale (4,8%), stomatologice(4,5%), obstetricale (4,4%), terapie intensivă/
reanimare (4,0%).
În structura probelor nesterile în perioada anilor 2006–2009 cea mai mare pondere revine
câmpului operator cu 25,0%, urmată de mâinile personalului cu 15,5%. Lenjeriei chirurgicale şi
materialului pentru sutură revenindu–le respectiv câte 13,8% şi 13,1%. Ponderea cea mai mică a
probelor neconforme revine materialului pentru pansament – 6,5% şi intrumentarului medical –
4,3% (fig. 3.).
F
ig.3. Distribuirea probelor în dependenţă de materialul cercetat pe parcursul
anilor 2006 – 2009
Identificarea morfologică a microorganismelor depistate în articolele medicale supuse

sterilizării ar permite determinarea legăturii epidemiologice între flora depistată şi structura
etiologică a infecţiilor septico–purulente nosocomiale în staţionare. Astfel, ţinând cont de cele
menţionate mai sus, şi efectuând o analiză retrospectivă a rezultatelor investigaţiilor
bacteriologice am obţinut următoarele date (fig. 4.):
43
Fig. 4. Spectrul microorganismelor depistate în articolele medicale supuse sterilizării
1) Total micoorganisme gramnegative (bastonaşe); 2) Total microorganisme grampozitive,
inclusiv: 3) micrococi; 4) diplococi; 5) bastonaşe sporulate; 6) stafilococi ; 7) tetracoci; 8)
streptococi; 9) levuri (micete)
Astfel, conform datelor prezentate în figura 4 constatăm că: predomină microorganismele

gramnegative (46,84%), urmate de microorganismele grampozitive (43,1%) inclusiv micrococi
(17,54%), diplococi (11,97%), bastonaşe sporulate (9,73%), stafilococi (1,71%), tetracoci
(1,17%) şi streptococi (0,96%). Cota parte a micetelor constituie –10,05%.
Investigarea contaminării microbiene a obiectelor mediului ambiant şi a instituţiilor
medico–sanitare de diferit profil presupune determinarea prezenţei în lavaje a microorganismelor
familiei Enterobacteriaceae, P. aeruginosa, S. aureus.
Fig.5. Spectrul bacterilor izolate din lavajele mediului spitalicesc, în perioada anilor 2006- 2009
Un rol deosebit în contaminarea obiectelor mediului spitalicesc îl ocupă E.coli (30,8%),

S.aureus (29,8%) şi Enterobacter (26,6%). P.aeruginosa şi Citrobacter constituie respectiv 10,7%
şi 1,06%.
Cel mai înalt nivel de contaminare microbiană se constată în secţiile obstetricale – 1,8%
din lavajele investigate la flora microbiană nu au corespuns cerinţelor normativelor sanitare în
vigoare. În secţiile somatice ponderea probelor neconforme constituie 1,6%, în secţiile de boli
infecţioase 1,2% şi în secţiile pentru copii-1,1%. Cel mai scăzut nivel de contaminare microbiană
se constată în secţiile de reanimare şi terapie intensivă – 0,1%.
44
Fi
g.6. Repartizarea pe secţii a indicelui de izolare din lavajele mediului spitalicesc, perioada anilor
2006 – 2009
Fig.7. Dinamica indicelui de izolare în lavajele mediului spitalicesc din mun.Chişinău,

a.a. 2006- 2009
Pe parcursul anilor 2006 – 2009 se constată o dinamică oscilatorie a numărului lavajelor

investigate la flora microbiană ce nu au corespuns cerinţelor normativelor sanitare în vigoare. În
anul 2006 ponderea probelor neconforme a constituit 0,84% , în 2007 - 1,45%, în 2008 – 0,5% şi
în 2009 – 1,6%. Cel mai scăzut nivel s-a înregistrat în anul 2008, iar cel mai înalt nivel al
probelor nestandarde s–a determinat în anul 2009.
Printre factorii mediului înconjurător, care influenţează asupra vieţii omului, aerul ocupă
un loc principal. Analiza bacteriologică sanitară a aerului permite o apreciere igienică şi
epidemiologică a mediului aerian, pe baza căreia putem stabili un complex de măsuri pentru
profilaxia infecţiilor aerogene, a căror pondere în patologia infecţioasă este cosiderabilă [10, 12].
În vederea controlului calităţii sanitaro–microbiologice a aerului din IMS din mun.
Chişinău, în anul 2006, au fost investigate 146 probe, dintre care necorespunzatoare cerinţelor a
fost 1 probă (0,7%), în 2007 au fost investigate 406 probe – din ele necorespunzătoare cerinţelor
normativelor sanitare în vigoare au fost 25 probe (6,15%), în 2008 – 2,43%, în 2009 – 14,4%
(figura 8).
Conform curbei prezentate în Figura 8 observăm dinamica oscilatorie şi o tendinţă de
creştere a numărului probelor necorespunzătoare cerinţelor privind calitatea sanitaro–
microbiologică a aerului din încăperile IMS.
Pe parcursul anilor 2006 – 2009 au fost colectate 807 probe de aer, din ele 48 (5,9%) nu
au corespuns normativelor sanitare în vigoare. Acest indice constituie în secţiile stomatologice
11,1%, săli operatorii 9,5%, secţii de terapie intensivă 5,5%, saloane după intervenţii
chirurgicale 4,5%, săli de naştere 3,2%, săli de pansamente 3,0% (fig.9.).
45
Fig 8. Dinamica şi tendinţa ponderii probelor de aer din IMS necorespunzătoare
la indicatorii microbiologici, anii 2006 – 2009
Fig.9. Ponderea probelor de aer necorespunzătoare la indicatorii microbiologici, pe secţii, în

perioada anilor 2006 – 2009
În structura indicatorilor microbiologici ce au depăşit nivelul admisibil de poluare

bacteriană a aerului din încăperile IMS din mun.Chişinău, pe parcursul anilor 2006 – 2009,
79,2% revine NTG şi 20,8% - S.aureus.
Concluzii
1. Pe parcursul anilor 2006 – 2009 calitatea asigurării regimului sanitaro – antiepidemic
în IMS din mun.Chşinău a fost nesatisfăcătoare.
2. Problema apariţiei infecţiilor nosocomiale rămâne actuală în continuare. Din aceste
considerente, controlul bacteriologic al calităţii sterilizării articolelor medicale, aprecierea
calităţii aerului şi a dezinfecţiei în instituţiile curativ – profilactice, rămân un domeniu important
în activitatea laboratoarelor de microbiologie şi necesită o atenţie deosebită din partea tuturor
serviciilor interesate în această problemă.
Bibliografie
1. Mănescu S.. Microbiologie Sanitară. – Bucureşti, 1989. P.15 – 41, 308 – 328.
2. Кочемасова З.Н., Ефремова С.А., Рыбакова А.М.. Санитарная микробиология и
вирусология. - Москва , 1987. С. 134 – 152, 192 – 202.
46
3. Galeţchi P., Buiuc D., Plugaru Şt.. Ghid de microbiologie medicală. – Chişinău, 1997.
P. 448 – 453.
4. Kayser. Medical Microbiology . – 2005 , Thieme. P. 342 – 345.
5. A ndriuţa V., Spînu C., Magdei M. şi al. Mater. Congresului V al Igieniştilor,
Epidemiologilor şi Microbiologilor din Republica Moldova. 26-27 septembrie, 2003. Vol.
2B. – Chişinău, 2003. – P. 139-142.
6. Buiuc D., Neguţ M.. Tratat de microbiologie clinică. – Bucureşti,1999.P. 591 – 925.
7. Ordinul nr. 742 „ Despre îmbunătăţirea asistenţei medicale a bolnavilor chirurgicali
purulenţi şi intensificarea măsurilor în luptă vcu infecţiile intraspitaliceşti”. - Chişinău,
05.12.1979.
8. Ordinul nr. 691 „ Profilaxia infecţiilor intraspitaliceşti în staţonare de obstetrică”,
28.12.1989, Moscova. ) şi adaptată conform condiţiilor actuale de lucru
9. Ghid de supraveghere şi control în infecţiile nosocomiale. Ediţia I. – Chişinău, 2008.
P. 83 – 133.
10. Erard P., Rudoi B. Revue Medicale de la Suisse Romande. – 1993. – 11 B (11). –P.
901-908.
11. Брусина Е.Б. Внутрибольничные инфекции. – М, 2002, с. 9-13.
12. Глазовская А.С., Брусина Е.Б. Современные проблемы эпидемиологии,
диагностики и профилактики внутрибольничных инфекций. - С.Петербург, 2003. – С.
175-176.
ASPECTE EPIDEMIOLOGICE ALE INFECŢIEI HIV/SIDA ÎN MUNICIPIUL

CHIŞINĂU, anii 1992-2010
Uliana Sandul, Viorel Prisăcari
Catedra Epidemiologie, USMF „Nicolae Testemiţanu”
Summary
Epidemiological aspects of HIV infection in Chisinau city
The article presents the evolutional and epidemiological data concerning the spread of
HIV infection in Chisinau city. The study presents the rezults of the epidemiological analyses of
the 1126 native persons infected with HIV registered in Chisinau city between 1992 and 2010. It
was showed that the antiretroviral treatment contributes to prophylaxis of perinatal transmition
of HIV infection and prolongates the span of life of the persons that live with HIV.
Rezumat
În articol sunt prezentate evoluţia şi particularităţile epidemiologice ale infecţiei HIV în
municipiul Chişinău. Studiul cuprinde toate cazurile de infecţie HIV (n=1126) înregistrate în
municipiul Chişinău printre cetăţenii autohtoni, pe parcursul anilor 1992-2010. A fost demonstrat
rolul tratamentului antiretroviral în profilaxia transmiterii perinatale a infecţiei HIV şi în
prelungirea duratei de viaţă a persoanelor ce trăiesc cu HIV/SIDA.
Actualitatea
Epidemia infecţiei HIV este apreciată de experţii OMS ca cea mai globalizată epidemie,
constituind o problemă pentru sănătatea şi dezvoltarea omenirii. [WHO, 2007].
Conform datelor publicate de UNAIDS, la sfîrşitul anului 2009 se estimează un număr
total de 33,3 milioane [31,4 milioane-35,3 milioane] de persoane ce trăiesc cu HIV/SIDA
comparativ cu 26,2 milioane [24,6 milioane - 27,8 milioane] în anul 1999.
Totodată, numărul deceselor cauzate de SIDA a scăzut de la 2,1 milioane [1,9 milioane-
2,1 milioane] în 2004 la 1,8 milioane [1,6 milioane-2,1 milioane] în 2009.
47
O particularitate caracteristică pentru pandemia HIV/SIDA din ultimii ani este creşterea cu
un ritm vertiginos a numărului de persoane afectate în tările Europei de Est şi Asiei Centrale. În
această zonă numărul persoanelor infectate cu HIV înregistrate oficial în anul 2009 a sporit cu
200% faţă de anul 2000. Rate înalte de transmitere se înregistrează în rîndul utilizatorilor de
droguri injectabile şi partenerii lor sexuali. Îngrijorător este că, peste 80% din numărul total de
persoane infectate sau bolnave în aceste teritorii sunt la vîrsta de pînă la 30 ani [UNAIDS,
2008]. În Europa de Est şi Asia Centrală numărul femeilor implicate în procesul epidemic al
infecţiei HIV/SIDA este în continuă creştere, majorînd ponderea acestora printre PTHS.
[UNAIDS, 2008]. Cei mai înalţi indici privind infecţia HIV în Europa de Est şi Asia Centrală se
înregistrează în Ukraina şi Federaţia Rusă, unde în anul 2009 au fost înregistrate 90% din
numărul total de persoane infectate în această regiune. [UNAIDS, 2010]. Totodată în ultimii
cinci ani cea mai înaltă viteză de derulare a procesului epidemic are loc în Ukraina, Republica
Belarus şi Republica Moldova, unde numărul persoanelor infectate în această perioadă a sporit
mai mult decît de două ori.
În Republica Moldova, infecţia HIV este una dintre problemele prioritare de sănătate
publică. Între anii 1987-2010 în ţară au fost depistate şi înregistrate oficial 6404 persoane
purtătoare ale HIV. [Buletin informativ CNSP, 2010]. Analiza cazurilor de infecţie HIV
depistate în ultimii ani evidenţiază creşterea numărului de adulţi infectaţi pe cale sexuală şi
tendinţă de extindere a maladiei din grupurile cu comportament de risc, utilizatorii de droguri
injectabile, în rîndul populaţiei generale [AJ Amato-Gauci, 2005; Şt. Gheorghiţă, 2008;
V.Prisăcari, L. Guţu, 2008; Buletin informativ al CNŞPMP, 2009].
Din numărul total de cazuri înregistrate în Republica Moldova, aproximativ 1/5 cazuri se
constată în municipiul Chişinău.
Obiectivele
1. Studierea particularităţilor epidemiologice şi evolutive ale procesului epidemic a infecţiei
HIV/SIDA în municipiul Chişinău, aa. 1992-2010;
2. Studierea factorilor biologici şi sociali implicaţi în derularea procesului epidemic al infecţiei
HIV/SIDA în municpiul Chişinău;
3. Evaluarea rolului aplicării tratamentului antiretroviral în prevenirea transmiterii şi creşterea
longevităţii persoanelor infectate cu HIV;
4. Elaborarea propunerilor de prevenţie şi combatere a infecţiei HIV/SIDA în municpiul
Chişinău.
În studiu au fost incluse toate cazurile de infecţie HIV (1126) înregistrate în municipiul
Chişinău printre cetăţenii autohtoni, pe parcursul anilor 1992-2010. Evoluţia procesului epidemic
al infecţiei HIV a fost studiată în baza analizei epidemilogice a incidenţei prin această infecţie
înregistrată în patru perioade consecutive: I - anii 1992-1995, II - anii 1996-2000, III - anii 2001-
2006, IV - anii 2007-2010. În prelucrarea materialului au fost utilizate metode tradiţionale de
statistică epidemiologică.
Dinamica morbidităţii prin infecţia HIV în municipiul Chişinău în perioada anilor 1992-
2010 este în continuă ascensiune. Numarul cumulativ de cazuri a atins cifra de 1126 printre
cetăţeni ai RM pentru perioada menţionată (tab.1, fig.1).
48
Tabelul 1
Morbiditatea prin infecţia HIV în mun. Chişinău (anii 1992-2010)
Anii, Nr.cazuri Nr.populaţiei Incidenţa la Prevalenţa Prevalenţa la

Perioadele 100 mii nr. mediu 100 mii
populaţie anual populaţie
cazuri
cumulative
1992 1 758.460 0.13 1 0.13
1993 1 771.302 0.13 2 0.25
1994 2 722.970 0.3 4 0.55
1995 5 735.740 0.7 9 1.22
1992-1995 9 - 0.32 - -
1996 33 787.523 4.2 42 5.33
1997 169 753.600 22.4 211 28.0
1998 99 752.600 13.1 310 41.2
1999 58 752.100 7.71 368 48.9
2000 63 779.800 8.2 432 55.45
1996-2000 423 - 11.12 - -
2001 46 770.838 6.0 477 61.9
2002 58 779.000 7.5 535 68.67
2003 46 774.696 6.0 581 75.0
2004 47 775.783 6.0 628 81.0
2005 63 776.732 8.18 691 89.0
2001-2005 260 - 6.8 - -
2006 85 759.450 11.2 776 102.23
2007 94 782.701 12.0 870 111.25
2008 90 755.556 11.9 960 127.15
2009 82 755.556 10.8 1042 138.0
2010 83 785.600 10.9 1126 143.43
2006-2010 434 - 11.36 - -
Total 1126
În prima perioada (anii 1992-1995) în municipiul Chişinău sunt înregistrate 9 cazuri de

infecţie HIV, iar în următorii 5 ani 1996-2000 – 423 cazuri. Această erupţie bruscă se datorează
apariţiei de focare spontane printre utilizatorii de droguri injectabile, incluşi în acea perioadă în
lista contingentelor cu testare obligatorie la virusul HIV. Respectiv, sporirea numărului de cazuri
în anul 1997 şi 1998 pînă la 169 şi 99 cazuri este rezultatul depistării active, ca rezultat al
implementării Regulilor de examinare a contingentelor de risc la infecţia HIV/SIDA, adoptate
prin Ordinul Ministerului Sănătăţii al Republicii Moldova, în anul 1995, în baza legii Cu privire
la profilaxia maladiei SIDA, nr. 1460-XII din 25.05.93. Ca rezultat al apariţiei condiţiilor
favorabile de răspîndire a infecţiei HIV (migraţia intensă a populaţiei, situaţia social-economică
nestabilă, şomajul, sporirea numărului utilizatorilor de droguri intravenoase şi a lucrătoarelor
sexului comercial, cunoaşterea insuficientă a epidemiologiei infecţiei HIV), în perioada anilor
2001-2010 incidenţa şi prevalenţa prin infecţia HIV este în continuă creştere (tab. 1, fig. 2).
49
Fig. 1 Incidenţa şi prevalenţa prin infecţia HIV în mun. Chişinău, anii 1992-2010
Fig. 2 Prevalenţa prin infecţia HIV în mun. Chişinău, anii 1992-2010

(numărul mediu anual, pe perioade)
Totodată menţionăm faptul că în ultimii doi ani se atestă o uşoară diminuare a incidenţei
prin infecţia HIV.
Numărul cazurilor de persoane infectate a sporit cît printre bărbaţi, atît şi printre femei.
Distribuţia cazurilor de infecţie HIV înregistrate pe parcursul întregii perioade (anii 1992-2010)
în funcţie de sexe este de 61,3% la bărbaţi şi 38,7% la femei.
Tabelul 2
Distribuţia cazurilor de infecţie HIV înregistrate în mun. Chişinău, în funcţie de sexe,
anii 1992-2010 (pe perioade)
Anii Sexul
masculin feminin Total
abs. % abs. % abs. %
1992-2000 315 59.5 117 40.5 432 100
2001-2005 159 61.1 101 38.8 260 100
2006-2010 216 49.8 218 50.2 434 100
Total 690 61.3 436 38.7 1126 100
50
Dacă la începutul epidemiei majoritatea persoanelor HIV pozitive erau de sex masculin –
59,5%, în comparaţie cu 40,5% femei, iar în perioada anilor 2001-2005 proporţia bărbaţi-femei
în infecţia HIV constituia 61,1% : 38,8%, atunci în ultimi ani se observă o tendinţă de creştere a
ponderii persoanelor de sex feminin. Astfel, în perioada 2006-2010 ponderea bărbaţilor
constituie 49,8%, iar a femeilor deja 50,2 % (tab.2) Acest fapt se datorează reducerii numărului
utilizatorilor de droguri printre persoane infectate şi intensificarea modului heterosexual de
transmitere a infecţiei. Evoluţia coraportului bărbaţi:femei în incidenţa prin infecţia HIV în
municipiul Chişinău în perioada 1999-2010 este prezentată în fig. 3.
Fig. 3 Distribuţia cazurilor de infecţie HIV în funcţie de sexe, pe ani,

pe perioada 1999-2010
În rezultatul analizei distribuţiei cazurilor de infecţie HIV conform contingentelor de

vîrstă se denotă afectarea preponderentă a grupului de vîrstă 20-29 şi 30-39 ani (75,6%), grupul-
ţintă pentru această maladie fiind persoanele de vîrstă cuprinsă între 20 şi 29 ani, ponderea
cărora constituie aproape jumătate (49,3%) din incidenţa generală prin infecţia HIV.
Pe parcursul anilor ponderea persoanelor HIV-infectate în contingentul de vîrstă 20-29
ani descreşte de la 77,8% în anii 1992-1995, pînă la 41,4% în anii 2006-2010, şi, respectiv, se
atestă extinderea implicării în procesul epidemic a persoanelor din alte contingente de vîrstă, 0-
1, 2-15, 40-49, 50-59 ani şi 60-69 ani (tab. 3).
Tabelul 3
Distribuţia cazurilor de infecţie HIV înregistrate în mun. Chişinău, conform contingentelor
de vîrstă, anii 1992-2010, pe perioade
Contingente de vîrstă Total
Anii 0-1 2-5 6-10 11- 15- 20- 30- 40- 50- 60-
14 19 29 39 49 59 69
1992- abs. 7 2 9
1995 % 77.8 22.2 100
1996- abs. 83 244 76 20 423
2000 % 19.6 57.7 18.0 4.7 100
2001- abs. 2 1 1 16 130 76 27 8 261
2005 % 0.8 0.4 0.4 6.1 49.9 29.1 10.3 3.0 100
2006- abs. 4 3 1 1 13 175 143 60 32 2 434
2010 % 0.9 0.7 0.2 0.2 3.0 41.4 33.0 13.8 7.3 0.5 100
Total abs. 6 4 2 1 112 556 297 107 40 2 1126
% 0.5 0.3 0.1 0.08 10.0 49.3 26.3 9.5 3.72 0.2 100
51
Analiza distribuţiei cazurilor de infecţie HIV pe perioade prezinta următorul tablou:
descreşterea ponderii contigentului de vîrstă 20-29 ani de la 77,8% în anii 1992-1995 pînă la
41,4%, scăderea ponderii grupului de vîrstă 15-19 ani de la 19,6% în anii1996-2000 pînă la
3,0%, creşterea uşoară a cazurilor de infecţie la grupul 30-39 ani de la 18,0% în perioada 1996-
2000 pînă la 33% în anii 2006-2010, acoperirea grupului de vîrstă 40-49 ani ponderea cărui
constituia 4,7% în anii 1996-2000 şi 13,8% în perioada 2006-2010, cît şi în grupul de vîrstă 50-
59 ani, ponderea cărora creşte de la 3,0% pînă la 7,3%. Ponderea copiilor aflaţi în grupul de
vîrstă 0-10 ani constituie 1% din numărul total de cazuri înregistrate.
Fig. 4 Distribuţia cazurilor de infecţie HIV/SIDA înregistrate în mun. Chişinău în funcţie

de ocupaţie, anii 1992-2010
Tabelul 4
Distribuţia cazurilor de infecţie HIV/SIDA înregistrate în mun. Chişinău, în perioada
anilor 1992-2010, în funcţie de căile de contaminare (pe perioade)
Anii Căile de contaminare Total

prin sex perinatal inclusiv nedeterminate
Indicii
droguri neprotejat determinate

injectabile
1992- abs. 1 8 9 9
1995 % 11.1 88.9 100
1996- abs. 337 48 395 38 423
2000 % 87.53 12.47 91.0 9.0 100
2001- abs. 64 147 4 215 45 260
2005 % 29.76 68.37 1.86 82.7 17.3 100
2006- abs. 74 319 8 401 33 434
2010 % 18.45 79.55 2.0 92.4 7.6 100
Total abs. 476 522 12 1010 116 1126
% 47.12 51.68 1.2 89.7 10.3 100
Este alarmantă detectarea în ultimii ani a copiilor nou-născuţi HIV-infectaţi, ca rezultat a

creşterii ponderii femeilor de vîrstă reproductivă din numărul total a persoanelor infectate. În
rezultatul analizei contingentelor de populaţie infectată cu HIV în funcţie de domeniul de
activitate, constatăm că în 56,44% sunt persoane fără loc de muncă. În această categorie sunt
incluse şi persoanele ce prestează servicii sexuale, migranţii, persoanele cu locuri temporare de
52
lucru etc. Al doilea loc îl ocupă persoanele ce activează în domeniul serviciilor sociale (13,51%)
şi deţinuţii (11,43%), care sunt considerate grupuri periclitate în utilizarea drogurilor
intravenoase; 6,45 % din cei infectaţi activează în domeniul comerţului, 4,15% reprezintă
lucrătorii din domeniul tehnic, 2,39% - studenţi, 3,26 % constituie alte domenii: finanţe, arte,
educaţie, sănătate, elevi, relaţii cu publicul, sport, activitate creativă. Persoanele afectate de HIV
în majoritatea lor sunt cu studii medii. Persoanele cu studii superioare în populaţia de HIv-
infectaţi este de 3,26% inclusiv medici, traducători, educatori, antreprenori, actori. În această
categorie se pot încadra şi studenţii. ( fig. 4)
Din totalul de 1126 persoane înregistrate ca fiind infectate cu HIV în municipiul
Chişinău, pe parcursul anilor 1992-2010, 47,12% au contractat infecţia prin utilizarea drogurilor
injectabile, 51,68% - pe cale sexuală şi 1,2% - pe cale verticală (perinatal). În 10,3% din cazuri
modul de transmitere a infecţiei nu a fost determinat (tab.4, fig.5). Totodată, s-a constatat că
condiţiile de transmitere a infecţiei în municipiul Chişinău au evoluat pe parcursul perioadei
Fig. 5 Distribuţia numărului total de cazuri de infecţie HIV/SIDA înregistrate în mun.

Chişinău, în anii 1992-2010 în funcţie de căile de contaminare
În prima perioadă de înregistrare a persoanelor infectate cu HIV în municipiul Chişinău

(1992-1995), în majoritatea cazurilor a fost determinată calea sexuală de transmitere - 88,9% şi
numai într-un singur caz (11,1%) s-a constatat transmiterea parenterală a infecţiei HIV (prin
droguri injectabile). În perioada următoare, anii 1996-2000, transmiterea infecţiei HIV ca urmare
a folosirii serigilor şi acelor contaminate în utilizarea drogurilor injectabile atinge 87,53%. În
acea perioadă utilizarea intravenoasă a drogurilor a cunoscut o raspîndire largă în tările aflate în
vecinătate teritorială cu Republica Moldova-Ukraina şi Federaţia Rusă.Modalitatea de răspîndire
a procesului epidemic în republică, respectiv în municipiul Chişinău, a avut asemănare cu cel
din ţările menţionate, adică prin administrarea de droguri intravenoase. Altă cale de contaminare
implicată în răspîndirea infecţiei HIV în acea perioadă este cea sexuală, ponderea căreia a
constituit 12,47%. De menţionat că utilizarea în comun a seringilor pentru administrarea
drogurilor intravenoase nu exclude asocierea comportamentului sexual riscant, ceea ce amplifică
probabilitatea contractării infecţiei.
În perioada anilor 2001-2005 calea parenterală de transmitere a infecţiei este substituită
de calea sexuală Datorită implementării programelor de conştientizare şi asigurare cu seringi
getabile a persoanelor consumatoare de droguri, ponderea persoanelor infectate la administrarea
drogurilor scade pînă la 29, 76%. Însa, numărul persoanelor ce au contaminat infecţia pe cale
sexuală a crescut de 3 ori, de la 48 cazuri, în 1996-2000, pînă la 147 cazuri în 2001-2005,
favorizînd astfel includerea căii perinatale de transmitere (1,86%).
În ultima perioadă, anii 2006-2010, se păstrează tendinţa de contractare a infecţiei pe cale
sexuală (319 cazuri sau 79,55% din numărul celor infectaţi ) ce este de 2, 17 ori mai mult ca în
perioada 2001-2005 sau de 6 ori mai mult ca în prima perioadă. Căii parenterale prin droguri
injectabile îi revin doar 18, 45% (de aproximativ 5 ori mai puţin ca în perioada 2001-2005), şi
53
contaminarea pe calea verticală este în uşoară creştere care constituie în ultima perioadă, 2, 0%.
(fig. 9)
Fig. 6 Evoluţia căilor de contaminare a infecţiei HIV în mun. Chişinău,

Din cele menţionate putem concluziona că la moment în mun. Chişinău se observă o

tendinţă de răspîndire a infecţiei HIV de tip heterosexual, ca şi în republică, de altfel [4]. Acest
fapt a condiţionat majorarea numărului persoanelor seropozitive de sex feminin, implicate în
procesul epidemic.
Luînd în considerare faptul că grupul-ţintă în infecţia HIV îl reprezintă contingentul de
vîrstă 20-29 ani, inclusiv femei de vîrstă fertilă, creşte probabilitatea naşterii copiilor HIV-
pozitivi. Analiza datelor obţinute demonstrează tendinţa creşterii numărului de persoane
seropozitive în rîndul gravidelor.(fig.7)
Fig. 7 Dinamica depistării infecţiei HIV/SIDA în rîndul gravidelor în mun. Chişinău,

Rata transmiterii perinatale a maladiei este în uşoară creştere de la 1, 86% la 2, 0%. Dacă
la debutul epidemiei, pe parcursul anilor 1992-2000 nu s-a înregistrat nici un caz de contractare a
infecţiei pe cale verticală, în perioada 2001-2005 au fost înregistrate 4 cazuri de infecţie
perinatală, iar în ultima perioadă deja 8 cazuri.
54
Un rol esenţial în prevenirea transmiterii materno-fetale a virusului HIV îi revine
tratamentului profilactic antiretroviral, administrat gravidelor începînd cu a 28-a săptămînă de
sarcină şi oprit la scurt timp după naştere. Un studiu epidemiologic aplicat pe femei gravide
depistate ca fiind HIV infectate în primul sau al doilea trimestru de sarcina (n=77) constatat
următoarele: 25 de femei din acest număr nu au luat tratament antiretroviral din care 12 au
născut copii HIV-pozitivi (48,0%), iar 13au născut copii HIV-negativi (52,0%). Alte 52 femei
au primit tratament antiretroviral şi au dat naştere la 52 copii HIV-negativi, adică 100,0%.
Aşadar, datorită administrării tratamentului antiretroviral, dar, probabil, şi altor măsuri cum ar fi
reducerea expunerii fătului la sfîrşitul sarcinii şi în timpul travaliului (cezariană programată),
suprimarea expunerii postnatale (alimentaţie artificială, interzicerea alăptării la sîn) nici un copil
din lotul 2 n-a contractat infecţia HIV. Studiile clinice efectuate pînă în prezent demonstrează
reducerea riscului transmiterii infecţiei HIV perinatal de la 50% la 2% în urma administrării
tratamentului antiretroviral pe parcursul gravidităţii [4,10].
Totodată, de menţionat faptul că, în perioada 1992-2010, în municipiul Chişinău n-a fost
înregistrat nici un caz prin care transmiterea virusului să se realizeze posttransfuzional. Analiza
incidenţei depistării infecţiei HIV la donatorii de sînge, a constatat faptul că numărul acestor
este în creştere, anii 1992-1995 – 2 cazuri, anii 1996-2000- 13 cazuri, anii 2001-2005 -26 cazuri.
Însa, datorită implementării criteriilor riguroase de selectare a donatorilor prin anchetare
prealabilă, numărul acestora scade la 18 în ultima perioadă, anii 2006-2010 (fig. 8)
Fig. 8 Dinamica depistării infecţiei HIV/SIDA conform cifrului 108 în mun. Chişinău,
O problemă deosebit de gravă pentru sănătatea publică devine creşterea bruscă a

numărului de bolnavi cu SIDA. Dacă la debutul epidemiei, în prima perioadă, anii 1992-
2000, au fost depistate 21 pacienţi cu SIDA, atunci în perioada următoare, anii 2001-2005
- 65 cazuri şi în ultima perioadă, anii 2006-2010, sunt deja înregistrate 166 cazuri cu
SIDA (fig. 9)
Fig. 9 Dinamica înregistrării bolnavilor cu SIDA în mun. Chişinău, anii

1992-2010 (pe perioade)
55
În perioada anilor 2006-2010 numărul cazurilor de îmbolnăvire prin SIDA creşte de 2,5
ori faţă de perioada anterioară, anii 2001-2005. Datele obţinute sunt alarmante, deoarece
creşterea continuă a nivelului morbidităţii prin SIDA cere îngrijiri medicale şi cheltuieli
financiare considerabile. O dată constatat diagnosticul SIDA, longevitatea vieţii persoanelor
bolnave este afectată vizibil. Letalitatea prin SIDA se prezintă după acelaşi tempou ca şi
dinamica înregistrării bolnavilor prin această maladie (fig. 10). În perioada anilor 1996-2000
numărul de decese prin SIDA a constituit 12 cazuri, în anii 2001-2005 ea creşte de aproape 5 ori
şi atinge cifra de 56, iar în ultima perioadă, anii 2006-2010, ea constituie deja 73 de cazuri.
Fig. 10 Dinamica înregistrării deceselor prin SIDA în mun. Chişinău, anii

1992-2010 (pe perioade)
Tratamentul antiretroviral a persoanelor infectate cu HIV şi bolnave de SIDA, după cum

se cunoaşte, are următoarele efecte: prelungirea duratei de viaţă în condiţii optime, încetinirea
progresiei infecţiei la asimptomatici, stabilizare pe termen lung la simptomatici, prevenirea şi
tratamentul complicaţiilor HIV-asociate, reducerea infecţiozităţii bolnavilor şi transmiterii
infecţiei HIV. Un studiu efectuat în sensul stabilirii longevităţii vieţii persoanelor infectate în
municipiul Chişinău denotă că datorită administrării tratamentului antiretroviral, fie în baza
datelor clinico-imunologice, fie celor virusologice, durata vieţii acestora a fost prelungită, în
medie, cu 2 ani.
Tabelul 5
Perioada între depistarea infecţiei HIV şi îmbolnăvire prin SIDA în mun. Chişinău, în
perioada anilor 1992-2010
Anii To-
Pînă la 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 tal
1 an
Nr. 85 28 25 13 14 15 15 12 14 10 10 6 4 1 252
% 33.13 11.22 9.9 5.2 5.5 5.9 5.9 4.8 5.5 4.0 4.0 2.4 1.6 0.4 100
% 33.79 37.79 20.22 8.32 100
Tabelul 6
Perioada între contaminarea infecţiei HIV şi depistarea acesteia în mun. Chişinău, anii
1992-2010
Anii Ned
Tot epis
Pînă la
al taţi
1 an 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
Nr. 34 159 133 94 54 59 28 20 19 12 14 1 3 630 496
% 5.4 25.2 21.1 14.9 8.5 9.3 4.4 3.1 3.0 1.9 2.2 0.2 0.5 100
Supravegherea eficientă al procesului epidemic derivă din depistarea precoce a

persoanelor infectate, compartiment care, în municipiul Chişinău, necesită atenţie deosebită. Din
56
cele 252 persoane bolnave de SIDA supuse studiului, 85 persoane, adică 33,79% au aflat că sunt
purtătoare a virusului imunodeficienţei umane la momentul adresării la medic deja cu
simptomatologie SIDA, iar 37,79% din pacienţi au facut SIDA în decurs de o perioadă cuprinsă
între 1 şi 6 ani de la adresarea la medic. Privitor la persoanele infectate cu HIV s-a constatat că
din 630 persoane, 97 ce constituie 15,4%, au contaminat infecţia o perioada de timp cuprinsă
între 6-12 ani pînă adresarea la medic, 54% - au contaminat infecţia cu 2-5 ani înainte de
depistare, iar 30,6% au fost depistaţi în acelaşi an dupa contaminare. În 496 cazuri (44%)
perioada între contaminarea infecţiei HIV şi depistarea acesteia nu a putut fi stabilită (tab. 5,
tab.6). Nefiind depistate la timp, aceste persoane infectate reprezintă un pericol epidemiologic
sporit, datorită căii naturale sexuale de transmitere.
Concluzii
1. Prevalenţa prin infecţia HIV în municipiul Chişinău este în continuă creştere şi a atins în
anul 2010 cifra de 143,43 la 100 000 de populaţie;
2. Incidenţa prin infecţia HIV în municipiul Chişinău în ultimii doi ani este în uşoară
scădere şi a atins în anul 2010 cifra de 10,9 la 100 000 populaţie;
3. Contingentele preponderent afectate prin infecţia HIV sunt persoanele de vârstă tânără,
apte de muncă, sexual active (15 – 39 ani);
4. Factorii de risc epidemiologic asociaţi cu transmiterea HIV sunt preponderent naturali;
5. Se atestă o creştere a numărului de femei gravide HIV-pozitive şi a numărului de copii
nou-născuţi cu HIV;
6. Se atestă o creştere a numărului de persoane bolnave de SIDA;
7. Aplicarea tratamentului antiretroviral a contribuit la reducerea riscului de transmitere a
infecţiei HIV de la mamă la făt şi la prelungirea duratei de viaţă a persoanelor ce trăiesc
cu HIV/SIDA cu aproximativ 2 ani.
Bibliografie
1. Ileana Rebedea.Boli infecţioase. Bucureşti, 2000
2.Aurel Ivan.Tratat de epidemiologie. Bucureşti, 2002
3.Standard de supraveghere epidemiologică a infecţiei HIV/SIDA, aprobat prin ordinul nr. 20 din
19.01.07
4. V.Prisăcaru, L. Guţu. Particularităţile epidemiologice şi evolutive ale procesului epidemic în
infecţia HIV, în Republica Moldova. Curierul medical, 2008
6. GHID NAŢIONAL de tratament şi îngrijiri în infecţia HIV şi SIDA, Chişinău 2009
8.Lege cu privire la profilaxia infecţiei HIV/SIDA nr. 23-XVI din 16.02.2007
9.Programul Naţional de prevenire şi control al infecţiei HIV/SIDA şi infecţiilor cu transmitere
sexuală pentru anii 2011-2015 aprobat prin Hotărîrea Guvernului RM ne. 1143 din
16.12.2010
10.Ghid „Reducerea stigmei şi discriminării în infecţia HIV” Chişinău, 2009
11. Яфаев Р. Х.,Зуева Л.П.Эпидемиология. Санкт-Петербург, 2006.
12.В.В.Зверев, М.Н. Бойченко, Е.В. Волочкова, Н.И.Брико, Т.В. Соколова.ВИЧ-инфекция:
клиника, лечение и профилактика, Учебное пособие к элективному курсу по ВИЧ-
инфекции для иностранных студентов. Москва, 2010
13. Annual epidemiological report on communicable diseases, CDC Europe, 2010
14. Guidelines for second generation HIV surveillance/ WHO, UNAIDS, 2000
15. Global Health Sector Strategy for HIV/AIDS, 2003-2007. Providing a framework for
partnership and action. Geneva, WHO, 2003
16. The third generation HIV/AIDS/STI surveillance: a summary presentation of the guidelines,
Bilary Samara, 2003
17. World Health Organization, WHO’s role in HIV/AIDS, HIV/AIDS Programme Streghtening
health services to fight HIV/AIDS. Fact Sheet, May, 2007
57
EVOLUŢIA PROCESULUI EPIDEMIC ÎN INFECŢIA HIV/SIDA
ÎN RAIONUL ORHEI
Petru Cristalov, Vasile Guştiuc
Centrul de Sănătate Publică Orhei
Summary
Evolution of the epidemic process in HIV/AIDS in district Orhei
The infection with HIV/AIDS represents a major problem for Public Health.
Epidemiological situation with this infection, both in the republic and in the district Orhei from
year to year becomes more and more tense.
On January one 2011, in the district Orhei, have been record 67 of people infected with the
virus HIV/AIDS, and the number of persons found with the HIV/AIDS infection is growing.
Rezumat
Infecţia HIV/SIDA prezintă o problemă majoră de sănătate publică. Situaţia
epidemiologică prin această infecţie, atât în republică cât şi în raionul Orhei, din an în an devine
tot mai tensionată.
La data de 01 ianuarie 2011, pe teritoriul raionului Orhei, au fost înregistrate cumulativ 67
de persoane infectate cu virusul HIV, numărul persoanelor depistate cu infecţia HIV/SIDA fiind
în continuă creştere.
Întroducere
Primele declaraţii despre maladia SIDA datează cu luna iunie 1981, cînd Centrul de
Control al bolilor din Atlanta, SUA (CDS Atlanta), face un raport asupra prevalenţei unei noi
boli fără a avea o cauză cunoscută. Aproximativ cu un an mai tîrziu, în luna iulie 1982, această
boală primeşte denumirea oficială de AIDS sau SIDA. După o perioadă de cîţiva ani mai tîrziu
(în aprilie 1984), doctorul american Robert Gallo, anunţă despre descoperirea virusului ce
cauzează SIDA, în acelaşi an fiind stabilite principalele căi de transmitere a virusului şi
precauţiile universale necesare pentru a preveni răspândirea lui [2,7].
La momentul actual, situaţia epidemiologică prin infecţia HIV/SIDA a devenit o problemă
globală cu mari implicaţii pentru viitor, fiind una din principalele probleme de sănătate publică.
Infecţia cu HIV/SIDA este una din problemele primordiale de sănătate publică şi pentru
Republica Moldova. La 1 iunie 2010, în republică, au fost înregistrate cumulativ 5999 de
persoane infectate cu virusul HIV, în mare parte cazurile fiind înregistrate în rîndul persoanelor
tinere, apte de muncă, sexual active. În caz că nu este stopată, această maladie, pune ameninţări
la viabilitatea infrastructurii sistemului de sănătate, sistemului social şi în viitor va deteriora şi
dezvoltarea economică a ţării. [1,4,5,6].
Extinderea epidemiei infecţiei HIV/SIDA a condiţionat implicarea mai multor specialişti
din domeniul sănătăţii publice care sunt în activităţi de supraveghere epidemiologică, tratament,
susţinere şi îngrijire etc., la baza acestor activităţi fiind standardele naţionale în supravegherea
epidemiologică şi tratamentul infecţiei HIV/SIDA [3].
Reducerea prevalenţei infecţiei cu HIV şi stoparea epidemiei este stipulată şi în cel de-al
şaselea Obiectiv de Dezvoltare a Mileniului adoptat de către ONU în 2000, la care Republica
Moldova a subsemnat, prin care se stabileşte drept scop obţinerea micşorării prevalenţei prin
HIV pînă în anul 2015 [5].
Au fost studiate rapoartele statistice anuale privind bolile infecţioase şi parazitare în raionul
Orhei pentru perioada anilor 1996-2010, fişele de anchetare epidemiologică a cazurilor de
HIV/SIDA, registrele de evidenţă a investigaţiilor de laborator la HIV/SIDA.
S-a efectuat analiza epidemiologică retrospectivă a morbidităţii determinate de infecţia
HIV/SIDA, fiind utilizate metodele de calcul, de analiză statistică şi documentară.
58
În raionul Orhei pentru prima dată infecţia HIV a fost diagnosticată în anul 1996, cînd au
fost înregistrate două cazuri de boală la persoane, cetăţeni ai republicii Georgia, care locuiau fără
viză de reşedinţă în localitatea Peresecina. După o întrerupere de un an de zile, în anul 1998, este
înregistrat al treilea caz de boală la o persoană din oraşul Rîbniţa, care la fel locuia fără viză de
reşedinţă în oraşul Orhei. Toate trei cazuri au fost depistate în urma adresării după ajutor
medical.
Ulterior, în perioada anilor 1999-2002, cazuri cu infecţia HIV în teritoriul raionului n-au
fost înregistrate. Însă, începînd cu anul 2003 morbiditatea determinată de infecţia HIV/SIDA ea
o nouă amploare, indicele morbidităţii la 100 mii populaţie purtînd un caracter ondulant,
manifestă o tendinţă de creştere şi s-a majorat de la 3,8 în anul 2003 pînă la 10,8 cazuri în anul
2010 (fig.1).
Figura nr.1 Dinamica morbidităţii determinate de infecţia HIV/SIDA în raionul Orhei

la 100 mii populaţie
În total în raionul Orhei în perioada anilor 1996-2010 au fost înregistrate 67 cazuri de boală
provocate de maladia HIV/SIDA, dintre care în 8 cazuri bolnavii au decedat.
Creşterea numărului de cazuri înregistrate în mare parte se datorează şi faptului majorării
numărului de investigaţii serologice efectuate în fiecare an, la infecţia HIV. Astfel numărul
investigaţiilor efectauate în perioada de referinţă a crescut de la 1340 în anul 2003 pînă la 5578
în anul 2010. În total, pe parcursul perioadei menţionate, au fost efectuate 35718 investigaţii
serologice la infecţia HIV/SIDA.
Cele mai multe investigaţii au fost efectuate printre femeile gravide - 58,78% (20996
probe). Investigaţiile efectuate la gravide a dat posibilitatea depistării pe perioada anilor 2005-
2010 a 13 femei gravide HIV-pozitive, ceia ce a constituit 19,4% din numărul total de cazuri
înregistrate. Aceste persoane au primit tratament antiretroviral (ARV) în perioada de graviditate,
ca rezultat toţi copii născuţi nu sunt infectaţi.
Din alte contingente supuse supravegherii epidemiologice au fost depistaţi cu infecţia HIV
12 persoane (17,9%) dintre contacţii sexuali cu persoane infectate; 8 (11,9%) dintre bolnavi cu
ITS; cîte 7 persoane (10,4%) printre bolnavi după date clinice şi persoanele ce practică sex; 5
(7,4%) printre bolnavii cu TBC şi 4 (5,9%) printre donatori de sînge.
Analiza repartizării cazurilor de HIV/SIDA după criteriul de sex a scos în evidenţă faptul
că 47,7% din persoanele afectate sunt bărbaţi, 52,2% revenind femeilor.
Distribuţia conform repartizării geografice indică asupra faptului că 65,6% din numărul
total de cazuri sunt înregistrate printre persoanele din sectorul rural şi 34,3% cazuri printre
populaţia din sectorul urban. Prin infecţia HIV/SIDA sunt afectate 22 de localităţi din cele 75 la
număr ce sunt parte componentă a raionul Orhei.
Majoritatea cazurilor de infecţia HIV/SIDA sunt depistate la persoanele cuprinse între
vîrsta de 20-39 ani şi constituie 71,4% din numărul total de cazuri înregistrate. Din numărul total
59
de cazuri, vîrstei cuprinse între 15-19 ani îi revine o cotă de 10,4%; 20-24 ani – 23,8%; 25-29
ani – 20,8%; 30-39 ani – 26,8%; 40-49 ani – 8,9%; persoanelor cu vîrsta de 50 ani şi mai mult
revenindule cota de 8,9% (fig. 2).
Figura nr.2 Structura cazurilor înregistrate prin infecţia HIV/SIDA în raionul Orhei
în perioada anilor 1996-2010 după grupele de vîrstă
Pe calea sexuală au fost infectaţi 97,0 % din persoanele HIV pozitive, în cîte 1,5% cazuri
infecţia a fost transmisă prin drogare şi pe cale homosexuală.
Conform datelor anchetării epidemiologice s-a constatat, că infecţia HIV/SIDA, în raion, a
fost importată în 80,5% cazuri din Federaţia Rusă şi doar în 19,4% cazurile înregistrate poartă un
caracter indigen, bolnavii achiziţionînd maladia de la persoane HIV pozitive, venite de peste
hotare, practicînd contacte sexuale multiple, întîmplătoare, fără a utiliza mijloace de protecţie
individuală.
Concluzii
Reieşind din cele expuse putem menţiona, că nivelul înalt de infectare se menţine pe calea
sexuală, importată de peste hotare, la persoane de vîrsta reproductivă, atît printre femei cît şi
printre bărbaţi, cu extinderea în sectorul rural.
Obiectivele principale fiind extinderea promovării modului sănătos de viaţă printre vîrstele
„ţintă” (tineret), din toate localităţile, preponderent sectorul rural şi efectuarea investigaţiilor de
laborator la HIV/SIDA, prin consiliere a persoanelor tinere.
Bibliografie
1. Chiriac Tatiana. Analiza epidemiologică a cazurilor de deces a persoanelor cu infecţie
HIV/SIDA din mun. Chişinău // Materialele Conferinţei ştiinţifico-practice dedicate
jubileului de 15 ani de la integrarea Serviciului sanitaro-epidemiologic al municipiului
Chişinău, Chişinău, 2007, p.180
2. Docova Alina, Ceban Zinaida. Unele aspecte epidemiologice a infecţiei HIV Sida şi a
tuberculozei evolutive // Masterialele Conferinţei „CMP Chişinău trecut, przent şi viitor”.
Chişinău, 2009, p.200
3. Gheorghiţa Şt., Dobreanschi V., Stratulat Silvia, Rotari Ecaterina, Dmitrienco Valeria.
Standartizarea activităţilor în domeniul HIV/SIDA // Materialele Congresului V al
igieniştilor, epidemiologilor şi microbiologilor din Republica Moldova, Volumul II B,
Epidemiologia, Microbiologia, Parazitologia. Chişinău, 2003, p.126
4. Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova Nr. 1143 din 16.12.2010 privind aprobarea
Programului naţional de prevenire şi control al infecţiei HIV/SIDA şi infecţiilor cu
transmitere sexuală pentru anii 2011-2015.
5. Ionaşcu Gabriela. Aplicarea metodelor de modelare şi a intrumentelor epidemiologice
pentru modelarea scenariilor de cost-eficienţă a strategiilor de combatere a infecţiei cu
60
HIV/SIDA în Republica Moldova // Anale ştiinţifice USMF „Nicolae Testemiţanu”,
Ediţia X-a. Vol.2. Chişinău, 2009, p.180
6. Legea Republicii Moldova nr.23 din 16.02.2007 cu privire la profilaxia infecţiei
HIV/SIDA
7. Prisacari Viorel, Nemerenco Ala, Gramma Rodica s.a. Ghidul „Reducerea stigmei şi
discriminării în infecţia HIV”. Chişinău, 2009, 148 p.
ASPECTE EPIDEMIOLOGICE ALE MORBIDITĂŢII PRIN TUBERCULOZĂ ÎN

REPUBLICA MOLDOVA
Alexandru Buga, Veronica Beschieri, Adrian Cotelea
Catedra Epidemiologie USMF „Nicolae Testemiţanu”
Summary
Epidemiological aspects of tuberculosis morbidity in the Republic of Moldova
In order to enhance the epidemiological situation with regard to Tuberculosis (TB) in the
Republic of Moldova there has been determined the dynamic of morbidity and some actual
aspects which are characteristic to Tuberculosis that need to be carefully analysed in order to
solve the Tuberculosis issue. Currently one of the main cases which contribute to the worsening
of the epidemiological situation and of TB control in the Republic of Moldova is the
phenomenon of drug resistance.
Rezumat
În scopul optimizării situaţiei epidemiologice prin Tuberculoză (TB) în Republica
Moldova, a fost apreciată dinamica morbidităţii şi unele aspecte actuale caracteristice
tuberculozei, care necesită a fi studiate detaliat, în vederea soluţionării problemei tuberculozei.
Una din cauzele principale care contribuie la agravarea situaţiei epidemiologice în Republica
Moldova şi a controlului TB la etapa actuală este fenomenul rezistenţei medicamentoase.
Cuvinte cheie: Tuberculoză (TB), Tuberculoză multirezistentă (TB MDR).
Actualitatea
Conform datelor Organizației Mondiale a Sănătăţii (OMS) 1/3 din populaţia globului este
infectată cu M.tuberculosis. În acest context, tuberculoza rămâne a fi şi astăzi un pericol de
sănătate publică pentru cea mai mare parte a populaţiei planetei, fiind o boală cu o morbiditate şi
o letalitate ridicată. Tuberculoza este a doua maladie printre bolile infecţioase care duc la
mortalitatea adulţilor, numărând anual în lume aproximativ 2 milioane de decesuri. În acest
context, OMS a declarat tuberculoza o urgenţă globală. Cauzele care au contribuit la creşterea
bruscă a indicilor epidemiologici ai acestei infecţii în majoritatea ţărilor sunt multiple, cum ar fi:
diminuarea rezistenţei generale a sănătăţii, radiaţia, poluarea mediului ambiant, migraţia, infecţia
HIV/SIDA ş.a.
Din anul 1990 şi până în prezent, incidenţa şi mortalitatea prin tuberculoză în Republica
Moldova, s-a majorat de 3-4 ori. În acelaş timp, Republica Moldova este printre cele mai afectate
ţări din Europa. În ţară este introdusă strategia DOTS, care stă la baza Programului Naţional de
control şi profilaxie al tuberculozei. Depistarea şi diagnosticul pacienţilor cu tuberculoză este
efectuat de mai mulţi lucrători medicali din domeniul ocrotirii sănătății, dar preponderent de
medicina primară şi serviciul ftiziopneumologic.
Suferinţele pricinuite populaţiei planetei de către M.tuberculosis sunt extrem de mari. Ele
depăşesc suma daunelor provocate de toate celelalte bacterii luate împreună. Previziunile
optimiste din anii 70 ai secolului trecut, conform cărora tuberculoza va deveni o boală a
trecutului prin creşterea nivelului de trai, au fost infirmate de datele statistice ale anilor ce au
urmat. După succesele considerabile obținute în combaterea tuberculozei pe parcursul a mai
61
multe decenii ale secolului trecut (această maladie era considerată o infecție în curs de eradicare
cu 20-30 ani în urmă), iată că în secolul XXI această afecţiune reapare pe plan mondial, dar de
această dată cu consecințe mult mai grave. În anul 1993 OMS declara tuberculoza urgenţă
sanitară pe plan mondial, în condiţiile în care anual se înregistrează aproximativ 9 milioane de
cazuri noi şi 2 milioane de decese cauzate de această afecţiune.
Tuberculoza este cea mai răspândită şi mai persistentă boalã infecţioasă la om. Este
stabilit că aproximativ o treime din populaţia globului pământesc este infectată cu germeni
infecţioşi ai tuberculozei. OMS estimează anual circa 8 milioane de cazuri noi de tuberculoză
activă şi aproximativ 3 milioane de decese prin tuberculoză. În acelaş timp se constată o
incidenţa înaltă prin tuberculoză şi în Republica Moldova, care reprezintă o problemă gravă de
Sănătate publică. În cele mai multe studii se menţionează afectarea prioritară cu tuberculoză a
unor grupuri de populaţie, inclusiv sociale. De remarcat că, în prezent tuberculoza reprezintă o
problemă de sănătate pentru toate categoriile de populaţie, incidenţa fiind în funcţie de
apartenenţa socială, cu o afectare mai avansată a unelor categorii vulnerabile de populaţie. În
acelaşi timp, tuberculoza este o afecţiune radicală pentru pacienţiii cu boli cronice, care pot
agrava starea de sănătate şi face dificilă menţinerea regimului de tratament şi întreţinere a
acestora. În special se face dificilă situaţia în cazul când afectaţi de tuberculoză sunt pacienţii cu
infecţia HIV/SIDA, boli cronice ale sistemului gastrointestinal (hepatite cronice, ciroze), boli
cronice ale sistemului cardiovascular, boli oncologice, etc. Se stabileşte o predispoziţie directă
pentru unele categorii de pacienţi cu unele patologii infecţioase către tuberculoză, pe prim plan
stabilindu-se pacienţii cu infecţia HIV/SIDA. În acelaşi timp, este stabilit faptul că pentru
Republica Moldova infecţia HIV/SIDA, bolile sexual transmisibile şi tuberculoza sunt probleme
prioritare de Sănătate publică. Totodată unele categorii de populaţie sunt vulnerabile către toate
aceste infecţii.
Se consideră că, până în anul 2015, în lumea întreagă, este prevăzută o creştere a
numărului cazurilor de tuberculoză până la 10 milioane anual, tendința de creştere menținându-
se şi în ceea ce priveşte numărul deceselor cauzate de această afecţiune (conform autorilor
S.Matcovschi şi D.Sain), ceea ce alarmează şi mai mult specialiştii din domeniul sănătății
publice.
Obiectivele
1. Studierea evoluţiei morbidităţii prin tuberculoză în Republica Moldova
2. Aprecierea spectrului de rezistenşă a micobacteriilor în dinamica
3. Determinarea grupuirilor de risc (vârstă, contingente şi alte criterii epidemiologice)
În scopul realizării obiectivelor lucrării, ne-am propus un studiu descriptiv, unde în
calitate de sursă de informaţie a servit sistemul electronic SIME TB. În acelaşi timp, informaţia
inclusă privitor la morbiditatea prin TB a fost prelucrată statistic, matematic şi epidemiologic.
Rezultatele studiului au fost filtrate în secţia de Monitorizare şi Evaluare a Tuberculozei din cadrul
IMSP Institutul de Ftiziopulmonologie „Chiril Draganiuc”.
Este constatat că, cauzele principale a majorării incidenţei şi mortalităţii prin TB în
Republica Moldova sunt criza socio-economică, migraţia masivă a populaţiei, şomajul şi stresul
social la care este expusă societatea. Factorii socio-economici negativi predomină esenţial
(90%) cei medicali (10%). În general, mai mult de 80% din bolnavii depistaţi nu sunt încadraţi în
câmpul muncii.
Conform recomandărilor OMS situaţia epidemiologică prin tuberculoză se estimează în
conformitate cu incidenţa cazurilor notificate în regiune şi poate fi:
· 1 la 100 000 populaţie - situaţie epidemiologică foarte bună
· 10 la 100 000 populaţie - bună
62
· 10-30 la 100 000 populaţie - sub control
· 30-50 la 100 000 populaţie - pericol de endemie
· 50-100 la 100 000 populaţie - endemie
· > 100 la 100 000 populaţie - epidemie
În anul 2000 incidenţa numărului total de cazuri prin TB a fost de 2935 de îmbolnăviri
(68,5 cazuri la 100 mii populaţie). În anul 2001 incidenţa creşte comparativ cu anul precedent,
atingând 3820 de cazuri (89,4 cazuri la 100 de mii). Incidenţa maximă a morbidităţii prin
tuberculoză a fost înregistrată în anul 2005, fiind de 133,9 cazuri la 100 mii populaţie (5632
cazuri de îmbolnăviri). În următorii 5 ani apare o stabilitate, dar cu tendinţa spre diminuare,
respectiv: în anul 2006 au fost 5471 cazuri, anul 2007 au fost 5325 cazuri, anul 2008 cu 4936
cazuri, în 2009 — 4744 cazuri şi în anul 2010 — 4632 cazuri (132,5, 129,5, 120,5, 116,0, 113,2
la 100 mii de populaţie).
Fig.1. Incidenţa prin Tuberculoză în RM, anii 2000-2010 (la 100 de mii de populaţie).
În anul 2000, tuberculoza sensibilă alcătuia 70,9%, tuberculoza rezistentă 29,1% şi

tuberculoza MDR 5%, deja către anul 2010 TB sensibilă a a dim,inuat către 56%, în timpul când
TB rezistentă şi TB MDR constituea 44%. Cele menţionate presupune că anual în ţară sunt
supuşi unui tratament inutil timp de 2-3 luni (până la stabilirea diagnosticului de TB MDR) peste
1000 de bolnavi.
În actualul studiu au fost examinaţi 3849 pacienţi. Astfel cea mai înaltă incidenţă prin TB
s-a constatat în grupa de vârstă 35-44 ani, constituind 26,5% din totalul de cazuri. Pe locul doi se
plasează grupa de vârstă 45-54 ani, cu o cotă de 25,8% şi respectiv, locul III revine grupei de
vârstă 25-34 ani, constituind 24,4%. Grupele de vârstă 15-24 ani şi 45-54 ani au înregistrat
aproximativ aceiaşi cotă (9,9% şi 9,2%). Persoanele cu vârsta de 65 de ani şi mai mare au avut o
cotă de îmbolnăvire redusă (3,7%) şi corespunzător, ce-a mai mică cotă a fost înregistrată în
grupa de vârstă 0-14 ani, constituind 0,5%.
Printre principalii factori de risc în tuberculoză s-a constatat migrarea populaţiei.
Persoanele revenite în ţară, eventual infectate în ţara de aflare temporară, frecvent îşi are
importanţa epidemiologică în calitate de sursă de infecţie. Până la 15,35% (587 pacienţi) au
confirmat faptul că în timpul îmbolnăvirii s-au aflat peste hotarele Republicii, 84,63% (3211
pacienţi) susţin că nu au fost peste hotare. Migraţia excesivă a populaţiei şi lipsa unui control
adecvat al migraţiei poate duce la creşterea acestui procent. O parte dintre persoanele infectate
cu tuberculoză au «importat» boala de peste hotare. De cele mai dese ori, din ţările ex–sovietice,
unde pleacă la munci sezoniere. Este demonstrat că cei mai mulţi bolnavi de tuberculoză revin
din Rusia şi alte ţări CSI. Pe lângă faptul că cetăţenii noştri vin deja infectaţi, o buna parte dintre
ei suferă de tuberculoză hiperavansată - forme distructive de tuberculoză.
63
Fig.3. Dinamica Tuberculozei după spectrul rezistenţei în RM, anii 2000-2010.
Fig.5. Rata îmbolnăvirii pacienţilor după vârstă în RM (anul 2010).
În Republica Moldova tuberculoza este practic înregistrată în toate raioanele, în acelaşi

timp se constată o diferenţiere nesemnificativă a tuberculozei în diferite regiuni geografice ale
ţării, cele mai afectate raioane fiind cele din centrul republicii. Considerăm că, pentru explicarea
acestui fenomen e necesar de efectuat un studiu epidemiologic analitic mai amplu.
Concluzii
1. În Republica Moldova, tuberculoza este o problemă de sănătate publică;
2. Tuberculoza în continuare rămâne a fi o boală socială.
3. La etapa actuală, tuberculoza rezistentă şi multirezistentă prezintă o problemă majoră pentru
Republica Moldova, cu consecinţe grave atât din punct de vedere a sănătăţii publice, cât şi cu
impact asupra economiei ţării.
64
4. Prevalenţa rezistenţei antituberculoase primare (caz nou) s-a majorat considerabil pe parcursul
ultimilor 5 ani. Tuberculoza rezistentă sa majorat din anul 2000 pînă în anul 2010 de 2 ori, iar
MDR-TB de 5 ori.
5. Din perspectiva Sănătăţii publice, tratamentul incomplet şi slab supravegheat a tuberculozei
este mult mai periculos decât lipsa acestuia.
Bibliografie
1. Aurelia Ustian, Valentina Vîlc, Stela Kuliciţkaia, Valeriu Crudu, Alexandru Zbanţ,
„Ftiziopulmonologie, ghid”, Chişinău 2008.
2. Balabanova Ia. et al., Analysis of risk factors of the occurrence of drug resistance in patients
with tuberculosis from civil and penitentiary sectors in the Samara Region. Probl Tuberk
Bolezn Legk, 2005(5): p. 25-31.
3. Blöndal, K., Barriers to reaching the targets for tuberculosis control: multidrug-resistant
tuberculosis. Bull World Health Organ, 2007. 85(5): p. 387-90.
4. Centrul de Analiză şi Investigaţii Sociologice, Politologice şi Psihologice „CIVIS”, „Gradul
de informare a populaţiei privind Tuberculoza”, Chişinău 2004.
5. Covalenco I. Ftiziologie. Chişinău 1993.
6. Crudu Valeriu, „Instrucţiuni metodice,organizarea serviciului microbiologic în diagnosticul
tuberculozei în cadrul strategiei DOTS: Examenul microscopic, Examenul prin cultură”,
Chişinău 2006.
7. Crudu Valeriu, Nicolae Moraru, „Instrucţiuni metodice, organizarea serviciului microbiologic
în diagnosticul tuberculozei în cadrul strategiei DOTS: Testarea sensibilităţii M. Tuberculosis,
controlul infecţiei în laboratoarele de tuberculoză”, Chişinău 2007.
8. Crudu Valeriu. Prevalence of drug resistance tuberculosis in the Republic of Moldova during
the 1995-2005 // European Respiratory Society Annual Congress 2007, Stockholm. 2007, p.
336
9. Crudu Valeriu. The anti-tuberculosis drug resistance trends over the last 10 years in the
Republic of Moldova. // International Journal of Tuberculosis and Lung Diseases. v.9, nr. 10,
2006, p.124. (0,1). Paris
10. Crudu Valeriu. Interim Policy Guidance on Drug Susceptibility Testing // American Journal
of Respiratory and Critical Care Medicine, V.169,nr.7, April 2004, p. 136
UNELE ASPECTE EPIDEMIOLOGICE ALE HEPATITEI VIRALE C

ÎN REPUBLICA MOLDOVA ÎN PERIOADA ANILOR 1992 – 2010
Petru Iarovoi 1, Luminiţa Guţu 2, Marina Isac 1, Octavian Sajen 1
Laboratorul epidemiologia hepatitelor virale, CNSP 1,
Catedra Epidemiologie, USMF “Nicolae Testemiţanu” 2
Summary
Some epidemiological aspects of viral hepatitis C in the Republic of Moldova
during 1992-2010
Viral hepatitis C is an acute problem of public health in Moldova. In the article are
presented data on the evolution of the acute viral hepatitis C morbidity in Moldova for the period
1992-2010. Is also presented the territorial distribution of acute HCV infection compared with
HIV/AIDS, possible ways of getting hepatitis C virus and the ways of it achievement.
Rezumat
Hepatita virală C reprezintă o problemă acută de sanătate publică pentru Republica
Moldova. În articol sunt prezentate date, privind evoluţia morbidităţii prin hepatită virală C acută
în Republica Moldova în perioada anilor 1992 – 2010. De asemenea, este prezentată şi distribuţia
65
teritorială a HVC acute în comparaţie cu infecţia HIV/SIDA. Totodată, în articol sunt evaluate şi
analizate căile posibile de achiziţionare a virusului hepatitiei virale C de către populaţia
republicii.
Actualitatea
Se presupune, că virusul hepatitei C a pătruns în populaţia umană cu circa 300 ani în urmă,
dar creşterea bruscă a morbidităţii prin această maladie a început să fie înregistrată la sfârşitul
secolului XX. Conform estimărilor recente ale OMS, circa 200 milioane de persoane sau 3% din
populaţia mondială este infectată cu virusul hepatic C (VHC), anual, la nivel mondial
înregistrându-se 3-4 milioane cazuri noi de hepatită de acest tip. Din punct de vedere al
repartiţiei geografice, se individualizează 4 arii de prevalenţa:
- prevalenţă foarte joasă – înregistrată în Anglia, ţările Scandinave;
- prevalenţa joasă (0,2 – 1%) – apreciată în ţările din Vestul Europei, America de Nord şi
Australia
- ca prevalenţa intermediară (1,1-5%) – calificată în ţările din Estul Europei, bazinul
Mediteranian, Asia, Egipt.
- prevalenţa înaltă (6 -10%) – înregistrată în ţările Africii Subsahariene, Asiei de Sud-Est,
Bazinulului Amazonian [3, 5].
Conform datelor din literatură, prevalenţa infecţiei cu virusul HVC în populaţia din
Republica Moldova se estimează a fi de circa 5,0%, ceea ce permite direcţionarea republicii în
grupul statelor cu prevalenţă intermediară a hepatitei virale C în populaţie [2].
La nivel global, numărul persoanelor afectate de virusul hepatitei C este în creştere
continuă. Anual, circa 86.000 de europeni devin victime ale hepatitei C, ceea ce permite plasarea
acestei infecţii în topul problemelor de sănătate publică în Europa. Actualmente în România sunt
înregistrate peste 1 milion de cazuri cu VHC (rata prevalenţei fiind de 4,9%), ceea ce constituie
circa 10% din populaţia Europei. La fel şi în Spania a fost identificat 1 milion de persoane
infectate cu VHC, ceea ce reprezintă circa 2% din populaţia acestei ţări. Totodată în Franţa
numărul persoanelor cu VHC este de 600.000, ceea ce constituie circa 1% din populaţia generală
a acesteia. Conform estimărilor recente, în ţările Europei de Vest numărul persoanelor cu infecţia
cronică provocată de virusul hepatic C este de aproximativ 5 milioane, din care 40% sunt în
stadiul final de ciroză hepatică, iar 30% fiind candidaţi la transplant hepatic. În SUA circa 3,5
milioane de persoane au infecţie cronică cu virus hepatic C, anual înregistrându-se peste 150.000
cazuri noi [1, 4].
Obiectivele
1. Studierea dinamicii procesului epidemic prin HVC acute în populaţia Republicii Moldova pe
perioada anilor 1992-2010.
2. Analiza distribuţiei teritoriale a HVC acute la nivel republican.
3. Identificarea căilor principale de transmitere a virusului hepatitei C în populaţia Republicii
Moldova.
Material şi metode
În conformitate cu obiectivul studiului a fost efectuată analiza retrospectivă a morbidităţii
prin hepatită virală C acută în Republica Moldova pe perioada anilor 1992 – 2010. Baza de date,
constituită dintr-un număr total de 3189 cazuri de hepatită virală C acută raportate, a fost
selectată din materialele Centrului Naţional de Sănătate Publică a Ministerului Sănătăţii a
Republicii Moldova (registrele anuale cu indicatori sanitaro-epidemiologici). Rezultatele
studiului epidemiologic retrospectiv au fost expuse unei analize matematice computerizate cu
utilizarea programului Excel Office 2007.
În scopul determinării legităţilor de dezvoltare a procesului epidemic în studiu au fost
utilizate metodele clasice de analiză statistică retrospectivă a morbidităţii anuale şi multianuale,
66
Pentru identificarea căilor prin care s-a realizat transmiterea HVC acute în populaţia republicii
am studiat informaţia din formularele de anchetare epidemiologică nr./N. 357/e – hep.
Hepatita virală C a început a fi oficial înregistrată începând cu anul 1991. Pentru evaluarea
dinamicii procesului epidemic prin HVC, analizei detaliate au fost supuse datele morbidităţii prin
această maladie din ultimii 19 ani. În această perioadă (anii 1992 – 2010) a fost înregistrat un
număr total de 3189 persoane infectate cu VHC (tab.1).
Tabelul 1
Morbiditatea prin HVC
în Republica Moldova, anii 1992-2010.
o o
Anii total cazuri /oooo Anii total cazuri /oooo
1992 69 1,58 2002 124 2,91
1993 160 3,68 2003 117 2,76
1994 270 6,21 2004 125 2,96
1995 261 6,00 2005 133 3,15
1996 336 7,77 2006 124 2,95
1997 211 4,89 2007 113 2,75
1998 264 6,14 2008 199 4,85
1999 187 4,35 2009 88 2,15
2000 159 3,72 2010 99 2,42
2001 150 3,52 Total 3189
La analiza cazurilor am observat, că în perioada anilor 1992 – 2000 morbiditatea prin

hepatită virală C acută în populaţia Republicii Moldova înregistrează o tendinţă evidentă de
descreştere (tab.1, fig.1).
Fig. 1. Dinamica morbidităţii prin hepatită virală C în Republica Moldova

în perioada anilor 1992-2010.
Totodată, la analiza detaliată a indicatorilor, a fost constatată o majorare a acestora

începând cu anul 1992 de la 1,58 o/oooo până la 7,77 la o/oooo înregistrate în anul 1996, ceea ce a
constituit o creştere de 4,9 ori a incidenţei. Dat fiind faptul că în anul 1996 a fost implementat în
practică diagnosticul specific de laborator prin determinarea anti-HCV prin reacţia
imunoenzimatică ELISA. Începând cu anul următor, 1997, nivelul morbidităţii prin HVC acută
se reduce, iar în populaţia republicii se identifică o tendinţă vădită de descreştere a numărului de
67
cazuri noi cu HVC, atingând în anul 2007 indicele de 2,75 o/oooo, sau o micşorare a incidenţei de
2,8 ori în timp de 10 ani. În ultimii trei ani (2008 – 2011) este înregistrat un număr diferit de
cazuri de HVC cu indici maximali în anul 2008 – 4,85 o/oooo. Pentru anul 2011 este pronosticată o
morbiditate de 2,85 o/oooo, cu un maxim probabil de 3,62 o/oooo şi minim probabil de 2,52 o/oooo
(calculele au fost efectuate după metoda pătratelor mici).
Analizând datele statistice ce ţin de distribuţia teritorială a morbidităţii prin hepatită virală
C acută pe anul 2010, putem conchide că hepatita virală C, deşi neuniform, este răspândită pe
întreg teritoriul republicii, iar nivelul morbidităţii prin HVC în teritorile administrative ale
Republicii Moldova este foarte diferit.. O intensitate mai însemnată a numărului de persoane cu
HVC acută este observată în zona de Nord şi în teritoriile din Est a ţării în comparaţie cu zonele
de Sud şi Centru. Astfel s-au consemnat teritorii administrative cu un nivel ridicat al incidenţei:
aşa ca municipiul Bălţi cu 8,10 o/oooo, raionul Rîşcani cu 7,07 o/oooo şi municipiul Chişinău cu
3,82 o/oooo. Totodată, sunt teritorii administrative cu o incidenţă scăzută a HVC aşa ca raionul
Orhei cu 0,79 o/oooo, raioanele Cimişlia şi Cantemir cu a câte 0 cazuri noi înregistrate în anul
supus studiului.ţinând cont de particularităţile epidemiologice ce ţin, în special, de modul şi căile
de transmitere a virusul hepatic C şi HIV, cât şi de faptul că, conform datelor literaturii, circa 60-
70% din cei infectaşi cu HIV/SIDA au infecţie cu HVC asociată, am realizat analiza comparativă
a distribuţiei teritoriale prin afecţiunile menţionate. Datele obţinute au demonstrat, ca există
similitudini între infecţia HIV/SIDA şi HVC şi în aspectul distribuţiei lor teritoriale (fig.2). În
ceia ce priveşte incidenţa infecţiei HIV/SIDA pe teritoriul republicii, putem constata că cele mai
afectate cu HIV teritorii administrative sunt municipiul Bălţi cu o incidenţă de 33,75 o/oooo,
municipiul Chişinău 5,09 o/oooo şi raioanele de est cu 26,28 o/oooo. Un nivel al morbidităţii minim
al infecţiei HIV/SIDA a fost înregistrat în următoarele raioane: Basarabeasca, Cimişlia şi Ocniţa,
în aceste teritorii administrative incidenţa infecţiei HIV/SIDA a fost 0 cazuri noi înregistrate.
Studiind datele prezentate privind incidenţa HVC acute şi a infecţiei HIV/SIDA în Republica
Moldova în anul 2010, putem conchide că există similitudini între răspândirea celor două infecţii
pe teritoriul ţării. Pentru ambele infecţii teritoriile cele mai afectate au coincis, acestea fiind
municipiile Bălţi şi Chişinău şi raioanele din stânga Nistrului (fig. 2).
Hepatita virală C
acută
Infecţia HIV/SIDA
Fig. 2. Incidenţa hepatitei virale C acute şi a infecţiei HIV/SIDA în teritoriile

administrative ale Republicii Moldova în anul 2010.
De asemenea a fost supusă analizei şi morbiditatea prin HVC acută după mediul de trai al
persoanelor infectate. Astfel, în perioada de referinţă, anii 1992 – 2010, din cele 3189 cazuri de
HVC acută înregistrate, 2208 au fost înregistrate în mediul urban şi 981 în cel rural, cu o pondere
de 69,24% şi 30,76% respectiv. În ceea ce priveşte infecţia HIV/SIDA, se observă aceiaşi
situaţie. Deşi în ultimii ani a fost înregistrată o evoluţie evidentă a epidemiei din mediul urban în
68
populaţia rurală, ponderea acesteia rămâne a fi oricum mai mică în comparaţie cu cazurile
înregistrate în urbe şi în perioada anilor 2001 – 2008 a constituit 32,2% faţă de 67,8% respectiv.
Această situaţie poate fi explicată prin faptul că în rândul populaţiei din mediul de trai urban
transmiterea VHC s-a realizat prin calea artificială de transmitere, mai cu seamă ca urmare a
utilizării de droguri injectabile.
În cadrul studiului au fost analizate căile posibile de transmitere VHC. Ca urmare a
analizei a 73 formulare de anchetare epidemiologică a cazurilor de hepatită virală C acută am
stabilit, că din totalul de 73 cazuri studiate în 37 cazuri (50,7%) este implicată calea artificială de
transmitere şi doar în 6 cazuri (8,2%) - cea naturală. Totodată, în 30 cazuri (41,1%) nu a fost
determinat modul de achiziţionare a virusului hepatic C sau datele referitor la acest fapt au lipsit.
Din cele 43 cazuri în care a fost stabilită calea de infectare cu VHC în 37 cazuri sau 86,1%
infectarea a avut loc pe cale artificială (inclusiv pe cale habituală în10,8% persoane, pe cale
nosocomială - 83,8%, iar în 5,4% cazuri infectarea s-a realizat pe calea asociată cu utilizarea
drogurilor intravenos. Calea naturală a fost incriminată în 13,9% cazuri respectiv (fig.3). De
menţionat, că în rândul celor 73 persoane cu HVC, au fost identificate 8 cazuri (11,0 %) în
familiile cărora sunt persoane AgHBs – pozitive.
13,9%
86,1%
5,4 10,8 83,8
Fig. 3. Ponderea diferitor căi de transmitere în realizarea infectării artificiale cu HVC în

Republica Moldova.
În particular calea nosocomială a fost realizată: prin administrarea infuziilor şi efectuarea

transfuziilor de sânge în 8 cazuri (15%), prin intermediul serviciilor stomatologice în 12 cazuri
(22,6%), prin manipulaţii ginecologice – 3 cazuri (5,7%), prin intervenţii chirurgicale – 10 cazuri
(18,9%), prin intervenţii endoscopice – 2 cazuri (3,8%), injecţii parenterale în 15 cazuri (28,3%)
şi ca rezultat al expunerii profesionale în 3 cazuri (5,7%) (fig.4).
Fig. 4 Frecvenţa depistării căii de transmitere a hepatitei virale C asociată cu diferite

intervenţii medicale.
69
Concluzii
1. Morbiditatea prin HVC în Republica Moldova în perioada anilor 1992-2010 înregistrează o
tendinţă evidentă de descreştere, cu indice maximal de 7,77 o/oooo înregistrat în anul 1996 şi
2,42 o/oooo în anul 2010.
2. Pe teritoriul republicii morbiditatea prin HVC are o distribuţie neuniformă, de la nici un caz
de HVC în raioanele Anenii-Noi, Leova, Taraclia până la 8,10 o/oooo înregistrate în mun. Bălţi.
Pentru Republica Moldova există similitudini în distribuţia teritorială şi după mediul de trai al
persoanelor infectate a HVC acute şi a celor cu infecţia HIV/SIDA.
3. Cea mai răspândită cale de infectare cu VHC în populaţia republicii este cea artificială,
identificată în 50,7% cazuri. La rândul său aceasta fiind realizată prin calea nosocomială în
83,8% cazuri (inclusiv în 30% cazuri achiziţionarea a VHC a fost realizată prin intervenţiile
parenterale, în 22,6% cazuri - prin servicii stomatologice şi în 18,9% cazuri - în rezultatul
intervenţiilor chirurgicale.
Bibliografie
1. Diagnosticul de laborator al hepatitelor virale B, C şi D (instrucţiuni metodice),
Chişinău 2007, p. 20-42.
2. Drobeniuc J., Hutin Y., Iarovoi P., et. al., Prevalence of hepatitis B, D and C virus
infections among children and pregnant women in Moldova: additional evidence
supporting the need for routine hepatitis B vaccination of infants. Epidemiol. Infect 1999,
123:463-464.
3. Ghid de supraveghere şi control în infecţiile nosocomiale, ediţia II, 2009, p. 39-53.
4. Koff R.S., Hepatitis С. In: Infectious Disease, Gorbach S.L., Barlett J.G., Blacklow N.R.
(coord.), Saunders Co., Philadelphia, 1998, 894-87.
5. Pagliaro L., Peri V., Linea C. et al., Natural history of chronic hepatitis C, Ital J.
Gastroenterol Hepatol, 1999, 31, 28-44.
6. Prisacari V., Guţu L., Particularităţile epidemiologice şi evolutive a procesului epidemic
în infecţia HIV în Republica Moldova (perioada 1987 - 2006). Curierul medical.
Chişinău, 2008. Nr. 4 (304). P.51-59.
UNELE ASPECTE CLINICO-EPIDEMIOLOGICE ŞI IMPACTUL FACTORILOR DE

RISC IN EVOLUȚIA HEPATITELOR VIRALE CRONICE
Viorel Prisacari, Angela Paraschiv, Oxana Constantinova
Catedra Epidemiologie USMF „Nicolae Testemiţanu”
Summary
Some clinic-epidemiological aspects and risk factors impact on
chronic viral hepatitis
At the beginning of the third millennium, chronic viral hepatitis continues to be a major
public health problem, worldwide and for Moldova as well, because of the spreading,
endemicity, increased morbidity and mortality, high rate of disability from chronicization. The
morbidity growth of the chronic viral hepatitis is determined by a number of risk factors.
Epidemiological study performed during 2008-2011 found that morbidity was increased
according to virus "B" which constitutes 47,66±3,12%. At the same time, was found that
aggravation of the infectious process occurs more frequently in the winter months. Also, was
determined the role of age, gender, associated pathologies to the basic diagnosis, the patient's
lifestyle in chronic viral hepatitis, and others.
70
Rezumat
La începutul mileniului trei, hepatitele virale cronice continuă a fi o problemă majoră de
sănătate publică, atât în plan global cât şi pentru Republica Moldova, datorită răspândirii,
endemicităţii, morbidităţii şi mortalităţii crescute, ratei înalte de invaliditate în urma cronicizării
infecţiei. Creşterea morbididăţii prin hepatite virale cronice este determinată de un şir de factori
de risc. Efectuând studiul epidemiologic am constatat că morbiditatea a crescut din contul
infectării cu virusul „B” constituind 47,66±3,12%. Totodată, s-a constatat că acutizarea
procesului infecţios are loc mai frecvent în lunile de iarnă. În aceeaşi ordine de idei, a fost
determinat rolul vârstei, genului, patologiilor concomitente diagnosticului de bază, modului de
viaţă a pacientului în cronicizarea hepatitelor virale cronice și altele.
Actualitatea
Hepatitele virale cronice prezintă la ora actuală una din cele mai serioase probleme medicale
şi socio-economice din Republica Moldova ( 3).
La moment această patologie ocupă locul 3 printre maladiile ce cauzează decesul, 60% din
care fiind persoane apte de lucru (1). În fiecare an, în diferite zone geografice a lumii, se
înregistrează peste 100 mii cazuri de hepatită fulminantă și 400 mii cazuri hepatită cronică (2,5).
Potrivit estimărilor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), circa 400 milioane sunt
purtători cronici cu riscul de a se infecta cu virusul hepatitei D şi prezintă o sursă potenţială de
infecţie pentru restul populaţiei (6, 4).
Analiza epidemiologică retrospectivă a fost realizată prin chestionarea a 256 pacienţi cu
hepatite virale cronice internaţi în secţia gastrologie a SCM „Sfînta Treime” în perioada anilor
2008-2011.
Au fost studiate fişele de observaţie a pacienţilor chestionaţi pentru a urmări dinamica
evoluţiei bolii. Pentru prelucrarea şi interpretarea datelor, s-au folosit metode statistico-
matematice şi computerizate. În studiu au fost aplicate metode tradiţionale de analiză
epidemiologică.
Rezultate
Studiul nostru include 256 pacienţi cu hepatite cronice internaţi în Spitalul Clinic
Municipal „Sfânta Treime” pe parcursul anului 2008-2010. În majoritatea cazurilor hepatitele
virale cronice au fost determinate de virusl „B” constituind 47,66±3,12% din morbiditatea
generală. Totodată, hepatitele provocate de virusul „C” au constituit 35,16±2,98%, iar asociaţia
dintre virusurile „B+C” şi „B+D” au constituit cîte 8,59±1,75% respectiv fiecare(tabel 1, fig. 1).
Tabel 1
Structura morbidităţii prin hepatite virale cronice cu diferită etioligie.
Provocate de:
Indicii Total
Virusul “B” Virusul “B+D” Virusul “C” Virusul “B+C”
Abs 122 22 90 22 256
% 47,66±3,12 8,59±1,75 35,16±2,98 8,59±1,75 100,00
t 15,26 4,90 11,78 4,90
P < 0,001 < 0,001 < 0,001 < 0,001
71
Fig. 1 Structura morbidităţii prin hepatite virale cronice cu diferită etioligie.
Pacienţii cu hepatite virale cronice mai frecvent au manifestat acutizări în luna ianuarie
(13,28±2,12%) şi luna aprilie (14,45±2,19%) ( Fig.2).
M=8,33
Lunile
Fig.2 Dinamica anuală a morbidităţii prin hepatite virale cronice
În scopul aprecierii mărimii creşterii sezoniere şi intensităţii acesteia au fost determinaţi

indexul sezonier, coeficientul sezonier şi indicele majorării sezoniere. Astfel, determinând
indicele sezonier în hepatite virale cronice, am constatat că lunilor de creştere le revin cu 1,34
cazuri mai mult comparativ cu celelate luni ale anului.
Totodată, coeficientul sezonier a constituit 57,42% pentru hepatite virale cronice. În
aceeaşi ordine de idei, am determinat că o pătrime din cazurile de hepatite virale cronice s-au
acutizat pe contul acţiunii factorilor sezonieri, coeficientul creşterii sezoniere constituind
27,01%.
Reieşind din aceste considerente este important de a intensifica aplicarea măsurilor de
profilaxie primară în peroada de toamnă pentru a preveni acutizarea hepatitelor virale cronice şi
trecerea acestora în continuare în ciroze hepatice.
Studerea rezultatelor chestionării pacienţilor cu hepatite virale cronice a permis constatarea
acutizării procesului infecţios în perioda de iarnă-primăvară. Acestor luni le revine circa 65% din
numărul total de pacienţi chestionaţi (fig.3).
72
%
Fig.3 Repartizarea cazurilor de hepatită virală cronică în funcţie de

anotimpul anului
Efectuând analiza distribuţiei sezoniere în hepatite virale cronice în funcţie de structura

etiologică am constatat că mai frecvent în perioada vării se acutizează cele provocate de virusul
„C”, alcătuind 48,94%, în perioada iernii, primăverii şi toamnei - cele provocate de virusul „B”,
alcătuind 41,56%, 55,06%, 48,83% respectiv (fig.4).
Fig. 4 Repartizarea cazurilor de hepatită cronică de diferită etiologie în funcţie

de anotimpul anului
S-a constatat că morbiditatea prin hepatite virale cronice creşte odată cu vârsta pacienţilor.
Astfel, morbditatea prin hepatite virale cronice a crescut de la 4,30±1,26% cazuri la pacienţii cu
vârsta cuprinsă între 20-29 ani până la 36,33±3,01% cazuri la pacienţii cu vârsta de 50-59 ani
(tabel 2, fig.5). După vârsta de 60 ani se observă o scădere a morbidităţii până la 7,42±1,63% la
pacienţii de vârsta de 70 ani şi mai mult.
73
Tabel 2
Distribuţia morbidităţii prin hepatite virale cronice în funcţie
de contingentele de vârstă.
Vârsta (ani)
Indicii Total
20-29 30-39 40-49 50-59 60-69 70 <
abs 11 39 62 93 32 19 256
% 4,30±1,26 15,23±2,24 24,22±2,67 36,33±3,01 12,50±2,06 7,42±1,63 100
t 3,39 6,78 9,04 12,08 6,04 4,52
P <0,001 <0,001 <0,001 <0,001 <0,001 <0,001
vîrsta
Fig. 5 Distribuţia morbidităţii prin hepatite virale cronice

în funcţie de vârsta pacienţilor.
În funcţie de structura etiologică s-a constatat că hepatitele virale cronice provocate de

virusul „B” predomină în toate categoriile de vârstă cu excepţia vârstei de 30-39 ani şi 60-69 ani
(fig. 6). Astfel, la 20-29 ani s-au înregistrat 54,55% cazuri, la 30-39 ani – 35,90%, la 40-49 ani –
51,61%, 50-59 ani – 51,61%, 60-69 ani – 43,75% şi 70 ani şi mai mult 42,11%. Hepatitele virale
cronice provocate de virusul „C” mai frecvent s-au înregistrat la pacienţii de vârsta 30-39 ani
(48,72%), 60-69 ani (46,87%) şi 70 ani şi mai mult(42,11%).
Hepatitele virale cronice provocate de asociaţia dintre virusul „B+C” mai frecvent s-au
manifestat la vârsta de 70 ani şi mai mult costituind 15,78%, iar asociaţia dintre virusul „B+D”
- la vârsta de 20-29 şi 40-49 ani a alcătuit 18,18% şi 14,52% respectiv (fig.6).
74
%
Fig. 6 Structura morbidităţii prin hepatite virale cronice de diferită etiologie

în funcţie de contingentele de vîrstă vîrsta
Din punct de vedere clinic este foarte important de a cunoaşte gradul de activitate a
procesului infecțios în funcția de expresivitatea sindromului de citoliză. Astfel, hepatita virală
cronică poate manifesta activitate minimală (ALAT și/sau ASAT ≤ 2 norme ), moderată (ALAT
și/sau ASAT >2 norme și <5 norme) şi maximală (ALAT și/sau ASAT ≥ 5 norme). Astfel, ne-
am propus să determinăm ponderea morbidităţii în raport cu expresivitatea sindromului de
citoliză (tabel 3, fig.7).
Tabel 3
Distribuţia morbidităţii prin hepatite virale cronice
în funcţie de activitatea bolii
Activitatea bolii
Etiologia Indicii Total
Minimă Moderată Maximală
abs 61 50 12 123
% 49,59±4,51 40,65±4,42 9,76±2,67 100
virusul “B”
t 10,99 9,17 3,64
P <0,001 <0,001 <0,001
abs 4 12 6 22
% 18,18±8,41 54,55±10,86 27,27±9,71 100
virusul “B+D”
t 2,61 5,02 2,80
P <0,05 <0,01 <0,05
abs 27 54 8 89
% 30,34±4,87 60,67±5,17 8,99±3,03 100
virusul “C”
t 6,22 11,17 2,96
P <0,001 <0,001 <0,01
abs 3 14 5 22
% 13,64±7,48 63,63±10,49 22,73±9,14 100
virusul “B+C”
t 1,82 6,06 2,48
P <0,05 <0,001 <0,05
abs 95 130 31 256
% 37,11±3,01 50,78±3,12 12,11±2,03 100
TOTAL
t 12,29 16,25 5,93
P <0,001 <0,001 <0,001
75
Am constatat că, în majoritatea cazurilor pacienţii cu hepatita virală cronică au manifestat
activitate moderată a procesului inflamator constituind 50,78±3,12% din numărul total de
pacienţi chestionaţi. În 37,11±3,01% pacienţii au manifestat activitate minimală. Totodată,
12,11±2,03% din cazuri au fost depistate deja în faza de activitate maximală a procesului
inflamator, fapt ce ne vorbeşte despre diagnosticarea tardivă a procesului de cronicizare din
hepatită virală cronică în ciroză hepatică (tabel 3, fig.7).
Fig. 7 Structura morbidităţii prin hepatite cronice virale în funcţie

de activitatea bolii
În funcţie de structura etiologică hepatita virală provocată de virusul „B” în majoritatea
cazurilor a fost depistată în faza de activitate minimală alcătuind 49,59±4,51% din totalul
pacienţilor cu aceeaşi patologie (tabel 3, fig.7). Hepatitele virale determinate de virusul „C” au
fost diagnosticate în faza de activitate moderată (60,67±5,17%). La fel în faza de activitate
moderată au fost diagnosticate şi hepatitele virale provocate de asociaţia de viruşi „B+D” şi
„B+C” constituind 54,55% şi 63,63 % respectiv fiecare.
1 - Dureri sub rebordul costal drept 5 – Vomă

2 – Greaţă 6 – Icter
3 – Inapetenţa 7 – Temperatura subfebrila
4 – Cefalee 8 – Urina întunecata
Fig. 8 Ponderea hepatitelor virale cronice în funcţie de semnele clinice

înregistrate la pacienţii cu hepatite virale cronice
76
În scopul determinării semnelor clinice de manifestare a bolii au fost selectate 8 criterii
de apreciere: dureri în rebordul costal drept, greaţa, vomă, inapetenţă, cefalee, icter,
temperatura subfebrilă, urina intunecată şi altele (fig. 8).
Mai frecvent pacienţii cu hepatite virale cronice au manifestat dureri în rebordul costal
drept (98,46%). Totodată, au fost determinate aşa semne clinice ca greaţă (43,08%), inapetenţa
(20%), cefalee (19,23%), vomă (10,77%), icter (10,77%), temperatura subfebrila (3,08%),
urina întunecată (0,77%) .
A fost estimat impactul patologiilor concomitente diagnosticului de bază asupra
cronicizării procesului inflamator în ficat (fig.9). Astfel, prognosticul este nefavorabil în cazul
prezenţei pancreatitei la pacienţii cu hepatite virale cronice, frecvenţa fiind determinată la
67,97±2,91% cazuri. În 33,59±2,95% cazuri pe lângă hepatita virală cronică pacienţii aveau şi
colecistită, 25,00±2,70% - hipertensiune arterială, 21,09±2,54% - gastrită, 11,33±1,95% - diabet
zaharat şi 6,64±1,55% – duodenită(fig.9).
%
1- Pancreatită 4- Gastrită
2- Colecistită 5- Diabet zaharat
3- Hipertensiunea arterială 6- Duodenită
Fig. 9 Ponderea hepatitelor virale cronice în funcţie de
prezenţa patologiilor concomitente
Analiza epidemiologică a morbidităţii prin hepatite virale cronice în funcţie de durata

bolii a constatat că ea poate fi de la câteva luni până la 10 ani şi mai mult (tabel 4 fig.10).
Totodată, în rezultatul analizei s-a constatat că hepatita virală cronică durează mai frecvent până
la 1-9 ani (43,36±3,09%).
Tabel 4
Distribuţia morbidităţii prin hepatite cronice virale în funcţie de durata bolii
Durata bolii Total
Indicii
0-9 luni 1-9 ani 10≤ ani
abs 54 111 91 256
% 21,09±2,54 43,36±3,09 35,55±2,99 100
t 8,27 13,99 11,88
P <0,001 <0,001 <0,001
77
%
Fig. 10 Structura morbidităţii prin hepatite virale cronice în

dependenţă de durata bolii.
Studiul epidemiologic a morbidității prin hepatite virale cronice în funcție de modul
stabilirii diagnosticului a fost efectuat pe 130 pacienți. Mai frecvent diagnosticul a fost sabilit
prin metoda pasivă, după apariţia semnelor clinice de boala alcătuînd 92,31±2,33% din cazuri,
această legitate este prezentă şi în raport cu structura etiologică a hepatitelor virale cronice
(tabel 5, fig. 11).
Tabel 5
Distribuţia morbidităţii prin hepatite cronice virale în funcţie
cum a fost stabilit diagnosicul
Provocate de:
Cum a fost Total Veridicitate
virusul virusul
stabilit virusul “B” virusul “C”
“B+D” “B+C”
diagnosticul
abs % abs % abs % abs % abs % t P
7,69±
Ocazional 4 6,67 1 9,09 5 10,42 0 0 10 3,29 <0,001
2,33
După apariţia
92,31
semnelor 56 93,33 10 90,91 43 89,58 11 100 120 39,5 <0,001
±2,33
clinice
TOTAL 60 100 11 100 48 100 11 100 130 100 25,6 <0,001
Fig. 11 Structura morbidităţii prin hepatite virale cronice virale în funcţie de

modul stabilirii diagnosicului
78
Majoritatea pacienților s-au adresat la medic în prima zi de boală 60,0±4,29% din numărul
total de pacienți studiați, după o săptămînă 28,46±3,95%, după o lună 10,77±2,71%, după
jumătate de an 0,77±0,76% (fig. 12).
Fig. 12 Structura morbidităţii prin hepatite virale cronice

în funcţie cînd s-a adresat la medic
E necesar de remarcat că evoluţia hepatitelor virale cronice în mare măsură depinde de

modul de viaţă a pacienţilor. Efectuând evaluarea gradului de acţiune a factorilor nocivi asupra
morbidităţii prin hepatite virale cronice am constatat că aceștia au contribuit la cronicizarea
patologiei în 46,0% cazuri din pacienții incluși în studiu. A fost studiat impactul următorilor
factori nocivi: alcoolul a cauzat cronicizarea hepatitelor cronice în 25,61% (fig.12), fumatul a
favorizat cronicizarea procesului inflamator în 5,15%, pacienţii ce întrebuinţează alcoolul şi
ţigările au constituit 13,24%. În 50,0% de cazuri pacienţii cu hepatite virale cronice nu au
menționat vicii dăunătoare.
%
Fig.12 Structura hepatitelor virale cronice în

raport cu factorii nocivi
Concluzii
1. Hepatitele virale rămân a fi o problemă prioritară pentru Republica Moldova;
79
2. Creșterea morbidității prin hepatite virale cronice are loc din contul pacienților
infectați cu virusul hepatitei „B”, alcătuind 47,66% cazuri din totalul morbidității;
3. Mai frecvent patologiile menționate se acutizează iarna și primăvara(30,08% și
34,76% respectiv), determinând necesitatea promovării modului sănătos de viață pentru
acești pacienți anume în această perioadă a anului;
4. Hepatitele virale cronice evoluează intens până la vârsta de 50-59 ani (cea mai afetată
vârstă), după care evoluează în ciroze hepatice.
5. În majoritatea cazurilor pacienții cu hepatite virale au fost depistați în faza moderată
de manifestare a procesului infecțios, constituind 50,78% cazuri.
6. Pronosticul evoluției hepatitelor virale cronice este nefavorabil la acțiunea
patologiilor concomitente diagnosticului de bază, factorilor nocivi, inclusiv alcoolul,
fumatul și asociația întrebuințării alcoolului și fumatului de către pacienți.
Bibliografie
1. IAROVOI P., ISAC M., VRÂNCEANU-BENEŞ A., „Actualitatea problemei hepatitei
virale B în plan global şi în Republica Moldova”, Anale ştiinţifice ale USMF
„N.Testemiţanu”, 2007 , p.184-190.
2. PRISACARI V., PARASCHIV A., Dinamica morbidităţii şi unele particularităţi
epidemiologice în hepatitele cronice, ciroze şi cancer hepatic primar în Republica Moldova.
Anale ştiinţifice ale USMF „Nicolae Testemiţanu”, Vol.2, 2009, Chişinău , ediţia a X-a
3. SPÎNU C., IAROVOI P., VRÂNCEANU-BENEŞ A., ISAC M, „Programul naţional de
combatere a hepatitelor virale B, C şi D în Republica Moldova – realizări şi perspective”,
Akademos, 2009
4. VRÎNCEANU-BENEŞ A., IAROVOI P., „Dinamica morbidităţii prin hepatite cronice şi
prin ciroze hepatice de origine virală B în Republica Moldova”, Curierul Medical, 2008, p.
18-20.
5. ЛИКИЙ И. В., СОЛОГУБ Т. В., СЕМЕНЯКО Н. А., „Структура заболеваемости
хроническими вирусными гепатитами в различных зонах Республики Молдова”,
Curierul Medical, 2009 г.
6. СЕМЕНЕНКО T. A., „Хронический гепатит В и проблема персистенции вируса с
позиций имунопатогенеза заболевания”, ЖМЭИ, 2009, стр. 33
EVALUAREA NIVELULUI DE CUNOȘTINȚE

A POPULAȚIEI DIN REPUBLICA MOLDOVA PRIVIND HEPATITELE VIRALE,
CIROZELE HEPATICE SI CANCERUL HEPATIC PRIMAR
Angela Paraschiv, Svetlana Zavtoni
Catedra Epidemiologie USMF„N.Testemițanu”
Summary
Evaluation of knowledge level of the population about viral hepatitis,
cirrhosis and liver cancer
Viral hepatitis has a significant public health problem worldwide. So far have not been sufficient
research done in this area that would study the level of knowledge, attitudes and behaviors of
various socio-demographic groups on viral hepatitis and would serve as a basis for interventions
to prevent transmission of viral hepatitis and reduce health risks. Thus, this study allowed the
determination of gaps in the RM population, their awareness and also allowed the determination
of erroneous knowledge of respondents regards viral hepatitis and liver cirrhosis. This study will
help to increase the knowledge of people across the pathologies mentioned above.
80
Rezumat
Hepatitele virale prezintă o problemă semnificativă pentru sănătatea publică din întreaga lume. Până
în prezent nu au fost efectuate cercetări suficiente în domeniu care ar studia nivelul de
cunoștințe, atitudinile și comportamentele diferitor grupuri socio-demografice referitor la
hepatitele virale și care ar servi drept bază pentru intervenții în vederea prevenirii transmiterii
hepatitelor virale și reducerii riscurilor de îmbolnăvire. Astfel, studiul dat a permis determinarea
lacunelor în rândurile populației RM, nivelul de informare a acestora și, totodată, a permis
determinarea cunoștințelor eronate a respondenților vizavi de hepatitele virale și cirozele
hepatice. Studiul dat va contribui la sporirea nivelului de cunoștințe a populației vizavi de
patologiile menționate.
Actualitatea
Pentru Republica Moldova hepatitele virale este una din problemele prioritare în domeniului
sănătății publice [2,3]. Acestea constituie o problemă complexă, care afectează toate
componentele societății și la soluționarea căreia este necesară multă competență, înalt
profesionalism suplinit cu o bază materială și tehnică eficientă [4]. Deși odată cu introducerea în
anul 1995 în Programul Național de Imunizări a vaccinării nou-născuților și copiilor, incidență
hepatitei virale B a fost redusă considerabil iar nivelul morbidității prin hepatita acută C și D
rămâne relativ constant în decursul ultimilor 5 ani, nivelul morbidității prin hepatita cronică a
sporit de mai mult de 2 ori și continuă să crească rapid[1,2,3]. Totodată, ținem să menționăm că,
până în prezent nivelul de cunoștințe, atitudinile și comportamentele diferitor grupuri socio-
demografice referitor la hepatitele virale lasă de dorit o ameliorare[1,5,6]. Din aceste
considerente, precum și spre sporirea nivelului de cunoștințe a populației despre hepatitele virale,
cirozele hepatice și cancerul hepatic primar studiul dat a fost focusat pe următoarele aspecte:
cunoștințe generale ale populației despre hepatite; cunoștințele populației despre simptomele
hepatitelor virale; despre căile de transmitere ale hepatitelor virale; despre tratamentul hepatitelor
virale; consecințele infectării cu virusurile hepatitelor virale și factorii care pot conduce la
agravarea stării persoanelor infectate.
Materiale și metode
Subiectul lucrării l-au constituit pacienții din secția Hematologie Pediatrică și Hematologie maturi a
Institutului Oncologic din Chișinău cu limitele de vârstă 15-65 de ani de pe întreg teritoriul
Republicii Moldova. Cercetarea a fost efectuată pe un eșantion de 121 de persoane. Rezultatele
cercetării au fost analizate prin metoda analizei computerizate conform metodei epidemiologice
retrospective tradiționale și metoda analizei comparative.
Rezultate
Studiul epidemiologic a inclus respondenţi atât din mediul urban (81,8%), cât și din mediul rural
(18,2%). Majoritatea respondenților aveau vârsta cuprinsă între 30-39 ani constituind 38,0%.
Totodată, personele cu vârsta de 40-49 ani au constituit 24,0%, 20-29 ani – 19,8%, 50-59 ani –
11,5%, 15-19 ani – 5% și mai mult de 60 ani – 1,6%. Din totalul persoanelor chestionate, 53,7%
au constituit genul masculin şi 46,3% genul feminin.
În vederea identificării nivelului de cunoştinţe al populaţiei despre hepatitele virale, ciroze şi cancer
hepatic primar, cercetarea a fost focusată pe determinarea cunoştinţe generale ale populaţiei
despre hepatitele virale, ciroze şi cancer hepatic primar. Analiza rezultatelor cercetării a scos în
evidenţă faptul că în 86,8% cazuri respondenţii au auzit de hepatite virale, ciroze şi cancer
hepatic primar, iar în 13,2% nu au auzit (fig.1).
Studiul privitor la hepatitele virale cunoscute de respondenţi denotă faptul că despre HVB cunosc
75,2%±4,52, HVC – 32,2%±7,48, HVD – 18,2%±8,41 , iar 11,6%±8,88 pe lîngă hepatitele
81
parenterale mai cunosc şi cele ce se transmit prin mecanism fecal oral HVA şi HVE (tabel 1,
fig.2).
Fig.1
Aţi auzit despre hepatite virale
Necătând la faptul că majoritatea respondenţilor au auzit despre hepatitele virale, fiecare al patrulea
respondent nu ştie că acestea sunt boli infecţioase sau consideră că ele nu se transmit de la om la
om (tabel 2 fig.3).
Tabel 1
Ce fel de hepatite cunoașteți?
Răspunsul Au răspuns
Indicii Total
Hepatita virală Da Nu
abs 91 30 121
% 75,2±4,52 24,8±7,88 100
HVB
t t=16,61 t=3,14 t=5,54
P P<0,001 P<0,01 P<0,001
abs 39 82 121
% 32,2±7,48 67,8±5,15 100
HVC t t=4,30 t=13,13 t=3,91
P P<0,001 P<0,001 P<0,001
abs 22 99 121
% 18,2±8,41 81,8±3,87 100
HVD
t t=2,16 t=21,09 t=6,86
P P<0,05 P<0,001 P<0,001
abs 14 107 121
% 11,6±8,88 88,4±3,09 100
altele
t t=1,30 t=28,55 t=8,16
P P>0,05 P<0,001 P<0,001
82
Fig.2 Ponderea persoanelor ce cunosc despre hepatitele virale
Tabel 2
În opinia Dvs. Hepatitele virale sunt boli infecțioase ce se
transmit de la om la om?
INDICI
Răspunsul
abs % t P
Da 93 76,9 t=17,59 P<0,001
Nu 5 4,1 t=0,41 P>0,05
Nu știu 23 19,0 t=2,27 P<0,05
Total 121 100
Fig.3 Distribuirea procentuală a respondenților în funcție de cunoștințele acestora despre

transmiterea hepatitelor virale de la om la om
Astfel, 4,1% consideră că ele nu se transmit de la om la om, 19,0% nu cunosc acest fapt şi în 76,9%
cazuri din respondenţi ştiu că hepatitele virale se pot transmite de la om la om (tabel 2, fig.3).
În conformitate cu rezultatatele cercetării putem conchide că nu toţi respondenţii cunosc căile de
transmitere a hepatitelor virale. Din numărul total de respondenţi doar 70,2% cunosc că HVB se
transmite prin sânge. În cazul HVC cunosc 32,2% din respondenţi şi HVD – 13,2% (tabel 3,
Fig.4). O parte din respondenţi au menționat că HVA şi HVE se transmit prin sânge, constiuind
34,7% şi 2,5% respectiv.
Tabel 3
Care sunt hepatitele care se transmit prin sânge?
83
Hepatita virală TOTAL Din ei au răspuns „da” Veridicitatea
abs % t P
HVA 121 42 34,7 t=4,72 P<0,001
HVB 121 85 70,2 t=14,1 P<0,001
HVC 121 39 32,2 t=4,30 P<0,001
HVE 121 3 2,5 t=0,22 P>0,05
HVD 121 16 13,2 t=1,51 P>0,05
Fig. 4 Nivelul cunoștințelor respondenților privitor la transmiterea

hepatitelor virale prin sânge
Efectuând analiza cunoştinţelor populaţiei despre riscul de infectare cu virusurile hepatice am

constatat faptul că 9,9% din respondenţi consideră că dacă beau dintr-un pahar, din care deja a
băut o persoană infectată cu virusurile hepatice riscă să facă hepatită virală. În aceeaşi ordine de
idei, 25,6% din respondenţi nu au ştiut să răspundă la întrebare, şi 64,5% din respondenţi au
răspuns corect la întrebare (tabel 4, fig.5).
Cunoştinţe mai bune posedă respondenţii vizavi de întrebarea „Cât de mult riscă să se infecteze dacă
îşi injectează droguri cu un ac deja folosit de o persoană infectată cu virusurile hepatice?”. Astfel
la această întrebare au răspuns corect 76,0% sau 92 respondenţi (tabel 4, fig.5). Totodată, 20,7%
din respondenţi nu ştiu sau nu cunosc posibilitatea riscului de infectare prin această cale.
Tabel 4
Cât de mult riscă o persoană să se infecteze cu virusurile hepatice dacă...?
Răspunsurile
Nr. Îtrebările TOTAL
Foarte mult Deloc Nu ştiu
Bea
1.dintr-un pahar, din care deja a băut o abs 12 78 31 121
persoană infectată cu virusurile hepatice % 9,9 64,5 25,6 100
Îşi injectează droguri cu un ac deja folosit de o abs 92 4 25 121
2.persoană infectată cu virusurile hepatice
% 76,0 3,3 20,7 100
abs 1 74 46 121
3.
Lucrează în acelaşi oficiu cu persoana dată
% 0,8 61,2 38,0 100
Are contacte sexuale regulate cu multiple abs 15 64 42 121
4.parteneri, dar întodeauna foloseşte
prezervativul % 12,4 52,9 34,7 100
84
1. Bea dintr-un pahar, din care deja a băut o 3. Lucrează în acelaşi oficiu cu persoana dată
persoană infectată cu virusurile hepatice 4. Are contacte sexuale regulate cu multiple
2. Îşi injectează droguri cu un ac deja folosit de o parteneri, dar întodeauna foloseşte
persoană infectată cu virusurile hepatice prezervativul
Fig. 5 Nivelul cunoștințelor respondenților la capitolul “Cât de mult riscă o persoană să se infecteze
cu virusurile hepatice dacă...?”
Unii respondenţi au menţionat faptul că, riscă foarte mult sau nu ştiu despre posibilitatea transmiterii
virusurilor hepatice dacă lucrează în acelaşi oficiu cu persoana infectată, şi constituie 0,8% şi
38,0% respectiv, iar 61,2% din respondenţi nu consideră deloc că există riscul de contaminare. În
aceeeaşi ordine de idei, am constatat că o bună parte din persoane chestionate, nu consideră
folosirea prezervativelor ca o metodă de protecţie în contractarea virusurilor hepatice. Astfel, la
întrebarea despre riscul contaminării dacă.. „Are contacte sexuale regulate cu multiple parteneri,
dar întodeauna foloseşte prezervativul” 12,4% din respondenţi au menţionat foarte mult, iar
34,7% - nu cunosc acest fapt. Doar în 53,9% cazuri respondenţii au menţionat că nu riscă deloc
să se contamineze cu virusurile hepatice dacă întodeauna folosesc prezervativul (tabel 4, fig.5).
Nivelul de cunoştinţe al respondenţilor despre consecinţele infectarii cu hepatitele virale este
moderat. Din numărul total de persoane chestionate doar 23,1% cunosc faptul că hepatitele acute
evoluează în cronice (tabel 5 fig.6). Evoluţia hepatitelor virale în portaj pe viaţă au menţionat
65,3% din respondenţi, ciroză hepatică – 55,4%, cancer hepatic – 11,6%, deces şi invaliditate au
menţionat 11,6% şi 5,0% respectiv.
Tabel 5
Care pot fi consecințele infectării cu virusurile hepatice?
Nr. Întrebarea TOTAL Din ei au răspuns „da” Veridicitatea
ord abs % t P
1.
Purtător pe viaţă al virusuri-lor 121 79 65,3 t=12,1 P<0,001
hepatice B şi/sau C
2. roza hepatică 121 67 55,4 t=9,12 P<0,001
3.
Hepatita cronică 121 28 23,1 t=2,84 P<0,01
4.
Cancer hepatic 121 14 11,6 t=1,30 P>0,05
5.
Deces 121 14 11,6 t=1,30 P>0,05
6.
Invaliditate 121 6 5,0 t=0,51 P>0,05
7.
Altele 121 5 4,1 t=0,41 P>0,05
85
1. Purtător pe viaţă al virusurilor hepatice B 4. Cancer hepatic
şi/sau C 5. Deces
2. Ciroza hepatică 6. Invaliditate
3. Hepatita cronică 7. Altele
Fig. 6 Nivelul cunoștințelor respondenților privitor la consecințele
infectării cu virusurile hepatice
Mai bine de jumătate din respondenţi posedă cunoştinţe reduse despre posibilitatea tratării
hepatitelor virale, menţionând că hepatitele virale pot fi tratate parţial 17,4%, nu pot fi tratate –
4,1% și definitiv – 3,3% (tabel 6, fig.7). Totodată, nu au ştiut să răspundă la această întrebare
73,6% din persoanele chestionate.
Tabel 6
Cum considerați hepatitele virale pot fi tratate?
Nr. Pot fi tratate Indicii Veridicitatea
ord
abs % t P
1.Nu știu 89 73,6 t=15,75 P<0,001
2.Parțial 21 17,4 t=2,05 P>0,05
3.Nu pot fi tratate 5 4,1 t=0,41 P>0,05
4.Definitiv 4 3,3 t=0,31 P>0,05
TOTAL 121 100
Fig.7 Nivelul cunoștințelor respondenților despre posibilitatea tratării hepatitelor viral
86
Efectuând analiza rezultatelor privitor la importanţa informării despre hepatitele virale am
determinat faptul că majoritatea 90,1% din ei consideră că este foarte important ca populaţia
Republicii Moldova să fie informată despre această patologie (tabel 7,fig.8).
Tabel 7
Cât de important este pentru Dvs., să fiți informat despre hepatitele virale?
Variantele de răspuns Indicii Veridicitatea
abs % t P
Foarte important 109 90,1 t=31,4 P<0,001
Unele aspecte sunt importante, 10 8,3 t=0,90 P>0,05
altele nu
Nu este important 2 1,7 t=0,13 P
TOTAL 121 100
Totodată, 8,3% din respondenţi menţionează necesitatea informării doar a unor aspecte ce sunt
importante, şi 1,7% consideră că nu este deloc important.
Fig. 8 Ponderea respondenților la întrebarea ,,Cât de important este pentru Dvs.,

să fiți informat despre hepatitele virale
Concluzii
1. Nivelul de cunoștințe a persoanelor chestionate este nesatisfăcător.
2. Din numărul total de respondenț, 13,2% au menționat că nu au auzit despre existența
hepatitelor virale.
3. Fiecare al patrulea respondent nu ştie că acestea sunt boli infecţioase sau consideră că ele nu
se transmit de la om la om.
4. Nu toţi respondenţii cunosc căile de transmitere a hepatitelor virale. Astfel, în cazul HVC
cunosc doar 32,2% din respondenţi, iar HVD – 13,2%.
5. Doar 23,1% din respondenți cunosc faptul că hepatitele acute evoluează în cronice.
6. 73,6% din persoanele chestionate nu cunosc despre posibilitatea tratării hepatitelor virale.
7. 90,1% din respondenți consideră că este foarte important ca populaţia Republicii Moldova
să fie informată despre această patologie.
Bibliografie
1. Malcoci Ludmila. Raport USAID
,, Cunoștințe, atitudini, practici ale populației Republicii Moldova despre hepatitele virale
B și C și consilierea și testarea voluntară la HIV și hepatite virale ,,. Chișinău, 2007.
87
2. Mihalache D., A.Vâță . Aspecte
epidemiologice și clinice ale hepatitelor acute B în ultimul deceniu. Arta medica, nr.2(11)
2005.
3. Prisăcari Viorel, Angela
Paraschiv. Dinamica morbidității și unele particularități epidemiologice în hepatitele
cronice, ciroze și cancerul hepatic primar în Republica Moldova. Analele Științifice.
Chișinău, 2009, vol.2, ediția X-a.
4. Programul Național de combatere
a hepatitelor virale B,C și D. Akademos, Revista de Știință, 2009, nr.1(12), p.63-69.
5. Vrânceanu-Beneș Angela, Petru
Iarovoi. Dinamica morbidității prin hepatite cronice și ciroze hepatice de origine virală B
în Republica Moldova. Curierul medical 2008, nr.5(305), p.17-20.
6. Чуйкова К.И., Уразова О.И. и
др.//,, Клинико-имунологические показатели в разные периоды болезни при
хроническом течение НВИ-инфекции. Эпидемиология и Инфекционные болезни,
№4, Москва, 2007, с.30-34.
STUDIU EPIDEMIOLOGIC ÎN HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ

Maria Bolea,Viorel Prisacari
Catedra Epidemiologie USMF “Nicolae Testemiţanu”
Summary
Epidemiological study in hypertension
This article presents the results of the assessment of cardiovascular risk factors in patients with
hypertension and global cardiovascular risk evaluation according to SCORE system.
Rezumat
În articolul dat sunt prezentate rezultatele studiului de determinare a unor factori de risc în
hipertensiunea arterială şi de evaluare a riscului cardiovascular global conform sistemului
SCORE.
Actualitatea
Actualmente, circa 15–37% din populaţia adultă de pe glob are hipertensiune arterială (HTA). În
unele populaţii, numărul hipertensivilor depăşeste 50% printre persoanele cu vârsta mai mare de
60 ani. OMS estimează că în lume sunt 600 milioane de persoane cu HTA, care prezintă risc de
evenimente cardiace, accidente cerebrale acute şi insuficienţă cardiacă. HTA cauzează 7,1
milioane de decese anual în lumea întreagă, aceasta constituind aproape 13% din mortalitatea
globală. În Republica Moldova, conform rezultatelor studiului CINDI, prevalenţa hipertensiunii
arteriale la persoanele cu vârsta cuprinsă între 25 şi 64 ani constituie cca 30% [1,4,5].
Au fost identificaţi mai mut de 40 de factori de risc cardiovascular, dintre care sunt: hipertensiunea
arterială, diabetul zaharat, supraalimentaţia, obezitatea, hipercolesterolemia, deprinderile
dăunătoare (fumatul, alcoolul, consumul abuziv de cafea), stresul psiho-emoţional, etc. Nu sunt
de neglijat şi factorii de risc asupra căror omul, spre regret, nu poate interveni, cum sunt sexul
masculin, vârsta avansată şi istoricul familial prin BCV [3].
Însă, în prezent, absentează date despre monitorizarea tuturor factorilor de risc cardiovasculari la
bolnavii cu HTA, sau în unele studii subpopulaţionale sunt monitorizaţi doar parţial, la nivel de
staţionar. Pentru a realiza şi determina eficacitatea măsurilor de profilaxie primară şi secundară a
HTA este necesară cunoaşterea situaţiei iniţiale atât a prevalenţei HTA şi factorilor de risc, cât şi
elaborarea unor măsuri concrete de prevenţie şi tratament a HTA. Din considerentele menţionate
88
este actual studiul dat, care ar contribui la elucidarea situaţiei iniţiale a factorilor de risc la
bolnavii cu HTA.
Obiectivele
1. Aprecierea factorilor de risc biologici, patologici, cât şi ai mediului ambiant ce condiţionează
starea de îmbolnăvire prin HTA;
2. Evaluarea riscului cardiovascular global la bolnavii cu HTA.
Cercetarea ştiinţifică actuală este un studiu descriptiv, efectuat în baza unei anchete
epidemiologice, care a cuprins date despre: statutul personal, statutul medico-social şi factorii de
risc potenţiali în apariţia HTA. Au fost anchetaţi 220 de pacienţi internaţi în IMSP Institutul de
Cardiologie, în perioada februarie 2011 – aprilie 2011, care au fost incluşi în studiu aleatoriu.
Pentru realizarea obiectivelor studiului au fost utilizate metodele de cercetare: epidemiologică,
sociologică şi statistică.
Lotul general de studiu constituie 220 bolnavi, dintre care 15 - cu HTA gr. II şi 205 - cu
HTA gr. III. Frecvenţa mai mare de internare a bolnavilor cu HTA gr. III (93,2%) în comparaţie
cu frecvenţa mai mică de internare a bolnavilor cu HTA gr. II (6,8%), se datorează gravităţii
bolii, apariţiei complicaţiilor şi a puseelor hipertensive agravate, la pacienţii cu HTA gr.III.
Din lotul general de studiu 113 persoane, ce constituie 51,4%, sunt femei şi 107 (48,6%)
– bărbaţi. Privitor la distribuţia bolnavilor cu HTA după mediul de trai, s-a constatat că 45,5%
sunt persoane din mediul urban şi 54,5% din mediul rural. Predominarea bolnavilor cu mediul de
trai rural, se observă cât în lotul de bărbaţi ( 46,0% - urban vs. 54,0% - rural) atât şi în lotul de
femei (44,9% - urban vs. 55,1% - rural).
Din factorii biologici au fost studiaţi: vârsta, predispunerea genetică la boli cardiovasculare
(BCV) şi grupa de sânge.
Vârsta medie a bolnavilor cu HTA este de 52,0±1,24 ani (diapazonul de vârstă cuprins
între 19 şi 85 ani), inclusiv la femei - 50±1,0 ani iar la bărbaţi - 52 ±1,3 ani cu o diferenţă
semnificativă din punct de vedere statistic (p<0,01). Structura bolnavilor cu HTA în funcţie de
vârstă este redată în figura 1.
Analiza datelor obţinute, a evidenţiat o pondere mai înaltă a persoanelor cu vârsta între 50
şi 64 ani care constituie 63,1% din pacienţii internaţi cu HTA, cu maxim în grupa de vârstă 60 –
64 ani (24,1%). S-a observat că la bărbaţi HTA apare la o vârstă mai tânără, în comparaţie cu
femeile.
În rezultatul studiului s-a observat că la 133 de bolnavi cu HTA, ce constituie 60,5% din
lotul de studiu, este prezentă BCV la rude, pe când la 87 de bolnavi (39,5%), această
caracteristică este absentă.
%
24,1
25
21,7
20 17,3
15
9,5
10 7,3
5,9 5,5
5 2,3
1,8 1,8 1,4
0,5 0,9
0
19-24 25-29 30-34 35-39 40-44 45-49 50-54 55-59 60-64 65-69 70-74 75-79 80-85 ani
89
Fig. 1 Distribuţia bolnavilor cu HTA în funcţie de vârstă (%)
60,5
39,5
prezenţa BCV la rude absenţa BCV la rude

Fig. 2 Distribuţia bolnavilor cu HTA în funcţie de prezenţa sau absenţa BCV la rude (%)
S-a constatat că şi grupa de sânge poate fi considerată unul dintre factorii biologici care
probabil contribuie la apariţia BCV şi prezintă interes în studierea HTA.
Distribuţia bolnavilor cu HTA în funcţie de grupa sangvină, conform studiului nostru,
este redată în tabelul 1 şi figura 3.
Tabelul 1
Distribuţia bolnavilor cu HTA în funcţie de grupa sangvină
Grupa de sânge abs. %

O(I)pozitiv 100 45,5
O(I)negativ 7 3,2
A(II)pozitiv 69 31,4
A(II)negativ 2 0,9
B(III)pozitiv 30 13,6
B(III)negativ 0 0,0
AB(IV)pozitiv 12 5,4
AB(IV)negativ 0 0,0
Total 220 100,0
Aşadar, din lotul de studiu 100 de bolnavi, ce constituie 45,5% au grupa de sânge O(I)
pozitivă, după care urmează 69 de bolnavi cu grupa de sânge A(II) pozitivă sau 31,4% din
numărul pacienţilor incluşi în studiu.
13,6 0,0 5,4 0,0 O(I)pozitiv

0,9
O(I)negativ
A(II)pozitiv
A(II)negativ
B(III)pozitiv
45,5 B(III)negativ
31,4
3,2 AB(IV)pozitiv
AB(IV)negativ
Fig. 3 Distribuţia bolnavilor cu HTA în funcţie de grupa sangvină (%)
90
Din factorii de risc patologici au fost studiaţi: diabetul zaharat, obezitatea şi
hipercolesterolemia.
Privitor la impactul diabetului zaharat în apariţia HTA, în rezultatul studiului s-a constatat că
41 pacienţi din lotul de studiu, ce constituie 18,6% fac diabet zaharat. Aşadar, frecvenţa
diabetului zaharat la persoanele cu HTA este mai bine de 1,5 ori mai înaltă, comparativ cu
ponderea persoanelor ce fac diabet zaharat, în populaţia generală din Republica Moldova, care
constituie doar 1,2% pentru anul 2010 (fig.4).
98,8
81,4
18,6
1,2
Bolnavi cu HTA şi diabet zaharat Persoane cu diabet zaharat
Bolnavi cu HTA fără diabet zaharat Persoane fără diabet zaharat
Fig. 4 Ponderea bolnavilor cu sau fără diabet zaharat în lotul de studiu în comparaţie
cu structura populaţiei, cu sau fără diabet zaharat, în RM (a. 2010)
Componenţa lotului general de bolnavi hipertensivi în funcţie de obezitate, apreciată prin

indicele masei corporale (IMC), este redată în tabelul 2 şi figura 5.
Tabelul 2
Distribuţia bolnavilor cu HTA în funcţie de greutatea corporală apreciată prin IMC (%)
Lotul general inclusiv
IMC femei bărbaţi
abs. % abs. % abs. %
Normopondere 39 17,7 13 11,6 26 24,3
Suprapondere 69 31,4 32 28,3 37 34,6
Obezitate gr.I 69 31,4 38 33,6 31 29,0
Obezitate gr.II 37 16,8 24 21,2 13 12,1
Obezitate gr.III 6 2,7 6 5,3 0 0,0
Total 220 100,0 113 100,0 107 100,0
2,7 17,7
16,8
Normopondere
Suprapondere
Obezitate gr.I
Obezitate gr.II
31,4
31,4 Obezitate gr.III
Fig. 5 Distribuţia bolnavilor cu HTA în funcţie de greutatea corporală apreciată

prin IMC (%)
91
Astfel, la 39 pacienţi cu HTA, ce constituie 17,7% din lotul de studiu, greutatea corporală
a fost în limitele normei, pe când la 69 (31,4%) din pacienţi a fost apreciată ca supraponderală şi
la 112 (50,9%) - ca obezitate. Obezitatea de gradul I a fost constatată la 69 sau 31,4% din
bolnavi, obezitate de gradul II - la 37 sau 16,8%, şi la 6 sau 2,7% din bolnavi a fost apreciată ca
obezitate de gradul III. În lotul de femei predomină obezitatea de gradul I (33,6%), iar în lotul de
bărbaţi - supraponderabilitatea (34,6%), gradul de obezitate fiind mai înalt la femei.
Un indicator ca factor de risc în HTA poate servi valoarea indecelui reologic -
colesterolul total (Co-total), în cazul când depăşeşte 5,2 mmol/l [4].
% 67,3
70 55,5
60 44,3
50 Total
40 Femei
30 Bărbaţi
20
10
0
Co-total > 5,2 m m ol/l
Fig. 6 Rata bolnavilor cu HTA care au depăşit valorile normale a colesterolului-total (%)
În rezultatul studiului nostru, s-a constatat că numărul de bolnavi cu Colesterol-total

>5,2 mmol/l constituie 122 sau 55,5% din totalul de bolnavi incluşi în lotul de studiu. Totodată,
din numărul total de femei cu HTA ponderea pacienţilor cu Co-total constituie 44,3%, pe când
din populaţia de pacienţi de genul masculin – 67,3%.
Pentru a argumenta necesitatea aplicării măsurilor de profilaxie primară şi secundară,
programelor de sănătate pentru îmbunătăţirea serviciilor preventive, precum şi cu scopul de ajuta
populaţia să identifice factorii de risc, cât şi producerea de informaţie pentru lămurirea
legăturilor dintre comportamentul individual şi sănătate, mobilizarea comunităţii pentru
adoptarea unui stil de viaţă sănătos, este important de a studia factorii de risc ai mediului
ambiant.
Pentru a constata prezenţa lor la pacienţii cu HTA a fost efectuată ancheta epidemiologică
pe lotul de studiu, privitor la următorii factori de risc: fumatul, consumul excesiv de cafea şi
alcool, alimentaţia neechilibrată, hipodinamia şi stresul.
Din datele obţinute, rezultă că din lotul general de studiu 69 sau 31,4% din bolnavi sunt
fumători, toţi de genul masculin iar 151 sau 68,6% din bolnavi sunt nefumători (fig.7).
Conform datelor din literatura de specialitate, fumatul este un factor de risc moderat în
etiologia HTA, dar important, însă în asociere cu alţi factori ca diabetul zaharat, obezitatea, etc.,
devine de câteva ori mai mare [5].
68,6
31,4
Fumători Nefumători
Fig. 7 Structura bolnavilor cu HTA în funcţie de practicarea fumatului (%)
92
Un alt factor de risc în HTA este considerat consumul excesiv de cafea, ce constituie un
risc moderat în debutul HTA, în timp ce consumul relativ zilnic, în cantităţi mici, se consideră un
factor de protectie moderat pentru un accident vascular cerebral [5].
96,8
3,2
>2 cafele/zi ocazional

Fig. 8 Distribuţia bolnavilor cu HTA în funcţie de consumul de cafea (%)
Conform datelor obţinute, din numărul total de bolnavi cu HTA din lotul de studiu, numai
7 (3,2%) bolnavi consumă mai mult de 2 cafele pe zi, iar 213 (96,8%) bolnavi consumă cafea
ocazional (fig.8).
Consumul excesiv de alcool este un factor moderat sau redus în debutul HTA dar în
asociere cu alţi factori de risc, ca diabetul zaharat riscul de HTA creşte de 3-4 ori.
90,0
10,0
< 80-100 mg/zi >100 mg/zi
Fig. 9 Distribuţia bolnavilor cu HTA în funcţie de consumul de alcool (%)
Conform datelor obţinute în studiul dat, din totalul de bolnavi incluşi în studiu 22
(10,0%) bolnavi consumă alcool >100 mg/zi şi 198 (90,0%) bolnavi consumă alcool <80-100
mg/zi (fig. 9).
Unele studii stiinţifice au demonstrat corelaţia dintre alimentaţia neechilibrată (îndeosebi
consumul excesiv de grăsimi) şi diverse boli somatice. În studiul nostru s-a încercat de a
determina prin ancheta epidemiologică preferinţele alimentare ale pacienţilor cu HTA.
Distribuţia bolnavilor după preferinţele alimentare este prezentată în figura 10.
89,1
10,9
preferă mâncare picantă şi grasă preferă mai multe legume şi fructe
Fig. 10 Distribuţia bolnavilor cu HTA în funcţie de preferinţele alimentare (%)
93
Din datele deţinute, privitor la alimentaţia pacienţilor relevă că o bună majoritate din ei,
196 sau 89,1%, preferă mâncare picantă şi grasă şi doar 24 (10,9%) din bolnavi preferă mai
multe legume şi fructe. Totodată, conform studiului efectuat de OMS, întrebuinţarea legumelor şi
fructelor în alimentaţia zilnică, aproximativ 60% din raţia zilnică, constituie un factor protector
pentru BCV [5].
Efortul fizic mai redus din activităţile curente şi cele ocupaţionale, precum şi mersul mai
puţin pe jos – însoţit de supraalimentaţie şi obezitate favorizează obişnuinţa sedentarismului şi
majorarea nivelului incidenţei BCV. În studiul nostru am efectuat distribuţia bolnavilor cu HTA
în funcţie de activitatea fizică (Fig. 11).
87,7
11,4 0,9
inactivitate fizică este activ sport de performanţă
Fig. 11 Distribuţia bolnavilor cu HTA în funcţie de activitatea fizică (%)
În acest context, este de menţionat că din lotul general de studiu la 25 (11,4%) bolnavi
efortul fizic zilnic este redus (mai puţin de 30 min./24 ore), 193 (87,7%) bolnavi susţin că duc
un mod activ de trai şi doar 2 (0,9%) bolnavi susţin că practică sau au practicat sport de
performanţă.
48,6
51,4
0,0
absent moderat în condiţii stresante
Fig. 12 Distribuţia bolnavilor cu HTA în funcţie de nivelul stresului (%)
În ultimul timp se subliniază rolul crescând al stresului în etiologia HTA şi al altor

afecţiuni nontransmisibile. Conform datelor studiului realizat, din lotul general, 113 sau 51,4%
din bolnavi, trăiesc în condiţii stresante, la 107 (48,6%) bolnavi stresul este moderat şi la nici un
bolnav nu s-a înregistrat lipsa stresului. Iar din bolnavi care trăiesc în condiţii stresante constituie
64 (56,6%) femei şi 49 (43,4%) bărbaţi.
Prezintă interes clasificarea bolnavilor cu HTA după nivelul stresului în funcţie de
mediul de trai, urban sau rural, deoarece sunt medii diferite, cu diferite activităţi ocupaţionale şi
condiţii de trai. S-a constatat că o pondere mai înaltă a bolnavilor cu HTA din mediul rural care
trăiesc în condiţii stresante - 56,6%, pe când ponderea celor din mediul urban constituie 43,4%.
Termenul „risc global” defineşte rezultatul global individual al acţiunii factorilor de risc
în apariţia evenimentelor coronariene fatale sau nonfatale în următorii 10 ani.
Actualmente pentru prevenţia riscului cardiovascular global sunt utilizate recomandările
„Ghidului European pentru prevenţia BCV din 2003”. Ghidul de prevenţie recomandă utilizarea
sistemului SCORE (Systematic Coronary Risc Evaluation). Acest sistem presupune
94
pronosticarea evenimentelor cardiovasculare fatale în funcţie de analiza următorilor factori de
risc: vârsta, sexul, fumatul, HTA şi hipercolesterolemia. Deoarece este vorba de evenimente
cardiovasculare fatale, pragul pentru definirea riscului crescut este ≥ 5% [2,3].
Dintre bolnavii cu HTA din lotul de studiu au fost selectaţi 161 bolnavi, cu vârsa cuprinsă
între 40 şi 65 ani, pentru evaluarea riscului de evenimente cardiovasculare majore conform
SCORE.
Abs.
70 63
60
50
40
28
30
20 18 20
20
12
10
0
≤ 1% 2% 3-4% 5-9% 10-14% ≥ 15%
Fig. 13 Distribuţia bolnavilor cu HTA în funcţie de gradul riscului cardiovascular
În rezultatul analizei riscului de BCV fatală, conform diagramei SCORE s-a constatat că
pentru 101 de pacienţi ce constituie 62,7%, riscul s-a dovedit a fi înalt (≥ 5%), iar pentru 60
(37,3%) din pacienţi a fost apreciat un risc scăzut (<5%) de dezvoltare a BCV fatale în următorii
10 ani .
Prezintă interes repartizarea cazurilor în funcţie de gradul riscului cardiovascular şi sexul
pacientului (fig.14). S-a constatat că, printre bărbaţi predomină riscul înalt (70,7%) de dezvoltare
a BCV fatale, comparativ cu 29,3% la femei şi invers, predominarea riscului scăzut de dezvoltare
a BCV fatale la femei (87,1%) în comparaţie cu 12,9% la bărbaţi.
%
100 87,1
80 70,7
60 Femei
40 29,3 Bărbaţi
20 12,9
0
risc înalt, ≥ 5% risc mic, <5%
Fig. 14 Repartizarea cazurilor în funcţie de gradul riscului cardiovascular şi

sexul pacientului (%)
Aprecierea riscului global şi a cuantificării stării de risc reprezintă un deziderat al
timpului care trebuie realizat nu numai la persoanele cu manifestări evidente de BCV dar şi la
persoanele aparent sănătoase care cumulează mai mulţi factori de risc cardiovascular [3].
Concluzii
1. Frecvenţa de internare a bolnavilor cu HTA gr. III este mai mare datorită gravităţii bolii,
apariţiei complicaţiilor şi a puseelor hipertensive agravate.
2. Din factorii de risc biologici pot fi consideraţi: factorul genetic (prezent la 60,5% din
pacienţi), persoanele cu vârsta între 50 – 64 ani (63,1%), grupa de sânge O(I) pozitiv
(45,5%).
3. Din factorii de risc patologici, hipercolesterolemia constituie cea mai mare pondere la
bolnavii cu HTA (55,5%), urmată de obezitate (50,9%) şi diabetul zaharat (18,6%).
95
4. Din factorii de risc ai mediului ambiant predominanţi pot fi consideraţi: alimentaţia
neechilibrată – determinată la 89,1% din pacienţii cu HTA, urmată de stres (51,4%).
Fumatul este unicul factor depistat doar la bărbaţi (31,4%).
5. Estimarea riscului de BCV fatală, conform diagramei SCORE, pentru următorii 10 ani a
constatat risc înalt (≥ 5%) la 70,7% din bărbaţi şi la 29,3% din femei.
Bibliografie
1. Butnaru D. Boli cardiovasculare: hipertensiunea arterială. [online], 2009.
http://www.romedic.ro/hipertensiunea-arterială/.
2. Conroy R., Fitzgerald A., Sans C. şi alţii. Estimation of ten-year risk of fatal
cardiovascular disease in Europe: the SCORE project. În: European Heart Journal. Nr.24,
2003 p. 993-997.
3. Lighezan D., Cozma D., Lighezan R., Gaiţă D. Hipertensiunea arterială esenţială şi
riscul cardiovascular. [online], 2005.
4. Ministerul Sănătăţii al Republicii Moldova. Factori de risc: alcoolul, HTA, obezitatea,
fumatul, hipercolesterolemia. [online], 2009. http://www.ms.md/public/policies/factori/.
5. World Health Organization. Prevention of cardiovascular disease. Geneva, 2007,
p. 16-21.
96

Epidemiologie Şi Microbiologie

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Epidemiologie Şi Microbiologie

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

EPIDEMIOLOGIE ŞI MICROBIOLOGIE

STUDIU ASUPRA EPIDEMIOLOGIEI INFECȚIILOR SEPTICO-PURULENTE

℅ 2,29 14,94 20,68 26,43 35,63 100,0

În structura complicațiilor septico-purulente nosocomiale la pacienții cu traume multiple au

Fig. 2 Incidența prin ISPN în secția traume multiple

1 Tualeta chirurgicală a plăgii; 4 Artroplastia

S-a constatat că în 84 cazuri (20,63℅) au primit tratament conservativ și 330 pacienți au

Fig. 5 Incidența prin ISPN în secția de traume multiple

Deasemenea, a fost calculată ponderea complicațiilor septico-purulente nosocomiale în

ANTIBIOTICOREZISTENŢA / SENSIBILITATEA MICROORGANISMELOR ÎN

mele Chirur- tente

S-a constatat o rezistenţă mai înaltă şi sensibilitate mai scăzută a microorganismelor

Microorganismele grampozitive izolate de la pacienţii cu ISP din secţiile de chirurgie

ANTIBIOTICOREZISTENŢA / SENSIBILITATEA MICROORGANISMELOR ÎN

Microorganismele Nr. % din Nr testări Inclusiv

Microorganismele Nr. % din Nr. Inclusiv

Nr. tulpini decelate

Analiza sensibilităţii / rezistenţei tulpinilor de microorganisme decelate de la pacienţii cu

Fig.1 Antibioticorezistenţa / sensibilitatea microorganismelor decelate de la pacienţii cu

Astfel putem concluziona că şi în secţia de traumatologie septică, tulpinile de microor-

EVOLUŢIA REZISTENŢEI LA ANTIBIOTICE – PROBLEMĂ URGENTĂ

Evoluţia rezistenţei la antibiotice poate duce la repercusiuni grave de sănătate. Lumea

CONTROLUL BACTERIOLOGIC PRIVIND CALITATEA ASIGURĂRII REGIMULUI

Catedra de Microbiologie, virusologie şi imunologie USMF “Nicolae Testemiţanu”1,

Identificarea morfologică a microorganismelor depistate în articolele medicale supuse

Astfel, conform datelor prezentate în figura 4 constatăm că: predomină microorganismele

Un rol deosebit în contaminarea obiectelor mediului spitalicesc îl ocupă E.coli (30,8%),

Fig.7. Dinamica indicelui de izolare în lavajele mediului spitalicesc din mun.Chişinău,

Pe parcursul anilor 2006 – 2009 se constată o dinamică oscilatorie a numărului lavajelor

Fig.9. Ponderea probelor de aer necorespunzătoare la indicatorii microbiologici, pe secţii, în

În structura indicatorilor microbiologici ce au depăşit nivelul admisibil de poluare

ASPECTE EPIDEMIOLOGICE ALE INFECŢIEI HIV/SIDA ÎN MUNICIPIUL

Anii, Nr.cazuri Nr.populaţiei Incidenţa la Prevalenţa Prevalenţa la

În prima perioada (anii 1992-1995) în municipiul Chişinău sunt înregistrate 9 cazuri de

Fig. 2 Prevalenţa prin infecţia HIV în mun. Chişinău, anii 1992-2010

Fig. 3 Distribuţia cazurilor de infecţie HIV în funcţie de sexe, pe ani,

În rezultatul analizei distribuţiei cazurilor de infecţie HIV conform contingentelor de

Fig. 4 Distribuţia cazurilor de infecţie HIV/SIDA înregistrate în mun. Chişinău în funcţie

Anii Căile de contaminare Total

droguri neprotejat determinate

Este alarmantă detectarea în ultimii ani a copiilor nou-născuţi HIV-infectaţi, ca rezultat a

Fig. 5 Distribuţia numărului total de cazuri de infecţie HIV/SIDA înregistrate în mun.

În prima perioadă de înregistrare a persoanelor infectate cu HIV în municipiul Chişinău

Fig. 6 Evoluţia căilor de contaminare a infecţiei HIV în mun. Chişinău,

Din cele menţionate putem concluziona că la moment în mun. Chişinău se observă o

Fig. 7 Dinamica depistării infecţiei HIV/SIDA în rîndul gravidelor în mun. Chişinău,

O problemă deosebit de gravă pentru sănătatea publică devine creşterea bruscă a

Fig. 9 Dinamica înregistrării bolnavilor cu SIDA în mun. Chişinău, anii

Fig. 10 Dinamica înregistrării deceselor prin SIDA în mun. Chişinău, anii

Tratamentul antiretroviral a persoanelor infectate cu HIV şi bolnave de SIDA, după cum

Supravegherea eficientă al procesului epidemic derivă din depistarea precoce a

Figura nr.1 Dinamica morbidităţii determinate de infecţia HIV/SIDA în raionul Orhei

ASPECTE EPIDEMIOLOGICE ALE MORBIDITĂŢII PRIN TUBERCULOZĂ ÎN

În anul 2000, tuberculoza sensibilă alcătuia 70,9%, tuberculoza rezistentă 29,1% şi

Fig.5. Rata îmbolnăvirii pacienţilor după vârstă în RM (anul 2010).

În Republica Moldova tuberculoza este practic înregistrată în toate raioanele, în acelaşi

UNELE ASPECTE EPIDEMIOLOGICE ALE HEPATITEI VIRALE C

La analiza cazurilor am observat, că în perioada anilor 1992 – 2000 morbiditatea prin

Fig. 1. Dinamica morbidităţii prin hepatită virală C în Republica Moldova

Totodată, la analiza detaliată a indicatorilor, a fost constatată o majorare a acestora

Fig. 2. Incidenţa hepatitei virale C acute şi a infecţiei HIV/SIDA în teritoriile

5,4 10,8 83,8

Fig. 3. Ponderea diferitor căi de transmitere în realizarea infectării artificiale cu HVC în