Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale al Republicii

Moldova
 
Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie "Nicolae Testemițanu"

Catedra de chirurgie, ortopedie și anesteziologie pediatrică “Natalia Gheorghiu”

OSTEOMIELITA HEMATOGENĂ ACUTĂ LA COPIL

STUDENT : DASCALIȚA VALENTINA M1614

PROFESOR : IURIE NEPALIUC , DOCTOR ÎN ȘTIINȚE MEDICALE, CONFERENȚIAR UNIVERSITAR

Chișinău 2021
INTRODUCERE ÎN TEMĂ. DEFINIȚIE

 Osteomielita hematogenă acută este o infecție care afectează de obicei scheletul în creștere, implicând în primul
rând regiunile cele mai vascularizate ale osului. Este considerat un proces acut dacă simptomele au durat mai
puțin de 2 săptămâni;

 Osteomielita hematogenă acută este numită și ,,osteomielita acută a perioadei de creştere”, reprezintă o inflamaţie
osoasă gravă a copilului, de etiologie microbiană( stafilococică), cu localizarea procesului inflamator la nivelul
metafizei osoase;
CLASIFICAREA

 Osteomielita poate fi clasificată ca

 acută (durata simptomelor <2 săptămâni)
 subacută (durata simptomelor de la 2 săptămâni la 3 luni)
 cronică (infecție de lungă durată care evoluează de-a lungul lunilor până la ani).

 În literatura de specialitate sunt descrise 3 forme clinice: • supraacută (fulgerătoare, adinamică, toxică); • septico-
pioemică; • locală.
 Osteomielita acută are o incidență de 8-10 la 100
000 în țările dezvoltate și o incidență și mai mare,
până la 80 la

100 000, în țările în curs de dezvoltare;

EPIDEMIOLOGIE

Băieții sunt de două ori mai predispuși să fie

afectați decât fetele, iar copiii cu vârsta <5 ani au
reprezentat mai mult de 50% din cazurile de OHA
ETIOLOGIE

 Osteomielita poate rezulta din inocularea directă dintr-un traumatism penetrant sau se poate răspândi dintr-un loc
contiguu de infecție
 Cel mai frecvent mecanism de infecție la copii este inocularea hematogenă a osului în timpul unui episod de
bacteriemie.
 Osteomielita hematogenă acută (AHO) este deosebit de frecventă la copiii cu vârsta <5 ani și afectează de obicei
metafiza din cauza fluxului sanguin bogat, dar lent al osului în creștere.
 Locul de pătrundere a germenului: tegumentele, mucoasele lezate, plăgile infectate. În multe cazuri, locul de
pătrundere a germenului este imposibil de determinat.
PATOGENIE
 În general se crede că este o consecință a
anatomiei unice a oaselor în creștere
combinate cu bacteriemie tranzitorie.
 În mecanismul de patogeneză general
acceptat, așa cum a sugerat pentru prima
dată Hobo și Trueta, vase de sânge în
metafizele în creștere ale copiilor
formează bucle strânse care creează o
zonă de stază vasculară relativă / flux
lent. Aceste zone ale metafizei pot fi
susceptibile la microhematome sau
microtrombi, care pot servi, la rândul lor,
ca ”hrană” pentru infecție. Bacteriemia
tranzitorie poate duce apoi la depunerea
microorganismelor în metafiza. 
MODEL DE RĂSPÂNDIRE A INFECȚIEI


Din focalizarea metafizică
inițială, infecția se poate
răspândi în epifiza, spațiul
articular, spațiul
subperiosteal, etc.
MICROBIOLOGIE

 Agentul patogen cel mai adesea asociat cu OHA este Staphylococcus aureus în 80% din cazurile pozitive de
cultură, urmat de Streptococul de grup A (GAS).
  La nou-născuți, S aureus, Streptococul de grup B și bacilii enterici gram-negativi sunt agenți patogeni obișnuiți.
 Osteomielita cauzată de Haemophilus influenzae tip b (Hib) este foarte rară în țările economic dezvoltate din
cauza punerii în aplicare pe scară largă a programului de vaccinare în anii 1990;

 Hib a reprezentat 10%-15% din cazurile de osteomielită la copiii nevaccinați <3 ani în țările cu venituri mici.
MICROORGANISME
CARE CAUZEAZĂ
OSTEOMIELITĂ
ASOCIATE CU
FACTORI DE RISC
SPECIFICI
TABLOUL CLINIC

OHA la copii prezintă de obicei cu o combinație de febră, durere, edem, eritem și căldură în zona implicată.
De asemenea, pacienții raportează frecvent un istoric de traumatisme minore contondente în zona afectată.
Deși OHA poate implica orice parte a scheletului, oasele lungi ale extremităților inferioare sunt printre cele mai
frecvent afectate, urmate de pelvis. Într-un studiu cu un singur centru, oasele cel mai frecvent afectate au fost tibia,
fibula, pelvisul și femurul în ordine descrescătoare. 
Extremitățile superioare sunt mai rar afectate, infecția humerusului având loc în 10-14% și radius sau ulna în
 

aproximativ 5% din cazuri.  

Până la 75% dintre pacienți sunt febrili în momentul internării.

DIAGNOSTIC.EXAMINUL CLINIC

 Tumefacţie, tegumente edemaţiate cu circulaţie venoasă evidentă;

 Temperatură locală ridicată;
 Impotenţă funcţională parţială sau totală;
 Palparea, percuția pe os produc durere violentă.
DIAGNOSTIC. EXAMENARE PARACLINICĂ
 Examen de laborator-leucocitoză cu deviere spre stînga, VSH cu valori
înalte, anemie severă
 Examen bacteriologic- detectarea organismului cauzal și cunoașterea
modelelor de rezistență la antibiotice - în special pentru MRSA - sunt
imperative pentru tratamentul adecvat al OHA. Astfel, înainte de
administrarea antibioticelor, obținerea culturii de sânge și a biopsiei
osoase / a probelor de lichid articular este crucială ori de câte ori este
posibil. 
 USG: creşterea densităţii ţesuturilor moi din vecinătatea metafizei
afectate, prezenţa lichidului liber în articulaţia învecinată (în cazul
afectării articulaţiei).
 Radiograma segmentului (semnele radiologice specifice apar după 18–
21 zile de la debut).
RMN

 În prezent, modalitatea
imagistică de alegere este RMN-
ul, cu sensibilitate semnificativ
mai mare (97%-100%) și
specificitate (92%) comparativ
cu radiografiile sau scintigrafia
osoasă. Modificările timpurii ale
osteomielitei pot fi detectate la
RMN în termen de 2-5 zile de la
debutul bolii. RMN poate
detecta, de asemenea,
manifestări extraosoase sau
complicații ale AHO
MENEGMENTUL THERAPEUTIC. TRATAMENT CONSERVATIV

 Terapie antibacteriană, de dezintoxicare, de reechilibrare volemică

 Unul dintre cele mai des citate studii cu privire la durata adecvată a tratamentului este studiul din 1979 realizat de
Dich et al. Anchetatorii au analizat retrospectiv 163 de cazuri de osteomielită la copiii din America de Nord. În
rândul copiilor cu S. aureus osteomielită, cei care au primit tratament timp de ≤3 săptămâni au prezentat o rată
mai mare de progresie spre infecția cronică (19%) decât cei care au fost tratați timp de >3 săptămâni (2%). 16
 Aceasta a stat la baza duratei recomandate în mod obișnuit a tratamentului de 4-6 săptămâni în America de Nord.

Un studiu retrospectiv din Regatul Unit, realizat tot în anii 1970, a scos la iveală o rată similară de eșec al
tratamentului cu <3 săptămâni de tratament;
  Intervenţie chirurgicală de urgenţă după pregătirea
TRATAMENT preoperatorie – deschiderea flegmonului subperiostal,
perforaţia osului; la indicaţie – puncţii în articulaţiile

CHIRURGICAL 
învecinate.
În general, indicațiile pentru intervenția chirurgicală
includ : prezența abceselor subperiosteale, intraosoase
sau adiacente ale țesuturilor moi, eșecul tratamentului
conservativ. 

 În general, prognosticul pentru majoritatea copiilor cu

AHO este bun. Complicațiile pe termen lung ale AHO
au fost raportate la <1-10% dintre pacienți. 
Cavitatea medulară este deschisă pentru a oferi o imagine
completă a locului de infecție. În acest scop, se face o
canelură îngustă, longitudinală în os. Continuitatea osului
lung trebuie menținută dacă este posibil.

Este esențial să se ia un frotiu intraoperator pentru identificarea

agentului patogen (agenților) patogen (agenților) patogeni și să se
efectueze o antibiogramă. Se prelevează probe de țesut suplimentare
pentru examinarea microbiologică și histologică
  Cavitatea medulară este debridată radical folosind
instrumente speciale. Materialul necrotic, infectat, osos este
complet îndepărtat.

Pentru îndepărtarea finală a

resturilor tisulare și reducerea
numărului de agenți patogeni,
cavitatea medulară și țesutul
moale înconjurător sunt
irigate cu lavaj cu jet pulsat.
Sit intraoperator cu lant gentamicin-PMMA
in loc.
BIBLIOGRAFIE

 Osteomielita hematogenă acută la copii (nih.gov)

 Osteomielita hematogenă la sugari și copii: Imagistica unei boli în schimbare | Radiologie (rsna.org)
 Tratamentul chirurgical al osteomielitei | Cheie musculoscheletală (musculoskeletalkey.com)
 Acute Hematogenous Osteomyelitis | American Academy of Pediatrics (aappublications.org)
 Acute Hematogenous Osteomyelitis in a Five-Month-Old Male with Rickets (hindawi.com)
 Acute haematogenous osteomyelitis in children | The BMJ
 hematogenous.pdf (webcir.org)