1.

Tesuturile – caractere generale

- sisteme organizate de materie vie
- formatiuni morfologice supracelulare
- formate din celule similare ca structura si forma
- asociate
- indeplinesc aceeasi functie comuna, pe care celulele individuale nu o poseda
- celulele sunt unite prin substanta intercelulara = de ciment = fundamentala
- mai multe tesuturi la un loc, structuralizeaza un organ: un tesut este dominant si determina functionalitatea, iar
celelalte tesuturi asigura functionalitatea
- intr-un organ, tesuturile formeaza parenchimul si stroma
- parenchimul: structura specializata, asigura functionalitatea sa specifica, alcatuit esential din elemente celulare si
mai putina substanta intercelulara
- stroma: componenta indispensabila, rol trofic (vase si nervi), asigura sustinerea parenchimului si functionalitatea
- pe baza caracterelor morfo-functionale, exista 4 tesuturi: epitelial, conjunctiv, muscular, nervos.
 primele 2: labile si stabile, mai putin specializate
 ultimile 2: mai puternic specializate

2. Tesuturile epiteliale – caractere generale

- ansamblu de epitelii cu structura si histogeneza diferita
- specializat pentru functiile de: acoperire, captusire, formarea parenchimului glandular si epitelii senzoriale
- functional:
• rol: aparare, secretie, absorbtie, receptie
• separa mediul intern de cel extern
- histologic:
• bogat inervate
• fara vascularizatie proprie
• nutritia: tesut conjunctiv, abundent vascularizat, format din corion si derm
- intre epiteliu si tesutul conjuctiv: membrana bazala
- citologic – celulele:
• initial rotunde, apoi poliedrice (poligonale turtite / pavimentoase, cubice, prismatice etc.)
• forme geometrice variate in functie de localizare si functia indeplinita
• nucleul, in general unic, bogat in eucromatina, imita forma celulei
- citoplasma:
• organite nespecifice (granulare si vacuolare) si specifice (granulare si fibrilare)
• incluziuni: substante de rezerva, produsi de elaborare si de dezimilare
- celulele – polaritate morfo-functionala specifica:
• polul bazal in contact cu mediul intern prin membrana bazala
• zona de mijloc cu nucleu si organite
• polul apical: celula isi exercita functiile proprii

3. Membrana bazala – carcateristici generale

- structura acelulara, permanenta, care leaga si separa celulele epiteliale de tesutul conjunctiv subiacent
- forma rectilinie in epiteliile simple si sinuasa in epiteliile stratificate (papile dermale)
- forma greu de observat in coloratiile de rutina (col. HE), ea se distinge mai bine in coloratiile cu:
• hematoxilina ferica: neagra
• coloratia PAS: rosu-visinie
• impregnatii argentice: negru-bruna
- grosime mica, sub limita de rezolutie a microscopului optic si mare  se gaseste in fibra musculara, adipocit si celula
Schwann

4. Membrana bazala – structura si ultrastructura

In MO, stratul PAS pozitiv este format din glicozaminglicani, iar stratul subiacent este format din fibre de reticulina,
evidente prin impregnatii argentice.
In ME, apare ca o matrice fin granulara si o tesatura de fibrile foarte fine, dispuse in 3 straturi, aproape suprapuse:
a. lamina lucida (lamina rara):
- electronotransparenta, omogena si clara
- traversata de fine fibre de colagen de tip IV si de fibronectina si laminine, cu rol de legare a celulelor epiteliale de
lamina bazala
b. lamina bazalis (lamina densa):
- matrice omogena, amorfa, de natura proteica si mucopolizaharidica (acid hialuronic, heparansulfat), in care sunt
incluse rare filamente fine de reticulina
c. lamina reticularis (fibroreticularis):
- fibrele de reticulina sunt incluse intr-o redusa substanta fundamentala
- fibrele de ancorare (colagen tip VII) marcheaza trecerea la matricea tesutului conjunctiv subiacent

5. Membrana bazala – compozitie si proprietati

 Compozitia variaza in functie de tesut. Biochimic contine: proteoglicani (bogati in heparan sulfati), fibronectine si
entactina. Scheletul membranei bazale contine: colagenul de tip IV si laminina.
Functional:
- rol de sustinere si suport
- filtru biologic
- permeabilitate selectiva
- asigura: localizarea, miscarea, diferentierea si proliferarea celulelor epiteliale si ancorarea epiteliului
- componenta permanent dinamica, influentata de factori:
• endogeni: stimuli nervosi, hormonali si umorali
• exogeni: microbi, agenti chimici si fizici
- bariera impermeabila pentru celulele conjunctivului subiacent, penetrata insa de limfocite si fibre nervoase
- poate capata proprietati antigenice cu aparitia de anticorpi, ce determina aparitia unor boli autoimune
Origine:
- modificare locala a substantei fundamentale a conjunctivului subiacent epiteliului
- elementele componente ale laminei bazale sunt secretate de celulele epiteliale, iar fibrele de reticulina de catre
fibroblastele conjunctivului subiacent

6. Epitelii de acoperire si captusire – caractere generale

- alcatuite din celule de forma variata, strans unite intre ele, asezate in unul sau mai multe straturi, deasupra unui
tesut conjunctiv
- localizare: la suprafata corpului si tapetand organe cavitare
- rol de: protectie si absorbtie sau secretie
- clasificare:
a. dupa numarul straturilor celulare:
- simple sau unistratificate
- pseudostratificate sau speciale
- stratificate sau multistratificate
b. dupa forma celulelor de la suprafata:
- pavimentoase (poligonale-turtite)
- cubice
- prismatice

7. Epiteliul simplu pavimentos

- un singur rand de celule, plate, turtite, cu un contur neregulat sau poligonal, ce adera strans intre ele, despartite de
tesutul conjuctiv subiacent printr-o membrana bazala
- limitele celulare sunt greu vizibile in coloratiile uzuale (col. HE), dar devin evidente prin impregnari cu nitrat de argint
- seama cu pietrele de pavaj  denumirea
- celulele sunt turtite apicalo-bazal, mai bombate in zona nucleului si foarte subtiri spre periferie
- citoplasma acidofila contine un nucleu central si aplatizat
- localizare in: mezotelii si endotelii
- functii: acoperire si difuziune a lichidelor in capilare si a gazelor in alveole

8. Epiteliul simplu cubic

- un singur rand de celule, cu laturile izodiametrice, dispuse pe membrana bazala, cu un nucleu rotund si central
- localizare:
• la suprafata ovarului
• in plexurile coroide
• in ductele mici ale glandelor exocrine
• in tubii contorti distali si colectori
- functii: acoperire sau captusire si secretie sau absorbtie

9. Epiteliul simplu prismatic (cilindric sau columnar)

- un rand de celule inalte, dispuse perpendicular pe membrana bazala, similare unor caramizi, cu fetele laterale
verticale si capetele cu 2 poli: polul apical (de suprafata) si polul bazal (spre membrana bazala)
- nucleii au forma de bastonas si sunt dispusi in 1/3 mijlocie sau inferioara a celulelor, paralel cu axul lung al acestora
- la polul apical, celulele pot prezenta diferentieri in raport cu localizarea si functia lor (kinocili, stereocili, microvili)
- functii: acoperire, secretie, absorbtie si mobilizare a continutului aflat in cavitatea pe care o delimiteaza

10. Epiteliul pavimentos stratificat – keratinizat

- se gaseste in regiunile care vin in contact cu mediul extern uscat, expus la aer, cum este epiderma
- stratificare variata: bazal, spinos, granulos, lucid, cornos
- celulele superficiale, din stratul cornos, sufera un proces de cornificare, prin incarcarea citoplasmei cu keratina, care
va determina disparitia nucleului si descuamarea celulei

11. Epiteliul pavimentos stratificat – nekeratinizat

- organizat in regiuni unde se mentine o umiditate constanta, cum sunt cavitatile: bucala, esofagiana, vaginala
- stratul superficial nu sufera procesul de keratinizare, nucleul lor devine picnotic, dar persista chiar si in celulele
descuamate
- organizarea celulelor se face in 3 straturi: bazal, mijlociu si superficial
- functii de: acoperire, protectie, termoreglare si asigurare a impermeabilitatii fata de agentii chimici (substante toxice,
medicamente), fizici (radiatii) si biologici (microbi) etc.

12. Epiteliul stratificat cubic

- 2 randuri de celule, cele bazale sunt mai inalte, iar cele superficiale au forma cubica
- se gasesc mai mult in perioada embrionara, formand baza de diferentiere a epiteliilor stratificate pavimentoase
- postnatal se intalneste in canalele glandelor sudoripare si in canalele mici a glandelor salivare
- functia lor este in primul rand de captusire si absorbtie sau secretie

13. Epiteliul stratificat prismatic (cilindric sau columnar)

- mai frecvent intalnit in viata embrionara si mai rar la adult
- schematic este format din 3 straturi celulare:
• bazal: celule cubo-cilindrice
• mijlociu: cateva randuri de celule poliedrice
• superficial: un singur rand de celule prismatice, ce pot prezenta la polul lor apical o cuticula, un platou striat sau
cili vibratili

14. Epiteliul pseudostratificat prismatic (special)

- unistratificat, format dintr-un singur rand de celule, dispuse toate pe membrana bazala
- celulele au inaltimi diferite, iar nucleii celulelor, fiind situati la diferite niveluri, dau aspectul de falsa stratificare
- celulele prismatice pot fi: ciliate sau neciliate
- printre celule putem gasi celule caliciforme izolate
- functii: tapetare, secretie (muco-seroasa), absorbtie si protectie sau aparare

15. Uroteliul (pseudostratificat – special)

- epiteliu stratificat, de tip particular, morfologic si functional, ce tapeteaza caile urinare
- morfologic constituit din 3 tipuri diferite de celule, organizate in straturi false:
a) bazal: rand de celule cubice, in contact foarte strans cu tesutul conjunctiv subiacent, deoarece membrana bazala
este slab organizata
b) mijlociu:
- mai multe randuri de celule in racheta, alungite, cu o extremitate apicala ovalara
- nucleul: rotund, central
- elementele de jonctiune slab organizate
c) superficial:
- rand de celule in umbrela, mari, ce acopera 3-4 celule subiacente, cu polul apical rotunjit
- citoplasma bogata, eozinofila cu 1-2 nuclei
- expansiuni celulare ce coboara printre celulele subiacente, conferind celulei un aspect de umbrela
- prin prelungirile citoplasmatice, toate celulele sunt ancorate la membrana bazala
- mare plasticitate
- functii: captusire, plasticitate si asigura impermeabilitate fata de substantele straine din urina

16. Epitelii glandulare – caracteristici generale

Alcatuite din celule specializate pentru functiile de secretie si excretie.
Histogenetic:
- provin din ecto sau endoderm
- printr-un proces de inmugurire in mezenchimul subiacent se formeaza partea secretorie adenomer  pastreaza
legatura cu epiteliul de origine in cazul glandelor exocrine, prin canal excretor
- glandele endocrine:
• pierd legatura cu epiteliul de origine
• elaboreaza produsi, denumiti hormoni  trec direct in sange
Morfologic, celulele glandulare:
- pot fi cubice, prismatice etc.
- dispuse: izolat, grupat
- intotdeauna in stranse legaturi cu tesutul conjunctiv, vasele sanguine si terminatiunile nervoase, alcatuind glande
- strans legate prin complexe jonctionale
- nuclei activi, eucromi, cu 1-2 nucleoli mari
- organite implicate in sinteza produsului de secretie
- organite specializate pentru depozitarea si eliminarea produsului sintetizat
Dupa natura substantei secretate si locul secretiei, exista 2 tipuri: exocrine (in mediul extern) si endocrine (in sange
– capilar / limfa).

17. Epitelii glandulare – polaritatea morfologica

- prezinta asezarea intracelulara a organitelor cointeresate in procesul de secretie, ce determina: locul si dinamica
procesului secreto-excretor
Celulele excretoare:
- nucleul: eucrom, bine nucleolat, plasat in mijlocul celulei (celula cubica) sau in 1/3 bazala (celulele prismatice)
- subnuclear:
• prezinta mitocondriile, RER
• zona bazofila, datorita bogatiei in ARN (ribozomi)
- supranuclear:
• prezinta cisterne golgiene, produsul de secretie (macrovezicule) si mitocondrii putine
• zona eozinofila, vacuolara sau granulara, mai saraca in organite celulare
- prezinta 2 compartimente distincte ale suprafetei celulare:
• apical:
- organizat la polul luminal (apical) al celulei
- prezinta numerosi microvili si enzime implicate in transportul si eliminarea produsului de secretie (ATP-aza)
• latero-bazal:
- labirintul organizat la polul bazal (creste suprafata de endocitoza)
- prezinta structuri de jonctiune (interdigitatii, desmozomi, gap etc.)
- prezinta receptori pentru mesageri chimci (hormoni, neurotransmitatori)

18. Epitelii glandulare – polaritatea functionala (ciclul secretor)

Polaritatea functionala:
- polul bazal: celula preia din sange substantele necesare procesului de sinteza
- polul apical: elimina materialul elaborat
Procesul de secretie se realizeaza dupa ciclul secretor:
- timpul de la captarea precursorilor necesari secretiei, pana la eliminarea produsului elaborat
- secretia = proces de prelucrare complex, ghidat dupa polaritatea morfologica celulara, cu mai multe faze:
A. Faza de absorbtie:
• reprezinta ingestia de substante aduse de sange
• polul bazal al celulei devine permeabil pentru apa si substantele necesare, materia prima sintezei
• celulele devin turgescente
• nucleul devine mai voluminos
• organitele celulare devin mai abundente
• absorbtia materialelor se poate face prin: difuziune, osmoza, endocitoza mediata de receptori; aminoacizii se
absorb prin mecanism activ
B. Faza de elaborare:
• reprezinta impermeabilizarea tuturor compartimentelor celulare (pol apical, latero-bazal) si activarea organitelor
celulare implicate in procesul de sinteza
C. Faza de excretie (exocitoza):
• miscarea granulelor de secretie se face de la locul de formare spre polul apical
• are loc recunoasterea specifica de catre plasmalema a citomembranelor granulelor de secretie si fuzionarea celor
2 membrane, urmata de eliminarea continutului in exteriorul celulei
• excretia se poate face spontan sau dupa stimularea neuro-hormonala

19. Epitelii glandulare – sinteza materialului proteic

- pentru a inlocui structurile proteice uzate ale celulei (proteine de structura)
- pentru sinteza de proteine ce vor fi eliminate (proteine de export)
- absorbtia aminoacizilor se face prin polul bazal, gratie unui mecanism de transport activ
- la nivelul RER se face prin interventia poliribozomilor si a celor 3 tipuri de ARN: mesager, ribozomal si de transfer
- microvezicule de transfer in cisternele in aparatul Golgi sunt asezate supranuclear
- macrovezicule sunt desprinse din aparatul Golgi cu produsul secretat sub forma de granule denumite granule de
secretie (zimogen – daca au enzime digestive)
- granulele se acumuleaza la polul apical, vehiculate prin intermediul microtubulilor si microfilamentelor, de unde sunt
eliminate prin proces de exocitoza

20. Epitelii glandulare – sinetza materialului glicoproteic (model celula caliciforma)

- sinteza proteica are loc in RER
- monozaharidele sunt aditionate la miezul proteic de catre enzime reprezentate prin glicoziltransferaze localizate in
RER si membranele golgiene
- sulfatarea polizaharidelor are loc in aparatul Golgi
- materialul sintetizat se depoziteaza in granule de secretie ce se acumuleaza inspre polul apical al celulei (granule de
mucus) eliminate la polul apical prin procesul de exocitoza
- secretia poate fi facilitata de existenta unor celule cu proprietati contractile – celule mioepiteliale

21. Epitelii glandulare – celule epiteliale tansportatoare de ioni

Canalele glandelor salivare, cele parietale din stomac care transporta ioni de H +:
- au pompe ionice membranare
- la polul bazal prezinta repliuri (labirint bazal)
- au numeroase mitocondrii
- prezinta jonctiuni occludens intre celule care impiedica difuziunea retrograda a ionilor

22. Clasificarea glandelor dupa mecanismul de excretie

1. Glande merocrine:
- produsul sintetizat este eliminat prin exocitoza, cu pastrarea integritatii morfologice a polului apical
- caracteristica glandelor de tip seros, precum glandele: salivare, lacrimale, sudoripare etc.
2. Glandele holocrine:
- produsul de secretie este reprezentat de celulele proprii, dezintegrate printr-un proces de degenerescenta
- ex.: glanda sebacee
3. Glandele apocrine (holo-merocrine):
- materialul sintetizat acumulat la polul apical, intr-o vacuola voluminoasa, este eliminat prin dezintegrarea partiala a
segmentului apical al celulei
- polul apical decapitat se reface imediat dupa excretie si astfel incepe un nou ciclu secretor
- ex.: glanda mamara in lactatie

23. Clasificarea glandelor exocrine (notiuni generale)

- unitatea secretorie – adenomer: o celula sau un grup de celule secretoare ce delimiteaza un lumen
- canal de excretie: transporta produsul de secretie de la adenomer la exteriorul glandei
- glandele exocrine se clasifica in:
• glande exocrine fara canal excretor
• glande exocrine cu canal excretor

24. Glanda unicelulara sau caliciforma

Celula mucoasa, dispusa in grosimea unui epiteliu de captusire.
In MO:
- forma unui caliciu de floare (pahar de sampanie)
- parte bazala mai ingusta, intens bazofila, ce se insera pe membrana bazala
- corp globulos in forma de caliciu, cupa, palnie (cu granule secretorii [mucus])
- nucleul: hipercrom ovoid, turtit, situat in partea bazala a celulei
- citoplasma: supranucleara are aspect granular (coloratia PAS in rosu); aspect spumos, vacuolar, necolorata, clara in
coloratie cu HE
In ME:
- citoplasma peri- si subnucleara contin: RER bogat, mitocondrii si ribozomi
- citoplasma supranucleara:
• contine: aparatul Golgi voluminos cu numeroase cisterne; macrovezicule si granule de secretie
• mucusul de natura glicoproteica se acumuleaza sub forma de granule de secretie, delimitate de citomembrane si
vehiculate dinspre complexul Golgi inspre plasmalema polului apical si exocitate

25. Glanda membraniforma

Este formata dintr-un singur rand de celule prismatice, cu functii de tapetare si de secretie a unui produs mucos.
Ex.: epiteliul mucoasei gastrice.

26. Glanda intraepiteliala

Reprezinta mici grupari de celule secretoare de mucus, dispuse in grosimea unui epiteliu pseudostratificat sau
stratificat. Ex.: mucoasa nazala, mucoasa laringiana, uretra feminina.
Produsul de secretie este eliminat intr-o mica cavitate ce comunica cu suprafata epiteliului.

27. Glande exocrine cu canal excretor

- glande exoepiteliale, formate din adenomer si duct sau canal excretor
Clasificarea morfologica dupa forma:
- canalului excretor: simple cu un singur duct drept sau compuse / ramificate
- adenomerului: tubulare, acinoase, alveolare, tubulo-acinoase, tubulo-alveolare
 tubulara simpla: forma unui tub, al carui perete delimiteaza un lumen ingust, format dintr-un rand de celule diferite
– enterocite, caliciforme, endocrine – dispuse pe o membrana bazala = glandilem
 tubulara compusa: canalul excretor ramificat, in care se deschid adenomere de forma tubulara
 acinoasa simpla: adenomerul de forma globuloasa, cu un perete alcatuit dintr-un rand de celule cubice sau
prismatice, ce delimiteaza un lumen ingust, care se continua printr-un canal excretor, deschis la suprafata epiteliului
de acoperire
 acinoasa compusa: canal excretor ramificat, in care se deschid numerosi acini
 tubulo-acinoasa compusa: ductul excretor ramificat si un segment secretor tubular, terminat printr-o portiune
dilatata sub forma de acin
 alveolara simpla: adenomerul sacciform si un canal excretor
 alveolara compusa: structuri secretoare alveolare si canal comun de excretie
 tubulo-alveolara compusa: canale excretoare ramificate si adenomere sacciforme, cu un lumen foarte larg
28. Acinul seros
Elaboreaza un produs de secretie apos, cu un continut proteic bogat in enzime sau in precursori.
In MO:
- mici
- un rand de celule prismatice dispuse pe membrana bazala
- polii apicali delimiteaza un lumen foarte ingust
- nucleul: rotund, eucrom, cu nucleol mare si localizat in 1/3 bazala
- citoplasma subnucleara intens bazofila, iar cea supranucleara palida si cu aspect granular, slab eozinofila
In ME:
- citoplasma:
• subnucleara bogata in RER si mitocondrii
• supranuclear prezinta un complex Golgi dezvoltat, numeroase macrovezicule si granule de secretie
electronodense, denumite granule de zimogen
- la polul apical prezinta cativa microvili neregulati
- celulele solidarizate prin complexe jonctionale, mai mult inspre polul bazal

29. Acinul mucos

Contine mucusul bogat in glicoproteine.
In MO:
- voluminos
- prezinta un rand de celule mari
- forma de trunchi de piramida
- nucleii: turtiti, hipercromi, impinsi bazal
- citoplasma: slab colorata cu aspet spumos, vacuolar in zona supranucleara (granule de mucus)
In ME:
- celula mucoasa mai saraca in RER si mitocondrii
- prezinta un aparat Golgi foarte dezvoltat (supranuclear si granule de secretie) limitat de membrane ce pot fuziona cu
plasmalema
- eliminate individual si lent, tipul mucos inchis
- intre glandilem si celulele mucoase se dispun rare celule mioepiteliale, care asigura expulzarea produsului secretat

30. Acinul mixt (muco-seros)

- cel mai voluminos
- forma sferica, alungita sau neregulata
- format din 2 tipuri de celule secretoare:
• mucoase: mai numeroase, delimiteaza un lumen larg
• seroase: se afla intre celulele mucoase si glandilem; comunica printr-un canal intercelular cu lumenul acinului
- intre celulele secretoare si membrana bazala se interpun celule mioepiteliale

31. Celulele mioepiteliale

Localizate la periferia acinului, intre glandilem si polul bazal al celulei secretoare si ductale.
In MO:
- forma stelata, aplatizata, cu numeroase prelungiri citoplasmatice etilate ce imbratiseaza adenomerul
- prelungirile sunt conectate intre ele prin structuri jonctionale de tip gap, desmozomi
- formeaza o retea contractila ce inconjoara unitatea secretorie
- citoplasma clara in coloratie uzuala
- nucleul: ovalar, hipercrom, central
In ME:
- citoplasma perinucleara prezinta: mitocondrii, RER, glicogen, lipide
- prelungirile:
• prezinta proteine contractile (miofilamente de actina, miozina, tropomiozina)
• sub controlul sistemului nervos vegetativ simpatic sau umoral

32. Organizarea morfologica generala a glandelor exocrine

- la exterior sunt delimitate de o capsula conjuctiva
- formate din stroma si parenchim
- din capsula pornesc spre interior septe conjunctivo-vasculare
- compartimenteaza glanda in lobi si lobuli
- stroma:
• conjuctiva
• bogata in fibre colagene
• contine fibre de reticulina
• prezinta numeroase capilare
- adenomerul (unitatea morfo-functionala) de regula de tip acinos
- dupa natura produsului secretat pot fi de tip: seros, mucos sau muco-seros
- canalele excretorii sunt: intralobulare, interlobulare, interlobare, canalul principal colector

33. Epiteliile glandulare endocrine (caractere generale)

- constituie parenchimul glandelor cu secretie interna
- lipsite de canale excretoare
- in stranse relatii cu capilarele sanguine, in care isi varsa produsul de secretie = hormon
- pot fi de natura diferita: proteica, glicoproteica, lipidica (steroidica)
- actioneaza asupra unor celule, tesuturi sau organe, considerate “tinte”
Citologic:
- celulele edocrine nu prezinta dubla polaritate
- organitele citoplasmatice si granulele de secretie sunt raspandite in toata celula sau mai ales in vecinatatea polului
vascular
- exceptie face glanda tiroida, in care celulele foliculare prezinta o dubla polaritate (apicala, bazala)

34. Epiteliile glandulare endocrine – celule secretoare de polipeptide mari

- prezinta un nucleu activ (eucrom), bine nucleolat
- citoplasma prezinta bazofilie moderata (RER), iar granulele de secretie sunt aproximativ uniform raspandite in raport
cu: dimenisunea, forma, colorabilitatea (microscopica), densitatea (electronomicroscopica), caracteristicile citochimice
(PAS negative), specifice pentru fiecare hormon sintetizat
- celulele sintetizeaza si o proteina cu rol de “caraus specific” legata labil de hormon, care se desface in momentul sau
ulterior exocitozei

35. Epiteliile glandulare endocrine – celule secretoase de polipeptide mici

- concentreaza in citoplasma lor amine biogene si precursorii aminici
- contin amino-acid-decarboxilaza
- capteaza precursori aminici si ii decarboxileaza
- fac parte din sistemul APUS (Amine Precurso Uptake and Decarboxilation)
- celulele raspandite discontinuu, in interiorul si in afara tractului gastrointestinal, printr-un concept mai larg, sunt
incluse in SED (sistemul endocrin difuz)
In MO, celulele SED:
- localizate difuz, printre celulele autohtone
- forma de para
- asezate pe membrana bazala
- polul apical mai efilat, atinge sau nu suprafata epiteliului
- nucleul: unic, rotund sau ovalar, central, hipocrom, veziculos
- citoplasma clara si acidofila
- granulele de secretie sunt raspandite subnuclear

36. Epiteliile glandulare endocrine – celule secretoase de steroizi

- specializate pentru sinteza hormonilor de natura lipidica (steroizi)
- in MO:
• celulele de forma sferoidala/rotunda sau poligonala
• citoplasma acidofila si bogata in picaturi de lipide
• nucleu central, bogat in cromatina
- in ME:
• contin picaturi de lipide si numeroase mitocondrii
• prezinta RE neted bogat care sintetizeaza colosterolul, iar din el sintetizeaza apoi hormonii androgeni, estrogeni
si progesteron

37. Organizarea morfologica a epiteliilor glandulare endocrine

a. organizare de tip veziculos
- sub forma de foliculi delimitati de celulele cubice, prismatice sau turtite
- veziculele contin o substanta vascoasa = coloid
- celulele foliculare prezinta 2 poli: apical si bazal sau vascular
- in citoplasma, organitele au polaritate morfologica:
• subnuclear: RE rugos si neted
• supranuclear: aparatul Golgi, lizozomi si granule de secretie
b. organizarea de tip cordonal-reticular
- structuralizat in forma de cordoane celulare, mai scurte sau mai lungi, uneori anastomozate intre ele, delimitate
de capilarele sanguine
- celulele prezinta frecvent aparatul Golgi, nucleul, asezate excentric, frecvent spre polul vascular
c. organizarea in cuiburi celulare: celulele sunt asezate sub forma de insule, delimitate la periferie de capilarele
sanguine

38. Tesuturile conjunctive – caractere generale

- cele mai bine reprezentate tesuturi
- cuprind structuri histologice heterogene ca morfologie si functie
- origine mezodermo-mezenchimala
- constituite din 3 componente fundamentale: celule, fibre, substanta fundamentala
- capacitate plastica si regenerativa
- structuri ubicuitare; nu vin niciodata in contact cu mediul extern sau cu lumenul organelor; sunt intotdeauna
tapetate sau captusite de celule epiteliale
- functional:
• tesuturi de sustinere si legatura
• formeaza stroma organelor
• bogat vascularizate
• active metabolic
- histogeneza:
• initial se diferentiaza elementele celulare
• celulele sintetizeaza substanta fundamentala si fibre
• aceste secvente de histogeneza se desfasoara si in leziunile reparatorii sau patologice, caracterizate printr-o
neoformare de tesut conjuntiv
- raporturile dintre cele 3 componente se modifica filogenetic:
• in perioada embrionara predomina elementele celulare
• in perioada fetala si la copii predomina substanta fundamentala
• la adult si varstnic predomina elementele fibrilare

39. Clasificarea tesuturilor conjunctive

1. Tesuturi conjunctive de tranzitie sau embrionare:
• mezenchimatos
• mucos
2. Tesuturi conjunctive permanente sau adulte  dupa consistenta substantei fundamentale se impart in 4 grupe:
• conjunctive moi
• conjunctive semidure sau cartilaginoase
• conjunctive dure sau osoase
• sanguin

40. Celula mezenchimala

- provine din mezoderm
- celula cap de serie
- prin metaplazie formeaza: fibroblast, condroblast, osteoblast, adipocit, elemente hemato- si limfopoietice, celule
endoteliale, fibre musculare
- la embrion participa la formarea tesutului mezenchimatos
- la adult este prezenta in maduva osoasa sau in insule pericapilare

41. Celula reticulara

- deriva din celula mezenchimala
- rol mecanic de suport
- stelata
- citoplasma: putina, clara, cu expansiuni ce se anastomozeaza
- nucleul: mic, rotund, central, eucrom, cu 1-2 nucleoli

42. Fibroblastul
- forma tanara si foarte activa metabolic
- cel mai raspandit
- putin mobila
- provine din:
• celula mezenchimala
• fibrocitele preexistente la adult, prin diviziune mitotica
- se poate diferentia in celule: adipoase, endoteliale
- rol: formeaza matricea extracelulara (fibre si substanta fundamentala)
- in MO:
• celula ovalara, alungita, stelata, cu prelungiri scurte efilate
• nucleul: central, ovalar sau in bastonas, cu eucromatina fin granulata si heterocromatina dispusa la periferie sub
forma de banda, cu 1-2 nucleoli
• citoplasma: abundenta si bazofila
- in ME:
• organite numeroase cointeresate in procesele de sinteza proteica
• in coloratia cu HE:
- limitele celulare greu vizibile
- recunoscut dupa forma de bastonase a nucleului, cu limitele bine conturate de catre heterocromatina
- membrana prezinta receptori specifici
- functii:
• fibrilogeneza prin sinteza si excretia macromoleculelor de precolagen si de preelastina
• sinteza a complexelor glicoproteice (glicozaminglicani, proteoglicani), a glicoproteinelor structurale din substanta
fundamentala

46. Fibrocitul
- forma adulta, matura, in repaos functional
- mai putin activa
- greu de diferentiat de fibroblast
- mica
- prelungiri scurte
- nucleul: mic, hipercrom
- citoplasma: acidofila ce contine organite putine
- stimulat se poate transforma in fibroblast
- provine din:
• celula mezenchimala
• fibrocitele preexistente la adult, prin diviziune mitotica
- se poate diferentia in celule: adipoase, endoteliale

43. Colagenul – etapa ribozomala

- comuna sintezei proteinelor celulare de export
- se deruleaza la nivelul poliribozomilor atasati RER
- aminoacizii vor fi legati in lanturi pro-alfa cu telopeptide la capete, conform codului transmis prin m-ARN
- ribozomii asambleaza aminoacizii in secventa caracteristica fiecarui tip de colagen

44. Colagenul – etapa postribozomala

- incepe in RER: hidroxilarea prolinei si lizinei de catre prolyl- si lisylhidroxilaze, urmata de glicozilarea de catre
galactosyl- si glicosyltransferaze
- in aparatul Golgi:
• se termina procesul de glicozilare sub influenta unei transglicozilaze
• se elibereaza lanturile polipeptidice si asamblarea lor in cate 3 lanturi polipeptidice dispuse helicoidal
• cu ajutorul legaturilor disulfidice, se va forma, printr-un triplu helix, molecula de protropocolagen care este
impachetat in vacuole
- prin microtubuli, vacuole golgiene migreaza spre periferie in vederea eliminarii

45. Colagenul – etapa extracelulara

- se excreta protropocolagenul pericelular
- in timpul exocitozei, precolagenpeptidaza elimina telopeptidele cu scurtarea moleculei si formarea de tropocolagen
- asamblarea in siraguri longitudinale a moleculelor de tropocolagen, intre care raman insa mici spatii libere
- colagenul de tip IV nu formeaza fibrile, deoarece nu actioneaza precolagenpeptidaza
- asamblarea laterala a moleculelor in fibre se face la 37°C, la pH=7
- orientarea fibrelor este controlata de fibroblaste, care se deplaseaza in timpul secretiei, prin intermediul
fibronectinei

47. Elastina
- sintetizata de fibroblast si RER
- molecule proteice precursoare: protoelastina, cu acelasi traseu intracelular ca si procolagenul, exocitata extracelular
in substanta fundamentala si transformata in elastina
- legarea lanturilor polipeptidice se deruleaza extracelular sub influenta liziloxidazei
- sinteza este maxima la sfarsitul vietii intrauterine si in primul an de dezvoltare si limitata in timpul vietii

48. Mastocitul
- prezinta granulatiuni bazofile  colorate metacromatic datorita continutului in glicozaminoglicani
- rol preponderent in hipersensibilitatea imediata si in mecanismele de aparare antitumorala
- origine:
• leucocite bazofile (polimorfonucleare) migrate din vase in tesutul conjunctiv
• celula mezenchimala dupa diferentiere
- localizare aproape in toate tesuturile conjunctive adiacent vaselor
- in MO:
• celula mobila, rotunda, ovalara sau neregulata
• nucleul: clar, rotund, central, cu 1-2 nucleoli
• citoplasma contine: granule inegale ca marime, care mascheaza prezenta nucleului, ce pot fi bazofile si
metacromatice sau granule fara metacromazie (ortocromatice) intens PAS pozitive
- in ME:
• prezinta expansiuni citoplasmatice digitiforme
• citoplasma: relativ saraca in organite
 • pe suprafata celulara sunt prezenti receptori specifici pentru factorul chemotactic al IgE
- functiile – date de constituentii granulatiilor: anticoagulant si antilipemic, vasodilatator, creste permeabilitatea
venulelor si capilarelor, modifica tensiunea arteriala etc.

49. Plasmocitul
- apare in organism numai dupa nastere, in urma contactului limfocitelor B cu diferite antigene
- reprezinta mai mult o stare functionala a limfocitelor B secretoare de anticorpi
- cresc in stari patologice: inflamatii, imunitate, alergii
- histologic:
• localizarE: tesuturi bogat celulare, in corionul mucoaselor
• nu se divid, cele mai multe se distrug in cateva zile
- in MO:
• rotund sau ovalar
• mobilitate redusa
• nucleul: rotund, excentric, cu heterocromatina dispusa radiar si in grunji mari pe fata interna a membranei
nucleare  imaginea caracteristica unor spite de roata sau cadran de ceasornic
• citoplasma: abundenta, intens bazofila, cu un halou mai palid perinuclear
- in ME:
• poliribozomi atasati
• in cisternele RER se acumuleaza produsi de secretie  corpuri sferice acidofile = corpii Russel (imunoglobuline
normale)
• perinuclear: complex Golgi foarte dezvoltat, lizozomi si granule de secretie ce contin imunoglobuline
- functii: aparare si sinteza de imunoglobuline – imunologice de tip umoral

50. Histiocitul (macrofagul)

- origine: maduva hematogena
- circulante 24-72h
- prin diapedeza trec in tesutul conjunctiv
- prin postmaturare se transforma in macrofag
- durata de viata: luni sau chiar ani de zile
- in unele infectii cronice (tuberculoza, lepra), macrofagele pot fuziona, dand nastere celulelor gigante cu 20-50 nuclei
- in inflamatii cronice granulomatoase, macrofagele se unesc prin jonctiuni stranse, asemanator celulelor epiteliale
denumite ca atare celule epiteloide
- functii: mobilitate, fagocitoza, secretie, imunitate
Macrofagul activ – in MO:
- mare
- forma neregulata
- emite: pseudopode, microvili etc.
- nucleul: ovoid sau reniform, adesea excentric, asezat perpendicular pe axul celulei (nucleu in drapel); cromatina mai
grunjoasa adera de membrana nucleara, organizata in siraguri paralele, ondulate (“nucleu pieptanat”)
- citoplasma: abundenta, eozinofila, contine organite cointeresate de fagocitoza
Macrofagul inactiv:
- mai mic
- rotund
- fix
- nucleul: mic, rotund si hipercrom
- citoplasma: redusa, saraca in organite

51. Fibrele de colagen

= fibre albe
- cele mai numeroase
- prezente in toate tipurile de tesuturi conjuctive
- formate din proteine fibroase colagene
- in MO:
• subtiri
• traiect drept sau ondulat
• nu se ramifica
• nu se anastomozeaza
• localizare: izolat sau grupate in fascicule fine sau grosolane
- orientate in raport cu directia de actiune a fortelor mecanice, asezate ordonat, in retea
- proprietati fizice:
• flexibile
• foarte rezistente la tractiune
• insolubile in apa
• se retracta la incalzire
• prin fierbere dau gelatina
 • degradate de colagenaze
- in ME:
* fibrila:
• fascicule paralele de microfibrile (protofibrile)
• aspect striat
• alternanta de benzi transversale clare si intunecate  aspect dat de aranjamentul moleculelor de
tropocolagen: paralele si in scara
* protofibrilele
• alcatuite din filamente (microfilamente)
• moleculele de tropocolagen  3 lanturi helicoidale de polipeptide
- individualitate proprie prezinta: spatiu perifibrilar (spatiu interstitial de difuziune) si lichidul interstitial

52. Fibrele de reticulina

- colagen de tip III asociat cu glicoproteine si proteoglicani
- formatiuni fibrilare fine
- se anastomozeaza
- se ramifica formand retele cu ochiuri diferite, niciodata fascicule
- in MO:
• nu sunt vizibile in coloratie cu HE
• reactie PAS in rosu (PAS pozitive)
• tratate cu saruri de argint = negre  fibre argirofile
- in ME – fibrilele:
• periodicitate axiala identica cu a fibrelor de colagen
• dispozitie dezordonata
• asamblate de proteoglicani si glicoproteine
• reactia PAS pozitiva
- caracterele biochimice:
• scleroproteine care contin tropocolagen, cu continut redus de hidroxiprolina si multa lizina, leucina, izoleucina si
arginina
• glucidele depasesc 0,5%, dar fara glucoza
• lipide 10%
- sintetizate de: fibroblaste, condroblaste, osteoblaste si celule endoteliale

53. Fibrele elastice

= fibre galbene
- in MO:
• fine
• se ramifica
• se anastomozeaza  retele cu ochiuri neregulate, lamele fenestrate si fascicule
• rotunde sau ovalare
• daca fibrele se rup, capetele se rasucesc in forma de tirbuson
- grosimea, lungimea si dispozitia difera functie de localizarea lor
- exista si elastina nefibrilara organizata sub forma de lamele elastice
- proprietati fizice:
• insolubile in apa
• rezistente la alcool si eter
• greu solubile in acizi si baze
• digerate doar de elastaza pancreatica
• extensibile 100-120% si revin la lungimea initiala, dupa incetarea tractiunii
- localizare: organe ce isi modifica forma si volumul
- cu varsta, elasticitatea descreste treptat
- fibra distrusa nu se mai regenereaza
- in ME:
• masa amorfa, omogena, dispusa central, cu elastina
• inconjurata la periferie (suprafata)
• microfibrile dispuse in retele sau spirale
- sintetizate de fibroblaste si fibrele musculare netede din vase similare celor de colagen

54. Substanta fundamentala – structura

- situata intre celule, fibre, vase, nervi
- se deplaseaza celulele aflate in tranzit
- in MO:
• omogena
• transparenta
• amorfa
• slab colorata cu colorantii uzuali
 • organizare de tip coloidal
• formata din:
- glicoproteine puternic hidrofile cu consistenta mai vascoasa sau semilichida
- precursori solubili ai proteinelor fibroase de colagen, reticulina, elastice
- alte molecule secretate de celule sau filtrate din sange, saruri minerale, ioni etc.
- se evidentiaza cu: albastru de toluidina si metacromatic cu PAS
- in ME:
• material floconos putin dens
• proteinele globuloase dispuse ordonat
• proteinele filamentoase (fibroase) dispuse in retea
- poate fi asemanata cu plasma sanguina, cu continut redus de proteine, bogata in: glicozaminoglicani, proteoglicani si
glicoproteine

55. Substanta fundamentala – rol

- participa activ in: permeabilitate, aparare, difuziune, plasticitate, rezervor al organismului
- depinde de gradul de vascozitate si gradul de polimerizare a GAG constituente
- permeabilitatea:
• asigura difuziunea substantelor nutritive si a catabolitilor celulari
• permite circulatia lichidului interstitial
- apararea: bariera fata de patrunderea microbilor si a unor substante toxice, in organism
- gradul de polimerizare este controlat de unii factori: enzime, hormoni si vitamine
- organizare plurifazica:
- pol foarte permeabil:
• bogat in apa
• sarac in coloid
• format din glicozaminoglicani cu lanturi macromoleculare scurte
• formeaza o retea cu ochiuri largi, cu multa apa
- pol greu permeabil:
• sarac in apa
• bogat in coloid
• format din glicozaminoglicani cu lanturi macromoleculare lungi
• formeaza o retea cu ochiuri mici, cu putina apa
- cele 2 faze (poli) si fazele intermediare se gasesc intr-un echilibru labil si permit o mare plasticitate
- modificarea structurii dinamice explica procesele de imbatranire, de uzura si cele patologice (colagenoze, inflamatii
etc.).
- reprezinta un mijloc de transport
- rezervor de: apa, electroliti, proteine

56. Tesutul mezenchimatos

- primul tesut conjunctiv care se formeaza
- slab diferentiat
- separa si uneste primordiile organelor
- caracter tranzitoriu
- la adult se pastreaza sub forma de insule mici, dispuse pericapilar
- in MO – celulele mezenchimale:
• stelate
• citoplasma relativ redusa, intens bazofila
• nucleu mare central cu 2-5 nucleoli
• prelungiri subtiri si ramificate
• retea celulara in ochiurile careia se gaseste: substanta fundamentala si putine fibre de colagen de tip III
- bogata activitate: mitotica, de sinteza, metabolica, celula “cap de serie” din care se vor diferentia toate celulele
conjunctive adulte
- functii: suport si unire, citogenetica, fibrilogenetica, de aparare prin fagocitoza si sinteza de anticorpi, mare
capacitate de reactivitate, plasticitate si trofica

57. Tesutul mucos

- cordonul ombilical
- la adult persista in pulpa dentara tanara
- predomina substanta fundamentala: semilichida, vascoasa, gelatinoasa, semitransparenta, metacromatica, bogata in
acid hialuronic
- celulele (fibroblaste):
• relativ rare
• forma stelata
• cu prelungiri lungi
 • cu imbatranirea cordonului ombilical, in substanta fundamentala apar fibre de reticulina, apoi tarziu fibre de
colagen
• fibrele sunt mai putine, mai fine si dispersate

58. Clasificara tesuturilor conjunctive

A. Tesuturile conjunctive embrionare
- tesutul mezenchimatos
- tesutul mucos
B. Tesuturile conjunctive permanente – adulte
a) tesuturile conjunctive moi = tesuturi conjunctive propriu-zise: tesutul conjunctiv lax
b) tesuturi conjunctive specializate
• tesutul conjunctiv reticulat
• tesutul adipos
• tesutul conjunctiv pigmentar
• tesutul conjunctiv seromembranos
c) tesuturi conjunctive dense
- tipul ordonat:
• tesutul conjunctiv tendinos
• tesutul conjunctiv aponevrotic
• tesutul conjunctiv fibrolamelar
- tipul neordonat sau semiordonat: tesutul conjunctiv dermo-capsular
- cand predomina fibrele elastice: tesutul conjunctiv elastic

59. Tesutul conjunctiv lax (areolar)

- origine: tesutul mezenchimatos
- format din:
• fibre: colagene, elastice, reticulare  cu dispozitie neregulata (in retea)
• substanta fundamentala
• celule: fibroblaste / fibrocite, macrofage, mastocite  dezordonat dispuse
- distributie ubicuitara in organism si fara o delimitare precisa
- formeaza tesutul interstitial situat in jurul vaselor si nervilor si fasciilor
- intotdeauna bogat vascularizat si inervat
- activ metabolic (sange si lichidul interstitial)
- in dermului papilar (rol de sustinere, trofic)
- in corionul mucoaselor (rol de aparare)
- suportul seroaselor (mezoteliilor)
- functii: mecanica, metabolica, de aparare, trofica, regenerare, reparare, legatura si sustinere, alcatuieste stroma
organelor parenchimatoase, constituie suport pentru epitelii, prin vascularizatie are rol trofic
* rolul mecanic: elasticitatea si plasticitatea componentelor sale, permit alunecarea unor tesuturi sau organe printre
structurile invecinate

60. Tesutul conjunctiv reticulat

- origine mezenchimala
- caracterizat prin lipsa substantei fundamentale
- in MO:
• retea tridimensionala de fibre de reticulina
• celule reticulare:
- libere sau fixate pe reteaua reticulinica
- forma stelata
- aspect dendritic
- prelungirilor lungi si putin numeroase
- fibroblaste specializate pentru secretia constituentilor fibrelor de reticulina
• citoplasma: redusa, bazofila, contine organite  ribozomi si mitocondrii
• nucleul: central, forma rotunda, hipercrom cu nucleol vizibil
- celulele secreta o matrice fina, perifibrilara
- prin prelungirile citoplasmatice, stabilesc contacte jonctionale intre ele
- realizeaza o retea ce dubleaza reteaua fibrilara
- formeaza stroma organelor hemato- si limfopoietice

61. Tesutul adipos alb

- putina substanta fundamentala
- retea fina de fibre reticulare
- adipocitele: izolate sau in cuiburi (paniculi adiposi)
- celula adipoasa:
• ovalara
• mare
 • contine o vacuola mare de grasime
• nucleul si citoplasma sunt impinse la periferie
• coloratia HE: aspectul de inel cu pecete

62. Tesutul adipos brun

- se gaseste numai la nou-nascut
- foarte bogat vascularizat
- format din celule poligonale
- nucleu central
- citoplasma multivacuolara, bogata in mitocondrii
- implicat in termoreglare
- celulele sunt capabile sa utilizeze acizii grasi pentru scopuri energetice
- functii:
• protectie mecanica
• izolator termic
• tesut de rezerva
• metabolica in glicogeneza, lipogeneza si lipoliza

63. Tesutul conjunctiv pigmentar

- prezent in: derm, iris, coroida
- format din:
• stroma conjunctiva laxa
• celule mari, stelate, cu pigment melanic

64. Tesutul conjunctiv sero-membranos

- constituie seroasele: peritoneul, pleura, pericardul, mezenterul, epiplonul
- format din:
• ax conjunctivo-vascular
• mezoteliu (epiteliu simplu pavimentos)
- functii: filtrare, absorbtie si resorbtie, fagocitoza, coloidopexie

65. Tesutul conjunctiv dermo-capsular

- predomina fibrele colagene de tip I
- organizate in fascicule, cu putine fibre elastice si de reticulina
- fasciculele colagene formeaza o retea prin care rezista fortelor mecanice de: tractiune, presiune, frecare
- in ochiurile retelei fibrilare se afla: putina substanta fundamentala si celule  fibroblaste, macrofage, plasmocite,
eozinofile, limfocite
- localizare: derm, capsule, corionul mucoaselor, periost, pericondru

66. Tesutul conjunctiv tendinos

- format din fascicule de fibre colagene, organizate in coloane paralele
- intre se gasesc fibrocite = tenocite:
• forma dreptunghiulara
• alungite
• aliniate in randuri paralele
• nucleii gemeni
• pe sectiune transversala apar stelate
- participa la formarea tendonului prin care se realizeaza insertia muschilor pe schelet

67. Tesutul conjunctiv aponevrotic

- format din membrane conjunctive, dispuse pe 2 sau mai multe planuri
- in fiecare lama, fibrele colagene sunt paralele intre ele, orientate perpendicular pe directia fibrelor din lamele
invecinate
- intre lame sunt turtite (tasate) fibroblastele

68. Tesutul conjunctiv fibrolamelar

- format din fascicule colagene organizate in multiple lamele conjunctive
- dispuse liniar (cornee) sau circular (teaca nervilor)
- substanta fundamentala foarte redusa
- celulele fibroblastice sunt turtite cu aspect endoteliform

69. Tesutul conjunctiv elastic

- culoare galbena
- grad mare de elasticitate
- tesut conjunctiv fibros dens in care predomina fibrele elastice  pot avea o dispozitie neordonata si ordonata
- intotdeauna lamele sau fibrele elastice sunt solidarizate intre ele prin fibre colagene sau elastice, foarte fine, putina
substanta fundamentala si cateva fibroblaste turtite
- functii: elasticitate si proprietatea fibrelor, lamelor de a reveni usor la lungimea initiala dupa incetarea fortelor
mecanice de tractiune care au actionat asupra lor

70. Tesutul cartilaginos hialin (caractere generale)

- transparent (semitransparent)
- culoare albastruie
- flexibil si elastic
- in MO:
• predomina substanta fundamentala hialina (sticloasa), omogena
• celulele asezate: izolat (condroblastele) sau in grupe "izogene" (condrocitele)
- cu fibre fine colagene, condensate in jurul condroblastelor
- pericondru – membrana conjunctivo-vasculara cu 2 straturi:
• intern (celular) mai bogat in celule (mezenchimale, fibroblaste)
• extern (fibrovascular) bogat fibre si vase care asigura nutritia cartilagiului

71. Condrocitele
- iau nastere din condroblaste
- mari, ovalare
- citoplasma eozinofila
- 1-2 nuclei
- asezat in lacuna "condroplastica"
- inconjurat de o capsula proprie
- capsula comuna tuturor celulelor dintr-o grupa izogena, care rezulta din diviziunea mitotica a celulei mama
- grupele izogene – celulele pot fi asezate:
• linear  grupe izogene axiale
• in coroana  grupe izogene coronare
- substanta fundamentala: bazofila, amorfa, omogena; contine apa, saruri minerale, substante organice si chondrina
(chondromucoproteina, bogata in mucopolizaharide)

72. Condroblastele
- celule turtite, mici
- nucleu rotund, eucrom cu 1-2 nucleoli
- citoplasma bazofila, bogata in organite si incluziuni

73. Tesutul cartilaginos elastic

- galben
- opac
- foarte flexibil
- in MO:
• predomina fibrele elastice, organizate in retea, in ochiurile careia se afla substanta fundamentala, putina
• condrocite izolate sau asezate in grupe izogene paucicelulare.
- localizare: pavilionul urechii, epiglota si unele cartilage din laringe

74. Tesutul cartilaginos fibros

- prezinta fibre colagene care predomina si formeaza benzi paralele intre ele
- condrocitele:
• izolate
• in numar redus
• substanta fundamentala foarte redusa
• pericondrul absent
- localizare: discurile intervertebrale, cartilagiile din simfiza pubiana

75. Tesutul osos (caractere generale)

- adaptat functiei de sustinere si protectie
- morfologic  3 componente fundamentale: celule, fibre si substanta fundamentala
- celulele sunt: osteoblaste, osteocitele, osteoclastele

76. Celulele osteoprogene

- celule nediferentiate
- asemanatoare fibroblastelor
- pot fi intens proliferative sau cu potential mitotic latent
- proliferarea si diferentierea este determinata de o proteina osteomorfogenetica
- se pot divide mitotic
- celule comune la embrion
- localizare: periost, endoost, canalele Havers (tapeteaza)
- in MO:
• celula alungita
• nucleul: ovalar, hipocrom
• citoplasma: putina, slab bazofila

77. Osteoblastele
- forma triunghiulara
- asezate liniar, intr-un singur rand, pe suprafata osoasa in formare sau remaniere
- citoplasma: abundenta si bazofila, emite prelungiri prin care ia contact cu celulele vecine
- nucleul: ovalar, eucrom, excentric, cu 1-2 nucleoli
- ultrastructural:
• organite interesate in procesul de sinteza: proteica, glicoproteica
• citochimic – enzime: fosfataza alcalina, ATP-aza, enzime oxido-reducatoare, hidrolaze acide
- functii:
• edificare a osului
• secreta oseina
• tropocolagenul (din fibre)
• fosfataza alcalina
- dupa mineralizare se transforma in osteocite

78. Osteocitele
- celule osoase adulte, ovalare, alungite, asezate in "osteoplaste" legate prin canalicule foarte fine
- citoplasma: eozinofila, prezinta prelugiri in canaliculele ososase ce vin in raport de continuitate cu prelungirile
osteocitelor vecine
- nucleul: forma de sambure, hipercrom
- considerat celula cu rol activ in metabolismul local

79. Osteoclastele
- celule mari
- forma neregulata
- multinucleate (100 nuclei)
- citoplasma: laxa, usor bazofila la cele active, mai acidofila la celulele imbatranite
- in faza activa prezinta la polul de contact cu matricea osoasa, o bordura in perie, aspect dat de microvilozitati
- citoplasma contine:
• numeroase vacuole si microvezicule (pinocitare) pline cu granule de calciu
• in vecinatatea bordurii numerosi lizozomi (fosfataza acida)
- in stare de repaus se gasesc in lacunele lui Howschip
- rol: procesele de formare si remodelare a osului
- structurile organice sunt fagocitate de macrofage

80. Matricea osoasa

- substanta fundamentala = matrice organica amorfa omogena = oseina  scleroproteina
- bogat mineralizata
- componentele minerale:
• reprezinta 66%
• microcristale de hidroxiapatina
- sistemul fibrilar = fibrele colagene constituie armatura de rezistenta a osului cu orientare conditionata de actiune a
fortelor mecanice

81. Tesutul osos imatur

- localizat in oasele fetale
- organizare dezordonata
- prezinta fascicole colagene mari asezate in substanta fundamentala  slab mineralizata si mai bogata in celule
- localizare la adult: suturi osoase, la insertia tendoanelor, osul alveolar

82. Tesutul osos fibros

- nehaversian, dur
- ia nastere prin osificarea periostala (din membrane conjunctive)
- tesut dur
- celule putine, asezate de-a lungul fibrelor colagene organizate in fascicole
- din el se desprind fibrele colagene ce patrund in interiorul osului haversian si constituie fibrele lui Scharpey

83. Tesutul osos haversian

- dispozitie arhitecturala ordonata
- sistemul haversian = osteonul: unitatea morfo-functionala; format din: canal central = canalul lui Havers, inconjurat
de 5 - 25 de lamele osoase:
• contin: arteriola, venula, vas limfatic, fibre nervoase fine, fibre colagene si de reticulina
• alcatuite din:
- substanta fundamentala
- fibre colagene
- in grosime se gasesc osteoplastele cu osteocite
- numeroase canalicule ce comunica intre ele
- 2 tipuri:
a) compact:
- citoarhitectonic: sisteme haversiene, sisteme interhaversiene, sisteme lamelare
b) spongios
- aspectul unui burete
- alcatuit din lamele, dispuse intr-o arhitectura specifica
- formeaza "travee" osoase:
• fibre
• substanta fundamentala
• osteoplaste cu osteocite
• pe suprafata lor sunt asezate linear (epiteloid) osteoblastele
• delimiteaza cavitati "areole" pline cu maduva hematogena
- localizat in epifizele oaselor lungi si in portiunea centrala a oaselor late si scurte (diploe)

84. Periostul, endoostul

Periostul:
- membrana vasculo-conjunctiva
- inveleste osul
- format din 2 straturi:
• extern (vasculo-fibros): bogat in fibre colagene, vase, terminatiuni nervoase
• intern (osteogen): bogat in fibrocite, capabile de a se transforma in osteoblaste, asigurand astfel cresterea osului
in grosime si regenerarea sa in caz de fracturi
Endostul:
- asemanator periostului
- putin individualizat
- format din tesut conjunctiv ce tapeaza canalul medular si spatiile areolare
- bogat in fibre, in osteoblaste cu rol in formarea traveelor osoase si in osteoclaste cu rol in remanierea tesutului osos

85. Osificarea endoconjunctiva (desmala)

- formarea tesutului osos prin inlocuirea tesutului conjunctiv
- osificarea se petrece in 2 faze:
a) faza proteica de remaniere a tesutului conjunctiv:
• multiplicarea fibroblastelor
• transformarea lor in osteoblaste
• formarea de oseina
b) faza de mineralizare:
• in osteoid se depun sarurile minerale, constituindu-se primul nucleu de tesut osos imatur, ce creste prin apozitie
succesiva
• ex.: oasele fetei, mandibula

86. Osificarea endocondrala (endocartilaginoasa)

- in interiorul modelului cartilaginos
- in "punctele de osificare" epifizare si diafizare  prin extinderea lor radiara vor cuprinde in final intregul os
- osificarea se desfasoara dinspre centrul cartilagiului spre periferie in urmatoarea ordine:
1. Zona cartilagiului hialin
2. Zona cartilagiului seriat
- de proliferare
- condrocitele vor forma grupuri izogene axiale
3. Zona cartilagiului calcificat
- condrocitele se hipertrofiaza si degenereaza, apar ca celule mari
- citoplasma vacuolara
- nucleu picnotic
- substanta fundamentala sub influenta fosfatazei alcaline se va calcifica
4. Zona de eroziune
- vascularizata
- cartilajul este invadat de capilare (mugurii vasculari)
- condroclastele (macrofagele) diferentiate din celulele mezenchimale vor fagocita celulele degenerate
- apar o serie de tunele in matricea cartilaginoasa mineralizata
5. Zona osteoida: in care celulele osteoformatoare din mugurii conjunctivo-vasculari, vor depune substanta preosoasa
pe suprafetele lamelor cartilaginoase ramase, numite travee de directie
6. Zona osificata: formata din lamele de tesut osos mineralizat, continand osteocite, iar pe suprafata lor in matricea
organica, siraguri de osteoblaste

87. Sangele - caractere generale

- contituie compartimentul circulant al tesutului sanguin (sistemul hemato-imun)
- origine mezenchimala
- format din: substanta fundamentala lichida plasma (55%) si celule elemente figurate (45%)
- sangele, limfa si lichidul interstitial alcatuiesc mediul intern al organismului
- rezultat din activitatea organelor si tesuturilor limfoide si mieloide
- 6 - 8 % din greutatea corporala
- culoarea rosie = datorata hemoglobinei
- intervine in: termoreglare, transport (gaze respiratorii, substante rezultate din digestia celulara si de dezasimilatie,
hormoni, anticorpi)
- plasma sanguina:
• lichid galbui, omogen, putin vascos, cu gust sarat
• pH 7.3 – 7.4
• contine:
- apa (90%)
- reziduuri uscate (10%):
* 9% substante organice azotate si neazotate
* 1% substante anorganice (Na, K, cloruri, carbonati)

88. Hematopoieza prenatala (embrio-fetala)

1. Perioada prehepatica:
- primele 2 luni fetale
- in mezenchimul extraembrionar somatic
- se diferentiaza angioblasti:
• periferici: endotelioblasti
• centrali: hemoblasti
- celulele stem vor coloniza primordiile viitoarelor organe hemato si limfopoetice – inducand hematopoeza
- hemogoniile (megaloblastele), elemente imature nucleate, se mentin pana la elaborarea factorului antianemic
(intrinsec)
2. Perioada hepato-splenica:
- incepe in saptamana 6 in ficat si splina
- continua in grad redus pana la nastere
- se formeaza: hematiile mature (anucleate), granulocitele, megacariocitele si mai putin limfocitele
3. Perioada medulo-ganglionara:
- incepe din luna 3 in clavicula
- continua toata viata
- in ganglionii limfatici se mentine pana in luna 5 si va fi inlocuita cu limfopoieza ganglionara

89. Organizarea organelor hemato si limfopoietice

a) capsula:
- tesut conjunctiv fibros
- din ea se desprind septe conjunctive bogate in vase si nervi
b) stroma:
- tesut conjunctiv reticular
- distingem:
• ochiuri mici cu elementele ale parenchimului
• ochiuri mari tapetate de celule reticulo-endoteliale, in care circula sange sau limfa
c) parenchimul: populatie celulara heterogena

90. Maduva rosie hematopoietica (hematogena)

- tesut mieloid
- localizata:
• initial in clavicula
• ocupa apoi toate oasele (pana la 7 ani)
• se restrange apoi in oase late si epifize
• se transforma in maduva galbena/cenusie
- histologic, capsula:
• endostul
• stroma (tesutul conjunctiv reticulat)
• elemente parenchimatoase caracteristice:
- adipocitul
 - megacariocitul: celula giganta, bogata in citoplasma (eozinofila), nucleu puternic segmentat
- insule de celule: imature (in ochiurile mici ale stromei) si mature (adulte, aflate in vecinatatea capilarelor)
- celulele tinere: dimensiune mare; forma rotunda; nucleu mare, sferic, bine nucleolat ( 2- 4); citoplasma redusa,
bazofila, lipsita de granulatiuni
- celulele mature (adulte): dimensiune mica; nucleu hipercrom, segmentat, fara nucleoli; citoplasma relativ
abundenta, cu granulatiuni specifice

91. Seria normoblastica (eritroblastica) – hematia

Sectorul mitotic: proeritroblastul, eritroblastul bazofil, eritroblastul policromatofil.
Sector de maturare: eritroblastul oxifil, reticulocitul, eritrocitul.
Hematiile
- functie: transport de gaze respiratorii
- fara nucleu
- fara organite celulare
- forma: disc biconcav (A/P) sau din profil de piscot
- variatiile morfologice:
• forma: poikilocitoza
• talie: anizocitoza
- numar normal pe mm3:
• 4.5 - 5 milioane la barbat
• 4 - 4.5 milioane la femeie
• 6 milioane la copil
- numarul crescut: poliglobulie
- numar diminuat concomitent si cu scaderea hemoglobinei: eritropenie sau anemie
- timp circulant: 90 - 125 de zile
- imbatranite sunt fagocitate de catre macrofagele splinei si sinusoidelor ficatului
- in sangele circulant: galbene, galben-verzui
- fixate si colorate (May-Grunwald-Giemsa): caramizii si dispuse in fisicuri de monede
- elastice, se pot deforma trecand usor prin capilare
- citologic: membrana de natura lipoproteica si stroma formata din:
• fosfolipoproteine dispuse in retea
• cristalele de hemoglobina

92. Neutrofilul – granulocit

- cele mai numeroase
- 60 - 70 % din leucocite
- nucleu format din 3-6 lobi uniti prin punti de cromatina fina
- in citoplasma se afla numeroase granulatii specifice neutrofile foarte fine  lizozomi ce contin enzime hidrolazice
- emit pseudopodelor: migreaza (prin diapedeza) in tesuturi periferice si intervin in aparare prin fagocitoza (microfage)
- numarul lor:
• creste – neutrofilie – in inflamatii acute
• scade – neutropenie – in intoxicatiile cu plumb, arsen, raze X si dupa ingerare de medicamente (piramidon,
aspirina)

93. Eozinofilul – granulocit

- 2- 4% din leucocitele sangelui periferic
- mai mari
- nucleul: 2 lobi rotunzi cu aspect de desaga
- citoplasma contine:
• granulatii cu afinitate pentru colorantii acizi
• granule egale ca forma, marime si egal repartizate
• granulatii = lizozomi
- mobil
- fagocitar
- cresterea numarului eozinofilelor circulante – eozinofilie – in: boli alergice si infectiile parazitare
- scad in tifos (eozinopenie)

94. Bazofilul – granulocit

- cele mai putine
- 0,5 - 1%
- nucleul partial segmentat (in trefla)
- citoplasma cu granulatii puternic bazofile, ce contin: heparina, histamina, serotonina  granulatii inegale ca forma,
marime si inegal repartizate in citoplasma
- capacitatea de fagocitoza si mobilitate este redusa

95. Seria trombocitara (megacariocita)

- celula finala megacariocitul trombocitar: celula matura, giganta
- citoplasma bogata, eozinofila, plina cu insule de granulatii azurofile
- nucleul: mare, in forma de inel sau mure
- celula emite numeroase pseudopode care patrund in capilare unde se faramiteaza dand nastere trombocitelor
Trombocitele:
- nu sunt celule
- provin din citoplasma megacariocitelor
- forma neregulata pe frotiu
- in MO – prezinta:
• o zona centrala  cromomerul = granulomerul: o puternic colorata, bazofila, plina cu granulatii diferite,
microvezicule, microfilamente
• o zona periferica  hialomerul: slab bazofila, inconjurata la exterior de o membrana plasmica
- numar: de 300.000 /1 mm3
- durata de viata de 8-11 zile
- rol multiplu: in coagularea sangelui, contin serotonina, au structura antigenica

96. Tesutul limfoid

- cuprinde 2 compartimente:
• central – timusul:
- origine endodermala
- apare precoce (embrio-fetal)
- involueaza la adult
- importanta activitate mitotica, independent de stimularea antigenica si endocrina
• periferic – reprezentat de: splina, ganglionii limfatici si amigdalele:
- organe secundar limfoide
- origine mezenchimala
- apar tardiv
- functia de limfopoeza se desfasoara in tesutul limfatic dens (foliculilor limfatici)
- functia de filtrare a sangelui, limfei, lichidului interstitial desfasurata la nivelul tesutului limfoid lax (capilare
sinusoide)
- inconjurat de celule cu mare capacitate fagocitara si coloidopexica

97. Limfocitele
- proprietati:
• recirculate: limfocitul stimulat antigenic se reintoarce prin circulatie in organele limfatice periferice
• transformare blastica: limfocitele adulte stimulate antigenic, redevin tinere si se transforma in celule
imunocompetente
- limfopoeza are loc in tesutul limfoid dens
- seria limfocitara: limfoblastul, prolimfocitul, limfocitul (mic)
Limfocitul mic
- celula tisulara
- circulanta
- reprezinta 89% din intreaga populatie de elemente limfatice
- principala celula imuno-competenta
- nu este o celula adulta terminala
- se poate reactiva (transformare blastica) prin recirculatie la stimulare antigenica
- in MO:
• celula mica
• citoplasma: foarte redusa, bazofila, asezata perinuclear, sub forma de inel sau semiluna, cu cateva granulatiuni
azurofile
• nucleul: mare, rotund, cu cromatina densa, condensata puternic, formand practic un bloc compact, fara nucleol
vizibil (nucleu tahicrom)
• raportul nucleo-citoplasmatic este foarte mare
- in ME:
• nucleu cu heterocromatina compacta
• nucleol mascat
• citoplasma saraca in organite
• membrana celulara: acoperita cu un strat redus de glicocalix, prezinta microvili si vezicule de micropinocitoza
- aspectul MO si ME = mai putin activ  celula adormita
- citofiziologic:
• populatie heterogena
• caracteristici imunologice diferite
• nu pot fi diferentiate cu certitudine nici la MO si nici la ME, ci doar prin anticorpi monoclonali

98. Ganglionul limfatic – organizare generala, corticala

- organ limfoid
- rol: filtrare
- localizati pe traiectul vaselor limfatice, solitari sau in grupuri ganglionare
- marimea unui bob de piper
- forma reniforma sau turtita
- cu o margine convexa – patrund vasele limfatice aferente
- prezinta un hil cu 2 vase limfatice eferente, artera, vena si nervi
- dimensiunea variaza in functie de localizare si starea de stimulare imunologica
- in MO – ganglionul limfatic: capsula, stroma, parenchim
- capsula: tesut conjunctiv dens
- stroma: tesut conjunctiv reticulat
- parenchimul: tesut limfoid organizat
Corticala (superficiala sau foliculara)
- tesut limfoid dens
- organizata in foliculi (noduli)
- limfocite dispuse sub forma de aglomerari nodulare
- foliculii limfatici:
- foliculi primari, areactivi
- foliculi secundari, reactivi.
• primari – areactivi: aglomerare uniforma de limfocite mici (limfocite B), aflate in repaus
• secundari – reactivi:
- predominanti in viata postnatala
- zona centrala: mai clara, palida la col. HE  centrul germinativ clar
- toate sunt celule mari
- citoplasma bogata, palid colorata
- nuclei eucromi
- periferic: zona intunecata dispusa sub forma inelara  depoziteaza si prezinta antigene

99. Ganglionul limfatic – paracorticala, medulara

Paracorticala = cortexul profund sau tertiar
- structura celulara mai densa  tesut limfoid difuz
- prezinta: limfocite T, uneori stimulate (imunoblaste); celule interdigitate prezentatoare de antigene; macrofage;
venulele postcapilare
Medulara
a) sinusurile medulare
- tesut limfoid lax
- dispuse printre cordoane
- continuarea celor din corticala
- patrund in lume prin prelungiri
b) cordoanele celulare
- tesut limfoid dens
- se ramifica
- se anastomozeaza
- contin limfocite T si B si numeroase plasmocite (mature si active, secreta imunoglobuline, devin complet mature)

100. Splina
- organ limfoid asezat pe calea circulatiei sanguine
- invelita de capsula fibro-musculara bogata in celule musculare netede
- din capsula, pornesc de-a lungul vaselor, trabeculele conjunctivo-musculo-vasculare  o compartimenteaza in loji
piramidale cu varful spre hil
- stroma: retea de tesut conjunctiv-reticular
- parenchimul alcatuit din:
• pulpa alba – tesut limfatic dens
• pulpa rosie – tesut limfatic lax
- vascularizatie: artera splenica  divizata in 7 - 9 arterele intratrabeculare
- functii:
• cimitirul globulelor rosii  macrofagele fagociteaza hematiile imbatranite
• martiala  fierul eliberat este depozitat de celulele reticulare si reticulo-endoteliale
• organ limfopoetic, monocitopoetic si elaborator de anticorpi (functia hematopoetica)
• rezervor sanguin
• intervine in metabolismul potasiului, calciului, sulfului, apei, lipidelor, colesterolului, a proteinelor si a glucidelor

101. Timusul
- organ limfo-epitelial
- nepereche
- situat in mediastin
- invelit de conjunctiva fibroasa, bogata in adipocite
- septele conjunctivo-vasculo-nervoase impart organul in lobi si lobuli
- stroma: celule reticulo-epiteliale
- parenchimul: limfocite timice = timocite
- lobul timic – 2 zone:
• periferica: corticala, timocite numeroase, nucleii hipercromi, determina o bazofilie marcata
• centrala: medulara, timocite rare, mai clara, slab colorata
- citologic – celulele reticulo-epiteliale: mari, stelate, nucleu oval, cu expansiuni citoploasmatice ce realizeaza o retea
- timocitele: celule mici, identice citologic limfocitelor
- in medulara – celule reticulo-epiteliale: aplatizate, cu nuclei picnotici, dispuse in lamele concentrice
- in centru contin masa eozinofila: celule degenerate, uneori cu pigment, saruri de calcar
- apare in timpul vietii embrionare
- se dezvolta la pubertate (30 – 50 g)
- involueaza treptat sub influenta steroizilor sexuali
- functii:
• glanda endocrina: stroma reticulo-endoteliala
• organ imunolimfopoetic: limfocitele T

102. Monocitele
- tesut ubicuitar
- celule de forme si aspecte citologice variate, dispersate in organism
- capacitate: de fagocitoza (pigmenti, substante organice, medicamente) si de coloidopexie (captarea particulelor
coloidale electronegative)
= macrofage
- celula stem
- parasesc prin diapedeza capilarele
- sufera procese de maturare (postmaturare)
- monocitopoieza: monoblastul, promonocitul, monocitul
Monocitul
- cea mai mare celula din sangele periferic
- in procent de 6-8 %
- citoplasma: abundenta, usor bazofila, albastra-cenusie, cu granulatii azurofile (lizozomi) si vacuole si cu un bogat
echipament enzimatic specific
- nucleul: mare, reniform, cu cromatina fin granulara (laxa) si nucleol greu vizibil
Macrofagul
- celula mare
- suprafata cu numeroase expansiuni: pseudopode etc.
- nucleu: excentric, reniform, bogat in heterocromatina
- in activitate citoplasma este bogata in vacuole, mitocondrii si lizozomi
- raspandit in tot organismul
- functii: aparare nespecifica si specifica (imunitate) si metabolica

103. Tesutul muscular neted – caractere generale

- formeaza musculatura viscerelor si media arterelor
- fibra musculara neteda:
• caracterele morfologice: fuziforma cu o portiune centrala mai groasa si capetele ascutite
• structura si ultrastructura:
- invelita de 3 structuri:
• sarcolema: prezinta numeroase invaginari sub forma unor buzunarase = caveole si vezicule pinocitare
• glicocalixul: mucopolizaharide, fibre de reticulina
• teaca conjunctiva: structura cea mai exterioara, formata din fibre colagene, reticulare si elastice
- nucleul: unic, hipocrom, central, bastonas cu axul lung orientat paralel cu cel al celulei
- sarcoplasma:
• o zona perinucleara granulata datorita organitelor localizate la cele 2 capete ale nucleului: ribozomi liberi,
mitocondrii, RER, REN, aparatul Golgi, centru celular sunt slab dezvoltat
• structuri particulare: corpi densi = leizomi (formatiuni ovalare, asezate in sarcoplasma) si campuri dense
(atasate de sarcolema)
- histofiziologie:
• transforma energia chimica in mecanica
• contractie involuntara lenta si prelungita
• mentin tonusul peretilor
• regleaza calibrul structurilor tubulare
• asigura deplasarea continutului lor

104. Tesutul muscula neted – citochimie

- mioglobina da culoare rosie caracteristica
- incluziuni: glicogen, lipide, pigmenti, proteine (contractile  actina, miozina si reglatoare  troponina si
tropomiozina)
- 3 tipuri de filamente:
• de actina:
- suprafata neteda
- subtiri
- orientate in axul lung al celulei paralele intre ele
- o extremitate penetranta in corpii densi
• de miozina:
- groase
- suprafata neregulata
- brate laterale asezate printre miofilamentele de actina, dispuse cu ambele capete libere in sarcoplasma
• intermediare:
- natura proteica
- leaga corpii densi si campurile dense intre ele, fara a penetra in aceste formatiuni
- realizeaza un schelet de rezistenta intracitoplasmatic
- organizare intr-o tunica musculara:
• fibrele musculare netede sunt structuralizate in straturi (paturi)
• celulele au o dispozitie ordonata, paralele intre ele, asezate in asa fel incat portiunea cea mai ingrosata a unei
fibre vine in raport cu extremitatile ingustate ale fibrelor vecine

105. Tesutul muscular striat scheletic

- 40 % din greutatea corpului
- caractere morfologice – fibrele musculare striate: cordoane, extremitati rotunjite, rar ramificate, lungimea variind
- structura si ultrastructura:
• invelisul celular – prezinta: sarcolema, glicocalix, teaca conjunctiva
• membrana plasmica / sarcolema – prezinta: caveole si sisteme tubulare transversale T
• nucleii: foarte numerosi, ovalari, cu axul paralel cu cel al fibrei, asezati imediat sub membrana celulara,
hipercromi, cu 1 - 3 nucleoli
• sarcoplasma: acidofila, abundenta si mai densa periferic, contine organite (mitocondrii, aparatul Golgi
paranuclear, lizozomi) si incluziuni (glicogen, lipide, pigment de uzura)
* REN: bine dezvoltat, realizand in jurul miofibrilelor un sistem tubular longitudinal L
- intre sistemele tubulare: relatii de contact, complexe structurale = triade  un tub central T, flancat de saci terminali
din sistemul L  aici: procesul de cuplare a excitatiei (ajunsa prin sistemul T al sarcoplasmei) cu contractia (transmisa
miofibrilei prin sistemul L - depozitul de Ca2+)

106. Miofibrilele
- elemente contractile
- aspect heterogen
- alternare regulata de discuri clare si discuri intunecate
- discurile asezate alternativ in registru, confera aspectul striat al celulei
- coloratia cu hematoxilina ferica:
• discul clar I: impartit in 2 segmente egale de membrana intunecata Z
• discul intunecat A: subimpartit in 2 de banda clara = stria H  contine in centrul ei o linie mai intunecata –
membrana M

107. Sarcomerul
- unitatea de contractie
- cuprins intre 2 membrane Z succesive
- format dintr-un disc intunecat central, flancat de 1/2 de disc clar
- in ME – miofilamente dispuse paralel:
• miofilamente miozinice:
- dispuse paralel in banda intunecata
- emit "punti radiare" spre filamentele de actina
• miofilamentele actinice:
- fixate cu un capat pe membrana Z
- traverseaza in lung semidiscul clar
- patrund in periferia discurilor intunecate printre filamentele de miozina
- banda H: banda centrala a discului intunecat, lipsita de miofilamente actinice
- in timpul contractiei: filamentele de actina aluneca printre cele miozinice, patrunzand mai adanc in banda
intunecata; discul clar devine mai ingust; sarcomerul se scurteaza

108. Muschiul striat (organ)

- invelisuri:
• epimisium = teaca conjunctiva (vase, nervi)
• perimisium = septe conjunctive, compartimenteaza muschiul in fascicole de fibre primare, secundare, tertiare
 • endomisium = teaca fina conjunctiva in jurul fiecarei fibre
- vascularizatia: arteriolele patrunse transversal prin epimisium ce capilarizeaza la nivelul endomisiumului
- inervatia motorie: fibrele motorii ale nervilor spinali si cranieni
- inervatie senzitiva – fibre care pornesc de la receptorii musculari: fusul neuro-muscular, fusul neuro-tendinos si fibre
nervoase libere

109. Miocardul comun

- caractere morfologice – celula miocardica: forma cilindrica; extremitati bifurcate; diametrul variaza in functie de
varsta si starea functionala a inimii
- structura si ultrastructura:
• invelisul – prezinta: sarcolema, glicocalix, teaca conjunctiva
• la nivelul extremitatii, sarcolema prezinta strii in scara
- striatiunile scalariforme: zone jonctionale specializate, alcatuite din apropierea celor 2 plasmaleme, ingrosate si cu
numeroase interdigitatii si desmozomi
- nucleul: unic, central, forma alungita, capetele drepte, bogat in cromatina (hipercrom)
- sarcoplasma – perinucleara: organite comune  multe mitocondrii, aparat Golgi mic, incluziuni (lipide, glicogen,
lipofucsina)
- o fibra miocardica contine aprox. 100 de miofibrile, dispuse in fascicole paralele, inconjurate de sarcoplasma
- microfibrilele prezinta striatiuni transversale cu benzile A, I, Z, M si H, similare ca structura si ultrastructura celor
fibrei scheletale
- sistemele tubulare T si L au aceeasi origine, dar sunt mai slab organizate, realizand in zonele de contact diade (un tub
T si o cisterna)

110. Miocardul specific

- tesutul nodal:
• nodul sinoatrial
• nodul atrioventricular
• 3 fascicole internodale
• fascicolul Hiss si ramurile sale (stang si drept)
• reteaua lui Purkinje
- sistemul excitoconductor:
• heterogenitate celulara
• celule mici, bogate in sarcoplasma, cu putine miofibrile  asezate periferic si dezordonat, cu striatiuni transversale
slab vizibile
- celulele tesutului nodal se diferentiaza prin functia lor:
• celulele P: ritmicitatea impulsului bioelectric
• celulele Purkinje: conducerea impulsurilor

111. Inima
A. Endocardul:
- captuseste cavitatile inimii
- format din:
• endoteliu: continuarea celui vascular
• stratul subendotelial: ingust, bogat in fibre colagene fine, in profunzime un strat fibro-musculo-elastic (fibre
musculare netede)
• strat subendocardiac – tesut conjunctiv lax; contine: limfatice, vase, nervi, tesutul excito-conductor; se
continua cu endomisiul fibrelor miocardice.
B. Miocardul: fibre musculare cardiace lucratoare, dispuse in coloane paralele
• miocardul atrial: mai subtire
• miocardul ventricular: mai gros, celulele tesutului nodal care formeaza sistemul excito-conductor al inimii.
C. Pericardul: capsula fibroasa seroasa (foita viscerala)  impreuna cu epicardul delimiteaza cavitatea pericardica
Inervatia
- origine extrinseca: vag (inhibitor), simpaticul cervical
- origine intrinseca: tesut nodal
- ambele realizeaza plexuri intracardiace: subpericardic, miocardic, subendocardic
- fibrele nervoase aferente
Vasele sanguine: arterele, venele, capilarele  au structura caracteristica adaptate dupa localizare si cerintele
functionale.

112. Sistemul capilar

- tuburi endoteliale, intercalate intre sistemul arterial si venos, realizand retele
- structura si ultrastructura:
a) peretele capilar
• endoteliul:
- epiteliu simplu pavimentos
- celule de forma romboida, solidarizate prin complexe jonctionale
 - nucleul: unic, central ovoid, bogat in cromatina
- citoplasma: saraca in organite comune
- poate prezenta pori intra si intercelulari
• membrana bazala
- lama bazala amorfa, de natura polizaharidica (PAS pozitiva)
- structura dinamica
- adaptabila morfo-functional rolului ei mecanic (de suport si rezistenta)
- selectiva pentru apa si molecule mici
• spatiul subendotelial: situat intre endoteliu si membrana bazala
b) tesutul conjunctiv pericapilar
- inconjoara capilarul ca o adventitie
- format din fibre colagene si reticulare fine

113. Clasificarea capilarelor

a) sanguine – 2 tipuri:
• arterio-venoase – vase preferentiale: leaga direct arteriolele cu venulele, circulatie activa la nivelul lor
• adevarate: interpus intre segmentele arteriolare si venoase ale vaselor preferentiale, circulatie de tip pasiv
b) limfatice: structura similara capilarelor sanguine
c) sinusoide: vase particulare, adaptate unei circulatii lente, care favorizeaza contactul intim si schimburile dintre
sange si tesuturile foarte active metabolic

114. Artera de tip elastic

- peretele este relativ subtire fata de calibrul vasului
Intima (10%) = endartera
- endoteliu cu celule: plate, poligonale
- strat subendotelial:
• sarac in fibre colagene
• fibre elastice dispuse longitudinal
• cateva fibroblaste, macrofage
• fibre musculare netede
• limitanta elastica interna, compusa din 2-3 lame elastice fenestrate
Media (80%) = tunica elastica
- cea mai bine reprezentata
- formata din 40-80 lame elastice fenestrate dispuse concentric
- spatiile interlamelare sunt ocupate de substanta fundamentala mucopolizaharidica, in care sunt incluse fibrocite si
fibre musculare netede cu traiect spiralat
Adventitia (10%)
- subtire
- slab structuralizata
- tesut conjunctiv, fibre colagene si elastice cu un traiect dezordonat (spiralat)

115. Artera de tip muscular

- peretele relativ gros, datorita mediei in care predomina tesut muscular neted
Intima (5-10%)
- alcatuita din cele 3 straturi:
• endoteliu
• subendoteliu
• limitanta elastica interna: foarte evidenta, groasa si formata din fibre (lame) elastice cu traiect ondulat
Media (50%) = tunica musculara
- fibre musculare netede dispuse in 10-40 straturi circulare
- tesut conjunctiv redus
Adventitia (40-45%)
- relativ groasa
- formata dintr-un tesut conjunctiv lax
- limitanta elastica externa

116. Arteriolele
- artere musculare mici
- peretele de 2-3 ori mai gros decat lumenul
Intima
- endoteliu
- membrana limitanta interna
Media
- 1-5 straturi de fibre musculare netede
- fibre elastice fine si fibre reticulinice
- limitanta elastica externa: slab structuralizata, lipseste la cele mici
 Adventitia
- aceeasi grosime cu media
- tesut conjunctiv lax

117. Sistemul venos

- tunici similare cu ale arterelor
- prezinta un lumen mai larg
- perete mai subtire, slab structuralizat, prin reducerea elementelor musculare si elastice din medie
- stratul subendotelial si limitantele elastice sunt slab reprezentate sau chiar absente
- adventitia este mai dezvoltata decat la artere
- clasificarea venelor se face in raport cu calibrul si structura peretelui lor: venule, vene de marime mica, vene de
marime medie, vene mari
Venele de marime medie
- intima (5%): subtire, stratul subendotelial si limitanta elastica interna slab reprezentata
- media (15%): formata din fibre musculare netede dispuse circular, fibre colagene si elastice
- adventitia (80%): tesut conjunctiv lax
Venele mari
- intima: endoteliu si subendoteliu constant
- media: subtire, preponderent din fibre colagene circulare si rare fibre musculare
- adventitia: bine dezvoltata, formata din tesut conjunctiv lax, cu fascicule de fibre musculare si fibre elastice
abundente

118. Tesutul nervos – neuronul

Tesutul nervos
- origine ectodermica
- alcatuit din celule inalt diferentiate:
• neuroni: pentru functia de excitabilitate si conductibilitate
• celule gliale: elemente auxiliare
• elemente tisulare nespecifice: mezenchimale, tesut conjunctiv, vase, nervi
• impreuna formeaza organele SNC si SNP
Neuronul
- unitatea specifica: embriologica, genetica, anatomica, trofica, functionala si patologica a tesutului nervos
- format din: corpul celulei = pericarionul si 2 tipuri de prelungiri = axon si dendrite
- marime: variabila
- localizare: substanta cenusie a SNC, ganglioni spinali / vegetativi, organe de simt
- forma:
• sferica: pseudounipolari
• fuziforma: bipolare
• piriforma: celulele Purkinje
• piramidala: piramidale ale creierului
• poliedrica si stelata: radiculare

119. Pericarionul
- organite nespecifice si specifice
- membrana celulara / plasmatica = neurolema: foarte fina, structura trilaminara, lipoproteica, dublata la exterior de
membranele celulelor gliale (satelite)
- neurilema se continua la nivelul prelungirilor celulare: axonului si dendritelor
- nucleul: voluminos, unic, de obicei central, aspect veziculos, sarac in cromatina, cu 1 - 2 nucleoli
- citoplasma = neuroplasma: vascoasa, abundenta, slab colorabila
- organite celulare comune: aparat Golgi, mitocondrii mici, lizozomi
- centrozomul prezent doar in celulele nervoase tinere (neuroblaste)
- celulele adulte fiind de tip "permanent" nu se multiplica, astfel ca centrul celular lipseste si are un aspect rudimentar

120. Neuronul – organitele specifice

a) corpusculii Nissl
- substanta tigroida
- aspectul granular
- dispozitia si numarul lor variaza
- capacitatea functionala a neuronilor
- pot fi mari si dispuse in toata citoplasma
- ajung in prelungirile dendritice
- lipsesc in: axon (conul de emergenta)
- in ME: formati din RER, cu numerosi poliribozomi atasati, cu bogat continut de ARN,
b) neurofibrilele
- filamente – o retea complicata in jurul nucleului, cu extindere in ambele tipuri de prelungiri, unde sunt insa
oranduite in fascicole longitudinale
 - in ME: neurofilamente, proteine cu o componenta fosfolipidica
- rol: mecanic de sustinere (schelet celular), functional si metabolic
c) neurotubulii
- evidentiati in ME
- formatiuni cilindrice
- prezente in: neuroplasma, prelungiri, numerosi in conul de emergenta al axonului
- rol: in circulatia intracitoplasmatica a proteinelor sintetizate in granulatiile Nissl si in modificarile de potential
electric la nivelul membranei

121. Dendritele
- expansiuni citoplasmatice
- unice / multiple
- groase la origine
- se divid dictomic, in numeroase ramuri fine
- acoperite de o membrana plasmica (dendrolema) cu numeroase asperitati si varicozitati la suprafata denumite spini
(sinapse)
- contin: corpi Nissl, neurofibrile, mitocondrii, microtubuli
- functional conduc celulipet impulsul nervos spre celula si realizeaza legaturi sinaptice cu celulele vecine

122. Axonul
- prelungire unica, lunga, subtire, neteda
- la origine prezinta o dilatare conica = con de emergenta: lipsita de corpi Nissl, bogata in neurotubuli
- nu se ramifica
- emite colaterale
- se termina prin ramificatii fine si butonate (telodendru)
- inconjurat de o plasmalema (axolema)
- contine axoplasma cu mitocondrii, microtubuli, neurofibrile
- functional conduce celulifug influxul nervos de la celula spre periferie

123. Clasificarea neuronilor

Dupa forma, talie si numarul prelungirilor:
• unipolari: cu o singura prelungire (axonica)  celulele amacrine din retina
• pseudounipolari: celule initial bipolare; axonul si dendrita s-au alipit pe o mica portiune ca o unica prelungire, care
apoi se bifurca in 2 ramuri: o dendrita si un axon
• bipolari: forma ovalara, prezentand o dendrita si un axon la polii opusi  retina, mucoasa olfactiva
• multipolari: forma stelata data de numeroasele prelungiri dendritice si un axon  celula radiculara
Dupa functii neuronii pot fi: motori, senzitivi, de asociatie, neurosecretori.

124. Fibra nervoasa

- localizate in: SNC si SNP
= prelungirile pericarionului, invelite in teci
- dupa origine: centrale si periferice
- dupa structura: mielinice si amielinice
Fibra nervoasa periferica mielinica
- structura cea mai complexa
- acoperita de 3 teci:
• mielina:
- discontinua, despartite prin strangulatiile lui Ranvier
- rol: de protectie, trofic, asigura conducerea influxului nervos formand o bariera pentru ionii necesari acestui
proces
• gliala a lui Schwann
• conjunctiva endoneurala (Henle):
- singura invelitoare continua
- rol: mecanic de rezistenta, de reglare a proceselor de permeabilitate
Fibra nervoasa periferica amielinica
- caracteristica nervilor vegetativi
- lipsita de teaca de mielina
- invelita numai de teaca gliala si endoneurala (cenusie)
Fibra nervoasa centrala
- lipsita de teaca gliala
- oligodendroglia (satelita) care a format teaca de mielina ramane la distanta,
- numai in contact cu neuritul (nu-l acopera)
- poate fi: mielinica sau amielinica (fibrele goale din substanta cenusie)

125. Nevrogliile
- celule satelite
- inconjura pericarionul si prelungirile sale
- rol: protectie, sustinere, trofic, metabolic, aparare, reparare a tesutului nervos (cicatrice), sinteza a mielinei
- interpuse intre neuroni si spatiile intercelulare
- forma stelata
- numeroase prelungiri
- citoplasma contine un nucleu vizibil, gliofibrile si organite care le asigura o mare capacitate mitotica si proliferativa

126. Clasificarea nevrogliile

A. Macroglia – origine neuroectodermica
1. de tip central:
• astroglia protoplasmatica: substanta cenusie
• astroglia fibrilara: substanta alba
• oligodendroglia: sinteza tecii de mielina a fibrei nervoase centrale
2. de tip periferic:
• celula Schwann: sinteza tecii de mielina a fibrelor nervoase periferice
• celula satelita
3. glia ependimara: sinteza LCR
B. Microglia
- origine mezenchimala,
- face parte din sistemul macrofagic
- se afla in ambele substante,
- corp mic
- cu 2-3 prelungiri subtiri,
- puternic ramificate
- suprafata presarata cu nodozitati
- nuclei: hipercromi, foarte mobile, capabile de fagocitoza si ultrafagocitoza barierei hemato-encefalice
- astrocitele emit prelungiri in forma de palnie
- inconjoara capilarele
- invelesc complet pericarionii si prelungirile lor