Sunteți pe pagina 1din 7

Activitate metodică pe semestrul II

Anul școlar 2017-2018

,,Studiază mai întâi știința și continuă apoi cu


practica născută din această știință."
(Leonardo da Vinci)

CULTURA ORGANIZAȚIONALĂ

A nu vorbi despre……………………………………. .Există deja Wikipedia .

Ca şi membrii unei familii, organizaţiile sunt diferite, deoarece personalitatea şi imaginea


fiecăreia este creată, în primul rând, de membrii săi. O dată cu identificarea şi studierea ei,
cultura organizaţională a avut un rol important în apariţia şi dezvoltarea unui nou mod de a
concepe organizaţia, managementul acesteia şi, implicit, de a activa în mediul intra şi extra-
organizaţional. Performanţele oricărei organizaţii depind, într-o mare măsură, de randamentul
individual al membrilor săi. La rândul lor, performanţele individuale sunt influenţate de o serie de
factori, printre care se regăseşte şi cultura organizaţiei.
Cultura organizaţională este echivalentul psihologiei unei persoane. Structura psihologică
a unei persoane defineşte personalitatea acesteia, conduita sa, atitudinea sa în diferite situaţii.
Cultura unei organizaţii acţionează în mod similar, definind modul de acţiune al organizaţiei.
Acesta poate facilita sau împiedica schimbările organizaţionale.
Fiind o combinaţie dintre istorie, traume, succese şi obiceiuri, cultura organizaţională
reprezintă o forţă puternică. Cu cât istoria unei organizaţii este mai îndelungată, cu atât
obiceiurile din cadrul acesteia sunt mai greu de schimbat.
Cultura organizaţiei şcolare reprezintă un aspect particular al culturii organizaţionale,
aducând deopotrivă caracteristicile generale, dar, în acelaşi timp, prezentând şi aspecte specifice.
Şcoala este o organizație care dezvoltă o cultură bogată şi diversificată. Orice încercare
de perfecţionare a activităţilor şcolare trebuie să pornească de la cunoaşterea culturii şcolii aşa
cum se manifestă ea la nivelul managerilor, al profesorilor şi al elevilor. O cultură
organizaţională sănătoasă corelează pozitiv cu motivaţia superioară de învăţare a elevilor şi cu
satisfacţia profesională a cadrelor didactice.
Cultura organizaţională a şcolii poate fi definită ca fiind ansamblul valorilor, credinţelor,
aspiraţiilor, aşteptărilor şi comportamentelor conturate în decursul timpului în fiecare
organizaţie, care predomină în cadrul său şi-i condiţionează direct şi indirect funcţionalitatea şi
performanţele.

Prezentul material, caută să surprindă atât dimensiuni ale culturii actuale, cât şi elementele
semnificative ale culturii organizaţiei şcolare.

Cuvinte cheie:
organizație, cultură organizațională, parteneriat educaţional, calitate, excelență,
schimbare.

După 1989 în învăţământul românesc a fost demarat un proces de schimbare. O parte din
dascăli au dorit şi doresc reforma, alţii opun rezistenţă la schimbare. Rezistenţa la schimbare
(neofobia) este dată în special de influenţa totalitarismului care îşi perpetuează prezenţa prin
percepţii, mentalităţi, atitudini comportamentale. Măsurile de reformă trebuie să atingă toate
laturile decisive ale învăţământului, aici fiind inclusă şi cultura organizaţională. Pentru ca o
măsură de reformă să aibă succes, ea trebuie văzută şi ca o schimbare culturală.
Din perspectiva nevoii de a apropia sistemul nostru educaţional de celelalte sisteme
europene, şcoala trebuie să construiască o cultură organizaţională care să includă principii şi
valori ale educaţiei pentru viitor, educaţiei permanente, educaţiei pentru autogestiune,
parteneriatul educaţional, calităţii şi excelenţei în condiţii de schimbare.
Cultura organizaţională a şcolii se referă la valorile, atitudinile, credinţele, normele,
tradiţiile şi obiceiurile care s-au format de-a lungul timpului într-o anumită unitate şcolară şi s-au
transmis din generaţie în generaţie celor care fac să funcţioneze instituţia şcolară respectivă.
Cultura şcolii este foarte importantă prin faptul că participă la satisfacerea a două nevoi
ale organizaţiei: adaptarea la mediul extern şi integrarea internă. Astfel, cultura organizaţiei
şcolare prin sistemul de valori cultivat şi normele promulgate poate influenţa relaţiile cu mediul
extern organizaţiei, comunitatea locală, Inspectoratul şcolar, de exemplu, dar şi procesul de
integrare şi socializare a personalului său, profesori, elevi, poate legitima statusuri şi roluri, poate
influenţa distribuţia puterii, sistemul de promovare, recompensare şi sancţionare. Rodul propriei
istorii interne, cultura şcolii suferă adesea o serie de influenţe ale mediului social care au
tangenţă cu instituţia şcolară şi care adesea îi condiţionează comportamentul şi activităţile
desfăşurate.
O caracteristică a culturii organizaţiei şcolare este aceea că încurajează existenţa şi
manifestarea subculturilor. Existenţa acestora constituie una din sursele de progres a instituţiei
şcolare. Cele trei subspecii ale culturii şcolii - cultura managerială, cultura cadrelor didactice şi
cultura elevilor se află într-un raport de interdependenţă, existenţa lor fiind condiţionată una de
cealaltă, prezentând de asemenea şi o serie de elemente comune.

În cazul şcolii româneşti există o tendinţă puternică de evitare a incertitudinii care are
o foarte mare influenţă asupra modului în care sunt primite şi implementate măsurile de
reformă introdusă brusc, fără o pregătire prealabilă, orice măsură ce va urmări creşterea gradului
de libertate va evolua în direcţii opuse. Cultura reprezintă un adevărat “mod de viaţă” pentru
membrii organizaţiei. Cultura devine evidentă atunci când este supusă schimbării sau când este
comparată cu cea din alte organizaţii.
Introducerea schimbărilor, mai ales cele care vizează compatibilitatea sistemului nostru
şcolar cu sistemele europene trebuie făcută treptat şi însoţită de măsuri de sprijin: informare,
consiliere, formare, monitorizare.
Distanţa mare faţă de putere, ca trăsătură dominantă a culturii organizaţionale induce
tendinţa spre centralizare, lipsă de iniţiativă, inabilitatea de a proiecta şi realiza dezvoltarea
organizaţională. Această trăsătură poate stânjeni introducerea reformelor educaţionale care
implică descentralizarea structurilor organizaţionale.
Sistemul educativ este prin natura sa conservator. Forţele care se opun de obicei
schimbării şi care de multe ori sunt mai puternice decât forţele favorabile schimbării sunt:

- barierele culturale ( atitudini depăşite, lipsă de informaţii, lipsă de competenţe)


- barierele sociale ( interesele unei categorii sociale, conformismul cu anumite norme sau
stereotipuri)
- bariere organizaţionale (centralism, birocraţie)
- bariere psihologice (mentalităţi depăşite, sentimentul de frustrare şi insecuritate socială)

Cultura organizaţională nu se poate auto-schimba. S-ar putea schimba doar dacă ar avea
un punct de sprijin din exterior care să suporte forţele de sens opus. Cultura organizaţională este
cea care leagă organizaţia, dar în acelaşi timp este factorul de rezistenţă cel mai important în
orice demers de schimbare.
În timp trebuie eliminate acele trăsături dominante ale culturii organizaţionale care pot
stânjeni procesul de compatibilizare a sistemului nostru de învăţământ cu celelalte sisteme
şcolare europene.

Cum am putea depăși rezistența la schimbare?

Se impune o analiză/cercetare aprofundată, în legătură cu fiecare aspect de care ar putea


să depindă Cultura organizaţională a şcolii. Cercetarea ar putea să facă apel la studiul de caz ca
metodă de investigare de tip calitativ.
În cadrul studiului se impune a fi folosite ca metode:
- observaţia directă;
- chestionarul;
- interviul individual;
- analiza documentară.

Prin intermediul unui studiu de caz şi a metodelor asociate, cercetarea trebuie


să surprindă atât dimensiuni ale culturii actuale, cât şi elementele semnificative ale culturii
organizaţiei şcolare.

Trebuie culese informaţii referitoare la:

 coordonatele organizaţiei;
 caracteristicile generale ale managementului organizaţiei şcolare;
 specificul demersurilor proiective; caracteristicile proceselor decizionale;
 structurile organizaţiei;
 imaginea şi prestigiul şcolii.

În analiza acestor domenii trebuie avut în vedere cele două niveluri culturale:
- profund (setul de valori, sistemul de norme, reprezentări specifice);
- superficial (simboluri şi sloganuri, ritualuri şi ceremonii, mituri şi eroi, modele
comportamentale).
Cum ar trebuii „clădită” Școala Românească

Școală românească, trebuie clădită pe o filozofie care să corespundă nevoilor


locale/regionale/naționale și internaționale; ea trebuie să își propună să dezvolte aptitudinile
individuale ale copiilor și să-i învețe să aplice cunoștințele acumulate în sălile de clasă la
realitățile lumii înconjurătoare.
Accentul cade pe rigurozitatea intelectuală și pe standardele academice ridicate, dar în
aceeași măsură pe idealurile înțelegerii internaționale și a cetățeniei responsabile, astfel încât
elevii educați în cadrul sistemului educațional românesc să poată deveni gânditori critici și plini
de sensibilitate, participanți informați despre problemele locale și internaționale, conștienți de
umanitatea care ne legă pe toți și cu respect față de varietatea de culturi și atitudini care ne
îmbogățesc viața.
În prezent, învățământul românesc preuniversitar (grădiniță, școală primară, gimnaziu ,
liceu) s-a dezvoltat firesc și din dorința părinților și copiilor de a beneficia de standarde
educaționale înalte, de cadre didactice de elită, de mijloace și materiale didactice moderne, atent
selectate, de un mediu educațional stimulativ.

În învățământul românesc ar trebuii să se pornească de la unele întrebări ale copiilor:


- Cine suntem?;
- Unde suntem în timp și spațiu?;
- Cum ne exprimăm?;
- Cum funcționează lumea?;
- Cum ne organizăm?;
- Cum împărțim planeta?.

În contextul creat, cadrul didactic are rolul de a modela această căutare și a-i deprinde pe
copii să-și analizeze experiențele de învățare, să reflecteze la ele și să le discute.
Conducerile şcolilor trebuie să selecteze/consilieze cu atenţie toate cadrele didactice,
urmărind nu doar performanţele profesionale individuale, ci şi compatibilitatea celor care
lucrează împreună, considerând că armonia existentă la nivelul corpului profesoral se reflectă la
nivelul colectivelor de elevi.

CE TREBUIE
- Trebuie stimulată exprimarea elementelor identitare ale diverselor grupuri socioculturale
care fac parte din comunitatea respectivă. Școala trebuie să aibă suficientă autonomie
instituțională și capacitatea de a lua responsabil decizii pertinente.
- Stimularea investiții importante în dezvoltarea profesională națională și internațională a
cadrelor didactice, stimularea inovației, a responsabilității profesionale și a răspunderii publice la
nivelul cadrelor didactice, al managerilor școlari și al elevilor, asumarea responsabilă a deciziilor
privind calitatea procesului instructiv - educativ și condițiile de realizare a acestuia.
- Trebuie pus accent pe importanța autoevaluării și a reflecției critice la nivel personal și
academic, pe organizarea la standarde superioare, având scopul de a-i informa pe părinții elevilor
despre acțiunile școlii, despre programe, despre pe organizarea a două sesiuni de bacalaureat,
etc.
- Școala trebuie să implementeze proiecte prin care fiecare copil al școlii să se simtă valorizat;
- Școala trebuie să organizeze periodic activități extra-curriculare/tabere școlare;

Referitor la anumite norme ce ar trebuii impuse în școli:


- vizitatori trec printr-un punct de control unde primesc o legitimație de vizitator;
- accesul elevilor să se facă pe baza de ecuson eliberat de instituția de învățământ, nepurtarea
acestuia putând atrage după sine sancționarea elevului;
- pe durata orelor de studiu se organizează permanent serviciul pe școala atât din partea
profesorilor, cât și paza unității școlare cu personal avizat de poliție.

Structurile organizatorice care asigură organizarea, desfășurarea activităților, ordinea și


disciplina sunt:

- Consilul Profesoral;
- Consilul de Administrație;
- Consilul Elevilor;
- Consilul părinților;
- Comisia de Disciplină.

Referitor la ritualuri și la ceremonii


- cele mai reprezentative sunt cele de început și de sfârșit de an școlar.

Referitor la simbolurile adoptate de școli


se pot enumera : sigle ……………………………

CUM MAI PUTEM OBȚINE INFORMAȚII?

Informațiile dorite le putem obține prin:


a) Intermediul unor interviuri semistructurate cu elevii şi părinţii. Interviuri semistructurate
care să scoată în evidenţă importanţa deosebită pe care aceştia o acordă faptului că și în
România elevii pot fi educați la standarde internaționale. Elevii să îşi perceapă şansele
pentru a reuşi în viaţă, ca fiind la fel de mari ca ale elevilor din străinătate.
b) În scopul obţinerii unei imagini asupra grupurilor studiate trebuie aplicate două
chestionare: chestionarul pentru identificarea dimensiunilor culturale şi chestionarul pentru
identificarea setului ascuns de valori personale.

Posibile întrebări adresate părinţilor:


1.Cum apreciaţi calitatea comunicării şi circulaţia informaţiei între dumneavoastră şi
şcoală/ I.S.J?
2.Care a fost evoluţia relaţiilor dintre şcoală şi părinţi?
3.Cum apreciaţi atmosfera din unitatea şcolară în care învaţă copilul dumneavoastră?
4.Consideraţi că această şcoală vă pregăteşte copilul pentru viaţă?
5.Face copilul dumneavoastră meditaţii? De ce?
6. Vă consultă şcoala?
7.Ce informaţii vă oferă şcoala privind copilul dumneavoastră?
8.Ce informaţii vă oferă conducerea şi personalul didactic privind progresul înregistrat de
şcoală?
9.Ce părere aveţi despre manualele alternative?
10. Aveţi şi alte probleme pe care aţi dori să le discutăm?

Posibile întrebări pentru elevi:


1.Vă oferă şcoala ceea ce doriţi?
2.Care este opinia voastră privind atmosfera din şcoală?
3.Cui vă adresaţi pentru rezolvarea problemelor şi ce ajutor primiţi?
4.Ce părere aveţi despre manualele alternative?
5.Cum apreciaţi calitatea comunicării cu profesorii şi directorul şcolii?
6.Pe parcursul şcolarizării, aţi simţit că are loc o reformă care influenţează calitatea
educaţiei pe care o primiţi?
7.Aveţi alte probleme pe care să le doriţi să le discutăm?

Ce rezultate dorim să obținem:

De la părinţii
Calitatea comunicării cu şcoala/ I.S.J.
- există acces ridicat la informaţiile ce vin de la forurile superioare;
- şcoala oferă de regulă informaţii;
- informaţiile de la forurile superioare ajung la părinţi prin intermediul scrisorii
informative , trimisă prin e-mail de către conducerea școlii;
- comunicarea dintre şcoală şi părinţi se face de asemenea prin intermediul diriginţilor, care
trimit scrisorii informative , în care sunt prezentate activitățile săptămânale avute la clasă;

Relaţiile dintre părinţi şi şcoală:


- conducerea şcolii are capacitate de comunicare;
- există colaborare între comitetele de părinţi şi şcoală;
- părinţii sunt mulţumiţi de conducerea şcolii.

Probleme semnalate
- programe prea încărcate;
- programul lung care face dificilă efectuarea temelor zilnice.

Elevii
Atmosfera din şcoală
- consideră că atmosfera din şcoală este bună, susţin că se simt bine la această şcoală;
- sunt mulţumiţi de ce le oferă şcoala;
- pot discuta cu profesorii problemele pe care le au.
Probleme semnalate
- programe prea încărcate;
- programul lung care face dificilă efectuarea temelor zilnice.
CONCLUZII

Organizaţia şcolară reprezintă „unitatea de bază a sistemului de învăţământ care are drept
funcţie principală formarea-dezvoltarea personalităţii elevului în cadrul unui proces de instruire
specializat la nivelul unei activităţi didactice/educative cu obiective specifice
Oricărei instituţii, care are o anumită structură, îi corespunde o anumită organizaţie, care
are o anumită cultură, exprimată prin ceva specific, definitoriu. Raportul libertate-autoritate este
unul din aspectele care depind de specificul culturii manageriale, dincolo de activităţile şi
funcţiile manageriale. Un rol important îl joacă comunicarea managerială și stilurile manageriale.
Toate aceste elemente se intersectează într-un punct cu predispoziţiile, valorile, normele şi
regulile ce definesc un anumit grup social, o anumită organizaţie.
Cultura organizațională reflectă un aspect al influenţei sociale, fiind o variabilă socială.
Cultura organizaţională reflectă multe din conţinuturile valorice ale modelelor culturale ale unei
naţiuni, reprezentând un subsistem al culturii naţionale. Cultura naţională include modul de a
gândi, educaţia, religia, procesele de formare a elitelor şi constituie un fond comun care
determină credinţele, valorile, normele, simbolistica, perspectivele individuale şi concepţiile
despre organizaţii. Cu toate că unele dintre metodele de cercetare ale culturii organizaţionale,
împreună cu instrumentele metodologice au limitele lor, ele asigură un set de evidenţe empirice
care ajută la diagnosticarea culturii organizaţionale.

 ,,Copiii au nevoie de modele, mai degrabă decât critici”.


(Joseph Joubert)