Economia Turismului PDF

IO AN CO SM ESCU
ECONOMIA TURISMULUI
Cuprins
PREFAłĂ...................................................................................................... 5
SECłIUNEA I. PRINCIPII ŞI MECANISME ALE ACTIVITĂłII
TURISTICE ..................................................................................... 8
Capitolul 1. Turismul - fenomen contemporan în dinamică .................... 8
1.1. "Turism" şi "turist" - noŃiuni fundamentale ale activităŃii din
domeniu................................................................................ 8
1.2. Turismul - fenomen cu abordare multifuncŃională................... 26
1.3. Factori de influenŃă ai dezvoltării turismului ............................ 27
1.4. Factori restrictivi ai activităŃii turistice...................................... 29
Întrebări recapitulative.................................................................... 32
Teste grilă pentru autoevaluare ..................................................... 33
Capitolul 2. CirculaŃia turistică................................................................. 34
2.1. Tipuri şi forme de turism: criterii de structurare,
caracteristici, interdependenŃe şi tendinŃe .......................... 34
2.2. Măsurarea circulaŃiei turistice: metodologie şi indicatori......... 42
Test grilă pentru autoevaluare ....................................................... 47
Capitolul 3. Organizarea activităŃii turistice............................................ 49
3.1. Structuri organizatorice în activitatea de turism ...................... 49
3.1.1. Industria turistică şi agenŃii întreprinzători ai
acesteia .................................................................. 50
3.1.2. InstituŃiile turistice şi organizaŃiile profesionale
naŃionale ................................................................. 53
3.1.2.1. InstituŃii turistice naŃionale ............................ 53
3.1.2.2. OrganizaŃii profesionale naŃionale ................ 55
3.1.3. OrganizaŃii internaŃionale de turism ............................ 56
3.1.3.1. OrganizaŃiile interguvernamentale ................ 56
3.1.3.1.1. OrganizaŃia Mondială a
Turismului (O.M.T.)........................ 56
3.1.3.1.2. OrganizaŃii internaŃionale cu
competenŃe în domeniul
turismului ....................................... 62
3.1.3.2. OrganizaŃiile internaŃionale
neguvernamentale....................................... 63
Capitolul 4. PiaŃa turistică......................................................................... 66
4.1. SemnificaŃia şi particularităŃile pieŃei turistice ......................... 66
4.2. Cererea şi consumul turistic ................................................... 69
4.2.1. ConŃinutul, particularităŃile şi determinanŃii cererii
turistice ................................................................... 70
4.2.2. SemnificaŃia, particularităŃile şi tipologia
consumului turistic .................................................. 79
3
4.3. Oferta şi producŃia turistică ..................................................... 83
4.3.1. SemnificaŃii conceptuale şi particularităŃile ofertei
turistice ................................................................... 83
4.3.2. Factori determinanŃi ai ofertei turistice........................ 87
SECłIUNEA a II-a. SERVICIILE TURISTICE ............................................. 97
Capitolul 5. Turismul - domeniu reprezentativ al sectorului terŃiar ...... 97
5.1 ConŃinutul şi particularităŃile serviciilor turistice ....................... 97
5.2 Structura serviciilor turistice ................................................... 102
Întrebări recapitulative.................................................................. 112
Teste grilă pentru autoevaluare ................................................... 112
Capitolul 6. Serviciile de transport turistic ........................................... 114
6.1. Transportul - premisă obiectivă a circulaŃiei turistice ............ 114
6.2. Forme ale transportului turistic ............................................. 116
6.2.1. Transportul rutier....................................................... 116
6.2.2. Transportul feroviar................................................... 121
6.2.3. Transportul naval ...................................................... 124
6.2.4. Transportul aerian..................................................... 126
Capitolul 7. Serviciile turistice de cazare .............................................. 134
7.1. Rolul şi importanŃa cazării turistice ....................................... 134
7.2. Metodologia clasificării structurilor de primire turistice ......... 140
7.2.1. Certificatului de clasificare a structurilor de cazare .. 140
7.2.2. Tipologia serviciilor turistice de cazare ..................... 145
Capitolul 8. Serviciile de alimentaŃie publică........................................ 155
8.1. Rolul şi trăsăturile serviciilor turistice de alimentaŃie
publică .............................................................................. 155
8.2. Tipologia serviciilor de alimentaŃie publică ........................... 157
8.3. Unele aspecte ale dezvoltării serviciilor turistice de
alimentaŃie publică............................................................ 168
Capitolul 9. Agrementul şi serviciile turistice complementare ........... 172
9.1. Serviciile complementare: semnificaŃie şi categorii
tipologice .......................................................................... 172
9.2. Agrementul - componentă structurală a produsului turistic... 184
Bibliografie............................................................................................... 189
Răspunsuri la testul grilă de autoevaluare ........................................... 190
4
PREFAłĂ
Motto:
"Turismul nu reprezintă doar o simplă
modalitate pentru realizarea de activităŃi
comerciale; el este, de asemenea, o
schematizare ideologică a istoriei, a
naturii şi a tradiŃiilor, o schematizare ce
ar putea să recontureze cultura şi natura
la adevăratele lor dimensiuni."
Dean MacCannell
Similar altor activităŃi economico-sociale, subiectul activităŃii

turistice îl reprezintă omul. În calitatea sa de călător, explorator sau
turist, deplasându-se individual sau în grup, omul este centrul tuturor
activităŃilor, indiferent cât de mari sunt curiozitatea, dorinŃa sau
interesul pentru aventură. Mişcarea ce rezultă este cauza
schimbărilor sociale, culturale şi economice, a căror dinamică are o
rază mare de acŃiune şi un efect larg. De notat ar fi şi faptul că nu
numai călătorul însuşi, dar şi oamenii şi naŃiunile între care el
călătoreşte sunt, de asemenea, influenŃate în acest proces. Astfel,
întregul efort are în vedere activitatea călătorilor, ca şi a celor ce
urmăresc îndeplinirea dorinŃelor şi a nevoilor lor, precum şi cele ale
societăŃii în general.
Interesul pentru călătorie şi turism s-a transformat de-a
lungul anilor într-un mare fenomen de masă, implicând milioane de
oameni ce vizitează alte Ńări şi multe alte milioane ce călătoresc în
interiorul Ńării lor. S-a dezvoltat o varietate de industrii, iar călătoria
este în prezent cea de-a doua mare componentă a comerŃului
internaŃional. Ea a ocupat primul loc înaintea crizei energetice şi
antrenează un substanŃial schimb extern cu multe Ńări, oferă locuri de
muncă a milioane de oameni în întreaga lume. Prin specificul şi
potenŃialul său social şi economic, viitorul turismului este strălucit.
Cu toate acestea, în ciuda unui complex de avantaje care nu
se pot nega, n-ar trebui uitat niciodată că dezvoltarea necorelată şi
nestăpânită a turismului implică impacturi negative economice, socio-
culturale şi de mediu înconjurător. De aceea, pentru a maximiza
beneficiile şi minimiza dezavantajele, societatea trebuie să
întreprindă un ansamblu de măsuri pe care să se fundamenteze
perspectiva unui turism ştiinŃific. Un lucru necesar, în acest sens,
este asimilarea importanŃei turismului în lume, în societatea "post-
5
industrială" şi "civilizaŃia terŃiară" a acesteia. Trebuie deci, odată
pentru totdeauna, să înceteze subestimarea fenomenului turistic în
contextul optimizării relaŃiei dintre existenŃa unor resurse limitate şi
cea a unor nevoi şi cereri presante nelimitate.
Prin prisma unei astfel de viziuni, în perioada postbelică, în
Ńările dezvoltate - unde gradul de cultură şi civilizaŃie în masă se
situează pe trepte relativ înalte - s-au obŃinut unele progrese în
aprecierea importanŃei turismului, fiind întreprinse şi acŃiuni necesare
creerii mecanismului corespunzător pentru a învinge dificultăŃile
inerente din calea dezvoltării acestuia. Una dintre verigile importante
ale acestui mecanism este cercetarea ştiinŃifică şi studiul
universitar - preocupări care, din păcate, încă nu se bucură de un
înalt statut şi respect academic. Datorită subiectivismului lor,
asocierile empirice ale turismului cu simplele distracŃii şi plăcerile
efemere, şi nu cu adevăratele atitudini de sentimente şi emoŃii, fac ca
studiile ştiinŃifice analitice să devină imposibile, sau oricum destul de
rare. MulŃi oameni de ştiinŃă privesc acest câmp de cunoaştere ca
fiind lipsit de stringenŃă şi importanŃă şi care n-ar merita osteneală şi
catalogare ca ştiinŃă serioasă. Din această cauză, nivelul actual al
cercetării ştiinŃifice şi studiului universitar, ce stă la baza fenomenului
şi implicaŃiilor turismului, este relativ limitat, deşi situaŃia recentă în
această privinŃă este tot mai mult îmbunătăŃită şi în cazul Ńării
noastre. Avem în vedere aici, în primul rând, revigorarea cadrului
instituŃional al cercetării şi formării profesionale a personalului din
sectorul hotelier-turistic, prin funcŃionarea Institutului de Cercetări
pentru Turism - care grupează cele mai reprezentative personalităŃi
ale cercetării din domeniu, precum şi cea a Institutului NaŃional de
Formare şi Management pentru Turism, iar în al doilea rând,
existenŃa şi perfecŃionarea activităŃii unor facultăŃi de profil, publice şi
private, din capitală şi din alte centre universitare ale localităŃilor
situate în zone de interes turistic major.
Nevoia pentru cercetare şi studiu academic nu se poate
nega. TendinŃele în ofertă şi cerere, cercetările de piaŃă, planificarea
strategică, problemele şi dificultăŃile, impacturile sociale, economice
şi asupra mediului înconjurător - toate reclamă un serios efort de
cercetare, un respectabil studiu ştiinŃific şi o asimilare prin programe
de pregătire superioară a specialiştilor din domeniul turismului. Ele
necesită deci, dezvoltarea teoriei şi translaŃia în practică.
Comunitatea oamenilor de ştiinŃă, instituŃiile guvernamentale, publicul
beneficiar al serviciilor turistice şi întreprinzătorii din această ramură
trebuie să devină conştienŃi de importanŃa acestor studii. Problemele
cărora societatea trebuie să le facă faŃă sunt dictate de lipsa
6
resurselor ce trebuie alocate în privinŃa satisfacerii trebuinŃelor pentru
a realiza o creştere a eficienŃei economico-sociale şi o îmbunătăŃire a
calităŃii mediului înconjurător. în contextul existenŃei acestei
constrângeri, problemele de mediu, cele de apărare a bunurilor
naturale şi create de civilizaŃii în timp, dar şi cele de oportunităŃi de
petrecere a timpului liber reclamă urgentarea eforturilor în această
direcŃie, eforturi care trebuie să fie efective şi puternice şi, mai presus
de toate, concentrate în acest domeniu. Iată de ce este imperativ ca,
în deceniile următoare, activităŃile concentrate în segmentul "timpului
liber" să constituie unul din cele mai importante subiecte ale ştiinŃelor
sociale nu doar din motive cognitive, ci şi din motive practice, de a
găsi alternativele cele mai bune pentru perfecŃionarea existenŃei
umane. "Astfel, cercetarea în ştiinŃele «timpului liber» (free time)
constituie o bază importantă pentru dezvoltarea politicii, a planificării,
a implementării şi evaluării comportamentului uman în timpul liber,
1
incluzând turismul" - este şi concluzia unui reputat cercetător al
domeniului.
Latura ştiinŃifică (teoretică) a turismului integrează o varietate
de surse informative, modalităŃi de cercetare şi probleme de analiză.
În consecinŃă, aceasta necesită cooperarea mai multor discipline şi
compartimente ştiinŃifice: ştiinŃe sociale şi cele ale naturii. De fapt
este dificil să găseşti o disciplină care n-ar avea cât de puŃin ceva în
comun cu turismul. Mai mult, în conformitate cu tendinŃele moderne,
nu sunt limite rigide în crearea de subdiviziuni distincte aparŃinând
turismului ca disciplină; modalitatea studiului interdisciplinar
predomină acolo unde diferitele ştiinŃe sociale şi ale naturii se
întrepătrund, contribuind astfel ca părŃi la un întreg. Cu toate acestea,
în ciuda faptului că turismul se pretează la un studiu interdisciplinar,
diferitele discipline se concentrează asupra unor aspecte specifice,
tratate dintr-un punct de vedere specific, contribuind la dezvoltarea
domeniului ca un întreg.
În ceea ce ne priveşte, ca economişti, am structurat această
lucrare pe mai multe capitole şi subcapitole care, luate împreună, să
ofere studenŃilor şi practicienilor din domeniul turismului o variantă a
analizei fenomenologice privind călătoria din perspectiva semnificaŃiei
calităŃii de turist şi/sau de întreprinzător în serviciile acestui fascinant
domeniu de activitate.
1
Mieczkowski Zbigniew, World Trends in Tourism and Recreation, Peter Lang, New
York, 1990, p. 23
7
SecŃiunea I
Principii şi mecanisme ale activităŃii turistice
CAPITOLUL 1
TURISMUL – FENOMEN CONTEMPORAN ÎN DINAMICĂ

Obiectivele cursului urmăresc ca studentul să:
• înŃeleagă semnificaŃia unora dintre conceptele de bază ale
activităŃii turistice: "călător", "explorator", "vizitator", "turist",
"excursionist", "turism", ş.a.;
• coreleze elementele structurale fundamentale ale fenomenului
turistic;
• sistematizeze deosebirile de nuanŃă dintre diferitele contribuŃii la
dezvoltarea ştiinŃei economiei turismului;
• aprofundeze înŃelegerea relaŃiilor biunivoce: timp de muncă - timp
liber, turism - călătorie;
• explice caracterul multipolar al turismului;
• diferenŃieze metaturismul de turismul în masă;
• discute factorii care influenŃează activitatea turismului;
• ia în calcul factorii restrictivi ai dezvoltării turistice.
Rezumat: Capitolul abordează principalele categorii ale
călătoriei turistice şi cauzele care au determinat dinamismul
turismului contemporan.
1.1. "Turism" şi "turist" - noŃiuni fundamentale ale activităŃii din

domeniu
Înainte de a începe examinarea cadrului contemporan al
dezvoltării fenomenale proprii activităŃii turistice, să aruncăm o privire
asupra câtorva din termenii folosiŃi frecvent în acest context.
DistincŃia dintre "călător", "explorator" şi "turist" - trei termeni cu sens
apropiat - ar fi oportună. În trecut "călătorul" era un aventurier, un
individ care vizita alte popoare, alte tărâmuri pentru a dobândi
cunoştinŃe referitoare la cultura lor, la situaŃia lor socială şi materială.
El îşi plănuia şi aranja călătoria în mod independent şi în general
nefiind sprijinit în vre-un anume fel de către altcineva. Călătoriile se
dovedeau a fi lungi, anevoioase şi riscante. Pe de altă parte,
"exploratorul" pleacă în călătorie, în baza unei acŃiuni finanŃate de
guverne sau companii comerciale (de exemplu, expediŃiile dintre anii
1420-1620 - perioada marilor descoperiri geografice), fiind bine
8
aprovizionat material, însoŃit de alte persoane şi având Ńelul de a
strânge metale sau pietre preŃioase, mirodenii sau de a explora noi
tărâmuri şi, eventual, de a le coloniza. Aceste călătorii au adus noi
bogăŃii, produse şi oportunităŃi oamenilor şi naŃiunilor lor, precum şi
un efect istoric şi politic pe termen lung asupra lumii.
Cuvântul "turist" este relativ de origine recentă. Odată, chiar
şi invadatorul era considerat un turist, în speranŃa că va pleca într-o
bună zi. În secolul al XVII-lea şi la începutul secolului al XVIII-lea,
englezii, germanii şi alŃii, făcând turul continentului, au ajuns să fie
cunoscuŃi sub numele de "turişti".
Termenul turism îşi are originile lingvistice în semnificaŃiile
următoarelor cuvinte latine: "tornare" - a se întoarce şi "tornus" -
mişcare circulară care nu presupune schimbarea rezidenŃei. Limbile
europene moderne au reŃinut termenul din franŃuzescul "tour" care
înseamnă călătorie în circuit, deci cu revenirea la punctul de plecare,
semnificaŃie care stă la baza cuvintelor "tourisme" - la francezi,
"tourismo" - la italieni, "tourismus" - la germani, "tourism" - la englezi,
"turizm" - la ruşi sau "turism" - la români.
Pentru prima dată termenul de turist a fost folosit în anul
1800 de către Samuel Pegge, în lucrarea sa intitulată "Anecdote ale
limbii engleze", într-o foarte interesantă formulare: "A traveller is now
- a - days called Tour-ist", adică: un călător astăzi e numit turist. În
FranŃa, primul care a folosit cuvântul turist a fost Stendhal în
"Memoriile unui turist" din 1838. "Sporting Magazine" din Anglia a
introdus cuvântul "tourism" în 1811. Şi totuşi, în ciuda faptului că
ambii termeni - "turist" şi "turism" - aparŃin circuitului lingvistic de
aproape două secole, încă nu există o definiŃie distinctă, unanim
acceptată pentru nici unul din ei. Lipsa definiŃiilor potrivite şi
acceptate este o sursă continuă de nemulŃumire pentru planificatorii
şi analiştii din domeniul turismului. Ori, dezvoltarea surselor de date
cumulative şi a datelor interregionale şi internaŃionale, din băncile de
date care sprijină analiza turismului, depinde de realizarea unui
consens în ceea ce priveşte definiŃiile corespunzătoare pentru turist,
turism şi alŃi termeni corelativi. În ultimele două decenii s-a făcut un
anume progres în direcŃia standardizării terminologice pentru turismul
internaŃional. Dar, în ceea ce priveşte definiŃiile locale, în special în
contextul comparaŃiei dintre noŃiuni, aceasta este o problemă care
aparŃine deocamdată viitorului îndepărtat.
Din perspectiva istoriei gândirii economice privind domeniul
călătoriri şi recreerii, prima definire a turistului apare în 1876 în
"DicŃionarul universal al sec. al XIX-lea", potrivit căreia turistul este
"persoana ce călătoreşte doar pentru plăcerea călătoriei (ca să poată
9
1
spune că a călătorit)" . După acest prim început, termenii: "turist" şi,
mai târziu, "turism" au căpătat o largă acceptare şi folosinŃă. Deşi, din
punctul de vedere lingvistic, termenul era stângaci, el a fost unanim
acceptat datorită scurtimii, sensului deplin, flexibilităŃii gramaticale
(uşurinŃa cu care se puteau forma familii de cuvinte) şi similitudinii în
toate limbile principale.
Ce cauze au determinat, de fapt, necesitatea explicării
conŃinutului turismului? Principala nevoie de a defini exact turismul a
apărut din necesitatea de a stabili standardele statistice adecvate. De
asemenea, au existat considerente de ordin legal-administrativ. În
realitate, încă înainte ca acest termen să fie acceptat oficial şi folosit
în Marea Britanie (1815), statisticile făceau deosebirea între
emigranŃi şi călătorii obişnuiŃi, după criteriul cazării pe nave.
EmigranŃi erau consideraŃi toŃi acei pasageri care traversau oceanul,
exceptând pe cei cazaŃi în cabine, în calitate fie de călători
ocazionali, fie de oameni de afaceri. Astfel, criteriul principal de
caracterizare a turismului - caracterul temporar al schimbării
reşedinŃei, fusese recunoscut. Această trăsătură caracteristică a
turismului nu şi-a pierdut valabilitatea nici în zilele noastre: turistul
este persoana a cărui trecută şi viitoare reşedinŃă este aceeaşi, în
contrast cu emigrantul, a cărui reşedinŃă este aflată într-o Ńară spre
care acesta se îndreaptă. Ulterior, analiştii au folosit drept criteriu de
departajare a acestor două categorii de călători "un an de şedere
într-o Ńară străină". Totuşi, odată cu dezvoltarea turismului în
perioada interbelică, nevoia de o definire mai precisă, din perspectivă
statistică, a devenit imperioasă. Ce s-a câştigat în acest sens?
Comitetul ExperŃilor în Statistică al Ligii NaŃiunilor recomanda
în octombrie 1936 definiŃia "turistului străin". Ea a fost adoptată de
Comitetul de Turism al Ligii NaŃiunilor în 1937. Potrivit acesteia,
turistul străin (turistul internaŃional) este "orice persoană care
vizitează o altă Ńară decât cea în care îşi are reşedinŃa obişnuită,
2
pentru un timp care depăşeşte 24 ore" . Comitetul ExperŃilor Statistici
au exclus din referirea directă indivizii care sosesc pentru a munci
sau pentru a se stabili definitiv, studenŃii care urmează anumite şcoli,
persoanele care trec graniŃele în mod regulat în drumul lor spre locul
de muncă şi călătorii care nu se opresc din drum printr-o Ńară,
indiferent de timpul fizic cât sunt prezenŃi în Ńara respectivă. Această
1
Vezi, Zbigniew Mieczkowski, World Trends in Tourism and Recreation, Peter Lang,
New York, 1990, p.20.
2
Smith Stephen, L.J., Tourism Analysis. A Handbook, Longman Scientific &
Technical, England, 1989, p.33.
10
definiŃie a fost amendată de Comisia Economică a Ligii NaŃiunilor prin
stabilirea cadrului maximal şi minimal temporal al şederii unui turist:
"turistul este persoana care se află într-o localitate situată în afara
perimetrului unde îşi are reşedinŃa pentru o perioadă minimă de 24
1
ore sau maximă de un an" . Persoanele care depăşesc perioada de
un an într-o reşedinŃă dintr-o Ńară străină sunt considerate indivizi
emigranŃi.
DefiniŃiile din 1936/37 au fost reformulate de Uniunea
InternaŃională a Oficiilor NaŃionale de Turism (IUOTO-International
Union of Official Travel Organizations), astăzi OrganizaŃia Mondială
de Turism (WTO-World Tourism Organization) în anul 1950,
admiŃând ca turişti şi pe studenŃii aflaŃi în străinătate, pentru formare
şi specializare profesională, şi specificând un nou tip de călător numit
"excursionist internaŃional". Un excursionist este un individ care
călătoreşte din plăcere şi care vizitează altă Ńară pentru mai puŃin de
24 de ore. De asemenea, IUOTO a definit "călătorul în tranzit" ca
acel individ care trece printr-o Ńară fără a se opri, indiferent de timpul
pe care el îl petrece în Ńara respectivă, sau ca acel individ care
călătoreşte printr-o Ńară în mai puŃin de 24 de ore, dacă face doar o
călătorie scurtă, neturistică. La scurt timp, O.N.U. a formulat o
"ConvenŃie privind facilităŃile de vămuire", care a extins sfera definiŃiei
anterioare privind turistul străin, redimensionând şi durata maximă de
şedere în afara reşedinŃei la maximum 6 luni. Celelalte componente
ale definiŃiilor anterioare au fost păstrate.
Aproximativ zece ani mai târziu, în 1963 la Roma, o altă
"ConferinŃă a O.N.U. despre Turism şi Călătorie InternaŃională" a
făcut o distincŃie între vizitatori-turişti, care stau mai mult de 24 de
ore, şi vizitatori-excursionişti, care stau mai puŃin de 24 de ore.
Această distincŃie este de fapt identică cu cea făcută de IUOTO în
1950, dintre turişti şi excursionişti.
Terminologia referitoare la aceste deosebiri a fost examinată
în 1967 de către un grup de experŃi statistici (Expert Statistical
Group) care a activat sub directa îndrumare a Comisiei Statistice a
NaŃiunilor Unite. Ei au sugerat că trebuie făcută o deosebire între
turişti, care stau peste noapte, şi excursionişti sau vizitatori de zi,
care nu stau peste noapte. Astfel "criteriul cazării peste noapte" l-a
înlocuit pe cel de "24 ore" în împărŃirea vizitatorilor în turişti şi
excursionişti". O asemenea abordare pare să fie mai acceptabilă,
1
Organization for Economic Cooperation and Development, Tourism in O.E.C.D.
Member Countries, Paris, OECD anual publication, 1973, p.3.
11
dacă se Ńine seama de aspectul economic al cazării, dar şi de faptul
că o excursie cu cazare poate dura mai puŃin de 24 ore.
Din nou, după o perioadă de zece ani, în 1976, Comisia
Statistică a NaŃiunilor Unite a convenit asupra unei ConferinŃe
InternaŃionale, în care au fost incluşi şi reprezentanŃi ai O.M.T.,
ConferinŃei asupra ComerŃului şi Dezvoltării a NaŃiunilor Unite,
ConferinŃei Statisticienilor Europeni, PieŃei Comune a Insulelor
Caraibe de Est şi cei ai ComunităŃii Caraibelor. Îndrumările pentru
definiŃiile care au rezultat din această conferinŃă au folosit drept bază
pentru definirea călătorilor internaŃionali, accepŃiune folosită astăzi de
majoritatea Ńărilor. Detaliile acestor îndrumări, la fel ca şi câteva
proteste în legătură cu dificultăŃile nerezolvate, pot fi găsite în Cartea
Tehnică asupra colectării şi prezentării de date statistice privind
turismul naŃional şi internaŃional, publicată de OMT în 1981.
Sistematizând semnificaŃia termenilor şi definiŃiilor
recomandate de OMT, în legătură cu turismul internaŃional, reŃinem
următoarele:
A. Vizitator internaŃional : un individ care intră într-o Ńară ce nu
reprezintă locul său permanent de reşedinŃă şi care:
a) nu intenŃionează să emigreze sau să obŃină un loc de
muncă remunerat în Ńara de destinaŃie;
b) nu vizitează Ńara respectivă în calitate de diplomat sau
de membru al forŃelor armate;
c) nu depinde de nici una din categoriile de mai sus;
d) nu este refugiat, nomad sau muncitor în zona limitrofă
graniŃei;
e) nu intenŃionează să stea mai mult de un an;
dar care poate:
f) să viziteze Ńara respectivă în scopuri recreative,
religioase, familiale, sportive, participare la
conferinŃe, studii sau să tranziteze spre alte Ńări;
g) să fie membrul unui echipaj de pe un vas sau un avion
străin care întreprind o escală în Ńara respectivă;
h) să fie călător cu probleme comerciale sau de afaceri,
care stă pentru mai puŃin de un an, inclusiv
tehnicienii care sosesc pentru a instala maşini şi
echipamente;
i) să fie un funcŃionar al unor organisme internaŃionale,
într-o misiune care durează mai puŃin de un an, sau
un cetăŃean aparŃinând Ńării respective care se
întoarce acasă pentru o vizită temporară.
B. Vizitatorii internaŃionali trebuiesc clasificaŃi în:
12
B1 - turişti internaŃionali;
B2 - excursionişti internaŃionali.
B1. Turiştii internaŃionali : vizitatorii care petrec cel puŃin o
noapte în Ńara de destinaŃie.
B2. Excursioniştii internaŃionali : vizitatorii care nu petrec
cel puŃin o noapte în Ńara de destinaŃie. Aceştia
includ şi vizitatorii pasageri pe nave de croazieră
care pot vizita acelaşi port timp de mai multe zile, dar
care se întorc pe navă pentru a înnopta, şi nu includ
pasagerii de tranzit, cum ar fi pasagerii pe liniile
aeriene care pot atinge teritoriul unei Ńări, dar nu trec
oficial prin vamă.
Referitor la aceste definiŃii, şi la componentele lor, câteva
remarci sunt necesare:
1. Vizitatorul nu este clasificat după naŃionalitatea lui, ci
după locul reşedinŃei sale. Astfel, cetăŃenii unei Ńări
care îşi vizitează Ńara de origine, dar au reşedinŃa
într-o altă Ńară sunt consideraŃi turişti.
2. Vizitatorii sunt împărŃiŃi în două categorii: turişti şi
excursionişti:
• turist - vizitator de cel puŃin o zi şi care comportă
cazare peste noapte;
• excursionist - vizitator de mai puŃin de o zi şi care
nu se cazează peste noapte.
Deci, "criteriul cazării peste noapte", înlocuindu-l pe cel de
"24 h", serveşte la departajarea vizitatorilor în "turişti" şi
"excursionişti". Acest lucru a fost adoptat în 1968 de OrganizaŃia
Mondială a Turismului. Totuşi, multe organisme naŃionale de turism
şi astăzi folosesc, încă, criteriul celor "24 h".
3. Turiştii se împart în trei categorii:
a. turişti adevăraŃi sau propriu-zişi, cei ce
călătoresc de plăcere în timpul lor liber;
b. turişti de afaceri, inclusiv parlamentarii şi restul
delegaŃiilor oficiale;
c. alŃi turişti, respectiv: studenŃi în străinătate,
pelerini, misionari, persoane aflate la cură
sau participante la funeralii.
Includerea oamenilor de afaceri şi a celor aflaŃi în
călătorie din alte motive decât plăcerea, a constituit
temeiul unor îndelungate dispute, chiar şi după 1963.
În acest sens, DeclaraŃia de la Manila a OMT, din
1980, este un exemplu sugestiv: "plasarea turismului
13
în contextul mai larg al deplasărilor personale sau
oficiale şi orice raportare restrictivă a turismului
1
numai la vacanŃe şi recreere poate duce la confuzii" .
4. Persoanele ce figurează în afara definiŃiei: rezidenŃi
naŃionali reîntorşi în Ńara de origine după o absenŃă
mai mare de un an, emigranŃi permanenŃi şi
temporari, strămutaŃii, diplomaŃii, militarii şi
persoanele aflate în tranzit fără viză de intrare pun
unele probleme. Unele Ńări se lovesc de obstacole de
ordin operaŃional cu privire la excluderea unor
categorii de călători: diplomaŃi şi militari străini.
Includerea acestor categorii nu ar modifica
substanŃial statisticile. Însă, categoria celor aflaŃi în
tranzit distorsionează statisticile în cazul "inflaŃiei" de
vizitatori (de exemplu, Bulgaria şi Polonia).
5. Perioada maximă de şedere de un an, aşa cum era
definită de Comisia Ligii NaŃiunilor (1937), a fost
validată şi astăzi, deşi au existat şi tentative de
reducere a acesteia la 6 luni (1950 şi mai târziu în
1968 cu ocazia Seminarului Interregional de
Dezvoltare a Turismului, organizat de O.N.U.).
6. Nu există un criteriu precis privitor la distanŃa dintre
reşedinŃa permanentă şi cea temporară, atât în ceea
ce priveşte turismul internaŃional cât şi pe cel
naŃional (un minim de 80 km (50 mile) ori 160 km
(100 mile) la americani; 80 km (50 mile) ori 40 km
(25 mile) la canadieni).
7. Impactul economic al turismului este condiŃionat de
veniturile provenite de la vizitatori (atât turişti cât şi
excursionişti). În practică sunt incluse însă şi
veniturile provenite de la categoriile excluse, de pildă
tranzitanŃii.
8. DefiniŃia din 1963 se referă la turismul internaŃional,
deşi, mutatis-mutandis, se aplică şi celui naŃional. De
fapt, DeclaraŃia de la Manila din 1980 extindea sfera
definiŃiei la întregul turism: internaŃional şi naŃional
(domestic).
În paralel cu definiŃiile privind persoana ca subiect al cererii
turistice (vizitatorul, turistul ori excursionistul), elaborate din raŃiuni
statistice, există şi un număr oarecare de definiŃii conceptuale despre
1
W.T.O.(World Travel Organization), vol.185, 1985, p.63.
14
turism ca activitate. Cea mai importantă (dar şi cea mai
controversată) a fost cea din 1942 (ajustată mai târziu) şi aparŃine
clor doi economişti elveŃieni, K.Krapf şi W.Hunziker, din a căror
iniŃiativă a fost creată AsociaŃia InternaŃională a ExperŃilor ŞtiinŃifici ai
Turismului (A.I.E.S.T.), domeniu ce a devenit în perioada postbelică
un subiect major de studiu ştiinŃific sistematic. Pentru specialiştii
elveŃieni menŃionaŃi, "turismul este un ansamblu de fenomene şi
relaŃii rezultând din călătoria şi şederea nerezidenŃilor, atâta timp cât
acestea nu determină o reşedinŃă permanentă sau nu se leagă de
1
vreo activitate temporară (sau permanentă) retribuită" .
Rezumând, în stadiul actual al gândirii economice privind
circumscrierea unei persoane într-o relaŃie de piaŃă turistică, suntem
de acord cu aprecierea cercetătorului american al domeniului,
Zbigniew Meczkowski, după care, cea mai comprehensivă clasificare
2
a călătorilor este făcută de canadianul Chadwick , aşa cum rezultă
din Fig.1.1.
Referitor la acest mod de structurare a călătorilor sunt
necesare următoarele precizări:
1) clasificarea propusă reflectă punctul de vedere al
statisticienilor canadieni, foarte apreciaŃi de câtva timp
pentru spiritul de profunzime în terminologia domeniului;
2) "schema Chadwick" oferă o imagine completă a sistemului
terminologic referitor la turism şi, în esenŃă, nu diferă de
abordarea ONU/OMT. Există doar o mică diferenŃă:
echipajele aeronavelor şi cele ale mijloacelor de transport
naval sunt excluse din "schema Chadwick" privind
călătorii-turişti şi incluse în statisticile OMT. În esenŃă
echipajele navelor sau ale aeronavelor nu sunt turişti, dar
cu greu impactul lor economic nu ar putea fi considerat ca
fiind asemănător cu cel al turiştilor. De asemenea, după
opinia canadiană, studenŃii navetişti între casă-şcoală nu
intră nici în categoria turiştilor şi nici în cea a
excursioniştilor, spre deosebire de cei aflaŃi la studii în
afara perimetrului considerat apropiat de casă;
3) în fine, Chadwich este un adversar al sensului integrator al
termenului "turism", preferând sintagma "turism şi
1
Hunziker, W., Krapf, K., 1942, p.21, ajustată în: Hunziker, W., 1959, p.11, citat după
Mieczkowski, Z., lucr.cit., p.25.
2
Vezi, Chadwick, R.A., Concepts, Definitions and Measures Use in Travel and
Tourism Research, in: Travel. Tourism an Hospitality Research. Ritchie, J.R.B.,
Goeldner, Ch.R., (eds.), J.Wiley and Sons, New York, 1987, p.50.
15
călătorie" când este vorba de deplasările, motivate într-un
anume fel, al persoanelor.
REZIDENłI VIZITATORI
NAVETIŞTI
NONCĂLĂTORI CĂLĂTORI
ALłI CĂLĂTORI
LOCALI (3)
PURTĂTORI AI UNEI ALłI
MOTIVAłII DE CĂLĂTORIE CĂLĂTORI ECHIPAJE
ŞI TURISM
STUDENłI (4)
MIGRATORI (5)
CĂLĂTORI / TURIŞTI CĂLĂTORI / TURIŞTI LUCRĂTORI

INTERNAłIONALI NAłIONALI TEMPORARI
PT.O DESTINAłIE PT.O DESTINAłIE PT.O DESTINAłIE PT.O DESTINAłIE

CONTINENTALĂ INTERCONTI- INTERREGIONALĂ REGIONALĂ
NENTALĂ
CARE COMPORTĂ CEL A CĂROR DEPLASARE SE

PUłIN O ÎNNOPTARE (1) REZUMĂ LA O SINGURĂ ZI (2)
- TURIŞTI - - EXCURSIONIŞTI -
Fig.1.1. Clasificarea călătorilor:

(1) "Turişti", în sensul definiŃiilor statistice internaŃionale;
(2) "Excursionişti", în sensul definiŃiilor statistice internaŃionale;
(3) Călători ale căror deplasări nu depăşesc, faŃă de localitatea de
domiciliu, 50 mile (80 km);
(4) StudenŃi navetişti între domiciliu şi şcoală, alte categorii ale
studenŃilor - neincluzându-se în această categorie;
(5) Toate acele persoane care-şi schimbă reşedinŃa, călătorind fără
intenŃia de întoarcere, respectiv: emigranŃi, refugiaŃi, migratori
naŃionali şi nomazi (adaptare după Chadwick R.A., 1987:50).
16
Acest mod de a concepe complexitatea activităŃii turistice,
adoptat şi de A.I.E.S.T., include următoarele elemente structurale
fundamentale ale fenomenului "turism":
1. călătoria (elementul dinamic);
2. destinaŃia sejurului aflat în afara reşedinŃei (elementul
static);
3. temporaritatea sejurului (elementul efemer al fenomenului
pentru persoana vizitatoare);
4. caracterul nelucrativ (neaducător de câştig) al activităŃii
vizitatorului.
Controversa a apărut în legătură cu elementul 4, care este
distinct de definiŃia statistică. Analiştii elveŃieni considerau turistul
doar un consumator pur, ce-şi cheltuieşte toŃi bani în timpul călătoriei
şi la locurile destinate destinderii. Excluderea oamenilor de afaceri
din categoria turiştilor, sugerată de Hunziker şi Krapf, a declanşat
opoziŃia multor experŃi. Era şi firesc deoarece, orientarea strictă a
turismului spre consum nu este acceptabilă din următoarele motive:
a) se opune definiŃiei statice internaŃionale, care include şi oameni
de afaceri;
b) o asemenea diferenŃiere nu este posibilă în esenŃă, deoarece
călătoriile de afaceri sau profesionale sunt, de obicei, legate de
plăcere şi contribuie la economia locală în calitate de consum
pur. Deci, aceste tipuri de călătorie (de afaceri şi profesionale)
se circumscriu în sfera turismului numai cu condiŃia de a nu
avea ca obiectiv o altă reşedinŃă permanentă sau o muncă
retribuită;
c) turismul pur sau călătoria de plăcere, nu de puŃine ori, se
regăsesc la destinaŃie în contacte de afaceri şi profesionale,
care pot duce la un câştig economic;
d) şi, nu în ultimul rând, impactul enorm al călătoriilor de afaceri
cu industria turismului, privită în ansamblu, şi cu turismul urban
în special, este atât de evident încât ar fi o inconsecvenŃă
1
excluderea lor din categoriile turismului .
O altă definiŃie conceptuală, în acord cu definiŃia statistică,
dar bazată pe concepŃia Hunziker-Krapf / AIEST, aparŃine francezului
A.Sessa, după care: "Turismul este un ansamblu de relaŃii şi
fenomene rezultate din călătoria şi sejurul nonrezidenŃilor, atâta timp
cât acesta (sejurul) nu se derulează într-o reşedinŃă ce devine
1
Sessa, A., Pour une nouvelle notion de tourism, Revue de Tourisme, No.1, 1971,
p.5-15.
17
1
permanentă" . Astfel, noŃiunea de turism este legată de schimbarea
temporară a reşedinŃei fără, practic, nici un scop, concept dominant
în literatura de specialitate a anilor '60. Această semnificaŃie este
sugestiv ilustrată şi de definiŃia dată de Medlik, într-un studiu
reprezentativ al operei sale, în sensul că "turiştii sunt persoane care
se află în afara reşedinŃei lor permanente, a locului de muncă, într-un
loc temporar cu intenŃia clară de a se întoarce după o absenŃă de
2
câteva zile, săptămâni sau câteva luni" . Un alt economist,
americanul Young G., ne oferă o definiŃie şi mai succintă: "turistul
este persoana care călătoreşte în afara locuinŃei (în sensul localităŃii
3
de domiciliu - n.n.)" . Această definiŃie include toate momentele de
deplasare ale oamenilor, exceptându-l pe cel de emigrare, ceea ce
este foarte corect. În plus, mai putem reŃine şi încercarea lui
H.P.Schmidhauser de a construi o punte între definiŃiile conceptuale
4
şi cele statistice despre turism . Examinând definiŃiile de până acum,
cercetătorii disting nouă categorii de călătorii (vezi Tabelul 1.1). După
aprecierile analiştilor, definiŃia nr.3 se bucură, până acum, de cea mai
mare adeziune.
Tabel 1.1.
CorelaŃii ale conceptelor privind turismul şi
tipurile de călătorii şi categorii de sejur
Tipuri de călătorii
l o ca l i tă Ńi l e d e stu d i u sa u
zo n e l e u rb a n e în zo n e l e
Vi zi te a l e p o p u l a Ńi e i d i n
şi categorii în tre p ri n d e ri d e a fa ce ri
d u ra tă în tr-o re şe d i n Ńă
n o n re zi d e n Ńi în sp i ta l e
T u ri smu l d e co n g re se
Călător ie de afac er i
de sejur
ce l a l stu d e n Ńi l o r l a
Re cre e re d e scu rtă
Se j u ru l stu d e n Ńi l o r
Se j u ru l p a ci e n Ńi l o r
ru ra l e , şi i n ve rs
Excu rsi i d e o zi
n o n re zi d e n Ńi în
F o n d a re a u n o r
se cu n d a ră
DefiniŃii ale
Na ve ti sm
i n te rn a te
turismului
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9
1. Ansamblul * * * *
1
Idem. p.14.
2
Medlik, S., Economic importance of Tourism, Revue de Tourisme, No.Special, 1969,
p.39.
3
Young, G., Tourism: Blessing or Blight?, Harmondsworth, Penguin Books, 1973,
p.29.
4
Schmidhauser, H.P., Diskussionbeitrag zum neuen Fremdenverkehrrsdefinition,
Revue de Tourisme, No.Special, 1971, p.51-54.
18
relaŃiilor şi
fenomenelor care
rezultă din sejurul
nonrezidenŃilor, în
măsura în care
acesta nu implică
schimbarea
domiciliului pentru
o activitate
principală,
permanentă sau
temporară
remunerată
(definiŃia curentă a
AIEST).
2. Totalitatea
relaŃiilor şi
fenomenelor care
rezultă din * * * * * * * * *
călătoria şi
şederea (sejurul)
nonrezidenŃilor.
3. Totalitatea
relaŃiilor şi
fenomenelor care
rezultă din
călătoria şi
şederea
persoanelor în
* * * * * * * * *
locuri care nu se
constituie nici ca
reşedinŃă a lor
principală, nici ca
loc de muncă
(definiŃia lui
St.Gallen).
19
4. Totalitatea
relaŃiilor şi
fenomenelor care
rezultă din
călătoria şi
şederea
nonrezidenŃilor, în * * 2 * 3 * *
măsura în care
sejurul nu are
legătură cu
înfiinŃarea unei
întreprinderi de
afaceri.
5. Totalitatea
relaŃiilor şi
fenomenelor care
rezultă din
călătoria şi studiul
efectuate (făcute)
de persoane, în
locuri care nu se
* * 1 * * 3 * *
constituie nici ca
principală
reşedinŃă, nici ca
loc de muncă şi
nici ca un loc cu
funcŃii centrale
pentru zona lor de
reşedinŃă.
6. Totalitatea
relaŃiilor şi
fenomenelor care
rezultă din
călătoria, sejurul şi
rămânerea peste
noapte a * * 1 * * *
persoanelor,
pentru care locul
de înnoptare nu
este nici reşedinŃă
principală, nici loc
de muncă.
20
7. Totalitatea
relaŃiilor şi
fenomenelor care
rezultă din
călătoria şi sejurul
persoanelor pentru
* * 1 * * * *
care locul de
şedere nu este nici
reşedinŃă
principală, nici loc
de muncă sau
studiu.
NOTĂ: ConsistenŃa raŃionamentului cercetătorului elveŃian

Schmidhauser şi cea a câtorva opinii incluse în tabel, marcate cu 1, 2
sau 3, în înŃelegerea turismului şi a categoriilor de călători, se
fundamentează pe convingerea după care:
1. pentru indivizii care intenŃionează să întemeieze o întreprindere
de afaceri, locul sejurului devine principala reşedinŃă şi loc de
muncă, fapt pentru care ei nu sunt consideraŃi turişti;
2. scurtele hoinăreli (din motive recreative) prin aglomeraŃiile
urbane nu pot fi catalogate drept acŃiuni turistice;
3. puterea de atracŃie a capitalelor sau municipiilor se extinde şi
dincolo de zonele aglomerate. Totuşi, potrivit definiŃiilor 4, 5 şi 8,
timpul alocat de către o gospodină dintr-o suburbie a unui mare
centru urban pentru efectuarea de cumpărături în zonele
comerciale special construite din centrul oraşului, ce-i satisfac şi
motivaŃii de natură recreativă, nu poate fi revendicat de turism, în
timp ce aceeaşi formă recreativă de petrecere a timpului de către
o gospodină ce-şi are domiciliul în altă localitate poate fi definită
ca turism.
Turismul, în esenŃa sa, implică călătoria, în limba engleză
modernă semnificaŃiile celor doi termeni fiind deseori identice. Există
însă, puncte de vedere care delimitează sferele de cuprindere ale
celor două noŃiuni. Sub acest aspect, mai ales în rândul populaŃiilor
de limbă engleză, mulŃi indivizi au sentimentul că "turismul este un
cuvânt cu o încărcătură semantică malefică (negativă), căruia unii
oameni îi atribuie un înŃeles apropiat unui anumit mod de târguială şi
că, numai cuvântul <<călătorie>> ar corespunde cel mai bine
1
scopului" . E.Eliot, în acord cu această observaŃie, scria: "Turismul
1
Canadian Travel Association, convention report, April 20-23, Ottawa, 1969, p.14.
21
este un termen peiorativ în toată lumea. Turiştii sunt respectaŃi pentru
banii lor, dar dispreŃuiŃi pentru ignoranŃa lor; a fi considerat turist nu
este o postură nobilă. Călătoria pentru mine - Ńine să precizeze Eliot -
înseamnă ceva mai mult, mult mai profund: o tentativă sinceră de a
înŃelege şi a cunoaşte această lume străină, dorinŃa de a învăŃa
istoria, cultura şi limba ei, de a deveni într-o mică măsură parte din
1
ea" . De aceea, consideră unii analişti, este preferabilă înlocuirea
termenului "turist" cu alŃi termeni mai apropiaŃi de sensul adevărat al
realităŃii în cauză, respectiv "călător", "vizitator" sau "oaspete".
Încărcătura peiorativă a termenului "turist" este evitată şi în
activitatea practică. În Hawaii, de exemplu, nu există un birou pentru
turişti, însă există un birou pentru vizitatori. Călătorii devin "oaspeŃi"
în hoteluri, "persoane foarte importante" în restaurante. Temple
Fielding, în ghidul său, a înlocuit termenul "turist" cu "pelerin",
"voiajor" sau "călător". De asemenea, OrganizaŃia Mondială a
Turismului este numită în engleză OrganizaŃia Mondială de Călătorie
(World Travel Organization). Versiunea engleză a Uniunii
InternaŃionale a Oficiilor de Turism este Uniunea InternaŃională a
Oficiilor de Călătorie (International Union of Official Travel
Organizations). Industria turistică este numită industrie a călătoriei
(sau ospitalităŃii) din cauza sensului negativ atribuit de unii cuvântului
"turist".
AlŃi analişti, evitând sensul peiorativ al termenului în discuŃie,
cred că turismul este legat doar de călătoria de plăcere şi vacanŃă.
De aceea, se consideră că termeni ca "vizitator" sau "industria
vizitatorilor" sunt cu mult mai integratori, incluzând şi călătoriile de
2
afaceri şi cele cu scopuri strict personale .
În paralel cu punctele de vedere menŃionate, s-a conturat şi
opinia după care termenul "călătorie" n-ar putea să-l substituie pe cel
de "turism", sau cel de "călător" pe cel de "turist". "Călătoria este o
noŃiune mult mai largă, putând fi înŃeleasă şi ca emigrare, deplasare
dintr-un loc în altul, care nu au nimic în comun cu motivaŃiile turistice.
Cu alte cuvinte, călătoria are un sens atotcuprinzător, incluzând
deplasările pentru orice motiv. Călători vor fi deci, nu numai turiştii, ci
şi nomazii, vagabonzii, soldaŃii, emigranŃii, refugiaŃii etc. Turismul, în
această opinie, este un fenomen socio-economic al erei industriale
3
moderne, având parametrii cantitativi şi calitativi proprii .
1
Eliot, E., Travel, CMA Journal, February 2, 1974, p.271.
2
Vezi, Waters, S., Travel Industry World Yearbook, The Big Picture, published
annually, Child and Waters Inc, New York, 1987, p.20.
3
Mieczkowski, Z., lucr.cit., p.32.
22
Grafic, relaŃia de la întreg la parte dintre călătorie şi turism
poate fi schematizată ca în Fig.1.2.
Călătorie Turism
Fig.1.2. RelaŃia călătorie - turism
Reprezentarea schematică ne sugerează că termenul

"călătorie" are un sens mai larg decât termenul "turism". Pe de altă
parte, strict vorbind, călătoria este un element al turismului. Într-
adevăr, turismul presupune şi călătorie, reciproca nefiind valabilă.
Grafic, interdependenŃa dintre ele s-ar reprezenta astfel (Fig.1.3):
Turism Călătorie
Fig.1.3. RelaŃia turism - călătorie

De reŃinut ar mai fi şi faptul că, în ultimul timp, şi în Ńările de
limbă engleză termenii "turism" şi "turist" sunt într-o măsură mai
mare luaŃi în calcul şi folosiŃi în terminologia domeniului. De exemplu,
AsociaŃia Britanică de Călătorie este numită acum AsociaŃia Britanică
a Turismului, sau, din 1970, AsociaŃia Canadiană a Industriei
Călătoriei a devenit AsociaŃia Canadiană de Turism, iar din 1978 se
numeşte AsociaŃia Industriei Turismului din Canada. Aceste
schimbări de denumiri ale instituŃiilor coordonatoare de profil nu
înseamnă nicidecum abandonarea termenilor "călători" sau
"călătorie", ei fiind consideraŃi doar mai puŃin precişi.
După cum am mai precizat, pe măsura îmbogăŃirii
conŃinutului muncii pe seama asimilării informaŃiei, a perfecŃionării
23
celorlalŃi factori de producŃie creşte randamentul muncii, sporesc
continuu rezultatele obŃinute. Ca atare, se manifestă o tendinŃă
obiectivă de reducere a duratei muncii, oamenii asigurându-şi cele
necesare traiului într-un timp de muncă mai scurt. Efectul nu poate fi
altul decât creşterea timpului pentru odihnă. Reducerea timpului de
muncă şi creşterea celui din afara muncii sunt atât expresie, cât şi
premisă a ridicării gradului de civilizaŃie.
Cea mai mare parte a timpului liber este petrecută acasă şi
prin activităŃi recreative în localitatea de domiciliu a fiecăruia, deci nu
ca turist. Totuşi, turismul revendică un procent în creştere din
ansamblul timpului discreŃionar al unui individ. Mai mult, o parte a
timpului destinat turismului se interferează cu timpul în relaŃie cu
munca (în cazul activităŃilor ce presupun călătoria: afaceri, întruniri,
congrese, încheierea unor convenŃii etc.). Această relaŃie poate fi
1
ilustrată schematic astfel (Fig.1.4):
Timpul de muncă şi Timpul liber

timpul în relaŃie cu TURISM (discreŃionar)
munca
Fig.1.4. RelaŃia timp de muncă-turism-timp liber

(discreŃionar)
InexistenŃa unei standardizări conceptuale perpetuează,
încă, prezenŃa unor neconcordanŃe în interpretarea şi cuantificarea
proceselor specifice pieŃei turistice de la un continent la altul. Astfel,
în America de Nord termenul "turism" nu numai că este frecvent
substituit cu termenul "călătorie", ci şi deseori înlocuit cu cel de
"recreere". Cu alte cuvinte, ceea ce în Europe este catalogat turism,
în America de Nord apare drept "recreere în exterior" (outdoor
recreation), în afara căminului (locuinŃei), sau pur şi simplu "recreere"
2
(recreation) . Această identitate semantică este explicit prezentată în
raportul oficial al guvernului canadian, în care cuvintele turism şi
recreere în exteriorul locuinŃei sunt sinonime. Pentru unii autori aceşti
termeni nu sunt doar substituibili, ci chiar într-un raport de
1
Vezi, Mieczkowski, Z., lucr.cit., p.34.
2
Nelson, J.G., Scale, R.C., (eds), The Canadian National Parks: today and tomorrow,
Conference 9-15 oct.1968, Calgury, 1968.
24
subordonare. În acest sens, călătoria, recreerea în afara căminului în
diverse moduri sunt forme ale recreerii. Cu alte cuvinte, sfera de
cuprindere a recreerii include turismul. Grafic această relaŃie arată
astfel (Fig.1.5):
Călătorie
Turism
Recreere Recreere în afara
locuinŃei
Fig.1.5. RelaŃia recreere - călătorie, turism, recreere în afara

locuinŃei
SemnificaŃia atât de cuprinzătoare a termenului "recreere" îşi
are sorgintea în acceptarea premisei că recreerea, ca timp, aparŃine
integral timpului de odihnă, se subordonează acestuia.
În opinia noastră, şi în acord cu unele puncte de vedere
exprimate în dezbaterile din domeniu, identificarea turismului cu
recreerea nu este corectă, din următoarele raŃiuni:
a) turismul este asociat nu numai cu timpul liber (odihna), ci şi cu
timpul pentru călătoriile în legătură cu munca (afaceri, întruniri
etc.). Dar, oriunde în lume, recreerea se derulează total în timpul
liber. Deci, recreerea nu poate subordona turismul în totalitatea
formelor sale. Într-adevăr, afacerile, procesul educaŃional,
practicarea unor pasiuni în timpul liber, pelerinajele, vizita la
doctor, cura balneară, vizitarea unor prieteni sau rude şi alte
călătorii cu scop personal (funeralii, de exemplu) aparŃin clasei
turismului, dar cu greu pot fi asociate cu recreerea;
b) turismul, spre deosebire de recreere, în mod axiomatic
presupune călătoria (deplasarea) pe o distanŃă mai mică sau
mai mare de domiciliu şi înnoptarea în afara căminului. Nu toate
formele de recreere în afara locuinŃei presupun şi o deplasare
de la domiciliu, deşi se pot derula în zone aflate în cadrul natural
sau suburban. ParticipanŃii pot fi călători de o zi sau
excursionişti. Cu alte cuvinte, turismul este asociat cu cazarea
peste noapte altundeva decât domiciliul. În fapt, cele mai multe
forme de recreere se desfăşoară în cadrul căminului sau în zone
foarte apropiate lui. Recreerea familială înseamnă, practic,
25
consumarea unor scurte evenimente din timpul de odihnă în
cele mai multe cazuri fără schimbarea domiciliului;
c) turismul şi recreerea nu diferă doar în înŃelesul lor, ci sunt
discordante şi în practică: achiziŃionarea echipamentelor pentru
recreere induce conflicte financiare în bugetul de familie, în
legătură cu perspectiva alocaŃiilor din venituri şi pentru turism;
d) turismul (şi industria turismului) are conotaŃii comerciale clare ca
domeniu al economiei. Recreerea are, desigur, aspecte
comerciale, dar nesemnificative, mai ales când componentele
sale sunt asigurate de guvern, fundaŃii etc.;
e) recreerea, spre deosebire de turism, este tot mai pregnant
orientată spre activităŃi ce presupun îndeletniciri speciale (arte,
hobby-uri, sporturi, practicarea unor vocaŃii în orele libere ş.a.).
Împreună sau fiecare din argumentele menŃionate nu trebuie
însă să ne conducă la concluzia că între turism şi recreere nu există
nimic în comun. Dimpotrivă, între ele există o importantă zonă de
intersecŃie: recreerea, în bună măsură, se realizează prin turism, iar
turismul, în cea mai mare parte a formelor sale, înseamnă recreere.
1.2. Turismul - fenomen cu abordare multifuncŃională

Deşi creşterea cantitativă a turismului a fost mai redusă în
perioada postbelică, multe persoane, agenŃi întreprinzători şi instituŃii
guvernamentale preocupate de turism au început abia recent să
acorde o atenŃie mai serioasă implicaŃiilor sale. Standardele
profesionale pentru operaŃiile de anvergură în turism, nivelul
planificării industriei turistice şi posibilităŃile create pentru
învăŃământul superior în domeniul turismului sunt, din păcate,
apreciază specialiştii, departe de a fi corespunzătoare pentru o
industrie atât de largă. Sunt foarte multe motive care au determinat
această situaŃie, dar, în ultimul rând, cea mai mare dintre
responsabilităŃi revine: (1) unei lipse de informaŃii credibile despre
importanŃa turismului şi (2) unei tradiŃii în turism, care pune puŃin
accent pe pregătirea universitară şi cercetarea de înaltă calitate ce ar
duce la informaŃia credibilă necesară.
Necesitatea unei mai bune informări se întinde de la
activitatea la clasă până la ministere. StudenŃii şi dascălii lor,
planificatorii, analiştii politici, antreprenorii şi factorii de decizie au
nevoie de date, dacă trebuie să înŃeleagă forŃele, endogene şi
exogene, care afectează turismul şi cum turismul, la rândul său,
afectează societatea. PerfecŃionarea în colectarea de date şi în
difuzarea informaŃiei aşteaptă îmbunătăŃiri în sistemul educaŃional şi
în domeniul cercetării. Deşi majoritatea Ńărilor au anumite formulare
26
tipizate pentru strângerea informaŃiilor (datelor) în turism, există o
semnificativă variaŃie în calitatea datelor culese, precum şi în
sofisticarea analizelor aplicate acestor date, odată ce au fost
colectate.
Până recent, au fost puŃine cursuri universitare privind
turismul, atât în Ńările Americii cât şi în cele ale Europei. Majoritatea
instituŃiilor de educaŃie post-liceale, vizând formarea în domeniul
turismului, ofereau numeroase programe de pregătire profesională în
activităŃi cum ar fi cele pentru: formarea chelnărilor şi bucătarilor.
ApariŃia specializărilor superioare, precum şi a programelor ştiinŃifice,
a fost destul de înceată şi limitată iniŃial la liceele economice. Numai
în ultimii 10-12 ani a început funcŃionarea departamentelor de
recreere şi petrecere a timpului liber, geografia, planificarea şi alte
domenii recunoscând turismul ca o specializare de fapt. Diplomele
independente pentru programele de turism sunt destul de rare, deşi
cresc ca număr.
Turismul este, în înŃelegerea multor profesionişti, cu
precădere o problemă de piaŃă şi administraŃie empirică. În timp ce
aceste activităŃi sunt importante, domeniul este şi mai important.
Planificarea, dezvoltarea şi politica profiturilor depăşesc aspectele
practice şi limitate ale tehnicilor de piaŃă. În viitor, pregătirea
profesioniştilor în domeniul turismului va avea nevoie de stăpânirea şi
folosirea ştiinŃei acestui sector, singura alternativă pe care s-ar putea
fundamenta dezvoltarea producŃiei şi evaluarea corectă a industriei
turistice. Turismul, ca formă populară de existenŃă umană în timpul
liber, de asemenea, oferă oamenilor de ştiinŃă din domeniul social o
posibilitate apreciabilă pentru o mai bună înŃelegere a anumitor forme
de interacŃiune umană, şi cum acestea afectează alŃi oameni şi
mediul în care ele apar.
Aceste posibilităŃi de studiu pot fi valorificate cel mai bine
dacă se încearcă o recunoaştere explicită că turismul este un
domeniu multilateral (cu mai multe faŃete). În consecinŃă, el necesită
o abordare din perspectiva mai multor ştiinŃe sociale, precum şi din
aceea a diferitelor profesii. Şirul de probleme privind studiul şi
cercetarea în turism poate fi apreciat prin examinarea pe rând a
naturii turismului în mai multe ipostaze: ca experienŃă umană,
comportament social, ca fenomen geografic, ca afacere şi sursă de
venit, precum şi ca industrie.
1.3. Factori de influenŃă ai dezvoltării turismului

EvoluŃia spectaculoasă a turismului, sub cele două laturi
corelative ale sale: producŃia şi consumul, secondată de amplificarea
27
şi diversificarea implicaŃiilor sale, relevă receptivitatea acestui
domeniu la dinamica societăŃii, evoluŃia lui sub incidenŃa unui sistem
complex de factori, diferenŃiaŃi între ei prin natură, rol şi participare în
proporŃii diferite la determinarea fenomenului turistic. InfluenŃa lor
pulsatorie, ondulatorie variază nu numai în funcŃie de conŃinutul
specific al fiecăruia, ci şi în raport cu momentul şi locul acŃiunii. În
plus, intercondiŃionarea lor reciprocă şi simultaneitatea acŃiunii
acestora potenŃează efectul final, făcând destul de greoaie
1
cuantificarea aportului fiecăruia .
În literatura de profil constatăm existenŃa unor referiri
numeroase la înŃelegerea cauzelor apariŃiei şi dezvoltării turismului,
precum şi încercări de grupare a factorilor de influenŃă şi de
comensurare a dimensiunii şi sensului acŃiunii lor.
A. Una dintre cele mai importante şi cuprinzătoare clasificări
întrebuinŃează drept criteriu natura social-economică. Sub acest
aspect sunt identificaŃi factorii:
- economici: veniturile populaŃiei şi modificările acestora, oferta
turistică, preŃurile şi tarifele;
- tehnici: tehnologiile în construcŃii, parametrii tehnici ai
instalaŃiilor şi echipamentelor specifice serviciilor
turistice, performanŃele mijloacelor de transport etc.;
- sociali: timpul liber şi urbanizarea;
- demografici: evoluŃia cantitativă a populaŃiei, structura pe
vârste şi categorii socio-profesionale, modificarea
duratei medii a vieŃii;
- psihologici, educativi şi de civilizaŃie: nivel de instruire, interesul
pentru cultură, dorinŃa de cunoaştere, caracterul şi
temperamentul individual, moda ş.a.;
- politici: formalităŃi la frontieră, priorităŃi sau facilităŃi în turismul
organizat, regimul vizelor, diversitatea tipologică a
aranjamentelor etc.
B. După importanŃa lor în influenŃarea fenomenului turistic,
factorii pot fi clasificaŃi în:
- primari: timpul liber, mişcarea populaŃiei, veniturile, oferta;
- secundari: cooperarea internaŃională, facilităŃi de viză sau
organizatorică, diversitatea structurală a serviciilor
suplimentare etc.
C. În funcŃie de durata în timp a acŃiunii lor se disting
factorii:
1
Vezi Minciu R., Baron P., Neacşu N., Economia turismului, Bucureşti,1991, p.17.
28
- permanenŃi: creşterea timpului liber, modificarea cantitativă şi
structurală a populaŃiei, modificarea veniturilor etc.;
- conjuncturali: crizele economice, instabilitatea politică,
confruntările militare, catastrofele naturale, condiŃiile
meteorologice ş.a.
D. O altă grupare divide factorii ce influenŃează dezvoltarea
turismului, în funcŃie de sensul intervenŃiei lor, în:
- exogeni, respectiv elementele de ordin general care stimulează
global, autonom, din afara acestui domeniu,
dezvoltarea turismului, cum ar fi: sporul natural al
populaŃiei, care amplifică creşterea numărului
turiştilor potenŃiali, creşterea gradului de urbanizare,
creşterea veniturilor destinate practicării turismului,
sporirea mobilităŃii populaŃiei ca rezultat al motorizării
etc.;
- endogeni, respectiv cei ce se referă la modificările din
conŃinutul activităŃii turismului, din interiorul acestui
domeniu, cum ar fi: diversificarea gamei serviciilor
oferite, lansarea de noi produse turistice, creşterea
calităŃii serviciilor prestate pentru turişti, ridicarea
nivelului de pregătire a personalului turistic etc.
E. Factorii care determină evoluŃia turismului pot fi structuraŃi
şi în raport cu orientarea influenŃei lor asupra celor două laturi
corelative ale pieŃei, existând din acest punct de vedere două
categorii:
- factori ai cererii turistice: dinamica populaŃiei, urbanizare,
venituri, timp liber etc.;
- factori ai ofertei: costul prestaŃiilor oferite, diversitatea şi
calitatea serviciilor, nivelul de pregătire a forŃei de
muncă.
Abordarea structurală a factorilor care determină evoluŃia
turismului, faŃă de cele menŃionate anterior, poate fi completă şi cu
alte elemente. Totodată, pot fi utilizate şi alte modalităŃi de grupare a
acestora în funcŃie de obiectivul urmărit în analiză. Cele câteva
grupări ale factorilor invocaŃi, enumerate mai sus, încearcă doar să
sublinieze numărul mare al variabilelor fenomenului turistic şi
diversitatea sensurilor de acŃiune asupra acestuia.
1.4. Factori restrictivi ai activităŃii turistice

Constrângerile reprezintă acei factori-cauză ce ridică
obstacole pe drumul atingerii scopurilor. Diverşi factori de ordin
administrativ, sanitar, politic, economic sau natural pot frâna sau
29
chiar întrerupe atracŃia pentru o destinaŃie. Profesioniştii turismului
trebuie să Ńină seama de actualitatea naŃională şi internaŃională şi din
acest punct de vedere.
Este de dorit să avem resurse nelimitate de distracŃie
psihică, profituri şi impacturi locale. Dar aceasta nu este posibilă,
întrucât ceva tot timpul Ńi se pune în cale. Turismul trebuie să facă
faŃă unui număr mare de constrângeri. Pentru a se putea face o
analiză a relaŃiilor ce apar, din acest punct de vedere, şi pentru a
orienta activitatea din turism în direcŃiile cele mai avantajoase ale
acesteia, va fi necesar să cunoaştem constrângerile.
1. Cererea. Fiecare firmă care furnizează bunuri substanŃiale
şi servicii turiştilor este constrânsă de cererea clienŃilor săi, care
leagă cantitatea cumpărată de preŃ, bogăŃie şi venit. Turistul şi
partenerul său se vor găsi permanent într-o relaŃie directă. De aceea,
privind turismul ca un fenomen mondial, doi factori economici joacă
un rol primordial: paritatea monetară şi costul vieŃii. De exemplu,
creşterea dolarului american în raport cu alte monezi, după 1980, a
favorizat sejururile americanilor în afara SUA şi le-a frânat pe cele ale
francezilor spre SUA. Sau, dacă Spania a devenit prima Ńară
receptoare din lume, aceasta se datorează, în mare parte, şi cursului
slab al monedei sale naŃionale (peseta).
Costul vieŃii pentru un turist depinde de paritatea monetară,
dar în măsură direct proporŃională de datele economice ale propriei
Ńări.
2. Oferta de resurse atractive. Una dintre cele mai
importante constrângeri, cu care se confruntă industria turistică ca
întreg, este caracterul limitat cantitativ al resurselor disponibile pentru
distracŃia turistică. Acest aspect este şi mai evident când este luată în
considerare distribuŃia geografică a destinaŃiilor (locurilor) turistice.
Anumite zone sunt pur şi simplu atracŃii mai bune pentru turişti decât
altele.
3. Constrângeri tehnice şi de mediu. Acestea sunt legate,
de obicei, de un anume loc sau situaŃie şi implică aspecte de tipul
relaŃiilor dintre, spre exemplu: numărul peştilor şi cel al pescarilor,
numărul oamenilor care se pot deplasa într-o zonă fără a-i cauza
daune inacceptabile, numărul elefanŃilor ce pot fi întreŃinuŃi într-o
zonă (naturală) sălbatică, impactul asupra comportamentului leilor pe
care-l are observarea lor din maşină, numărul de locuri de tabără
posibil într-o zonă fără a dăuna mediului etc.
4. Constrângeri de timp. Timpul de vacanŃă disponibil
limitează posibilităŃile turiştilor. Durata sezonului turistic influenŃează
30
profitabilitatea afacerilor orientate spre turism şi impactul cheltuielilor
turistice asupra economiei locale.
5. IndivizibilităŃi. În turism este necesar mult timp pentru
negocieri şi decizii de tipul "totul sau nimic". Şi aceasta pentru că: nu
este posibil să zboare sau să circule doar o jumătate de avion sau
autocar, chiar dacă locurile sunt ocupate numai pe jumătate; nu este
profitabil să clădeşti un hotel sub o anumită mărime; o şosea nu
poate fi construită doar pe jumătate, ci pe toată lungimea sa, de la un
capăt la celălalt.
6. Constrângeri administrative şi sanitare. Toate
formalităŃile, fie că sunt administrative, vamale sau sanitare, sunt
detaliate pentru fiecare Ńară în Travel Information Manual (TIM -
Manual de InformaŃii pentru Călătorie) şi accesibile pentru sistemele
informatice ale companiilor aeriene din lumea întreagă. Dar, obligaŃia
de a prezenta un act de identitate în faŃa vameşului, în scopul
verificării dreptului de trecere a frontierei, nu este agreată cu uşurinŃă
de orice individ în calitate de turist. De asemenea, necesitatea de a
se vaccina poate descuraja anumite vocaŃii de voiajori. De exemplu,
pentru a călători în Africa este obligatorie vaccinarea contra febrei
galbene. Sau, înainte de a pleca în Asia de Sud-Est este
recomandată vaccinarea contra holerei.
7. Constrângeri politice şi sociale: ideologii şi conflicte
armate. Anumite Ńări, în deceniile anterioare, au naŃionalizat turismul
receptor şi au creat agenŃii de stat. Călătoriile organizate sunt deci
obligatorii şi relevă monopolul agenŃiilor naŃionale. Sfârşitul deceniului
trecut şi începutul actualului deceniu, în urma abandonării
mecanismului de comandă, de tip planificat-centralizat sau comandat
din unele Ńări europene, între care şi Ńara noastră, a marcat
restrângerea până la desfiinŃare a monopolului de stat în afacerile
turistice. Totodată, instabilitatea internă într-o Ńară sau angajarea sa
într-un conflict internaŃional compromit evident desfăşurarea oricărei
activităŃi turistice. În plus, catastrofele naturale pot priva o regiune
sau Ńară de turişti.
8. Constrângeri de primire: turistul şi confortul său.
ExistenŃa unor standarde inferioare ale infrastructurii de acces (piste
de aeroport prea scurte pentru avioanele mari, de exemplu),
insuficienŃa mijloacelor de cazare, absenŃa hotelurilor cu peste 10
camere, condiŃiile meteorologice dificile sau lipsa atracŃiilor naturale
sau culturale compromit evident dezvoltarea oricărei activităŃi
turistice.
9. Constrângeri auto-impuse. Acest tip de constrângeri
provine din nevoia de conciliere a conflictelor vizând scopurile.
31
Conflictele pot apărea în interiorul firmei sau între firme, agenŃii
guvernamentale, şi aşa mai departe, care încearcă să dezvolte o
anumită zonă.
10. Lipsa de cunoştinŃe şi informaŃii. Multe activităŃi sunt
limitate din cauza faptului că se cunoaşte puŃin despre situaŃiile
particulare noi ce intervin pe parcursul existenŃei firmelor turistice.
Oamenii de afaceri sunt obişnuiŃi să trăiască cu o anumită doză de
nesiguranŃă, dar există, inevitabil, limite în riscul pe care sunt dispuşi
să şi-l asume. Tot aşa influenŃează ignoranŃa şi operaŃiunile
guvernamentale întreprinse în domeniul activităŃii turistice.
11. Limite ale resurselor de susŃinere. În activitatea
practică a unui agent economic există permanent limite în volumul
disponibilităŃilor băneşti, capitalul social, talentul managerial,
specialiştii de care poate dispune, cantitatea materialelor de
construcŃie etc. Acestea, la rândul lor, limitează şansele de
amplificare şi furnizare a experienŃei turistice, ratează ocaziile
realizării de profit sau de dezvoltare a atracŃiilor locale.
De multe ori aceste constrângeri individuale interacŃionează,
creând constrângeri compuse asupra activităŃilor.
Termeni cheie: călător, explorator, turist, turism, vizitator,

excursionist, timp de muncă, timp liber.
Întrebări recapitulative
1. Care sunt şi ce semnifică termenii de bază ai activităŃii turistice?
2. Cum pot fi categorisiŃi turiştii şi ce momente semnificative aveŃi în
vedere cu privire la aprofundarea şi standardizarea structurilor
din domeniu? Ce elemente structurale fundamentale presupune
fenomenul "turism"?
3. DezbateŃi inter-relaŃiile: timp de muncă - timp liber, turism -
călătorie, recreere - turism.
4. Cum explicaŃi caracterul plurivalent al turismului?
5. Ce justifică metaturismul ca fenomen contemporan? Dar turismul
internaŃional standardizat?
6. GrupaŃi, după diferite criterii, şi comentaŃi factorii care
influenŃează activitatea turismului.
7. În faŃa căror constrângeri se află prezentul şi, mai ales, viitorul
dezvoltării turistice?
32
Teste grilă pentru autoevaluare
1. Elemente structurale fundamentale ale fenomenului „turism”
sunt:
a. călătoria;
b. destinaŃia sejurului aflată în afara reşedinŃei;
c. temporalitatea sejurului;
d. caracterul nelucrativ.
A (a,d); B (a,b,c,d); C (c) D (b,d)
2. Care din afirmaŃiile de mai jos sunt adevărate:
a. semnificaŃia termenului de recreere este mai largă decât cea
a termenului turism;
b. recreerea se identifică cu turismul;
c. turismul, spre deosebire de recreere, în mod axiomatic
presupune călătoria şi înnoptarea în afara domiciliului;
d. turismul este un fenomen cu abordare multifuncŃională.
A (a,c,d); B (b,c); C (d); D (a,b,c,d)
3. În funcŃie de sensul intervenŃiei lor, factorii de influenŃă ai
dezvoltării turismului sunt:
A. permanenŃi şi conjuncturali;
B. exogeni şi endogeni;
C. ai cererii şi ai ofertei;
D. primari şi secundari.
4. În funcŃie de durata în timp a acŃiunii lor, factorii de influenŃă ai
dezvoltării turismului sunt:
A. exogeni şi endogeni;
B. permanenŃi şi conjuncturali;
C. primari şi secundari;
D. economici şi politici.
5. Printre factorii restrictivi ai activităŃii turistice pot f menŃionaŃi:
a. dinamica înaltă a cererii turistice;
b. diversitatea accentuată a ofertei de resurse atractive;
c. condiŃiile meteorologice nefavorabile;
d. constrângeri de timp, administrative şi sanitare.
A (a,b); B (b,c); C (c,d); D (a,b,c,d,)
Bibliografie selectivă
1. Cosmescu I., Economia turismului, principii şi mecanisme,
Editura UniversităŃii „Lucian Blaga”, Sibiu, 1998, pg.46-98.
2. Cosmescu I., Turismul – fenomen contemporan în dinamică,
Editura Economică, Bucureşti, pg.39-50.
33
CAPITOLUL 2
CIRCULAłIA TURISTICĂ

• înŃeleagă mai bine tendinŃele călătoriei şi turismului contemporan;
• explice modalităŃile de urmărire statistică a tipurilor şi formelor de
turism;
• discute principalele categorii de motivaŃii care îi determină pe
oameni să călătorească;
• folosească sistemul de indicatori prin care pot fi reflectate aspectele
specifice acestui domeniu.
Schimbările profunde în baza tehnico-materială, cu implicaŃii
directe atât în structura socio-profesională cât şi în cea a produselor
şi serviciilor, antrenează noi tendinŃe în privinŃa călătoriei şi
turismului. Toate acestea îşi găsesc reflexul în dinamismul tipurilor şi
formelor de turism, corespunzător categoriilor de turişti, cu
disponibilitatea combinării lor spre a răspunde cât mai bine
motivaŃiilor turistice posibile.
Rezumat: Capitolul analizează criteriile de structurare,
caracteristicile, interdependenŃele şi tendinŃele diferitelor tipuri şi
forme de turism.
2.1. Tipuri şi forme de turism: criterii de structurare,

caracteristici, interdependenŃe şi tendinŃe
ConfiguraŃia fizico-geografică a planetei noastre, existenŃa
statelor unitare, federative sau unionale, precum şi a domiciliului
stabil, pe care-l presupune calitatea de turist, antrenează (în ritmuri şi
cu ponderi structurale diferite) atât călătoria turistică naŃională cât şi
pe cea internaŃională. Aceste aspecte, care conturează criteriul locuri
de consum, determină o urmărire statistică distinctă, în scopul
cunoaşterii mai bune a tendinŃelor şi implementării unor programe
viabile, de relansare a afacerilor din diferitele bazine ale ofertei
turistice mondiale. De aceea, nu întâmplător, în funcŃie de efectuarea
călătoriei în interiorul Ńării, în Ńările învecinate sau în alte Ńări
îndepărtate, statisticile turismului mondial disting trei tipuri diferite de
1
turism :
1
Vezi Kaul R.N., Dynamics of Tourism, Sterling Publishers Private Limtied, New
Delhi, 1985, p.11.
34
• turism intern (naŃional);
• turism regional;
• turism internaŃional îndepărtat.
Turismul intern are ca obiect circulaŃia turistică întreŃinută de
rezidenŃii unei Ńări în interiorul graniŃelor Ńării respective, realitate ce
ne îndreptăŃeşte să-l mai numim şi turism naŃional. Turismul regional
şi turismul internaŃional îndepărtat sunt componente ale turismului
internaŃional global. Aceste componente-tip ale turismului
internaŃional în ansamblul său înmănunchează aspectele cantitativ-
calitative ale turismului extern al tuturor statelor ce întreŃin astfel de
relaŃiile, ele desfăşurându-se prin persoanele care se deplasează
peste graniŃele Ńării de reşedinŃă în scop turistic. Mai mult, chiar în
funcŃie de direcŃia fluxurilor turistice, turismul internaŃional poate fi
grupat în emiŃător – reprezentat de plecările autohtonilor peste
graniŃă şi receptor – constituit de sosirile de turişti din alte Ńări.
Tipurile de turism menŃionate se găsesc într-o strânsă
interdependenŃă, prin care se asigură promovarea în ansamblu a
potenŃialului naŃional şi folosirea raŃională a capacităŃilor de primire.
În ultimele decenii, pe plan mondial s-a conturat şi s-a
accentuat tendinŃa de creştere mai puternică a turismului intern faŃă
de cel internaŃional ca urmare, pe de o parte, a politicii promoŃionale
adoptată de toate Ńările lumii faŃă de propria ofertă turistică şi, pe de
altă parte, datorită efectelor crizei economice valutare şi energetice
care au atras implementarea şi a unor măsuri protecŃioniste faŃă de
importul de turism în majoritatea Ńărilor mari importatoare. Aşa se şi
explică de ce practic turismul naŃional reprezintă cca.80% din
volumul fizic al turismului mondial.
Scopul principal al călătoriei determină forma de voiaj,
iar turismul ar putea fi clasificat în funcŃie de aceasta. Deşi scopurile
pot să difere şi călătoria poate fi dinamizată de o mare diversitate de
dorinŃe umane şi atitudini mentale, intenŃia şi acŃiunea rezultantă
1
conturează următoarele forme distincte de turism :
- Turismul de odihnă şi relaxare. Acesta include turişti ce
doresc să combine relaxarea fizică şi mentală cu
schimbarea temporară a domiciliului şi, într-o
societate a tensiunii, să evadeze din cotidian sau să
încerce să-şi diminueze problemele mentale şi
fizice.
1
Kaul, R.N., Dynamics of Tourism, Sterling Publishers Private Limited, New Delhi,
1985, p.12 şi urm.
35
(ii) Turismul cultural. Acesta are în vedere călătoria în scopul
lărgirii cunoştinŃelor (orizontului) despre alte locuri şi oameni, despre
nivelul lor de viaŃă, cultura lor şi include călătorii spre destinaŃiile cu
vestigii istorice, de artă, monumente, obiecte religioase şi alte
civilizaŃii. Aceşti turişti pot fi interesaŃi în probleme ce Ńin de domeniul
religiei, filosofiei, istoriei, antropologiei etc. Şi doresc să ia parte la
acŃiunea de cunoaştere a unor evenimente trecute. EvoluŃiile
contemporane în diferite sfere de activitate umană şi progresul în
domeniile ştiinŃifice, tehnologice, educaŃionale şi sociologice sunt, de
asemenea, subiecte de interes cultural pentru mulŃi turişti. Totuşi,
numai câteva dintre acestea pot îmbina odihna şi relaxarea cu
cultura, ca scop principal al călătoriei lor.
(iii) Turismul sportiv. Călătoria pentru a participa la activităŃi
sportive, incluzând evenimente locale, regionale şi internaŃionale,
este un important aspect al turismului. Participarea la astfel de acŃiuni
presupune interesul de spectator sau susŃinător, iar concursurile
importante atrag un mare număr de turişti din lumea întreagă. Marea
varietate de activităŃi sportive lărgeşte domeniul de interes şi
participare a turiştilor.
(iv) Turismul social şi sociologic. Turismul social se referă la
călătoriile întreprinse de oameni cu mijloace financiare modeste, al
căror voiaj este subvenŃionat de către organisme sociale şi pentru
care se acordă concesii şi facilităŃi speciale. Ei cuprind o mare parte
a populaŃiei muncitoare.
Pe de altă parte, turismul sociologic are de-a face cu călătorii
întreprinse pentru a vizita prieteni, cunoştinŃe şi rude, ca şi călătorii
din motive de prestigiu social. Ultimul factor are o importanŃă
considerabilă în multe societăŃi, în special în cele influente.
(v) Turismul de afaceri. Călătoria de afaceri sau realizată din
motive profesionale, deşi nu este considerată de unii analişti o
călătorie pur turistică, implică folosirea de bunuri şi servicii turistice şi
aduce venituri importante Ńărilor vizitate. Vizitarea târgurilor
internaŃionale, expoziŃiilor comerciale, a seminariilor tehnice,
participarea la conferinŃe şi congrese internaŃionale presupun
evenimente turistice şi sociale ca: vizitarea oraşului, distracŃie,
cumpărături ş.a. ce au drept rezultat creşterea veniturilor pentru Ńările
gazdă.
Deseori, astfel de evenimente generează călătorii turistice în
plus şi atrag nu numai cumpărători potenŃiali, ci şi un mare număr de
spectatori, din cauza facilităŃilor speciale, tarifelor accesibile şi a
programelor speciale. Călătoria stimulativă pentru grupurile de
oameni de afaceri, de negustori, distribuitori explică o bună parte a
36
turismului comercial. Aceste conferinŃe şi congrese internaŃionale
oferă posibilitatea unei mari publicităŃi pentru o Ńară şi facilităŃile ei,
devenind astfel o avangardă pentru fluxul obişnuit de turişti.
(vi) Turismul politic. Această formă de călătorie ia în
considerare participarea la evenimente politice însemnate sau la mari
sărbători naŃionale, precum şi atmosfera festivă firească generată de
aceste întâmplări. Evenimentele speciale legate de aceste acŃiuni şi
atracŃii deosebite programate stimulează călătoriile spre astfel de
locuri. De exemplu: nunta prinŃului britanic de Wales, sau
încoronarea unei anume regine. ConferinŃele economice şi politice
sau sărbătorirea unor celebrităŃi atrag un mare număr de turişti; un
exemplu edificator, în acest sens, îl reprezintă afluxul deosebit de
turişti cu ocazia comemorării, în 1969, a 200 de ani de la naşterea lui
Napoleon. Afilierea la anumite ideologii poate fi, de asemenea, o
atracŃie pentru călătorie.
În această privinŃă, o altă formă de călătorie, ce reŃine tot mai
mult atenŃia, este călătoria guvernamentală. Conform unor estimări,
între 6 şi 8 procente din totalul călătoriilor internaŃionale anuale sunt
realizate de oficialităŃi guvernamentale. În realitate, această formă de
voiaj presupune, de asemenea, bunuri şi servicii pentru turişti şi,
drept urmare, ar trebui tratată ca o formă de turism politic.
Referindu-ne la formele de turism şi clasificarea acestuia în
funcŃie de scopul călătoriei, considerăm a fi deosebit de important a
reŃine în continuare motivaŃiile pentru care sunt realizate călătoriile
şi ce anume stimulează pe oameni să aleagă anumite atracŃii şi
activităŃi mai mult decât altele. MotivaŃia este procesul de apariŃie sau
menŃinere a comportamentului uman, şi/sau de influenŃare a ritmului
1
şi modelului unei activităŃi în desfăşurare . Cu alte cuvinte, care este
motivul acŃiunii şi ce căi deosebite de acces, comportament sau
atmosferă stimulează răspunsurile dorite constituie o chestiune
demnă de luat în considerare. ChintesenŃa teoriei stimulent-răspuns
a motivării se regăseşte într-un mod deosebit de pregnant când este
vorba de turism, iar atitudinea umană poate fi analizată în mod
folositor în funcŃie de termenii ei. În general, o persoană este
conştientă de dorinŃele, preferinŃele şi alegerile sale şi, astfel, ea
posedă sentimente şi emoŃii conştiente. Concret, există un sentiment
care îi permite omului să răspundă, să fie decis, precum şi activităŃi
realizate cu plăcere care să-i ofere bucurie şi satisfacŃie. În acest
sens, principalele categorii de motivaŃii care îi determină pe oameni
să călătorească includ următoarele:
1
Kaul, R.N., lucr.cit., p.15.
37
(1) Motive educaŃionale şi culturale, respectiv:
a) a vedea modul de viaŃă al altor popoare, cum trăiesc şi
muncesc oamenii altor locuri, pentru a-şi satisface
curiozitatea;
b) a studia şi explora Ńări deosebite, frumuseŃile lor naturale sau
create şi a-şi satisface dorinŃa de aventură;
c) a dobândi cunoştinŃe, înŃelegere şi un cadru mai bun a ceea
ce este prezentat prin diferitele mijloace de informare;
d) a asista la evenimente interesante, deosebite;
e) a vizita instituŃii culturale, ştiinŃifice şi tehnice, a învăŃa şi a
aprecia arta, muzica, literatura şi patrimoniul cultural;
f) a face turnee de studiu în interes profesional şi cultural.
(2) Motive religioase şi etnice, între care:
a) vizitarea regiunilor cu religie comună sau a celor cu religie
diferită, pelerinaje şi reuniuni religioase;
b) vizitarea locurilor ce au legătură cu strămoşii sau familia
cuiva;
c) vizitarea locurilor unde familia şi prietenii cuiva s-au mutat sau
au emigrat.
(3) Motive sociale şi istorice, cum ar fi:
a) vizitarea monumentelor istorice pentru a înŃelege şi a aprecia
mai bine evenimentele istorice;
b) satisfacerea imboldului sociologic de a vizita cât mai multe
Ńări, de a întâlni noi oameni, de a-şi face noi prieteni şi de a
câştiga experienŃă;
c) dorinŃa de a reîntâlni prieteni şi rude, de a vizita familia şi de a
călători şi rămâne împreună cu aceasta în timpul vacanŃei;
d) conformismul şi moda, Ńinând pasul cu schimbările sociale;
e) snobismul sau dorinŃa de a alege trasee turistice necunoscute
sau tururi pentru crearea stimei sau statutului personal.
(4) Motive de relaxare şi plăcere, respectiv:
a) dorinŃa de odihnă, relaxare şi evadare din rutină şi tensiune;
b) bucuria de a petrece o vacanŃă frumoasă şi un timp bun în
cadrul unei destinaŃii, alta decât localitatea de domiciliu;
c) câştigarea unei noi experienŃe psihologice sau schimbarea
atitudinii, a modului de abordare şi răspunsul la condiŃii noi şi
diferite; hrană, băuturi şi amintiri noi;
d) schimbarea regiunii şi a atmosferei;
e) recreere, înot, plimbare de agrement;
f) realizarea hobiurilor, motivaŃie care determină trecerea peste
orice barieră pentru îndeplinirea ei.
(5) Motive de sănătate şi sportive, ca de exemplu:
38
a) vizitarea staŃiunilor balneare, centrelor de sănătate, a
staŃiunilor montane şi a altor locuri benefice pentru sănătate;
b) evitarea condiŃiilor climaterice dăunătoare sănătăŃii şi
folosirea, de câte ori există posibilitatea, a celor benefice
acesteia;
c) satisfacerea dorinŃei de a beneficia de efectele curative helio-
marine şi montane, de a înota şi de a se bucura de natură;
d) sporturi, atât ca participanŃi cât şi ca spectatori, pescuit,
vânătoare;
e) dorinŃa de a explora noi teritorii, subiecŃi şi locuri mai puŃin
cunoscute.
(6) Motive stimulative de afaceri, cum ar fi:
a) motive profesionale sau de afaceri;
b) concesiile speciale şi condiŃiile de trai ieftine la destinaŃie,
care pot influenŃa călătoria în timpul vacanŃei;
c) stimulentele şi facilităŃile sejurului pentru grupuri în anumite
condiŃii;
d) călătoria pentru evenimente politice şi sărbători naŃionale,
conferinŃe şi congrese internaŃionale sau călătorie oficială.
Toate acestea, şi alte motive, îi determină pe oameni să
călătorească, dar cu intensităŃi inegale. Cu toate acestea, sistemul
motivaŃional este deosebit de important, în special pentru stabilirea
cu succes a programelor de marketing şi pentru a înŃelege
semnificaŃia şi dinamica motivării călătoriei turistice. Ce determină
turismul? Care sunt elementele pe care le cuprinde această
activitate?
Pentru a găsi răspunsurile relative la toate aceste aspecte,
cuantificarea circulaŃiei turistice, pe baza unei metodologii adecvate
de urmărire statistică, constituie o premisă obligatorie. Lucrul acesta
este posibil, dar comportă şi multe dificultăŃi.
Înainte de toate, metoda de cercetare în ştiinŃa economică
vizează procesul complex de selecŃionare şi analizare a diferitelor
aspecte ale realităŃii. Aceasta solicită observarea şi stabilirea
instrumentelor adecvate pentru analizarea economiei, înŃelegerea
mecanismelor de dezvoltare şi nominalizarea instrumentelor celei
mai adecvate reacŃii.
Forma ştiinŃifică de studiere a comportamentului unei
populaŃii, căutând caracteristicile generale ale unui ansamblu dat, în
cazul nostru sectorul turistic, este metoda statistică. „Statistica
sectorului turistic – remarcă, în sensul anterior menŃionat, şi
economistul francez Lanquar Robert – serveşte la studierea
trăsăturilor cele mai stabile ale comportamentului consumatorului de
39
servicii turistice. Acest studiu va permite descrierea, orientarea
1
deciziilor cele mai oportune şi ajută la stabilirea previziunilor” .
De fapt, realitatea supusă observării, cea turistică în speŃă,
reprezintă un sistem de elemente structurate în două grupe:
a) elemente cantitative, care servesc descrierii intensităŃii
fiecărei trăsături a acestui sistem: numărul de sosiri turistice,
număr de angajaŃi, cifre de afaceri (venituri) etc.;
b) elemente calitative, care exprimă trăsături de stare:
naŃionalitatea turiştilor, categoriile socio-profesionale ale
acestora, motivaŃiile, structura cheltuielilor, nivelul satisfacŃiei,
comportamentul, de exemplu.
Instrumentele de bază ale studiului turistic sunt observaŃiile
complete ale fenomenelor turistice determinate, care se obŃin prin
recensăminte sau observaŃii parŃiale, selecŃionând un eşantion
adecvat cu comportamentul întregului ansamblu. Numărarea sosirilor
turistice într-o Ńară la fiecare punct de frontieră reprezintă, de
exemplu, o metodă de observare completă prin care cunoaştem
numărul total al vizitatorilor şi câteva din caracteristicile lor:
naŃionalitate, mijloc de transport utilizat, luna de sosire etc. Limitele
acestei metode, prea slabă dacă prea multe persoane traversează în
acelaşi interval acelaşi punct de frontieră, antrenează utilizarea
anchetelor (observaŃiilor parŃiale) pentru a obŃine aceleaşi informaŃii
cu o marjă de eroare controlată.
Ca şi în cazul altor ştiinŃe sociale, şi în cazul circulaŃiei
turistice se pot găsi compromisuri pentru a orienta efortul de
informare şi cercetare a aspectelor obiective ale realităŃii turistice. La
nivel social, în anumite perioade, fără îndoială există un interes mai
puternic pentru teme determinate, de unde o mai mare tendinŃă
pentru studierea lor (de pildă, după 1975 se dă mai multă importanŃă
impactului social şi fizic al turismului asupra mediului înconjurător).
Într-o anumită măsură, aceasta precondiŃionează tipul de informare
disponibil şi fondul de cunoştinŃe de care se dispune asupra unui
fenomen. În anumite cazuri, se ajunge să se pună accentul mai
degrabă pe anumite aspecte determinate de aparatul statistic, creând
lacune de informaŃii, lacune care sunt câteodată grave.
InformaŃia statistică turistică cunoaşte, de asemenea,
dificultăŃile sale. În plus, trebuie să nu scăpăm din vedere faptul că
întreg sistemul statistic prezintă un cost pentru societate (acela al
valorii resurselor umane şi financiare antrenate şi menŃinute) şi nu
toate Ńările sunt capabile să-l susŃină în integralitatea sa. De aceea, şi
1
Lanquar, R., L'economie du tourisme, PUF, Paris, 1987, p.55.
40
informaŃia statistică turistică, nu întâmplător, uneori, este incompletă,
parŃială, fragmentată.
În cazul turismului, trebuie adăugată dificultatea intrinsecă de
a căuta să observi un fenomen dinamic în el însuşi, adică unde
mişcarea este trăsătura care-l caracterizează cel mai mult. Lipsa unei
standardizări terminologice (subliniate într-un alt capitol, turismul
reprezentând un sector cu contururi incerte şi, deci, nedispunând de
o definiŃie unanim acceptată şi de o clasificare uniformă
internaŃională a activităŃilor economice specifice şi cu care se
implică), natura produsului turistic (un serviciu în esenŃa sa),
întinderea geografică a fenomenului, evoluŃia sa constantă etc., sunt
tot atâtea limite care îngreunează măsurarea statistică.
De aceea, chiar dacă de dată relativ recentă, nu ocazional şi
de circumstanŃă, ci cu toată tăria şi în cele mai reprezentative
momente ale abordării internaŃionale a fenomenului, s-a accentuat
importanŃa punerii în aplicare şi perfecŃionarea acestui aparat
statistic. În 1937, de pildă, Societatea NaŃiunilor propune, în materie
de turism, definiŃii coerente pentru comunitatea internaŃională. Numai
în 1963, ConferinŃa NaŃiunilor Unite asupra Turismului şi Călătoriilor
InternaŃionale, organizată din iniŃiativa Uniunii InternaŃionale a
OrganizaŃiilor Oficiale de Turism (UIOOT), recomanda definiŃii ce au
fost aprobate în 1968 de către Comisia de Statistică a OrganizaŃiei
NaŃiunilor Unite şi care sunt aplicate astăzi în aproape toate Ńările.
Adăugăm, dar nu în ultimul rând, unele accente privind treapta
calitativ superioară pe care trebuie să se situeze sistemul statistic
turistic, relevate în cadrul ConferinŃei Mondiale de la Manilla (1980) şi
ConferinŃei Mondiale Interparlamentare de la Haga (1989), momente
de referinŃă în activitatea OMT. Ori, pentru aceasta guvernului
fiecărei Ńări – în calitatea sa de autoritate publică naŃională – îi revine
obligaŃia asigurării cadrului dezvoltării „ordonate” a turismului, între
altele, şi prin publicarea de statistici, studii şi cercetări, anchete cu
ajutorul sondajelor de opinie şi a studiilor de comportament al
consumatorilor de servicii turistice. Aşa se şi explică de ce, când este
vorba de Ńara noastră, Ministerul Turismului – organ al administraŃiei
publice centrale de specialitate – pentru a elabora şi aplica politica
naŃională în domeniul turismului, sistemul atribuŃiilor sale
încorporează şi pe cea care textual sună astfel: „realizează banca de
date, în conformitate cu reglementările OrganizaŃiei Mondiale a
Turismului; publică situaŃii generale statistice şi economice necesare
orientării politicii turismului românesc, asigurării activităŃii de
41
1
informare-comunicare” . În această direcŃie, Comisia NaŃională
pentru Statistică a propus, iar Ministerul Turismului a aprobat,
Metodologia de urmărire statistică a activităŃii de turism.
2.2. Măsurarea circulaŃiei turistice: metodologie şi indicatori

Potrivit modului de organizare a sistemului informaŃional
statistic în domeniul turistic, cuprins în metodologie, circulaŃia
turistică trebuie cuantificată prin patru categorii de unităŃi de
observare: a) punctele de frontieră; b) unităŃile cu activitate de cazare
turistică; c) agenŃiile de turism interne sau externe rezidente pe
teritoriul naŃional; d) bugetele de familie (anchetă cu privire la
acŃiunile turistice în care participă membrii familiei). Prin intermediul
acestor unităŃi de observare este cuantificat obiectul observării
statistice şi periodicitatea acestuia, respectiv:
A.- traficul de turişti şi excursionişti interni şi internaŃionali (lunar): pe
Ńări de provenienŃă sau destinaŃie, pe mijloace de transport şi
în funcŃie de scopurile călătoriei;
B.- activitatea de cazare (oferta şi cererea) şi alte aspecte privind
serviciile colaterale (trimestrial): persoanele cazate şi
înnoptările pe Ńări de provenienŃă, date privind veniturile şi
numărul de personal;
C.- activitatea de agenturare turistică (trimestrial): numărul turiştilor,
circulaŃia turistică şi consumul turistic aferent acŃiunilor
organizate, zonele de efectuare a acŃiunilor turistice interne,
Ńările de destinaŃie în cazul acŃiunilor turistice externe,
veniturile obŃinute din activităŃile secundare;
D.- modul de participare a populaŃiei la turismul individual sau
organizat.
Sursele de culegere a datelor sunt specifice fiecărui gen de
obiect al observării statistice, respectiv unitate de observare, şi
anume:
• declaraŃia călătorului la punctul de frontieră sau documentele
vamale legate de trecerea frontierei (pt. A);
• registrul de evidenŃă a persoanelor cazate (pt. B);
• biletul de odihnă şi tratament, borderou de înscriere în excursie (pt.
C);
• chestionarele completate de către familia colaboratoare la ancheta
cu privire la acŃiunile turistice (pt. C).
1
H.G.nr.796/17.12.92 privind organizarea şi funcŃionarea Ministerului Turismului, art.3
al.16, în M.Of.al României, nr.333, partea I.
42
În loc de concluzie, dată fiind importanŃa pe care o reprezintă
activitatea turistică pentru Ńara noastră, apreciem ca necesar ca
Ministerul Turismului să promoveze o hotărâre guvernamentală prin
care unităŃile de cazare şi agenŃiile turistice, indiferent de forma de
proprietate, au obligaŃia de a completa trimestrial şi/sau lunar date
vizând obiectul activităŃii desfăşurate.
Activitatea turistică, prin complexitatea sa, determină
1
existenŃa unui sistem de indicatori prin care pot fi reflectate
fenomenele şi aspectele specifice acestui domeniu. În funcŃie de
poziŃia şi aspectul activităŃii turistice cuantificate prin respectivul
sistem al indicatorilor, aceştia pot fi clasificaŃi în:
- indicatori principali, al căror obiect îl reprezintă cele două categorii
corelative ale pieŃei – oferta şi cererea – şi prin care
sunt comensurate în timp şi spaŃiu volumul, structura,
evoluŃia şi modificarea acestor mărimi;
- indicatori ai corelaŃiei dintre diferitele componente ale pieŃei
turistice, care mijlocesc cunoaşterea gradului de
utilizare a bazei tehnico-materiale instalate sau a
dependenŃei comerciale între ofertanŃi, etc.;
- indicatori ai acŃiunii economice propriu-zise cu specific turistic, care
reflectă şi interdependenŃele dintre turism şi economia
naŃională în ansamblu sau anumite sectoare ale
acesteia;
- indicatori ai utilizării forŃei de muncă, care fac posibilă cunoaşterea
locului turismului în ocuparea şi utilizarea
corespunzătoare a forŃei de muncă antrenată în
domeniile aparŃinătoare acestui sector şi celor în
interdependenŃă cu el.
Prin prisma acestor clase de indicatori se obŃin următoarele
grupe ale indicatorilor cantitativ-calitativi ai sectorului turistic,
respectiv:
• indicatorii cererii turistice globale, externe, interne;
• indicatorii ofertei turistice naturale şi antropice, cum ar fi oferta
hotelieră, cea a altor unităŃi de cazare, serviciile agenŃiilor de voiaj
şi cele ale altor întreprinzători din sectorul turistic;
• indicatorii interrelaŃiei cerere-ofertă;
• indicatori ai acŃiunii economice cu specific turistic;
• indicatorii densităŃii turistice, apreciată la nivelul întregii populaŃii
sau cel puŃin al unui teritoriu sau zonă turistică;
• indicatorii potenŃialului turistic al pieŃelor;
1
Vezi Cristureanu C., lucr.cit., p.30-46.
43
• indicatorii atragerii şi întrebuinŃării forŃei de muncă.
ToŃi indicatorii cuprinşi în grupele de mai sus se determină
global sau parŃial, pentru fiecare variabilă sau mărime, atât în timp
cât şi în spaŃiu. În ceea ce ne priveşte, potrivit capitolului tematicii
noastre, anume cel al circulaŃiei turistice, ne vom referi în continuare
la cei mai sugestivi indicatori ai acestei componente a sistemului
global turistic.
1
Din această perspectivă, potrivit specialiştilor din domeniu ,
pentru exprimarea circulaŃiei turistice şi a principalelor ei
caracteristici, cei mai reprezentativi şi frecvent utilizaŃi indicatori sunt:
numărul turiştilor, numărul mediu zilnic de turişti, numărul de zile-
turist, durata medie a sejurului, încasările din turism, densitatea
circulaŃiei turistice şi preferinŃa relativă a turiştilor.
Numărul turiştilor (NT), indicator cantitativ sugestiv pentru
exprimarea interesului pe care-l prezintă o anumită destinaŃie în
rândul populaŃiei turistice, calculat prin însumarea turiştilor înregistraŃi
într-o perioadă dată:
n
NT = ∑ ti ,
i =1
unde: NT = numărul de turişti;
ti = persoana turist.
Numărul mediu zilnic de turişti ( N Tz ) exprimat prin raportul
dintre numărul turiştilor înregistraŃi din perioada analizată şi numărul
de zile din perioada respectivă:
NT
N Tz = ,
Nz
unde: N Tz = numărul de turişti mediu zilnic;
NT = numărul de turişti din perioada observată;
Nz = numărul de zile al perioadei analizate.
Durata medie a sejurului ( Ds ) , indicator calitativ foarte
relevant pentru a demonstra posibilitatea ofertei turistice de a reŃine
turistul un număr mai mare de zile într-o anumită zonă, regiune sau
Ńară, calculându-se prin raportul dintre numărul de zile-turist şi
numărul turiştilor
1
Vezi Dr.Minciu R., Dr.Baron P., Dr.Neacşu N., lucr.cit., p.35.
44
Σnzt
Ds = ,
NT
unde: D s = durata medie a sejurului;
Σnzt = suma de zile-turist (determinată prin produsul dintre
numărul turiştilor şi durata în zile a sejurului);
NT = numărul turiştilor.
Densitatea circulaŃiei turistice (Dt), un indicator care reflectă
legătura directă dintre fluxul turistic şi populaŃia rezidentă a zonei,
regiunii sau Ńării receptoare (primitoare) şi se calculează ca un raport
între numărul turiştilor şi numărul populaŃiei:
NT
Dt = ,
NP
unde: Dt = densitatea circulaŃiei turistice;
NT = numărul de turişti din perioada analizată;
NP = numărul populaŃiei rezidente la data analizei.
PreferinŃa relativă a turiştilor (Pr), indicator ce furnizează
informaŃii cu privire la orientarea geografică a fluxurilor turistice
emise de un bazin al cererii (zonă, regiune, Ńară etc.). Se calculează
ca un raport procentual între numărul de turişti spre o anume
destinaŃie şi totalul emisiunii turistice a zonei (Ńării) respective şi/sau,
într-o altă variantă, ca raport procentual între numărul de turişti spre
destinaŃia dată şi populaŃia rezidentă a zonei (Ńării) de emisiune:
N Ti N Ti
Pr1 = ⋅ 100 > Pr2 = ⋅ 100 ,
NT NP
unde: Pr = preferinŃa relativă a turiştilor;
NTi = numărul de turişti spre o destinaŃie aleasă;
NT = numărul total al turiştilor emişi de o zonă (Ńară);
NP = numărul populaŃiei rezidente a zonei (Ńării) de emisie.
PreferinŃa relativă a turiştilor permite delimitarea fluxurilor
turistice dintr-o zonă, regiune sau Ńară şi fundamentează orientarea
politicii de dezvoltare a activităŃii turistice în ansamblu şi pe
componente, de dimensionare a ofertei în funcŃie de structura cererii
turistice.
Şi în cazul Ńării noastre, metodologia de măsurare a
circulaŃiei turistice respectă principiile recomandate de OMT.
Colectarea şi gruparea informaŃiilor turistice se diferenŃiază pe cele
două mari componente structurale ale circulaŃiei turistice: internă şi
internaŃională, unităŃile de observare fiind, fie comune (de pildă,
45
capacităŃile de cazare sau de transport), fie specifice (de pildă,
punctele de frontieră pentru turismul internaŃional, sau canalele de
distribuŃie, unităŃile de cazare şi staŃiunile balneo-climaterice în cazul
turismului intern).
Într-o sintetică enumerare, principalii indicatori utilizaŃi pentru
măsurarea circulaŃiei turistice, pe fiecare tip de turism, ar fi următorii:
A.- Turismul intern:
- numărul de turişti la odihnă-tratament şi participanŃi la circuitele
itinerante interne;
- numărul de turişti în staŃiunile balneo-climaterice;
- numărul de zile-turist;
- încasări din turismul intern, pe acŃiuni (odihnă-tratament şi
excursii interne);
- numărul persoanelor cazate şi al înnoptărilor, pe forme de
cazare (hoteluri, hanuri, popasuri turistice etc.).
B.- Turismul internaŃional:
1. Indicatorii globali ai circulaŃiei turistice, respectiv:
- numărul turiştilor străini sosiŃi în Ńară, pe Ńări de provenienŃă,
puncte de frontieră şi mijloace de transport;
- numărul turiştilor români plecaŃi în străinătate, pe Ńări de
destinaŃie, puncte de frontieră şi mijloace de transport.
2. Indicatori ai mişcării fluxului turistic internaŃional în interiorul
Ńării, cum ar fi:
- număr de turişti;
- număr de zile-turist, indicatori detaliaŃi pe Ńări de provenienŃă,
forme de turism, zone turistice (munte, litoral, staŃiuni balneo-
climaterice etc.) şi pe forme de cazare (hoteluri, hanuri,
popasuri turistice etc.).
3. Indicatori ai încasărilor şi plăŃilor valutare:
- încasări valutare şi provenienŃă (prestaŃii externe şi
suplimentare, schimb valutar, alte încasări);
- plăŃi valutare şi destinaŃii (pentru deplasările turiştilor români în
străinătate, pentru transportul aerian şi alte plăŃi);
- plăŃi valutare pentru acŃiuni promoŃionale şi deplasări în
străinătate în scopuri comerciale;
- încasări valutare în scopuri comerciale;
- încasări valutare rezultate din exportul intern de mărfuri, în
valută ş.a.
Sistemul informaŃional oficializat în Ńara noastră prin
metodologia de urmărire statistică a activităŃii de turism trebuie să
asigure culegerea datelor statistice pentru analizele ştiinŃifice ale
circulaŃiei turistice şi conturarea celor mai bune concluzii necesare
46
fundamentării politicii de dezvoltare a turismului românesc, la nivel
regional (comunitar) şi naŃional.
Termeni cheie: turism intern, turism internaŃional, turism emiŃător,

turism receptor, forme de turism (după motivaŃia călătoriei: turism de
odihnă şi relaxare, turism cultural, turism de afaceri, turism politic,
etc.), indicatori turistici (numărul turiştilor, numărul mediu zilnic de
turişti, durata medie a sejurului, densitatea circulaŃiei turistice,
preferinŃa relativă, etc.)
1. Care sunt şi prin ce se caracterizează principalele tipuri de
turism? ComentaŃi interdependenŃa dintre acestea.
2. Ce forme distincte de turism cunoaşteŃi? CaracterizaŃi sintetic pe
fiecare în parte.
3. NumiŃi şi explicaŃi principalele categorii ale motivaŃiei turistice.
4. Cum puteŃi argumenta importanŃa unei metodologii de urmărire
statistică a circulaŃiei turistice? Care sunt grupele de elemente
avute în vedere într-o astfel de analiză?
5. Ce unităŃi de observare aveŃi în vedere pentru cuantificarea
circulaŃiei turistice şi ce structură prezintă obiectul observării
statistice din domeniu?
6. MenŃionaŃi componentele structurale ale sistemului de indicatori
ai circulaŃiei turistice.
Test grilă pentru autoevaluare

1. Ca indicator calitativ relevant al circulaŃiei turistice, durata medie
a sejurului (DS) se exprimă ca raport între:
A. numărul turiştilor şi numărul populaŃiei;
B. numărul turiştilor înregistraŃi şi numărul de zile din perioada
analizată;
C. numărul de zile-turist şi numărul turiştilor;
D. numărul de turişti spre o anume destinaŃie şi totalul emisiunii
turistice a zonei (Ńării) respective.
2. Densitatea circulaŃiei turistice (DT) se calculează ca raport între:
A. numărul de turişti din perioada analizată şi numărul
populaŃiei rezidente la data analizei;
B. numărul de turişti şi numărul de zile al perioadei analizate;
C. suma de zile-turist şi numărul turiştilor;
D. numărul de turişti spre o destinaŃie aleasă şi numărul total al
turiştilor emişi de o zonă.
47
3. Statisticile turismului mondial disting următoarele tipuri de turism:
a. turism intern (naŃional);
b. turism regional;
c. turism internaŃional îndepărtat;
d. turism în localitatea de domiciliu.
A (b,c,d); B (a,b,c); C (a,b,c,d); D (a,b)
4. Prin prisma scopului principal al călătoriei, formele de voiaj pot fi:
a. turismul de odihnă şi relaxare;
b. turismul cultural;
c. turismul de afaceri;
d. excursiile de o zi în localităŃile învecinate localităŃii de
domiciliu.
A (b,c); B (a,b,c,d); C (a,b,c); D (b,c,d)
5. CirculaŃia turistică poate fi cuantificată prin următoarele unităŃi de
observare:
a. punctele de frontieră;
b. unităŃile cu activitate de cazare turistică;
c. agenŃiile de turism rezidente pe teritoriul naŃional;
d. bugetele de familie.
A (a,b,c,d); B (a,b,c); C (b,c); D (a,b)
2. Cosmescu I., Turismul, Editura Economică, Bucureşti, 1998,
pg.65-78.
48
CAPITOLUL 3
ORGANIZAREA ACTIVITĂłII TURISTICE

• înŃeleagă caracterul proteiform al activităŃii din domeniul turistic;
• descrie felurile şi grupele de întreprinderi prestatoare de servicii
turistice;
• discute raŃiunea existenŃei instituŃiilor turistice şi organizaŃiilor
profesionale naŃionale;
• facă distincŃie între organizaŃiile internaŃionale interguvernamentale
şi neguvernamentale din domeniul turismului;
• explice particularităŃile structurilor organizatorice şi de conducere a
turismului la nivel naŃional şi la nivel local, pe exemplul Ńării
noastre.
Rezumat: Capitolul detaliază structurile organizatorice în
activitatea de turism: industria turistică, agenŃii întreprinzători ai
acesteia, instituŃiile turistice şi organizaŃiile profesionale naŃionale,
precum şi organizaŃiile internaŃionale de turism.
3.1. Structuri organizatorice în activitatea de turism

Activitatea turistică este proteiformă şi, ca urmare, foarte
fragmentată. Pe de o parte, anumite caracteristici îi conferă
dimensiunile unei industrii grele: costuri ridicate ale factorului capital
concretizat în infrastructuri şi echipamente, puternică intensitate
capitalistică (fiind o industrie cu o compoziŃie organică a fondurilor
ridicată, deoarece face apel la tehnologii de transport, de
comunicaŃie şi chiar de construcŃii moderne, deci foarte costisitoare),
amortizare lentă a investiŃiilor, cu excepŃia întreprinderilor mici şi
mijlocii. Pe de altă parte, este o industrie care produce bunuri şi
servicii întrebuinŃând o mână de lucru abundentă; este constituită, în
special în Ńările dezvoltate, dintr-o importantă reŃea de întreprinderi
mici şi mijlocii al căror rol este strategic în cadrul unei dezvoltări
armonioase a turismului şi unde domină unităŃile de producŃie
familiale şi intermediarii de călătorii care asigură distribuŃia produsului
turistic către clienŃi.
49
3.1.1. Industria turistică şi agenŃii întreprinzători ai acesteia
La drept vorbind, nu există o industrie a turismului, iar ceea
ce semnifică această sintagmă este un sortiment larg de industrii ce
produc şi furnizează bunuri şi servicii pentru turişti. Industria
turismului este astfel un conglomerat complex de multe industrii şi nu
numai de una, cum s-ar părea la prima vedere.
În general, industriile sunt alcătuite din grupuri de firme care
produc acelaşi produs, sau produse, sau servicii şi sunt clasificate şi
definite ca industrii din motive statistice, de studiu sau legislative. În
unele Ńări, clasificările de standard industrial sunt stabilite pentru a
defini grupuri omogene de activităŃi comerciale şi industriale. În
altele, industriile prelucrătoare de bunuri şi prestatoare de servicii
pentru turişti sunt, de asemenea, asociate cu alte activităŃi
comerciale şi industriale ce produc echipament, produse şi facilităŃi
pentru recreerea şi distracŃia generală, spre exemplu activităŃile din
timpul liber.
Dacă mai înainte am explicat ce factori şi componente
cuprinde turismul, în continuare ne propunem să prezentăm
activităŃile comerciale şi industriale care furnizează bunurile şi
serviciile implicate în turism. Pentru evitarea confuziei, ar trebui să le
denumim întreprinderi, deşi luate individual ele răspund semnificaŃiei
conceptului de industrie.
În terminologia economică, "întreprinderea ... este locul de
întâlnire a factorilor de producŃie sau imput-urilor, definite ca resurse
umane sau de muncă, resurse naturale şi resurse de capital. Scopul
oricărei întreprinderi este de a maximiza diferenŃa dintre valorile de
achiziŃie a factorilor de producŃie şi câştigurile din vânzarea
1
produselor sau serviciilor (output-uri)" .
Din punctul de vedere al teoriei organizării "întreprinderea
este considerată ca un grup uman autonom de producŃie, dispunând
de un patrimoniu al cărui viitor depinde de vânzarea unui bun sau
2
serviciu, de activitatea sa şi de soldul pozitiv în bilanŃul său" .
Autonomia întreprinderii există pentru că, în baza proprietăŃii private,
ea însăşi îşi determină obiectivele. Patrimoniul său este constituit din
elemente materiale, bunuri şi creanŃe şi din elemente intangibile sau
psihologice ca renumele, imaginea de marcă şi know-how tehnic şi
administrativ, stabilitatea personalului. Ea vizează maximum de profit
sau minimum de pierdere, scop ce presupune combinaŃiile de factori
1
Lanquar Robert, L'économie du tourisme, Presses Universitaires de France, Paris,
1983, p.93.
2
Idem, p.94.
50
cele mai puŃin costisitoare şi scara de producŃie cea mai
avantajoasă.
Întreprinderea turistică, ca tip concret de existenŃă a
întreprinderii, oferă un serviciu pe care-l putem sintetiza la
informaŃie/rezervare, la transport, la cazare, la alimentaŃie şi la
agrement. Întreprinderea turistică are deci un câmp de clientelă
foarte larg. Ea poate primi oameni de afaceri, congresişti, sportivi,
grupuri la seminariile de formare profesională. Şi totuşi, în condiŃiile
specificului dominant al turismului contemporan, ea trebuie să
răspundă mai întâi unui turism de timp liber şi vacanŃe pentru masele
1
populare din ce în ce mai numeroase .
Din punctul de vedere al legăturii cu finalitatea activităŃii
turistice, întreprinderile sunt de două feluri:
a. Întreprinderi turistice primare. În această categorie sunt incluse
întreprinderile care în mod exclusiv sau predominant servesc
turismului şi comerŃului turistic şi sunt îndeosebi dependente de
acesta. Această grupă ar include:
• întreprinderi prestatoare de servicii de transport pentru turişti
ca: închirieri de maşini, taxiuri, autobuze, vehicule pentru
turul oraşului, trenuri speciale pentru turişti sau alte servicii
de transport pentru excursii, transport pe cablu, feriboturi,
bărci pentru croazieră, avioane închiriate pentru turişti. Tot
în această categorie s-ar mai putea lua în calcul serviciile
interne şi internaŃionale feroviare, rutiere, aeriene şi navale
care îi satisfac, de asemenea, pe turiştii autohtoni şi străini,
deşi, sub aspect statistic nu sunt incluse în această
componentă structurală a afacerilor de natură pur turistică;
• întreprinderi prestatoare de servicii de cazare ca: hoteluri,
moteluri, cămine pentru tineri, case de vacanŃă,
campinguri, cabane şi toate formele de rezervări utile
turiştilor;
• întreprinderi prestatoare de servicii de alimentaŃie (mâncare şi
băuturi preferate), incluzând: restaurante, pensiuni, baruri
unde se servesc cocktailuri, cafenele, ceainării ş.a., în
special situate în locuri de interes turistic;
• agenŃii de voiaj şi turoperatori, furnizând servicii de care turiştii
au nevoie, inclusiv cele de ghid;
• întreprinderi de distracŃie, care oferă turiştilor spectacole
sportive, de teatru şi film, cluburi de noapte, săli de dans şi
1
Vezi Lanquar R., lucr.cit., p.94.
51
spectacole similare, concursuri cu temă realizate în parcuri,
cazinouri etc.;
• întreprinderi speciale producătoare de picturi, artizanat, ghiduri
şi alte publicaŃii turistice, echipament turistic şi sportiv. La
acestea pot fi adăugate magazinele speciale pentru
vânzarea produselor amintite, precum şi magazine scutite
de taxe pentru turişti;
• instituŃii pentru promovarea turismului şi asociaŃii pentru
îmbunătăŃirea confortului turistic local;
• agenŃii pentru finanŃarea turismului (instituŃii de călătorie,
companii de finanŃare a voiajelor şi firme ce promovează
turismul social);
• societăŃi specializate în servicii financiare, asigurări şi alte
facilităŃi pentru turişti şi iniŃiative turistice.
b. Întreprinderi turistice secundare sau industrii de sprijin, grupă
care cuprinde acele firme (industrii) care nu depind exclusiv de
turism, dar servesc nevoile publicului general. Ele joacă un rol foarte
important în furnizarea de bunuri şi servicii turiştilor ca şi în
asigurarea funcŃionării întreprinderilor turistice primare. Această
grupă subsumează:
• unităŃi prestatoare de servicii ce stimulează interesul
tradiŃional, care se dovedesc a fi foarte atractive pentru
turişti, cum ar fi: magazinele comerciale alimentare, micile
restaurante de specialitate şi hanuri etc.;
• în termeni stricŃi, aşa cum a fost menŃionat mai înainte,
serviciile rutiere, feroviare, aeriene, navale care sunt
esenŃiale pentru activităŃile turistice şi solicită o parte
substanŃială din veniturile turismului, nu sunt tratate ca
întreprinderi turistice primare şi trebuie incluse în
întreprinderile de sprijin, deci secundare;
• furnizorii de echipamente şi instalaŃii de diferite feluri pentru
hoteluri, clădiri pentru comerŃ, companii de construire a
drumurilor şi podurilor, furnizorii de mijloace de transport de
diferite tipuri şi forme, industria de automobile, clădiri,
ateliere de reparaŃii şi alte componente infrastructurale
pentru turism;
• societăŃile de consultanŃă în management şi marketing,
companiile de publicitate şi de relaŃii cu publicul, precum şi
alte activităŃi ce promovează turismul;
• furnizorii de servicii personale pentru turişti, cum ar fi: firme de
curăŃătorie şi spălătorie, frizerii şi coaforuri etc.
52
Există un număr mare de alte întreprinderi care pot oferi
bunuri şi servicii turiştilor, sau industriilor turistice primare, în mod
indirect, iar importanŃa lor trebuie să fie evaluată în serviciul global
prestat şi în rolul îndeplinit de ele. Oricum, cele două grupe
importante de mai sus semnifică extinderea întreprinderilor implicate
în ceea ce, luate împreună, este numit industria turismului. De fapt,
tendinŃa este că fiecare activitate comercială şi industrială ce poate
avea vreo legătură cu turismul apare imediat inclusă în această
categorie. Probabil că aceasta şi stimulează oportunităŃile şi alte
avantaje oferite de diferite state pentru evoluŃia turismului.
3.1.2. InstituŃiile turistice şi organizaŃiile profesionale naŃionale

Politica economică a multor state ale lumii include drept
componentă, de multe ori esenŃială, politica turismului. Conceperea
şi materializarea practică a acesteia se realizează printr-o dublă
iniŃiativă, a profesioniştilor şi a administraŃiilor publice. De aceea, de
la un anumit nivel, indiferent de ceea ce-i separă, agenŃii politicilor
turistice naŃionale au ca funcŃie principală promovarea dezvoltării
turismului naŃional şi internaŃional, asigurarea condiŃiilor unor
complementarităŃi şi armonizări sectoriale şi regionale dinamice ale
politicilor macroeconomice. Concret, pe plan naŃional, funcŃionează
instituŃii turistice şi organizaŃii profesionale naŃionale.
3.1.2.1. InstituŃii turistice naŃionale

Rolul înfiinŃării şi funcŃionării instituŃiilor turistice naŃionale
este organizarea activităŃii şi dezvoltarea sectorului turistic.
Concomitent, ele sunt preocupate de promovarea turismului naŃional,
de orientarea sectorială a activităŃii turistice şi de coordonarea
naŃională a amenajării turistice a teritoriului pe plan regional.
În consecinŃă, într-un stat cu structură unitară, aceste
organisme aparŃin unui Secretariat de Stat pentru Turism, de pe
lângă un minister, sau unui Minister al Turismului distinct. Alternativ,
în alte Ńări funcŃionează Comisariate Generale pentru Turism sau
doar o directe a unui minister (al comerŃului, al sporturilor, al
tineretului etc.). Această diversitate organizatorică este sugestivă în
privinŃa locului ocupat, sau pe care trebuie să-l ocupe domeniul
turismului în cadrul complexului economic naŃional. CompetenŃele în
domeniul turismului, în funcŃie de tipul de organizare a conducerii
acestuia - centralizată sau descentralizată - sunt exercitate de
administraŃia centrală şi/sau, în numeroase cazuri, de către
autoritatea publică locală.
53
La nivelul central, aşa cum remarcă şi autorii celor mai
1
prestigioase studii din domeniu , statul - în calitatea sa de autoritate
publică naŃională - trebuie să asigure cadrul unei dezvoltări
"ordonate" a turismului în cadrul dezvoltării sistemului social global,
exercitând, conform OMT, patru funcŃii distincte: de legiferare şi
reglementare, de coordonare a activităŃii turistice, de planificare şi de
finanŃare a acestei importante activităŃi. Concretizarea esenŃei
acestor atribuŃii cardinale ale administraŃiilor naŃionale presupune
exercitarea unor acŃiuni permanente în următoarele domenii:
a) Reprezentarea intereselor turistice naŃionale în afara graniŃelor
Ńării, negocierea şi încheierea de acorduri turistice bilaterale şi
multilaterale menite să faciliteze dezvoltarea fluxurilor turistice
între statele partenere; iniŃierea unor cooperări pentru
prospectarea pieŃelor turistice, punerea în valoare a resurselor
turistice naŃionale şi favorizarea cooperării tehnice, financiare şi
manageriale, adoptarea regimurilor reciproc avantajoase privind
formalităŃile de frontieră şi monetare;
b) Coordonarea structurării organizatorice a serviciilor turistice
interne şi externe; planificarea şi dezvoltarea turismului prin
elaborarea de planuri şi strategii de dezvoltare turistică;
c) Reglementarea şi controlul întreprinzătorilor din domeniul
turismului prin elaborarea reglementărilor şi legislaŃiei hoteliere, a
normelor de clasificare a hotelurilor şi restaurantelor şi prin
controlul şi acordarea licenŃelor de funcŃionare şi a brevetelor de
turism;
d) promovarea turismului în străinătate prin înfiinŃarea birourilor de
informare şi promovare, prin publicarea prospectelor, ghidurilor,
broşurilor şi a altor documente de informare turistică;
e) Promovarea turismului în interiorul Ńării prin organizarea de
campanii publicitare în mass-media;
f) Simplificarea sau suprimarea controlului vamal şi poliŃienesc la
frontieră, prin cooperarea cu autorităŃile responsabile în acest
domeniu;
g) Coordonarea procesului formării specializărilor socio-
profesionale din turism prin ciclurile de studii de diferite nivele;
h) ProtecŃia şi utilizarea resurselor turistice culturale şi artizanale,
prin subvenŃionarea acŃiunii destinate protejării şi conservării
acestor valori şi prin elaborarea de campanii publicitare în
formarea acestora;
1
Vezi Cristureanu C., Economia şi politica turismului internaŃional, Editura ABEONA,
Bucureşti, 1992, p.236 şi urm.
54
i) Coordonarea acŃiunilor de desfăşurare a unui turism ecologic,
prin dezvoltarea unor campanii de protecŃie a naturii, crearea de
parcuri naŃionale şi rezervaŃii naturale;
j) Publicarea de statistici, studii şi cercetări, anchete cu ajutorul
sondajelor de opinie şi a studiilor de comportament al
consumatorilor de servicii turistice.
Pentru îndeplinirea în condiŃii bune a misiunii şi obiectivelor
menŃionate administraŃiile naŃionale de turism trebuie să dispună de
competenŃă şi puteri proprii, conferite prin sistemul legislativ, de
resursele necesare, financiare şi umane. Cum însă, în general,
resursele sunt limitate, faŃă de nevoile nelimitate, nivelul alocărilor şi
condiŃiile asigurate acestui sector reflectă "...opinia autorităŃii publice
privind oportunitatea dezvoltării turismului sau chiar lipsa capacităŃii
de organizare, adaptare, decizie şi funcŃionare a respectivei
1
autorităŃi" .
De reŃinut este şi faptul că, în multe Ńări, în cadrul
administraŃiilor publice, ca manifestare a fenomenului
descentralizării, o răspundere deosebită revine autorităŃii locale
(comună, departament, regiune). Aceasta, sub aspect turistic, deŃine
servicii proprii, o organizare distinctă şi îndeplineşte, în această
calitate, un rol prioritar în promovarea şi desfăşurarea activităŃii
turistice. Totodată, alte ministere aparŃinătoare structurii
guvernamentale (industriei, finanŃelor, transporturilor, educaŃiei
naŃionale, tineretului şi sportului, etc.) antrenate în industria turistică
exercită o influenŃă directă şi indirectă, de multe ori foarte importantă,
în realizarea standardelor cantitativ-calitative ale activităŃii turistice.
3.1.2.2. OrganizaŃii profesionale naŃionale

În majoritatea statelor, în paralel cu misiunea şi obiectivele
autorităŃii publice în materie de turism, organizaŃiile profesionale ce
grupează profesiunile antrenate de activităŃile turistice, sub formă de
asociaŃii fără scop lucrativ, îşi aduc contribuŃia la conturarea locului şi
rolului turismului în sistemul economic, atât pe plan naŃional cât şi
internaŃional. Preocupările unor astfel de organizaŃii converg spre
atingerea a două obiective fundamentale, şi anume: apărarea
intereselor profesiei şi favorizarea dezvoltării activităŃii lor
profesionale specializate. Aşa se şi explică de ce numărul
organizaŃiilor profesionale concordă cu cel al specializărilor
profesionale din turismul mondial. Ca urmare, aceste organizaŃii
profesionale sunt partenere ale administraŃiilor naŃionale pe linia
1
Idem, p.237.
55
conceperii şi realizării strategiilor turistice pe diferite perioade. De
aceea, cele mai importante dintre ele sunt grupate într-o serie de Ńări
în Adunările Consultative sau Comisiile care participă la dezbaterile
parlamentare.
Pe plan internaŃional, organizaŃiile profesionale naŃionale
activează în organizaŃiile internaŃionale profesionale specializate, cu
caracter neguvernamental.
3.1.3. OrganizaŃii internaŃionale de turism

Întrucât majoritatea statelor, mai mult sau mai puŃin, din
punct de vedere turistic se manifestă într-o dublă ipostază, de
emiŃătoare şi de receptoare de turişti, se impune existenŃa şi
funcŃionarea unor organizaŃii internaŃionale ce pot fi grupate în două
categorii: organizaŃii interguvernamentale şi organizaŃii
neguvernamentale.
3.1.3.1. OrganizaŃiile interguvernamentale

Una dintre formele turismului, care a crescut în intensitate în
ultimii ani, este cea a turismului internaŃional. De fapt ea constituie o
expresie a interdependenŃelor social-economice ce se manifestă în
lumea contemporană. În consecinŃă, activitatea turistică nu poate fi
derulată la întâmplare, ci în baza unor reglementări şi atribuŃii ale
organizaŃiilor interguvernamentale, cu vocaŃie internaŃională.
În structura acestei grupe identificăm organizaŃii care au
competenŃe generale, cum ar fi spre exemplu OrganizaŃia Mondială a
Turismului, cât şi organizaŃii cu competenŃe specializate într-un
anume sector al activităŃii turistice, cum ar fi spre exemplu Biroul
InternaŃional de Turism Social. Totodată, pentru unele organizaŃii,
turismul nu constituie decât un segment al ansamblului activităŃii lor,
care veghează în principal asupra altor domenii de activitate, ca de
exemplu: OrganizaŃia AviaŃiei Civile InternaŃionale, care deŃine un
comitet pentru turism însărcinat cu soluŃionarea problemelor de
transport turistic aerian. Tot aşa, Biroul InternaŃional al Muncii şi-a
autonomizat un serviciu ce are ca atribuŃie formarea profesională a
sectorului turistic, iar Banca InternaŃională pentru ReconstrucŃie şi
Dezvoltare (Banca Mondială) dispune de un organism specializat în
finanŃarea investiŃiilor turistice.
3.1.3.1.1. OrganizaŃia Mondială a Turismului (O.M.T.)

În cadrul unei anumite categorii de organizaŃii internaŃionale,
reprezentarea este înfăptuită la nivelul statelor. Acestea dispun de
56
posibilitatea asocierii în cadrul activităŃii lor, cu statut consultativ, şi a
unor organizaŃii internaŃionale neguvernamentale (sociale, ştiinŃifice,
profesionale) sau chiar a unor organisme naŃionale publice sau
private (oficii de turism, companii aeriene), în scopul alăturării
reprezentanŃilor profesiilor, ce concură la desfăşurarea activităŃii
turistice, la lucrările organizaŃiei.
Totuşi, unica organizaŃie interguvernamentală îndrituită cu
atribuŃii turistice generale exercitate la scară universală este
OrganizaŃia Mondială a Turismului. În cadrul acestei organizaŃii,
alături de statele membre ale O.N.U., funcŃionează peste 200 de
membrii afiliaŃi, reprezentaŃi de organisme neguvernamentale
internaŃionale şi naŃionale.
• Crearea O.M.T. În urma deciziei Adunării Generale
Extraordinare a Uniunii InternaŃionale a OrganizaŃiilor Oficiale de
Turism (UIOOT), întrunită la Mexico în septembrie 1970, acest
organism turistic s-a transformat într-un organism internaŃional cu
caracter guvernamental - OMT. Respectiva stare de drept a devenit
stare de fapt în anul 1975, originala procedură având drept scop
asigurarea unei continuităŃi în coordonarea acŃiunilor turistice
internaŃionale. Nu toate statele însă au agreat aceste transformări, ca
de exemplu S.U.A., convinse fiind că atribuŃiile turistice pot fi
exercitate de către organizaŃiile existente fără a fi necesară această
reconsiderare.
• Scopul O.M.T. Potrivit art.3 din Statutul O.M.T., "Obiectivul
fundamental al OrganizaŃiei Mondiale a Turismului este de a
promova şi dezvolta turismul, pentru a contribui la dezvoltarea
economică, la înŃelegerea internaŃională, la pace şi prosperitate,
precum şi la respectul universal şi aplicarea drepturilor şi libertăŃilor
omului fără diferenŃă de rasă, sex, limbă şi religie."
• Membrii O.M.T. Acest organism interguvernamental
antrenează patru categorii de membrii, şi anume:
- membrii ordinari, respectiv statele care au ratificat statutul de
constituire sau care au aderat pe parcurs la acesta, mai exact
105 state;
- membrii asociaŃi, reprezentanŃi a trei teritorii: Antilele Olandeze,
Gibraltar şi Macao;
- un observator permanent, respectiv Vaticanul;
- membrii afiliaŃi, al căror comitet reuneşte peste 180 de
organizaŃii neguvernamentale publice şi private care dezvoltă o
activitate importantă în sfera turismului internaŃional sau
naŃional, în special instituŃii de cercetare şi formare
profesională în turism, agenŃii şi organisme de voiaj, companii
57
aeriene, lanŃuri hoteliere şi de restaurante ş.a. Membrii
aparŃinători acestei grupe sunt integraŃi în Comitetul Membrilor
AfiliaŃi, fiecare achitând anual o contribuŃie către O.M.T., şi
sunt invitaŃi să participe la lucrările diferitelor organe ale
O.M.T.
• Structura O.M.T. Structural OrganizaŃia Mondială a
Turismului cuprinde: Secretariatul General, Adunarea Generală,
Consiliul Executiv, Comitetele Regionale, Comitetul Membrilor AfiliaŃi
şi comisii (sau comitete) specializate.
Secretariatul General, cu sediul la Madrid, cuprinzând un
personal egal cu numărul statelor ce fac parte din O.M.T., este
însărcinat cu transpunerea în practică a directivelor adoptate de
Adunarea Generală şi de Consiliul Executiv. Totodată, el supune
atenŃiei statelor membre rapoartele asupra activităŃilor organizaŃiei,
precum şi proiectul programului general al activităŃii acesteia. La
recomandarea Consiliului Executiv, pentru o perioadă de 4 ani şi cu o
majoritate de 2/3 a membrilor prezenŃi şi votanŃi ai Adunării Generale
este numit Secretarul General. Mandatul acestuia poate fi reînnoit.
Adunarea Generală este organul suprem al OrganizaŃiei şi
se compune din delegaŃi ai membrilor ordinari şi asociaŃi, adică state
şi membrii afiliaŃi. DelegaŃii iau parte la lucrări în funcŃie de calitatea
lor de membru ordinar, asociat sau afiliat. Adunarea se întruneşte în
sesiune ordinară la fiecare 2 ani, adoptă recomandări şi bugetul
organizaŃiei. Directivele sale sunt adoptate cu o majoritate de 2/3 ai
membrilor efectiv prezenŃi şi votanŃi în cadrul sesiunii ordinare în
cauză.
Adunarea Generală şi-a creat şi 6 Comitete regionale: Africa,
cele două Americi, Asia de Este şi Pacific, Asia de Sud, Europa şi
Orientul Mijlociu, însărcinate cu aplicarea în fiecare din regiunile
respective a recomandărilor Adunării şi favorizarea dezvoltării
turismului intraregional.
Consiliul Executiv grupează 20 de membrii ordinari (state)
aleşi de către Adunarea Generală. El se întruneşte de 2 ori pe an şi
adoptă măsurile necesare îndeplinirii rezoluŃiilor Adunării Generale.
Totodată, el adoptă proiectul de buget şi controlează modul execuŃiei
acestuia.
Consiliului Executiv îi sunt subordonate 4 comitete de profil:
Comitetul tehnic al programului şi al coordonării, Comitetul bugetului
şi finanŃelor, Comitetul mediului înconjurător şi Comitetul facilităŃilor
(condiŃiilor, înlesnirilor). Ultimul comitet, din succesiunea anterioară,
are mandatul de a sugera şi propune măsuri menite să diminueze
58
barierele administrative, vamale, monetare, poliŃieneşti şi sanitare în
scopul înlesnirii circulaŃiei turistice internaŃionale.
Comitetul Membrilor AfiliaŃi reuneşte membrii acestei
categorii şi îi organizează în grupe de lucru, respectiv: turismul de
tineret, investiŃiile turistice, turismul şi forŃa de muncă, turismul şi
sănătatea, turismul şi informatica, consumatorul.
• ActivităŃile O.M.T. OrganizaŃia Mondială a Turismului
iniŃiază şi dezvoltă diverse activităŃi ce acoperă ansamblul turismului
mondial (intern şi internaŃional). Încercând să sistematizăm câteva
din cele mai semnificative activităŃi ale acestui organism, am putea
reŃine:
a) elaborarea de studii şi statistici. Acestea vizează şapte domenii
distincte:
∗ dinamica turismului mondial;
∗ pieŃele turistice;
∗ echipamentele şi întreprinderile turistice;
∗ analiza economică şi financiară;
∗ planificarea şi amenajarea turistică;
∗ efectele sociologice ale activităŃii turistice;
∗ reprezentarea turistică în străinătate.
Rezultatele activităŃii de documentare statistică şi prelucrare
ştiinŃifică pot fi cunoscute prin intermediul unor publicaŃii regulate. În
plus, informaŃiile legate de realitatea şi perspectiva sectorului ajung la
dispoziŃia celor interesaŃi prin intermediul unor publicaŃii, între care
cea mai importantă este revista "Turismul mondial", precum şi prin
"Scrisorile de informare" adresate organismelor naŃionale de turism
ale statelor membre. Acest segment al activităŃii O.M.T. a fost
substanŃial revigorat prin înfiinŃarea în anul 1965 a Centrului
InternaŃional de Studii Superioare în Turism (C.I.E.S.T.), instituŃie
preluată în anul 1975 de către organizaŃia mondială. În acelaşi timp,
tot din perspectiva documentării şi studiului statistic, O.M.T.
colaborează cu OrganizaŃia InternaŃională a Muncii şi cu Programul
NaŃiunilor Unite pentru Mediul Înconjurător, cooperând inclusiv la
organizarea unor reuniuni şi seminarii legate de formarea
personalului care să lucreze în domeniul turistic;
b) asistenŃa tehnică. OrganizaŃia Mondială a Turismului oferă
asistenŃă tehnică Ńărilor în curs de dezvoltare cu economie de piaŃă
sau în procesul tranziŃiei spre economia modernă de piaŃă, fie direct
prin propriile sale resurse bugetare, fie prin delegarea Programului
NaŃiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), cu ajutorul resurselor
bugetare oferite de acesta;
59
c) consultaŃii şi rezoluŃii. OrganizaŃia turismului mondial, în cadrul
sesiunilor organelor sale şi al comisiilor regionale, favorizează
consultaŃiile internaŃionale şi pune la dispoziŃia statelor membre
propuneri de programe şi acŃiuni specifice. Prin competenŃa atribuită,
organele OMT adoptă rezoluŃii, dintre care de referinŃă pentru
evoluŃia turismului sunt: DeclaraŃia de la Manilla (1980) şi DeclaraŃia
de la Haga asupra turismului (1989).
ConferinŃa Mondială de la Manilla, desfăşurată între 27
septembrie şi 10 octombrie 1980, a reunit 107 delegaŃii de stat şi 91
delegaŃii de observatori ai unor organizaŃii profesionale şi
neprofesionale cu activitate turistică. În cadrul lucrărilor conferinŃei au
fost prezentate mai multe rapoarte pe următoarele teme: rolul
turismului de mijlocitor în instaurarea echilibrului economic,
interdependenŃa dintre piaŃa turistică şi piaŃa energetică la nivel
mondial, utilizarea resurselor turistice în funcŃie de dispersia lor,
impactul deteriorării raportului de schimb asupra turismului ş.a.
Concluziile desprinse în urma dezbaterilor se regăsesc în
documentele adoptate pe bază de consens, între care cel mai
important este cunoscut sub denumirea de "DeclaraŃia de la
1
Manilla" . Aceasta înmănunchiază cele mai esenŃiale probleme ale
devenirii turismului mondial, respectiv:
• misiunea turismului în viaŃa naŃiunilor şi a civilizaŃiei terestre în
ansamblu;
• rolul fundamental al reglementării legislative şi instituŃionale a
relaŃiilor turistice;
• consacrarea dreptului la călătorie şi turism, consecinŃă firească a
dreptului la muncă, ca element de împlinire a personalităŃii
omului şi reflectarea acestuia în legislaŃia naŃională şi
internaŃională;
• amplificarea rolului turismului în cadrul complexului economico-
naŃional şi în integrarea acestuia în circuitul economic
internaŃional;
• sporirea rolului activităŃii turistice în ameliorarea deficitelor
balanŃelor comerciale şi de plăŃi;
• multiplicarea nu numai a efectelor economice cât a celor sociale
în elaborarea oportunităŃii şi posibilităŃii de dezvoltare a acestui
sector;
1
Vezi pe larg, Cristureanu C., lucr.cit., p.242-244.
60
• accentuarea rolului pozitiv al turismului în cunoaşterea reciprocă
şi apropierea dintre popoarele lumii;
• trecerea pe o treaptă calitativ superioară a cooperării
internaŃionale - tehnice şi financiare, bilaterale şi multilaterale - în
activitatea turistică;
• integrarea dezvoltării turismului în strategia de dezvoltare
economică generală a tuturor Ńărilor lumii.
Structural privit, documentul final de la Manilla cuprinde patru
părŃi: administrarea ofertei turistice; cooperarea tehnologică în
turism; resursele umane în turism; libertatea circulaŃiei turistice.
ConferinŃa Mondială Interparlamentară de la Haga,
desfăşurată între 10 şi 14 aprilie 1989, constituie un alt moment de
referinŃă în activitatea OMT. În cadrul acesteia s-au întrunit delegaŃii
ale 25 de state membre, ale 2 dintre membrii asociaŃi şi cele ale 12
membrii afiliaŃi acestei organizaŃii. Acestora li s-au alăturat 128 de
parlamentari ca reprezentanŃi a 46 de state. La finalul lucrărilor
conferinŃei s-a adoptat documentul "DeclaraŃia de la Haga asupra
turismului", hotărâre care se situează pe aceeaşi linie de orientare a
turismului cu cea adoptată la Manilla. În sensul caracterului
interguvernamental al organizaŃiei, sub emblema căreia îşi desfăşura
activitatea, conferinŃa a supus parlamentelor Ńărilor membre
participante 10 principii privind perspectiva turismului, adoptate în
unanimitate, care se referă la: a) importanŃa generală a turismului; b)
rolul turismului, ca ferment al creşterii economice, pentru toate Ńările
lumii; c) stringenŃa importanŃei protecŃiei mediului, în dubla sa
calitate: de condiŃie esenŃială pentru dezvoltarea turismului şi de
element reprezentativ al calităŃii vieŃii; d) dimensiunea umană a
turismului; e) baza juridică a turismului; f) facilităŃile de călătorie; g)
protecŃia şi respectul datorate turiştilor; h) terorismul ca ameninŃare
reală împotriva mişcării turistice; i) rolul educaŃiei în creşterea calităŃii
turismului; j) măsurile ce trebuiesc adoptate, de către autorităŃile
publice şi sectorul privat, în vederea dezvoltării cooperării
internaŃionale în turism.
Consiliul Executiv al OMT, în cadrul ConferinŃei de la Haga, a
adoptat şi un "Cod al turismului" care cuprinde sugestii privind
realizarea unui sistem internaŃional de asigurare a turiştilor, precum
şi a reglementării juridice a raporturilor dintre agenŃii economici care
participă la comercializarea produsului turistic.
În concluzie, chiar din numai aceste sintetice referiri, pentru
oricare dintre noi este limpede faptul că OrganizaŃiei Mondiale a
Turismului îi revine un rol de primă mărime în creşterea pe scară
61
internaŃională a activităŃii turistice. Această poziŃie însă, nu poate să
se substituie atribuŃiilor pe care autoritatea publică trebuie să şi le
asume în cadrul fiecărui stat independent şi suveran, în privinŃa
opŃiunilor şi direcŃiilor strategice de dezvoltare a sistemului social
global, a turismului în speŃă.
3.1.3.1.2. OrganizaŃii internaŃionale cu competenŃe în domeniul

turismului
În cadrul acestei categorii de organizaŃii internaŃionale
interguvernamentale se circumscriu cele ce aparŃin sistemului
NaŃiunilor Unite, precum şi OrganizaŃiile regionale.
Dintre organizaŃiile, între altele şi cu vocaŃie turistică, care
aparŃin sistemului ONU menŃionăm:
- OrganizaŃia InternaŃională a Muncii, direct angrenată în formarea
profesională şi angajarea în domeniul turistic;
- OrganizaŃia Mondială a SănătăŃii, turismul contribuind la menŃinerea
şi creşterea stării de sănătate, la care se adaugă răspunderea
faŃă de riscurile privind sănătatea şi care decurg din actul
călătoriei;
- Banca InternaŃională pentru ReconstrucŃie şi Dezvoltare, finanŃator
important al investiŃiilor turistice în Ńările în curs de dezvoltare;
- OrganizaŃia AviaŃiei Civile InternaŃionale, în virtutea relaŃiei strânse
dintre transportul aerian şi turismul internaŃional;
- UNESCO, prin prisma competenŃelor în formarea resurselor umane
şi a relaŃiilor directe între turism şi cultură.
Toate aceste organizaŃii au un rol complementar OMT-ului,
cu care cooperează, deşi nu trebuie să uităm că aportul lor la
dezvoltarea turismului a precedat statutul actual al organizaŃiei
turismului mondial, de a veghea fenomenul la scară globală, ea fiind
de dată mai recentă (1975).
În paralel, OrganizaŃiile regionale exercită diferite
competenŃe în domeniul turismului. Dintre acestea amintim:
- OrganizaŃia Cooperării şi Dezvoltării Economice (OECD), care
grupează de fapt principalele Ńări emiŃătoare-receptoare de
turism din lume, interesată în cercetarea problemelor generate
de dezvoltarea turismului în Ńările cu economie de piaŃă;
- Uniunea Europeană, OrganizaŃia Statelor Americane,
ComunităŃile Africane, AsociaŃia Statelor din Sud-Estul Asiatic,
la care se adaugă Băncile regionale interguvernamentale
reprezentative, sunt responsabile de soarta turismului în
calitatea determinată de profilul lor.
62
În afara consiliilor regionale create de Adunarea Generală a
OMT-ului (în număr de 6, cum am mai precizat), grupurile de state
interesate în cooperarea la dezvoltarea turismului internaŃional pot
crea instituŃii internaŃionale cu competenŃe în acest domeniu.
Realitatea o dovedeşte prin exemple relevante, astfel: OrganizaŃia
pentru Dezvoltarea Turismului African, AlianŃa Turistică a Oceanului
Indian, ş.a.
3.1.3.2. OrganizaŃiile internaŃionale neguvernamentale

Acest gen de organizaŃii grupează pe nivel mai înalt, cel al
planului internaŃional, organismele profesionale sociale şi ştiinŃifice
existente în diferitele Ńări ale globului. RaŃiunea fundamentală a
existenŃei lor o reprezintă favorizarea schimburilor, a reuniunilor
profesioniştilor diferitelor naŃionalităŃi, a sistematizării informaŃiilor şi
realizării studiilor ce vor forma fundamentul deciziilor autorităŃilor
publice. Concomitent, scopul lor este de a reprezenta diferitele
categorii socio-profesionale în cadrul organizaŃiilor internaŃionale
guvernamentale. Din această categorie reŃinem următoarele
organizaŃii:
- AsociaŃia Mondială a AgenŃilor de Voiaj (WATA);
- FederaŃia Universală a AsociaŃiilor AgenŃiilor de Voiaj (FUAAV);
- AsociaŃia InternaŃională a Circuitelor Turistice (ISTA);
- Grupul Uniunilor NaŃionale a AgenŃiilor de Voiaj din Uniunea
Europeană;
- Uniunea InternaŃională a OrganizaŃiilor NaŃionale a Hotelierilor,
Restauratorilor şi Cofetarilor;
- AsociaŃia Transportului Aerian InternaŃional;
- FederaŃia InternaŃională a Automobilului (F.I.A.);
- AsociaŃia InternaŃională de Hotelărie;
- AsociaŃia InternaŃională a ExperŃilor ŞtiinŃifici din Turism
(AIEST);
- FederaŃia InternaŃională a Ziariştilor şi Scriitorilor din Turism
(FIJET);
- AlianŃa InternaŃională a Turismului.
Termeni cheie: întreprinderea turistică, organizaŃii profesionale

naŃionale, organizaŃie internaŃională de turism, organizaŃie
interguvernamentală.
63
1. Care este semnificaŃia sintagmei "industrie turistică" şi ce
reprezintă un întreprinzător în acest domeniu?
2. CaracterizaŃi obiectul activităŃii diferitelor forme ale
întreprinderilor prestatoare de servicii turistice.
3. Ce acŃiuni cu caracter permanent stau în centrul preocupării
administraŃiilor naŃionale din domeniul turistic? Care este
raŃiunea înfiinŃării şi funcŃionării organizaŃiilor profesionale
naŃionale din turism?
4. CaracterizaŃi O.M.T. în baza căror documente îşi călăuzeşte
activitatea această organizaŃie?

1. Cea mai mare parte a circulaŃiei turistice internaŃionale se
desfăşoară:
A. între continente;
B. în interiorul continentelor;
C. între Ńările vecine;
D. altă situaŃie.
2. Între atribuŃiile OMT se numără:
a. elaborarea strategiilor în dezvoltarea turismului internaŃional;
b. organizarea călătoriilor internaŃionale;
c. acordarea de asistenŃă tehnică de specialitate;
d. realizarea de investiŃii turistice.
A (a,b,c,d); B (a,c); C(b,d); D (a)
3. OrganizaŃiile profesionale ca formă de organizare a agenŃilor
economici din turism fac parte din formulele:
A. integrare la nivelul individului;
B. integrare la nivelul guvernului;
C. integrare la nivelul organizaŃiilor internaŃionale;
D. asociere.
4. Din punctul de vedere al legăturii cu finalitatea activităŃii turistice,
întreprinderile turistice pot fi:
a. întreprinderi turistice primare;
b. întreprinderi turistice secundare;
c. întreprinderi mixte;
d. întreprinderi multinaŃionale.
A (a,b,c); B (a,b); C (a,b,c,d); D (c)
5. În structurile organizaŃiilor internaŃionale cu competenŃe în
domeniul turismului pot fi incluse:
a. Ministerul turismului;
64
b. Centrele teritoriale de promovare a turismului;
c. OrganizaŃia AviaŃiei Civile InternaŃionale;
d. OrganizaŃia InternaŃională a muncii.
A (a,b,c); B (a,b); C (c,d); D (a,b,c,d)
1. Cosmescu I., Economia Turismului, principii şi mecanisme,
pg.127-146.
65
CAPITOLUL 4
PIAłA TURISTICĂ

• definească piaŃa turistică şi să-i înŃeleagă specificul prin
particularităŃile raportului ce-o reprezintă;
• înŃeleagă ce presupune evaluarea cantitativă a acestei forme
specifice de piaŃă;
• explice semnificaŃia şi particularităŃile cererii turistice;
• discute dialectica cererii turistice, prin prisma factorilor-cauză ce o
determină;
• explice legătura dintre cererea şi consumul turistic;
• definească oferta şi producŃia turistică;
• discute dialectica ofertei turistice, prin prisma factorilor ei de
influenŃă.
Rezumat: PiaŃa turistică respectă coordonatele pieŃei în
general, dar are şi semnificaŃii şi particularităŃi corelative, cererea şi
oferta, se evidenŃiază prin particularităŃi şi determinanŃi specifici.
4.1. SemnificaŃia şi particularităŃile pieŃei turistice

Turismul, ca domeniu socio-economic, face parte din
categoria celor ce oferă produse "invizibile", abstracte, ce nu pot fi
definite cantitativ şi calitativ decât parŃial şi indirect. Totuşi, ca şi
celelalte activităŃi producătoare de bunuri economice utile, turismul
şi-a constituit în timp o piaŃă proprie a serviciilor pe care le
furnizează, definită prin factori cu manifestare specifică şi
determinanŃi de natură motivaŃională, geografică, social-economică şi
politică.
Prin prisma sensului contemporan al noŃiunii de piaŃă,
anterior subliniat, putem spune că piaŃa turistică reprezintă sfera
economică de interferenŃă a intereselor purtătorilor ofertei turistice,
materializată prin producŃia turistică, cu cele ale purtătorilor cererii
turistice, materializată prin consum. Şi cum, în cazul turismului, locul
ofertei coincide cu locul consumului, dar nu şi cu locul de formare a
cererii, interferenŃa se va transforma în suprapunere în timp şi spaŃiu
a celor doi factori (oferta şi cererea), prin intermediul consumului
turistic.
66
Dar, dacă piaŃa turistică se aseamănă cu alte forme de
existenŃă ale pieŃei în general, prin rolul şi funcŃiile ce-i revin, se şi
distinge de celelalte prin câteva particularităŃi ale raportului ce-o
reprezintă, respectiv:
a) este o piaŃă cu o finalitate specifică, turistul în calitate de client
neurmărind achiziŃionarea şi consumarea unor bunuri şi servicii,
deci pur şi simplu a unor mărfuri obişnuite, comune şi
generalizate la nivelul întregii populaŃii, ci procurarea unor
satisfacŃii pe care le induc acŃiunile din cadrul acestui sector de
activitate;
b) este o piaŃă fragmentată, are un caracter "peticit" ("patch",
termenul englezesc), deoarece satisfacŃiile se individualizează,
pe plan obiectiv, prin oferta cu caracteristicile ei şi, pe plan
subiectiv, prin cererea cu preferinŃele sale. De aceea,
confruntarea eterogenităŃii ofertei turistice cu fiecare din
modalităŃile de percepere ale componentelor acesteia, prin
prisma fiecărei categorii de turişti, generează existenŃa unei
multitudini de subpieŃe turistice, a unei unităŃi într-o diversitate tot
mai accentuată;
c) este o piaŃă de o complexitate aparte în timp şi spaŃiu, relaŃiile
ce-o compun încep a se contura, mai întâi, prin perceperea
ofertei turistice de către cerere sub forma unei "imagini"
construite prin sintetizarea tuturor informaŃiilor primite de fiecare
turist potenŃial, deci cu o încărcătură subiectivă deosebit de
accentuată. Cu alte cuvinte, decizia de consum se adoptă numai
în raport cu imaginea ofertei. Apoi, acŃiunea turistică propriu-zisă,
mai exact contactul direct cu oferta turistică, se realizează de-
abia în timpul consumului;
d) este o piaŃă multidimensională , în sensul că nu întotdeauna
turistul (consumatorul) este şi cel care decide asupra procurării
unui produs turistic. Pe piaŃa turistică se manifestă aşa numiŃii
"participanŃi la cumpărare" - persoanele care influenŃează, decid
sau plătesc consumul turistic;
e) este o piaŃă cu o încărcătură de risc mult mai accentuată,
ofertanŃii de servicii turistice confruntându-se cu o suită de
incertitudini, mult mai numeroase decât cele ale pieŃei bunurilor
materiale.
Toate aceste particularităŃi fac din turism un domeniu ce nu
poate fi abordat practic de către oricine. În consecinŃă, pentru
delimitarea şi diminuarea inconvenientelor specifice sectorului
turistic, se justifică creşterea rolului ştiinŃei în aprofundarea
conceptelor specifice acestei forme de piaŃă şi folosirea unor tehnici
67
de prevenire sau micşorare a riscurilor de piaŃă, dintre care pe primul
loc se situează neconcordanŃa cantitativ-calitativă dintre oferta şi
cererea turistică. În acest sens, una dintre tehnicile utilizate este cea
1
a simulării, prin construirea unui model-matrice care cuprinde
verigile pieŃei turistice şi variabilele ce le determină în procesul
interacŃiunii simultane a cererii cu oferta turistică: conturarea opŃiunii
de participare la actul turistic, prin prisma importanŃei funcŃionale a
imaginii produselor turistice pentru fiecare categorie de consumatori;
derularea propriu-zisă a acŃiunii turistice în funcŃie de greutatea
specifică a deciziei consumatorului în favoarea achiziŃionării unui
anumit produs turistic.
Analiza ştiinŃifică a pieŃei turistice implică o dezvoltare
corespunzătoare şi standardizare a terminologiei din domeniu. Astfel,
evaluarea cantitativă a acestei forme specifice de piaŃă presupune
cunoaşterea semnificaŃiei următoarelor noŃiuni: capacitatea pieŃei,
potenŃialul pieŃei, volumul pieŃei produsului turistic şi locul pe piaŃă al
unui anumit produs turistic. Pentru un nespecialist, conŃinutul acestor
termeni s-ar identifica în bună măsură, în realitate existând diferenŃe
semnificative ce nu pot fi neglijate nici de ştiinŃa din domeniu şi nici
de activitatea practică.
• Capacitatea pieŃei turistice semnifică necesitatea, exprimată

sau nu, pe o anumită piaŃă, pentru un produs turistic,
independent de nivelul preŃurilor produsului şi al veniturilor
consumatorilor. Ea se calculează prin produsul dintre numărul
consumatorilor potenŃiali (Nc) şi capacitatea medie de consum
(kc):
Cpt = Nc × kc ,
unde:
Cpt = capacitatea pieŃei turistice;
Nc = numărul consumatorilor potenŃiali;
kc = capacitatea medie de consum.
• PotenŃialul pieŃei turistice exprimă cererea totală (a tuturor

consumatorilor) pentru un anumit produs turistic în funcŃie de
veniturile consumatorilor şi de preŃurile practicate pentru acel
produs:
1
Vezi Cristureanu C., lucr. cit., p. 104-105.
68
n
C T = ∑ c i ( p) ,
i =1
unde:
CT=cererea totală (potenŃialul pieŃei turistice) pentru
produsul turistic analizat;
ci = cererea de consum individual în funcŃie de preŃurile
(tarifele) practicate pentru un anumit produs turistic şi
de veniturile clienŃilor turişti;
n = numărul de clienŃi turişti.
Se calculează astfel cererea solvabilă pentru un produs

turistic. Dimensiunile sale sunt mai reduse decât cele ale capacităŃii
pieŃei, cu o mărime ce reprezintă acele categorii de consumatori fără
posibilităŃi financiare pentru cumpărarea produselor turistice
respective sau nu se manifestă ca cerere efectivă din alte motive
(incapacitate fizică, reconsiderare a ierarhiei nevoilor de consum,
lipsă de timp, conservatorism, uzanŃe etc.).
• Volumul pieŃei produsului turistic exprimă totalitatea tranzacŃiilor

încheiate pentru un produs turistic oarecare pe o piaŃă dată, într-
un anumit interval de timp:
n
Vpt = ∑ t i ,
i =1
unde:
Vpt = volumul pieŃei produsului turistic analizat;
ti = nivelul cantitativ al unei tranzacŃii individuale;
n = numărul de tranzacŃii într-o anumită perioadă.
Când Vpt = CT , deci când volumul pieŃei tinde până la

egalizarea cu potenŃialul ei (cererea solvabilă totală) avem de-a face
cu starea de saturare a pieŃei.
• Locul pe piaŃă al unui anumit produs turistic cuprinde acea parte

a volumului pieŃei acoperită prin vânzările realizate pentru
respectivul produs. Această mărime indică poziŃia unui produs
turistic în raport cu altele sau poziŃia unui întreprinzător în raport
cu concurenŃii săi pentru produsul turistic în cauză.
4.2. Cererea şi consumul turistic
69
4.2.1. ConŃinutul, particularităŃile şi determinanŃii cererii turistice
Economic vorbind, cererea poate fi definită drept cantitatea
de bunuri şi servicii care pot fi cumpărate la un anume preŃ de-a
lungul unei perioade date de timp. Conceptul de "cantitate" este însă
dificil de definit în turism.
Evitând complicaŃiile semantice, potrivit concepŃiei din
domeniu, ne raliem înŃelegerii după care "cererea turistică" este
formată din ansamblul persoanelor care îşi manifestă dorinŃa de a se
deplasa periodic şi temporar în afara reşedinŃei proprii pentru alte
motive decât prestarea unei activităŃi remunerate la locul de
destinaŃie" . Sau, în acelaşi mod de înŃelegere, după Robert Lanquar,
1
economist francez, "desemnăm prin cerere turistică, aceea a

persoanelor care se deplasează periodic şi în mod temporar, în afara
rezidenŃei obişnuite pentru motive de călătorie altele decât pentru a
munci sau pentru a desfăşura o activitate remunerată" .
2
Cererea turistică se manifestă la locul de reşedinŃă al

turistului, unde conturează ceea ce se cheamă "bazinul cererii",
fiecare bazin autonomizându-se, pe plan internaŃional, prin
caracteristicile economice, etnice, sociale şi politice ale teritoriului
naŃional căruia îi este integrat.
Specificul turismului ca activitate economică imprimă cererii
turistice o particularizare, comparativ cu alte domenii, exprimată prin
câteva trăsături principale, respectiv:
este o cerere naŃională, circa patru cincimi din cererea turistică
mondială se conturează şi se satisface în interiorul graniŃelor
naŃionale ale Ńărilor lumii, prin forma consumului turistic naŃional;
este o cerere concentrată în Ńările şi regiunile dezvoltate pe plan
economic. Europa şi America de Nord exprimă şi satisfac
aproape 90% din această cerere, fiind totodată continentele cele
mai importante în materie de emisie turistică;
este o cerere prioritar intraregională, în sensul că cea mai mare
parte a fluxurilor cererii turistice internaŃionale se derulează sub
forma turismului intraregional. Studii realizate de O.M.T. arată că
peste două treimi din cererea turistică internaŃională constă în
deplasări între Ńări ale aceluiaşi continent. În cazul celor două
1
Cristureanu C., Economia şi politica turismului internaŃional, Editura ABEONA,
Bucureşti, 1992, p. 106.
2
Lanquar R., LEconomie du tourisme, Deuxiéme édition mise a jour 14e mille,
Presses Universitaires de France, 1987, p.21.
70
Americi, procentajul turismului intraregional este de 80% din
totalul mişcării turistice. Din contră, în Africa acesta este sub
25%, motivul esenŃial al acestei situaŃii fiind stadiul de dezvoltare
al Ńărilor acestui continent şi posibilităŃile reduse ale ofertei
turistice din Africa;
este o cerere deosebit de dinamică, atât până acum cât şi în
perspectivă. Potrivit datelor cuprinse într-un studiu al Consiliului
Mondial al Călătoriilor şi Turismului (W.T.T.C.), cifra de afaceri a
industriei turistice mondiale a atins, în anul 1995, 3400 miliarde
dolari, iar la începutul mileniului viitor reŃeta realizată de industria
turistică va înregistra o creştere de 56% . Această creştere
1
urmează să-şi găsească şi o reflectare corespunzătoare în

crearea de noi locuri de muncă: astfel, numărul persoanelor
ocupate în acest sector va creşte de la 121 la 338 milioane, la
nivel planetar.
este o cerere cu o sezonalitate accentuată şi rigidă, ca urmare a
unor legiferări specifice, precum şi datorită unor factori psiho-
sociali, culturali şi naŃionali.
Toate aceste trăsături imprimă pieŃei turistice caracterul de
piaŃă "opacă", anevoios de pătruns, de cuantificat şi de influenŃat.
Cererea turistică, ca orice fenomen economic, nu este
imuabilă, are elasticitatea sa, este supusă influenŃei unor factori-
cauză. De aceea, în 1972, René Baretje remarca, cu privire la factorii
determinanŃi ai cererii turistice: "În faŃa multitudinii factorilor care
antrenează în serie calcule, tentaŃia de a propune o clasificare este
mare. Dar, o dificultate apare totuşi; linia de demarcaŃie între criteriile
2
reŃinute rămâne imprecisă" . Totuşi, fără a încerca de a fi exhaustivi,
este posibil a delimita marile grupe de factori care explică
dezvoltarea cererii turistice.
Literatura de specialitate propune o serie de modalităŃi de
clasificare a factorilor determinanŃi ai nivelului şi evoluŃiei cererii
turistice. Astfel de grupări cuprind, de exemplu: factorii endogeni şi
exogeni, factorii raŃionali şi motivaŃionali, factorii cu acŃiune pe termen
scurt şi pe termen lung etc. Fiecare din aceste clasificări ale
factorilor-cauză ai cererii turistice prezintă însă limite alimentate, în
1
Capital , Săptămânal economic şi financiar, anul 4, nr. 15(122) din 20 aprilie 1995,
p. 1.
2
Baretje R. et Defert P., Aspects économiques du tourisme, Paris, Berger-Levrault,
1972, p.169.
71
special, din dificultatea de a departaja elementele cuprinse în fiecare
categorie.
Cercetarea fenomenului turistic dezvăluie că principala sa
caracteristică este orientarea spre consum. Cererea turistică se
iveşte dintr-o necesitate specifică şi se regăseşte într-un consum
specific. Dar, pentru ca cererea să se transforme într-un act de
consum, trebuiesc îndeplinite trei condiŃii: timp liber, venit disponibil şi
motivaŃie. Bugetul de timp cât şi bugetul financiar au o bază
economico-socială, iar motivaŃia o bază emoŃională şi/sau raŃională.
Vom trata în continuare principalele grupe de factori care
modelează nivelul, dinamica şi structura cererii turistice.
1. Disponibilitatea de timp liber - Recunoaşterea concediilor
plătite de către state, consecinŃă directă a creşterii productivităŃii
muncii şi a revendicărilor populaŃiei muncitoare din întreaga lume, a
fost factorul cel mai important ce a permis dezvoltarea cererii turistice
moderne. În măsura în care acest drept a fost introdus efectiv în cel
mai mare număr de Ńări, şi că segmente de populaŃie tot mai mari au
beneficiat de acesta, s-a creat o bază obiectivă, condiŃie necesară
pentru manifestarea unei cereri turistice potenŃiale şi mai mari. De
altfel, se observă, pe termen scurt şi mediu, o tendinŃă de reducere a
timpului de muncă şi, ceea ce pare şi mai important, o mai bună
valorificare a timpului liber.
Diminuarea timpului de lucru, observă analiştii, se manifestă
simultan în patru direcŃii, autonomizându-se patru categorii de "timp
liber" ce generează patru categorii de recreere şi turism, respectiv:
- diminuarea zilei de muncă, care de la 12-14 ore la începutul
secolului a scăzut la 8 ore în prezent, fapt ce favorizează evadarea
cotidiană din marile aglomerări urbane;
- reducerea duratei săptămânale a muncii în Ńările dezvoltate,
şi nu numai în acestea, de la 6 la 5 zile, realitate ce dă naştere la
ceea ce numim concediu de "week-end", cu o durată de 1-2 zile;
- reducerea numărului anual al săptămânilor de muncă, efect
al instituŃionalizării, generalizării şi apoi creşterii duratei concediului
anual plătit, a făcut posibilă existenŃa şi armonizarea într-o mai mare
măsură a celor două condiŃii necesare calităŃii de turist: timp liber şi
resurse financiare ce pot fi alocate procurării satisfacŃiilor oferite de
turism;
- creşterea duratei şcolarizării şi formării profesionale precum
şi, nu în puŃine cazuri, retragerea precoce din viaŃa activă,
concomitent cu creşterea duratei medii a vieŃii, au redus la mai puŃin
de jumătate durata vieŃii active în cadrul duratei medii de viaŃă a
secolului nostru, realitate care potenŃează atât cererea turismului
72
pentru tineret, în timpul vacanŃelor şi chiar în perioadele şcolarizării
efective, cât şi cea a turismului pentru vârsta a treia.
Iată de ce, cu privire la repartizarea timpului de muncă în
Ńările industrializate, statisticile ne oferă următoarea imagine
structurală:
- durata zilei de muncă - 8 ore;
- durata săptămânii de muncă - 4 zile şi jumătate;
- durata concediilor anuale legale - 7 până la 10 săptămâni.
Acest standard al calităŃii vieŃii, implementat la o scară
extinsă, a disponibilizat o parte semnificativă a timpului existenŃei
noastre, care este destinată recreerii şi călătoriei. Fireşte, turismul
poate "atenta" doar parŃial la aceasta în măsura în care şi ceilalŃi
factori ai cererii turistice, semnalaŃi în continuare, îl favorizează.
2. Factori economici - Venitul personal (sau familial) nelimitat
a cunoscut, cel puŃin în ultimele decenii, o creştere reală într-un
important număr de Ńări, stimulând consumul privat de bunuri
materiale şi servicii, între care şi cele turistice. Faptul că venitul
bugetului personal a fost amplificat şi că a marcat aproape toate
segmentele de populaŃie a permis, cel puŃin în Ńările dezvoltate,
raportarea turismului la quasi-totalitatea straturilor sociale. Jocul
preŃurilor relative, în special în cazul turismului internaŃional, a
concurat la extinderea vacanŃelor în afara locului de reşedinŃă.
Elemente ca cele ale cursurilor de schimb, favorabile Ńărilor cu o
economie în expansiune au presupus preŃuri turistice net favorabile
cererii turistice în aceste Ńări. Paralel, s-a manifestat o reducere, în
termeni reali şi absoluŃi, a costurilor fixe ale consumului turistic. De
pildă, transportul aerian a devenit tot mai important pentru
dezvoltarea turismului pe baza eforturilor ce au fost întreprinse pentru
a-l face economic accesibil, imprimându-i mai multă eficacitate pe
plan energetic şi făcându-l mai puŃin poluant prin zgomot şi
contaminare atmosferică.
3. Factori demografici - Când este vorba de turism, poate
mai mult decât în alte domenii, populaŃiile au un comportament diferit
în funcŃie de caracteristicile lor demografice.
În general, putem afirma că grupurile sociale cu modele de
viaŃă urbană au o mai mare înclinaŃie spre călătorie. Urbanizarea se
sprijină pe o anumită structură a economiei, generatoare, la rândul ei,
de impulsuri motivaŃionale şi disponibilităŃi financiare reflectate în
cererea turistică. Oraşele constituie componentele esenŃiale ale
bazinelor cererii turistice, grupând indivizi care doresc să evadeze din
viaŃa trepidantă provocată de ritmul de muncă, atmosfera poluată,
viaŃa în comun în locuinŃe şi cartiere de mare capacitate etc. Cu cât
73
gradul de urbanizare este mai înalt, cu atât creşte proporŃia cererii
turistice pe plan naŃional. Acest proces a fost deosebit de dinamic în
ultimul sfert de veac şi va continua la cote înalte în viilor. După unii
autori, ponderea populaŃiei urbane pe glob, în totalul populaŃiei, se
prezintă evolutiv astfel: 1973- 37,4%, 1980- 42,0%, 1990- 47,0% şi în
2000- 51,0%. Procesul se va accentua în secolul următor, când
regiunile acum slab dezvoltate, pe măsura dezvoltării lor economice
însoŃită de urbanizare, se vor afirma şi ele ca centre emiŃătoare de
turişti.
Alte caracteristici, ca vârsta, sexul, situaŃia familială, numărul
copiilor etc. influenŃează, de asemenea, într-o manieră neneglijabilă
decizia de a pleca în vacanŃă. Se observă, cel puŃin în Europa
occidentală, că cu cât se avansează în vârstă scade interesul de a
pleca în vacanŃă, de a părăsi temporar domiciliul. Concomitent,
categoria de vârstă îşi pune amprenta asupra comportamentului
turistului. De exemplu, în Europa, cei tineri preferă destinaŃii turistice
mediteraneene, utilizând diverse mijloace de transport şi cazare.
Cunoaşterea acestui comportament, în calitate de factor, permite
celor ce amenajează turistic un teritoriu să aleagă între resursele
disponibile şi să le echipeze în mod adecvat.
4. Factori sociali - Fără îndoială, valorificarea socială a
vacanŃelor antrenează un efect de imitaŃie, acela de a asimila
modelele de consum ale persoanelor cu nivel superior al veniturilor.
Şi totuşi, acest comportament mimetic are astăzi alte semnificaŃii.
Faptul de a trăi într-o societate mai deschisă şi integrată într-un
context, de fiecare dată mai bun, fără îndoială, a depăşit limitele
geografice şi politice, ceea ce a permis să se creadă că turismul este
predispus să apropie popoarele, comunităŃile naŃionale şi categoriile
sociale. Această realitate este cu atât mai evidentă astăzi, când şi
alte popoare (ale Europei Centrale şi de Est), optând pentru o
societate deschisă, vor avea un rol deosebit de important în
determinarea cursului evoluŃiei societăŃii umane. Nivelul şi spiritul, la
care este înfăptuită această apropiere, tind să fie acelea ale unui
respect şi ale unui interes mutual pentru valorile autentice ale fiecărei
colectivităŃi, pe care le acceptăm drept complementare şi exclusiv de
sine stătătoare. Mai mult, întâlnirea între societăŃi şi culturi diferite
antrenează în anumite condiŃii dezvoltarea lor, nu numai prin
concurenŃa lor, dar şi prin complementaritatea lor. În toate acestea,
turismul este promotorul, dar concomitent şi beneficiarul.
5. Organizarea şi promovarea - Pentru multe popoare
turismul este o forŃă economică şi o realitate socială foarte puternică
care a suscitat interesul statelor, atât ca instrument pentru a atinge
74
obiective culturale, sociale, educaŃionale, dar chiar şi obiective
politice.
Începutul aparŃine iniŃiatorilor şi operatorilor turistici, care
organizează structura producŃiei, promovarea şi distribuirea
produselor turistice, într-o manieră care să permită o rentabilitate
maximă, absorbind cererea şi controlând oferta turistică.
Astăzi, statele, care în majoritatea lor au intervenit deja, de
curând sau de mai multă vreme, într-un grad mai mult sau mai puŃin
important în promovarea activităŃii turistice, sunt pe calea de a-i da o
prioritate şi mai mare, cu o viziune şi mai largă. AutorităŃile statale, în
existenŃa lor, nu se interesează doar să procure, pur şi simplu, devize
cât mai multe, ci şi să asigure o dezvoltare adecvată a acestui sector
de activitate, supraveghind costurile externe pe care le poate antrena
în relaŃie cu mediul înconjurător natural şi uman, amenajarea
teritoriului, formarea profesională, protecŃia consumatorilor etc.
Încercând să schematizăm, structural cererea turistică
potenŃială şi efectivă, dintr-o Ńară sau regiune dată, în relaŃie cu o
serie întreagă de factori, s-ar putea prezenta ca în Fig.4.1.
În vederea cuantificării cererii potenŃiale care s-ar putea
transforma în cerere efectivă, o metodă foarte utilizată este cea a
coeficientului de elasticitate a cererii. Astfel, utilizând formulele
clasice de măsurare a elasticităŃii cererii funcŃie de anumiŃi factori
putem determina:
a) elasticitatea cererii funcŃie de preŃul produsului turistic (εεp),
după formula:
% schimbãr ii î n cantitatea cerutã
ep = =
% schimbãr ii pretului
(1)
D Q Q ( Q1 − Q 0 ) Q 0
= = ,
DP P ( P1 − P0 ) P0
unde:
∆ = variaŃia;
Q = cantitatea cerută;
P = preŃul;
0 şi 1 = perioada iniŃială şi cea curentă a indicatorilor luaŃi în
calcul.
75
76
Fig.4.1. Structura cererii turistice, a unei Ńări sau regiuni, prin prisma determinanŃilor săi
(Adaptare după Lanquar R., lucrarea citată, pag. 28-29)
b) elasticitatea cererii funcŃie de venitul potenŃialilor clienŃi-
turişti (εεy), după formula:
% schimbãr ii î n cantitatea cerutã
εy = =
% schimbãr ii veniturilor
(2)
∆ Q Q ( Q1 − Q 0 ) Q 0
= = ,
∆P P (Y1 − Y0 ) Y0
unde:
∆ = variaŃia;
Q = cantitatea cerută;
Y = venitul personal (familial);
0 şi 1 = perioada iniŃială şi cea curentă a indicatorilor luaŃi în
calcul.
Cu siguranŃă, valorile pe care le vor înregistra aceşti
coeficienŃi de elasticitate a cererii (εp şi εy) vor depinde de natura
produsului turistic şi de categoria cumpărătorilor ale căror venituri
intră în corelaŃie. Din această cauză, valoarea coeficientului de
elasticitate a cererii diferă de la un produs turistic la altul, de la o
perioadă la alta şi de la o Ńară la alta.
După cum realitatea demonstrează, elasticitatea cererii
turistice este diferită la diferitele niveluri ale preŃurilor turistice. În
valoare absolută, elasticitatea este mai mică la preŃuri mari şi mai
mare la preŃuri mici. Şi, pentru că curba cererii este întotdeauna
descrescătoare, coeficientul elasticităŃii induse de preŃ este
întotdeauna negativ. Se obişnuieşte, pentru simplificare, să se ignore
semnul minus şi să se facă referire la elasticitatea indusă de preŃ în
valoare absolută. Pentru a reŃine că e valoare negativă, vom nota
elasticitatea funcŃie de preŃ în modul |εp| când discuŃia implică
considerarea valorii sale absolute. Dacă elasticitatea este
supraunitară, cererea este numită elastică, iar dacă elasticitatea este
subunitară, cererea este inelastică. La valoarea 1, cererea este unitar
elastică.
În cazul venitului ca factor de influenŃă, elasticitatea cererii
este pozitivă cât cantitatea cerută creşte (scade) corespunzător unei
creşteri (scăderi) a venitului. Ea poate varia între zero şi infinit. Când
elasticitatea este între 0 şi 1, se spune că cererea este inelastică din
punctul de vedere al venitului. Un coeficient de elasticitate mai mare
decât 1 înseamnă că cererea este elastică, din punctul de vedere al
venitului. În fine, cererea este unitar elastică dacă elasticitatea este
egală cu 1. De observat este şi faptul că şi aici, în cazul relaŃiei
77
cauzale: venit-cerere, există o alternativă de tipul efectului Veblen. O
familie obişnuită să consume margarină (care este mai ieftină decât
untul) poate opta să cumpere mai puŃină margarină şi, în schimb, mai
mult unt, când venitul familiei creşte. În cazul turismului, ne putem
aştepta ca o familie, al cărei venit a crescut, să călătorească mai
mult. Ea poate acum să aleagă între a sta la un hotel sau la un
camping, între deplasarea cu avionul sau cu maşina. Astfel,
campingul sau automobilismul turistic pot fi considerate inferioare,
atâta timp cât o creştere a venitului duce la scăderea cererii pentru
ele. În acelaşi timp, numărul călătoriilor creşte, deci turismul este un
bun normal sau superior.
În general, turismul prezintă o elasticitate a cererii sale,
funcŃie de venit, pozitivă supranumită (εy1). Este o cheltuială
dependentă de libertatea de opŃiune a persoanei şi, astfel, foarte
sensibilă la modificările venitului. OpŃiunea turistică, deci cheltuiala
din buget aferentă serviciilor turistice, este una dintre primele la care
se poate renunŃa când venitul scade, şi la care ne putem aştepta să
crească puternic când venitul creşte. Sunt însă şi persoane care cred
că turismul este inelastic din punctul de vedere al venitului (εy<1), cel
puŃin în Ńările bogate care pot asigura creşteri continue ale veniturilor.
Poate este adevărat că elasticitatea cererii turistice scade pe măsură
ce o naŃiune devine mai bogată, dar, considerăm noi, nu există
suficiente dovezi care să confirme presupunerea că cererea de
călătorie este de fapt inelastică în raport cu venitul, chiar şi în cazul
Ńărilor dezvoltate.
Cunoscând valoarea coeficientului de elasticitate, se poate
determina modificarea probabilă a cererii turistice. Astfel, pornind de
la relaŃia (1) obŃinem:
∆P
∆Q = ε p ⋅ ⋅Q
P
iar (3)
∆Q ∆P
= εp ⋅
Q P
De exemplu, presupunând că înregistrăm o reducere a preŃului cu
25%. Dacă, în acelaşi timp, coeficientul de elasticitate a unui produs
turistic este de 0,668 şi nu se modifică pe parcursul perioadei
analizate, atunci efectul total asupra creşterii cererii (numărul de
turişti sosiŃi) pentru acel produs va fi de 16,7%.
Similar, în cazul relaŃiei (2), vom avea:
78
∆Y
∆Q = ε y ⋅ ⋅Q
Y
iar (4)
∆Q ∆Y
= εy ⋅
Q Y
De exemplu, considerând că înregistrăm o creştere anuală a venitului
real pe locuitor cu 25% şi, în acelaşi timp, coeficientul de elasticitate
a unui produs turistic este de 1,25 şi nu se modifică de-a lungul
întregului an, atunci efectul total asupra creşterii cererii turistice
pentru acel produs va fi de 31,25%.
În concluzie, apreciem că, pe baza acestor corelaŃii
matematice, se poate stabili o relaŃie directă între modificarea anuală
a unui factor, coeficientul de elasticitate a unui produs şi efectul anual
asupra creşterii (scăderii) pentru un produs turistic.
4.2.2. SemnificaŃia, particularităŃile şi tipologia consumului

turistic
Cum am precizat deja, în partea de început a capitolului
despre piaŃă, consumul turistic este cel ce asigură transformarea
interfeŃei în suprapunere, în timp şi spaŃiu, a celor doi factori: cererea
turistică şi oferta turistică. Aceasta, întrucât în cazul turismului locul
ofertei coincide cu locul consumului, dar nu şi cu locul de formare a
cererii.
Consumul turistic se realizează în cadrul bazinului ofertei
1
turistice pe mai multe trepte desfăşurate în timp şi spaŃiu :
1) înainte de începerea deplasării efective către locul de destinaŃie
turistică, dar legat de aceasta (de pildă achiziŃionarea de material
sportiv necesar pe circuit sau la destinaŃie);
2) în timpul deplasării spre locul de destinaŃie (de exemplu
transport);
3) la locul de destinaŃie (de exemplu cazare, alimentaŃie, agrement
etc.).
Cu alte cuvinte, consumul turistic reprezintă o agregare,
exprimată în termeni monetari, referitoare la cheltuielile făcute de
client (turist), în calitatea lui de reprezentant al cererii, pentru o serie
1
Vezi Cristureanu C., lucr.cit., p.106.
79
1
de bunuri substanŃiale şi servicii . Calificativul "turistic" al consumului
este funcŃie de calificativul subiectului ("turistul") care l-a realizat.
Specificul activităŃii turistice face ca volumul consumului să
echivaleze cu volumul producŃiei, ceea ce înseamnă că nu se poate
produce decât ce va fi consumat. Altfel spus, serviciile turistice nu pot
fi produse pe stoc pentru a fi vândute ulterior.
În mod esenŃial, volumul consumului turistic, ca şi cel al
cererii turistice, este funcŃie de nivelul preŃurilor practicate şi cel al
venitului disponibil al consumatorului. Suplimentar, raporturile
fundamentale dintre aceste variabile sunt afectate şi de factori
noneconomici ce descriu o anumită structură socio-valorică a
consumului turistic, turismul fiind integrat modului de viaŃă al
populaŃiei, mereu crescânde, nu numai din Ńările dezvoltate, dar şi
celei aparŃinătoare elitei din mediul urban al Ńărilor în curs de
dezvoltare. Prin prisma acŃiunii factorilor economici şi noneconomici,
consumul turistic se adaptează structural şi se particularizează printr-
o notă de stabilitate. Bunăoară, perioada anilor '70, presărată cu mari
dificultăŃi economice: inflaŃia de proporŃii, criză valutară însoŃită de
frecvente fluctuaŃii ale cursurilor, criza energetică etc., chiar dacă a
fost potrivnică turismului, nu a anihilat capacitatea lui de a-şi menŃine,
şi chiar de a-şi creşte nivelul de ansamblu, printr-o restructurare
regăsită în întărirea turismului naŃional şi în accentuarea formelor mai
economice ale turismului internaŃional. Dar şi astăzi, turismul
continuă să crească, câteodată chiar cu preŃul unei reduceri a
economiilor familiale. Tot mai mulŃi oameni, din Ńările dezvoltate şi în
curs de dezvoltare, de exemplu, au ajuns să considere vacanŃa
anuală ca o parte integrantă a calendarului de familie. În cazul în
care venitul familiei scade într-un an, datorită factorilor menŃionaŃi,
familia va renunŃa la alte bunuri ca să-şi poată permite păstrarea
satisfacŃiei furnizate de vacanŃă. Aceasta nu înseamnă că, în
general, cererea de călătorie (respectiv consumul) este inelastică în
raport cu venitul, chiar şi în cele mai dezvoltate Ńări.
În fine, în Ńările dezvoltate europene şi nord-americane,
caracterizate printr-un turism deosebit de civilizat, consumul turistic
continuă să se particularizeze printr-o puternică concentrare, ce se
manifestă la nivele diferite, respectiv:
- în timp: consumul turistic coincide, în majoritatea formelor sale, cu
perioadele de timp liber instituŃionalizate prin reglementările
sociale şi legile în materie de muncă şi şcolarizare. Sfârşiturile de
săptămână, mini-vacanŃele de Paşti, Crăciun şi vacanŃele anuale,
1
Vezi Lanquar R., lucr.cit., p.30.
80
cum se exemplifică în literatura de profil, "...marchează timpul
unui consum turistic maximal, în ciuda unei <<căutări de
1
eşalonare a vacanŃelor>>" ;
- în spaŃiu: la nivelul destinaŃiilor turistice, ceea ce antrenează
utilizarea intensivă, dacă nu o saturaŃie, a spaŃiului turistic, de
unde costuri sociale ridicate în exploatarea atracŃiilor turistice
determinate;
- în motivaŃie: consumul turistic fiind motivat prioritar prin "odihnă",
"recreere", "vacanŃă", mai puŃin prin "afaceri", "sănătate", "religie",
"întruniri" etc.
În cazul Ńărilor mai puŃin avansate pe plan turistic, cu o
dimensiune relativ redusă a cererii interne şi internaŃionale,
concentrarea nu este tot atât de prezentă. Pentru acestea prioritar
este turismul de afaceri, concentrarea în timp (sezonalitatea) fiind
redusă, dacă nu chiar inexistentă. De reŃinut este şi faptul că efectele
sezonalităŃii sunt cu mult mai importante în destinaŃiile turistice fără
consumuri complementare. Mai precis, caracterul sezonier al
consumului turistic nu este omogen pe tot teritoriul Ńării sau zonei
turistice în cauză. Astfel, în zonele urbane clientela rezidentă (locală)
poate constitui un element de reducere a sezonalităŃii în domeniul
serviciilor de alimentaŃie publică, iar turismul de afaceri, de întruniri şi
de alte consumuri neafectate de sezonalitate, poate asigura o
utilizare relativ unitară, etalată pe parcursul unui an, a spaŃiilor de
cazare hotelieră situate în marile oraşe. Din contră, în zonele turistice
specializate şi fără presiunea nucleului de populaŃie locală, ne
confruntăm cu o exploatare discontinuă a echipamentelor turistice,
ceea ce antrenează închiderea acestor stabilimente în perioadele
de extrasezon.
Din punctul de vedere structural, consumul turistic
înregistrează un evantai larg al gamei consumurilor specifice, funcŃie
de: originea turistului (naŃională sau internaŃională), de destinaŃia
aleasă, de motivaŃie etc.
Pentru a evita mlaştina supraîncărcării dividem consumul
turistic în două categorii:
a) consumul turistic naŃional, adică cel efectuat de rezidenŃii unei
Ńări în interiorul Ńării analizate;
b) consumul turistic internaŃional sau exterior, deci cel efectuat într-
o Ńară, alta decât cea de reşedinŃă a turistului.
Până în prezent este destul de dificil de cuantificat cu
exactitate nivelul consumului turistic naŃional în lume. Statisticile
1
Idem, p.31.
81
internaŃionale ale ultimului deceniu nominalizează un procent de 90%
al consumului turistic mondial ca fiind naŃional. Marea dependenŃă a
industriei turistice de consumul turistic intern şi nu atât de cel
internaŃional, în majoritatea Ńărilor, se poate observa şi dacă facem
raportul între consumul turistic intern şi consumul turistic extern. Sub
acest aspect, specificul fiecărei Ńări va imprima o anumită atitudine în
adoptarea strategiilor de dezvoltare turistică pe diferite perioade şi în
construirea punctelor de sprijin ale acestora.
Un interes deosebit, în cazul turismului internaŃional, prezintă
cunoaşterea părŃii din valoarea consumului turistic care rămâne în
Ńara receptoare de turişti, Ńinând seama de faptul că o parte din
bunurile şi serviciile utilizate în consumul turistic nu se produc în Ńara
receptoare, ci se aduc din import, ceea ce antrenează o scurgere a
veniturilor în afara graniŃelor naŃionale. Acest fenomen este într-un fel
firesc şi cunoscut, dar de regulă nu este cuantificat. Oricum, el se
manifestă într-un sens invers gradului de dezvoltare şi de integrare a
structurii economice a Ńării receptoare. Cu cât nivelul dezvoltării este
mai înalt şi structura economică mai complexă, mai integrată, cu atât
scurgerile de venit spre străinătate sunt mai puŃin ridicate.
Structural, aceste "scurgeri" constau valoric din:
- bunuri şi servicii importate destinate direct consumului turistic;
- bunuri şi servicii importate alocate sectoarelor de producŃie
furnizoare, la rândul lor, ale sectorului turistic;
- plăŃi nete ale agenŃilor producători străini (venituri, onorarii,
comisoane etc.);
- cheltuieli de promovare şi publicitate în străinătate;
- importuri de capital pentru industria turistică.
Datele disponibile pentru cuantificarea acestor elemente sunt
dispersate şi deosebit de eterogene. După unii analişti, costul acestor
scurgeri variază, în funcŃie de Ńară, pe un interval cuprins între 15-
80% din venituri.
TradiŃional consumul turistic se descompune în următoarele
componente, formând "coşul de consum turistic" care se prezintă
1
astfel :
- cheltuieli cazare
în general 40-50%
- cheltuieli alimentaŃie
aprox. 30%
- cheltuieli transport
- cheltuieli agrement şi alte consumuri
specifice cca.20-30%
- alte cheltuieli
1
Vezi Cistureanu C, lucr.cit., p.114 şi Lanquar R., lucr.cit.p.34.
82
Ponderile elementelor consumului turistic variază însă, în
funcŃie de specificul naŃional al consumului, locul consumului turistic,
motivaŃia de consum sau tipul de turism practicat, categoria social-
economică a consumatorului, unii factori psihologici conjuncturali etc.
Credem însă că, în viitorul nu prea îndepărtat, consumul
turistic, preluând restricŃiile impuse de caracterul limitat al resurselor
economice şi de recesiunile economice, va ajunge la o anumită
stabilizare structurală. El va trebui totuşi, apreciază specialiştii, "...să
accentueze mai mult una din valorile fundamentale ale turismului:
relaŃia interpersonală şi ocazia unei îmbogăŃiri sociale şi culturale pe
care o poate facilita; ceea ce presupune o atitudine de participare, în
acord cu autenticitatea şi un mare respect al patrimoniului social,
1
cultural şi fizic al zonei receptoare" .
În consecinŃă, strategiile de dezvoltare turistică ale unei
economii trebuie să sesizeze avantajul pentru perspectiva acestui
sector, indus de reducerea timpului de muncă şi de o speranŃă
sporită de viaŃă, ceea ce va însemna adăugarea unor noi dimensiuni
concepŃiei liniare a existenŃei umane de până acum: formare →
muncă → pensionare. FuncŃiile de formare a personalităŃii, de
muncă, de viaŃă personală şi familială, de organizare şi petrecere cât
mai plăcută a timpului liber pe tot parcursul existenŃei noastre umane
trebuie să existe simultan, deşi cu ponderi diferite, iar prin
armonizarea lor se poate permite creşterea calităŃii vieŃii individului şi
colectivităŃii umane.
4.3. Oferta şi producŃia turistică
4.3.1. SemnificaŃii conceptuale şi particularităŃile ofertei turistice

Specificul industriei turistice determină distincŃia ce trebuie
făcută între semnificaŃiile a două concepte cu care operăm: "oferta
turistică" şi "producŃia turistică".
Oferta turistică grupează ansamblul elementelor care
concură la obŃinerea produsului turistic, respectiv: potenŃialul natural
şi antropic, echipamentul de "producŃie" a serviciilor turistice,
diversitatea bunurilor materiale (industriale, alimentare) destinate
consumului turistic, forŃa de muncă specializată în activităŃile
specifice turismului, infrastructura turistică şi condiŃiile de
comercializare (preŃ, înlesniri etc.). În această accepŃiune, am putea
1
Lanquar R., lucr.cit. p.35.
83
spune că oferta integrează ansamblul resurselor economice
mobilizate în calitate de factori ai producŃiei turistice.
ProducŃia turistică reprezintă ansamblul de servicii care
mobilizează forŃa de muncă, echipamentul de producŃie şi bunurile
materiale, şi care, în cadrul unei ambianŃe specifice, se
materializează într-un consum efectiv.
Aşadar, între oferta turistică şi producŃia turistică există o
relaŃie strânsă care, comparativ cu aceeaşi relaŃie de pe piaŃa
1
bunurilor fizice, este marcată de următoarele particularităŃi :
producŃia turistică (Pt) poate fi cel mult egală cu oferta turistică
(Ot): Pt ≤ Ot , în timp ce pe piaŃa bunurilor substanŃiale (materiale)
oferta este cel mult egală cu producŃia: O ≤ P;
oferta turistică există şi independent de producŃia turistică, în
timp ce producŃia turistică nu se poate realiza în afara ofertei.
Comparativ, în sectorul producŃiei bunurilor materiale, oferta
acestora nu se poate detaşa de existenŃa unei producŃii;
structura ofertei turistice nu coincide întotdeauna cu structura
producŃiei turistice, în timp ce structura ofertei de bunuri
materiale reflectă structura producŃiei respective;
oferta turistică este fermă - există atâta timp cât sunt prezente
elementele ce intră în structura ei, pe când producŃia turistică
este efemeră - există cât timp se manifestă consumul, se
întrerupe o dată cu întreruperea consumului.
Această relaŃie specială dintre oferta turistică şi producŃia
turistică reliefează rolul primordial al ofertei ca sursă a producŃiei
turistice, dar şi rolul producŃiei în mobilizarea ofertei date.
Specificul turismului ca activitate economică, ca şi în cazul
cererii şi consumului orientat spre acest domeniu, imprimă ofertei şi
respectiv producŃiei turistice câteva caracteristici (particularităŃi):
A. Principala caracteristică a ofertei turistice o reprezintă
complexitatea şi eterogenitatea sa. Aceasta vizează atât structura
ofertei, cât şi structura producŃiei şi a întreprinzătorilor din turism.
Totuşi, cu toată diversitatea lor, elementele structurale ale ofertei pot
fi grupate în două categorii:
1) elemente de atracŃie, cele care stimulează interesul
potenŃialilor turişti pentru a le vizita şi întrebuinŃa, compuse
din resursele naturale şi cele umane (atracŃiile socio-
culturale, tehnologice), având o importanŃă relativă în timp
şi spaŃiu în cadrul ofertei turistice;
1
84
2) elementele funcŃionale, alcătuite din echipamentul şi
serviciile care fac posibilă desfăşurarea producŃiei turistice.
Cele două categorii de elemente formează un sistem, ale
cărui elemente structurale se pot completa, substitui sau influenŃa, în
diferite proporŃii, reciproc.
Fiecare din componentele celor două categorii de elemente,
la rândul lor, prezintă o mare diversitate de concretizări. De exemplu,
echipamentul de transport este format din: mijloace terestre de
transport (automobil, autocar, tren), mijloace de transport naval,
mijloace de transport aerian ş.a. Sau, echipamentul de primire şi
cazare (industria ospitalităŃii, cum mai este denumită) este format din
hoteluri, moteluri, reşedinŃe secundare, pensiuni. camping,
caravaning, sate de vacanŃă etc., toate de diverse categorii sau clase
calitative.
Industria turistică ce mobilizează aceste elemente (de
atracŃie şi funcŃionale), oferă o mare diversitate de produse turistice,
corespunzător motivaŃiei consumatorilor. De aceea, oferta turistică,
din raŃiuni de sistematizare, ar putea fi clasificată în patru grupe mari:
a) oferta turismului de vacanŃă: turism de odihnă şi recreere
(individuală sau familială), turism balnear, turism sportiv;
b) oferta turismului de sănătate: turism de tratament, turism
profilactic;
c) oferta turismului de afaceri: turismul itinerant, turismul de
congrese şi convenŃii, turismul cu titlu stimulator, etc.
d) oferta turismului cultural: turismul de studii, schimb de
experienŃă şi iniŃiere tehnică, artistică, festivaluri, turismul
religios, etc.
Fiecare din tipurile de ofertă menŃionate se individualizează,
cantitativ şi calitativ, funcŃie de specificul naŃional şi gradul de
dezvoltare economică al Ńării sau zonei căreia îi aparŃine.
Rolul de mijlocitor în mobilizarea şi angrenarea elementelor
ofertei, într-un mecanism funcŃional, revine aşa numiŃilor ofertanŃi de
produse turistice. Aceştia sunt "fabricanŃi" sau prestatori ai diferitelor
produse şi servicii, între care: întreprinderi din sectorul comercial,
touroperatori, agenŃi turistici, asociaŃii şi organisme cu vocaŃie
socială, comunităŃi sau organizaŃii teritoriale. Complexitatea
produsului turistic induce un grad înalt de segmentare pe specialităŃi
a producătorilor, imprimând totodată, un caracter eterogen şi
complex organizării producŃiei turistice. În consecinŃă, practic este
imposibilă furnizarea de către un singur producător a tuturor
prestaŃiilor oferite consumatorului din turism. De aceea, producătorii-
ofertanŃi sunt specializaŃi în patru categorii de prestaŃii turistice:
85
∗ cazare şi restaurare;
∗ transport;
∗ animaŃie, agrement şi informare;
∗ "proiectarea" şi organizarea derulării diverselor tipuri de
călătorii de către touroperatori (TO).
Referitor la rolul celei de-a patra categorii, dacă iniŃial
touroperatorii erau preocupaŃi de toate componentele realizării unei
călătorii, treptat funcŃia TO s-a conturat mai bine prin concentrarea
asupra modului de grupare a elementelor primelor trei categorii într-o
ofertă turistică globală şi comercializarea ei direct către consumator.
Gradul înalt de specializare a prestatorului de servicii turistice
i se alătură şi un caracter artizanal al preocupărilor din domeniu.
Concret, mai mult decât în alte domenii, în majoritatea activităŃilor
turistice predomină existenŃa unor afaceri mici ("smoll business"),
deci a unor întreprinderi mici şi mijlocii. Aceasta nu exclude însă
integrarea sectorială sau gruparea profesională. Concomitent, mai
ales în ultimii ani, se accentuează tot mai mult tendinŃa de
centralizare şi concentrare a ofertanŃilor de turism pe domenii de
1
specialitate .
B. Cea de a doua caracteristică a ofertei turistice o constituie
rigiditatea sa. Aceasta îmbracă mai multe aspecte, şi anume:
imobilitatea ofertei şi producŃiei turistice care, pentru a-şi dovedi
utilitatea prin consum, presupune deplasarea consumatorului în
bazinul acesteia, şi nu a produsului în bazinul cererii;
imposibilitatea stocării ofertei, deci a racordării cantitative a
ofertei la nivelul cererii;
rigiditatea în amplasarea capacităŃilor de producŃie turistică care
sunt localizate "la sursă", deci în perimetrul sau în apropierea
elementului atractiv, ceea ce exclude alte posibilităŃi ale localizării
producŃiei;
imposibilitatea adaptării ofertei la oscilaŃiile cantitative de tip
sezonier ale cererii turistice şi la restructurările calitative ale
cererii generate de diversificarea motivaŃiilor, mobilurilor şi
intereselor. Această ultimă faŃetă a rigidităŃii are consecinŃe
economice majore, regăsite în profitabilitatea şi gradul de risc al
investiŃiilor în oferta turistică.
De neignorat este faptul că rigiditatea ofertei turistice
antrenează, alături de alte cauze, unele consecinŃe socio-economice
negative în ramurile economiei antrenate în crearea sa. Astfel,
subutilizarea unora dintre elementele funcŃionale ale ofertei din
1
Vezi, în acest sens, Cristureanu C., lucr.cit., p.142-145.
86
turism atrage mărirea duratei de amortizare a investiŃiilor, uzura
morală a mijloacelor fixe şi amânarea momentelor de retehnologizare
a producŃiei turistice.
C. Cea de-a treia caracteristică a ofertei turistice, conturată
ca o alternativă la rigiditatea acesteia, cu efecte de atenuare a
fenomenelor negative reŃinute mai sus, este existenŃa în cadrul unor
limite a unui efect de substituire a unui tip de ofertă cu altul care
satisface motivaŃii ce se pot substitui între ele. De exemplu, în
condiŃiile în care producŃia turistică mobilizează numai o mică parte
din oferta turismului de odihnă şi recreere, capacităŃile suplimentare
din perioada respectivă pot fi valorificate prin producŃia turismului de
afaceri, întruniri etc. Pentru viabilitatea acestei alternative se impune
ca elementele constitutive ale ofertei în cauză să aibă un caracter
polifuncŃional, să poată satisface mai multe alternative de consum
fără cheltuieli speciale suplimentare.
4.3.2. Factori determinanŃi ai ofertei turistice

Aşa cum am procedat în cazul cererii, vom trata în
continuare principalii factori care determină nivelul şi structura ofertei
turistice.
1. Teritoriul. Teritoriul înseamnă "pământ", o anumită
suprafaŃă sau arie care, pe lângă faptul că se constituie într-un suport
al varietăŃii resurselor naturale, se reliefează prin el însuşi ca spaŃiu
geografic finit. Cu alte cuvinte, pământul este o sursă limitată şi finită,
cererea pentru el fiind nelimitată. Într-adevăr, J.Fourastié avea
perfectă dreptate precizând că, cel mai mare deficit cu care se vor
confrunta oamenii secolului XXI va fi lipsa de spaŃiu. De asemenea,
Herman Kahn, un alt viitorolog celebru, exprima aceeaşi opinie
admiŃând că dacă, pe de o parte, turismul secolului viitor va avea o
rată dezvoltată, pe de altă parte, în mod obiectiv va fi restricŃionat
datorită "mulŃimii de turişti şi puŃinelor aşezări (destinaŃii turistice -
n.n.)".
Oricum, vrând-nevrând, o condiŃie esenŃială pentru existenŃa
ofertei turistice o reprezintă teritoriul sau spaŃiul, tot aşa cum factorul
demografic constituie pentru cererea turistică sursa sau suportul
acesteia.
În cadrul acestui domeniu distinct al activităŃii social-
economice, cel al turismului, teritoriul (spaŃiul) are o dublă
determinare: cantitativă, prin "capacitatea de primire" a teritoriul, şi
calitativă, prin "atractivitatea" sa sau "valoarea turistică" a teritoriul,
care poate fi naturală sau creată. Abordat astfel, pentru oferta
turistică teritoriului nu va reprezenta numai suportul echipamentului
87
din componenŃa sa, ci şi "materia primă" ce-ar putea fi valorificată
prin produsele turistice în a căror componenŃă se regăseşte, mai mult
sau mai puŃin, în expresie monetară.
Derularea unor acŃiuni turistice de calitate trebuie să ia în
calcul, alături de celelalte faŃete ale fenomenului în discuŃie, aspectul
cantitativ prin determinarea capacităŃii optime de primire, respectiv
numărul maxim de turişti care pot fi primiŃi de un teritoriu fără a
prejudicia mediul ambiant sau organizarea vieŃii în spaŃiul respectiv.
Calculul acestui indicator are la bază formula:
St ⋅ K p
Cp =
Np
unde: Cp - capacitatea de primire;
St - suprafaŃa teritoriului;
Kp - coeficientul cu valori între 0,5 şi 1, în funcŃie de
particularităŃile hipsometrice, geologice, hidrologice şi de
specificul economic al regiunii (de exemplu, suprafeŃe
mari destinate agriculturii sau amplasării unor obiective
poluante etc.);
Np - suprafaŃa normată pentru efectuarea unui consum
2
turistic de către o persoană (m /turist).
Metodologia determinării componentelor calitative
conturează valoarea turistică a teritoriului, mai mică sau mai mare,
funcŃie de frecvenŃa elementelor de atracŃie naturală, de dimensiunea
fluxului spontan de vizitatori ai teritoriului şi de eficienŃa prezumată a
investiŃiilor necesare echipării ofertei de servicii în cadrul teritoriului.
Valoarea turistică sau atractivitatea unui teritoriu are un caracter
relativ, ea fiind apreciată în raport cu inexistenŃa oricărei surse de
atracŃie turistică, deci cu un teritoriu virtual.
Practica amenajării turistice întrebuinŃează şi o altă metodă,
în definirea pe plan calitativ a unui teritoriu, constând în
descompunerea spaŃiului în elemente ce ar putea servi ca rezervă de
materie primă turistică, fiecărui element atribuindu-i-se o anumită
valoare, în funcŃie de: originalitatea estetică, accesibilitatea şi
funcŃionalitatea sa. De exemplu, o posibilă descompunere a
1
teritoriului cuprinde variabile cum ar fi :
a) frumuseŃea naturală a peisajului;
1
88
b) configuraŃia geografică (munŃi, câmpii, lacuri, litoral, râuri,
cascade, peşteri ş.a.);
c) condiŃiile meteorologice: tipul climatului, nivelul şi frecvenŃa
precipitaŃiilor, direcŃia curenŃilor de aer, intensitatea activităŃii
solare, frecvenŃa fenomenelor negative (furtuni, îngheŃuri,
seisme etc.);
d) valoarea terapeutică a ambianŃei naturale (nămol, izvoare
minerale şi termale etc.);
e) flora şi fauna: originalitate, frecvenŃă, diversitate;
f) patrimoniul cultural şi istoric: artă, arheologie, obiective istorice,
religioase, folclor.
Între mediul natural şi cel social-economic există o strânsă
interdependenŃă. În cazul în speŃă, asupra resurselor turistice ale
teritoriului îşi pun amprenta două procese ireversibile: dezvoltarea
economică de ansamblu şi dezvoltarea turistică. Ambele nu pot fi
evitate, dar efectele lor dăunătoare turismului pot fi atenuate. Analiştii
sunt de acord cu constatarea, după care, principala manifestare
negativă a celor două procese este poluarea, atât turistică
(supraaglomerarea autorutelor, poluarea aerului, zgomotul, pericole
de incendii etc.) cât şi industrială (faŃă de care tot mai multe state au
adoptat măsuri de prohibire a fenomenelor şi efectelor sale).
Acesteia i se alătură degradarea unor valori turistice,
reorientarea unor resurse ale patrimoniului turistic spre alte activităŃi
de producŃie, precum şi valorificarea excesivă a unor resurse
turistice, ceea ce încarcă teritoriul peste limita dată de capacitatea sa
optimă de primire. Un exemplu deosebit de sugestiv al acestei
interrelaŃii, invocat în studiile şi programele internaŃionale, este cel al
ofertei mediteraneene. Potrivit estimărilor, bazinul mediteranean va fi
asaltat de aproximativ 350 mil. vizitatori la începutul secolului
următor, de circa 3 ori mai mult decât în 1970. Acest aflux de turişti
generează venituri dar şi o serie de efecte negative, dintre care cel
mai grav este poluarea, a cărei principală cauză o reprezintă
sezonalitatea accentuată, deci concentrarea consumului turistic în
timp şi spaŃiu (populaŃiile Ńărilor mediteraneene mărindu-se, în timpul
lunilor de vară cu 75%, din care 90% se îndreaptă spre litoral).
Atenuarea fenomenelor negative se află însă numai în
puterea autorităŃilor, atât din Ńările primitoare cât şi din Ńările
emiŃătoare, prin adoptarea unor soluŃii ce pot determina o etalare mai
armonioasă în timp şi spaŃiu a circulaŃiei turistice, cum ar fi: etalarea
şi multiplicarea vacanŃelor, schimbarea structurii timpului de
89
şcolarizare, crearea de noi produse turistice, promovarea unor noi
regiuni potenŃial turistice, cooperarea între organizaŃiile de turism în
vederea partajării fluxului turistic etc. În paralel, dacă fenomenele
economice şi sociale de tip inflaŃionist şi infracŃional s-ar diminua,
imaginea ofertei turistice ar avea de câştigat atât în turismul intern
cât şi în turismul internaŃional.
Valoarea teritoriului în calitate de determinant al ofertei
turistice, se găseşte într-o relaŃie directă şi cu poziŃia acesteia faŃă de
bazinul cererii, respectiv faŃă de fluxurile circulaŃiei turistice. Acest
raport exprimat prin "distanŃă" faŃă de destinaŃia turistică sau
"accesibilitatea teritoriului" deŃine o cotă de importanŃă deosebită, mai
ales pentru turismul de vacanŃă, forma cea mai puternic dependentă
de poziŃionarea teritoriului. Forma grafică a variaŃiei atractivităŃii unui
teritoriu în funcŃie de distanŃa faŃă de bazinul cererii, ar putea arăta
astfel (Fig.4.2. ):
Atractivitate B
A C
0 d0 DistanŃa
Fig.4.2. Atractivitatea unui teritoriu turistic, funcŃie de distanŃă
Aşa cum se observă, se înregistrează două zone de atracŃie:

o zonă (A-B) în care atracŃia creşte proporŃional cu distanŃa şi apoi o
zonă (B-C) în care atracŃia este invers proporŃională faŃă de distanŃă.
S-ar putea vorbi şi de o distanŃă optimă (d0) care poate fi, de
exemplu, distanŃa parcursă în decursul unei singure zile (ce-ar
presupune un grad de oboseală acceptabil) sau distanŃa exprimată
prin costul transportului şi care se află într-un raport optim faŃă de
costul unei vacanŃe. Atractivitatea unui teritoriu situat la distanŃa "d"
va fi deci funcŃie de costul "c" şi de oboseala "x" corespunzătoare
distanŃei:
A t = A (d , c , x ) ,
unde: At = funcŃia de atractivitate.
90
De reŃinut este şi faptul că în practică influenŃa factorilor-
cauză se interferează, în sensul că mărirea costului implică, de
regulă, o scădere a oboselii şi invers, menŃinerea costului atrage o
mărire a oboselii ca urmare a utilizării unor mijloace de transport mai
puŃin rapide sau confortabile, respectiv a scăderii calităŃii
transportului folosit la parcurgerea distanŃei.
2. Sectorul terŃiar. Componentă esenŃială a oricărui
complex economic naŃional, sectorul terŃiar, care grupează activităŃi
de prestare de servicii, s-a autonomizat ca un domeniu distinct al
economiei moderne, urmare a dezvoltării şi diversificării nevoii
sociale. Drept urmare, nivelul de dezvoltare economică al unei Ńări
este prioritar apreciat astăzi, alături de alŃi indicatori, şi de ritmul în
care forŃa de muncă se eliberează din sfera producŃiei materiale şi
este asimilată în domeniul serviciilor. Ponderea populaŃiei ocupate în
sectorul terŃiar a atins în actualul deceniu 60-75% în Ńările dezvoltate
şi 30-50% în Ńările în curs de dezvoltare. Se vorbeşte astfel de o
1
"terŃiarizare" a ocupării forŃei de muncă şi a categoriilor profesionale ,
proces început cu mulŃi ani în urmă, dar continuat şi astăzi în ritmuri
dintre cele mai înalte. Într-un asemenea cadru evolutiv, se apreciază,
pe bună dreptate, că ponderea populaŃiei ocupate în sectorul terŃiar
dobândeşte valoarea unui "barometru" al dezvoltării unei societăŃi,
economiilor moderne fiindu-le specifică sporirea ponderii forŃei de
muncă ocupate în sfera serviciilor. În privinŃa Ńării noastre, nivelele de
27,5-32,0%, corespunzătoare anilor 1990 şi 1995, redau sugestiv,
după aprecierile specialiştilor, "nu numai decalajul referitor la
dezvoltarea economică, ci şi eforturile ce trebuie făcute pentru
2
apropierea de structurile celorlalte Ńări" .
Aprecierea dimensiunilor sectorului terŃiar impune
determinarea şi a altui indicator sugestiv, respectiv aportul acestora
la crearea produsului intern brut (ponderea serviciilor în PIB).
Normalizarea unui astfel de indicator în analizele economice
presupune acceptarea faptului că şi în sfera serviciilor se prestează o
muncă productivă, se crează şi/sau se adaugă valoare ce intră în
componenŃa indicatorilor macroeconomici. Ca urmare, în balanŃa
producerii, consumului şi acumulării PIB se poate evalua partea
realizată prin funcŃionarea serviciilor.
Din analiza datelor statistice rezultă concluzia după care, în
concordanŃă cu ponderea deŃinută în ocuparea forŃei de muncă,
1
Gadrey, J., L'économie des services, Éditions La Découverte, Paris, 1992, p.11-13.
2
Ioncică, M., Minciu, R., Stănciulescu, G., Economia serviciilor, Editura Uranus,
Bucureşti, 1997, p.48.
91
serviciile au un aport substanŃial la crearea PIB, între 65-75% în Ńările
dezvoltate, şi între 30-60% în Ńările în curs de dezvoltare. Totodată,
urmare a faptului că, pe măsura pătrunderii progresului tehnic, se
înregistrează o sporire a volumului serviciilor, concomitent cu
creşterea ponderii lor, în numeroase Ńări s-a produs deja o schimbare
a raportului între producŃia materială şi servicii în ce priveşte crearea
PIB; o atare situaŃie circumscrie, ca şi în cazul populaŃiei ocupate,
tendinŃa de "servicizare" a produsului naŃional, respectiv a ramurilor
1
economiei .
Măsura participării serviciilor la realizarea reproducŃiei
sociale evidenŃiază, pe de o parte, potenŃialul, structura şi caracterul
dezvoltării economiei; se reflectă astfel proporŃia în care creşterea
economică se bazează pe factorii intensivi (ridicarea nivelului
pregătirii profesionale, aplicarea descoperirilor ştiinŃei şi tehnicii,
perfecŃionarea managementului etc.). Pe de altă parte, această
pondere reliefează eficienŃa mai înaltă a activităŃilor derulate în
sectorul serviciilor, eficienŃă particularizată prin volumul relativ mai
mic al cheltuielilor materiale, prin faptul că rezultatele lor finale
înglobează o cantitate mai mare de muncă vie, de creativitate, de
inteligenŃă.
Pentru Ńara noastră, după informaŃiile statistice oficiale,
aportul terŃiarului la crearea PIB este relativ modest, de la cca.30% la
începutul anilor '80 la 39% în anul 1995. Totuşi, faptul îmbucurător
este prezenŃa unei tendinŃe pozitive, efect al recunoaşterii importanŃei
şi rolului serviciilor pentru progresul social general.
În sfârşit, evoluŃia globală a dimensiunilor sectorului terŃiar
poate fi exprimată şi prin mărimea fondurilor fixe - expresie a
dimensiunilor resurselor materiale antrenate, precum şi prin raportul
acestora cu cele din alte sectoare. În România, prin prisma acestui
indicator, statisticile arată că la sfârşitul anului 1995 valoarea
fondurilor fixe din sectorul terŃiar reprezenta 27% din totalul pe
economia naŃională, iar 42,3% din valoarea investiŃiilor anului 1995 a
revenit acestui sector.
Important de reŃinut este şi faptul că indicatorii prezentaŃi
anterior (ponderea populaŃiei ocupate, ponderea serviciilor în PIB şi
mărimea fondurilor fixe) ilustrează, în principal, latura cantitativă a
activităŃii desfăşurate în sectorul terŃiar, completarea imaginii privind
locul şi rolul acestuia necesitând examinarea diverselor aspecte
calitative legate de funcŃionalitatea serviciilor. Mai mult, având în
vedere faptul că activitatea din sfera serviciilor este de o mare
1
Idem, lucr. cit., p.50
92
complexitate, neputând fi cuprinsă în totalitatea sa în câŃiva indicatori
macroeconomici, analizele privind realitatea şi perspectivele acestora
se cer întregite cu indicatorii specifici ce pot reflecta conŃinutul
fiecărei ramuri componente.
În cazul turismului, ca parte integrantă a complexului
economic naŃional, inclusiv a sectorului serviciilor, oferta sa este
formată din elemente materiale (capital şi resurse ale naturii) şi forŃa
de muncă, deci factori de producŃie. Factorii de producŃie ai
turismului sunt practic incluşi în sectorul terŃiar al economiei, sectorul
de servicii.
ExistenŃa şi gradul de dezvoltare, precum şi structura
sectorului terŃiar vor reprezenta, deci, un alt determinant al ofertei
turistice.
ApartenenŃa turismului ca activitate economică la sectorul
terŃiar îl face dependent de volumul şi dinamica acestuia în diferitele
sisteme economice naŃionale; unele din componentele sectorului
terŃiar reprezintă chiar premise şi factori pentru dezvoltarea ofertei de
servicii turistice (de exemplu, serviciile de transport, serviciile
medicale etc.) care, deşi sunt destinate satisfacerii nevoilor
individuale ale membrilor societăŃii, contribuie şi la constituirea ofertei
turistice.
Oferta turistică, în calitatea sa de subsistem al sistemului
pieŃei, cuprinde prestaŃiile turistice sub forma unei succesiuni de
servicii cu caracter specific sau nespecific a căror prestare este
dependentă de materializarea prin consum a cererii turistice.
Caracterul foarte eterogen şi individualizat la nivelul consumatorului
fac imposibilă standardizarea serviciilor la nivelul întregii oferte
turistice. Totodată, posibilitatea de lărgire a gamei "sortimentale" a
serviciilor turistice se amplifică foarte mult odată cu diversificarea
motivaŃiei de consum şi cu posibilităŃile oferite de sectorul terŃiar. În
plus, nu trebuie să uităm că în turism, comparativ cu activităŃi ale
sectorului primar sau secundar, volumul forŃei de muncă, calitatea şi
calificarea sa se transmit prestaŃiei ca element al ofertei turistice, ca
urmare a faptului că sectorul terŃiar este mai puŃin receptiv la
consecinŃele revoluŃiei tehnico-ştiinŃifice.
ActivităŃile cuprinse în prestaŃia turistică sunt grupate de
specialişti în cinci categorii de servicii: serviciile de organizare şi
comercializare a ofertei turistice; servicii de transport; servicii de
cazare şi restaurare; servicii de producŃie şi distribuŃie a bunurilor de
consum turistic; servicii de agrement, tratament etc., deci cu caracter
neeconomic, legate de motivaŃia consumatorului-turist. Combinarea
acestor componente ale sistemului serviciilor turistice, în diferite
93
proporŃii, dă naştere la oferte turistice diferite, iar clasa calitativă a
fiecărui tip de serviciu imprimă ansamblului ofertei turistice un anumit
nivel calitativ.
3. Baza tehnico-materială. Un alt factor necesar, dar nu
suficient, alături de forŃa de muncă, pentru organizarea activităŃilor
cuprinse în oferta turistică este baza tehnico-materială. Echipamentul
turistic este tot atât de diversificat şi specializat ca şi serviciile
turistice. Fiecare tip de serviciu turistic rezultă din utilizarea unei
dotări specifice, corelaŃia dintre cele două elemente fiind atât de
natură cantitativă cât şi calitativă.
Turismul, ca ramură şi serviciile ce-l compun, imprimă în
mod obiectiv bazei sale materiale o serie de particularităŃi, respectiv:
a) corespondenŃa dintre baza tehnico-materială şi resursele naturale
turistice, atât pe plan calitativ-structural, cât şi pe plan cantitativ, ca
volum al dotărilor. De exemplu, construirea unei baze de tratament
balnear, care să asigure un număr optim de proceduri recuperatorii şi
profilactice, este condiŃionată absolut de existenŃa unor resurse de
ape termale;
b) adaptarea bazei tehnico-materiale unui anumit segment al cererii
turistice, prezumate sau cunoscute, particularitate indusă de una din
trăsăturile ofertei turistice, şi anume rigiditatea sa. De regulă,
racordarea bazei tehnico-materiale se face la cel mai apropiat
segment al cererii turistice, Ńinând seama de importanŃa distanŃei în
direcŃionarea cererii. InvestiŃiile pentru diversificarea, construirea şi
modernizarea echipamentului ofertei turistice vor fi deci funcŃie de
două variabile independente: resursa turistică naturală şi cererea
turistică;
c) raportul, în general, invers proporŃional între efortul investiŃional şi
calitatea atracŃiei turistice a resurselor naturale. Astfel, lipsa
resurselor naturale atractive poate fi suplinită prin cele mai ridicate
investiŃii de un anume profil în baza tehnico-materială (de exemplu,
staŃiunea Las Vegas construită în plin deşert). Dimpotrivă, abundenŃa
resurselor naturale originale şi atractive (de tipul Deltei Dunării, de
exemplu), necesită investiŃii specifice cu mult mai reduse pentru
echipamentul turistic, oferindu-se astfel posibilitatea redirecŃionării
sumelor disponibile pentru protecŃia mediului înconjurător al
regiunilor în discuŃie.
Structural baza tehnico-materială a turismului cuprinde: baza
cazării, baza restaurării, baza transportului, baza agrementului etc.
Componentele fiecăreia sunt redate la capitolele aferente categoriei
de servicii pe care trebuie să le asigure.
94
Termeni cheie: piaŃa turistică, capacitatea pieŃei turistice, potenŃialul
pieŃei turistice, volumul pieŃei turistice, cererea turistică, consumul
turistic, elasticitatea cererii turistice, oferta turistică, producŃia
turistică, valoarea turistică a teritoriului.
1. DefiniŃi piaŃa turistică şi enunŃaŃi particularităŃile acesteia.
2. Care este semnificaŃia principalelor concepte avute în vedere
pentru evaluarea cantitativă a pieŃei turistice?
3. Ce reprezintă cererea turistică şi prin ce trăsături se exprimă
specificul acesteia?
4. CaracterizaŃi determinanŃii cererii turistice. Ce semnificaŃie are
elasticitatea cererii în turism şi cum se calculează aceasta?
5. Ce reprezintă consumul turistic, ce particularităŃi îi sunt specifice
şi ce tipuri de consum turistic cunoaşteŃi?
6. Ce reprezintă oferta turistică? Dar producŃia turistică?
7. CaracterizaŃi factorii determinanŃi ai ofertei turistice.

1. Principalii factori determină nivelul şi structura ofertei turistice
sunt:
A. teritoriul;
B. sectorul terŃiar;
C. baza tehnico-materială;
D. ansamblul acestora.
2. Nivelul, dinamica şi structura cererii turistice pot fi modelate prin
următorii factori:
a. disponibilitatea de timp liber;
b. factorii economici şi sociali;
c. factorii demografici;
d. organizarea şi promovarea.
A (a,b,c); B (b,d); C (c,d); D (a,b,c,d)
3. Comparativ cu piaŃa bunurilor, în general, şi piaŃa serviciilor, în
particular, piaŃa turistică se particularizează prin:
a. finalitatea specifică;
b. caracter „peticit”;
c. multidimensionalitate;
d. risc mult mai accentuat.
A (a,b); B (c,d); C (a,b,c,d); D (b)
4. Raportul dintre cerere şi consumul turistic ia forma:
A. cerere = consum;
95
B. cerere = suma produselor turistice cumpărate;
C. cerere > consum;
D. cerere < consum.
5. Elementele structurale ale ofertei turistice pot fi grupate în două
categorii:
A. endogene şi exogene;
B. prezente şi viitoare;
C. cu plată şi gratuite;
D. de atracŃie (naturale şi antropice) şi funcŃionale (echipamente
şi servicii)
1. Cosmescu I., Economia Turismului, principii şi mecanisme,
pg.79-126.
96
SecŃiunea a II-a
Serviciile turistice
CAPITOLUL 5
TURISMUL - DOMENIU REPREZENTATIV AL SECTORULUI

TERłIAR
• definească conŃinutul prestaŃiei turistice;
• explice particularităŃile serviciului turistic;
• diferenŃieze, prin prisma mai multor criterii, categoriile de servicii
turistice;
• aprofundeze fiecare componentă a serviciilor turistice şi să
prefigureze tendinŃele diversificării şi creşterii calităŃii acestora, în
condiŃiile existenŃei unor mecanisme economice concurenŃiale.
Rezumat: Capitolul relevă conŃinutul şi particularităŃile
serviciilor turistice, intrând apoi în analiza structurii serviciilor de
profil.
5.1 ConŃinutul şi particularităŃile serviciilor turistice

În fapt, localizarea turismului în sfera terŃiarului rezultă din
însuşi conŃinutul activităŃii ce-l reprezintă, activitate care ia forma unei
suite de prestaŃii, cum ar fi: conceperea şi organizarea călătoriei,
transportul, cazarea, divertismentul etc., urmărind satisfacerea
nevoilor turistului pe durata deplasării sale. De aceea, produsul
turistic, drept componentă a ofertei turistice, este considerat a fi
rezultatul asocierilor, interdependenŃelor dintre resurse (patrimoniu)
şi servicii; resursele se vor concretiza în variatele produse turistice
numai prin intermediul prestărilor de servicii specifice. Această
realitate motivează importanŃa covârşitoare a serviciilor, a faptului că
în conturarea şi particularizarea produselor turistice centrul de
greutate cade pe activitatea de prestaŃii. În consecinŃă, experienŃa de
până acum reprezentând o dovadă de necontestat, existenŃa unui
patrimoniu turistic valoros nu înseamnă automat şi un turism
dezvoltat, că resursele de excepŃie rămân în afara circuitului
economic în absenŃa serviciilor care să le pună în valoare, să le facă
1
accesibile turiştilor . Totodată, sub un alt aspect al aceluiaşi mod de
1
Vezi Minciu R. ş.a., lucr. cit., p.86.
97
interpretare, Ńări cu potenŃial turistic relativ modest (Germania, Cehia,
Slovacia, Ungaria, Anglia ş.a., de exemplu) se pot considera ca
teritorii cu un înalt şi dinamic ritm de dezvoltare turistică ca urmare a
investiŃiilor în domeniul serviciilor şi calităŃii prestaŃiilor oferite.
Aprecierea turismului ca activitate de prestări de servicii
rezultă nu numai din conŃinutul acesteia, ci şi din particularităŃile
serviciului turistic, din elementele ce-i conturează un specific distinct
de alte prestaŃii aparŃinătoare sectorului terŃiar. Această poziŃie
aparte a domeniului turistic decurge din modul particular de realizare
a activităŃii, din natura muncii prestate în cadrul activităŃilor ce-l
compun. Unele dintre particularităŃile prestaŃiilor turistice sunt
comune tuturor componentelor terŃiarului, având doar concretizare
distinctă, altele sunt specifice doar turismului. Cele din a doua
categorie sunt determinate de conŃinutul ofertei şi cererii turistice, de
modul de realizare a întâlnirii lor, de condiŃiile în care au loc actele de
1
schimb între subiecŃii participanŃi la astfel de relaŃii .
Încercând să sintetizăm particularităŃile serviciilor
turistice, apreciem că acestea ar fi următoarele:
a. Mai întâi, se remarcă caracterul nematerial al prestaŃiei,
serviciul turistic existând în formă potenŃială şi concretizându-se
numai în contactul cu purtătorii motivaŃiilor turistice, deci prin
întâlnirea cererii cu oferta turistică.
b. Din caracterul nematerial al serviciului turistic rezultă o altă
trăsătură, respectiv nestocabilitatea prestaŃiilor din acest domeniu.
Produsul turistic, sub formă de prestaŃii în diversitatea lor, se
consumă pe măsura producerii sale. Aceasta datorită naturii sale
aproape intangibile, el neputând fi ambalat, stocat sau transportat.
Sub acest aspect, din punctul de vedere al ofertantului, nimic nu este
atât de perisabil ca o cameră de închiriat pentru o noapte sau
capacitatea de primire a unei săli de teatru, oferta acestora trebuie să
2
se vândă sau să se piardă . Urmarea faptului că serviciile turistice nu
pot fi stocate şi păstrate, în vederea unui consum viitor, înseamnă,
pe de o parte, unele avantaje în desfăşurarea activităŃii, ca urmare a
eliminării cheltuielilor şi neajunsurilor legate de distribuŃia fizică, iar pe
de altă parte, dificultăŃi, în principal în asigurarea echilibrului ofertă-
cerere şi realizarea efectivă a serviciilor. De aici consecinŃe negative
asupra gradului de utilizare a capacităŃilor producŃiei turistice (de
transport, cazare, alimentaŃie, tratament) şi a resurselor umane.
1
Vezi Nicolescu E., lucr. cit., p.235.
2
Vezi Blank Uel, The Community Tourism Industry Imperative, Venture Publishing,
Inc., State College, New York, 1989, p.15.
98
c. O altă particularitate a serviciilor turistice o reprezintă
coincidenŃa, în timp şi spaŃiu, a producŃiei şi consumului lor. Clientul
trebuie să fie prezent fizic pentru a consuma produsul turistic,
experienŃa - ca finalitate a activităŃii turistice - neputând fi ambalată şi
expediată. Această caracteristică a turismului transformă
comunitatea ofertantă într-o comunitate gazdă. În consecinŃă,
neîndeplinirea cerinŃei simultaneităŃii execuŃiei şi consumării
serviciilor, a prezenŃei în acelaşi loc a prestatorului şi beneficiarului,
poate avea efecte nefavorabile asupra volumului activităŃii turistice
cât şi asupra satisfacerii nevoii sociale; orice neconcordanŃă de loc
sau timp se soldează cu pierderi de ofertă şi/sau cu cereri
neacoperite.
d. Industria turistică, organizatoare de activităŃi şi prestatoare
de servicii, reprezintă un sistem complex de prestaŃii, nu doar o clasă
singulară a activităŃii umane, aşa cum apare în clasificările standard
ale afacerilor dezvoltate în economie la un moment dat. Mai degrabă,
industria turistică consistă, în proporŃii diferite, într-un mare număr de
tipuri de firme interdependente. Turismul îşi interferează această
caracteristică cu un număr mare de alte industrii ale economiei.
Aspectul negativ al acestei întrepătrunderi este faptul că practic pot fi
destui neexperimentaŃi implicaŃi în turism. Oricum, latura pozitivă a
complexităŃii acestui tip de prestaŃii face din turism un bastion şi un
generator de întreprinzători liberi.
e. Prin modul de desfăşurare, serviciile turistice sunt
inseparabile de persoana prestatorului, ele încetând să existe odată
cu întreruperea acŃiunii acestuia. Din această trăsătură decurg o
serie de particularităŃi în organizarea şi realizarea activităŃii turistice.
De pildă, comercializarea serviciilor necesită contactul nemijlocit între
producătorul-prestator şi consumator. Într-o atare situaŃie este
necesară o bună cunoaştere a nevoilor pieŃei şi o delimitare
riguroasă a sferelor de acŃiune, cunoscut fiind faptul că acelaşi
producător nu-şi poate oferi serviciile simultan pe mai multe pieŃe.
Sub un alt aspect, realizarea calitativ corespunzătoare a serviciului
turistic, fiind strâns legată de prezenŃa şi acŃiunea lucrătorului,
depinde de nivelul pregătirii acestuia, de seriozitatea şi modul în care
el îşi îndeplineşte sarcinile asumate. Drept urmare, una dintre
condiŃiile fundamentale ale realizării unor servicii de calitate este
ridicarea permanentă a nivelului competenŃei şi conştiinŃei
lucrătorului din turism.
f. DependenŃa obiectivă de persoana prestatorului, într-o
măsură mai accentuată decât în alte ramuri ale sectorului terŃiar, face
ca serviciile turistice să implice o pondere mai mare a cheltuielilor de
99
muncă vie. Drept urmare, penetrarea progresului tehnic se face mai
lent şi cu eforturi mai mari. Totuşi, în ultimul timp s-au înregistrat
unele succese pe linia informatizării operaŃiunilor de rezervare a
locurilor în mijloacele de transport sau spaŃiile de cazare, în alte
operaŃiuni derulate în incintele hoteliere, în evidenŃa cheltuielilor
turiştilor pe perioada sejurului. În paralel, în sectorul alimentaŃiei, se
petrece un proces de industrializare a producŃiei de preparate
culinare destinate oaspeŃilor turişti (catering). Şi totuşi, prestarea
serviciilor turistice rămâne un domeniu în care prezenŃa lucrătorului
continuă să fie foarte importantă, atât prin specificul activităŃilor, cât şi
datorită psihologiei clientului-turist.
g. În marea lor majoritate, serviciile turistice se
individualizează la nivelul grupului sau persoanei. Varietatea
motivaŃională a purtătorilor cererii turistice, ca şi comportamentul
diferit al clienŃilor faŃă de fiecare componentă a prestaŃiei, conduce
spre realizarea unor servicii adaptate specificului fiecărui individ. O
astfel de individualizare este mai accentuată în situaŃia turiştilor pe
cont propriu. În situaŃia formelor organizate ale turismului,
particularizarea se realizează la nivelul grupului. Individualizarea
prestaŃiilor din domeniu, ca o particularitate importantă alături de cele
menŃionate, nu exclude, însă, posibilitatea conturării unor
componente "standard" în raport cu care să se stabilească tipurile de
bază ale serviciilor turistice.
h. Desfăşurându-se în paralel cu evoluŃia cererii, serviciile
turistice, pe lângă dinamismul relativ înalt, se caracterizează printr-un
grad accentuat de sezonalitate. Ea exprimă starea de evoluŃie
caracterizată printr-o perioadă de vârf a activităŃii economice din
domeniul serviciilor turistice, cu consecinŃe socio-economice
deosebit de importante: un randament mai scăzut al capitalului,
şomaj temporar ş.a.
i. În strânsă legătură cu structura sa complexă, o altă
particularitate a serviciului turistic o reprezintă eterogenitatea sa,
respectiv participarea unui număr mare de prestatori la înfăptuirea
1
acestuia. De aceea, analiştii domeniului structurează principalele
activităŃi integrate ansamblului prestaŃiei turistice astfel:
- activităŃi organizatorice ale turismului;
- activităŃi economice implicate în transportul turiştilor;
- activităŃi economice implicate în serviciile de cazare şi cele
auxiliare acestora;
1
Vezi Hunziker W., Le tourism - caracteristique principales, Berna, 1972, p. 28;
Berbecaru I., op. cit., p. 11; Minciu R. şi colab., op. cit., p. 92-93.
100
- activităŃi economice implicate în serviciile de alimentaŃie şi cele
complementare acestora;
- activităŃi economice privind producerea şi comercializarea de
diferite bunuri pentru turişti;
- activităŃi economice şi neeconomice privind serviciile de
divertisment;
- activităŃi de cercetare ştiinŃifică şi de pregătire profesională din
domeniu.
Observăm deci, chiar şi numai din simpla enumerare a
acestor activităŃi, existenŃa în structura serviciului turistic atât a
elementelor specifice cât şi a unora nespecifice, locul şi rolul
fiecăruia şi, înainte de toate, rolul muncii de conducere şi organizare
pe baze ştiinŃifice în domeniul turismului. ImportanŃa activităŃii de
conducere, de administrare şi gestionare prin prisma principiilor
ştiinŃifice de raŃionalitate şi eficienŃă sporeşte pe măsură ce numărul
prestatorilor de servicii turistice este mai mare şi domeniile lor de
preocupare sunt mai variate.
j. În sfârşit, consumul serviciilor turistice se derulează într-o
succesiune riguroasă, determinată obiectiv de specificul prestaŃiei,
forma de turism, locul şi momentul acŃiunii etc. Prin prisma acestei
particularităŃi, specialiştii propun următoarea schemă generală de
derulare a principalelor prestaŃii turistice (Fig.5.1.):
Promovare
Informare
Contractarea
aranjamentului
Transport pe
ruta ducere RelaŃii publice
Cazare
S.auxiliare
AlimentaŃie
S.complementare
Agrement
Transport pe
ruta întoarcere
Fig.5.1. Schema derulării prestaŃiilor turistice

101
1. acŃiunile de promovare a ofertei turistice, înfăptuite de
agenŃii de specialitate, birouri de turism etc. prin contacte directe şi
prin mijlocirea materialelor publicitare;
2. contractarea aranjamentului, adică a minimului de servicii
solicitate şi definitivarea programului de desfăşurare a acŃiunii
turistice;
3. transportul şi, asociat lui, transferul turiştilor şi bagajelor la
obiectivul de cazare sau de la un mijloc de transport la altul, când
călătoria presupune utilizarea mai multor mijloace de transport,
precum şi diferite facilităŃi de care beneficiază turistul pe durata
transportului şi sejurului turistic;
4. odihna şi serviciile complementare acesteia oferite de
unităŃile de cazare;
5. alimentaŃia şi prestaŃiile auxiliare acesteia;
6. agrementul în diversitatea formelor sale;
7. transportul turiştilor pe ruta de întoarcere;
8. prezenŃa, pe parcursul tuturor acestor momente, activităŃii
de relaŃii publice pentru conturarea climatului propice desfăşurării
consumului turistic şi creşterii frecvenŃei revenirii turistului.
De reŃinut este faptul că respectarea succesiunii solicitării
prestaŃiilor nominalizate este specifică doar formelor organizate ale
turismului şi numai atunci când deplasarea se efectuează cu mijloace
de transport în comun. În cazul celorlalte forme, serviciile sunt
solicitate parŃial de la organizatori (pentru turismul semiorganizat)
şi/sau direct de la unităŃile prestatoare specializate.
Toate aceste caracteristici reprezintă elemente de
particularizare, de autonomizare a serviciilor turistice în ansamblul
sectorului terŃiar, cunoaşterea şi transpunerea lor în practica curentă
asigurând cadrul necesar desfăşurării unui turism de înalt nivel
calitativ.
5.2 Structura serviciilor turistice

Serviciul turistic se prezintă ca un ansamblu de activităŃi ce-şi
propun ca finalitate satisfacerea tuturor nevoilor turistului în perioada
1
în care se deplasează şi în legătură cu aceasta . O parte din
activităŃile ce dau conŃinut prestaŃiei turistice au drept scop
acoperirea unor necesităŃi cotidiene, obişnuite (hrană, odihnă etc.),
1
Vezi Dr. Oscar Snak, Economia industriei turistice, Editura Institutului EDEN,
Bucureşti, 1993, p. 83.
102
altele vizează specificul turismului şi respectiv formelor particulare de
manifestare a acestuia.
Prin specificul său, serviciul turistic trebuie să creeze
condiŃiile pentru refacerea capacităŃii de muncă, concomitent cu
petrecerea plăcută şi instructivă a timpului liber; totodată, el trebuie
astfel conceput încât, în urma derulării consumului turistic, oamenii
să dobândească un plus de cunoştinŃe, informaŃii, chiar deprinderi
noi. Numai în felul acesta prestaŃia turistică îşi conturează un conŃinut
concordant cu exigenŃele vieŃii moderne, cu cerinŃele consumului
contemporan, imprimă turismului rolul unui important mijloc în
dezvoltarea personalităŃii umane şi realizarea unei noi calităŃi a vieŃii.
În acelaşi timp, o altă cerinŃă a consumului turistic, la care serviciul
turistic, prin conŃinutul său, este solicitat să contribuie efectiv o
reprezintă diversificarea agrementului tradiŃional pentru sporirea
atractivităŃii manifestărilor turistice, prin conceperea unor vacanŃe
turistice cu posibilităŃi multiple de desfăşurare a unei odihne active:
sportive, culturale, artistice, stimularea unor pasiuni ("hoby") şi
respectiv deprinderea sau perfecŃionarea unor ocupaŃii secundare din
cele mai diverse domenii, ca de exemplu: cursuri de iniŃiere sau de
aprofundare, după caz, pentru diferite ramuri sportive (tenis, patinaj,
schi, gimnastică de întreŃinere etc.), pentru dansuri moderne, pentru
desen, pictură sau sculptură, pentru practicarea unor meserii
artizanale (cioplitul lemnului, olărit, croitorit etc.), cunoaşterea
specificului bucătăriilor locale, învăŃarea declamaticii teatrale sau a
mânuirii marionetelor într-un teatru de păpuşi, pentru învăŃarea unor
limbi străine ş.a. Odihna activă tinde, astfel, să devină o componentă
1
tot mai importantă a serviciului turistic , mai ales în condiŃiile în care
consumul turistic se transformă tot mai mult într-o formă specifică a
consumului de masă, permanent în centrul preocupărilor
managementului din acest sector.
De fapt, în practica turistică contemporană, şi cu atât mai
mult în viitor, între odihna activă propriu-zisă şi odihna pasivă nu mai
există delimitări precise. Chiar şi în cazul unor aranjamente deja
tradiŃionale, în care clientului turist i se asigură o gamă convenită de
servicii la locul de sejur, se înregistrează tot mai frecvent manifestări
spontane de cereri opŃionale de servicii pentru acele activităŃi de
agrement, divertisment sau destindere în timpul liber ("loisir", "leisure
time") care, prin atractivitate, diversitate, originalitate şi nivelul
calitativ al prestaŃiilor, întrunesc aprecieri pozitive din partea
consumatorilor. În felul acesta activitatea turistică înregistrează
1
Vezi Dr. Oscar Snak, lucr. cit., p. 69.
103
mutaŃii în structura clientelei, prin glisarea treptată a unui număr
considerabil de turişti din categoriile de clientelă cu comportamente
"pasive" în categoria turiştilor "condiŃionat activi" şi respectiv "activi".
A. InterdependenŃa dintre potenŃialul solicitărilor de
servicii într-o staŃiune (zonă) în care s-a decis turistul să-şi
petreacă timpul de vacanŃă şi categoriile comportamentale ale
clientelei turistice poate fi reflectată de următoarea clasificare:
a) servicii aferente unor preocupări pasive în timpul sejurului turistic -
cele care vizează timpul petrecut ca regulă generală în camerele
unităŃilor de cazare pentru somn, vizionarea programelor TV,
lectură, activităŃi cu caracter personal (igienă, toaletă) etc.;
b) servicii aferente unor preocupări condiŃionat pasive - cele care
privesc timpul afectat consumului de hrană (cele 3 mese pe zi),
cel petrecut în barul de zi, braseria sau clubul unităŃii, întâlnirii şi
discuŃiilor cu prietenii sau cunoştinŃele, timpul alocat procedurilor
de tratamente balneo-medicale etc.;
c) servicii aferente unor preocupări condiŃionat active - cele care
vizează timpul alocat vizionării de spectacole (cinema, teatru etc.)
sau manifestărilor sportive, timpul petrecut în localuri cu programe
distractive sau folclorice, în barurile de noapte, precum şi timpul
petrecut pentru plimbări şi exerciŃii de gimnastică în aer liber la
recomandarea sau şi cu supravegherea cadrelor de specialitate
(medicale şi/sau sportive);
d) servicii aferente unor preocupări active - cele care privesc timpul
afectat agrementului şi destinderii cu participare nemijlocită la
libera alegere, respectiv: plimbări, excursii, concursuri distractive
cu formele agreate de ramuri sportive, inclusiv timpul petrecut pe
plaje în staŃiunile de litoral.
Iată de ce, preocupările organizatorilor de turism şi ale
prestatorilor de servicii turistice de a amplifica oferta turistică cu
aranjamente de tipul vacanŃelor active se înscriu, în consecinŃă, în
procesul continuu de diversificare a ofertei turistice, prin lansarea
unor produse turistice cu un conŃinut nou, mult mai atractiv şi mai
complex în comparaŃie cu unele produse turistice tradiŃionale.
B. Dacă am aborda structura serviciilor turistice prin prisma
naturii şi ponderii deŃinute în ansamblul prestaŃiilor oferite,
aceasta ar include următoarele clase şi grupe:
1. Serviciile turistice specifice, cele a căror existenŃă şi
complexitate sunt determinate de esenŃa fenomenului turistic ca
atare. În cadrul acestei clase se autonomizează următoarele grupe:
a) servicii turistice de organizare şi pregătire a consumului turistic,
respectiv: cele de organizare a călătoriilor, publicitatea şi
104
informarea clientelei potenŃiale, elaborarea ghidurilor şi hărŃilor
turistice, conceperea programelor de călătorii pe diferitele
itinerare, rezervarea serviciilor pe itinerarele solicitate,
procurarea documentelor de călătorie, soluŃionarea promptă a
oricăror probleme ivite pe parcursul actului turistic etc.
b) servicii de bază, cele ce conturează activităŃile induse de
motivaŃiile fundamentale ale călătoriei, respectiv:
- transport (în cazul în care turiştii solicită agenŃiilor de voiaj să
le asigure asemenea servicii de transport pentru călătoria
intenŃionată, sau în cazul unor aranjamente pauşale de tipul
charter şi IT);
- cazare, asigurându-se condiŃiile pentru înnoptarea turiştilor în
diversele forme de cazare la nivelul de confort solicitat,
inclusiv serviciile auxiliare prestate în unităŃile de cazare;
- alimentaŃie (serviciile prestate de unităŃile de alimentaŃie cu
sau fără specific: restaurante, braserii, cofetării, snak-baruri
etc.);
- tratament ori alt interes al deciziei de a călători: vânătoarea,
practicarea sporturilor de apă (înotul, schiul nautic,
yachtingul etc.) şi a celor de zăpadă (schiul, săniuşul,
snowboardul etc.) hipismul ş.a.;
1
c) servicii complementare ori suplimentare , cele care sprijină
prestaŃiile de bază sau care amplifică sfera serviciilor turistice,
între care putem nominaliza: informaŃii, manifestări cultural-
artistice, divertisment sportiv, excursii, închirieri de obiecte şi
altele.
2. Servicii turistice nespecifice, respectiv serviciile cu o
dispersie generală în calitatea lor de ofertă, oferite populaŃiei de către
unităŃile prestatoare de servicii, de care pot beneficia, în diferite
împrejurări, şi turiştii. În cadrul acestei clase distingem următoarele
grupe: servicii de transport în comun, servicii de telecomunicaŃii,
servicii de reparaŃii şi întreŃinere, servicii de gospodărie comunală şi
1
Bibliografia din domeniu întrebuinŃează ambii termeni, de cele mai multe ori
acoperind acelaşi conŃinut. De fapt, pot fi considerate servicii complementare cele
care se asociază unor servicii de bază, neputându-se derula în afara acestora
(diversele informaŃii, închirierile de autoturisme sau alte obiecte de uz personal şi
sportiv, serviciile pentru turismul de congrese sau alte întruniri etc.) şi servicii
suplimentare cele care contribuie la lărgirea, la dezvoltarea prestaŃiei propriu-zise
(rezervări, excursii etc.). Delimitarea între cele două categorii
(complementar/suplimentar) nu este absolută (unul şi acelaşi serviciu putându-se
interpreta în ambele sensuri).
105
locativă, servicii de igienă fizică şi înfrumuseŃare (cosmetică, coafură,
frizerie, gimnastică de întreŃinere, saună etc.), alte servicii.
Schematizând grupele şi clasele serviciilor turistice şi celor
asociate acestora, tabloul structural s-ar prezenta ca în Fig.5.2.:
Serviciile turistice
Specifice Nespecifice
S.de organizare S.de bază S.complementare •S.de transport în comun

şi pregătire a
consumului •Transport •Informare •S.de telecomunicaŃii
turistic
•Cazare •Intermediere •S.de reparaŃii-întreŃinere
•AlimentaŃie •Sportive •S.de gospodărie

comunală şi locativă
•Tratament •Recreative
•S.de igienă şi între-
•Cultural-artistice Ńinere fizică
•Cu caracter special •Alte servicii
•Diverse
Fig.5.2. Model de structurare a serviciilor turistice după natura şi

ponderea componentelor în ansamblul prestaŃiilor oferite
Deşi această modalitate de structurare a serviciilor turistice,

în cadrul căreia pondera principală revine serviciilor de bază şi celor
complementare, este utilizată prioritar în analizele efectuate de
1
profesioniştii în materie, necesită anumite nuanŃări , privitoare la
faptul că, în funcŃie de anumite condiŃii speciale, de specificul
formelor de turism practicate etc., diferitele servicii de bază se
transformă în servicii complementare şi invers, unele servicii
complementare, în măsura în care ele răspund în mod direct
motivaŃiei de bază a călătoriilor, se identifică tot mai mult cu serviciile
de bază. De exemplu, serviciile de transport, în accepŃiunea clasică,
sunt încadrate în grupa serviciilor de bază. În cazul turiştilor
automobilişti însă, întrucât deplasarea se înfăptuieşte cu mijloace de
transport proprii, prestarea lor nu mai este inclusă în aranjamentele
perfectate. Sau, tot în cazul turismului automobilistic, pentru turiştii
1
Vezi Snak O., lucr.cit., p.85.
106
care se deplasează cu rulota proprie sau închiriată (caravaning),
aranjamentele pentru cazare devin fără importanŃă sau inutile, aceste
prestaŃii de bază fiind restrânse la solicitarea unor spaŃii de cazare în
locurile rezervate din popasurile turistice sau în parcajele special
amenajate. Asemănător, pentru turiştii care acceptă anumite
destinaŃii sau aranjamente, atraşi de oferta de posibilităŃi pentru
odihnă activă, agrementul devine o componentă de bază a
prestaŃiilor turistice.
În consecinŃă, unele servicii complementare tind şi ele să se
transforme în servicii turistice de bază, procesul evolutiv ducând în
mod inerent la înglobarea lor treptată în categoria cererii ferme de
servicii.
Concomitent, o parte din serviciile de alimentaŃie, care în
trecut constituiau o componentă esenŃială a serviciilor de bază, se
pot transforma şi ele în servicii complementare, ca de exemplu, în
cazul aranjamentelor care includ numai micul dejun sau
demipensiunea.
C. După o altă clasificare, serviciile turistice sunt delimitate
din punctul de vedere al ariei de localizare a prestaŃiei lor în:
a) servicii solicitate, şi parŃial consumate, în reŃeaua organizatorilor
sau unităŃilor de turism, cum ar fi: serviciile de informare, cele de
intermediere şi rezervări prealabile, de închiriere etc.;
b) servicii solicitate direct în reŃeaua unităŃilor prestatoare de servicii,
cum ar fi: serviciile de ospitalitate (cazare şi alimentaŃie), cele de
transport etc.
D. O altă grupare a serviciilor turistice - în viziunea
profesorului şi prestigiosului cercetător al domeniului, dr. Oskar Snak
- priveşte prestaŃiile de servicii turistice din punctul de vedere al
gradului de urgenŃă al manifestării necesităŃilor pentru aceste
servicii. Sub acest aspect, tabloul structural s-ar prezenta astfel:
a) servicii turistice generate de necesităŃi relativ puŃin urgente, a
căror satisfacere poate fi amânată în timp. Astfel de necesităŃi
pot fi substituite cu alte forme de petrecere a timpului liber,
precum şi cu alte necesităŃi mai urgente (pentru alte genuri de
servicii, pentru mărfuri substanŃiale etc.);
b) servicii turistice generate de necesităŃi urgente, care nu oferă
alternative de amânare a satisfacerii lor, cum ar fi cele:
- dictate de limitele impuse de timpul în care pot fi efectuate
concediile şi vacanŃele;
- dictate de perioadele limitate de timp în care pot fi practicate
anumite forme de turism, care provoacă o sezonalitate acută a
mişcării turistice în anumite perioade ale unui an calendaristic
107
(de exemplu: vacanŃele estivale pe litoral, vacanŃele în
staŃiunile de sporturi de iarnă etc.);
- dictate de datele calendaristice precise ale unor manifestări
turistice (festivaluri, congrese, competiŃii sportive, sărbători
religioase - Paşte, Crăciun etc.);
- dictate de motive de îngrijorare privind starea sănătăŃii (de
exemplu, maladii care necesită tratamente balneo-medicale).
Prin comparaŃie cu cererea de mărfuri a populaŃiei, realitatea
confirmă faptul că cererea de servicii turistice este mai puŃin
stringentă şi, din punctul de vedere al ordinei de urgenŃă, necesităŃile
de recreere se situează - ca regulă generală - în urma satisfacerii
necesităŃilor pentru alimentaŃie, îmbrăcăminte, mărfuri de folosinŃă
îndelungată, locuinŃe etc. Totuşi, şi aici se remarcă un proces
evolutiv constant, deoarece, în pas cu dezvoltarea oricărei economii
naŃionale şi creşterea nivelului de trai al populaŃiei, aceste necesităŃi
de servicii turistice tind să se transforme treptat în necesităŃi
indispensabile pentru populaŃie.
De aici rezultă concluzia că, pe de o parte, o pondere
însemnată a deplasărilor în scopuri turistice şi deci şi a necesităŃilor
pentru serviciile legate de consumul turistic nu comportă o urgenŃă
determinată, putând fi uşor ierarhizate în funcŃie de satisfacerea altor
necesităŃi considerate mai urgente; cu cât gradul lor de urgenŃă este
mai redus, cu atât satisfacerea cererii de servicii turistice poate fi
amânată mai uşor, uneori chiar de la un an la altul, respectiv
substituită cu satisfacerea altor necesităŃi. În schimb, pe de altă
parte, anumite forme de turism (de exemplu turismul de congrese, de
afaceri, tratamente balneo-medicale etc.) sunt generate de necesităŃi
cu un grad sporit de urgenŃă, călătoriile respective în scopuri turistice
trebuind să fie întreprinse în limitele unor termene apriori stabilite sau
previzibile. În majoritatea cazurilor, asemenea necesităŃi de servicii
turistice nu pot fi substituite (de exemplu, curele balneo-medicale) şi
nici amânate pentru o altă perioadă mai convenabilă (de exemplu:
participarea la congrese, simpozioane, festivaluri, târguri, stagii de
perfecŃionare a pregătirii profesionale în Ńară şi în străinătate etc.),
deoarece asemenea manifestări se desfăşoară în perioade dinainte
programate.
E. O altă clasificare a serviciilor turistice structurează
ansamblul acestora funcŃie de momentul în care se manifestă
cererea şi respectiv de momentul în care se realizează
comercializarea lor. După acest criteriu se disting:
a) servicii turistice ferme, generate de cererea manifestată anterior
călătoriei turistice. Această componentă vizează cererea
108
manifestată în localitatea de reşedinŃă a turistului, în momentul
perfectării unui aranjament turistic oferit de agenŃiile de voiaj,
prestarea lor (şi, în consecinŃă, consumul turistic propriu-zis)
urmând să fie decalată în timp şi spaŃiu la termenele, în locul
(staŃiunea, Ńara etc.) şi în condiŃiile convenite (condiŃii acceptate
"apriori" de turişti). Produsul turistic comercializat în asemenea
condiŃii cuprinde un ansamblu (pachet) de servicii de bază
(transportul pe ruta dus-întors şi sejurul turistic) şi o serie de
servicii inerente organizării călătoriei la destinaŃia preferată şi a
sejurului propriu-zis (de exemplu: serviciile de transfer până la
obiectivele de cazare, excursiile şi programele cultural-artistice,
sportive etc., serviciile ghizilor interpreŃi şi altele). În plus, cum
am subliniat anterior, anumite forme de turism comportă
includerea în oferta de aranjamente organizate şi a unor servicii
cu caracter special (tratamente balneo-medicale şi geriatrice,
închirieri de autoturisme, organizarea acŃiunilor sportive de
vânătoare sau pescuit etc.);
b) servicii turistice spontane, generate de cererea conturată în
momentul în care turistul, ajuns la destinaŃia călătoriei sale,
intră în contact cu oferta de servicii ale organizatorilor şi
prestatorilor de servicii din spaŃiile vizitate (stagiuni, localităŃi,
circuite itinerante etc.). Cererea spontană de servicii turistice,
respectiv consumul aferent acestei subdiviziuni, creşte în
intensitate mai ales în cazul formelor de turism itinerant (cel
automobilistic, de exemplu), unde solicitările de servicii sunt
manifestate în etape, în funcŃie de momentele intermediare de
pe traseele parcurse. De fapt, şi în cazul aranjamentelor
speciale de tipul "Package-Tour" cererea pentru anumite servicii
de bază este manifestată anticipat, dar satisfacerea ei implică
diversificarea ofertei venite în întâmpinarea cererii spontane
provocate pe traseele turistice preferate.
Dacă cererea pentru servicii turistice ferme, conturată şi
manifestată anticipat, este o caracteristică esenŃială a formelor
organizate de turism, şi într-o anumită măsură şi a formelor de turism
semiorganizat, cererea spontană pentru servicii turistice este
caracteristică formelor de turism neorganizat (turismul pe cont-
propriu), unde turiştii solicită pe loc serviciile necesare, fie direct de la
prestatori (hotelieri, restauratori etc.), fie de la organizatorii locali de
turism, care mijlocesc asemenea servicii.
Demn de reŃinut este şi faptul că, manifestări ale cererii
pentru servicii turistice spontane se înregistrează în diferite proporŃii
şi în cazul turismului organizat şi semiorganizat. Intrând în contact cu
109
posibilităŃile de agrement şi de distracŃie oferite la destinaŃie de
ofertanŃi, care nu sunt componente ale aranjamentelor perfectate,
turiştii solicită tot mai frecvent asemenea servicii în funcŃie de
posibilităŃile financiare, de durata sejurului, de timpul lor liber, de
preferinŃele individuale etc.
S-ar cere remarcată şi reŃinută realitatea după care în
practica turistică internaŃională, în concepŃia organizatorilor de
călătorii turistice, aranjamentele oferite la preŃurile competitive includ,
de regulă, serviciile minimale, urmărindu-se realizarea unor încasări
sporite pe zi/turist tocmai din serviciile neincluse în aranjamentele
comercializate, oferite turiştilor dornici de destindere şi agrement şi
care, în general, sunt dispuşi să cheltuiască sume importante pentru
satisfacerea unor asemenea necesităŃi de odihnă activă în perioadele
de concediu.
De aceea, pentru a oferi turiştilor potenŃiali posibilitatea de a
cunoaşte structura serviciilor componente ale prestaŃiilor turistice,
atât ferme cât şi spontane, şi pentru a le crea o imagine cât mai
convingătoare cu privire la destinaŃiile şi la produsele turistice
comercializate, ofertanŃii de servicii trebuie să asigure o informare
complexă şi multidirecŃională a clientelei asupra gamei şi structurii
din localităŃile (staŃiunile) primitoare. Se justifică astfel, prin prisma
perspectivelor de dezvoltare a cererii populaŃiei pentru odihnă activă,
creşterea considerabilă a preocupărilor organizatorilor de turism
pentru popularizarea ofertelor lor de servicii menite să creeze condiŃii
cât mai adecvate de agrement în paralel cu preocupările
individualizate ale turiştilor. De fapt, cum am mai subliniat, devine o
caracteristică a turismului contemporan glisarea serviciilor legate de
odihna activă a turiştilor în structurile de bază, deci în componentele
primare ale unor noi produse turistice, al căror profil este conturat
tocmai prin aceste componente.
Concluzionând, importanŃa acestei clasificări în
fundamentarea managementului strategic al agenŃiilor de voiaj, într-o
etapă dată, pentru activităŃile de organizare şi pregătire a consumului
turistic, cât şi pentru orientarea şi organizarea acŃiunilor de publicitate
turistică este atât de evidentă, încât nu mai necesită argumentări
suplimentare.
F. Una dintre clasificările mai puŃin cunoscute, dar de o
actualitate deosebită, grupează serviciile în funcŃie de modalităŃile
de plată sau relaŃiile financiare angajate între prestatori şi
beneficiari, astfel:
a) servicii turistice marfare (cu plată), cuprinzând majoritatea
serviciilor, achitarea contravalorii prestaŃiilor înfăptuindu-se
110
anterior consumului, simultan sau posterior. În cazul lor,
succesul organizatorilor şi prestatorilor este dependent de
modalităŃile de achitare a tarifelor percepute. CondiŃiile specifice
activităŃii turistice imprimă obiectiv existenŃa unor decalaje în
timp şi spaŃiu între cererea turistică fermă, care în cadrul
turismului organizat comportă achitarea - integral sau parŃial - a
tarifelor percepute pentru aranjamentele perfectate şi consumul
turistic propriu-zis, prevăzut a se realiza ulterior, la destinaŃia
convenită; în cazul serviciilor turistice spontane acest decalaj
este, prin esenŃă, eliminat sau mult diminuat. Se mai poate
reŃine şi faptul că anumite servicii sunt oferite aparent gratuit, în
vederea sporirii gradului de atractivitate a unor obiective turistice
1
şi pentru stimularea consumului turistic .
b) servicii turistice nonmarfare (gratuite) sau sub forma unor facilităŃi,
costul lor fiind suportat din cheltuielile generate ale
organizatorilor de turism (servicii de publicitate, de intermediere
etc.).
În majoritatea cazurilor, serviciile gratuite, precum şi reducerile de
tarife sunt oferite de organizatorii de turism şi de prestatori ca facilităŃi
în scopuri promoŃionale şi pentru cointeresarea turiştilor potenŃiali de
a solicita anumite prestaŃii, îndeosebi în perioadele cu o intensitate
mai scăzută a cererii (extrasezon). Între multe situaŃii de acest fel, cu
titlu exemplificativ pot fi reŃinute următoarele facilităŃi:
- transferuri gratuite până la aeroport pentru călătorii care folosesc
liniile regulate ale unor companii de transport aeriene;
- transferuri gratuite hotel-aeroport (sau port) pentru turiştii pe
cont propriu care au petrecut un sejur în obiectivul respectiv de
cazare;
- abonamente gratuite de transport montan pe cablu pentru turiştii
care-şi perfectează aranjamentele pentru vacanŃele de iarnă
prin anumite agenŃii de voiaj;
- gratuităŃi sau facilităŃi pentru copii, de exemplu scutirea de taxe
de viză pentru copiii până la vârsta de 14 ani, cazarea gratuită
a copiilor turiştilor familişti etc., cu scopul de a facilita accesul
familiilor cu copii mici la petrecerea vacanŃelor în staŃiunile de
pe litoral, din zonele montane etc.;
1
Cu titlu exemplificativ, literatura din domeniu reŃine sistemul de consumaŃie
nelimitată în schimbul unui tarif global pentru o masă, consumul de băuturi,
stimulat prin feluritele mâncăruri, fiind taxat separat. Practica demonstrează însă
că, în afara unor cazuri cu totul excepŃionale, costul consumului mediu se
situează sub limita baremului stabilit de aşa zisa "consumaŃie nelimitată".
111
- oferirea unor "cecuri de ospitalitate" care permit obŃinerea unor
reduceri la tarifele de cazare şi serviciile de masă în unităŃile
prestatoare cu care agenŃiile de turism au încheiat acorduri
speciale în acest scop;
- oferirea unui sejur suplimentar gratuit pentru turiştii care acceptă
aranjamente de vacanŃă în perioadele de extrasezon (de
exemplu, formula "a treia săptămână gratuită pentru
aranjamentele de 14 zile");
- cursuri gratuite pentru practicarea unor discipline sportive (înot,
patinaj, schi etc.) pentru copiii familiilor care au perfectat
aranjamentele prin agenŃiile de voiaj specializate pentru
asemenea activităŃi
- acordarea de reduceri la preŃurile de vânzare ale unor mărfuri
cumpărate de către turişti cu plata în valută (formula "Discount
10%).
Termeni cheie: servicii turistice, servicii specifice, servicii

nespecifice, servicii de bază, servicii complementare, servicii ferme,
servicii spontane, servicii marfă, servicii nonmarfă.
1. Ce semnificaŃie atribuiŃi unei prestaŃii din domeniul turismului?
2. Care sunt particularităŃile serviciilor turistice?
3. Cum puteŃi structura serviciile turistice? DezbateŃi fiecare
categorie în parte.

1. În ansamblul serviciilor turistice complementare (suplimentare)
pot fi incluse:
A. cazare şi transport;
B. telecomunicaŃii şi gospodărire comunală;
C. inferomare şi intermediere;
D. organizare şi pregătire a consumului turistic.
2. Printre particularităŃile serviciilor turistice pot fi reŃinute:
a. nestocabilitatea prestaŃiilor;
b. inseparabilitatea de persoana prestatorului;
c. caracterul nematerial al prestaŃiei;
d. prezentarea lor pentru cele mai favorabile perioade de
comercializare.
A (a,b,c) B (b,c); C (a,b,c,d); D (a,d)
112
3. Din punctul de vedere al naturii şi ponderii deŃinute în ansamblul
prestaŃiilor oferite, serviciile turistice se grupează în:
A. servicii turistice specifice şi nespecifice;
B. servicii de organizare şi pregătire a consumului turistic;
C. servicii de organizare şi pregătire a consumului turistic;
D. servicii de transport şi de telecomunicaŃii.
4. În funcŃie de relaŃiile financiare angajate între prestatori şi
beneficiari, serviciile turistice pot fi:
a. servicii turistice marfare (cu plată);
b. servicii turistice ferme;
c. servicii turistice nonmarfare (gratuite);
d. servicii turistice spontane.
A (a,b); B (a,c); C (a,b,c,d); D (b,d)
5. Serviciile turistice nespecifice pot fi:
a. serviciile de transport turistic;
b. serviciile de transport în comun;
c. serviciile de gospodărire comunală şi locativă;
d. serviciile de tratament.
A (a,b,c,d); B (c,d); C (b,c); D (a,b)
1. Cosmescu I., Economia turismului, serviciile turistice, Editura
UniversităŃii „Lucian Blaga”, Sibiu, 1998, pg.3-31.
113
CAPITOLUL 6
SERVICIILE DE TRANSPORT TURISTIC

• explice poziŃia de premisă obiectivă a transportului în circulaŃia
turistică;
• discute tipurile de transport utilizate în turism;
• facă diferenŃa între rolul şi importanŃa fiecărei forme de transport,
funcŃie de destinaŃiile turistice şi de nivelul turismului pentru
fiecare Ńară în parte.
Rezumat: Ca serviciu de bază, transportul turistic fiinŃează în
mai multe forme abordate diferenŃiat în acest capitol.
6.1. Transportul - premisă obiectivă a circulaŃiei turistice

Aşa cum am mai precizat, circulaŃia turistică presupune
deplasarea persoanelor (individual sau în grup) spre locurile de
destinaŃie a călătoriilor. În consecinŃă, fluxurile turistice implică
derularea unui trafic turistic complex, atât în plan naŃional cât şi
internaŃional. La derularea acestui trafic îşi aduce contribuŃia o gamă
variată de mijloace de transport: terestre, aeriene şi navale, cărora le
corespund tot atâtea forme de transport turistic. PerfecŃionarea în
decursul timpului a mijloacelor de transport a stimulat în mod direct
turismul, extinderea sa în spaŃiu şi chiar apariŃia unor noi forme de
turism. Nu de puŃine ori, deplasarea călătorilor necesită folosirea
combinată a mai multor mijloace de transport, în funcŃie de distanŃa
până la locul de destinaŃie, de caracteristicile itinerariilor pentru care
se optează, de starea căilor de comunicaŃie, de intensitatea şi
sezonalitatea circulaŃiei turistice şi competitivitatea tarifelor
1
practicate .
În paralel cu îmbunătăŃirile din transport, au existat
îmbunătăŃiri în educaŃie, reducerea timpului de lucru, creşterea
salariilor, securitatea transportului. Corespunzător, s-au îmbunătăŃit
comunicaŃiile. Ca urmare, putem afla imediat ce este disponibil în
experienŃele turistice, prin reclame, şi putem face rezervări cu
1
Vezi Posteinicu Gr., Introducere în teoria şi practica turismului, Editura Dacia, Cluj-
Napoca, 1997, p.85 şi urm.
114
uşurinŃă. Toate îmbunătăŃirile concură la facilitarea prezenŃei noastre
ca turişti în locuri care, odată, erau accesibile doar unora dintre noi.
Niciodată, ca în zilele noastre, oamenii-turişti n-au dispus de
atâtea alternative de servicii de transport, pentru a ajunge la o
destinaŃie preferată. În general, decizia depinde de trei factori-cauză
fundamentali:
• distanŃa călătoriei;
• numărul de persoane din grup;
• disponibilităŃile băneşti;
În influenŃarea deciziei de alegere a modului de transport, pe o
treaptă majoritar secundară, acestora li se mai pot adăuga
următoarele:
• disponibilitatea, frecvenŃa şi flexibilitatea fiecărui tip de
transport;
• timpul necesar călătoriei spre o destinaŃie, folosind tipuri
diverse de transport;
• confortul sau luxul unui tip, faŃă de altul;
• serviciile terestre sau facilităŃile terminale, disponibile pentru
fiecare tip în parte;
• statutul sau prestigiul cerut.
Între tipurile de transport şi formele de turism există o
strânsă interdependenŃă. În general, prin prisma articulării acestor
două componente, turismul poate fi categorisit ca destinaŃie sau
1
tranzit .
Turismul destinaŃiilor (de sejur) se referă la călătorii care îşi
planifică să ajungă la o destinaŃie, direct de acasă, să rămână câteva
zile sau săptămâni, şi apoi să se întoarcă direct acasă. Amplasările
acestui tip de turism sunt cunoscute ca "staŃiuni balneare turistice",
mai ales în legătură cu traficul turistic din timpul vacanŃelor. De
exemplu, ne gândim la Hawaii americani, Riviera franceză, Litoralul
românesc, sau Alpii elveŃieni. Astfel de zone-staŃiuni trebuie să fie în
stare a atrage şi reŃine turiştii, mai mult de o zi.
Dar, un asemenea loc poate fi destinaŃie fără a fi staŃiune.
De exemplu, cele mai multe oraşe mari sunt, totodată, centre
comerciale, iar călătorii în scop de afaceri sunt foarte frecvenŃi în
incinta lor, deşi nu clasifică destinaŃiile lor drept staŃiune de vacanŃă.
Mai mult, numeroşi călători combină munca cu recreerea
într-o staŃiune. În consecinŃă, multe destinaŃii răspund atât ca locuri
1
Vezi Coltman M.M., lucr. cit., p.39.
115
pentru convenŃii de afaceri, cât şi ca locuri pentru călătorii aflaŃi în
vacanŃe.
Persoanele care călătoresc spre diferitele destinaŃii apelează
cel mai mult la resursele locale, precum hoteluri, restaurante, puncte
de atracŃie. Frecvent, aceşti turişti folosesc avionul, tind să meargă
cât mai departe de casă. Oamenii de afaceri depind, de asemenea,
de avioane, pentru că reducerea timpului de călătorie este importantă
pentru motivaŃia lor. Oricum, călătorii cu venituri mai modeste,
folosesc trenul, autocarul sau autoturismul, şi reprezintă un segment
important al fluxurilor turistice naŃionale şi internaŃionale.
Turismul de tranzit (itinerant) este principalul tip de turism
practicat de călătorii cu autoturisme, autobuze sau trenuri. De-a
lungul traseului, cerinŃa cea mai mare a acestora este orientată spre
serviciile hotelurilor, restaurantelor, campingurilor, parcărilor şi
locurilor de agrement. Aceşti călători au posibilitatea admirării
peisajului sau, dacă se află în propriile mijloace de transport, pot
chiar să se abată de la traseu pentru a vizita puncte de atracŃie
istorice, culturale, arhitecturale, naturale şi comerciale. Aşa se şi
explică de ce, pe rutele majore de tranzit, multe puncte comerciale
au fost amplasate intenŃionat lângă locurile convenabile de oprire.
Timpul, pentru călătoriile în tranzit, nu este atât de important,
cum este pentru cei aflaŃi în vacanŃă, nerăbdători să ajungă la
destinaŃii cât mai curând posibil, sau pentru oamenii de afaceri care,
adesea, trebuie să ajungă cât mai repede posibil la locul de întrunire.
6.2. Forme ale transportului turistic
6.2.1. Transportul rutier

Serviciile rutiere de transport se realizează cu ajutorul
autocarelor, microbuzelor şi autoturismelor, lui revenindu-i primul loc
în derularea traficului turistic. Autocarele şi microbuzele sunt folosite
în cadrul formelor organizate de turism, pentru serviciile de transport
colectiv şi sunt administrate de organizatorii de turism. Autoturismele
întrebuinŃate în deplasările turistice sunt, de regulă, proprietatea
turiştilor; ele pot aparŃine şi unor întreprinderi specializate sau agenŃii
de turism, utilizarea lor realizându-se prin sistemul închirierilor (cu
sau fără şofer).
PoziŃia impresionantă a automobilului în transportul Americii
de Nord este potenŃată şi de faptul că acest tip de călătorie a fost
cauza majoră a declinului transporturilor feroviare de pasageri. Acest
116
fenomen se accentuează după cel de-al doilea război mondial, odată
cu opŃiunea masivă în favoarea traficului rutier. Statisticile sunt
sugestive în acest sens: 80-85% din totalul excursiilor făcute pe
acest continent sunt mijlocite de automobil, iar 75% din totalul
1
transporturilor turistice revin tot acestuia . EvoluŃiile sunt întrucâtva
asemănătoare şi Europei, unde deplasarea în circulaŃia turistică
internaŃională se face în proporŃie de peste 70% cu mijloace rutiere,
2
în special cu automobilul , cu valori diferite de la Ńară la Ńară, în
funcŃie de condiŃiile geografice şi nivelul de dezvoltare a reŃelelor şi
mijloacelor de transport. De exemplu, în călătoriile internaŃionale ale
turiştilor din Germania autoturismul deŃine 42%, ale celor din Italia
3
78%, din Spania 60%, din Anglia doar 15% etc.
Orientări asemănătoare s-au înregistrat şi în Ńara noastră,
atât pentru turismul intern cât şi pentru cel internaŃional. În traficul
intern, ponderea transportului rutier este de cca. 70%, cu tendinŃă de
creştere, o contribuŃie importantă revenind sporirii gradului de
motorizare a populaŃiei. De asemenea, în circulaŃia turistică
internaŃională a României, transporturile rutiere au evoluat rapid,
ajungând la cca. 50% din total.
De remarcat este şi faptul că expansiunea transportului rutier
s-a datorat şi dezvoltării unei infrastructuri complementare
reprezentate de autostrăzi şi drumuri modernizate, staŃii de
alimentare cu combustibili şi de reparaŃii în caz de urgenŃă. O reŃea
bună de drumuri este premisa unor economii băneşti, pe când una
de proastă calitate costă automobiliştii (şi alŃi utilizatori) mai mulŃi
bani pentru carburant şi întreŃinerea autovehiculelor. Mai mult,
interesul pentru existenŃa şi întreŃinerea corespunzătoare a şoselelor
de rulare în interes turistic se răsfrânge şi asupra instituŃiilor turistice,
deoarece o reŃea a infrastructurii rutiere de slabă calitate
descurajează potenŃialii turişti şi îi preocupă în căutarea unor rute
alternative şi chiar a unor metode alternative de călătorie.
Noile şosele internaŃionale ocolesc oraşele pentru un trafic
mai rapid, timpul economisit fiind în avantajul călătorilor cu
automobilul pe distanŃe lungi, reduc congestionările de trafic, extind
câmpul afacerilor de-a lungul acestora prin serviciile de cazare şi
alimentaŃie, prin atracŃiile de tor felul.
Deşi, în ceea ce priveşte rapiditatea şi confortul deplasării,
mijloacele auto sunt puternic concurate de cele aeriene şi feroviare,
1
Vezi Lundberg E.Donald, Tourism Economics, John Wiley & Sons, 1995, p.17
2
Vezi PY P., Le tourisme, un phénoméne économique. La documentation française,
Paris, 1986, p.89.
3
Vezi Halloway J.C., The Business of Tourism, Pitman, 1989, p.49
117
opŃiunea masivă a turiştilor pentru transportul rutier este motivată de
avantajele pe care acesta, şi în special autoturismul, le oferă,
respectiv:
• autonomia în alegerea rutelor pe care turiştii vor călători în
circuitele lor itinerante sau spre destinaŃiile de vacanŃă
pentru care au optat;
• o disponibilitate mult mai mare a mijlocului de transport pe
perioada unui sejur în cadrul unei anumite destinaŃii
turistice (staŃiune, zonă turistică, localitate etc.);
• o posibilitate mult mai mare pentru turistul automobilist de a
controla traseul ales, plecarea şi timpul de sosire, precum
şi orice oprire făcută pe parcurs;
• uşurinŃa în transportul bagajelor personale şi în utilizarea
acestora fără constrângeri de vreun anume fel;
• facilitarea accesului pentru atingerea mai multor destinaŃii;
dorinŃa turistului de a cunoaşte cât mai multe într-un
interval cât mai scurt primează faŃă de comoditatea
călătoriei şi, uneori, chiar faŃă de distanŃă, făcând ca
autoturismul, prin accesibilitatea pe care o asigură, să fie
preferat altor mijloace de transport;
• diminuarea costului personal, când două sau mai multe
persoane călătoresc cu acelaşi automobil. Acest avantaj
joacă un rol deosebit în cazul turiştilor care voiajează
împreună cu familia; în deplasările cu autoturismul,
cheltuielile de transport rămân relativ constante, indiferent
de gradul de ocupare a acestuia, în timp ce pentru toate
celelalte forme de transport cheltuielile cresc proporŃional
cu numărul persoanelor care solicită acest serviciu.
Aceste avantaje, asociate perfecŃionării echipamentului
maşinii şi existenŃei unor căi rutiere de calitate, determină decizia în
favoarea autoturismului şi în cazul deplasărilor peste graniŃă. De
asemenea, datorită calităŃilor lui, autoturismul devine tot mai prezent
1
în formele combinate de transport şi tipurile de aranjamente , cum ar
fi: "FLY and DRIVE", "RAIL - ROUTE", sistemul închirierilor, sistemul
"EUROPABUS" etc.
Expresie a diversificării modurilor de transport în cadrul
acestei forme este şi cea a vehiculelor recreaŃionale, devenită foarte
populară în ultimii ani. Unul din motivele majore ale apariŃiei şi
1
Vezi Gh. Ionel, C. Crişan, Tehnica operaŃiunilor de turism internaŃional, Editura
Sport-Turism, Bucureşti, 1984, p. 127-134; Gabriela C. Pascariu, Turismul
internaŃional. Studii de caz şi lucrări practice, Editura FundaŃiei "Gh. Zane", Iaşi,
1996, p. 109.
118
dezvoltării acesteia, pe lângă cel al deplasării, este cel al asigurării
condiŃiilor de cazare şi de preparare a hranei. Familiile care folosesc
această modalitate de transport, cu alimente şi cazare, văd în ea o
formă de petrecere a vacanŃei, de ieşire din stilul lor obişnuit de viaŃă
prin părăsirea mediilor urbane, chiar dacă au de preparat hrana şi
grija condiŃiilor de cazare în incinta mijlocului de transport utilizat.
Banii economisiŃi pot fi cheltuiŃi pentru cumpărături şi pentru vizitarea
atracŃiilor de pe traseu. Creşterea ponderii vacanŃelor prin intermediul
vehiculelor recreaŃionale a antrenat, în paralel, creşterea nevoii de
spaŃii pentru staŃionarea acestora în campinguri private şi de stat
care să asigure apă, acces la reŃelele electrice şi de canalizare.
Accesul la diferitele facilităŃi de natură organizatorică şi
informaŃională poate fi suplimentat şi prin asocierea multor
automobilişti în cluburi naŃionale, cum ar fi: AsociaŃia Americană de
Automobile (AAA), AsociaŃia Canadiană de Automobile (C.A.A.),
AsociaŃia legală de automobile din Marea Britanie (G.B.A.A.),
Automobil Clubul Român (A.C.R.). Cele mai multe dintre aceste
societăŃi oferă asigurări membrilor săi şi, de asemenea, publică hărŃi
de călătorie şi cărŃi pentru turişti. În plus, multe din ele au propriile lor
agenŃii de călătorie, care acordă servicii profesionale propriilor
membri şi, în general, publicului larg. Totodată, există câteva
asociaŃii internaŃionale auto, cum ar fi: "The Worlds Touring" (Turul
lumii) şi "Automobile Organisation" (Londra), "FederaŃia inter-
americană a cluburilor de automobile" (Buenos-Aires) sau "FederaŃia
internaŃională a automobilelor" (Paris).
Un grup de interese distinct, în transportul auto îl constituie
cel al companiilor petroliere. Acestea ajută călătorul automobilist cu
combustibilul necesar şi cu ghidurile turistice rutiere, indispensabile
orientării în zonele necunoscute.
În sfârşit, s-ar cere a se adăuga şi faptul că parcurgerea
distanŃelor lungi se poate realiza prin intermediul autobuzelor
programate şi companiilor de autocare. Autobuzele reprezintă un
mijloc mai ieftin de transport decât trenurile pentru călătoriile lungi,
deoarece costul combustibilului pe călător este mai scăzut. Statistic,
autobuzele sunt, de asemenea, cel mai sigur mijloc de transport.
Deşi, într-o anumită perioadă, liniile de autobuze între zonele
urbane erau la fel de populare ca şi călătoriile cu trenul, afacerile în
acest sector au fost puternic concurate de expansiunea
automobilului, ceea ce n-a fost cazul transporturilor feroviare care n-
au afectat într-o mare măsură transportul cu autobuzul. Oricum
transportul este, încă, prosper atât în America de Nord cât şi în
Europa. Suplimentar, câteva companii de autobuze din Europa îşi
119
coordonează programul cu cel al căilor ferate şi oferă conexiuni cu
orarul de sosire şi plecare a pasagerilor din gările căilor ferate,
oraşelor mici şi satelor neservite de o staŃie de cale ferată.
Pentru a atrage clienŃii, companiile de autobuze au introdus,
în anii recenŃi, multe îmbunătăŃiri tehnologice: protecŃie sonică, locuri
confortabile, ferestre largi, aer condiŃionat, toaletă şi chiar servicii de
chelner.
Unele companii de autobuze s-au dezvoltat în conglomerate,
fiind branşate la alte "câmpuri" de turism. De exemplu, bine
cunoscuta U.S. Greyhaund Company, fondată în 1928, înglobează
acum restaurante proprii, operaŃii de servire a mesei, închirieri de
maşini, operaŃiuni financiare şi de asigurări. CompetiŃia s-a accentuat
prin apariŃia unei alte mari companii de autobuze din America de
Nord, respectiv Trailways. Alături de aceşti doi giganŃi industriali ai
domeniului există şi multe agenŃii familiale.
Industria autobuzelor, mai ales cea nord-americană,
furnizează mai multe servicii şi accesibilităŃi, pentru o diversitate de
comunităŃi, decât o face oricare altă formă a transporturilor publice.
Marele avantaj pe care-l au autobuzele, faŃă de căile ferate şi
aeriene, este accesibilitatea şi flexibilitatea programelor lor.
Companiile de autobuze pot porni foarte rapid noi servicii între oraşe,
dacă există cerere. Activitatea lor nu implică o mare investiŃie, dacă
arterele rutiere există deja. Volumul de muncă al companiilor auto
reclamă un cost mai scăzut, deoarece un drum cu autobuzul necesită
numai un şofer, pe când un tren necesită un echipaj mare, iar un
avion unul forte mare, în raport cu numărul pasagerilor transportaŃi.
În plus, faŃă de autobuzele cu itinerarii regulate, mai
funcŃionează aşa-zisele companii de autocare ("tour bus operators",
cum se numesc în America de Nord) care oferă un pachet de servicii
ce includ serviciile de transport, de cazare, de hrană şi manipulare a
bagajelor, satisfăcând la un nivel ridicat şi până la cel mai mic detaliu
călătorii care doresc această formă de experienŃă. Unele autocare
sunt echipate cu magnetofoane ( în mai multe limbi, în unele cazuri)
ce redau amănunte despre itinerariile şi atracŃiile turistice sau tururile
oraşelor vizitate. Ghizii care însoŃesc aceste mijloace de transport
sunt, de asemenea, cunoscători ai mai multor limbi, deoarece
autocarele, adesea, trec prin câteva Ńări diferite pentru fiecare
excursie, iar pasagerii au nevoie de cineva care să-i ajute în
problemele lor de limbi străine.
Paralel cu dezvoltarea serviciilor de transport turistic cu
autobuzele şi autocarele cu itinerarii regulate s-au impus şi afacerile
cu autocare şi autobuze charter, apreciate de analişti ca segmentul
120
cel mai profitabil al industriei autobuzelor din America de Nord.
Datele statistice arată că cca.50% din călătoriile rutiere cu autocarele
revin formulei charter. ClienŃii acestora aduc venit nu numai
companiilor de transport ci şi celor de cazare (hoteluri, etc.), de
alimentaŃie publică şi sectoarelor de atracŃii de-a lungul arterelor
străbătute.
Autocarele sunt, de asemenea, folosite în multe oraşe şi-n
orice loc din Europa şi America de Nord pentru vizitele locale la
obiectivele turistice, unde trebuie să meargă de la 1 până la 12 ore.
Companiile organizatoare sunt, de obicei, antreprenori independenŃi,
grupaŃi în asociaŃii profesionale naŃionale (NTA - National Tour
Association, în S.U.A., de exemplu).
6.2.2. Transportul feroviar

Transporturile turistice pe calea ferată s-au numărat printre
pionierii prestaŃiilor de servicii turistice. Chiar dacă în transporturile
turistice se manifestă două tendinŃe majore: viteza şi independenŃa
deplasărilor, situaŃie ce dă câştig de cauză automobilului şi avionului,
totuşi aceste mijloace de transport nu rezolvă absolut toate
problemele. Astfel, transporturile aeriene sunt dezavantajate de
imposibilitatea pătrunderii în toate zonele de interes turistic. Apoi, în
condiŃiile aeroporturilor moderne amplasate la distanŃe mai mari, se
constată frecvente fracŃionări ale legăturilor de acces între
aeroporturi şi centrele urbane. În paralel, supraaglomerarea căilor
rutiere de circulaŃie, mai ales în ariile urbane şi suburbane, limitează
avantajele transporturilor automobilistice. La acestea mai trebuie să
adăugăm şi limitele de îngrădire a vitezei de deplasare a
automobilului pe autostrăzi şi şosele.
Drept urmare, transporturile turistice pe calea ferată vin să
suplinească toate aceste inconveniente şi să reprezinte o variantă
alternativă altor forme ale transportului turistic cu o poziŃie
importantă.
Sintetizând, motivaŃia opŃiunii turiştilor, care persistă încă în
mai multe regiuni ale lumii, spre acest mijloc de transport s-ar putea
1
rezuma la următoarele principale avantaje : regularitatea şi
certitudinea deplasării, ca urmare a independenŃei relative a
mijloacelor feroviare faŃă de starea vremii (întrebuinŃarea avioanelor
şi automobilelor depinzând, în mare măsură, de condiŃiile
meteorologice); costul relativ mai scăzut al călătoriei faŃă de
mijloacele aeriene, asociat cu viteza mare de deplasare; comodităŃile
1
Vezi Minciu R., Baron P. şi Neacşu N., lucr. cit., p.97.
121
oferite prin vagonul de dormit şi vagonul-restaurant; posibilităŃile mult
mai largi de vizionare a peisajului; mişcarea în interiorul mijlocului de
transport; faptul că îmbarcarea şi debarcarea se realizează, în
general, în interiorul localităŃilor, pentru ajungerea la hotel nemaifiind
necesar transferul; perfecŃionările adăugate în ultima vreme în
domeniul transporturilor feroviare, ca rezultat al introducerii
progresului tehnic (grad de confort ridicat, viteză de deplasare
substanŃial crescută, ofertă diversificată de servicii suplimentare,
aranjamente de călătorie care asigură deplasarea simultană a
turistului şi a automobilului său ş.a.).
Şi totuşi, în circulaŃia turistică internaŃională, transportul
feroviar întruneşte numai 4-5% din opŃiuni. Există, într-adevăr, şi Ńări
în care ponderea lui este cu mult mai mare, de 15-20%, în unele
depăşind chiar ponderea transporturilor aeriene (de exemplu, Italia,
Bulgaria sau Ńările fostei federaŃii iugoslave). În România, călătoriile
cu trenul deŃin cca. 25% din traficul turistic internaŃional şi
aproximativ 30% din cel intern. Acest procent, relativ înalt, se justifică
prin existenŃa condiŃiilor specifice (distanŃele scurte care nu
motivează solicitarea serviciilor aeriene, starea mai precară a
motorizării populaŃiei cu automobile etc.), prin facilităŃile pe care le
oferă turiştilor (mai ales pentru călătoriile în grup) şi prin ponderea
relativ ridicată a turiştilor din Ńările învecinate României care optează
(datorită distanŃelor relativ mici şi practicării unor sisteme de reduceri)
pentru această formă de transport, ceea ce a atras după sine
dezvoltarea mai accentuată a transporturilor feroviare în raport cu
celelalte forme.
Organizatorii transporturilor turistice cu mijloace feroviare
oferă serviciile curselor regulate şi ale celor speciale şi,
corespunzător, o gamă largă de aranjamente.
Cel mai important tip de aranjament este sistemul "Rail
1
Inclusive Tour" , un produs turistic ce include serviciile de transport
cu trenul, de cazare şi alte servicii turistice oferite voiajorilor
individuali sau în grup.
Sistemul RIT grupează mai multe alternative de călătorii
turistice: circuite, dus-întors pe un anumit traseu ("aller-retour"),
curse speciale într-o singură direcŃie, curse combinate cu folosirea
pe anumite parcursuri a mijloacelor rutiere şi maritime. RestricŃiile
legate de acest aranjament turistic prevăd un număr minim de
1
Vezi Ionel Gh., Crişan C., Tehnica operaŃiunilor de turism internaŃional, Editura
Sport-Turism, Bucureşti, 1984, p.127-134; Cristureanu C., lucr. cit., p.180-182;
Pascariu G., lucr. cit., p. 109-111.-
122
înnoptări hoteliere, diferite de la o variantă la alta. Tariful se stabileşte
în contractul încheiat între agentul de voiaj şi calea ferată şi poate fi
aplicat în mai multe variante, în funcŃie de tipul de aranjament RIT.
Principalele tipuri de acorduri RIT sunt:
• RIT-I, oferit turiştilor individuali. Acesta presupune o reducere
a tarifului feroviar cu cca. 20%, fără a limita volumul minim
al traficului în acest aranjament. Cu alte cuvinte, agenŃia
turistică nu are obligaŃia de a se angaja la un minim de
vânzări;
• RIT-I G, oferit turiştilor individuali sau în grupuri mici şi
presupune reduceri tarifare de maximum 40%.
Aranjamentul presupune un minim de trafic, dar prezintă în
schimb avantajul neprogramării datelor de călătorie, fapt ce
permite folosirea lui pe toată durata anului;
• RIT-G P, oferit numai grupurilor de turişti, programate pe
subperioade de timp, prevăzându-se pentru fiecare un
anumit minim de trafic. În această variantă, cu reduceri de
tarif de până la 45%, condiŃiile de acordare impun un număr
minim de turişti pe care agenŃia se angajează să-l asigure
şi programarea plecărilor în anumite zile şi pe anumite rute
stabilite anterior;
• RIT-Y şi RIT-YP sunt aranjamente destinate tinerilor sub 26
de ani, cu sau fără programarea transportului. Acesta poate
asigura reduceri tarifare până la 50%, presupunând un
minim de trafic;
• RIT-G, variantă ce practică cele mai scăzute tarife , cu scop
promoŃional bine conturat, dar cu o utilizare conjuncturală şi
doar la iniŃiativa căilor ferate din Ńara de plecare în acord cu
cele din Ńările tranzitate.
AgenŃiile turistice formulează cererile de acord (în variantele
menŃionate) către administraŃia căilor ferate din Ńara de reşedinŃă,
începând cu 1 mai - pentru sezonul de iarnă, şi cu 15 august - pentru
sezonul de vară, ale anului următor, dar nu mai târziu de trei luni
înaintea începerii programului. În plus, agenŃiile pot solicita
combinarea tipurilor de acorduri în sistemul RIT, neputând însă
cumula rezultatele diferitelor traficuri în scopul obŃinerii de reduceri.
Cererea de acord trebuie să cuprindă: tipul de aranjament
solicitat, prestaŃiile oferite de agenŃia de voiaj care a dobândit dreptul
de comercializare în urma încheierii unui acord - contract cu
administraŃia căilor ferate din Ńara ei de reşedinŃă, destinaŃia, datele
de plecare şi trenurile (numai pentru RIT - GP şi RIT - YP), textul
broşurii publicitare întocmită de agenŃia în cauză - al cărei conŃinut
123
trebuie să îndeplinească anumite condiŃii şi să cuprindă: durata
călătoriei, tipul de cazare folosit, clasa calitativă, tipurile de prestaŃii,
preŃul de vânzare.
Serviciile de transport feroviar, comercializate printr-un
aranjament RIT, nu pot avea preŃuri mai mici de cel puŃin 110% faŃă
de tariful obişnuit pe ruta respectivă pentru călătorii izolaŃi.
FacilităŃile de care beneficiază un călător-turist, pe baza unui
aranjament RIT, sunt condiŃionate de obligaŃiile pe care acesta le are:
respectarea trenului, a datelor şi itinerarului prevăzut; deŃinerea şi
prezentarea la solicitarea controlorului a aranjamentului de hotel
(bonul de schimb sau voucher-ul), a biletului de călătorie şi a fişei de
orar (în cazul RIT-urilor programate).
Pentru a lărgi posibilităŃile de circulaŃie cu tarife reduse au
fost dezvoltate şi alte tipuri de aranjamente feroviare, cum ar fi:
• Inter - Rail, destinat tinerilor sub 21 de ani şi girat de către
căile ferate franceze. Acest tip de aranjament de transport
feroviar, ce se organizează pentru posesorii de legitimaŃii
cu acelaşi nume, implică reduceri tarifare de 50% la
vagoane de clasa a II-a pe tot parcursul feroviar al Ńărilor ce
au aderat la acest sistem.
• Eurail Tariff, Eurail Group, Eurailpass Student şi Railpass,
care se adresează turiştilor din Ńările extra-europene care
pot achiziŃiona bilete cu acelaşi nume de la reprezentanŃii
unor administraŃii ale căilor ferate europene sau agenŃii de
voiaj acreditate în America de Nord şi Sud, Africa, Japonia
sau Australia. Pe baza acestor legitimaŃii turiştii pot călători
nelimitat o perioadă determinată de timp, spre diferitele
destinaŃii europene, pe toate reŃelele căilor ferate
participante la înŃelegerile respective.
6.2.3. Transportul naval

Transportul pe apă reprezintă una din formele de deplasare
puŃin solicitată, datorită condiŃiilor mai speciale de realizare, vitezei
reduse pe care o realizează navele şi necesităŃii continuării călătoriei,
de cele mai multe ori, cu alte tipuri de mijloace. Drept urmare,
transportul naval cotează doar cu 2-3% din traficul turistic
internaŃional şi 1-2% în circulaŃia turistică a Ńării noastre, ponderea sa
menŃinându-se relativ constantă. Transporturile navale se realizează
în prezent mai mult sub forma croazierelor, transformându-se de fapt
dintr-o modalitate de deplasare într-una de agrement.
Croaziera se poate constitui atât într-un produs turistic
distinct cât şi într-un element component al acestuia, sub forma unui
124
circuit complet (portul de îmbarcare este acelaşi cu cel de debarcare)
sau ca deplasare pe un parcurs parŃial. Vasul de croazieră pentru
întreprinzătorii de turism, apreciază specialiştii, este una din ramurile
domeniului cu creşterea cea mai rapidă, cu un număr de oameni
efectuând croaziere de ordinul miilor pe an. Acest succes se
datorează, în bună măsură, şi unui interes comun al celor două tipuri
rivale de transporturi turistice noi incluse în aranjamente de care să
beneficieze ambele părŃi. Este vorba de pachetele de servicii "fly-
cruise" (zbor-croazieră), integrate în aranjamente ce atrag cca. 80%
din vasele de croazieră interesate în afacerile turismului
contemporan. Produsul turistic "fly - cruise" permite pasagerilor turişti
să atingă puncte de îmbarcare în vase rapide şi să revină la domiciliu
tot rapid la sfârşitul croazierei, prin continuarea drumului pe calea
aerului. Spre deosebire de liniile trans-atlantice din perioadele "de
copilărie" ale acestui gen de servicii, multe din vasele de croazieră de
astăzi oferă o unică clasă de servicii. Oricum, preŃurile actuale pentru
clienŃi se diferenŃiază în funcŃie de mărimea cabinei şi poziŃionarea
acesteia. De obicei preŃurile oscilează în jurul unei medii de cca.
200$/pers./zi, interpretat ca fiind un preŃ relativ scăzut, în comparaŃie
cu costul serviciilor turistice ce-ar trebui achitate zilnic de un client,
într-un alt mod de organizare a deplasării, pentru transport, rezervări
la hotel, servirea meselor şi distracŃii.
Pe lângă scăderea preŃurilor şi oferta de croaziere în
combinaŃie cu serviciile companiilor aeriene, multe linii de croaziere
au trebuit să-şi adapteze structural finalitatea produselor oferite, în
scopul de a atrage un nou tip de pasageri. Croaziera ca formă de
vacanŃă, răspunde acestui imperativ pentru un potenŃial segment de
35 de milioane de americani ce manifestă interes pentru această
formă de petrecere a timpului liber. AtracŃia pentru acest nou produs
este consemnată într-un studiu recent al AsociaŃiei InternaŃionale a
Liniilor de Croazieră, după care cca. 80% din potenŃialul menŃionat
revine persoanelor ce n-au practicat niciodată croaziera ca formă de
vacanŃă, iar 60% nici nu cunoşteau că există această alternativă de
petrecere a vacanŃei.
Pentru nord-americani, cele mai cunoscute destinaŃii de
croaziere sunt porturile caraibiene şi mexicane, călătoriile de-a lungul
coastei nord-vestice a pacificului spre Alaska în timpul sezonului de
vară. De asemenea, Mississippi îşi păstrează atracŃia din perioadele
timpurii ale călătoriilor fluviale şi oferă croaziere cu grad ridicat de
125
1
interes. După McIntosh şi Goeldner plecările din Florida au dominat
piaŃa croazierelor nord-americane în ultimele decenii, ponderea lor
crescând de la 60%, la începutul anilor '70, la 75% în prezent. În
Europa, croazierele pe Mediterană şi pe fluviile reprezentative (Rinul,
Tamisa şi Dunăre) sunt cele mai cunoscute.
Vasele de croazieră sunt, prin concepŃie, variante ale
resurselor turistice globale unde clienŃii sunt cazaŃi, hrăniŃi, distraŃi şi
transportaŃi. Această realitate explică de ce recent ele au fost supuse
unui proces de reutilare şi modernizare (în valoare de 130 milioane $,
în cazul celor transatlantice). O croazieră de vacanŃă oferă relaxare,
distracŃie, soare, împachetare şi despachetare limitată, o varietate
de acorduri culturale şi, invariabil, hrană într-o diversitate şi calitate
deosebite.
Destul de recentă, cu un grad de interes crescând, este
organizarea tematică a croazierelor, care îmbină educaŃia cu
vacanŃa. EsenŃa unei croaziere cu un obiectiv tematic Ńintă poate fi:
arta culinară cu un anumit specific, istoria, arta fotografică,
astronomia, sau orice altceva ce poate atrage un număr de indivizi
într-un grup suficient de larg. Era unor croaziere spre nicăieri, cu
pasageri neştiutori ai destinaŃiilor în avans şi a unor grupuri
convenŃional închise pare a apune.
În sfârşit, o tot atât de recentă inovaŃie organizatorică în
materie de croaziere, este introducerea unor vapoare de croazieră cu
garaj la bord care deplasează, odată cu pasagerii-turişti, şi vehiculele
recreaŃionale (automobile şi autocare) pentru turiştii interesaŃi.
Capacitatea acestora poate ajunge până la 350 de autovehicule,
facilitate ce poate asigura pentru un număr relativ mare de turişti
posibilitatea de a continua vacanŃa pe uscat înainte de revenirea
acasă, conducând automobilele ce le aparŃin.
6.2.4. Transportul aerian

Serviciile de transport aerian se plasează printre cele mai
dinamice forme de transport turistic, fiind utilizate cu precădere pe
distanŃe lungi şi foarte lungi. Studiile consemnează faptul că avionul
este folosit ca mijloc de deplasare într-un procent de 50% pe distanŃe
între 1000 şi 4000 km şi aproape în exclusivitate pe cele ce
depăşesc 4000 km. OpŃiunea turiştilor spre călătorii pe distanŃe lungi
justifică, parŃial, creşterea ponderii transporturilor aeriene în
ansamblul traficului turistic, componentă ce cotează în prezent cu 20-
1
Vezi McIntosh W.Robert, Goeldner R.Charles, TOURISM. Principles, practices,
philosophies, ed.a 4-a, New York, 1986, p.155.
126
25% în traficul internaŃional, cu valori sensibil diferite pe Ńări (Grecia-
75%, Anglia-62%, Italia-10% etc.)
În circulaŃia turistică a României, transporturile aeriene
asigură legătura între Bucureşti şi un număr însemnat de oraşe din
Ńară, iar în sezonul estival între o parte din acestea şi litoral. Ca
urmare a evoluŃiilor (interne şi internaŃionale din ultimii ani, numărul
călătoriilor (români şi străini) ce apelează la serviciile companiilor
aviatice româneşti a crescut simŃitor. Cu toate acestea, transporturile
aeriene ocupă o poziŃie semnificativă doar în traficul turistic
internaŃional gestionat de liniile româneşti (publice şi private), unde
reprezintă 5-6%; în traficul turistic intern, datorită distanŃelor relativ
mici, sunt preferate celelalte forme de transport.
Progresele înregistrate de aeronautică în timpul celui de-al
doilea război mondial au fost adoptate, după 1945, şi de industria
civilă a domeniului, fapt ce a determinat ca viteza şi oferta de
capacitate să fie considerabil mărite. În aceste împrejurări favorabile,
serviciile de transport aerian de persoane au devenit o obişnuinŃă,
iar, ca urmare a creşterii cererii, aeroporturile au fost modernizate. În
1957, pentru prima oară, mai mulŃi pasageri traversau Atlanticul prin
mijlocirea avionului decât a vaporului. Traficul aerian peste Atlantic s-
a dublat la fiecare cinci ani şi, după jumătatea deceniului al şaptelea,
ordinea de mărime a numărului de călători cu avionul, faŃă de cel al
celor ce folosesc vaporul, este mai mare de o mie.
În acelaşi timp, boomul economic cunoscut de traficul aerian
a întrerupt dominaŃia multor porturi maritime renumite. Portul maritim
Southampton, în Anglia, a fost eclipsat de London's Heathrow,
Hamburg - în Germania, de Frankfurt, Cherbourg - în FranŃa, de
Paris, şi Genova - în Italia, de Milano. Vechile linii maritime de
pasageri, care cu câteva decenii în urmă păreau de neclintit, şi-au
restrâns până la desfiinŃare serviciile.
Cum era de aşteptat, concurenŃa s-a instalat şi în interiorul
domeniului. Sub acest aspect, firmele americane prin numărul
aeronavelor şi varietatea lor constructivă (DC-8, 9 şi 10, B-727, 737,
1
747, 757, 767, şi 777 , ş.a.) au căutat permanent un ascendent faŃă
1
Boeing 777 este varianta cea mai nouă, rezultat al unei cooperări internaŃioanle a
constructorilor din domeniu: computerele de zbor sunt achiziŃionate de la General
Electric Company&Aironics Ltd. din Kent (Anglia), Korean Airways produce flops-
faring-urile, componentele de ghidare sunt produse de Aerospace Technologies
din Australia, flaps-urile din afara bordului sunt fabricate de Alemmia din Neapole
(Italia), alte companii producând restul componentelor. Pe lângă greutatea sa mai
mică decât precedentele variante, fiind echipat numai cu două motoare gemene
şi mai puternice, B777 costă cu 25% mai puŃin pentru a fi mai operant decât
127
de cele europene şi modelele acestora (BAC-11 şi Trident în Anglia,
Carravelle şi Mercure în FranŃa, Airbus A300 în cooperare,
supersonicele: franco-britanicul Concorde şi sovieticul TU 144).
Boeing, producătorul major al SUA, curent construieşte 60% din
totalul avioanelor cu reacŃie din lume. De fapt, unul din motivele
producŃiei mai mari a fabricilor americane este că avioanele
europene au fost concepute special pentru liniile lor naŃionale,
apelând doar complementar la piaŃa internaŃională globală a
transportului aerian. Produsele întreprinderilor americane de avioane
au un avantaj major - ele sunt vândute liniilor aeriene ale SUA, ale
căror curse, apreciază specialiştii, pot transporta mai mulŃi pasageri
anual decât o fac toate celelalte linii aeriene din lume la un loc.
Avioanele lor domină pieŃele mondiale şi contribuie mai mult la
exporturile americane decât o face oricare altă industrie din această
1
Ńară .
Un voiaj turistic aerian poate fi realizat prin două tipuri de
curse:
- curse cu zboruri programate regulat;
- curse la cerere (charter).
A. Cursele regulate, cursele de linie cum mai sunt ele
numite, presupun prestarea serviciilor de specialitate pe baza unor
orare dinainte stabilite. În elaborarea produselor lor, turoperatorii au
posibilitatea să folosească cursele regulate ale diferitelor companii
aeriene la tarifele obişnuite pe care aceştia le practică. De regulă,
însă, ei angajează relaŃii cu companiile de transport aerian prin
prisma intenŃiei de a obŃine un tarif preferenŃial prin acorduri de tipul
"inclusive tour" (IT), "blocs-siéges", "courtage" sau "broking",
2
închiriere parŃială sau totală .
Pentru a impulsiona traficul turistic aerian, agenŃiile turistice,
în anumite condiŃii (cifră de afaceri minimă, număr minim de salariaŃi,
recomandări privind onorabilitatea în afaceri din partea a cel puŃin
două companii de transport aerian membre I.A.T.A.), pot primi
calitatea de membru agreat. Un statut de acest gen oferă agenŃiilor
dreptul de a se implica în comercializarea serviciilor de transport
aerian ale tuturor companiilor membre I.A.T.A. şi de a lansa pe piaŃă
modelele cu patru motoare, autonomia sa de zbor fiind extinsă la 7250 mile

nautice şi poate transporta 440 pasageri.
1
Vezi Lundberg Donald, TOURISM ECONOMICS, New York, 1997, p.103.
2
J.P. Pasqualini, B. Jaquot, "Tourismes. Organization, économie et action
touristique", Dunod, Paris, 1989, p.30, citat după G.C. Pascariu, lucr. cit., p.104.
128
aranjamente turistice bazate pe cote stabilite de rezoluŃiile
1
AsociaŃiei .
În condiŃiile accentuării concurenŃei şi în scopul creşterii
gradului de ocupare, respectând reglementările internaŃionale
elaborate de AsociaŃia InternaŃională de Transport Aerian (I.A.T.A.),
companiile aeriene au fost nevoite să adopte, în afara tarifelor
obişnuite, şi tarife reduse pentru turiştii de vârsta a treia, tinerii sub 26
de ani, grupurile de minimum 10 persoane, etc.
Pentru diminuarea riscului de nerecuperare a costurilor în
cazul vânzării de bilete cu tarife preferenŃiale, în general, companiile
aeronautice impun câteva categorii de restricŃii (a căror severitate se
accentuează proporŃional cu creşterea procentului de reducere),
privind: certitudinea datelor de deplasare, mărimea minimă a
grupului, numărul de zile între zborul "dus" şi cel "întors" etc.
1. Una dintre variantele tarifelor preferenŃiale o reprezintă
biletele "inclusive tour", utilizate în cadrul voiajelor organizate. Ele
asigură turoperatorilor avantajul unui tarif inferior celui clasei
"economice", echivalent însă tarifului "zbor-vacanŃă". Dreptul de a
beneficia de un IT este condiŃionat de angajamentul touroperatorului
de a asigura un minim de călători pe unitatea de zbor şi anumite
prestaŃii nominalizate. Angajamentul va figura în cel puŃin 500 de
exemplare ale broşurii publicitare întocmite de touroperatorul în
cauză (în Uniunea Europeană) şi pe diferitele documente comerciale
de călătorie.
Conform rezoluŃiei I.A.T.A., aranjamentele aeriene IT, în
cadrul curselor regulate, sunt de două tipuri: de grup şi individuale.
PreŃul, diferit ca nivel între cele două variante, include costul (tariful)
transportului, cazarea, masa şi alte prestaŃii la destinaŃie. Prin
contract, organizatorul se obligă să detalieze în materialul publicitar
toate avantajele componente ale acestui gen de aranjament turistic.
2. Formula "blocs-siéges" reprezintă o altă modalitate de a
beneficia de tarife reduse în cursele regulate ale transportului aerian.
Este apreciată drept o variantă mai suplă şi mai avantajoasă,
comparativ cu celelalte, constând în cumpărarea pentru un întreg
sezon a unui număr de locuri pe o linie aeriană, repartizate pe mai
multe zboruri, dar la date şi ore de trafic scăzut. Reprezintă, practic, o
închiriere parŃială a aeronavelor de către touroperatori, formulă
1
Vezi Gh. Ionel, Careba Crişan, "Tehnica operaŃiunilor de turism internaŃional", Ed.
Sport-Turism, Bucureşti, 1984, p.116 şi Gabriela Stănciulescu ş.a., "Tehnica
operaŃiunilor de turism", Editura ALL, Bucureşti, 1995, p.42-45.
129
avantajată şi de creşterea ponderii turiştilor în totalul călătoriilor pe
liniile aeriene (60%, după statisticile actuale).
3. ConcurenŃa din domeniu este deosebit de accentuată. Ea
face posibilă existenŃa şi a unor firme care nu pot dispune permanent
de o clientelă suficientă pentru a negocia un IT, ori un "blocs-siéges".
Într-o atare situaŃie, firmele în cauză au posibilitatea de a apela la
aşa-numiŃii "curtieri" sau "brokeri" ai aerului. Broking-ul transportului
aerian are ca obiect cumpărarea de către o firmă specializată, titulară
a unei licenŃe de turism, a unui număr mare de bilete de la
companiile aeronautice de transport pe care le vinde ulterior
diferitelor agenŃii turistice. În acest caz raporturile contractuale sunt
de intermediere.
4. AgenŃiile turistice, care deŃin un segment important al
cererii, pot să închirieze parŃial sau total aeronave. Închirierea în
varianta parŃială este condiŃionată de respectarea cu stricteŃe a rutei
şi asigurarea unui minim de pasageri. Închirierea în totalitate a unui
aparat de zbor ridică însă, serioase probleme de rentabilitate ca
urmare a returului în gol a curselor în punctul de plecare. Pentru
turoperatorii cu clientelă numeroasă pe liniile cu frecvenŃă ridicată a
cererii există, totuşi, o soluŃie - "back to back" - care presupune ca
pentru zborul "retour" aeronava să readucă turiştii ce-şi finalizează
vacanŃa. Oricum, această formulă de "air business" este mult mai
riscantă decât cele amintite anterior. Necomercializarea voiajului la
nivelele scontate face imposibilă exploatarea optimă a capacităŃii şi,
ca o consecinŃă economică. nerecuperarea cheltuielilor de închiriere.
B. Cursele la cerere (charter) reprezintă o alternativă la
cursele regulate, la care pot apela touroperatorii prin închirierea de la
companiile prestatoare a uneia sau mai multor nave timp de un
sezon întreg.
Aranjamentele comerciale charter se stabilesc pe baza unui
1
contract între cei doi parteneri în conformitate cu reglementările
internaŃionale, normele şi restricŃiile de operare stabilite prin acorduri
guvernamentale între Ńările de origine şi cele de destinaŃie.
2
Aranjamentele charter sunt, în principal, de 4 tipuri
a) charter de grup, cu sau fără afinitate. În varianta cu
afinitate acesta presupune obligativitatea existenŃei unui grup-sursă
format dintr-un maxim de persoane (50.000, 5% etc.) constituit în alt
1
Stănciulescu G., ş.a., "Tehnica operaŃiunilor de turism", Editura ALL, Bucureşti,
1985, p.41-45.
2
Cristureanu C., Economia şi politica turismului internaŃional, ABEONA, Bucureşti,
1992, p. 158-161.
130
scop decât călătoria (cum ar fi o organizaŃie de lucrători, un grup
etnic, ori un club de hobby) cu un minim de timp anterior cererii de
transport (6 luni în SUA). Charter-ul în varianta fără afinitate obligă la
închirierea integrată a aeronavei, cumpărarea a cel puŃin 40 de locuri
de către fiecare organizator cu minim 60 de zile înaintea începerii
călătoriei. El funcŃionează în două formule: TGC (Travel Group
Charter) - folosit în SUA şi ABC (Advance Booking Charter) - folosit
în Europa.
b) Charter IT - "Inclusive Tour Charter (ITC), curse utilizate
predominant în zona europeană. CondiŃiile de angajare a unui ITC de
către agenŃiile touroperatoare sunt:
- călătorie tur-retur (cu sejur la destinaŃie) sau în circuit (cu
un minim de escale);
- durată minimă a călătoriei (4 zile pentru destinaŃii ale
Americii de Nord şi 7 zile pentru alte destinaŃii în cazul OTC - One
Stop Inclusive Tour);
- un minim de zile pentru înaintarea de către agenŃie a
prospectului călătoriei (inclusiv garanŃia);
- includerea în preŃ a transportului, cazării şi transportului la
sol;
c) charter pentru uz-propriu ("own-use") presupunând
închirierea integrală a unui avion în scopul personal;
d) charter specializat, pentru grupuri de studiu sau
evenimente deosebite.
Reglementarea funcŃionării aranjamentelor charter este
asigurată prin rezoluŃii I.A.T.A., acorduri între companiile membre ale
"Acordului Multilateral asupra Drepturilor Comerciale pentru Curse
Charter în Europa", rezoluŃii ale ABC (Civil Aeronautic Board) şi ale
ConferinŃei pentru AviaŃia Civilă Europeană (ECAC).
Specialiştii în analiza datelor privind evoluŃiile din domeniu,
apreciază că în mare măsură rata de dezvoltare a liniilor aeriene de
pasageri, ce a atins mulŃi ani o medie de 5%, s-a datorat curselor de
tip charter. SituaŃia se explică în primul rând, prin tarifele mai scăzute
ce le caracterizează, comparativ cu cele ale curselor regulate.
Îmbarcările în grup au stimulat de la început interesul prestatorilor de
a oferi un avantaj alternativ clienŃilor lor, reducând costul serviciului
pe persoană. Dacă iniŃial zborurile charter au fost orientate spre
călătorii de afaceri, foarte rapid ele au inclus şi exploatarea
călătoriilor de vacanŃă.
O remarcă s-ar mai putea adăuga, aceea că astăzi, prin
renunŃarea la regula afinităŃii impuse iniŃial de I.A.T.A. în constituirea
grupurilor curselor charter, distincŃia dintre cele două tipuri de curse
131
(regulate şi la cerere) s-a diluat foarte mult. Este vorba de faptul că,
într-un procent important, chiar cursele cu zboruri programate regulat
comercializează bilete pe bază charter (rezervare tip charter la tarife
foarte avantajoase).
Cu toate avantajele pe care le prezintă această formă de
transport, se cuvine a menŃiona şi principalele neajunsuri ale utilizării
aeronavelor, oricare ar fi tipul de cursă, şi anume: dependenŃa
acestora de condiŃiile atmosferice, ceea ce pune sub semnul
incertitudinii respectarea riguroasă a orarului sau chiar realizarea
călătoriei; costul relativ ridicat al călătoriei, comparativ cu cel al altor
forme de transport turistic; investiŃiile mai mari pe care le necesită
construirea şi exploatarea unor aeroporturi moderne; dependenŃa de
faptul că îmbarcarea şi debarcarea turiştilor se face în afara
localităŃilor, necesitând transferul la baza de cazare cu alte mijloace
etc. Cu toate acestea, calea aerului continuă să fie tot mai mult
solicitată în aranjamentele turistice şi în călătoriile pe cont propriu,
mai ales în traficul internaŃional.
Termeni cheie: trafic turistic, turismul destinaŃiilor, turismul de sejur,

transport rutier, transport feroviar, transport naval, transport aerian.
1. Ce rol atribuiŃi transportului în circulaŃia turistică?
2. Care sunt tipurile de transport utilizate în turism?
3. Ce tendinŃe se prefigurează în transporturile turistice prezente şi
de viitor?

1. MotivaŃia opŃiunii turiştilor pentru transportul pe ale ferată se
rezumă la următoarele avantaje principale:
a. regularitatea şi certitudinea deplasării;
b. posibilitate mare de a controla traseul ales;
c. costul relativ mai scăzut al călătoriei faŃă de mijloacele
aeriene, asociat cu viteza mare de deplasare;
d. autonomia în alegerea rutelor în circuitele itinerante.
A (a,c,d); B (a,c); C (a,b); D (c,d)
2. În cazul sosirilor de turişti străini în România, cele mai utilizate
mijloace de transport sunt:
A. rutiere;
B. feroviare;
C. aeriene;
132
D. navale.
3. Factorii-cauză fundamentali care determină alegerea unui anumit
mod de transport turistic sunt:
A. distanŃa călătoriei;
B. numărul de persoane din grup;
C. disponibilităŃile băneşti;
D. toŃi factorii menŃionaŃi.
4. Tipurile de curse prin care poate fi realizat un voiaj turistic aerian
pot fi:
a. curse cu zboruri programare regulat;
b. curse amânate;
c. curse la cerere (charter);
d. curse reorientate.
A (a,c); B (a,b); C (a,b,c,d); D (b,d)
5. Vasele de croazieră, prin concepŃie, asigură turiştilor:
A. transportul;
B. cazarea;
C. hrana şi distracŃia;
D. toate acestea, luate la un loc.
133
CAPITOLUL 7
SERVICIILE TURISTICE DE CAZARE

• explice rolul şi importanŃa cazării turistice;
• înŃeleagă metodologia clasificării structurilor de primire turistice;
• cunoască condiŃiile certificatului de clasificare a structurilor de
cazare;
• definească şi să discute principalele tipuri ale serviciilor de cazare.
Rezumat: Capitolul argumentează, pe baze ştiinŃifice, rolul şi
importanŃa cazării turistice, precum şi metodologia ce stă la baza
clasificării structurilor de primire turistice.
7.1. Rolul şi importanŃa cazării turistice

Etapa următoare transportului, în desfăşurarea prestaŃiei
turistice, o reprezintă cazarea. De cele mai multe ori, prestaŃiile
aferente ei sunt asociate cu cele pentru alimentaŃia turiştilor , poate şi
pentru faptul că ambele categorii de servicii se derulează în aceleaşi
incinte construite, ceea ce în teoria şi practica turistică occidentală se
defineşte prin termenul de ospitalitate. Termenul de ospitalitate, în
accepŃiunea conferită, este prezent şi în reglementările juridice ale
multor state. Astfel, legea turismului englez din 1969 defineşte
ospitalitatea pentru turişti astfel: "hoteluri sau alte aşezări unde
1
dormitul şi masa sunt asigurate pe calea comerŃului sau afacerii" .
Serviciul de cazare vizează, prin conŃinutul său, conturarea
condiŃiilor şi confortului pentru adăpostirea şi odihna călătorului. În
practica turismului modern, el este produsul a ceea ce se numeşte
industria hotelieră, sector care înglobează ansamblul activităŃilor
desfăşurate în spaŃiile de cazare, acele prestaŃii oferite turistului pe
2
timpul şi în legătură cu rămânerea lui în unităŃile hoteliere.
Volumul, structura şi calitatea serviciilor de cazare depind, în
primul rând, de existenŃa unei baze tehnico-materiale adecvate:
hoteluri propriu-zise, moteluri, hanuri, case de odihnă, cabane,
popasuri turistice etc. Ele trebuie să deŃină dotările corespunzătoare
1
Jefferson Alan and Lickorish, Marketing tourism. A practical guide, Longman,
London, 1988, p.203.
2
Vezi Minciu R., Baron P. şi Neacşu N., Economia turismului, Bucureşti, 1991, p.
100.
134
care să ofere turiştilor condiŃii optime şi care să îndeplinească, după
caz, şi alte funcŃii. În al doilea rând, toŃi parametri cantitativ-calitativi
ai serviciilor sunt influenŃaŃi de încadrarea cu personal a capacităŃilor
de cazare, de nivelul de calificare al lucrătorilor, de calitatea
managementului hotelier. În acest context, insuficienŃa spaŃiilor de
cazare şi neechiparea lor corespunzătoare, necorespondenŃa între
nivelul confortului oferit şi aşteptările turiştilor, ca şi insuficienŃa
personalului sau slaba sa pregătire influenŃează negativ calitatea
prestaŃiei turistice şi, prin efectul propagat al acesteia, dimensiunile
circulaŃiei turistice şi posibilităŃile de valorificare a ofertei.
Industria hotelieră, deşi nu se rezumă în exclusivitate la
asigurarea serviciilor de cazare pentru turişti, manifestă multă
disponibilitate pentru nevoile acestora, evoluează în interdependenŃă
cu activitatea turistică. O altă faŃetă a acestei relaŃii este pusă în
valoare de faptul că cca. 70% din existentul de spaŃii de cazare se
găseşte poziŃionat în zonele de interes turistic. Aşa stând lucrurile,
satisfacerea motivaŃiilor turiştilor devine, tot mai frecvent, funcŃia-
obiectiv a unităŃilor hoteliere.
RelaŃia de interdependenŃă dintre activitatea turistică şi
industria hotelieră este complexă şi de profunzime. Pe de o parte,
dezvoltarea turismului este determinată cauzal de existenŃa spaŃiilor
de cazare, de gradul lor de echipare, de varietatea şi calitatea
prestaŃiilor oferite, iar pe de altă parte, industria hotelieră se dezvoltă
cantitativ-calitativ ca urmare a circulaŃiei turistice.
Nu este o noutate faptul că, pe lângă atracŃia exercitată de o
destinaŃie turistică, prin componentele sale naturale şi antropice,
amenajările aferente, în principal, condiŃiilor de odihnă şi agrement,
contribuie în mod hotărâtor la existenŃa unui turism viguros în zona
respectivă. Rolul fundamental al unor dotări de acest gen şi, implicit,
al calităŃii serviciilor de cazare se evidenŃiază cu un grad de
imperativitate şi mai mare în cazul turismului de odihnă, de vacanŃă
şi de sejur mai lung, când turistul doreşte să-şi petreacă perioada de
recreere a timpului său liber într-un cadru natural, fără să fie lipsit
însă de confortul specific civilizaŃiei contemporane.
O altă latură a aportului industriei hoteliere la dezvoltarea
turismului şi, indirect, a întregii economii o constituie valorificarea
superioară a patrimoniului turistic, prin atragerea în circuitul turistic a
diferitelor zone. Sunt cunoscute destule zone, deosebit de bogate în
obiective turistice, rămase în afara interesului turiştilor datorită
echipării necorespunzătoare sau lipsei unor condiŃii minime de
campare, după cum alte zone, mai puŃin bogate în resurse turistice,
sunt intens solicitate, între altele, şi pentru confortul pe care îl oferă.
135
În consecinŃă, înŃelegerea elementelor de profunzime ale acestui
aspect al relaŃiei industrie hotelieră - turism are deosebită valoare
pentru orientarea investiŃiilor şi direcŃionarea dezvoltării sectorului
hotelier.
De asemenea, industria hotelieră este cea care trebuie să
creeze condiŃiile pentru ca un număr tot mai mare din populaŃie să
beneficieze de posibilităŃile petrecerii vacanŃei sau sfârşitului de
săptămână într-o zonă de destinaŃie turistică. În felul acesta nivelul
de dezvoltare a industriei hoteliere exprimă măsura satisfacerii nevoii
pentru turism a populaŃiei. Aceasta pentru că, sporirea veniturilor
băneşti, urbanizarea, creşterea timpului liber etc. au provocat mutaŃii
în comportamentul consumatorilor în direcŃia intensificării cererii
turistice a acestora. Într-o astfel de relaŃie, dacă serviciile hoteliere, în
ansamblu sau într-o anumită zonă, sunt insuficiente în raport cu
potenŃialul cererii sau calitativ necorespunzătoare, nu numai că vor
determina schimbări în destinaŃia vacanŃelor, dar şi în cea a
veniturilor şi disponibilităŃilor de timp liber şi, indirect, scăderi în
circulaŃia turistică.
Serviciile de cazare, prin volumul şi calitatea lor, influenŃează
nu numai dezvoltarea de ansamblu a turismului, ci şi eficienŃa acestui
domeniu. Prin interesul exercitat, serviciile structurilor de cazare
creează cadrul unei mai bune valorificări a potenŃialului turistic, a
disponibilităŃilor de forŃă de muncă, a dotărilor specifice, consolidând
şansa unei exploatări superioare. Totodată, complexitatea serviciilor
de cazare, diversitatea lor trebuie să reprezinte "...un factor de
prestigiu, de atractivitate a produsului turistic şi indirect de creştere a
1
eficienŃei comercializării lui".
Sistemul serviciilor de cazare şi celor auxiliare acestora
suportă la rându-i, aşa cum am mai consemnat anterior, influenŃa
dezvoltării turistice. Practic, elasticitatea acestuia evoluează sub
incidenŃa unei complexităŃi de fenomene socio-economice şi factori,
în cadrul cărora circulaŃia turistică deŃine un loc prioritar. Sporirea
numărului de turişti şi exigenŃelor acestora antrenează, în mod
obiectiv, eforturi de adaptare din partea structurilor de cazare, eforturi
care trebuiesc concretizate în sporirea şi modernizarea capacităŃilor
de primire, în apariŃia de unităŃi hoteliere cu funcŃii complexe, care să
se adreseze diferenŃiat pe categorii de turişti şi forme de turism, în
diversificarea gamei de servicii comercializate.
Cazarea este funcŃia principală a unităŃilor hoteliere indiferent
de tipul, categoria de confort, gradul de dotare etc. al acestora. Ea
1
Minciu R. ş.a., lucr. cit., p.102.
136
presupune existenŃa unui spaŃiu şi a dotărilor necesare asigurării
condiŃiilor de odihnă şi de igienă ale turistului. Odihna turiştilor în
spaŃiile de cazare este condiŃionată de amplasarea acestora, de
insonorizarea camerelor în raport cu zonele de mare circulaŃie (holuri
de staŃionare, culoare de trecere, scări, lifturi ş.a.) din incinta unităŃii,
de mişcarea personalului, etc. CondiŃiile de igienă sunt dependente
de calitatea echipamentului sanitar, de întreŃinerea şi buna
funcŃionare a acestuia, de existenŃa obiectelor de inventar destinate
igienei personale şi de frecvenŃa înlocuirii lor. În afara acestora,
realizarea serviciului de cazare vizează crearea condiŃiilor pentru
buna desfăşurare a unor relaŃii sociale, prin existenŃa unor spaŃii
amenajate în vederea primirii turiştilor, desfăşurării unor întâlniri cu
prieteni sau parteneri de afaceri, realizării unor manifestări ştiinŃifice
ş.a.
Totodată, funcŃia de cazare a structurilor hoteliere este
întregită prin prestarea unor servicii complementare , cum sunt:
servicii de schimb valutar, păstrarea unor obiecte de valoare ale
oaspeŃilor, curăŃirea hainelor şi a încălŃămintei, spălatul şi călcatul
lenjeriei, repararea unor obiecte din dotarea turistului, manipularea
bagajelor, asigurarea parcării autoturismelor etc. Tot acestei grupe,
de servicii hoteliere complementare, i se adaugă dotarea camerelor,
la solicitarea clienŃilor, cu inventar suplimentar (frigider, televizor,
perne, pături, paturi ş.a.).
Hotelăria modernă se caracterizează prin existenŃa unei
tendinŃe de integrare a prestaŃiei privind cazarea, ca funcŃie de bază
a suportului material şi organizatoric pe care se bazează, cu cea
privind alimentaŃia clienŃilor găzduiŃi. ReŃinem însă, că serviciul de
alimentaŃie publică, deşi îndeplineşte o funcŃie de bază în ansamblul
serviciilor turistice, nu este obligatoriu prezent în toate unităŃile de
cazare. Acolo unde funcŃionează, el presupune existenŃa unei
varietăŃi de compartimente şi tipuri de unităŃi, care să satisfacă
pentru toŃi oaspeŃii şi în orice moment atât nevoia de hrană cât şi pe
cea de agrement. Organizarea unui serviciu propriu de alimentaŃie
publică ridică probleme deosebite în legătură cu amplasarea şi
funcŃionarea sa, care nu trebuie să afecteze volumul şi calitatea
celorlalte activităŃi care concură la asigurarea serviciilor într-un
obiectiv de primire turistică (Fig.7.1.).
137
ActivităŃi legate de primirea şi plecarea turistului:
informare, intermediere ş.a.
H ActivităŃi
O hoteliere AlimentaŃie
T suplimentare
E Agrement
Cazarea L
propriu-zisă
Alte servicii
Fig.7.1. Structura activităŃii globale care concură la asigurarea

serviciilor într-un obiectiv al ospitalităŃii turistice (hotel)
În cadrul multor structuri ale ospitalităŃii turistice sunt

organizate activităŃi prestatoare de servicii cultural-artistice şi de
agrement. Organizarea şi desfăşurarea unor asemenea activităŃi
presupune existenŃa unor dotări adecvate pentru petrecerea timpului
şi divertismentul turistului: piscine, saune, săli de gimnastică, terenuri
de sport etc., cât şi a unui personal de specialitate care să asigure
instruirea şi/sau supravegherea turiştilor. Tot în structura acestor
categorii de activităŃi sunt incluse şi activităŃile iniŃiate cu turiştii, de
tipul concursurilor, serilor distractive etc., pentru care dotările şi
personalul nu ridică probleme deosebite. Unele unităŃi hoteliere
asigură condiŃii pentru desfăşurarea unor manifestări cultural-
artistice: festivaluri folclorice, reuniuni, întâlniri cu personalităŃi ale
artei şi culturii, spectacole, expoziŃii ş.a.
Serviciile de informare, asigurate prin structurile de primire
turistice, facilitează clienŃilor interesaŃi cunoaşterea ofertei turistice, a
posibilităŃilor de petrecere cât mai agreabilă a vacanŃei. Astfel de
servicii sunt asigurate de compartimentele de recepŃie ale unităŃilor
hoteliere şi sunt oferite verbal la solicitarea turiştilor sau sub forma
unor anunŃuri, afişe, pliante etc. aflate la îndemâna turiştilor sau
amplasate în locurile de trecere. De subliniat este faptul că cele mai
multe din componentele acestei categorii de servicii nu sunt
facultative, ci chiar obligatorii, orice unitate hotelieră ce-şi respectă
clienŃii trebuie să furnizeze informaŃii privind: orarul de funcŃionare a
diverselor unităŃi prestatoare de servicii, orarele curselor mijloacelor
de transport, formalităŃile vamale sau de prelungire a vizei, programul
manifestărilor cultural-artistice şi sportive, programul acŃiunilor de
agrement organizate în unitate sau în zona respectivă de destinaŃie
turistică (momentul, durata şi preŃul), etc. De fapt, serviciul de
138
informare realizat de unităŃile hoteliere este o componentă a activităŃii
de publicitate turistică şi întrebuinŃează, de cele mai multe ori,
materialele documentare şi informaŃiile folosite cu prilejul campaniilor
promoŃionale.
Serviciile de intermediere , asemeni celorlalte servicii
suplimentare, au drept obiectiv-Ńintă satisfacerea cât mai deplină a
intereselor turiştilor. Prin urmare, unităŃile hoteliere se interpun, în
calitate de mijlocitor, între turiştii proprii şi prestatorii de servicii
specializaŃi în: repararea sau întreŃinerea unor bunuri din dotarea
turistului, închirieri de obiecte de uz personal pentru agrement,
rezervări de locuri în mijloacele de transport sau în alte unităŃi de
cazare etc. Aşa cum practica o demonstrează, dintre serviciile de
intermediere, de o apreciere deosebită din partea turiştilor se bucură
mijlocirea închirierii de autoturisme de la unităŃile specializate (rent-a
car), precum şi mijlocirea unor activităŃi cu caracter special: servicii
de traduceri şi stenografie, organizarea de congrese, conferinŃe şi
simpozioane, personal pentru supravegherea copiilor sau a
persoanelor handicapate.
Întreprinzătorii hotelieri mai oferă şi servicii comerciale, de
vânzare a unor produse necesare turistului pe durata sejurului, ca:
ziare şi reviste, ilustrate şi efecte poştale, cărŃi, cosmetice, cadouri-
amintiri, specialităŃi alimentare ş.a.
În afara grupelor de servicii menŃionate, unităŃile hoteliere pot
oferi şi alte categorii de prestaŃii. În general, se remarcă preocuparea
agenŃilor economici din domeniu pentru diversificarea serviciilor
hoteliere complementare funcŃiei de cazare, ca urmare a creşterii
exigenŃelor turiştilor, cât şi interesului sporirii eficienŃei şi atenuării
sezonalităŃii folosirii bazei materiale de cazare. De fapt, cu cât
unitatea beneficiază de o încadrare superioară, cu atât ea trebuie să
ofere clienŃilor săi o gamă cât mai bogată şi de bună calitate de astfel
de servicii. Până la urmă, ca şi în alte domenii, întregul proces se
subordonează mecanismului legilor economice prezente în sistemul
economiei de piaŃă, în primul rând legii concurenŃei. Privită ca un
procedeu deschis de confruntare, prin care agenŃii economici
hotelieri urmăresc să-şi îmbunătăŃească situaŃia, concurenŃa devine
"calea cea mai bună de satisfacere a intereselor tuturor" (F. von
Hayek), respectiv, de maximizare a satisfacerii motivaŃiilor
consumatorilor turişti. Sub presiunea concurenŃei şi urmărind
obŃinerea profitului, hotelierii sunt determinaŃi să reducă cheltuielile
pe unitatea de serviciu prestat, să extindă proporŃiile capitalului, să
introducă progresul tehnic în toate fazele activităŃii: aprovizionarea cu
bunurile specifice activităŃii, organizarea şi derularea propriu-zisă a
139
prestaŃiilor, să sprijine activitatea de cercetare ştiinŃifică din domeniu
etc. ConcurenŃa reprezintă nu numai un puternic factor stimulator
pentru cei care lucrează bine (hotelierii care realizează productivităŃi
mai ridicate, costuri mai mici, servicii de calitate superioară), ci şi un
puternic factor coercitiv pentru cei care lucrează prost. Acei hotelieri
care-şi desfăşoară activitatea cu o eficienŃă scăzută sau cu pierderi
sunt constrânşi prin concurenŃă să-şi restrângă sau chiar să-şi
înceteze activitatea.
7.2. Metodologia clasificării structurilor de primire turistice

Economia de piaŃă este un mecanism complex de organizare
şi funcŃionare faŃă de care statul nu rămâne un simplu spectator sau
observator, ci este implicat atât direct, cât şi indirect. Statul asigură,
în mod democratic cadrul juridic-legislativ pentru desfăşurarea
activităŃii economice şi condiŃiile de exercitare a liberei iniŃiative de
către agenŃii economici.
Din această perspectivă, Ministerul Turismului - organ de
specialitate al administraŃiei publice centrale din Ńara noastră, Ńinând
seama de propunerile DirecŃiei generale a clasificării, brevetării,
licenŃierii şi control servicii turistice - componentă administrativă
1
autonomizată, mai recent , într-o instituŃie publică cu perspectivă
juridică denumită Oficiul de Autorizare şi Control în Turism, care
funcŃionează în subordinea Ministerului Turismului -, AsociaŃiei
Hotelierilor din România, FederaŃiei Patronale din Turism, AsociaŃiei
Cabanierilor şi ale AsociaŃiei NaŃionale a AgenŃiilor de turism a emis
Ordinul Nr. 56 pentru aprobarea Normelor metodologice şi a criteriilor
privind clasificarea pe stele şi categorii a structurilor de primire
2
turistice , act administrativ intrat în vigoare la data publicării
acestuia în Monitorul Oficial al României, respectiv 25 septembrie
1995.
7.2.1. Certificatului de clasificare a structurilor de cazare

Aplicarea prevederilor cuprinse în "Norme" este obligatorie
pentru toŃi agenŃii economici din turism, cu activitate specifică
hotelăriei, indiferent de forma de organizare şi de proprietate.
1
Vezi H.G.Nr.58 din 10 martie 1997 privind organizarea şi funcŃionarea Ministerului
Turismului, în M.O.al României, Nr.42 din martie 1997, partea I.
2
Ordin pentru aprobarea Normelor metodologice şi a criteriilor privind clasificarea pe
stele şi categorii a structurilor de primire turistice, în Monitorul Oficial al României,
partea I, anul VII, Nr. 220, 25 septembrie 1995, p. 1-39.
140
Îndeplinirea spiritului acestui act administrativ cade în sarcina
agenŃilor economici cu activitate de turism şi oficiului menŃionat.
Prin structuri de primire turistice, în sensul prezentelor
norme, se înŃelege "orice construcŃie şi amenajare destinată, prin
proiectare şi execuŃie, cazării sau servirii mesei pentru turişti,
împreună cu serviciile specifice aferente".
Structurile de primire turistice includ hoteluri, moteluri, vile,
cabane, campinguri, sate de vacanŃă, pensiuni, ferme agroturistice şi
alte unităŃi cu funcŃiuni de cazare turistică, unităŃile de alimentaŃie din
incinta acestora, unităŃile de alimentaŃie destinate turiştilor, situate în
staŃiunile turistice şi cele administrate de o societate de turism,
indiferent de amplasament, de forma de organizare şi de proprietate.
Normele sunt obligatorii pentru toŃi agenŃii economici care
administrează:
− hoteluri, hoteluri-apartament, moteluri;
− vile şi bungalouri;
− cabane turistice;
− camere de închiriat din locuinŃe familiale;
− spaŃiile de cazare de pe navele fluviale şi maritime;
− unităŃi de alimentaŃie destinate servirii turiştilor: restaurante,
baruri de zi, baruri de noapte, videodiscoteci etc., indiferent de
forma de proprietate, organizare şi administrare a acestora.
Structurile de primire turistice, în cazul serviciilor de cazare,
se clasifică pe stele după caracteristicile constructive, calitatea
dotărilor şi a serviciilor pe care le oferă, potrivit criteriilor din Anexa
nr. 1, care face parte integrantă din respectivele norme.
Clasificarea are ca scop prioritar protecŃia consumatorilor
turişti, constituind o formă codificată de prezentare sintetică a
nivelului de confort şi a calităŃii serviciilor oferite. Potrivit
reglementărilor în vigoare (art. 9 din Hotărârea Guvernului nr.
114/1995), clasificarea structurilor de primire turistice este un atribut
al Ministerului Turismului.
Desfăşurarea de activităŃi de cazare şi/sau de alimentaŃie
pentru turism în unităŃi care nu sunt clasificate constituie contravenŃie
şi se sancŃionează potrivit H.G. nr. 114/1995 privind clasificarea pe
stele şi categorii a structurilor de primire turistice.
În vederea obŃinerii certificatului de clasificare, agenŃii
economici care administrează structuri de primire turistice pot înainta
un dosar cuprinzând următoarea documentaŃie:
− cerere-tip (Anexa nr. 3 din "Norme");
− fişa de prezentare a unităŃii, cu precizarea modului de îndeplinire
a criteriilor aferente numărului de stele sau categoriei solicitate;
141
− copie după hotărârea judecătorească de înfiinŃare a agentului
economic sau copie după autorizaŃia de funcŃionare, după caz,
din care să rezulte obiectul de activitate;
− copie după certificatul de înmatriculare în Registrul ComerŃului;
− autorizaŃia sanitară de funcŃionare;
− autorizaŃia sanitar-veterinară (numai pentru unităŃile de
alimentaŃie);
− avizul P.S.I.
− schiŃa privind amplasarea şi adresa unităŃii;
− schiŃa privind structura, amplasarea şi nominalizarea camerelor,
respectiv a spaŃiilor de alimentaŃie;
− fişa privind încadrarea nominală a camerelor şi a spaŃiilor de
alimentaŃie pe categorii de clasificare (Anexele nr. 6A şi nr. 6B
din "Norme");
− avizul specific privind amplasamentul şi funcŃionalitatea
obiectivului, emis de Ministerul Turismului pentru obiectivele nou-
construite;
− copie după brevetul pentru directorii de hotel, motel, camping,
sat de vacanŃă şi cabanieri;
− copii după actele de calificare ale personalului de la recepŃie şi
de la unităŃile de alimentaŃie.
DocumentaŃia de clasificare se transmite Oficiului de
Autorizare şi Control în Turism, în al cărui obiect principal de
activitate este cuprinsă şi clasificarea structurilor de primire turistice.
Certificatul de clasificare, prin care se atestă categoria
unităŃii, va fi însoŃit de fişa privind încadrarea nominală a camerelor,
prin care se stabileşte capacitatea şi structura unităŃii potrivit anexei
Nr. 6B din "Norme".
Eliberarea certificatului de clasificare presupune şi vizitarea
obiectivului turistic în cauză. Verificarea la faŃa locului de către
comisia tehnică de clasificare, constituită din specialiştii oficiului de
autorizare, în prezenŃa reprezentantului agentului economic care
administrează structura turistică în discuŃie. În funcŃie de condiŃiile
concrete constatate în unitatea verificată, comisia tehnică poate
propune unele compensări de dotări şi servicii pentru acordarea sau
menŃinerea categoriei.
Specialiştii asociaŃiilor profesionale din turism (AsociaŃia
Hotelierilor, AsociaŃia Cabanierilor, AsociaŃia Bucătarilor şi Cofetarilor
etc.) pot să acorde asistenŃă tehnică de specialitate agenŃilor
economici pentru întocmirea documentaŃiei de clasificare şi,
respectiv, să participe la activitatea comisiilor tehnice de clasificare.
142
Eliberarea certificatului se face în termen de cel mult 60 de
zile de la data primirii documentaŃiei de clasificare, completă, din
partea agentului economic.
Însemnele privind numărul de stele sau categoria unităŃii se
înscriu pe o plachetă montată în exteriorul unităŃii, la loc vizibil pentru
turişti. Culoarea şi materialul din care se confecŃionează această
plachetă se stabilesc de către agentul economic, în funcŃie de
specificul arhitectonic al clădirii. În plus, există obligaŃia ca însemnele
clasei de încadrare a obiectivului turistic să fie marcate şi prin
autocolante aplicate pe uşa de la intrare. Autocolantele vor avea
dimensiunea de 30/30 cm şi vor cuprinde următoarele informaŃii:
Ministerul Turismului, tipul structurii turistice (hotel, motel, vilă,
restaurant etc.), numărul de stele şi, respectiv, categoria. Fondul
autocolantelor va fi de culoare bleu, iar literele, respectiv stelele, de
culoare galben-auriu. Pentru asigurarea unei estetici unitare,
autocolantele sunt realizate centralizat de către o tipografie
desemnată de Ministerul Turismului şi se procură, contra cost, de
către agenŃii economici.
UnităŃile turistice prestatoare de servicii de cazare şi/sau de
alimentaŃie publică, care la data verificării nu îndeplinesc criteriile nici
pentru categoria minimă, nu se clasifică şi, în consecinŃă, nu mai pot
funcŃiona. MotivaŃia neclasificării se consemnează de către comisia
tehnică de clasificare în procesul-verbal de verificare întocmit în 2
exemplare, din care unul se predă agentului economic care
administrează unitatea; în acest caz, procesul-verbal de verificare
având şi rol de comunicare cu privire la neeliberarea certificatului de
clasificare.
Dacă comisia tehnică de clasificare constată că, deşi
unitatea nu îndeplineşte în totalitate criteriile, totuşi asigură servicii
minime pentru turişti, cu respectarea normelor igienico-sanitare,
P.S.I. şi de confort termic, unitatea în cauză poate fi clasificată la
categoria minimă pe o perioadă limitată de maximum 1 an. La
expirarea acestui termen unităŃile la care n-au fost realizate integral
criteriile nici pentru categoria minimă, vor fi închise, cu excepŃia
cabanelor de creastă care vor fi transformate în refugii turistice.
AgenŃii economici au obligaŃia să respecte pe toată perioada
de funcŃionare a structurilor de primire turistice condiŃiile şi criteriile
care au stat la baza clasificării.
Prin organele specializate, Ministerul Turismului verifică
periodic starea şi funcŃionarea dotărilor, calitatea serviciilor prestate,
respectarea normelor de igienă şi a celorlalte criterii care stau la baza
clasificării unităŃii. Nerespectarea acestora atrage după sine măsuri
143
de declasificare sau, după caz, de retragere şi anulare a certificatului
de clasificare.
Certificatul de clasificare se retrage atunci când nu este
respectat unul din următoarele criterii care influenŃează direct
protecŃia turiştilor:
a) asigurarea apei curente la grupurile sanitare şi în spaŃiile
de producŃie din structurile de primire unde acest criteriu este
obligatoriu;
b) asigurarea funcŃionării şi întreŃinerii corespunzătoare a
grupurilor sanitare;
o
c) asigurarea unei temperaturi minime de 18 C, pe timp de
iarnă în spaŃiile de cazare şi de servire a mesei;
d) obŃinerea avizului P.S.I. prevăzut de legislaŃia în vigoare.
Nerespectarea celorlalte criterii de clasificare, stabilite prin
prezentele norme conduce la declasificarea de către Ministerul
Turismului a structurilor turistice în cauză, în baza constatării
reprezentanŃilor împuterniciŃi ai acestuia.
Propunerile privind declasificarea sau retragerea certificatului
de către specialiştii din cadrul ministerului şi asociaŃiilor profesionale
din turism, legal constituite. Aceste propuneri se depun, în scris, cu
motivaŃia necesară, la compartimentul de specialitate din minister.
Decizia privind declasificarea sau retragerea certificatului se ia de
către conducerea Ministerului Turismului, la propunerea oficiului în
ale cărui atribuŃii intră problemele de clasificare.
Ridicarea efectivă a certificatelor de clasificare, anulate pe
baza aprobării conducerii ministerului, se face de către delegaŃii
acestuia. În toate cazurile este obligatorie însemnarea în registrul
unic de control al unităŃii respective şi predarea pe bază de
semnătură, la compartimentul de specialitate din minister a
certificatelor ridicate.
ContestaŃiile asupra neeliberării certificatelor de clasificare
sau retragerii acestora se depun, în termen de 15 zile de la primirea
comunicării, la Ministerul Turismului, soluŃionarea fiind de
competenŃa conducerii acestuia în termen de 30 de zile. Persoanele
nemulŃumite de soluŃia dată de Ministerul Turismului se pot adresa
instanŃelor de contencios administrativ, în condiŃiile Legii nr. 29/1990.
În cazul în care s-au modificat condiŃiile existente la data
eliberării certificatului de clasificare, în sensul neîndeplinirii integrale
a criteriilor, schimbarea capacităŃii sau a structurii spaŃiilor, agentul
economic este obligat ca, în termen de 30 de zile, să solicite
eliberarea unui nou act de clasificare a unităŃii.
144
În acelaşi termen este obligatorie solicitarea eliberării unui
nou certificat de clasificare, în cazul trecerii structurii turistice în
administrarea altui agent economic.
Titularul certificatului de clasificare poate solicita
reclasificarea structurii de primire turistică, dacă în urma unor lucrări
de modernizare şi de îmbunătăŃire a dotărilor şi serviciilor estimează
că aceasta corespunde unei categorii superioare de clasificare.
Solicitarea va fi însoŃită de un memoriu justificativ privind
eliberarea noului certificat. Memoriul justificativ va fi însoŃit de
documentaŃia de clasificare anterior prezentată (prevăzută la pct.2
din "Norme"), în măsura în care s-au produs modificări în privinŃa
structurii spaŃiilor, a capacităŃilor, a echipării sanitare etc.
7.2.2. Tipologia serviciilor turistice de cazare

Conform "Normelor", în România pot funcŃiona următoarele
tipuri de structuri de primire cu funcŃiuni de cazare turistică clasificate
astfel:
1. hoteluri de 5, 4, 3, 2, 1 stele;
2. hoteluri-apartament de 5, 4, 3, 2 stele;
3. moteluri de 3, 2, 1 stele;
4. vile de 5, 4, 3, 2, 1 stele;
5. cabane de 3, 2, 1 stele;
6. bungalouri de 3, 2, 1 stele;
7. sate de vacanŃă de 3, 2 stele;
8. campinguri de 4, 3, 2, 1 stele;
9. pensiuni turistice de 4, 3, 2, 1 stele;
10. ferme agroturistice de 3, 2, 1 stele;
11. camere de închiriat la locuinŃele familiale de 3, 2, 1 stele;
12. nave fluviale şi maritime de 5, 4, 3, 2, 1 stele.
În cadrul tipurilor sus-menŃionate poate exista următoarea
structură a spaŃiilor de cazare:
∗ cameră cu pat individual, reprezentând spaŃiul destinat
folosirii de către o singură persoană, a cărui lăŃime
minimă este de 90 cm;
∗ cameră cu pat matrimonial, reprezentând spaŃiul destinat
folosirii de către una sau două persoane, a cărui lăŃime
minimă este de 140 cm;
∗ cameră cu pat dublu, reprezentând spaŃiul destinat
folosirii de către două persoane, a cărui lăŃime minimă
este de 160 cm;
∗ cameră cu două paturi individuale, reprezentând spaŃiul
destinat folosirii de către două persoane;
145
∗ cameră cu trei sau mai multe paturi individuale,
reprezentând spaŃiul destinat folosirii de către un număr
de persoane egal cu numărul paturilor. Camerele cu
peste patru paturi individuale sunt considerate camere
comune.
∗ cameră cu priciuri, reprezentând spaŃiul destinat utilizării
de către mai multe persoane. Priciul reprezintă o
platformă din lemn sau alte materiale, pe care se asigură
un spaŃiu de 200/100 cm pentru fiecare turist;
∗ garsonieră, reprezentând spaŃiul compus din: dormitor
pentru două persoane, salon, vestibul şi grup sanitar
propriu. Dormitorul poate fi despărŃit de salon printr-un
glasvand sau alte soluŃii care permit o delimitare estetică;
∗ apartament, reprezentând spaŃiul compus din unul sau
mai multe dormitoare (maxim 5), sufragerie, vestibul,
echipare sanitară proprie. La categoria 5 stele va exista
un grup sanitar pentru fiecare două locuri, iar la categoria
4 stele, cât şi la restul categoriilor, minimum un grup la
patru locuri.
AgenŃii economici care construiesc structuri de primire
turistice au obligaŃia să asigure, încă din faza de proiectare,
respectarea criteriilor de clasificare prevăzute în "Normele
metodologice".
Categoria de clasificare a structurii de primire turistice este
dată de cea la care au fost încadrate majoritatea spaŃiilor de cazare
din incinta acesteia. De regulă nu se admit spaŃii de cazare încadrate
la categorii superioare celei de clasificare a structurii de primire
turistice. În mod excepŃional, comisia tehnică poate propune
încadrarea la o categorie superioară, cu cel mult 1 stea peste
categoria structurii turistice în cauză, a unor apartamente, garsoniere
sau alte spaŃii de cazare cu un nivel de dotare şi o calitate a
serviciilor deosebite.
În anumite perioade agenŃii economici pot utiliza şi alte tipuri
de spaŃii cum ar fi: cămine studenŃeşti, internate, case de odihnă ale
unor asociaŃii nonprofit, destinate cazării membrilor acestora, chilii
din cadrul mănăstirilor etc., cu condiŃia ca să dispună de autorizaŃie
sanitară de funcŃionare. Aceste spaŃii nu se clasifică, iar tarifarea se
face prin corelare cu spaŃii de cazare de confort similar din unităŃile
clasificate.
Important de reŃinut este semnificaŃia principalelor tipuri de
primire cu funcŃiuni de cazare.
146
• Hotelul este structura de primire amenajată în clădiri sau
corpuri de clădiri, care pune la dispoziŃia turiştilor camere,
garsoniere sau apartamente dotate corespunzător, asigură
prestări de servicii specifice şi dispune de recepŃii şi spaŃii de
alimentaŃie în incintă.
• Hotelurile compuse din apartamente sau garsoniere, astfel
dotate încât să asigure păstrarea, prepararea alimentelor şi
servirea mesei în incinta acestora, sunt considerate hoteluri-
apartamente.
• Motelul este unitatea hotelieră situată, de regulă, în afara
localităŃilor, în imediata apropiere a arterelor intens circulate,
dotată şi amenajată atât pentru satisfacerea nevoilor de cazare
şi de masă ale turiştilor, cât şi pentru parcarea în siguranŃă a
mijloacelor de transport.
Criteriile minime pentru încadrarea acestor structuri de
cazare (hotel, hotel-apartament şi motel) într-una din grupa de stele
ce pot fi atribuite privesc construcŃiile şi instalaŃiile, dotarea cu
mobilier, lenjerie şi alte obiecte, serviciile minime oferite turiştilor şi
alte condiŃii.
• Vilele sunt structuri de primire de capacitate relativ redusă,
funcŃionând în clădiri independente, cu arhitectură specifică,
situate în staŃiuni balneoclimaterice sau în zone şi localităŃi de
interes turistic, care asigură cazarea turiştilor şi prestarea unor
servicii specifice.
• Bungalourile sunt structuri de primire de capacitate redusă, de
regulă, din lemn sau din alte materiale similare. În zonele cu
umiditate ridicată (munte-mare) acestea pot fi construite şi din
zidărie. Sunt amplasate în perimetrul campingurilor, satelor de
vacanŃă, ca unităŃi independente în cadrul unor staŃiuni sau zone
turistice sau ca spaŃii complementare pe lângă alte structuri de
primire turistice. Asigură cazarea turiştilor, precum şi alte servicii
prestate de unitatea de bază. FuncŃionează, de regulă, cu
activitate sezonieră.
Criteriile minime pentru clasificarea pe stele a vilelor şi
bungalourilor privesc construcŃiile, instalaŃiile şi spaŃiile de folosinŃă
comună, dotarea cu mobilier, lenjerie şi alte obiecte.
• Cabanele turistice sunt structuri de primire turistice de
capacitate relativ redusă, funcŃionând în clădiri independente, cu
arhitectură specifică, care asigură cazarea, alimentaŃia şi alte
servicii specifice necesare turiştilor aflaŃi în drumeŃie sau la
147
odihnă în zone montane, rezervaŃii naturale, în apropierea
staŃiunilor balneare sau a altor obiective de interes turistic.
Cabanele, funcŃie de amplasamentul lor, pot fi:
1. cabane situate în locuri uşor accesibile (altitudine sub 1000 m,
cu acces auto pe drumuri publice);
2. cabane situate în zone greu accesibile (zone montane de
creastă, izolate, fără acces auto pe drumuri publice).
Cabanele din zona de creastă şi alte amplasamente izolate,
care nu îndeplinesc criteriile minime pentru categoria 1 stea pot fi
utilizate ca refugii turistice.
• Refugiile turistice sunt structuri de primire turistice situate în
locuri izolate şi greu accesibile din zona montană, de regulă la
altitudini mari, având o capacitate redusă, un grad minim de
confort şi un număr redus de personal de deservire. Acestea nu
se clasifică.
Criteriile minime privind încadrarea într-una din grupa de
stele (3, 2, 1 stea) ce pot fi atribuite cabanelor turistice vizează
construcŃiile, instalaŃiile şi spaŃiile de folosinŃă comună, dotarea
spaŃiilor de cazare, dotarea salonului din apartamente şi garsoniere,
serviciile suplimentare şi alte condiŃii.
• Campingurile sunt structuri de primire turistice destinate să
asigure cazarea turiştilor în corturi sau rulote, astfel amenajate
încât să permită acestora să parcheze mijloacele de transport,
să-şi pregătească masa şi să beneficieze de celelalte servicii
specifice acestor tipuri de unităŃi.
Campingurile sunt unităŃi cu caracter sezonier.
Amplasarea campingului trebuie să fie făcută în locuri
pitoreşti, cu microclimat favorabil, ferite de zgomot (inclusiv al
arterelor de circulaŃie) sau alte surse de poluare, precum şi de orice
alte elemente care ar putea pune în pericol sănătatea sau securitatea
turiştilor (linii de înaltă tensiune, terenuri sub nivelul mării, zone
inundabile etc.). Terenurile destinate campingurilor trebuie să fie
plane şi să nu menŃină apa chiar şi după o ploaie de lungă durată.
Şi în cazul acestui tip de structuri există o varietate de forme.
Astfel, în funcŃie de destinaŃie, campingurile pot fi:
- campinguri de tranzit, amplasate în apropierea principalelor
trasee turistice;
- campinguri de sejur, amplasate în perimetrul sau în
vecinătatea unor staŃiuni balneoclimaterice, în zonele de
agrement ale marilor aglomerări urbane sau în alte locuri
pitoreşti de interes turistic.
148
Elementul de bază al campingului este parcela de campare,
aceasta reprezentând o suprafaŃă de teren delimitată şi marcată,
unde se poate parca mijlocul de transport şi instala cortul sau rulota,
asigurându-se, totodată, suprafaŃa liberă necesară pentru mişcarea
şi odihna a 4 turişti.
Totalitatea parcelelor de campare reprezintă suprafaŃa de
campare amenajată.
Capacitatea campingului se exprimă în număr de locuri de
campare şi se calculează prin înmulŃirea cu 4 a numărului parcelelor
de campare, la care se adaugă eventualele locuri de cazare în
căsuŃele tip camping şi/sau bungalourile amplasate în incinta unităŃii.
La dimensionarea dotărilor, instalaŃiilor campingurilor se va
avea în vedere capacitatea totală de cazare a campingului (parcele
de campare + locuri în căsuŃe + locuri în bungalouri).
Potrivit normelor în vigoare, cel puŃin 15% din suprafaŃa
campingului trebuie să fie plantată cu arbori sau arbuşti. La
campingurile de 3 şi 4 stele vegetaŃia trebuie să fie suficient de
abundentă pentru a asigura o umbră confortabilă şi o ambianŃă
agreabilă. De asemenea, căile de acces trebuie să fie suficient de
largi pentru a permite încrucişarea uşoară a autovehiculelor cu rulotă.
ReŃeaua de alei trebuie să permită legătura dintre spaŃiile de
campare-cazare şi toate celelalte amenajări care asigură servicii
(inclusiv cu terenurile pentru agrement). Accesul în camping trebuie
să fie astfel conceput, încât să prevină accidentele de circulaŃie în
momentul intrării şi ieşirii vehiculelor. Toate campingurile trebuie să
aibă o împrejmuire care să nu permită accesul în camping decât prin
intrările stabilite pentru turişti. Campingurile vor avea pază ziua şi
noaptea.
Mărimea campingurilor, amplasamentul, stilul constructiv şi
coloritul diverselor construcŃii din cadrul acestuia nu trebuie să aducă
nici un fel de prejudicii peisajului sau mediului înconjurător.
Alimentarea cu apă potabilă trebuie asigurată prin
racordarea la reŃeaua publică, iar în lipsa acesteia, prin realizarea de
foraje proprii sau a altor lucrări de captare a unor izvoare din zonă.
Nu este permisă alimentarea cu apă din fântână neacoperită din care
apa se scoate cu găleata sau cu alt mijloc similar. Gurile de apă
trebuie să fie amplasate raŃional pe suprafaŃa campingului, distanŃa
faŃă de cea mai îndepărtată parcelă de campare nefiind mai mare de
100 m. Toate gurile de apă trebuie să dispună de canale de
scurgere. Canalizarea trebuie realizată prin racordarea la reŃeaua
publică sau la mijloacele proprii de epurare.
149
Alimentarea cu apă trebuie să asigure pentru fiecare loc de
campare-cazare (inclusiv pentru personal) minimum:
- 60 l/zi, din care 20 l apă caldă, în campingurile de 3 şi
4 stele;
- 50 l/zi în campingurile de 2 stele şi 1 stea.
În plus, criteriile minime privind încadrarea pe stele a
campingurilor pun un accent deosebit pe existenŃa şi calitatea
grupurilor sanitare, spaŃiilor amenajate pentru spălatul obiectelor de
îmbrăcăminte şi pentru pregătirea mesei, pe amplasarea optimă a
acestora şi pe înzestrarea lor corespunzătoare.
Pentru a răspunde unei cereri tot mai diversificate, în
campinguri pot fi amplasate căsuŃe tip camping şi bungalouri.
• CăsuŃele sunt spaŃii de cazare de dimensiuni reduse,

realizate din lemn sau din alte materiale similare, compuse, de
regulă, dintr-o cameră şi un mic antreu sau terasă şi, uneori, dotate şi
cu grup sanitar propriu.
DistanŃa între 2 căsuŃe nu poate fi mai mică de 3 m,
asigurându-se, totodată, spaŃiul pentru parcarea unei maşini.
Turiştii cazaŃi în căsuŃe beneficiază de toate dotările şi
instalaŃiile comune din cadrul campingurilor.
CăsuŃele amplasate pe terenuri care nu permit şi
amenajarea unor spaŃii de campare (pentru montarea corturilor sau
rulotelor) vor fi clasificate drept căsuŃe tip camping şi vor dispune de
dotări şi servicii identice cu cele ale campingurilor de aceeaşi
categorie.
CăsuŃele tip camping amplasate pe lângă alte unităŃi de
cazare sau de alimentaŃie pentru turism, ca spaŃii complementare,
vor dispune de grup sanitar comun, compartimentat pe sexe,
construcŃie închisă, cuprinzând: un lavoar la 30 de locuri; o cabină
duş la 50 de locuri; o cabină WC la 30 de locuri. Aceste căsuŃe nu
pot fi clasificate decât la categoria 1 stea.
Criteriile minime privind clasificarea pe stele a campingurilor
grupează condiŃiile-prag ce trebuiesc îndeplinite în legătură cu
amenajarea terenului aferent, echiparea sanitară a spaŃiilor de
folosinŃă individuală şi comună, precum şi cele ale dotării căsuŃelor
de tip camping.
• Satul de vacanŃă este un ansamblu de clădiri, de regulă vile

sau bungalouri, amplasat într-un perimetru bine delimitat, care
asigură turiştilor servicii de cazare, de alimentaŃie şi o gamă largă de
prestaŃii turistice suplimentare (agrement, sportive, culturale etc.).
150
Amplasamentul acestora trebuie să asigure un microclimat
favorabil, ferit de surse de poluare (zgomot, noxe etc.) şi de alte
elemente care ar putea pune în pericol securitatea şi sănătatea
turiştilor.
Mărimea satului de vacanŃă, amplasamentul, stilul
constructiv şi coloritul diverselor construcŃii din cadrul acestuia nu
trebuie să aducă nici un fel de prejudicii peisajului şi mediului
înconjurător. La unităŃile de 3 stele, vegetaŃia trebuie să fie
abundentă pentru a crea o ambianŃă agreabilă. De fapt, potrivit
normelor, suprafaŃa spaŃiilor verzi şi a celor destinate pentru
agrement şi odihnă trebuie să reprezinte minimum 25% din suprafaŃa
totală a satului de vacanŃă.
Tuturor satelor de vacanŃă se impune o împrejmuire
corespunzătoare, accesul fiind dirijat şi controlat. Aleile trebuie să fie
bine întreŃinute şi să permită legătura dintre spaŃiile de cazare şi toate
celelalte amenajări care asigură servicii, precum şi cu terenurile
pentru odihnă şi agrement.
Dotarea cu echipamente, mobilier, obiecte de inventar şi
elemente constructive şi funcŃionale ale structurilor de primire
turistice din incinta satului de vacanŃă se realizează potrivit criteriilor
specifice stabilite prin normele specifice prevăzute pentru unităŃile
respective, Ńinându-se seama de amplasamentul şi perioada de
funcŃionare a acestora (permanente sau sezoniere). Într-un fel,
încadrarea unui sat de vacanŃă într-o anume clasă categorială (3 sau
2 stele) depinde în mare măsură de clasa categorială a elementelor
constructive ce-l compun şi a diversităŃii şi calităŃii serviciilor oferite în
cadrul acestora. De aceea, majoritatea vilelor şi bungalourilor din
satele de vacanŃă de 3 stele trebuie să fie încadrate cel puŃin la
această categorie.
Criteriile minime pentru încadrarea într-una din cele două
categorii, a unui sat de vacanŃă, privesc elementele constructive şi
pachetul de servicii oferite clienŃilor turişti.
• Camerele de închiriat în locuinŃele familiale reprezintă structuri de
primiri turistice, constând dintr-un număr limitat de spaŃii, care oferă
servicii de cazare şi posibilitatea preparării hranei în bucătăria folosită
în comun cu locatarul sau în spaŃii special amenajate, destinate
exclusiv turiştilor. Criteriile minime privind clasificarea acestora într-
una din categoriile de stele (3, 2, 1 stele) au ca obiect aspectele de
natură constructivă şi gradul de dotare a camerelor.
• SpaŃiile de cazare de pe navele fluviale şi maritime subsumează
oferta mijloacelor de transport naval, inclusiv a pontoanelor plutitoare,
utilizată pentru cazarea turiştilor pe durata călătoriei sau ca hoteluri
151
plutitoare ancorate în porturi. Componentele sale se clasifică pe stele
în funcŃie de calitatea dotărilor şi a serviciilor pe care le oferă.
Criteriile de clasificare pentru hoteluri se aplică în mod
corespunzător şi în cazul spaŃiilor de cazare de pe nave, cu excepŃia
celor referitoare la:
− dimensiunile spaŃiilor de cazare, care pot fi reduse cu până
la 50% faŃă de cele din hotelurile de aceeaşi categorie
existente sau nou-construite;
− dimensiunile paturilor, care pot fi de 0,80/2,00 m în cazul
celor individuale şi 1,20/2,00 m în cazul celor duble;
− dotarea cu piese de mobilier (scaune, mese etc.), ce se va
adapta spaŃiului disponibil, cu condiŃia asigurării unei
funcŃionalităŃi cât mai confortabile a spaŃiului de cazare. Se
admit şi dotări cu piese de mobilier rabatabile. La categoria 1
şi 2 stele se pot utiliza şi paturi suprapuse.
Concluzionând, structura spaŃiilor de cazare de pe nave este
similară cu cea din hoteluri.
• În cazul pensiunilor turistice şi fermelor agroturistice,

normele şi criteriile minime privind clasificarea pe stele au o bază
1
juridică distinctă . Metodologia şi criteriile de clasificare pentru aceste
structuri de primire turistice vizează instituirea facilităŃilor pentru
dezvoltarea sistemului de turism rural din zona montană, Delta
Dunării şi litoralul Mării Negre.
Pentru protecŃia turiştilor, activitatea pensiunilor turistice şi a
fermelor agroturistice trebuie să se circumscrie spiritului normelor ce
reglementează turismul în România.
În funcŃie de nivelul de dotare şi de calitatea serviciilor
oferite, pensiunile turistice şi fermele agroturistice se clasifică pe
stele potrivit criteriilor prevăzute în anexa ce face parte integrantă din
respectivele norme (pentru pensiuni turistice - 4, 3, 2, 1 stele şi
pentru ferme agroturistice - 3, 2, 1 stele).
Amplasarea pensiunilor turistice şi a fermelor agroturistice
trebuie realizată în locuri ferite de surse de poluare şi de orice alte
elemente care ar pune în pericol sănătatea sau viaŃa turiştilor.
AgenŃii economici care construiesc sau amplasează pensiuni
turistice şi ferme agroturistice au obligaŃia să asigure, încă din faza
1
Ordinul nr.20/14.04.95 al ministrului turismului pentru aprobarea normelor şi a
criteriilor minime privind clasificarea pe stele a pensiunilor turistice şi a fermelor
agroturistice, în M.Of.al României, Nr.101/25.05.95, partea I.
152
de proiectare, respectarea criteriilor de clasificare prevăzute în
normele amintite.
ActivităŃile desfăşurate în cadrul pensiunilor turistice şi al
fermelor agroturistice (cazare, alimentaŃie, agrement şi divertisment)
constituie un tot unitar, fiind părŃi componente ale produsului turistic.
În acest sens, este obligatorie asigurarea unei corelaŃii
corespunzătoare între calitatea dotărilor, a echipamentelor şi
aspectul general al spaŃiilor de cazare cu cele pentru alimentaŃie şi
agrement.
În funcŃie de nivelul de dotare şi de calitatea serviciilor
oferite, spaŃiile de cazare (camere, garsoniere sau apartamente) se
clasifică pe categorii de încadrare potrivit criteriilor prevăzute la pct.2
(criterii privind spaŃiile de cazare) din anexa actului administrativ
menŃionat. Categoria de clasificare a pensiunii turistice şi a fermei
agroturistice este dată de cea la care au fost încadrate majoritatea
spaŃiilor de cazare din incinta acestuia.
Indiferent de tipurile şi clasele calitative ale obiectivelor
turistice cu funcŃiuni de cazare, anterior prezentate, ceea ce ni se
pare deosebit de important este faptul că păstrarea ordinii, liniştii
publice, moralităŃii, curăŃeniei, concomitent cu respectarea strictă a
normelor sanitare şi a celor de prevenire şi stingere a incendiilor,
sunt nu numai obligatorii, ci şi condiŃii fundamentale ale unui turism
civilizat, cu şanse de relansare în circuitul economic naŃional şi
internaŃional.
1. În ce constă importanŃa şi complexitatea cazării turistice?
2. Cum justificaŃi existenŃa unei metodologii a clasificării structurilor
de primire turistice?
3. DezbateŃi condiŃiile certificatului de clasificare a structurilor de
cazare, pe exemplul Ńării noastre.
4. Ce semnificaŃii au principalele tipuri de structuri de primire cu
funcŃiuni de cazare?

1. FuncŃia principală a unităŃilor hoteliere, indiferent de tipul,
categoria de confort, gradul de dotare etc. al acestora, este:
A. prestarea serviciilor complementare;
B. cazarea;
C. alimentaŃia clienŃilor găzduiŃi;
D. serviciile de intermediere.
153
2. În cazul unei structuri a ospitalităŃii turistice (hotel) sunt cuprinse
ca servicii principale:
a. cazarea;
b. alimentaŃia;
c. serviciile de informare;
d. serviciile cultural-artistice şi de agrement.
A (a,b); B (a,b); C (c,d); D (a,b,c,d)
3. Prestarea serviciului de cazare semnifică:
a. un serviciu turistic;
b. un serviciu turistic specific;
c. serviciu turistic specific de bază;
d. un serviciu complementar;
A (b,c); B (c); C (a,b,c); D (a,b,c,d)
4. Cazarea în cadrul pensiunilor turistice reprezintă:
A. un serviciu de organizare şi pregătire a consumului turistic;
B. un serviciu turistic de bază;
C. un serviciu complementar;
D. un serviciu turistic nespecific.
5. Asigurarea parcării automobilelor este:
A. un serviciu complementar;
B. un serviciu nespecific;
C. un serviciu de bază;
D. un serviciu de organizare a consumului turistic.
154
CAPITOLUL 8
SERVICIILE DE ALIMENTAłIE PUBLICĂ

• explice rolul serviciilor turistice de alimentaŃie;
• discute trăsăturile specifice ale acestora;
• diferenŃieze tipurile de unităŃi de alimentaŃie pentru turism;
• înŃeleagă obiectivele dezvoltării serviciilor turistice de alimentaŃie
publică.
Rezumat: Capitolul analizează rolul şi trăsăturile serviciilor
de alimentaŃie publică, precum şi principalele tipuri de servicii de
alimentaŃie publică.
8.1. Rolul şi trăsăturile serviciilor turistice de alimentaŃie publică

Una dintre problemele deosebit de importante cu care se
confruntă permanent industria hotelieră este cea a asigurării unor
servicii diversificate şi de un înalt nivel calitativ. Această tendinŃă îi
este proprie şi componentei serviciilor turistice de alimentaŃie publică,
servicii încadrate structural în categoria serviciilor de bază.
Privit în ansamblul său, comportamentul consumatorului
turist nu se deosebeşte prea mult de cel pe care-l manifestă la
reşedinŃa sa permanentă. Şi totuşi, în timpul vacanŃelor turiştii pretind
condiŃii superioare de confort, mai ales pentru serviciile de
alimentaŃie, condiŃii transpuse în practică printr-o ofertă diversificată
şi calitativ superioară, printr-o servire promptă şi ireproşabilă, printr-o
ambianŃă plăcută a sălilor de consumaŃie. De aceea, prin prisma
poziŃiei sale - de componentă a produsului turistic, respectiv a
serviciilor de bază, alimentaŃia publică determină calitatea prestaŃiei
turistice în ansamblul ei, influenŃează conŃinutul şi atractivitatea
ofertei turistice cu majore implicaŃii asupra dimensiunilor şi orientării
1
fluxurilor turistice .
Îndeplinirea acestui rol presupune ca serviciile de alimentaŃie
publică să întrunească câteva trăsături specifice:
• prezenŃa lor în toate momentele-cheie ale consumului turistic:
puncte de îmbarcare, mijloace de transport, locuri de destinaŃie şi
1
Vezi Istrate I., Bran Florina, Roşu Anca Gabriela, Economia turismului şi mediul
înconjurător, Editura economică, Bucureşti, 1996, p.177.
155
sejur, locuri de agrement. Se consideră că, odată îndeplinită
această condiŃie, serviciile de alimentaŃie publică vor răspunde,
prin organizatorii lor, sarcinii de a asigura ansamblul condiŃiilor
pentru ca turiştii, aflaŃi temporar în afara reşedinŃei permanente,
să-şi poată procura hrana necesară. Aceasta cu atât mai mult cu
cât ele reprezintă modalităŃile principale de satisfacere a nevoilor
cotidiene de hrană pentru categoriile de turişti, indiferent de
modul în care au angajat prestaŃia turistică şi de particularităŃile
acesteia;
• existenŃa unei diversităŃi structurale a serviciilor de acest gen,
asigurată prin prezenŃa unei tipologii largi de unităŃi de
alimentaŃie publică, aptă să satisfacă o paletă diversificată de
trebuinŃe. Cu alte cuvinte, concomitent cu adaptarea reŃelei de
unităŃi la momentul şi locul desfăşurării programului turistic,
structura tipologică a acesteia trebuie să răspundă deopotrivă
nevoilor de hrană şi divertisment, să-l poată satisface pe turist în
orice împrejurare, mai ales cu ocazia unor acŃiuni predilect
orientate spre această componentă a calităŃii turistice;
• particularizarea serviciului de alimentaŃie publică, mai ales în
cazul unor forme specifice de turism (balneo-medical, de
exemplu), prin care se poate contribui nemijlocit la satisfacerea
motivaŃiei ce a determinat opŃiunea pentru respectivul consum
turistic. În general, succesul relativ în aplicarea procedurilor fizio-
psihoterapeutice este dependent de calităŃile şi rigurozitatea
regimului de hrană (de pildă, tratamente ale sistemului cardio-
vascular, digestiv, nervos etc.). Regimurile dietetice tind să
devină nu numai o modă, ci şi o necesitate pentru existenŃa
noastră, inclusiv în calitate de turist;
• necesitatea de a corespunde în egală măsură exigenŃelor
turiştilor autohtoni şi străini. Mai precis, bunurile ce fac obiectul
serviciilor de alimentaŃie publică trebuie să fie reprezentate de
preparatele din bucătăria naŃională şi internaŃională, din cea
specifică anumitor Ńări şi zone. Practic, componentele specifice şi
cele comune în materie gastronomică se definesc în raport cu
formele de turism, cu locul şi momentul de desfăşurare a
activităŃii.
Raportul dintre serviciile de alimentaŃie publică şi ansamblul
ofertei turistice este complex, profund, de intercondiŃionare reciprocă,
de dezvoltare sincronă. El se amplifică în condiŃiile în care
gastronomia ajunge să devină, când celelalte componente ale ofertei
turistice sunt comparabile şi sensibil apropiate, element de referinŃă
156
în opŃiunea pentru o anume destinaŃie turistică. "De altfel - cum
apreciază şi cercetătorii români ai fenomenului în cauză - produsul
turistic având drept principală motivaŃie gastronomia este o realitate
din ce în ce mai prezentă şi a generat o formă nouă de vacanŃă,
cunoscută sub denumirea de «vacanŃă gastronomică» (pescărească,
1
vânătorească etc.) cu atractivitate unanim recunoscută".
Originalitatea şi diversitatea gastronomică se constituie, prin urmare,
ca element de atracŃie de bază sau suplimentară, fapt ce justifică şi
explică atenŃia crescândă acordată acestui segment de realitate
turistică.
Componentă esenŃială în structura unei oferte turistice
moderne, serviciile de alimentaŃie publică se recomandă, pe măsura
trecerii timpului, ca un ansamblu de prestaŃii cu multiple şi noi
posibilităŃi în ce priveşte ridicarea calităŃii produsului turistic în condiŃii
de înaltă eficienŃă. Se tinde, pe zi ce trece, ca alimentaŃia publică să
îndeplinească, pe lângă funcŃia fiziologică propriu-zisă, şi unele
funcŃii de agrement, odihnă, recreere - în general, de petrecere
agreabilă a timpului liber. Acest caracter se amplifică cu cât turistul
petrece o parte însemnată din bugetul său de timp (20-25%, după
unele calcule) în unităŃile de alimentaŃie publică, locuri care pot
focaliza interesul consumatorilor prin atracŃia pe care acestea o
exercită, prin intensitatea şi caracterul contactelor sociale ce se pot
2
realiza în cadrul lor .
Apreciind semnificaŃia şi importanŃa crescândă a relaŃiei de
interdependenŃă dintre alimentaŃia publică şi turism, agenŃii
economici şi instituŃiile ce veghează asupra dimensiunilor cantitativ-
calitative ale industriei turistice trebuie să-şi orienteze eforturile de
perspectivă menite să direcŃioneze corespunzător şi realist
dezvoltarea sectorului respectiv. Aceasta, cu atât mai mult, cu cât
este cunoscut faptul că nivelul dezvoltării alimentaŃiei publice se
numără printre mărimile de apreciere a satisfacŃiei consumatorilor
turişti, şi nu numai.
8.2. Tipologia serviciilor de alimentaŃie publică

În baza Ordinului Nr. 56 al ministrului turismului pentru
aprobarea Normelor metodologice şi a criteriilor privind clasificarea
pe stele şi categorii a structurilor de primire turistice, şi altor
componente ale sistemului nostru legislativ, se asigură cadrul juridic
1
Istrate I., Bran F. şi Roşu A., lucr. cit., p. 178.
2
Vezi Ionescu N. Z., TendinŃe în organizarea şi dezvoltarea alimentaŃiei publice pe
plan mondial, în "ComerŃul modern", nr. 1 din 1990.
157
pentru desfăşurarea activităŃii economice şi condiŃiile de exercitare a
liberei iniŃiative de către agenŃii economici şi în domeniul alimentaŃiei
publice. Aplicarea prevederilor cuprinse în "Norme", similar
structurilor de primire cu funcŃiuni de cazare turistică, este obligatorie
pentru toŃi agenŃii economici din turism cu activitate specifică
alimentaŃiei publice, indiferent de forma de proprietate şi tipul de
organizare în care se înscrie fiecare.
Potrivit spiritului prezentelor norme, structurile de primire în
cazul serviciilor de alimentaŃie înglobează "orice construcŃie şi
amenajare destinată, prin proiectare şi execuŃie a servirii mesei
1
pentru turişti, împreună cu serviciile specifice aferente".
Drept urmare, la înfiinŃarea sau reprofilarea unităŃilor de
alimentaŃie publică se recomandă a se stabili profilul activităŃii,
corespunzător cerinŃelor şi mijloacelor materiale necesare şi
disponibile. Stabilirea profilului unităŃii prin studii de specialitate este o
cerinŃă de bază a criteriilor de organizare a reŃelei comerciale în
2
concordanŃă cu necesităŃile consumatorilor . ObŃinerea unor rezultate
economice şi sociale bune, într-o unitate de alimentaŃie publică,
depinde într-o mare măsură de modul în care aceasta a fost
proiectată, construită sau reamenajată.
Profilul fiecărei unităŃi nu se poate realiza întotdeauna după
proiecte tip, deoarece fiecare unitate, prin specificul său, trebuie să
răspundă nevoilor majorităŃii consumatorilor din zona în care aceasta
este amplasată. Materialele de finisare trebuie să fie aspectuoase, cu
un colorit plăcut şi o durată de viaŃă cât mai mare. DecoraŃiunile şi
ornamentele în sala de servire, se recomandă să fie cât mai judicios
alese, pentru a fi vizibile din toate unghiurile posibile. De asemenea,
se va Ńine seama de sursele de iluminat şi de influenŃa pe care o are
fiecare culoare asupra bunei dispoziŃii a consumatorilor în timpul
servirii mesei.
Un rol important în ambianŃa din spaŃiile de servire a
consumatorilor între care un procent important îl pot reprezenta
turiştii, îl au sursele de zgomot, pentru a căror combatere trebuie
găsite soluŃii eficiente: înlocuirea unor instalaŃii ce produc zgomot,
desfiinŃarea unor circuite zgomotoase, folosirea unor mijloace de
izolaŃie fonică, reducerea la nivelul acceptabil a intensităŃii de la staŃia
de amplificare a formaŃiei orchestrale etc.
1
Normele metodologice şi criteriile privind clasificarea pe stele şi categorii a
structurilor de primire turistice, în M.O. al României, anul VII, Nr. 220, 25
Septembrie 1995, p.2.
2
Vezi Stavrositu Stere, Practica serviciilor în restaurante şi baruri, Editura Tehnică,
Bucureşti, 1994, p.17.
158
Activitatea de profil din alimentaŃia publică se desfăşoară prin
aportul a trei grupe de unităŃi: unităŃi pentru servirea consumatorilor;
unităŃi de producŃie; unităŃi de depozitare şi păstrare. Un interes
predilect, din unghiul nostru de vedere, îl reprezintă prima categorie.
Prin unitate de servire se înŃelege localul format din una sau
mai multe încăperi, dotate cu utilaje, mobilier şi obiecte de inventar
corespunzătoare profilului şi gradului (categoriei) în care se
încadrează unitatea, în conformitate cu care se stabileşte şi regimul
de preŃuri, după cum urmează:
- unităŃi cu grad de confort şi regim de preŃuri de lux;
- unităŃi cu grad de confort şi regim de preŃuri categoria I;
- unităŃi cu grad de confort şi regim de preŃuri categoria a II-a;
- unităŃi cu grad de confort şi regim de preŃuri categoria a III-a;
- unităŃi cu grad de confort şi regim special de frecventare
"cantină-restaurant".
Încadrarea unităŃilor pe tipuri, profile şi categorii de
funcŃionare se face, potrivit reglementărilor în vigoare, Ńinându-se
seama de anumite criterii referitoare la: amplasarea unităŃii, gradul de
confort, forma de servire, posibilităŃile de distracŃie a consumatorilor,
gradul de dotare al unităŃii, nivelul de pregătire şi Ńinuta personalului.
łinând cont de cerinŃele enunŃate, unităŃile pentru servirea
consumatorilor trebuie să îndeplinească condiŃiile cerute de criteriile
de clasificare, de profilul activităŃii desfăşurate şi regimul preŃurilor
aplicate în desfacerea mărfurilor şi preparatelor culinare, de cofetărie
- patiserie etc. Astfel, în conformitate cu normele aprobate, în
România pot funcŃiona următoarele tipuri de unităŃi de alimentaŃie
pentru turism:
1. restaurant - categoria lux, I, a II-a şi a III-a;
2. bar - categoria lux, I, a II-a şi a III-a;
3. unităŃi de fast-food - categoria I, a II-a şi a III-a;
4. cofetărie - categoria lux, I, a II-a şi a III-a;
5. patiserie, plăcintărie, simigerie, covrigărie - categoria I, a II-a şi a
III-a.
Caracteristicile funcŃional-comerciale şi criteriile minime
privind clasificarea pe categorii a unităŃilor de alimentaŃie destinate
servirii turiştilor, în baza cărora se obŃine certificatul de clasificare,
sunt cuprinse în Anexa nr. 2, care face parte integrantă din actul
administrativ guvernamental citat anterior.
În funcŃie de organizarea activităŃii de servire-producŃie,
unităŃile pentru servirea consumatorilor, funcŃionează atât cu bază
proprie de producŃie (situaŃie în care desfăşoară activitate
combinată), cât şi numai cu activitatea de servire, situaŃie în care se
159
organizează pentru desfacerea producŃiei culinare, de cofetărie-
patiserie, cu care se aprovizionează de la unităŃile specializate de
producŃie.
1. Restaurantul este local public care îmbină activitatea de
producŃie cu cea de servire, punând la dispoziŃia clienŃilor o gamă
diversificată de preparate culinare, preparate de cofetărie-patiserie,
băuturi şi unele produse pentru fumători. El funcŃionează în mai
multe profile, respectiv: clasic, specializat (pescăresc-vânătoresc,
dietetic şi lacto-vegetarian, rotiserie-zahana, familial-pensiune), cu
specific naŃional sau local, braserie, berărie şi grădină de vară.
1.1 Restaurantul clasic este local public cu profil
gastronomic în care se serveşte un larg sortiment de preparate
culinare (gustări calde şi reci, preparate lichide calde, mâncăruri,
minuturi, salate, dulciuri de bucătărie), produse de cofetărie,
patiserie, îngheŃată, fructe, băuturi nealcoolice şi alcoolice, produse
de tutun etc., în funcŃie de sortimentul minimal stabilit de
reglementările metodologice în acest sens. Ca servicii suplimentare
în cadrul structurilor de acest gen se pot organiza banchete, recepŃii
ş.a.
Aceste unităŃi, pe lângă asigurarea diversificată a meniurilor
la consumatori, pot asigura şi confortul recreativ prin formaŃii
orchestrale, programe artistice, solişti vocali, instrumentişti sau prin
staŃii de amplificare cu aparatură muzicală şi emisiuni TV cu circuit
intern.
Prin ambianŃa mediului interior se oferă consumatorilor
posibilitatea de a servi masa în condiŃii de linişte şi confort, cu servicii
care se asigură la masă de lucrători cu înaltă pregătire profesională.
Restaurantele clasice, încadrate în categoria lux, I, a II-a şi a
III-a cu activitate complexă, trebuie să dispună de o compartimentare
şi dotare corespunzătoare, pe fluxuri de activitate. SpaŃiile de servire
trebuie să fie dotate cu mobilier corespunzător, mochete, covoare,
draperii, lustre, oglinzi, garderobă, veselă şi inventar de servire
superioară şi în cantităŃi suficiente, conform normativului de dotare,
care să asigure o servire optimă. Vesela de serviciu trebuie să fie din
porŃelan superior, cu emblema unităŃii sau a întreprinderii, din inox
sau alpaca argintată, iar inventarul textil de calitate superioară şi în
culori plăcute.
În funcŃie de afluenŃa consumatorilor, aceste unităŃi pot
funcŃiona cu program fracŃionat, în servirea micului dejun, dejun şi
cină, sau cu program neîntrerupt (non - stop) cu servicii comandate,
sau servicii la comandă (á la carte).
160
1.2. Restaurantul specializat serveşte un sortiment specific
de preparate culinare şi băuturi care se află permanent în lista de
meniu, în condiŃiile unor amenajări şi dotări clasice sau adecvate
structurii sortimentale (pescăresc, vânătoresc, rotiserie, zahana,
dietetic, lacto-vegetarian, familial, pensiune etc.) care formează
obiectul specializării.
Specificul acestor unităŃi este determinat de: profilul
specializat de funcŃionare; gradul de confort ce se asigură în procesul
servirii şi regimul de preŃuri aplicat; sortimentul de mărfuri (preparate
culinare, de cofetărie-patiserie, băuturi) ce se încadrează în
sortimentul minimal stabilit pentru fiecare profil de unitate. Principiul
de organizare a acestor unităŃi este acelaşi ca la unităŃile clasice,
deosebirea constând în structura sortimentală a preparatelor şi
băuturilor, precum şi în modul de prezentare interioară a unităŃii (care
sugerează de fapt profilul unităŃii prin amenajare, dotare cu mobilier,
veselă, inventar textil, Ńinuta personalului etc.).
1.2.1. Restaurantul pescăresc este o unitate gastronomică
ce se caracterizează prin desfacerea, în principal, a unui sortiment
variat de preparate culinare din peşte proaspăt şi congelat de toate
speciile. În sortimentul minimal stabilit pentru aceste unităŃi trebuie să
se cuprindă: gustări, broşuri, mâncăruri, specialităŃi de preparate din
peşte cu diferite sosuri reci şi calde, astfel încât aceste preparate să
fie oferite pe tot cuprinsul zilei. Ca sortimente de băuturi se
încadrează: vinurile galben-pai (soiuri pure), bere, ape minerale,
rachiuri, băuturi răcoritoare etc.
Specificul acestor unităŃi este sugerat şi de decoraŃiunile
interioare de profil (obiecte sugestive din activitatea de pescuit şi de
prelucrare a peştelui), de Ńinuta personalului specific marinărească,
de mobilierul şi vesela, de asemenea, specifică.
1.2.2. Restaurantul vânătoresc este o unitate gastronomică
specializată în producerea şi servirea de preparate culinare din vânat
(iepure, căprioară, porc mistreŃ, urs, gâşte şi raŃe sălbatice, lişiŃe,
prepeliŃe, fazani, sitari etc.), pregătite în baza reŃetelor speciale în
acest sens. SpaŃiile de producŃie trebuie să dispună de condiŃii pentru
păstrarea vânatului la frig. Sortimentul de băuturi trebuie să asigure
specialităŃile de rachiuri, vinuri, roşii, băuturi răcoritoare etc.
Localurile cu acest profil se organizează şi funcŃionează pe
principii similare restaurantului clasic, având însă prin amenajare,
dotare şi prezentarea personalului, elemente specifice, particulare. În
incinta acestora se pot asigura şi momente recreative prin formaŃii
orchestrale sau aparatură muzicală.
161
1.2.3. Rotiseria este un restaurant de mică capacitate (20-50
de locuri la mese), în care consumatorii sunt serviŃi cu produse din
carne la frigare-rotisor (pui, muşchi de vită şi porc, specialităŃi din
carne etc.), chebap cu garnituri, unele gustări reci (pe bază de
brânză, ouă, legume etc.) salate, sortimente de ciorbe din organe de
pui, deserturi, precum şi băuturi răcoritoare, cafea, vin (în special vin
roşu servit în carafe), un sortiment redus de băuturi alcoolice fine.
SpaŃiul de producŃie se află chiar în interiorul sălii de servire
şi este dotat cu rotisor sau frigărui şi cu vitrină frigorifică în care se
află expuşi pui şi alte specialităŃi din carne pentru fript în faŃa
consumatorilor.
1.2.4. Restaurant-zahana este unitate gastronomică în care
se servesc, la comandă, în tot timpul zilei, produse (specialităŃi din
carne de porc, vită, batal, miel) şi subproduse din carne neporŃionată
(ficat, rinichi, inimă, splină, momiŃe, măduvioare etc.), mici, cârnaŃi
etc., pregătite la grătar şi alese de consumatori din vitrinele de
expunere sau platourile prezentate de ospătari la masă. Potrivit
specificului său, mai poate oferi: ciorbă de burtă, ciorbă de ciocănele,
tuslama, tochitură, salate combinate de sezon, murături, dulciuri de
bucătărie, băuturi alcoolice (aperitive şi vinuri).
1.2.5. Restaurant dietetic este o unitate gastronomică care
oferă consumatorilor sortimente de preparate culinare dietetice
(pregătite sub îndrumarea unui cadru medical dietetician) şi băuturi
nealcoolice.
1.2.6. Restaurant lacto-vegetarian este o unitate
gastronomică în care se desfac în exclusivitate sortimente de
preparate culinare pe bază de lapte şi produse lactate, ouă, paste
făinoase, orez, salate din legume, precum şi dulciuri de bucătărie,
lactate proaspete, produse de patiserie, îngheŃată, şi băuturi
nealcoolice calde şi reci. Organizarea, dotarea şi funcŃionarea unităŃii
este pe acelaşi principiu ca cea a unităŃilor clasice.
Unitatea poate oferi meniuri complete "á la carte", precum şi
meniuri complete (pensiune) cu baremuri fixe. Serviciul se asigură
prin formaŃie de ospătari sau autoservire.
1.2.7. Restaurant familial sau pensiune este unitate cu profil
gastronomic care oferă, în mai multe variante, meniuri complete la
preŃ accesibil. Preparatele şi specialităŃile solicitate în afara
meniurilor se servesc conform preŃurilor stabilite în listele de meniu.
Băuturile sunt limitate la sortimente de răcoritoare şi ape minerale.
Poate funcŃiona şi pe bază de abonament. La nevoie se poate
organiza şi ca secŃie în cadrul unui restaurant clasic.
162
De regulă asemenea unităŃi se organizează în staŃiuni
turistice sau în pensiuni şi în ferme agroturistice.
1.3. Restaurantul cu specific este o unitate de alimentaŃie
pentru recreere şi divertisment, care, prin dotare, profil, Ńinuta
lucrătorilor, momente recreative şi structură sortimentală, trebuie să
reprezinte obiceiuri gastronomice locale sau naŃionale, tradiŃionale şi
specifice diferitelor zone.
1.3.1. Crama, un profil concret al acestui tip de unitate de
alimentaŃie destinată servirii turiştilor, desface o gamă largă de vinuri.
Acestea se pot servi atât îmbuteliate cât şi neîmbuteliate. PrestaŃiile
organizate în cadrul ei vizează o gamă specifică de preparate
culinare: tochitură, preparate din carne la grătar sau trase la tigaie.
Vinurile se servesc din carafe sau căni din ceramică. Este dotată cu
mobilier din lemn masiv, iar pereŃii decoraŃi cu scoarŃe, ştergare etc.
Poate avea program muzical, tarafuri de muzică populară.
1.3.2. Restaurantul cu specific local pune în valoare
bucătăria specifică unor zone geografice din Ńară sau a unor tipuri
tradiŃionale de unităŃi (crame, colibe, şuri etc.). Aceste unităŃi, prin
amplasare şi amenajare, dotare interioară şi profilul lor trebuie să
reprezinte stilul de construcŃie local. La construirea unităŃilor se
utilizează materiale prelucrate sumar, specifice regiunii respective,
cum sunt: piatra, bolovanii de râu, lemn (brut sau prelucrat),
cărămidă, trestie, stuf, răchită etc. Efectul original al acestor unităŃi
este realizat prin îmbinarea cadrului natural cu cel arhitectural al
sistemului construit, al finisajelor inspirate după modelul popular, al
elementelor de decoraŃie, al mobilierului şi obiectelor de inventar de
concepŃie deosebită, de gama sortimentală a mâncărurilor pregătite
şi prezentarea personalului. Întregul mobilier, vesela, ornamentele
interioare, Ńinuta personalului (costume de daci, de romani,
ciobăneşti etc.), inventarul textil trebuie să simbolizeze specificul
unităŃii.
SpecialităŃile de preparate culinare trebuie să reprezinte
obiceiurile de alimentaŃie locală, adoptându-se tehnologii moderne de
preparare. Sistemul minimal de preparate culinare trebuie să urmeze
structura succesivă a unui meniu complet (gustări, ciorbe, mâncăruri,
specialităŃi culinare, dulciuri etc.). Băuturile recomandate, în
sortimentul minimal sunt rachiuri şi vinuri din zonele locale. Serviciul
se asigură la masă, prin ospătari.
Momentele recreative trebuie să fie asigurate de programe
folclorice cu specific local.
1.3.3. Restaurantul cu specific naŃional pune în valoare
tradiŃiile culinare ale unor naŃiuni (chinezesc, grecesc, arăbesc,
163
indian, mexican, italian etc.), servind o gamă diversificată de
preparate culinare, băuturi alcoolice şi nealcoolice specifice.
AmbianŃa interioară şi exterioară a saloanelor, programul muzical,
uniformele personalului de servire şi celelalte sunt specifice Ńării
respective.
1.4. Braseria asigură în tot cursul zilei servirea
consumatorilor, în principal cu preparate reci, minuturi, un sortiment
restrâns de mâncăruri, specialităŃi de cofetărie-patiserie, băuturi
nealcoolice calde şi reci, băuturi alcoolice de calitate superioară, un
bogat sortiment de bere. Acest tip de unitate poate funcŃiona ca salon
de profil în structura unui restaurant (justificat prin rapiditatea servirii
consumatorilor, ca urmare a timpului limitat de şedere în unitate), sau
ca unitate independentă în reŃeaua unităŃilor de alimentaŃie publică,
cu sau fără bază de producŃie, respectând acelaşi profil.
1.5. Berăria este o unitate specifică pentru desfacerea berii
de mai multe sortimente, în recipienŃi specifici (Ńap, halbă, cană) de
diferite capacităŃi şi a unor produse şi preparate care se asociază în
consum cu aceasta (crenvurşti cu hrean, mititei, cârnaŃi, debreŃini,
chifteluŃe, foetaje, covrigi, migdale, alune etc.), precum şi brânzeturi,
gustări calde şi reci, minuturi (pe bază de ouă şi legume), specialităŃi
de zahana (1-2 preparate), precum şi băuturi alcoolice (coniac, rom,
sortiment restrâns de vinuri şi băuturi nealcoolice).
1.6. Grădina de vară este o unitate amenajată în aer liber,
dotată cu mobilier specific "de grădină" şi decorată în mod adecvat.
Serveşte un sortiment diversificat de preparate culinare, minuturi,
grătar, salate, dulciuri de bucătărie şi cofetărie-patiserie, un larg
sortiment de băuturi alcoolice (vinuri selecŃionate de regiune,
îmbuteliate sau neîmbuteliate, băuturi spirtoase etc.) şi nealcoolice,
cafea, fructe, produse din tutun.
2. Barul - unitate de alimentaŃie cu program de zi sau de
noapte, în care se serveşte un sortiment diversificat de băuturi
alcoolice şi nealcoolice şi o gamă restrânsă de produse culinare.
Cadrul ambiental este completat cu program artistic, audiŃii
muzicale, video, TV.
2.1. Barul de zi - unitate care funcŃionează, de regulă, în
cadrul hotelurilor şi restaurantelor sau ca unitate independentă.
Organizatorii lui oferă consumatorilor o gamă variată de servicii
având ca obiect băuturi alcoolice şi nealcoolice (simple sau în
amestec) şi gustări în sortiment restrâns, tartine, foetaje, specialităŃi
de cofetărie şi îngheŃată, produse din tutun - Ńigări - şi posibilităŃi de
distracŃie (muzică discretă, televizor, jocuri mecanice etc.). În salonul
de servire se află tejgheaua-bar cu scaune înalte, un număr restrâns
164
de mese cu dimensiuni mici, cu scaunele respective. În unităŃile de
acest gen serviciile sunt asigurate consumatorilor mai rapid, ca
urmare a timpului limitat de şedere în unitate.
2.2. Barul de noapte este o unitate încadrată cu un grad de
confort special, practicând preŃuri cu cote speciale de adaos, în
funcŃie de amplasare, construcŃie, dotare, programe artistice etc.
FuncŃionează cu orar de noapte, în cadrul căruia se prezintă un
program variat de divertisment de music-hall şi dans pentru
consumatori şi oferă o gamă variată de băuturi alcoolice, specialităŃi
de cofetărie şi îngheŃată asortate, roast-beef, fripturi reci etc., fructe
şi salate de fructe (proaspete şi din compoturi), cafea, jardiniere cu
delicatese. Forma salonului se recomandă să fie de amfiteatru, astfel
încât toŃi consumatorii să poată viziona cât mai comod întregul
program artistic-muzical. Este dotat cu instalaŃii de amplificare a
sunetului, orgă de lumini, de proiecŃie a unor filme.
2.3. Cafe-bar-cafenea - unitate care îmbină serviciul de
desfacere a cafelei cu un anumit gen de practică recreativă; oferă
consumatorilor şi gustări calde şi reci, minuturi, produse de cofetărie
- patiserie, îngheŃată, băuturi nealcoolice calde (cafea filtru, şvarŃ,
cafea cu lapte, ciocolată, ceai etc.), băuturi alcoolice fine (lichioruri,
coniac, vermut ş.a.).
2.4. Disco-bar (Discotecă-videotecă) - unitate cu profil de
divertisment pentru tineret, activitatea comercială fiind axată pe
desfacerea de gustări, produse de cofetărie-patiserie, îngheŃată şi, în
special, amestecuri de băuturi alcoolice şi nealcoolice. Divertismentul
este susŃinut prin intermediul muzicii de audiŃie şi de dans,
înregistrată şi difuzată prin instalaŃii speciale şi prin "disc-jockey",
care asigură organizarea şi desfăşurarea întregii activităŃi. Videoteca
este special amenajată cu instalaŃii electronice de redare şi vizionare
în care se prezintă videoprograme şi filme.
2.5. Bufetul-bar - unitate ce oferă un sortiment restrâns de
preparate calde şi reci (gustări, sandviciuri, minuturi, mâncăruri,
produse de patiserie) pregătite în bucătăria proprie sau aduse din
afară, băuturi nealcoolice calde şi reci, băuturi alcoolice (aperitive),
bere, vinuri, la pahar.
3. UnităŃile tip Fast-Food, care asigură o servire rapidă şi la
preŃuri avantajoase, cunosc un dinamism deosebit în Ńările cu turism
avansat şi fiinŃează sub mai multe forme.
3.1. Restaurant-autoservire este o unitate cu desfacere
rapidă în care consumatorii îşi aleg şi se servesc singuri cu
preparatele culinare calde şi reci (gustări, produse lactate, băuturi
calde nealcoolice, supe-ciorbe-creme, preparate din peşte, antreuri,
165
preparate de bază, salate, deserturi, fructe) şi băuturi alcoolice (bere)
şi nealcoolice, la sticlă, aşezate în linii de autoservire cu flux dirijat şi
cu plata după alegerea produselor.
3.2. Bufet tip expres - unitate cu desfacere rapidă, în care
fluxul consumatorilor nu este dirijat, servirea se face de către
vânzător, iar plata se face anticipat.
3.3. Pizzerie - unitate specializată în desfacerea
sortimentelor de pizza. Se mai pot desface gustări, minuturi, salate,
produse de patiserie, răcoritoare, bere, vin la pahar sau băuturi slab
alcoolizate.
3.4. Snack-bar - unitate caracterizată prin existenŃa unei
tejghele-bar, cu un front de servire care să permită accesul unui
număr mare de consumatori, serviŃi direct cu sortimente pregătite
total sau parŃial în faŃa lor. Oferă în tot timpul zilei o gamă
diversificată de preparate culinare (crenvurşti, pui fripŃi, sandviciuri,
cârnăciori, unele preparate cu specific), precum şi băuturi nealcoolice
calde şi reci şi băuturi alcoolice în sortiment redus.
4. Cofetăria reprezintă o altă componentă a structurii
unităŃilor de alimentaŃie destinate servirii turiştilor, specializată pentru
desfacerea unui sortiment larg de: prăjituri, torturi, fursecuri, cozonac,
îngheŃată, bomboane, patiserie fină, băuturi nealcoolice calde şi reci
şi unele băuturi alcoolice fine (coniac, lichioruri).
5. Patiseria constituie, la rându-i, o unitate specializată în
desfacerea pentru consum pe loc sau la domiciliu a producŃiei proprii
specializate, în stare caldă (plăcintă, ştrudele, merdenele, pateuri,
covrigi, brânzoaice, gogoşi, cornuri etc.). Sortimentul de băuturi
include bere la sticlă, băuturi nealcoolice, calde, răcoritoare, vin la
pahar, diferite sortimente de produse lactate (iaurt, chefir, lapte bătut
etc.). Se poate organiza şi cu profil de "plăcintărie", "simigerie",
"covrigărie", "gogoşerie" sau "patibar".
În paralel cu elementele structurale de bază ale serviciilor de
alimentaŃie asigurate de structurile de primire turistice, în funcŃie de
componenta tipologică în care se încadrează fiecare unitate, există
obligaŃia prestării unor servicii suplimentare şi auxiliare acestora, cum
ar fi: închirieri de frigidere, room service, rezervări de locuri în
unităŃile de alimentaŃie, organizarea de banchete sau mese festive,
asigurarea de medicamente pentru continuarea tratamentului
ambulatoriu, vânzări de mărfuri alimentare prin puncte comerciale
diverse, vânzări de locuri la diferite acŃiuni speciale (degustări de
vinuri, de exemplu), asigurarea pazei pentru autovehiculele parcate,
gararea autoturismului şi respectiv predarea lui la plecarea clienŃilor
166
de către personalul restaurantului (în cazul restaurantelor şi barurilor
de noapte nou-construite, încadrate la categoria "lux") ş.a.
În afara unităŃilor cu grad de confort şi regim de preŃuri
clasificate prin normele în vigoare în patru grupe distincte (lux, I, a II-
a şi a III-a categorie), trebuie să adăugăm şi unităŃile cu grad de
confort şi regim special de frecventare "cantină restaurant ". Aceste
unităŃi sunt înfiinŃate în incinta fabricilor, uzinelor, a instituŃiilor, şcolilor
etc., pentru asigurarea servirii mesei la colectivităŃi de consumatori,
în cadrul cărora se integrează temporar (într-un procent mai mare
sau mai mic) şi indivizi motivaŃi turistic. Cantina restaurant poate
dispune şi de secŃii de producŃie, pentru prepararea şi servirea, pe
lângă meniurile în sala de servire propriu-zisă, şi a unor preparate
culinare pentru bufete de incintă, unităŃi gospodina, ori pentru
consum la domiciliu. Se asigură un sortiment bogat de preparate
culinare prin meniuri la alegere cu baremuri fixe.
Pentru obŃinerea certificatului de clasificare a unei unităŃi de
alimentaŃie destinată servirii turiştilor, care atestă categoria unităŃii
(lux, I, a II-a sau a III-a, în ordinea descrescândă a valorii lor), se
înaintează Oficiului de Autorizare şi Control în Turism, instituŃie
publică cu personalitate juridică în subordinea Ministerului
Turismului, documentaŃia necesară, nominalizată la capitolul privind
criteriile clasificării pe stele şi categorii a structurilor de primire
turistice.
Certificatul de clasificare, prin care se atestă categoria
unităŃii va fi însoŃit de fişa privind structura spaŃiilor de alimentaŃie
destinate servirii turiştilor, prin care se stabileşte capacitatea şi
structura unităŃii (Anexa nr. 6A din "Norme").
Procedura ce trebuie respectată, până la aprobarea
certificatului de clasificare de către conducerea ministerului, este
similară cu cea a clasificării pe stele a spaŃiilor de cazare turistică.
De remarcat ar mai fi încă un fapt, ce nu trebuie scăpat din
vedere, anume realitatea după care activităŃile desfăşurate în cadrul
structurilor de primire turistice (cazare, alimentaŃie, agrement,
tratament, comerŃ etc.) constituie un tot unitar, fiind părŃi componente
ale produsului turistic. În consecinŃă, este obligatorie asigurarea unei
corelaŃii corespunzătoare între categoria structurii de primire şi
calitatea celorlalte servicii. În acest sens, în cazul unităŃilor de
alimentaŃie integrate structurilor hoteliere, calitatea dotărilor, a
echipamentelor şi aspectul general al spaŃiilor, precum şi calitatea
personalului vor fi similare cu cele ale serviciului de bază (cazarea).
În plus, pentru asigurarea unei transparenŃe totale, în toate
structurile de primire turistice este obligatorie afişarea la loc vizibil
167
pentru turişti a numerelor de telefon de la conducerile agentului
economic ce administrează structura în cauză, de la Oficiul judeŃean
pentru protecŃia consumatorilor şi de la Oficiul de Autorizare şi
Control în Turism din subordinea Ministerului Turismului, pentru a le
da posibilitatea turiştilor să semnaleze eventualele nemulŃumiri cu
privire la serviciile oferite, să facă sugestii sau să obŃină informaŃii cu
privire la activitatea de turism.
Fireşte, toate structurile de primire turistice, clasificate
conform normelor în vigoare, au obligaŃia de a întocmi şi conduce
evidenŃe primare, astfel încât acestea să permită efectuarea
raportărilor statistice şi financiare, în concordanŃă cu normele
metodologice prevăzute în actele normative aprobate.
8.3. Unele aspecte ale dezvoltării serviciilor turistice de

alimentaŃie publică
Întreprinzătorii din domeniul serviciilor de alimentaŃie publică,
căutând să răspundă atât nevoilor populaŃiei rezidente cât şi nevoilor
de hrană ale turiştilor, sunt permanent preocupaŃi de dezvoltarea
cantitativ-calitativă a acestuia. EvoluŃiile de până acum, în urma
acŃiunii unui complex de factori, confirmă rolul tot mai important pe
care alimentaŃia publică îl îndeplineşte în viaŃa social-economică,
diversificarea funcŃiilor acesteia. Dintr-o asemenea perspectivă,
dezvoltarea şi perfecŃionarea activităŃii de alimentaŃie publică
constituie una din coordonatele esenŃiale ale prezentului şi viitorului,
conturându-se într-o preocupare permanentă a agenŃilor economici
din sfera comerŃului şi turismului de pretutindeni, a instituŃiilor ce
veghează asupra acestui sector de activitate. Obiectiv strategic
prioritar al înnoirilor în care suntem implicaŃi cu toŃii, când este vorba
de o viaŃă mai bună într-un cadru social nerestricŃionat, alimentaŃia
publică va cunoaşte şi în Ńara noastră importante mutaŃii, atât
cantitative cât şi calitative.
Din punct de vedere cantitativ există certitudinea unei
creşteri semnificative a volumului activităŃii, pe seama sporirii cererii
rezidenŃilor, pe de o parte, anticipându-se în acest sens o apropiere
faŃă de nivelul solicitărilor din alte Ńări, şi a intensificării circulaŃiei
turistice, pe de altă parte, dublată de repoziŃionarea diferitelor grupe
de mărfuri (alimentare, îmbrăcăminte şi confort personal, servicii). Pe
plan calitativ, modificările, vizând adaptarea la exigenŃele cererii, se
desfăşoară în direcŃia modernizării şi perfecŃionării producŃiei, a
îmbunătăŃirii şi diversificării formelor de comercializare şi servire.
În domeniul producŃiei se manifestă o accentuată preocupare
pentru concentrarea şi industrializarea procesului de pregătire a
168
preparatelor culinare, unităŃile de producŃie constituind, cum am mai
precizat, o componentă structurală a activităŃii de profil din
alimentaŃia publică. Folosirea raŃională a resurselor materiale şi
umane, sporirea eficienŃei activităŃii, satisfacerea cererii în continuă
creştere sunt condiŃionate de modul de organizare a producŃiei
culinare, de nivelul industrializării acesteia.
Practic, în funcŃie de activitatea desfăşurată şi profilul
producŃiei culinare, unităŃile pot funcŃiona fie ca secŃii combinate cu
activitatea de servire în cadrul unei unităŃi, fie ca independente. Cea
de-a doua formă a dobândit o asemenea extindere în aproape toate
Ńările dezvoltate, încât putem vorbi de o tendinŃă foarte bine conturată
în ultimii ani. Preluarea de către unităŃile specializate a producŃiei de
preparate culinare prezintă numeroase avantaje, dar presupune şi
rezolvarea unor probleme de natură tehnică şi organizatorică. În
acest sens, unităŃile independente trebuie să fie organizate după
toate regulile de amplasare, compartimentare pe fluxuri tehnologice
şi dotarea corespunzătoare unei ridicate productivităŃi a muncii, cu
utilaje mecanice, tehnice, frigorifice, obiecte de inventar etc. în
conformitate cu prevederile normelor de igienă-sanitară şi protecŃia
muncii.
Una dintre formele moderne de industrializare a producŃiei
culinare o reprezintă "cateringul" (adevărata fabrică de produse
culinare), extins pentru o gamă largă de sortimente, experimentat şi
în Ńara noastră. Acest sistem propune separarea funcŃiilor de
aprovizionare şi prelucrare de cele legate de comercializarea şi
servirea preparatelor. Un obiectiv din această categorie, se
organizează ca bază de producŃie a mâncărurilor (fabrică de
mâncare) pe teritoriul unui oraş sau municipiu, asigurând hrana
zilnică a colectivităŃilor în fabrici, instituŃii, şcoli, şantiere etc., prin
intermedierea unor alte unităŃi independente de servire în toate
etapele zilei (mic dejun, dejun, cină); poate asigura până la 50.000-
100.000 meniuri pe zi. Se asigură astfel mecanizarea sau chiar
automatizarea procesului de fabricaŃie, utilizarea unor tehnologii
elaborate pe baze ştiinŃifice, controlul permanent al producŃiei cu
efecte benefice asupra proprietăŃilor nutritive ale alimentelor. Dintre
avantajele producŃiei de preparate culinare în sistemul catering pot fi
amintite: diversificarea sortimentală şi relativa independenŃă faŃă de
sezonalitatea materiilor prime; calitatea superioară şi constantă a
preparatelor sub aspect nutriŃional, igienico-sanitar, organoleptic;
folosirea raŃională şi permanentă a forŃei de muncă; diminuarea
pierderilor generate de fluctuaŃia cererii; economisirea de spaŃii de
169
producŃie la unităŃile comerciale pentru servirea consumatorilor şi
1
satisfacerea în condiŃii mai bune a cererii în perioadele de vârf .
Dezvoltarea şi perfecŃionarea activităŃii de alimentaŃie publică
vizează, totodată, componenta sa comercială. În această direcŃie se
înregistrează modernizarea reŃelei comerciale din punct de vedere
structural şi al distribuirii în teritoriu, precum şi diversificarea formelor
de servire. Astfel, prioritar la structura reŃelei, se remarcă tendinŃa de
realizare a unor unităŃi cu funcŃii complexe care să răspundă unor
cerinŃe variate (în staŃiunile turistice, de exemplu, să satisfacă nevoia
de hrană şi agrement). De asemenea, apar noi tipuri de unităŃi:
cafeteria, snack-barul, bistro-ul, drugstore, restoroute etc., mai bine
2
adaptate particularităŃilor diferitelor segmente de clientelă .
Termeni cheie: alimentaŃie publică, unitate de servire, tipuri de

restaurante.
1. ArgumentaŃi rolul serviciilor de alimentaŃie în ansamblul
prestaŃiilor turistice.
2. Care sunt trăsăturile specifice serviciilor de alimentaŃie publică.
3. Ce se înŃelege prin "unitate de servire"? DescrieŃi principalele
tipuri de unităŃi de alimentaŃie pentru turism aprobate să
funcŃioneze în România.
4. Care sunt şi cum se explică aspectele dezvoltării serviciilor
turistice de alimentaŃie publică?

1. Calitatea prestaŃiei turistice în ansamblul ei este influenŃată de
trăsăturile serviciilor specifice alimentaŃiei publice, respectiv:
a. prezenŃa lor în toate momentele-cheie ale consumului
turistic;
b. existenŃa unei diversităŃi structurale;
c. particularizarea lor;
d. corespondenŃa în egală măsură a exigenŃelor turiştilor
autohtoni şi străini.
A (a,c,d); B (a,b,c,d); C (a,b); D (d)
1
Snak O., Economia şi organizarea turismului, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1976,
p. 320-321.
2
Patriche D., Minciu R., Elemente de marketing în activitatea de alimentaŃie publică,
Sinteză documentară, CIDE, 1993.
170
2. Dezvoltarea şi perfecŃionarea serviciilor turistice de alimentaŃie
publică presupun:
a. concentrarea şi industrializarea procesului de pregătire a
preparatelor culinare;
b. modernizarea reŃelei comerciale din punct de vedere
structural şi al distribuirii în teritoriu;
c. diversificarea formelor de servire;
d. reducerea preŃurilor de comercializare.
A (a,b); B (a,b,c,d); C (a,b,c); D (a,b,d)
3. Patiseria, ca unitate pentru servirea consumatorilor, se poate
organiza cu profil de:
a. plăcintărie;
b. simigerie;
c. covrigărie, gogoşerie;
d. patibar.
A (a,b,c); B (a,b); C (a,b,c,d); D (a,b)
4. Serviciile de alimentaŃie publică pentru turişti sunt:
A. servicii turistice de bază;
B. servicii turistice nespecifice;
C. servicii turistice complementare;
D. servicii de organizare şi pregătire a consumului turistic.
5. Restaurantul vânătoresc este:
A. un restaurant clasic;
B. un restaurant specializat;
C. un restaurant cu specific;
D. o braserie.
171
CAPITOLUL 9
AGREMENTUL ŞI SERVICIILE TURISTICE COMPLEMENTARE

• definească serviciile complementare şi să explice caracteristicile
lor;
• dezbată tipurile şi categoriile de servicii complementare;
• explice semnificaŃia agrementului turistic;
• specifice componentele structurale ale agrementului.
Rezumat: Dacă agrementul este uns erviciu de bază, şi deci
o componentă structurală a produsului turistic, el este completat de o
varietate de servicii complementare ori suplimentare, analizate în
acest capitol.
9.1. Serviciile complementare: semnificaŃie şi categorii

tipologice
Alături de serviciile de bază, o contribuŃie tot mai importantă
la succesul activităŃilor turistice au serviciile complementare
(suplimentare). Aceste două mari grupe de servicii se susŃin reciproc,
dar fiecare conturează o sferă cu existenŃă distinctă, cu particularităŃi
inconfundabile.
În cazul serviciilor de bază (cazare, alimentaŃie etc.),
majoritatea prestaŃiilor presupune cheltuirea unui volum important de
muncă din partea personalului de servire, turistul beneficiar având,
de regulă, un rol de consumator pasiv al acestor servicii.
În cazul serviciilor complementare, participarea activă la
realizarea consumului turistic este o condiŃie sine qua non, sporind în
acest mod şi gradul de satisfacŃie resimŃit de turist în urma unor
asemenea prestaŃii. Măsurile organizatorice pentru pregătirea
consumului turistic şi facilităŃile de bază materială asigurate în acest
scop constituie, înainte de toate, factori de impulsionare pentru
solicitarea unor asemenea servicii, iar activitatea personalului de
servire devine, deseori, secundară în comparaŃie cu activitatea
turistului, care, involuntar, preia o bună parte din funcŃiile prestatorilor
de servicii.
Pentru a exemplifica acest dublu rol al turistului, de prestator
şi de consumator, pot fi menŃionate majoritatea activităŃilor recreative
(ciclismul, bowlingul, alpinismul, jocurile sportive, folosirea instalaŃiilor
de jocuri mecanice etc.). Este vorba, până la urmă, de activităŃile ce
172
au ca obiect stimularea odihnei active, a distracŃiei, a petrecerii
plăcute a timpului liber - fără a se substitui serviciilor de agrement.
Unele dintre aceste servicii sunt cunoscute cu anticipaŃie de către
turist, intrând în costul iniŃial al programului; cu cele mai multe însă,
turistul ia contact numai la destinaŃie, consumul rămânând numai la
latitudinea lui, plata efectuându-se separat, pe măsura solicitării şi
obŃinerii lor.
Serviciile complementare se caracterizează prin varietate,
ele asociindu-se unor servicii de bază sau având o existenŃă
independentă. Ca urmare, pentru majoritatea prestaŃiilor
complementare nu mai este posibilă o delimitare precisă între
prestaŃia turistică propriu-zisă şi facilităŃile asigurate, iar prestaŃiile se
identifică tot mai pronunŃat cu noŃiunea cuprinzătoare de "activitate
turistică" (cultural-educativă, recreativă, sportivă etc.). Astfel, aşa
cum s-a arătat în capitolele anterioare, unităŃile de cazare oferă
servicii de întreŃinere şi curăŃire a unor obiecte de uz personal, de
închiriere a unor materiale sportive sau de agrement, servicii de
informare ş.a.; de asemenea, unităŃile de alimentaŃie publică pot
organiza, la cererea expresă a turiştilor, mese festive, seri distractive
etc.
1
În lumina acestor precizări se impune o clasificare , chiar
sumară, a serviciilor complementare, respectiv activităŃilor turistice,
din punctul de vedere al caracterului prestaŃiilor, respectiv:
- serviciile de informare a clientelei turistice;
- serviciile de intermediere (servicii de închiriere, de rezervări
etc.)
- serviciile şi activităŃile turistice cu caracter cultural-educativ;
- serviciile şi activităŃile turistice cu caracter recreativ;
- serviciile şi activităŃile turistice cu caracter sportiv;
- serviciile şi activităŃile turistice suplimentare cu caracter de
cure şi tratamente balneo-medicale;
- serviciile şi activităŃile turistice cu caracter special (pentru
organizarea congreselor, conferinŃelor, simpozioanelor,
festivalurilor, expoziŃiilor etc.);
- serviciile diverse (schimb valutar, servicii bancare, asigurări
turistice facultative de persoane şi bunuri etc.)
Pentru studenŃi şi practicanŃi nu ar fi lipsită de interes
prezentarea exemplificată a unor asemenea servicii, fără pretenŃia de
a epuiza întreaga gamă de posibilităŃi pe care le oferă activităŃile şi
prestaŃiile turistice complementare.
1
A se vedea Snak O., lucr. cit, p. 99-110.
173
a. Serviciile de informare a clientelei turistice
UnităŃile de turism îndeplinesc o dublă funcŃiune, de a
informa şi a da sugestii turiştilor în alegerea şi perfectarea unor
programe atractive, instructive sau recreative şi de a organiza
programe regăsite în serviciile suplimentare oferite turiştilor.
Informarea corectă şi la timp a turiştilor reprezintă o condiŃie
esenŃială a bunei desfăşurări a activităŃilor turistice şi, prin natura lor,
aceste servicii de informare cu caracter general sau caracter specific
pot fi grupate în:
- informaŃiile ce vin în întâmpinarea turiştilor în perioada de
pregătire a călătoriilor turistice;
- informaŃiile solicitate şi sugestiile primite de turişti în
momentul perfectării aranjamentelor;
- informaŃiile suplimentare în cursul consumaŃiei turistice.
Sfera de cuprindere a informaŃiilor pe care un turist potenŃial
sau un turist ajuns deja la destinaŃia călătoriei sale turistice le solicită
este deosebit de complexă, făcând dificilă încercarea de inventariere
şi sistematizare riguros - ştiinŃifică a acestor informaŃii.
Pentru exemplificare pot fi menŃionate:
• informaŃii privind conŃinutul aranjamentelor oferite, respectiv al
produselor turistice pe care turistul doreşte să le cumpere;
• informaŃii privind excursiile organizate, tururile de oraş,
obiectivele de interes turistic din zona vizitată;
• informaŃii privind unele aspecte ale organizării călătoriilor
(program de zbor, mersul trenurilor etc.);
• informaŃii privind programele distractive;
• informaŃii legate de posibilităŃile de cumpărare a unor obiecte
necesare turiştilor;
• alte informaŃii solicitate de turişti (generale sau particulare)
legate de desfăşurarea călătoriilor turistice, de facilităŃile
turistice oferite etc.
În activităŃile de informare sunt angrenate practic toate
verigile organizatoare (unităŃile de turism), de distribuŃie (inclusiv
agenŃiile de voiaj din străinătate în cazul turismului internaŃional) şi
verigile prestatoare de servicii.
Rolul activităŃilor de informare depăşeşte deseori sfera
necesităŃilor unor etape ale desfăşurării călătoriei turistice, îmbrăcând
caracterul unor activităŃi publicitare, menite să capteze atenŃia şi să
stimuleze solicitările de servicii turistice. Urmare a acestor
determinante specifice, activităŃile de informare turistică generală
174
sunt preluate în mare parte de însăşi materialele publicitare
(anunŃuri, afişe, broşuri, cataloage, prospecte, pliante, hărŃi turistice,
planuri ale oraşelor etc.) puse la dispoziŃia turiştilor, cât şi de celelalte
canale de comunicaŃie a mesajelor publicitare cu caracter de masă.
În anumite situaŃii, informarea turiştilor se îmbină şi cu mesajele
menite să faciliteze desfăşurarea acŃiunilor turistice. Pentru
exemplificare, pot fi citate mesajele de tipul: "Dacă v-aŃi rătăcit, sau
v-aŃi desprins de grup, întâlnirea noastră va avea loc la ora "x" în
punctul de întâlnire "y".
b. Serviciile de intermediere
Facilitarea circulaŃiei turistice şi petrecerea agreabilă a
timpului liber presupun o multitudine de activităŃi cuprinse în
categoria a ceea ce se cheamă servicii de intermediere.
În această categorie eterogenă pot fi menŃionate:
• serviciile de rezervare, în funcŃie de solicitare: a biletelor de
călătorie pe mijloacele de transport (autocare, trenuri, avioane,
vapoare etc.); a biletelor pentru spectacole (artistice, culturale,
sportive etc.); a serviciilor în alte unităŃi de prestaŃii turistice
(hoteluri, restaurante etc.); a obŃinerii paşapoartelor şi vizelor
necesare pentru călătoriile în străinătate etc.; a orelor pentru
consultaŃiile medicale ş. a.;
• serviciile de mijlocire, în funcŃie de solicitare: a închirierii de
autoturisme cu şi fără şofer (RENT-A-CAR); a închirierii de
rulote; a închirierii de inventar, echipament şi material sportiv;
a închirierii de biciclete pentru plimbări; a închirierii de inventar
pentru plajă (umbrele, halate etc.); a închirierii de inventar
pentru agrementul turiştilor; a altor prestaŃii efectuate de
unităŃile specializate (reparaŃii de obiecte de uz personal, de
întreŃinere şi reparaŃii auto, procurarea unor mărfuri şi
medicamente, developarea filmelor, expedierea la reşedinŃa
turistului a unor mărfuri cumpărate etc.).
c. Serviciile şi activităŃile turistice cu caracter cultural-
educativ
Turismului îi revine un rol cultural-educativ de mare
importanŃă. Din perspectiva acestui obiectiv, programele turistice
includ vizitarea unor obiective de interes turistic pe întreg teritoriul
Ńării, vizionarea unor programe cultural artistice care permit
îmbogăŃirea cunoştinŃelor de cultură generală şi a celor de
specialitate (în cazul excursiilor tematice şi vizitelor de documentare
pe diverse teme profesionale).
175
AmbianŃa călătoriilor turistice şi a vacanŃelor face ca aceste
acumulări de noi cunoştinŃe şi informaŃii să se realizeze într-un cadru
recreativ agreabil, practic fără efort din partea turiştilor.
Din multitudinea de posibilităŃi de activităŃi cu caracter
cultural-educativ pot fi enumerate:
• participările la spectacole (teatru, operă, operetă, recitaluri,
concerte de muzică clasică, uşoară sau populară, cinematografe
etc.)
• spectacole folclorice, umoristice şi serile româneşti;
• spectacole evocative de sunet şi lumină;
• vizitele la muzee, case memoriale, galerii de artă şi expoziŃii de
artă (inclusiv vizitarea unor obiective de artă);
• vizitarea unor obiective istorice, culturale, de parcuri naturale, de
rezervaŃii, de grădini botanice, de grădini zoologice;
• conferinŃe şi concerte educative (cu audiŃii de programe muzicale
înregistrate, proiecŃii de filme şi diapozitive etc.);
• serile de poezie;
• programele de bibliotecă (săli de lectură, împrumuturi de cărŃi şi
reviste, inclusiv standuri de cărŃi etc.);
• festivalurile turistice, periodice sau ocazionale (de cântec popular
de folclor, de muzică uşoară, gale de filme de animaŃie etc.);
• concursurile pe diferite teme: artistice şi muzicale, cu participarea
turiştilor amatori; concursuri de întrebări şi răspunsuri dotate cu
premii de tipul "Cine ştie câştigă"; concursuri de orientare
turistică pentru tineret ş.a;
• întâlnirile cu personalităŃi din domeniul culturii, artei şi ştiinŃei
(poeŃi, prozatori, artişti, savanŃi, oameni de ştiinŃă, ziarişti etc.).
d. Serviciile şi activităŃile turistice cu caracter recreativ
ActivităŃile recreative suplimentare ale turiştilor - inclusiv
odihna activă - fără a se substitui serviciilor de agrement, cuprind
cele mai diverse domenii şi se individualizează în condiŃiile concrete
în care se desfăşoară (mediul natural, mediul creat, sezonalitate
etc.), în funcŃie de preocupările turiştilor, preferinŃele acestora, vârstă,
sex, starea sănătăŃii etc.
Pentru exemplificarea posibilităŃilor pot fi menŃionate:
• programele unităŃilor de alimentaŃie (restaurante cu specific, cu
programe de agrement, show-uri, programe folclorice, baruri de
noapte etc.);
• muzica de promenadă în parcurile publice;
• programe colective (serate, reuniuni, baluri etc.);
• reuniunile dansante (Five o'clock);
176
• serile de dans şi programele permanente de dans (dancing);
• activităŃile de club;
• concursurile distractive dotate cu premii: de dans; de frumuseŃe;
parada modei; parade sportive şi competiŃii; raliuri
automobilistice, raliuri de eleganŃă etc.; concursuri pentru
sculpturi în nisip etc.;
• parcurile de distracŃii şi de agrement (de tip LUNAPARC,
PRATER, TIVOLI, DISNEYWORLD, SIX FLAGS etc.);
• carnavalurile şi serbările (serbarea mării, serbarea florilor etc.);
• plimbările şi excursiile în împrejurimile staŃiunilor (sub
îndrumarea unor ghizi-instructori, în cazul drumeŃiilor în zonele
accidentate): pe jos (drumeŃie); cu bicicleta; călare; cu barca pe
suprafeŃe de ape; cu trăsura, cu sania etc.; cu mijloace mecanice
de locomoŃie (autotrenuri, minitrenuri, minicare, ambarcaŃii
nautice etc.);
• jocuri distractive de societate de interior (şah, domino, bridge,
jocuri mecanice, popice, bowling, minibowling etc.) şi de exterior,
sub îndrumarea animatorilor culturali de jocuri distractive;
• cursurile de iniŃiere (desen, pictură, sculptură în lemn, ceramică
etc.);
• acŃiunile şi programele distractive colective specifice diferitelor
anotimpuri şi staŃiuni (petrecerile în aer liber, focuri de tabără etc.).
e. Serviciile şi activităŃile turistice cu caracter sportiv
Componentele acestei categorii se îmbină, de regulă, cu
activităŃile distractive şi includ toate manifestările sportive la care
participă activ turiştii care practică diferite forme de sport, fie sporadic
(amatori, începători etc.), fie sistematic (inclusiv antrenamentele
organizate în cantonamente şi antrenamentele în timpul vacanŃei a
sportivilor avansaŃi sau de performanŃă). Cum am mai menŃionat,
activităŃile circumscrise acestei categorii de servicii presupun
întotdeauna participarea activă a turiştilor la acŃiunile şi jocurile
sportive, pe considerentul că participarea pasivă la manifestările
sportive, în calitate de spectator, reprezintă mai degrabă o activitate
recreativă.
În funcŃie de predilecŃiile turistice şi de caracterul lor,
activităŃile sportive se desfăşoară individualizat sau în grup, putând
evolua până la organizarea unor competiŃii amicale pe echipe.
Unele activităŃi sportive presupun îndrumarea şi
supravegherea desfăşurării lor din partea unor specialişti
experimentaŃi (profesori de gimnastică, instructori de înot, de schi,
instructori alpinişti etc.) care organizează şi cursurile de iniŃiere.
177
Ca şi activităŃile de agrement, activităŃile sportive se
desfăşoară atât în interiorul unor obiective turistice sau obiective cu
destinaŃie sportivă (de exemplu: gimnastica sportivă, culturismul,
jocurile mecanice, popicele, bowlingul, minibowlingul etc.), cât şi în
exterior (în aer liber).
Gama posibilităŃilor de activităŃi turistice sportive este extrem
de variată şi, în consecinŃă, oferta de servicii se orientează în funcŃie
de condiŃiile naturale locale, care favorizează asemenea activităŃi
(sporturi nautice, alpinism, sporturi de iarnă), de sezonalitatea
activităŃii turistice etc. Un număr apreciabil de activităŃi sportive pot fi
practicate aproape în tot cursul anului, necesitând însă existenŃa
unor dotări, amenajări şi echipamente specifice (de exemplu: terenuri
sportive, piscine, patinoare artificiale, săli de sport, stadioane).
Enumerarea exemplificativă a unor activităŃi cu caracter
1
eterogen ne duce la concluzia că, în funcŃie de formulele adoptate
de prestatori, programele oferite turiştilor se diferenŃiază considerabil,
permiŃând finisarea şi nuanŃarea lor potrivit împrejurărilor şi
solicitărilor clientelei.
Luând ca exemplu echitaŃia, ca formă a turismului sportiv,
rezultă - după aprecierile profesorului şi cercetătorului Snak Oscar - o
multitudine de posibilităŃi potenŃiale pentru oferirea unor variante de
programe, din care organizatorii pot selecŃiona activităŃile cele mai
corespunzătoare posibilităŃilor locale care au fost mobilizate în acest
scop:
• vacanŃele de călărie în centrele hipice şi şcolile de echitaŃie
(programe de 2-3 săptămâni pentru învăŃarea şi desăvârşirea
cunoştinŃelor de călărie cu ajutorul unor instructori specializaŃi);
• circuitele (raiduri) călare pentru grupuri de turişti, accesibile
călăreŃilor experimentaŃi, cu parcurgerea unor distanŃe călare
până la 200-350 km în circuit, într-o perioadă de 6-10 zile, în
etape zilnice călare de 3-5 ore (respectiv 20-30 km/zi);
• întrecerile hipice amicale (inclusiv vânătoarea cu programe
tradiŃionale de petreceri hipice şi vânătoreşti);
• închirierile de cai şi poney (pentru copii) cu ora, pentru plimbări
scurte (în parcuri, păduri, pe plajă etc.), de regulă în orele în care
nu există aglomeraŃii de turişti în aceste zone;
• închirierile de atelaje (docare, şarete, trăsuri, sănii etc., cu sau
fără vizitiu) pentru plimbări sau pentru circuite turistice. În
această categorie s-a autonomizat o formă relativ nouă a
1
A se vedea LAROUSSE, Encyclopedie des sports, Libraire Larousse, Paris, citat
după Snak O., Economia industriei turistice, p.106.
178
turismului de caravaning, în care rulota este remorcată de cai
închiriaŃi. Rulotele de construcŃii speciale, denumite "hipo-motel",
au ca vizitiu, de regulă, pe însuşi turistul participant la asemenea
acŃiuni turistice;
• organizarea unor vizite în herghelii, crescătorii de cai etc.,
combinate, după caz, şi cu lecŃii de călătorie;
• programe complexe pentru însoŃitorii persoanelor care practică
călăria etc.
Combinarea şi divizarea diferitelor elemente componente ale
activităŃilor culturale, recreative, sportive etc. constituie, şi atunci
când este vorba de oferta turistică a Ńării noastre, o rezervă practic
inepuizabilă de diferenŃiere, până la caracter de unicitate, a
prestaŃiilor de servicii, de activităŃi, de programe şi de produse
turistice româneşti.
f. Serviciile şi activităŃile turistice suplimentare cu caracter de
cure şi tratamente balneo-medicale
În formele sale incipiente, turismul balneo-medical - şi într-o
măsură considerabilă turismul în staŃiunile climaterice - a reprezentat
o formă a turismului de lux, un privilegiu al claselor bogate.
În secolul al XIX-lea şi în primele decenii ale secolului nostru
s-a conturat chiar un "cult" al staŃiunilor balneare, frecventate nu atât
din motive de îngrijire a sănătăŃii, cât mai mult din motive de
prestigiu, din snobismul caracteristic acestor pături sociale cu venituri
ridicate.
CondiŃiile turismului modern accentuează creşterea cererii
pentru tratamentele balneo-medicale, realitate reflectată prin
creşterea considerabilă a numărului de curanŃi în majoritatea Ńărilor
în care există factori naturali de cură.
Astăzi, mai mult ca oricând, cererea de servicii pentru
tratamente balneo-medicale se caracterizează printr-un conŃinut nou,
izvorât din necesităŃile reale de îngrijire a sănătăŃii în urma
recomandărilor şi prescripŃiilor personalului medical de specialitate
(pentru tratarea maladiilor care necesită proceduri de cură balneară),
cât şi ca rezultat a evoluării concepŃiilor privitoare la necesitatea
tratamentelor şi curelor profilactice pentru prevenirea îmbolnăvirii
unor categorii de populaŃie predispuse pentru anumite maladii.
Creşterea solicitărilor pentru tratamente balneo-medicale
este cu atât mai recomandabilă, cu cât turismul balnear se
adresează unor segmente de piaŃă limitate numeric la oamenii care
au, respectiv ar putea avea, nevoie de asemenea tratamente balneo-
medicale.
179
Sporirea considerabilă a numărului de curanŃi pentru
tratamentele balneo-medicale este influenŃată atât de factorii cu
caracter general care concură la dezvoltarea turismului în ansamblul
său, cât şi de o serie de factori specifici dezvoltării turismului balneo-
medical, printre care pot fi menŃionaŃi:
- tendinŃa actuală pe plan mondial de a se înlocui, în unele
afecŃiuni cronice, tratamentul medicamentos (domeniu în care
specialiştii afirmă că s-au făcut în ultimul timp multe abuzuri) prin
tratamente cu factori naturali de cură, mai adecvaŃi organismului
suprasolicitat de ritmul vieŃii moderne.
- îmbinarea turismului propriu-zis cu turismul balnear, a
plăcutului cu utilul, care asigură turistului posibilitatea ca în timpul
concediului de odihnă să-şi îngrijească sănătatea şi să se
reconforteze, vizitând totodată şi o altă localitate, respectiv o Ńară
străină;
- dezvoltarea balneologiei sociale, care face ca numărul celor
care beneficiază de cure balneare, total sau parŃial plătite de casele
de asigurări sociale, să fie mereu în creştere.
Valoarea terapeutică deosebită, şi în cazul Ńării noastre, a
factorilor naturali de cură din staŃiunile balneo-medicale şi climaterice
justifică necesitatea dezvoltării acestora, obiectiv ce trebuie să
răspundă progreselor ştiinŃifice medicale ce stimulează circulaŃia
turistică spre acest domeniu. Acest considerent impune dezvoltarea
mijloacelor de cazare şi de tratament la nivelul solicitat de piaŃa
turismului balnear, precum şi diversificarea serviciilor turistice din
fiecare staŃiune balneoclimaterică, îmbunătăŃind totodată şi
posibilităŃile de agrement şi de destindere. De fapt, practica turistică
internaŃională demonstrează că anumite staŃiuni turistice clasice,
care în trecut au fost solicitate intens de clientela dornică de odihna
pasivă, sunt considerate de anumite categorii de clientelă ca
demodate. În cazul în care asemenea destinaŃii nu sunt recomandate
de necesităŃile pure de îngrijire a sănătăŃii, sunt preferate alte staŃiuni
(destinaŃii) care oferă servicii de agrement mai atractive.
O strategie ştiinŃific fundamentată, de diversificare a
serviciilor turistice în staŃiunile turistice balneoclimaterice, trebuie să
ia în considerare diferitele categorii de clientelă care favorizează
segmentele de piaŃă către care se adresează aceste servicii. Practica
internaŃională şi practica turistică din Ńara noastră demonstrează că
în nici o formă de turism - exceptând anumite forme ale turismului de
lux - preferinŃele şi cererile nu sunt atât de individualizate ca în
formele turismului de tratament. La aceasta se mai adaugă şi
clientela care nu solicită în mod special tratamente, ca de exemplu,
180
turiştii sosiŃi la odihnă şi persoanele care însoŃesc pe bolnavii şi
indivizii cu deficienŃe care necesită diferite proceduri de tratament
balnear. Deoarece comportamentul acestei clientele nu se
deosebeşte cu nimic de comportamentul turiştilor obişnuiŃi, staŃiunile
balneare şi climaterice trebuie să fie în măsură să ofere, în paralel cu
serviciile medicale de tratament, şi serviciile pe care le solicită aceşti
turişti.
Caracteristicile serviciilor de cură şi tratamente balneo-
medicale derivă din însăşi definiŃia curelor: modalităŃi de tratament
care se bazează pe folosirea repetată a unor mijloace terapeutice
naturale după prescripŃiile medicale de rigoare, corelate cu
schimbarea mediului obişnuit în care trăieşte turistul.
Curele se întregesc cu toate procedurile terapeutice
necesare pentru tratamentul maladiilor turiştilor curanŃi, care, într-o
asemenea accepŃiune, devin servicii asociate (de exemplu: inhalaŃii,
pulverizaŃii, băi cu aburi, masaj subacvatic, electro-fizioterapie, cure
de slăbire, diete, împachetări cu nămol, gimnastică medicală,
aerosoli, geriatrie şi multe altele).
Se poate aprecia deci, că balneoterapia în condiŃiile unui
mediu ambiant favorizant oferit de staŃiunile balneoclimaterice,
reprezintă o formă specifică a turismului modern, care, prin
procedurile de cure şi tratament, urmăreşte activizarea, ameliorarea
sau stabilizarea stării de sănătate a pacienŃilor care necesită
asemenea tratamente.
În paralel, balneoterapia modernă îndeplineşte şi o funcŃie
socială de mare importanŃă: de prevenire a îmbolnăvirilor, respectiv
de evitare a factorilor de risc care provoacă înrăutăŃirea în continuare
a stării sănătăŃii pacienŃilor, prin instruirea sistematică a turiştilor
privind:
- respectarea, după terminarea curei, unui regim de viaŃă pe
baza unor recomandări strict individualizate pentru fiecare pacient;
- iniŃierea turiştilor pentru recunoaşterea unor simptome de
îmbolnăvire prematură sau de agravare a stării lor de sănătate,
pentru a se adresa din timp cadrelor medicale de specialitate şi
pentru a evita riscul unor noi îmbolnăviri.
Pe toată durata desfăşurării tratamentelor sau a curelor
prescrise, pacienŃii beneficiază de asistenŃa medicală a cadrelor de
specialitate şi auxiliare. În acest fel, consultaŃiile medicale şi asistenŃa
medicală constituie şi ele o formă specifică de servicii balneo-
medicale, prestate în completarea serviciilor de tratamente şi cure
balneo-medicale.
181
Preocuparea specialiştilor, din staŃiunile unde se organizează
asemenea prestaŃii, pentru reuşita curelor şi tratamentelor balneo-
medicale, a dat naştere şi altor servicii speciale oferite turiştilor,
cunoscute sub denumirea generică de reabilitarea pacienŃilor.
Reabilitarea pacienŃilor reprezintă o componentă complexă a
asistenŃei medicale de specialitate şi urmăreşte un triplu scop:
- reabilitarea fizică a pacienŃilor, pentru a le permite să facă
faŃă mai bine viitoarelor solicitări fizice în activitatea lor profesională;
- readaptarea psihologică a unor persoane cu deficit la
condiŃiile de viaŃă după terminarea curelor (viaŃa profesională,
familială etc.);
- readaptarea socială (recomandarea unor comportamente
pentru menŃinerea sănătăŃii, cu respectarea prescripŃiilor medicale de
rigoare şi, eventual, în funcŃie de necesităŃi, cu continuarea la
domiciliu a tratamentelor prescrise).
Ca şi în cazul altor componente structurale ale serviciilor
turistice, fie ele de bază ori complementare, multitudinea de
posibilităŃi pe care le oferă Ńara noastră în domeniul combinării
diferitelor componente ale activităŃilor recreative, sportive, culturale
etc. constituie o rezervă practic inepuizabilă de diferenŃiere, până la
caracter de unicitate, a ofertei de prestări de servicii, de programe şi
produse turistice, rezerve care aşteaptă să fie valorificate de agenŃiile
şi birourile de turism la nivele comparabile cu activităŃile similare din
Ńările cu vocaŃie turistică deosebită.
g. Serviciile şi activităŃile turistice cu caracter special
În această categorie se includ practic toate serviciile,
activităŃile, programele etc. menite să faciliteze un sejur mai agreabil
turiştilor. Prin specificul lor, asemenea servicii se adresează unor
categorii determinate de clientelă, respectiv sunt solicitate ocazional,
în funcŃie de necesităŃile şi preferinŃele anumitor categorii de turişti.
Întrucât aceste servicii au un caracter eterogen, o grupare
riguroasă a lor nu este posibilă. Pentru exemplificare menŃionăm o
bună parte a acestor servicii cu caracter special:
• servicii prestate pentru oameni de afaceri (închirieri de birouri,
secretariat, traduceri, dactilografie etc.);
• servicii de organizare a congreselor, conferinŃelor, seminariilor,
simpozioanelor etc.;
• asigurarea unor ghizi însoŃitori (ghizi-interpreŃi, animatori culturali
etc.);
• programele de vânătoare şi pescuit sportiv în zonele special
amenajate (terenuri şi rezervaŃii de vânătoare şi pescuit sportiv);
182
• vânzarea în valută a unor mărfuri, cadouri, artizanat etc., în
agenŃiile de voiaj sau în unităŃi specializate (de tipul DUTY FREE
SHOP, TAX FREE SHOP etc.);
• serviciile de asigurare a securităŃii turiştilor, inclusiv acŃiunile de
salvare în caz de pericol (SALVAMAR, SALVAMONT etc.)
• asistenŃa medicală pentru îngrijirea şi supravegherea turiştilor cu
handicap, pentru supravegherea dietelor, curelor de slăbire,
continuarea unor tratamente în perioada vacanŃelor. Pentru a
evita eventualele confuzii, subliniem că în această categorie se
au în vedere serviciile de asistenŃă medicală din toate localităŃile
(staŃiunile) care nu sunt de interes balneoclimateric. În cazul
curelor şi tratamentelor balneo-medicale, asistenŃa medicală se
transformă - cu tot caracterul special al serviciilor - într-o
componentă de bază a prestaŃiilor de tratamente şi cure
balneare.
• asistenŃa medico-veterinară pentru îngrijirea unor animale
domestice proprietatea turiştilor (de exemplu, câini de rasă, câini
de vânătoare etc.) numai în obiectivele turistice de cazare în care
este admis accesul animalelor respective (pentru probleme de
supraveghere veterinară, toaleta animalelor, regimul alimentar
etc.);
• programele şi serviciile speciale pentru copiii mici: grădiniŃe,
creşe, săli de joacă etc., unde copiii mici îşi petrec o parte din
timpul lor sub supravegherea unor îngrijitoare şi educatoare
calificate, poliglote;
• terenurile amenajate de joacă pentru copii, cu dotările şi
instalaŃiile necesare (baby-scuter, baby-schi etc.);
• programele artistice pentru copii (concursuri de desene, poezii,
programe cu participarea copiilor etc.);
• unităŃile de alimentaŃie specifice pentru copii (de tipul baby-bar);
• serviciile de supraveghere a copiilor mici de un personal calificat
(baby-sitter) spre a permite turiştilor familişti cu copii să participe
la programele oferite.
Cum am mai menŃionat, acestor tipuri de servicii şi activităŃi
turistice complementare, grupate după natura lor, li se mai pot
alătura şi altele, cum ar fi cele financiar-bancare, asiguratorii de
bunuri şi persoane etc. Oricum, viaŃa modernă completează în timp
şi acest sistem al serviciilor suplimentare care, prin diversitatea şi
calitatea lor, întregesc gradul de satisfacŃie al consumatorului în
calitate de turist.
183
9.2. Agrementul - componentă structurală a produsului turistic
Creşterea rolului turismului în realizarea unei noi calităŃi a
vieŃii presupune, prioritar, asigurarea unei odihne active a oaspeŃilor
turişti. În acest sens, cum am mai precizat, amplificarea preocupărilor
pentru realizarea dezideratului de odihnă activă - caracteristică
fundamentală a vacanŃelor în epoca contemporană - stimulează
eforturile de dezvoltare a acelor prestaŃii care să contribuie la
satisfacerea nevoilor fizice şi psihice ale turistului, conturând cadrul
1
necesar petrecerii plăcute şi instructive a timpului liber . Aceste
activităŃi sunt cunoscute sub denumirea generică de agrement -
domeniu ce poate fi definit prin ansamblul mijloacelor şi formelor
capabile să asigure individului sau grupului social o stare de bună
dispoziŃie, de plăcere, să dea senzaŃia unei satisfacŃii, a unei împliniri,
2
să lase o impresie şi o amintire plăcută. Acest mod de abordare
relevă, pe de o parte, varietatea activităŃilor de agrement şi
multitudinea planurilor pe care acŃionează, iar pe de altă parte, faptul
că agrementul se constituie ca un element fundamental pentru
satisfacerea nevoilor turiştilor, ceea ce îi conferă statutul de
componentă de bază a serviciilor turistice. De fapt, acest punct de
vedere este frecvent dezbătut în literatura de specialitate din Ńara
3
noastră din ultimele două decenii şi întâlnit în limbajul organizatorilor
4
de turism din Ńările cu tradiŃie în acest domeniu .
Conceput în calitate de componentă de bază a serviciului
turistic, alături de transport - cazare - alimentaŃie, agrementul
răspunde unor nevoi şi interese specifice turiştilor şi organizatorilor
din domeniu.
Astfel, în armonie cu motivaŃia turistului, agrementul vizează
destinderea şi reconfortarea fizică a acestuia, divertismentul şi
dezvoltarea capacităŃilor sale. De exemplu, în cazul interesului pentru
acoperirea nevoilor fizice, activităŃile sportive, cele care solicită într-
un mod plăcut componentele organismului - de la simpla plimbare
până la atingerea unor performanŃe - ocupă un loc important. În ceea
1
Vezi Minciu R. ş.a., lucr. cit., p. 108-110.
2
Lupu Tr., Agrementul-componentă a produsului turistic, "ActualităŃi în turism", nr. 4
din 1987.
3
Lupu Tr., lucr. cit.; Nicolescu E., Marketingul în turism, Editura Sport-Turism,
Bucureşti, 1975, p. 234 şi Oglinzile viitorului în turism , Editura Sport-Turism,
Bucureşti, 1978, p. 198; Păunescu D., Turism şi agrement, în "ActualităŃi în
turism", nr. 1 din 1986; Istrate I., Bran F. şi Roşu A., Economia turismului şi
mediul înconjurător, Ed. Economică, Bucureşti, 1996, p. 180-182;
4
HORECA - abreviaŃie invocată în practica turistică şi în literatura franceză de
specialitate prin care sunt nominalizate serviciile de bază (Hotellerie -
Restauration - Centre d'Animmation).
184
ce priveşte satisfacŃia psihică, activităŃilor cultural-distractive şi celor
instructiv-educative le revine un rol hotărâtor. Prin atmosfera de
destindere, amuzament şi comunicare acestea amplifică cantitativ-
calitativ volumul de cunoştinŃe ale turistului.
Din perspectiva economico-socială, dezvoltarea
agrementului vine în întâmpinarea exigenŃelor de creştere a
atractivităŃii staŃiunilor turistice. În paralel, agrementul constituie
mijlocul principal de individualizare a ofertei turistice, de diversificare
a produselor firmelor şi destinaŃiilor aflate într-o permanentă
competiŃie. În fond, stimulând circulaŃia turistică, agrementul devine o
sursă importantă de încasări, de creştere a eficienŃei economice a
activităŃii. Creşterea rolului agrementului în caracterizarea localităŃilor
turistice, în asigurarea competitivităŃii staŃiunilor turistice şi în
satisfacerea nevoilor turiştilor a determinat transformarea sa în
motivaŃie turistică propriu-zisă, conducând la apariŃia unor noi tipuri
de vacanŃe: vacanŃă de schi, alpinism, tenis, yachting, hipism,
vânătoare, turism cultural etc.
Dintr-un alt unghi de abordare, agrementul reprezintă un
element important de care trebuie să se Ńină seama în amenajarea
1
zonelor turistice . În acest context, tot mai frecvent se vorbeşte - în
procesul de amenajare - de o strategie a agrementului, care să
valorifice componenta economică a fiecărei zone, să realizeze o
planificare de ansamblu şi pe termen lung a raporturilor om-natură,
să asigure o dimensionare ponderat-raŃională a dotărilor, o adaptare
2
a acestora la configuraŃia spaŃiilor şi peisajelor .
Reprezentând o componentă de bază a serviciilor turistice,
activităŃile de agrement se grupează şi se regrupează, în timp, în
funcŃie de locul unde se desfăşoară, de nivelul de organizare
(staŃiune, unitate de cazare şi alimentaŃie publică, sau de către terŃi
pentru întreaga activitate turistică), de forma de participare a turiştilor
etc. Cel mai frecvent, organizarea agrementului se particularizează
pe forme de turism: de litoral, montan de vară şi/sau de iarnă,
3
balnear etc. De exemplu, în cazul turismului de litoral - a cărui
motivaŃie o reprezintă cura helio-marină şi/sau practicarea sporturilor
nautice - organizarea agrementului înseamnă: amenajarea plajelor
pentru o cură activă (tobogane, jocuri, concursuri); existenŃa unor
centre de iniŃiere în practicarea sporturilor nautice şi puncte de
închiriere a materialului sportiv (bărci, hidrobiciclete, schiuri, iole,
1
Istrate I., Erdeli G. - Amenajări turistice, Editura UniversităŃii din Bucureşti, 1996, p.
119-122 şi 134-135.
2
Bonnefus Ed., Omul sau natura?, Editura Politică, Bucureşti, 1976, p.158.
3
A se vedea Istrate I., Erdeli G., lucr.cit., cap. IV, VI-X.
185
surfing-uri etc.); realizarea unor sporturi de agrement, cluburi de
vacanŃă ş.a. Aceste componente se întâlnesc şi în dotarea litoralului
românesc, iar lor li se mai pot adăuga alte mijloace de agrement ca:
parcuri de distracŃii, săli de spectacol, terenuri de sport etc.
O formă particulară de agrement şi, corespunzător, de
vacanŃă, în care Ńara noastră are vechi tradiŃii şi care se bucură de
aprecierea turiştilor, o reprezintă călăria. ExistenŃa unor herghelii
renumite - cum sunt cele de la Mangalia, Izvin, Lucina etc. -
favorizează dezvoltarea acestei forme de agrement, căreia i se
asociază plimbările cu trăsura, sania şi alte mijloace hipo.
În general, apreciază specialiştii, strategia de dezvoltare a
agrementului trebuie să aibă în vedere, pe de o parte, motivaŃiile,
aspiraŃiile şi aşteptările turiştilor iar, pe de altă parte, de profilul,
1
structura şi specificul staŃiunilor . Corespunzător, desfăşurarea
activităŃilor de agrement presupune existenŃa unor echipamente
adecvate (porturi de agrement, puncte de închiriere, mijloace de
transport pe cablu, piscine, centre de echitaŃie, săli şi terenuri de
sport etc.), programe (excursii, concursuri, expoziŃii, festivaluri,
activitate artizanală ş.a.) O altă latură, ce trebuie avută în vedere în
elaborarea concepŃiei de organizare a agrementului, este asigurarea
implicării efective a turistului în desfăşurarea programelor de
divertisment. În acest fel se realizează o trecere a acestuia de pe
poziŃia de "spectator" pe cea de "participant activ", preocupare ce
constituie o caracteristică a concepŃiei moderne de agrementare a
staŃiunilor.
Concluzionând, putem afirma că dezvoltarea activităŃilor de
agrement influenŃează direct orientarea fluxurilor turistice şi implicit
desfăşurarea unei activităŃi utile şi eficiente.
Termeni cheie: agrement turistic, servicii complementare, servicii de

informare, servicii de intermediere.
1. ArgumentaŃi rolul serviciilor turistice complementare.
2. Cum pot fi clasificate, din punctul de vedere al caracterului
prestaŃiilor, serviciile turistice?
3. DefiniŃi şi exemplificaŃi serviciile de informare a clientelei turistice.
4. DefiniŃi şi exemplificaŃi serviciile de intermediere.
1
A se vedea Savu I., Cojocaru G., Creşterea atractivităŃii staŃiunilor româneşti prin
adoptarea unei concepŃii moderne de animaŃie, în "ActualităŃi în turism", nr. 1-2
din 1987.
186
5. Ce reprezintă serviciile şi activităŃile turistice cu caracter cultural-
educativ şi recreativ? Dar serviciile şi activităŃile turistice cu
caracter sportiv?
6. DefiniŃi serviciile suplimentare ca caracter de cure şi tratamente
balneo-medicale.
7. Ce reprezintă agrementul turistic şi ce componente structurale
cuprinde acesta?

1. Din punctul de vedere al caracterului prestaŃiilor, serviciile
complementare pot fi:
a. servicii de cazare;
b. servicii de agrement;
c. servicii de informare;
d. servicii de intermediere.
A (a,b,c); B (c,d); C (b,c,d); D (a,b,c,d)
2. Din perspectiva economico-socială, agrementul:
A. vine în întâmpinarea exigenŃelor de creştere a atractivităŃii
staŃiunilor turistice;
B. constituie mijlocul principal de individualizare a ofertei
turistice;
C. permite o diversificare a produselor firmelor şi destinaŃiilor
aflate într-o permanentă competiŃie;
D. toate acestea sunt valabile.
3. Agrementul este un serviciu turistic:
A. complementar;
B. nespecific;
C. de bază;
D. de pregătire a consumului turistic.
4. Agrementul vizează:
A. destinderea şi reconfortarea fizică a turistului;
B. divertismentul turistului;
C. dezvoltarea capacităŃii turiştilor practicanŃi;
D. toate acestea sunt valabile.
5. Serviciile şi activităŃile turistice cu caracter cultural-educativ
presupun:
a. vizitarea unor obiective de interes turistic;
b. odihna în timpul liber;
c. vizionarea unor programe cultural-artistice;
d. vizite documentare pe diverse teme profesionale.
A (a,c,d); B (a,b,c,d); C (b,c,d); D (c,d)
187
188
BIBLIOGRAFIE
1. Angelescu, C., Jula, D. (1997) Timpul liber - condiŃionări şi

implicaŃii economice, Editura Economică, Bucureşti.
2. Barbu, Gh. (coordonator) (1981) Turismul în economia naŃională,
Editura Sport-Turism, Bucureşti.
3. Baretje, R., Defert, P. (1972) Aspects économiques du tourisme,
Berger-Levrault, Paris.
5. Bran, F., Dinu, M., Şimon T. (1977) Turismul rural. Modelul
european, Editura Economică, Bucureşti.
6. Cătoiu, I., Teodorescu, N. (1997) Comportamentul consumatorului.
Teorie şi practică, Editura Economică, Bucureşti.
9. Cooper, Ch., Fletcher, J., Gilbert, D., Wanhill, St. (1996) Tourism.
Principles & Practice, Longman, London.
11. Cristureanu, C. (1992) Economia şi politica turismului
internaŃional, ABEONA, Bucureşti.
12. Dobrotă, N. (coordonator) (1995) Economie politică, Editura
Economică, Bucureşti.
13. Erdeli, G., Istrate, I. (1996) PotenŃialul turistice al României,
Editura UniversităŃii Bucureşti.
15. Hunziker, W (1972) Le tourism - caracteristique principales,
Berna.
16. Ioncică, M., Minciu, R., Stănciulescu, G. (1997) Economia
serviciilor, Editura Uranus, Bucureşti.
18. Istrate, I., Bran, F., Roşu, A.G. (1996) Economia turismului şi
mediul înconjurător, Editura Economică, Bucureşti.
21. Lanquar, R. (1987) L'économie du tourisme, Presses
Universitaires de France, Paris.
22. Lupu, N. (1994) Tehnica operaŃiunilor de turism şi gestiune
hotelieră (reglementări), ASE, Bucureşti.
27. Minciu, R., Baron, P., Neacşu, N. (1991) Economia turismului,
Bucureşti.
31. Postelnicu, Gh. (1997) Introducere în teoria şi practica turismului,
Editura Dacia, Cluj-Napoca.
33. Snak, O. (1993) Economia industriei turistice, Editura Institutului
EDEN, Bucureşti.
189
RĂSPUNSURI LA TESTUL GRILĂ DE AUTOEVALUARE
Întrebare
1 2 3 4 5
Capitol
Cap.1 B A B B C
Cap.2 C A B C A
Cap.3 B B D B C
Cap.4 D D C D D
Cap.5 C A A B C
Cap.6 B A D A D
Cap.7 B A C B A
Cap.8 B C C A B
Cap.9 B D C D A
190

Economia Turismului PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Economia Turismului PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

IO AN CO SM ESCU

Similar altor activităŃi economico-sociale, subiectul activităŃii

TURISMUL – FENOMEN CONTEMPORAN ÎN DINAMICĂ

1.1. "Turism" şi "turist" - noŃiuni fundamentale ale activităŃii din

CĂLĂTORI / TURIŞTI CĂLĂTORI / TURIŞTI LUCRĂTORI

PT.O DESTINAłIE PT.O DESTINAłIE PT.O DESTINAłIE PT.O DESTINAłIE

CARE COMPORTĂ CEL A CĂROR DEPLASARE SE

Fig.1.1. Clasificarea călătorilor:

NOTĂ: ConsistenŃa raŃionamentului cercetătorului elveŃian

Fig.1.2. RelaŃia călătorie - turism

Reprezentarea schematică ne sugerează că termenul

Fig.1.3. RelaŃia turism - călătorie

Timpul de muncă şi Timpul liber

Fig.1.4. RelaŃia timp de muncă-turism-timp liber

Fig.1.5. RelaŃia recreere - călătorie, turism, recreere în afara

1.2. Turismul - fenomen cu abordare multifuncŃională

1.3. Factori de influenŃă ai dezvoltării turismului

1.4. Factori restrictivi ai activităŃii turistice

Termeni cheie: călător, explorator, turist, turism, vizitator,

Obiectivele cursului urmăresc ca studentul să:

2.1. Tipuri şi forme de turism: criterii de structurare,

2.2. Măsurarea circulaŃiei turistice: metodologie şi indicatori

Termeni cheie: turism intern, turism internaŃional, turism emiŃător,

Test grilă pentru autoevaluare

ORGANIZAREA ACTIVITĂłII TURISTICE

Obiectivele cursului urmăresc ca studentul să:

3.1. Structuri organizatorice în activitatea de turism

3.1.2. InstituŃiile turistice şi organizaŃiile profesionale naŃionale

3.1.2.1. InstituŃii turistice naŃionale

3.1.2.2. OrganizaŃii profesionale naŃionale

3.1.3. OrganizaŃii internaŃionale de turism

3.1.3.1. OrganizaŃiile interguvernamentale

3.1.3.1.1. OrganizaŃia Mondială a Turismului (O.M.T.)

3.1.3.1.2. OrganizaŃii internaŃionale cu competenŃe în domeniul

3.1.3.2. OrganizaŃiile internaŃionale neguvernamentale

Termeni cheie: întreprinderea turistică, organizaŃii profesionale

Teste grilă pentru autoevaluare

Obiectivele cursului urmăresc ca studentul să:

4.1. SemnificaŃia şi particularităŃile pieŃei turistice

• Capacitatea pieŃei turistice semnifică necesitatea, exprimată

• PotenŃialul pieŃei turistice exprimă cererea totală (a tuturor

Se calculează astfel cererea solvabilă pentru un produs

• Volumul pieŃei produsului turistic exprimă totalitatea tranzacŃiilor

Când Vpt = CT , deci când volumul pieŃei tinde până la

• Locul pe piaŃă al unui anumit produs turistic cuprinde acea parte

4.2. Cererea şi consumul turistic

economist francez, "desemnăm prin cerere turistică, aceea a

Cererea turistică se manifestă la locul de reşedinŃă al

urmează să-şi găsească şi o reflectare corespunzătoare în

4.2.2. SemnificaŃia, particularităŃile şi tipologia consumului

4.3. Oferta şi producŃia turistică

4.3.1. SemnificaŃii conceptuale şi particularităŃile ofertei turistice

4.3.2. Factori determinanŃi ai ofertei turistice

Aşa cum se observă, se înregistrează două zone de atracŃie:

Teste grilă pentru autoevaluare

TURISMUL - DOMENIU REPREZENTATIV AL SECTORULUI

5.1 ConŃinutul şi particularităŃile serviciilor turistice

Fig.5.1. Schema derulării prestaŃiilor turistice

5.2 Structura serviciilor turistice

S.de organizare S.de bază S.complementare •S.de transport în comun

•AlimentaŃie •Sportive •S.de gospodărie

•Cu caracter special •Alte servicii

Fig.5.2. Model de structurare a serviciilor turistice după natura şi