Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
reno-urinar
dr. Magda Buraga
mai 2015
Funcţiile rinichiului
1.Excretă majoritatea produşilor de catabolism, substanţe
străine : medicamente, coloranţi.
2. Menţin constant volumul şi compoziţia LEC prin controlul
hidro - electrolitic,
osmolarităţii,
echilibrul ac.bazic,
PA
3. Rol endocrin : renina, eritropoietina (EPO),
1,25dihidroxicol- calciferol, prostaglandine.
RENINA - eliberată de ap. juxta ggl ( in cond de ischemie renala,
hipoV, hipoTA, IC, ↓Cl in urina ) actioneaza enzimatic asupra
unei prot plasmatice :Ag I = are prop vasoconstrictoare
Ag I sub influienta enz. de conversie (de la niv. endoteliul vaselor pulm)
pierde 2aa → AgII cu rol vasocr. în teritoriul cutanat, splanchnic şi renal
Fără să influenţeze circulaţia cerebrală, coronariană şi musculară ,
determină ↑PA
Captoprilul este inhibitor al enz de conversie si (+) al bradikininelor
Rinichiul hipoxic – eritropoietină, secretata de fibroblastii
din interstitiul corticalei si medularei ext.
In IR cr, deficitul de EPO → anemie severa
Metabolismul Ca este influenţat de un derivat al vit.D, 1,25
(OH)2.D3, format în cel proximale din 25 OH.D3
PROSTAGLANDINELE- ac.graşi 20C, cu rol în
vasodilataţie, ↓ PA, ↑diureza, eliminarea de Na.
Sindromul Bartter (secretie ↑de PG) – hiponatremie (125
mEq/l), hiperaldosteronism (hiperkaliurie şi hipokaliemie
- 2mEq/l), poliurie, apatie, tulburări de creştere.
4. Sinteza glucozei, în post - gluconeogeneză
Concluzii : in af renale cr si severe = IR, se dezv dereglarii :
Ale volemiei
Compozitiei compartimentelor hidrice
Se acumuleaza cant ↑ de K, acizii, lichide, subst toxice → deces daca nu se
intervine prin dializa
Organizarea funcţională a
rinichiului
Cant de subst transp de circulaţia sg la niv renal (FPR x Ps) este egală cu
cant excretată în urină (Us xV) → FPR = UsxV/Ps
Substanţa utilizată : acid paraaminohipuric (PAH) sau diodrast
(iodopiracet), dozându-se conc.lor plasmatica şi urinară.
Substanţele sunt filtrate prin glomerulii renali şi secretate de către
celulele tubulare, coeficientul lor de extracţie fiind f. mare la
concentraţii sang reduse: 0,90 pt. PAH, 0,85 pt. diodrast.
Coeficientul de extractie a unei subst rezulta din raportul :
Conc arteriala - conc venoasa / conc arteriala
Tehnica de lucru, principii :
Conc C1 si V1 a subst administrate sunt cunoscute.
Produsul celor doua → cantitatea injectata = Q
Aceasta cant se raspandeste in V2 necunoscut al compartimentului
de determinat intr-o C2 ce se masoara : C1xV1 = C2xV2 →
V2 = C1xV1/C2
PAH → testul se face perfuzand PAH in ritm continuu in asa fel incat conc
plasmatica a subst sa fie mica dar constanta in timpul recoltarilor de sg,
Se cateterizeaza si vezica urinara
Atat recoltarea sg cat si a urinii se face la perioade stabilite
Ex. : conc. PAH în urină este de 14 mg/ml, volumul urinii de
0,9 ml/min, conc.PAH în plasmă de 0,02 mg/ml
Debit plasmatic renal = 14x0,9/0,02 = 630ml/min
Flux plasmatic real = 630/0,9 = 700 ml/min
0,9 este coeficientul mediu de extracţie a PAH
Flux sanguin renal se calculează după formula :
FPRr.x100/100-Ht 700x100/(100-45) = 1273ml/min
Utilizarea gazelor radioactive (Kripton, Xenon) a
permis calculul fluxului sanguin în : corticală - 5ml/g de
ţesut/min, în medulara ext.- 2ml/g de ţesut/min, iar în
medulara internă sub 0,2ml/g de ţesut/min.
Timp de trecere eritrocit - 2,5s corticală, 27,7s
medulară.
AUTOREGLAREA CIRCULAŢIEI RENALE
Rein în 1931, la câine a surprins constanţa debitului renal la
variaţii ale presiuni de perfuzie între 80-200mmHg
teorii acceptate : miogenă şi macula densa
Autoreglarea debitului sanguin renal garantează o filtrare
glomerulară constantă
Fenomenul de autoreglare s-a observat în corticală, pe când irigaţia
medularei variază o dată cu variaţia PA.
Procesul de autoreglare poate fi perturbat în anumite condiţii :
efortul fizic prin noradrenalină crescută produce vc. pe aa,
reducând debitul sanguin
iar substanţele piretogene îl măresc ( influienţe nervoase şi
umorale)
IL1 subst endogena ca si proteinele degradate, toxinele lipopolizaharidice
din membranele bacteriene ↑ pragul termostatului hipotalamic
CONSUMUL DE OXIGEN ÎN R
A – Permeabilitatea membranei
În pofida marii permeabilităţi (100-500) a
membranei gll, ea prezintă o mare selectivitate în
privinţa moleculelor ce trec prin ea.
Caracteristicile particulelor solvite în plasmă
Greutatea moleculară a particulelor solvite:
• cele GM mică ( 6.000 ) sunt filtrate uşor (ca apa) : ionii, compuşii
organici mici ( ex : glucoza, inulina ),
• cele cu GM mare sunt tot mai puţin filtrate, până aproape de 0 ( ex.
Albumina cu GM = 69.000).
Dimensiunea
• particulele cu ∅ < 8 nm pot trece prin porii membranei gll
Încărcătura electrică a particulelor solvite
• Cele încărcate “+” sunt mai uşor filtrate ca cele încărcate “-” , chiar la
aceeaşi dimensiune, datorită negativităţii membranei filtrante ”
• Patologic : pierderea “-” membranei filtrante permite proteinelor cu greutate
moleculară mică (albuminele) să fie filtrate→ apar în urină (Proteinurie cu
albuminurie ), înaintea apariţiei unor modificri histopatologice
• Nefropatia cu modificări minime = dat unor rc imunologice anormale cu Ac
asupra membr bazale. Este frecv. La copil cu pierderea de 40g/proteine zi.
• Conc pl ajunge = 2g/dl →PCO ↓ la 10mmHg cu transudarea unor cant ↑ de
lichid in SI → edeme
Moleculele cationice,străbat uşor mb bazală cu cât sunt mai
puternic încărcate pozitiv însă nu pot străbate diafragma de fantă în
faţa căreia se acumulează.
Forma moleculelor : cele liniare fiind mai flexibile decît cele
globulare, traversează mai uşor
Diafragma de fantă are rol de a împiedica pătunderea în spaţiul
Bowman a moleculelor mai mari decât albuminele.
Macromoleculele ajunse în regiunea diafragmei de fantă pot fi
captate prin pinocitoză de cel epiteliale.
Creşterea permeabilităţii gll pt. macromolecule are drept
consecinţă acumularea lor în cel mezangiale - det. Hipertrofia
mezangială şi scleroza renală
Compoziţia FG : este aceeaşi cu a lichidului care filtrează în
interstiţii la capătul arterial al capilarelor - este o plasmă care
nu conţine proteine în cantităţii semnificative
Depinde deB.numărul nefronilor
SUPRAFAŢA în funcţie, fiind egală la
DE FILTRARE
om cu 1,2-1,5 m2, pt cei 2 rinichi
Kf - caracterizează permeabilitatea filtrului renal.
Kf depinde de suprafaţa de filtrare şi este influienţată de
celule mezangiale
Variaţii ale suprafeţei de filtrare sunt posibile prin contracţia
celulelor mezangiale sau alterarea podocitelor. Podocitele pot
deveni aplatizate şi să acopere complet porţiuni mai mari din
membrana bazală, scăzând S de F
Angitensina II, tromboxanul A2, ADH, PAF (fc secretat
de macrofag), PG F2, → determină contracţia celulelor
mezangiale şi scade suprafaţa filtrantă.
sunt relaxate → ANP, PG E2 →↑ supraf filtranta
Scleroza renală, nefrectomie parţială → af. in care suprafaţa
de filtrare ↓ din cauza distrugerii nefronilor
C: PRESIUNEA EFECTIVĂ DE FILTRARE
în acidoză → Na/H
Reabsorbţia Mg
50% → depozitat la niv sistemului osos
49% → în sp intracel
1% → în LEC
Concentraţia plasmatică → 1,8mEq/ldar 50% este legat de proteine → 0,8 -
1,0mEq/l ionizat
Implicat în pc. bioch. din org şi în activ a numeroase enzime
Aportul este de 250-300mg/zi iar excreţia de 125-150mg/zi
Rinichii excretă 10-15% din cat filtrată gll :
TCP → se reabsoarbe 15%, paracelular
AH seg gr.→ 70%. paracelular (transcel incert - canale TRPV5/6)
Bazal incert : Mg ATPaza sau schimbator Na/Mg
TCD şi TC → 10%
Fc de care depinde reabs :
↑ conc extracelulare a Mg si hipercalcemia →↓reabsorbtia
↑ vol extracel →↓reabsorbtia
Furosemid si manitol →↓reabsorbtia
PTH ( glucagon, ADH) → (+) reabsorbtia in AH gr TCD si TC
REABSORBŢIA FOSFAŢILOR
Fosfaţii anorganici din plasmă în concentratie de 8mg%
1-1,5mEq/l se află sub formă de fosfaţii mono sau dibazici.
80-90% din cant de fosfaţi filtrată este reabsorbită
TCP → TA sec = 2/3din fosfaţi filtraţii,
prin cotransport cu Na →SLC34A1 (3Na/1HPO3) dependent de
pH, iar prin membr bazala tot prin cotransport( ipoteza)
T max → 1mM/l
Reabsorbţia continuă şi la nivelul AH seg gros
PTH → (-)cotransp apicali, diminuă reabsorbţia fosfaţilor. Efecte
similare are şi calcitonina :
calcitonina acţionează predominant asupra reabsorbţiei de Na şi nu asupra
transportului specific de fosfaţi.
Acidoza metab. si ↑de glucocorticoizi = ↑ eliminarea
Hipercalcemia ↑ reabsorbţia fosfaţilor dat. (-) secreţiei de PTH.
Vit. D3 şi metaboliţi săi stimulează transportul transtubular al
fosfaţilor şi ↓ excreţia urinară.
Sdr. Fanconi
Tulb generalizată a reabsorb de → aa, glucoză, ionii
fosfat, bicarbonaţii → cu acidoză metabolică, ↑
excreţiei de K şi Ca +diabet insipid
Cauzele sdr.:
Defecte ereditare ale mec de transp
Prezenţa de toxine sau medicamente care produc lez cel la
niv TCP (mai ales)
Lez ischemice celulare
Hipofosfatemia pe termen lg conduce la decalcifiere
osoasă şi rahitism
Acest tip este refractar la trat cu vit. D3
REABSORBŢIA Cl
Este anionul principal care acompaniază Na :
Prima port.TCP → paracelular, ultima port. → transcelular
În TCP, reabsorbţie pasivă - urmează Na (dat încărcături sale
electrice)
Paracelular → pasiv dat tensiuni lumen ,,–” generat electrogen de catre Na →
la niv. S1
In S2 si S3 concentatia de Cl ↑ mult in comparatie cu celula
tubulara → reabs este paraceluara
La ac niv lumenul este ,,+”, se opune reab paracelulare dar Δ de conc fiind f
mare det reabsorbtia
Alt mecanism implicat → antiportul Na-H genereaza la niv luminal
schimbul pt anionii (oxalati, OH, SO4)→ cotransp Cl/anionii mediat
de CFEX (SLC26A6)
Poate fi un ex de transp activ tertiar care va sustine ∆ de Cl
la schimb anionic
Bazal → transcelular, exista canale de Cl ce permit acestuia sa
ajunga in interstitiu si mai exista si co-transp K/Cl (KCC)
AH ↑- segm.subţire - difuziune pasivă a Cl spre
interstiţiu pentru echilibrarea osmotică cu interstiţiu
hiperton.
porţ groasă - transport activ secundar. La nivelul
membranei apicale se află un cărăuş care transportă din
lumen în cel epiteliale 2Cl/Na/K
Na este transportat activ în interstiţiu, K difuzează pasiv în
lumen- menţine dif de potenţial – se creează un pot + care
favorizează trcerea cationilor
1 Cl difuzează pasiv în interstiţiu iar cel de-al 2-lea ajunge în
celula prin cotransport cu HCO3
TCD → Mec de co-transp al Cl împreună cu Na la niv
membranei luminale, bazal exista canale de Cl
TC → prin 2 mec :
Cel principala – paracelular (- 40mV = lumen)
Cel intercalata – transcelular, la schimb cu ionul HCO3
BICARBONATE
RREABSORBTION MECHANISM
REABSORBŢIA GLUCOZEI
Reabsorbţia glucozei întruneşte caracteristicele unui sistem
de transport activ cu capacitate limitată
În mod normal glucoza nu se elimină prin urină, întreaga
cant filtrată este reabsorbită la niv TCP (100%)
La niv polului apical, glucoza este introdusă în cel. prin
transport activ sec (simport cu Na) având un carrier comun
(cu un locus pt toate monozaharidele ce concurează pt el,
glucoza având afinitatea maximă şi un locus pt Na)
In S1 reabsorbtia glucozei este cea mai mare cantitativ
Exista 2 transportorii :
SGLT2 (high-capacity/low-affinity) 1-1 → in S1
SGLT1 (high-affinity/low-capacity) 2-1 → in S3
Florizina are afinitate pt carausi, (-) reabsb glucozei
Este o glucoza care are inlocuit 1 OH‾ din C1 cu radicalul
oxicetona. Extrasa din coaja radacinilor de cires, mar
O doza de 0,01g → glicozurie tranzitorire = diabet fluorizinic
La polul bazal, glucoza trece din cel în mediul intern prin
difuziune facilitată, dat gradientului de conc
Exista transportorii din fam ; GLUT2 si GLUT1
Procesul este limitat de capacitatea de reabsorb a tubilor
exprimată prin Transport maxim al glucozei (Tmg)
care depinde de :
conc plasmatică a glucozei, debit de filtrare gll, capacit de reab
tubulară.
In situatiile cand conc. glucozei ↑ peste un anumit nivel
critc→ prag renal, determinat de gradul de saturatie al
cărăuşului, glucoza apare în urină
Când glicemia este 80-100mg% şi filtrarea gll→125ml/min,
înseamnă că prin filtratul gll trec 100-125 mg/glucoză/min
Transportul maxim transtubular pt glucoză este la bărbaţi de
375mg/min iar pt femei de 300mg/min
Pragul renal = reprezintă concentraţia plasmatică la care glucoza
începe să se elimine reanal. El poate fi calculat :
conc prag glucoză = 300(375)x100/125 = 240-300mg%, acesta este pragul
teoretic la care apare glicozuria.
Pragul renal variază invers proporţional cu debitul de filtrare şi
direct proporţional cu Tmg
În DZ la vârstnici,cu glicemie crescută (prag renal
crescut) glicozuria nu apare deoarece filtratul gll este
scăzut dat angiosclerozei (cant de glucoza filtrată este
mică şi poate fi reabsorbită în totalitate ).
Transport. transtubar alterat al gluc. - diabet renal
(normoglicemie şi glicozurie)
reabs este izoosmotică şi e urmată de contracţia volemică a UF
REABSORBŢIA AMINOACIZILOR(aa)
aa filtraţi fără restricţi, sunt reabsorbiţi activ la niv TCP
Na fiind necesar pt transportul lor pe cărăuşi
reabsorbţia aa este aproape completă, urina conţine 1-2%
aa din cant filtrată
Există T max →1,5mM/min
se admite existenţa mai multor sisteme de transport ale aa,
unele se suprapun ca specificitate.
pentru aa neutrii există trei sisteme de transport : unul pt
aa neutri (cu excepţia cistinei), al doilea pt prolină şi
hidroxiprolină, al treilea – betaaminoacizi
Ac.aminoneutrii → apical SLC6A19,
bazal → SLC7A8/SLC3A2
Prolina : apical impreuna cu H → SLC36A1,
bazal → SLC7A8/SLC3A2
Tirozina → iese prin SLC16A1
Cistinuria defect ereditar al reabs tubulare a aa care se pierd prin
urină : arginină, lizină, ornitină
Apar calculi de cistina si se depun in SRE, cristalin, rinichi, se impiedica
reabsorbtia de aa, glucoza, fosfati
Este afectat trans apical →SLC7A9/SLC3A1
pt. aa diaminici : arginină, lizină , ornitină şi aa
dicarboxilici, reabsorbţia se realizează prin 2 sisteme de
transport diferite :
Lizina si arginina→ apical : SLC7A9/SLC3A1
bazal→ SLC7A7/SLC3A2 (care preia Na si un ac aminat)
Hiperaminoaciduria → intoleranta la proteine prin reabsb. redusa
de lizina si arginina
Se afecteaza ciclul ureei → hiperamonemie cu afectarea pulmonara,
cauzatoare de deces.
Hepatosplenomegalie
Tulb. psihice
Este afectat transportorul bazal
glutamatul→ apical : SLC1A, acesta preia si Na-H/K si
bazolat. → SLC1A4/SLC1A5
Cel mai comun transp bazal pt aa → SLC38A3
REABSORBŢIA PROTEINELOR
Aproximativ 30g proteine trec prin filtrul renal în 24/ore. Se
elimina doar 30mg/zi →reabsorbtia fiind de 96-99%
Proteimele cu MM mai mică de 68000D, care se regăsesc în
filtratul gll,→ prin pinocitoză la niv. TCP (100%) :
ele se ataşează pe memb celulară de rc (megalin, cubilin )ce se
invaginează dând naştere la o veziculă ce fuzioneaza cu
lizozomi în interiorul cărora are loc descompunerea proteinelor
în aa care apoi sunt absorbiţi în lichidul peritubular.
Există T max → 30mg/min