Stilurile sub care au fost construite bisericile in

Romania sunt reprezentate, de-a lungul timpului, de toate

tipurile, incepand cu stilul basilical din epoca paleocrestina
(sec.IV) si sfarsind cu stilul bizantin,in diferitele lui forme,
incluse in arhitectura bisericilor romanesti.
Stilul Bizantin in arhitectura bisericeasca – este o
evolutie a stilului bazilical, specific primelor lacasuri de cult
crestine (v. Biserica); stilul bazilical, in forma de nava simpla
s-a mentinut (in forme evaluate) in Apus, pe cand in Rasarit
incepe a fi inlocuit (de prin sec. VI.) printr-o arta noua, arta
bizantina, ale carei prime monumente arhitectonice (bisericile
Biserica Sf. Nicolae
din Asia Mica si Sf. Sofia din Constantinopol) nu sunt de fapt decat niste basilici
cu cupole. Stilul bizantin este rezultatul din amentecul elementelor clasice
elenistice si cele orientale in arta constructiei, venite prin intermediul Siriei si Asiei
Mici din Persia, Mesopotamia si Armenia, unde sunt specifice constructiile de plan
central (poligonal-octogonal, cruciform, rotund etc.) si cupola. Linia dreapta, atat
in plan orizontal cat si verticalsi unghiurile drepte, ascutite, ale tipului basilical,
incep sa fie inlocuite cu linia ovala, curba sau in forma de arc (in cerc perfect,
semicerc), specifice arhitecturii orizontale. Linia curba si zidurile rotunde, care
apareau la basilica numai la absida altaruluisi la arcurilor ce legau capetele
coloanelor interioare se inmultesc acum: peretii drepti sunt alternati cu peretii
rotunjiti (abside) sau cilindrici (hemeciclu) nu numai al altar, ci si la zidurilor
laterale lungi, iar sistemul de acoperire al basilicilor cu plafon plat e inlocuit de
acoperisul rotund sau boltit, fie sub forma boltilor cilindrice, sprijinite pe arcuri
dublouri, fie sub forma de sfera in portiuni (semicalote), care acopera absidele, sau
sub forma cupolei (bolta numita si calota), asezata in centrul edificiului (naosul) si
sprijinita pe ziduri cu ajutorul pandantivelor (cele patru triunghiuri sferice dintre
arcurile de sustinere); cu timpul cupola isi restrange dimensiunile si se inalta
deasupra acoperisului cu ajutorul tamburului (cilindric sau poligonal) strapuns de
ferestre care va lua denumirea de turla. Aparitia turlei va modifica planul general al
bisericilor, caci ea va marca punctul de intretaiere a navei longitudinale cu nava
tranversala (chalcidicul), din a caror incrutisare rezulta o cruce greaca (cu brate
egale) sau latina (cu bratul dinspre vest mai lung). Apare astfel planul central
cruciform, care devine predominant si caracterisrin in arhitectura bizantina.
Biserica corabie, a planului bazilical, devine astfel biserica cruce a noului stil,
evocand instrumentul sfant al mantuirii: crucea. Cand bratul transfersal al crucii nu
depaseste zidurile laterale el ramane inscris numai in
interior, dar cand depaseste zidurile laterale, iesind in
afara lor, planul cruciform define aparent, adica vizibil
si la exteriorul edificiului, iar cand iesirile bratului
tranfersal nu se termina cu ziduri drepte, ci se rotunjesc
prin ziduri semicirculare (abside), atunci aceste doua
abside laterale ale naosului impreuna cu cea principala
a altarului (care formeaza bratul de est al crucii) dau
nastere planului triconic triabsidal (cu trei abside),
trilobat sau treflat, care va deveni specific stilului
bizantin (acest plan apare inca din sec. VI, la Biserica
Manastirea Tismana
Nasterii Domnului din Betleem, refacuta sub Justinian).
Aceasta impartire a bisericii in sens transversal delimiteaza pregnant cele trei parti
ale interiorului: altar, naos si prenaos. Intre naos si altar apare catapeteasma care
inlocuieste treptat grilajul initial (v. Catapeteasma), iar intre naos si prenaos se va
ridica un zid despartitor, strapuns de o usa centrala si doua laterale, care va inlocui
vechiile coloane ce vor ramene doar ca stalpi de sustinere ai boltii sau sunt adosate
(lipite) in zidurile laterale pentru a le consolida. In esenta trasaturile stilului
bizantin sunt: predominarea planului cruciform (inscris sau aparent) si a planului
treflat: impartirea in sene transversal a interiorului in altar, naos si pronaos;
extinderea absidelor la peretii lateralisi acoperisul boltit, avand o cupola centrala
(turla) deasupra naosului si uneori cupole secundare deasupra pronaosului;
contrastul dintre exteriorul sobru, simplu si interiorul bogat decorat: multa pictura,
absenta statuilor, sculptura reducandu-se doar la capitelurile coloanelor si
ancadramentelor usilor si ferestrelor; materialul de constructie, in soecial, caramida
si piatra. Aceste trasaturi esentiale se vor pastra permanent la bisericile bizantine,
variind doar modul in care vor fi imbinate, dupa epoci, regiuni si posibilitati
materiale. Stilul bizantin este adoptat de popoarele ortodoxe din Balcani, capatand
specific regional, prin crearea unor tipuri noi, diverse si originale astvel apare :
Stilul Atonit, care se dezvolta in Balcani (la sarbi si bulgari) manifesta o
tendinta de revenire la stilul bizantin cu forme mai vechi (traditionale) caracterizat
prin constructii de biserici de proportii mai mici cu doua abside laterale, altar
triconic, cupole mici, ridicate pe tambururi inalte si zvelte, nartax dublu (v.
Nartica), surmontat uneori de un turn clopotnita de stil romanic si precedat de un
portic ; preocupare pentru decorarea fatadelor prin alternarea materialului de
constructie (piatra si caramida), sculpturi la chenarele de la usi si ferestre,
utilizarea faiantei policrome pentru dezvoltarea zidurilor exterioare (influenta
venita prin turci, de la italieni si arabi) ;interioarele sunt si ele cu decoratii foarte
bogate. Si stilul rusesc, cu specific propriu, este stilul bizantin care, din sec. XIV
inainte, sufera puternice influente nordice (scandinave) si orientale (mongole,
armene, georgiene si persane). Se caracterizeaza
prin: multimea si varietatea formelor cupolelor
(semicerc, glob, ou, butoi, para, ceapa etc.) si a
turlelor (late, inguste ,inalte, ca minaretele
turcesti) ca de exemplu Biserica Sf. Vasile din
Kremlin, care are 17 turle; decoratia variata a
fatadelor si acoperisurilor cu ornamente din
faianta, pietre multicolore, zugraveli frapante
(galben, rosu, verde, alb, albastru), sculturi
ornamentale (orientale si apusene), pilastri si
braie pentru decorarea fatadelor etc. Arhitectura
Mamastire Snagov
bisericească rusă ajunge la apogeu in sec. XVI,
când elementele stilului vechi bizantin se contopesc cu influenţe apusene
(Renaştere, gotic, baroc).
Arhitectura bisericilor din Apus este influentata de stiluri precum:
basical,romanic, gotic, Renaştere, baroc, rococo.
Stilul basilical – este cel dintâi stil arhitectural în care s-au construit
bisericile creştine, atât în Răsărit cât şi în Apus.Bisericile esrau la pagâni edificii
publice în care aceau loc întruniri cetăţeneşti, politice, judecăţile; asemenea
construcţii au ser4vit şi primilo creştini ca locaşuri de adunare, de unde numele de
basilica s-a dat şi primelor biserici creştine, începând din epoca lui Constantin cel
Mare (sec. IV). Aceste basilici civile aceau forma unor săli dreptunghiulare, lungi,
împărţite în trei secţiuni longitudinale, numite naosuri (nave), despărţite între ele
prin coloane, unite la partea superiaoră prin arcuri longitudinale (arhivolte) sau
prin grinzi orizontale (arhitrave, apistylium), de lemn sau piatră, care susţineau
plafonul. Nava din mijloc era mai largă şi mai înaltă, iar cele laterale, mai înguste
şi mai scunde. Intrarea se făcea printr-un capăt al sălii, iar în celălalt capăt era o
încăpere semicirculară (firidă), numită absidă sau concha, în care pe o estradă se
afla tribuna oratorilor, judecătorilor. Elementul decorativ al interiorului îl
constituie decorul sculptural al coloanelor. Fiecare coloană se compunea din: baza
(soclul), stilobatul sau fusul (corpul principal) şi capitelul. Sculpturile care
împodobeau capitelul aparţineau unuia din cele trei stiluri ale artei clasice greceşti
şi romane: doric (cel mai simplu, în forma unor ineluţe scobite la bază, şi având
deasupra o formă de periuţă turtită, acopăerită cu o placă); ionic (în care sculptura
forma două două volute sau linii curbe, învârtite în formă de melc); corintic (cel
mai împodobit, având forma unui coş înconjurat cu două rânduri de frunze de
acant, peste care se arcuiesc două volute). Uneori, şi tavanul era sculptat, iar pereţii
erau acoperiţi cu picturi în frescă sau mozaic. Pardoseala era din lespezi de
marmură în culori diferite ori mozaic cu ornamente geometrice, florale, animaliere.
Constantin cel Mare a dăruit creştinilor unele din aceste clădiri, care au fost
transformate în lăcaşuri de cult, făcându-se doar unele modificări: absida
semicirculară a devenit locul altarului, iar tribuna
oratorilor a devenit chatedra sau jeţul episcopului
care prezida adunările de cult, iar în jurul lui au
fost aşezate în semicerc scaunele preoţilor
coliturghisitori (slujitori ai Sf. Liturghii împreună
cu episcopul), formând syntronul sau presbiterul .
Cu timpul altarul s-a despărţit de restul sălii printr-
un grilaj, care a devenit catapeteasma. Locul din
faţa absidei, mai înălţat, s-a lărgit şi a devenit
soleea.Restul sălii a devenit locul credincioşilor, Schitul Ostov
numit naos, iar la capătul dinspre intrare săa făcut pronaosul rezervat
catehumenilor.Cu timpul, la partea de la intrare săa adăugat o încăpere, o tindă
numită nartice sau paradis, pentru că pe peretele faţadei de la intrare era zugrăvită
icoana lui Adam şi Eva în rai (simbolizând că raiul cel pierdut se regăseşte în
biserica lui Hristos). Cu timpul, pe lângă basilicile de origine păgână amenjate în
biserici s-au construit şi basilici creştine, destinate anume ca locaşuri de cult,
constrite după planul şi forma basilicilor greco – romane, care au dat naştere
stilului basilical numit şi stilul vechi creştin în arhitectura bisericească.
Împrumutând modelul elenistic, basilica creştină nu devine o copie ci reprezintă
rezultatul unei evoluţii care a urmărit etapele de dezvoltare a cultului creştin,
adaptându-se nevoilor acestuia, începând din sec. IV; la dezvoltarea noului stil al
basilicii creştine au contribuit şi trdiţii locale, deosebite prin variante arhitectonice
şi decorative. Apar astfel două tipuri principale de basilici: unul oriental şi altul
occiental. Tipul oriental (în Asia Mică, Armenia, Mesopotamia, Siria, Egipt) se
caracterizează prin înlocuirea plafonului drept cu cel boltit, navele laterale au bolte
semicirculare, iar uneori nava are o cupolă; se observă tendinţa spre formele
rotunde (tip martiryon) – construcţii centrala, rotunde sau octogonale, cu acoperiş
boltit, ridicate pe mormintele martirilor în primele veacuri creştine, şi basilici cu
cupole (care vor face trecerea la stilul bizantin) având faţada monumentală flancată
de două turnuri puternice (de influenţă siriană) şi trecute mai târziu în arhitectura
bisericilor apusene. Coloanele din interior s-au transformat în pilaştri masivi de
piatră pentru a susţine plafonul greu sau zidurile laterale.
Stilul romanic, inexact numit romano – bizantin şi latin, este cel bdintâi stil
de artă propriu al Apusului din Evul Mediu, avându-şi începuturile în Franţa şi
nordul Italiei (Lombardia). El s-a format în perioada sec VIII – XII, fiind rezultat
din contopirea vechii arte galo – romane cu influenţe orientale. Arta galo –
romană era provenită din arta galilor romanizaţi şi cultura naţională a popoarelor
germanice, stabilite în Apus (goţi, alemani, fermani, franci, anglo – saxoni).
Influenţele orientale au fost aduse în Apus atât de maurii din Spania, cât şi de
pelerini, călugări, comercianţi, iar din sec. XI de cruciaţi, care pun în contact
cultura apuseană cu cea bizantină şi arabă.
Stilul romanic este specific religios, majoritatea
construcţiilor aparţinând mănăstirilor, pe lângă
marile ordine călugăreşti apusene medievale, ce
exercitau în epocă o puternică influenţă asupra
tuturor domeniilor de viaţă (filosofie, artă,
cultură). Construite pentru a cuprinde mari
mulţimi de oameni, bisericile în stil romanic se Manastirea Dragomirna
caracterizează prin dimensiunile lor mari, masivitatea construcţiei, aspectul sobru,
greoi în exterior, obscur în interior, cu lumină puţină, cu decoraţii fantastice.
Unele, ca nişte cetăţi, au ziduri groase, cu creneluri, uşi şi ferestre strâmte (ex.
bisericile cetăţi ale saşilor din Ardeal, bisericile din Royat, în Franţa, sec. XII).
Pivind caracterele generale ale acestui stil se observă:plan lipsit de unitate
(cruciform, treflat, cu două abside, combinaţie de tip basilical cu tip cruciform),
material de construcţie mai ales piatră (rar construcţii din lemn), tiduri masive cu
contraforţi, faţada de apus monumentală, ridicată pe soclu înalt, cu trepte înalte, cu
portaluri uriaşe, bogat decorate şi flancate de turnuri pătrate sau octogonale (unul
fiind clopotniţă). Uneori apare turnul şi deasupra transeptului (a navei transversale)
cum e turla de deasupra naosului în bisericile de stil bizantin. Interiorul e împărţir
în mai multe nave, delimitate prin coloane cu capiteluri sculptate, şi legate între ele
prin arcuri semicirculare în jurul altarului, numite deambulatorii. Deambulatoriile
sunt flancate din loc în loc de absidiole sau capele razante, unde se păstrează
relicve sfinte (moaşte). Pe aceste deambulatorii (coridoare) circulă credincioşii care
vin să vadă şi să se închine în absidiole la sfintele moaşte sau oseminte de sfinţi.
Cu timpul, navele laterale au tavanul boltit; caractebisericilor apusene, de orice stil,
este chorul (o solee mult avansată în naos). Chorul este ca şi altarul mai înalt decât
restul bisericii, pentru că sub el, ca şi sub altar, sunt construite cripte. Un loc
important în ornamentaţia interiorului bisericilor apusene îl ocupă sculptura
figurativă (animale fantastice, oameni), inspirate din manuscrisele figurate
(manuscrise cu miniaturi) bizantine şi apusene. Stilul romanic se numeşte şi stilul
arcului rotund, deoarece foloseşte, în construcţie, la legătura dintre coloane, cât şi
ca element decorativ (la faţade, galerii), arcul roman (un semicerc perfect). Şi
ferestrele, la început mici şi puţine, mai târziu multe şi mari, sunt terminate tot în
formă de arc rotun, cu bogate ornamente şi vitralii (din sec. XII).
Stilul gotic, ogival, al arcului ascuţit, este un nou stil arhitectural, care apare
în Franţa (sec. XII) şi va înlocui stilul romanic târziu, de tranziţie spre gotic, ce se
conturase deja în regiunile din nordul Franţei (Ile – de – France ), unde se
ridicaseră biserici romanice cu turnuri foarte înalte şi ascuţite. E numit şi stilul
german pentru că va atinge apogeul dezvoltării în Germania. În perioada romanică
bisericile cele mai importante erau abaţii (bisericile
marilor mănăstiri ale ordinelor bisericeşti); în gotic
sunt catedralele adică marile biserici din oraşele în
care se află şi catedră (scaun) sau sediu episcopal..
Specific stilului gotic, ca şi în cel romanic, este planul
bisericii în formă de cruce latină (T), dar construcţiile
sunt foarte mari; zidurile masive din romanic sunt
înlocuite cu ziduri mai subţiri, mai înalte, sprojinite de
contraforţi în formă de proptituri înguşti şi înalţi
(arcuri butante), care sprijină greutatea bolţilor. Între
ei, în marile catedrale se construiesc capele laterale,
cu podoabe, statui şi sculturi pe zidurile contraforţilor.
Ca şi labasilici, interiorul acestor catedrale gotice e Biserica Neagra
împărţit în mai multe nave longitudinale, limitate prin şiruri de coloane subţiri,
elegante, sau fascicole de coloane. Navele laterale, mai joase decât nava centrală,
au galerii deasupra. Impunătoarele faţade ale bisericilor gotice sunt împărţite în
registre (zone): trei orizontale, trei verticale, împodobite cu rozete din piatră. În
registrul orizontal de jos al faţadei principale sunt portaluri impunătoare, scultate şi
încununate de frontoane ascuţite, cu turnurile piramidale în unghiuri. Sus, deasupra
faţadei sunt zidite două turnuri laterale, foarte înalte, în mai multe etaje, în plan
pătrat, hexagonal sau octogonal, dintre care unul serveşte drept clopotniţă. Afară
de intrarea principală (dinspre apus) sunt şi intrări laterale, pe ambele laturi (sud şi
nord). Intrarea de apus e îngrădită de un atrium închis (sau de o curte pavată) unde,
în Evul Mediu, se reprezentau misterele religioase. Caracteristic stilului gotic este
arcul frânt sau ascuţit (spre deosebire de romanic, unde avem arcul rotund),
rezultat din întretăierea a două segmente de cerc şi ogiva sau bolta ogivală, boltă
sprijinită pe două arcuri diagonale care se întretaie în punctul de cheie al bolţii.
Aceste ogive sunt construite din piatră în relief şi sunt independente de bolta pe
care o sprijină. Locul cupolei simple şi joase din romanic îl ia bolta foarte înaltă
(atinge 56 m). Arcurile diagonale încrucişate (adică ogivele) care o susţin şi care,
fiind împărţite în patru sau mai multe compartimente triunghiulare, sprijinite pe
nervuri, ajută înălţarea cât mai sus a bolţilor. Bolţile se termină în vârfuri ascuţite,
în formă de săgeată (fleche). În construcţiile gotice dispare nartica de la intrarea
faţadei, precum şi criptele de sub chor (pe care le au bisericile de tip romanic), dar
se menţin deambulatoriile formate din şiruri de coloane, iar absidele altarului, mai
mult poligonale, sunt flancate în exterior de mici capele. Ferestrele sunt foarte
numeroase, largi, terminate în rozetă, împărţite longitudinal prin coloane, având
geamuri multicolore (vitralii translucide). Astfel interiorul e foarte luminos.
Vitraliile redau o minunată iconografie a sticlei colorate. Suprafaţa zidurilor e
redusă de mulţimea ferestrelor, a căror lumină creează impresia de spiritualizare a
materiei (ex. catedrala din Chartres – Franţa are 125 de ferestre înalte, 9 rotete mari
şi 97 rozete mici şi mijlocii). În ornamentaţia interioară
domină sculptura monumentală (statui gigantice,
reprezentând figuri umane, uneori fantastice). Sculpturile
sunt aşezate în firide, pe faţa zidurilor sau lipite de
coloane de susţinere (andosate). Totul în interiorul
acestor biserici e somptuos şi scump: mobilierul (bănci,
scaune, comfesorii, amvoane), pardoseala de marmură,
tapiţerii fine, vase acre şi odăjdii ornate cu pietre scumpe,
etc. Unele biserici au colecţii de covoare orientale vechi,
de o mare valoare (ex. şi la noi, la Biserica Neagră din
Catedrala Mitropolitana Iasi
Braşov).
Stilul Renasterii (Renaissance) în arhitectura bisericească are ca model
formele simple ale artei clasice greco-romane şi se dezvoltă în Italia în cadrul larg
al curentului numit Renaştere, care înfloreşte în sec. XV, pornind din Florenţa,
apoi Roma şi Veneţia. Se revine la linia orizontală a vechilor edificii creştine de tip
basilical, care se va combina acum cu linia curbă a stilului bizantin şi roman şi se
va renunţa la sensul vertical al catedralelor gotice. Planul de construcţie este variat:
circular, dreptunghiular, cruciform. Arhitectura bisericilor de tip renascentist de la
basilica cu trei nave este de tip cruciform( cruce greacă cu braţe egale, cu navele
laterale boltite şi cupolă centrală pe navele de mijloc ). Pentru a da cât mai multă
lumină interiorului chorul dintre altar şi naos se lăţeşte, nava centrală se măreşte,
cele laterale se îngustează, fiind împinse spre zidurile laterale. În centrul edificiului
domină o singură cupolă de mari dimensiuni(domul, caracteristic bisericilor
Renaşterii). Multe ferestre încheiate în arc rotund sau pătrate, străpung pereţii
cupolei, dând lumină abundentă interiorului bisericii. Faţadele exterioare ale
zidurilor sunt acoperite cu marmură sau faianţă colorată; dispar contraforţii şi
arcurile butante, iar la faţada principală predomină turnul central(nu cele laterale,
ca în gotic). Pictura în ulei, care ia în Renaştere un mare avânt, devine mijlocul
decorativ pentru împodobirea interiorului bisericii. Pictura şi sculptura se dezvoltă
independent, nu mai sunt acum doar nişte auxiliare ale arhitecturii.
Stilul baroc, generat de excesul de ornamente, în care degenerează stilul
Renaşterii ca stil arhitectonic bisericesc, numit şi stilul iezuit (fiindcă a fost cultivat
de călugării iezuiţi), îşi ia numele de la cuvântul spaniol barrueco (scoică, perlă
asimetrică), adică ciudat, neobişnuit. Acest stil a apărut în Italia ca o reacţie
împotriva stilului profan al Renaşterii, reacţie dirijată de autoritatea Bisericii
Catolice. Barocul a căutat să dezvolte forma clasice din Renaştere şi să le
amplifice: edificii monumentale, cu faţade fastuoase, turnuri duble, cupole înalte şi
diforme, ferestre cu forme neregulate, etc. În interior se lărgeşte nava centrală, iar
cele laterale aproape dispar. În pictură se renunţă la temele predilecte ale
Renaşterii, teme profane şi păfâne (nuduri şi motive
mitologice); ornamentaţia devine în baroc excesivă:
cu coloane răsucite, spiralate, ornate cu figuri
fantastice, volute, etc. Se îndoiesc liniile drepte, se
arcuiesc cele ovale, bogăţia de ornamente ocupă toate
suprefeţele, astfel încât edificiile devin mai mult
pretexte pentru conglomerate de ornamente bizare.
Luxul şi bogăţia interiorului impresionează prin risipa
de aur, argint, brocarturi şi mătăsuri. Manastirea Sf. Trei Ierarhi din Iasi

Stilul rococo este o ultimă formă a barocului exagerat din a doua jumătate a
sec. XVIII. Îşi ia numele de la franţuzescul rocaille = scoică, adică rotund, încărcat
(numit şi stilul perucă). Apare în Italia, dar va fi mult cultivat în Franţa, mai ales în
epoca regilor Ludovic al XIV-lea şi al XV-lea, de unde şi denumirea de stil Louis
quatorz şi Louis quenz. Liniile drepte sunt înlocuite de linii curbe, cercul cu ovalul.
Este o artă feminizată, cu accente pe amănunte şi rafinamentul decorului, rezultat
al fanteziei şi al capriciului personal al artistului. Arhitectura nu mai are aproape
nimic religios, edificiile semănând prea puţin a biserici.
Stilul neoclasicist în arhitectură, apare ca un aspect al Renaşterii târzii, în
arta Apusului, ca şi stilul baroc şi rococo. Neoclasicismul se manifestă însă ca o
reacţie împotriva formelor bizare şi artificiale, în care barocul şi rococoul înecaseră
puritatea stilului iniţial al Renaşterii sec. XV – XVI. Manifestând o admiraţie
excesivă pentru arta clasică păgînă şi spre deosebire de Renaştere, care recreează
arta antică, neoclasicismul nu va face decât s-o copieze fidel. Bisericile de stil
neoclasic seamănă cu templele antice (coloane, linii drepte), transeptul lipseşte, iar
absida altarului îşi reia forma clasică de semicerc (ca în basilicile păgâne şi creştine
din antichitate). În interior bolţile sunt decorate cu basoreliefuri şi picturi în frescă.
Neoclasicismul a dat opere de arhitectură religioase şi laice. Din Franţa, unde a
apărut, s-a răspândit în tot Apusul.
Primele biserici crestine, ale caror urme (temelii, resturi de ziduri etc.)
descoperite prin sapaturi arheologice, atat pe pamamtul Dobrogei (Scitia Minor),
cat si in alte parti ale tarii (la Sucidava, langa Celei-Oltenia, la Morisena, azi
Cenad, in Banat) au tipul basilical elenistic, cu trei nave de mici dimensiuni,
construite din piatra avand uneori si anexe (baptisere, cripte sau gropnite,
diaconicoane etc.); erau biserici parohiale sau cimiteriale. Au fost distruse de avari
(sec.VII), odata cu cetatile in care s-au aflat (Tomis-Constanta,Callatis-
Mangalia,Axiopolis langa Cernavoda, Histria Tropaeum Traiani-Adamclisi,
Dinogetia-Iglita, jud. Tulcea, Noviodunum-Isaccea s.a.). In Dobrogea s-au pastrat
si cele mai vechi biserici de stil bizantin, datand din epoca in care Dobrogea era
incadrata ca un ducat al imperiului bizantin (sec:X s.a.).Din sec.XIII s-au pastrat
resturi de biserici de tip protobizantin (bizantinil cel mai simplu), construite din
piatra si caramida cu forma dreptunghiulara,
despartite in pronaos, naos si absida altarului (doua
bisericute, la Turnu Severin).In epoca de inceput a
organizarii statelor feudale romanesti (sec.XIII-XIV)
se construiesc la noi, sub influenta catolica, cateva
biserici de tip romanic si gotic (biserica de tip gotic,
catolica, la Campulung-Muscel si la Turnu Severin, Manastirea Cozia
iar de tip basilical romanic, biserica ortodoxa din Campulung, care se afla sub
actuala biserica a lui Negru Voda si in care sunt ingropati primii
Basarabi).Organizarea statului si a Bisericii (sec.XIV) in Tara Romanesca,
consacra definitiv stilul bizantin ca stil oficial de arta a Bisericii romanesti
(organizata ca mitropolie la 1359, sub directa dependeta de Patriarhia ecumenical
din Bizant).Influenta Bizantului se va exercita direct, prin mesteri adusi de la
Constantinopol, si indirect, prin mesteri veniti din regiunile ortodoxe sud-dunarene
Bulgaria, Serbia, Muntele Athos sau din Orient-Armenia, Turcia.De tip bizantino-
constantinopolitan (bizantinul cel mai pur) avem biserica de zid (piatra si
caramida) San-Nicoara si Biserica Sf. Nicolae Domnesc, pastrate pana azi in
Curtea de Arges, construite inainte de 1352.Prin masivitatea si soliditatea
constructiei si prin frumusetea frescelor (multe din sec XVI) biserica Sf. Nicolae
Domnesc este monumental cel mai valoros al artei bizantine din tara noastra si cea
mai veche dintre bisericile romanesti, pastrate in forma originara.Cuceririle turcesti
din Balcani vor face ca influenta bizantina sa nu mai poata patrunde la noi in mod
direct , ci prin intermediul Serbiei si Bulgariei, unde se creasera adevarate
monumente bizantine, dar cu adaptari locale.Astfel, vor incepe sa apara pe tritoriul
tarii noastre biserici de tip sarbo-bizantin, cum sunt: Vodita, zidita de Nicodim la
1370, azi doar ruine, Tismana, refacuta in sec. XVI,XVIII,XIX, Cozia,ctitoria lui
Mircea cel Batran, 1386, restaurata si cel mai bine pastrata,ca si Bradet si
Cotmeana, din aceeasi epoca.Specificul stilului sarbo-bizantin este sistemul de
acoperire a naosului, unde bolta principala (turla si cupola) se sprijina pe patru
arcuri mari (doua longitudinale si doua transversale), avand pilastrii de sustinere
adosati, adica lipiti de ziduri, deagjand astfel tot spatial din naos, care spre
deosebire de biserica de stil pur bizantin, Sf. Nicolae Domnesc din Curtea de
Arges, la care stalpii ce sustin bolta se afla in interiorul naosului, nu
adosati.Sistemul de adosare va fi de acum generalizat in constructia bisericilor
romanesti. Influente sarbo-bizantine, amestecate cu influente de origine turceasca,
armeana si georgiana vor aparea la la doua monumente din Tara Romaneasca:
manastirea Dealu si vestita biserica a lui Neagoe Basarab(1512-1521) de la Curtea
de Arges, zidita pe locul vechii catedrale mitropolitane (din sec.XIV). Biserica
manastirii Curtea de Arges a fost restaurata in a doua jumatate a secolului XIX, de
arhitectul francez Lecomte du Nouÿ.ca bisericile de tip sarbo-bizantin, ele au un
plan treflat, dar au extins pronaosul care, foarte largit la Curtea de Arges, a devenit
gropnita domneasca.Acesta biserica este un monument unic,
singular in toata arhitectura romaneasca si rasariteana, atat
prin masivitatea si silueta ei zvelta, cu turlele rasucite, cat, mai
ales prin bogatia ornamentelor exterioare, formate din panouri
cu rame din marmura, brau median, rozete, cornise, toate
sculptate cu felurite motive, m,ai ales florale.Prin filiera
atonita (Sf. Munte) se exercita o ultima faza a influentei
bizantine indirecte asupra rhitecturii bisericesti romanesti, in
vremea lui Neagoe Basarab, care a zidit doua monumente de tip atonit: Snagov
Manastirea biserica
manastirii Snagov(1517), zidita pe locul alteia mai vechi si fosta catedrala
mitropolitana din Targoviste(daramata si inlocuita cu alta de catre Lecomte du
Nouÿ). Stilul atonit combinatie de stil constantinopolitan si sarbesc se
concretizeaza, in biserica manastirii Snagov prin pastrarea pilastrilor ce sustin bolta
naosului, in interiorul naosului (pur bizantin, ca la Sf. Nicolae Domnesc), dar
adopta planul treflat al bisericilor de tip sarbo-bizantin si manifesta tendinta de
inmultirea turlelor. Noul stil atonit se vede aici si in pronaosul in forma de pridvor
deschis la inceput, dar inchis ulterior si transformat in pronaos. Acest pronaos are,
in mijloc, ca si naosul, patru stalpi puternici care sustin o turla tot atat de mare ca si
cea de pe naos. Peste absidiolele altarului(proscomidiar si diaconicon) se ridica
doua turle mai mici. Dupa Neagoe Basarab, in tot cursul secolului XVI, se
constituie in arhitectura bisericeasca din Tara Romaneasca, o scoala care se va
dezvolta.
1. STILUL VECHI ROMANESC sau MUNTENESC. Este o scoala de
mesteri constructori,decoratori, care nu mai copiaza modelele straine, ci pornind de
la vechile constructii din tara, transforma elementele straine intr-un spirit nou,
adaptat gustului,posibilitatilor si conditiilor locale.Ca urmare, se ridica biserici de
mici dimensiuni, mai mult la tara, si ctitorii boieresti.ele au, in general, plan treflat,
de tip sarbesc, mai rar dreptunghiular sau cruciform, pronaos cu o turla, despartit
de naos prin zid, cu o usa sau prin coloane, au naos cu turla si altar semicircular,
simplu la inceput, cu doua absidiole (proscomidiar si diaconicon).Element nou, la
inceput, este pridvorul cu arcade deschise.Ca décor exterior:braul median,care
incinge toata biserica si desparte suprafata fatadelor in doua register decorate cu
panouri terminate in arcade;alternanata fasiilor orizontale de caramizi aparente cu
fasii de caramizi tencuite, care inlocuiesc piatra, formand compartimente
dreptunghiulare, prin caramizi aparente, netencuite, asezate vertical, di loc in
loc(cate una sau doua alaturate).Cateva dintre bisericile mai importante din
sec.XVI, zidite in stil romanesc sunt biserica Curtea Veche din Bucuresti, ctitorie a
lui Mircea Ciobanul, inainte de 1559, bolnita manastirii Cozia(1542, zidita de
Radu Paisie ), biserica Marcuta din Bucuresti (sfarsitul sec. XVI, 1588-1592) cu
unele modificari ulterioare.Cea mai frumoasa dintre acestea este biserica fostei
manastiri Mihai-Voda, din Bucuresti (ctitorie a
lui Mihai Viteazul,1591), la care frumusetea
sculpturala a fatadelor reprezinta chintesenta
suprema a formelor decorative, folosite pana
atunci.Alt aspect al stilului architectural vechi
romanesc il reprezinta bisericile zidite in epoca
lui Matei Basarab:tip nou de biserici, cu plan
simplu, dreptunghiular (mai rar trilobat), format Catedrala Patriarhala
din naos (fara turle) cu o singura absida poligonala (la altar), o singura turla-
clopotnita pe bolta pronaosului (cu scara) si pridvor deschis, sustinut de coloane
circulare sau octogonale.Biserici representative pentru acest stil, in sec.XVII:
Arnota(1633), Brebu si Calimanesti(Prahova), Plumbuita (langa Bucuresti),
Polovragi (Valcea), Golesti-Arges s.a. Deosebita este biserica Stelea din
Targoviste (zidita de Vasile Lupu,1645) la care se imbina elementele muntenesti
cu cele moldovenesti(turle cu duble baze, dintre care una stelata, sistem dublu de
arcuri pentru sprijinirea turlelor,nervuri de patra in forma de funie rasucita, chenare
cu baghete incrucisate la usi si ferestre,tendinta de inaltare), caracteristici adoptate
si de alte biserici muntene ulterior.Intre 1656-1659 se zideste biserica
miropolitana din Bucuresti, azi catedrala patriarhala (plan treflat,pronaos largit cu
12 stalpi de sustinere, patru turle, pridvor deschis sprijinit de stalpi din zid ,
restaurata in 1960).Stilul romanesc cunoaste o noua dezvoltare, in a doua jumatate
a sec. XVII, prin ctitoriile domnitorilor Cantacuzini: biserica manastirii Cotroceni
(demolata), biserica Doamnei, Coltea (toate din Bucuresti),biserica manastirii
Sinaia, Filipestii de Padure-Prahova, Fundenii Doamnei, langa Bucuresti
etc.Acestea se disting prin decoratia interioara sporita, ca si in exterior, unde se
remarca o bogata ornamentatie la coloanele din pronaos si pridvor, si chenarele de
la usi si ferestre.In acest nou aspect evoluat artistic al stilului romanesc, se afla
premizele unui nou stil romanesc, numit:
2. STILUL BRANCOVENESC. El infloreste sub domnia lui Constantin
Brancoveanu(1688-1714) si reprezinta maturizara si desavarsirea stilului autohton,
in arta constructiei bisericesti.Ctitoriile brancovenesti au plan triconic,cu turla-
clopotnita pe pronaos, pridvor deschis, sprijinit pe stalpi frumos sculptati si se
remarca prin armonia si eleganta proportiilor,cu multe podoabe sculpturale de
influente apusene, ale stilului Renasterii.Reprezentative sun bisericile :Sf Gheorghe
nou din Bucuresti (1707, refacuta in sec.XIX si XX),Manastirea Hurezi,cu intregul
complex arhitectonic(1691 si restaurata ultima data in a doua jumatate a
sec.XX),Biserica palatului de la Mogosoaia (1688, restaurata). Dupa Brancoveanu,
se vor construi si alte biserici in acelasi stil, ca: biserica manastirii Antim din
Bucuresti (ctitoria mitropolitului Antim Ivireanul, +1716), manastirea Vacaresti
(ctitoria lui Nicolae Mavrocordat, 1716-1722),
biserica Cretulescu din Bucuresti (1722),biserica
Stavropoleos( 1724-1730), Bucuresti.desi sec.
XVIII va insemna o epoca de recesiune economica
pentru Tarile Romane, datorita situatiei politice
grele(epoca fanariota) si care se va resimti si in
domeniul artei bisericesti, totusi in acest secol se
vor mai ridica locasuri bisericesti aprciabile.
Planul de constructie dreptunghiular sau treflat
pastreaza noua evolutie arhitectonica din Muntenia
remarcata in sec.XVII: aceleasi constructii de Manastirea Brancoveanu de la Sambata de Sus
dimensiuni mai mici (mai ales in mediul rural), dar just si elegant proportionate ,
cu forme si colorit de bun gust in decorul interior si exterior;se remarca pronaosul
largit cu turnul de clopotnita, pridvor deschis pe stalpi, fatada decorata cu brau
median, arcade, panouri dreptunghiulare ori medlioane, formate din caramizi
aplicate in tencuiala.Asemenea biserici s-au ridicat, in sec.XVIII, numeroase in
Bucuresti : Biserica Scaune, Mantuleasa,Sf Elefterie-vechi, Batisei,Sf Stefan s.a.,
precum si in alte localitati din tara:schitul Balamuc(langa Caldarusani), Sf.ingeri
(Arges), Toti Sfintii (Rm. Valcea) s.a. In sec. XX se remarca in arhitectura
bisericeasca o evidenta decadenta artistica.
3. STILUL MOLDOVENESC este, in arhitectura bisericeasca, un stil
compozit, care a rezultat din elementul autohton (la inceput mici bisericute de
lemn, mai tarziu de piatra si zid) peste care se suprapun influenta bizantina si
influente apusene (romanic si gotic). Influenta bizantina se reflecta in planul
predominant treflat sau dreptunghiular, impartirea interioara si elemente de décor
exterior. De la gotic au venit contrafortii care sprijina zidurile, nervurile de piatra
ale boltilor, inaltimea bisericilorl, elemente decorative cu sculptura in piatra la
chenareleusilor si ferestrelor ca si pietrelede la morminte, forma acoperisurilor,
turlelor si clopotnitelor.In stilul moldovenesc se vad si influente armenesti (mai
puternice decat in Muntenia ) in liniile arcurilor inclinate, elemente de décor
exterior, tendinta de inaltare si stramtare a turlelor.Cele mai mai vechi biserici
moldovenesti de zid pastrate pana azi sunt din epoca intemeierii Moldovei
(sec.XII) ;Sf. Nicolae (Radauti ),probabil ctitorie a lui Bogdan,intemeietorul
Moldovei(I359)si Sf.Treime din Siret(probabil ctitoria lui Latcu-Voda).Biserica
Sf.Nicolae Radauti)are plan basilical cu trei nave longitudinale si cu galerie
continua,deasupra celor laterale (influenta stilului romantic).are arcuri incrucisate
la cadrele usilor si ferestrelor ,iar zidurile sprijinite de contraforti (influienta gotica
),si e impartita pronaos,naos,altar(influienta bizantina ).Sub Alexandru Lapusneanu
(sec.XVI)is-a adaugat un exonartex (pridvor inchis ).Biserica Sf.Treime din Siret
are plan treflat , pronaos ingust ,dreptunghiular ,acoperit cu bolta semicilindrica si
naos acoperit cu calota sferica . Dintre bisericele
zidite de Alexandru cel Bun (prima jumatate a
sec.XV),ca :Moldovita Veche,Sf.Nicolae din
Poiana Siretului si vechiul Humor ,nu se mai
pastreaza decat ruine ,ele fiind inlocuite cu stiluri
noi .Epoca lui Stefan cel Mare ( a doua jumatate
a sec.XV si inceputul secolului XVI)aduce
maturizarea stilului moldovenesc , care se
remarca printr-un sistem propriu local, de
suprainaltare a boltilor (turlelor)prin Manastirea Voronet
suprapunerea arcului incrucisat si prin bazele instelate de la exteriorul turlelor ,prin
bogatul decor al fatadelor (incrustate cu ceramica ,piatra,caramida,)Putna ,prima
mare ctitorie a lui Stefan cel Mare , zidita in stil moldovenesc(I466-I484),nu mai
pastreaza azi nimic din prima ei forma,fiind restaurata fundamental in sec.XVII-
XVIII.Bisericile construite in sec.XV si ramase in forma originara pana azi au
planuri si forme de constructie foarte variate. ;unele de tipul vechi romanic (plan
drept,fara abside si fara turle). ca Sf.Nicolae –Radauti,Dolhesti ,Balinesti (zidita de
logofatul Tautu),Volovat(zidita de Stefan cel Mare) :altele au plan treflat
rilobat)cum sunt Sf.Treime din Siret sau Vechea Moldovita ;iar altele adauga la
acest plan o turla pe naos ,ca Patrauti ,Sf.Ilie din Suceava
,Voronet,Popauti,sf.Gheorghe din Harlau (cel mai reprezentativ monument din
epoca lui Stefan cel Mare, mai ales prin frumusetea fatadelor ).Tot din sec.XV
avem biserici al caror tip de constructie imbina un stil mixt .dreptunghiular si
trilobat,fara turle la exterior ,dar cu calote in interior si mici abside scobite in
grosimea peretilor laterali ai naosului ,cu arcuri si console in trepte si unele arcuri
piezise.Deosebita e biserica manastiriiNeamt I497),cu plan treflat alungit prin
adaugirea exonartexului (pridvor inchis ) la vestul pronaosului si a unei incaperi
intre pronaos si naos (unde se afla gropnita mormintelor ctitorilor).Gropnita se
regaseste si la biserica din Dobrovat(I5O4).Stilul moldovenesc evolueaza in
sec.XVI,atigand apogeul sub domnia lui Petru Rares .Se realizeaza un nou tip de
biserici ,toate avand gropnita ,ca la Neamt,si in plus ,vor adauga tainita (camera
tezaurului)deasupra gropnitei .Elementul nou este acum si pridvorul deschis (la
intrarea spre vest )si pictura exterioara ,in locul decorului sculptural al fatadelor.
Astfel se realizeaza monumentele unice in arta bisericeasca a Rasaritului ,cum sunt
bisericele manastirilor: Probota,Humor,Moldovita(toate din prima jumatate a
secolului XVI),Sucevita (ctitoria Movilestilor,I582-I584)s.a.In sec.Xvii se
suprapune o influenta orientala(armeana ,araba,caucaziana),venita prin Rusia si
care se va reflecta in splenditele decoruri exterioare ,sculptatein piatra,de la
manastirea Dragomira (ctitorie a mitropolitului Anastasie Crimea,I6o9),si la
biserica Trei Ierarhi (Trisfetitele)din Iasi (ctitoria lui Vasile Lupu I639).Asemenea
influiente se remarca si la alte biserici:Solea(zidita de Stefan Tomsa),Barnova (din
Iasi)si Cetatuia(ctitoria lui Duca Voda),toate
din sec.XVII.Totusi se observa inceputul unei
decadente a stilului moldovenesc inca de la
sfirsitul sec.XVI datorita influientelor
muntenesti (se inlocuieste zidul despartitor
dintre pronaos si naos cu o tripla arcada
,sprijinita pe doi stalpi ,se maresc ferestrele
din naos si altar,ca la bisericile
Manastirea Curtea de Arges
:Galata(I584,zidita de Petru
Schiopul),Aroneanu (din Iasi ),biserica manastiriiSecus.a.Vechiul stil moldovenesc
incepe sa se altereze de pe la jumatatea sec.XVII datorita unor influiente venite din
Apus :neoslasice (fatada de la Golia ),baroc ,muntenesc(evidente in decorul
exterior). Spre sfarsitul sec.XVIII si inceputul sec.XIX,influiente ale stilului
neoclasic, aduse la noi prin intermediul Rusiei,dau nastere catorva
biserici,ca:Rotunda ,din Letcani (I793 ),cu naos de forma rotunda,Sf.Spiridon
(Iasi)si Frumoasa (Iasi).In sec.XIX si XX se ajunge aproape la disparitia vechiului
stil romanesc in arhitectura bisericeasca,datorita puternicelor influiente occidentale
si rusesti (evidente in Moldova ),in tendinta de inmultire a turlelor cu linia
cepiforma (sub forma de bulb de ceapa).Se restaureaza ,denaturandu-se stilul
originar,valoroase monumente de arta(Tismana,Arnota,Antim,Sf.Spiridon din
Bucuresti,Bistrita –Oltenita ,Curtea de Arges ,Trisfetite Iasi .O tendinta de
restabilire a stilului autentic este insa in restaurarea altor monumente
reprezentative ,ca Sf.Nicolae ,Curtea de Arges ,Cozia ,Snagov,Mihai Voievod si
Curtea Veche din Bucuresti ,biserica manastirii Dealu, catedrala patriarhala din
Bucuresti si mare parte din bisericile lui Stefan cel Mare (Moldova). Revenirea la
vechile traditii ale arhitecturii clasice bizantine stilului autentic moldovenesc si
brancovenean (Muntenia ) se observa in constructiile noi catedrale si biserici
(ex.catedralele din Sibiu Tg.Mures ,catedrala din Constanta .Elefterie Nou si Sf,
Vineri –Grivita , din Bucuresti).
4.STILUL ARHITECTONIC BISERICESC DIN TRANSILVANIA.
Conditiile istorico-politice specifice Transilvaniei,care au trait veacuri de
dominatie straina ,au impiedicat aici dezvoltarea unei arte arhitectone ortodoxe ,in
masura in care aceasta a manifestat in Moldova si Tara Romaneasca .De aceea
,bisericile de zid mai putin impunatoare ,au suferit in mai mare masura influienta
stilurilor apusene (romantic,gotic specifice bisericilor catolice si protestante pe
teritoriul Transilvaniei .Biserici de piatra care s-au pastrat si care dateaza din sec.-
XIII-XIV (sau mai vechi) sunt: biserica din .Hateg(cu plan bizantin dar cu turla de
pe naos pe baza cubica de tip romanic , sustinuta de patru stalpi de piatra ,asezati
in mijlocul naosului si legati prin arcuri centrale , bisericile din Str …Sfanta Maria
Orlea (azi calvina).Seghisoara Remetea Beius
),cu plan de naos dreptunghiulara ,altar
semicircular cu bolta si nervuri ,naos cu bolta
semicilindrica (pe fatada de apus a bisericii se
inalta turnul clopşnita ,de tip romantic ,cu
influiente gotice).In a doua jumatate a sec.
XIV,ucenicii lui Nicodim, veniti din Tara
Romaneasca ,ridica biserica manastiriiPrislop
,cu plan treflat(turla pe naos).Bisericile din
sec.XIV-XV:Zlatna ,Ribita,Criscior,au
evidente romanice si gotice(turn clopotnita la
fatada de apus ,plan dreptunghiular romanic
,contraforti ,nise,cadre de usi si ferestre cu
chenare in arcuri ascutite (gotice).Biserica Sf.
Nicolae din Hunedoara ,cu influiente bizantine
(plan treflat in forma de cruce greaca) are
influienta romanica (turn clopotnita, pe fatada
de vest). Stilul moldovenesc treflat se vede aici Manastirea Barsana
numai la biserica zidita de Stefan cel Mare la Vad,Feleac(langa Cluj). Influinte
muntene apar in stilul bisericilor inaltate in sudul Transilvaniei de domni ai Tarii
Romanesti (Schei-Brasov,Zarnesti,Geoagiu,Poiana Marului
,Sambata,Fagaras,ctitorii brancovenesti din sec.XVII-XVIII).Dar bisericile mai
numeroase si caracteristice pentru arhitectura religioasa a romanilor din
Transilvania sunt bisericile de lemn.Dintre aceste putine s-au mai pastrat din
sec.XIII-XIV(Ieud-Maramures –1364,Apsa de mijloc –l4oo),cele mai multe datand
din sec.XVII-XVIII. Construite din lemn tare (stejar,tisa etc.) ele sunt inaltate pe
temelii de piatra si asezate pe coline . In general de mici dimensiuni , au planul de
constructie dreptunghiular (adesea treflat) cu o singura nava despartita tranversal in
naos si pronaos (Tinda ) iar la rasarit altarul (o absida mai ingusta decat nava, de
forma patrata sau poligonala ).Pronaosul are tavan drept, iar naosul un tavan in
forma de bolta semicirculara. La intrare ,fie la vest,fie la sud se afla un fel de
portie deschis, iar acoperisul ,in doua pante din sindrila,e foarte inalt si cu stresini
joase si largi ,protejand ferestrele si peretii.Specificul bisericilor de lemn il
constituie turnul –clopotnita de foarte mare inaltime , asezat pe pronaos si inaltat
spre cer ca o sageata ,semanand cu turnul unei catedrale gotice. Cele mai deosebite
dintre aceste biserici se pot vedea la Fildul de Sus ,Barsana
,Cuhea(Bogdana),Ieud,toate in Maramures;in varful turnului se afla o cruce infipta
intr-un ul sau mai multi bulbi de metal. Turnurile au influiente gotice ,dar ele
reprezinta o realizare a artei populare in constructii,prin adaptarea artei straine la
planul local. Biserici de lemn se afla si in alte regiuni ale
tarii(Oltenia,Muntenia,Moldova ).O asemenea biserica stramutata din Maramures
se afla si la manastirea de la Techirghiol,jud. Constanta.Bisericile de lemn din
celelalte regiuni ale tarii,in general ,sunt lipsite de turnul clopotnita si sunt de mici
dimensiuni.

Bisericile din Slobozia

MANASTIREA SF VOIEVOZI

MĂNĂSTIREA SFINŢII VOIEVOZI

In inima Baraganului, pe malul stang al raului lalomita, in orasul Slobozia,

se afla manastirea Sfintii Voievozi, ctitorie a voievodului Matei Basarab (1632 -
1654).Acest sfant lacas este cunoscut in istorie sub multe şi diverse denumiri:
manastirea Slobozia lui lanache, manastirea Sf. Voievozi, manastirea Slobozia
Veche.
Acte dupa care sa se poata stabili data adevarata si exacta a întemeierii
manastirii nu mai sunt, caci nu putine au fost nenorocirile ce s-au abatut asupra
acestui sfant lacas. Jafurile, navalirile straine şi ruina au facut ca multe dintre
documentele preţioase, printre care si cele privitoare la intemeiere, sa se piarda.
Primul ei ctitor a fost - dupa cum o arata si numele mentionat in multe
documente - postelnicul lanache Caragea, ctitor al mai multor sfinte lacasuri, dintre
care amintim numai manastirea "Sf. Sava" din laşi. Postelnicul lanache a ridicat
manastirea Sf. Voievozi pentru ca locuitorii sotului Vaideei si ai intregii campii a
Baraganului sa nu fie lipsiti de mangaierea Bisericii si, in fata necazurilor de tot
felul ce aveau sa vina asupra lor, sa nu se simta parasiti de Dumnezeu. Aceasta a
fost inchinata de postelnic manastirii Dohiariu din Sf. Munte Athos.
Al doilea ctitor al manastirii, de al carui nume se leaga in mare masura
istoria acestui sfant lacas, a fost voievodul Matei Basarab (1632 - 1654), domn al
Tarii Romanesti, care s-a remarcat atat prin acte de vitejie si intelepciune, cat mai
ales prin numarul mare de ctitorii religioase pe care le-a ridicat. Printre acestea se
numara şi manastirea Sf. Voievozi, pe care a zidit-o din temelii, caci vechea
ctitorie a postelnicului lanache se daramase in urma unui cutremur din 1627 în
1634, voievodul Matei Basarab ispraveste de zidit noua manastire, imprejmuind
biserica si chiliile cu zid gros si inalt ca de cetate, ca mijloc de aparare impotriva
navalitorilor.
 De asemenea, Voievodul a inzestrat manastirea cu
mai multe mosii. Traditia mentioneaza fapful ca in 1636,
la farnosirea manastirii Sf. Voievozi, slujba a fosf oficiata
de patriarhul ecumenic de Constantinopol, înconjurat
de 500 de preoti, de fata fiind insusi voievodul Matei
Basarab.
Unii istorici se îndoiesc de veridicitatea acestei
informaţii,datorita precaritaţii documentatiei directe în
aceasta privinta.
In plus, dupa cum reiese din tabloul motiv al
actualei biserici, în care voievodul Matei Basarab este
infatisat tinsnd pe brate o biserics simpls, in forma de MANASTIREA SF VOIEVOZI
nava, in plan dreptunghiulor, cu o singura turla, ctitoria era relativ modesta, fiind
lipsita de aspectul monumental si impunator al ctitoriilor voievodale. De la vechea
ctitorie au ramas doar crucea cu cele doua icoane de deasupra catapetesmei,
precum şi patru icoane mari: Domnul lisus Hristos, Maica Domnului, Sf. Voievozi
- hramul bisericii, Sf. loan Botezâtorul, icoane care se afla pe catapeteasma
bisericii de astazi.
In anii ce-au urmat, starea infloritoare a manastirii a crescut, ca de altfel şi
importanţa localitaţii Slobozia. Manastirea ridicata de Matei Basarab pare sa fi fost
deosebit de durabila, caci pana in secolul al XIX-lea nu sunt amintite lucrari de
reparaţie sau renovare.
Insa în anul 1838 are loc un cutremur care face ca biserica şi clopotnita sa fie
serios avariate, existând izvoare care vorbesc despre daramarea în mare parte a
bisericii.
Egumenul Gavriil de Smirna poate fi socotit ca cel de-al treilea ctitor al
manastirii Sf. Voievozi. Acesta, din veniturile proprii ale manastirii, cu sprijinul
primit de la vistieria Tarii Romanesti si cu ajutorul donaţiilor, restaureaza în anul
1842 actuala biserica, mult mai impunatoare si mai frumoasa decat vechea ctitorie.
Noul sfant lacas este o construcţie de proporţii impozante in forma de cruce greaca,
cu trei turle, dintre care doua sunt de zid la extremitatile pronaosului, iar a treia,
cea mai mare, este de lemn imbracata la exterior în tabla.
Ea are forma octogonala, cu ornamente in forma de triunghi la acoperis si se
înalta deasupra naosului. Ferestrele sunt inalte, cu chenar de piatra fara decoratii.
Interiorul bisericii este bine proportionat; pronaosul este despartit de naos de patru
coloane monumentale care susţin cafasul, naosul are obside laterale, iar o
catapeteasma de lemn desparte naosul de absida altarului.
Catapeteasma este deosebit de bogata, ornamentatia cuprinde motive
vegetale şi geometrice aurite, realizate din lemn şi stuc.
 In ansamblul sau, edificiul manastirii Sf. Voievozi prezinta un caracter
eclectic, realizând o simbioza între stilul bizantin, tradiţional şi influentele
neoclasice si romantice neogotice.

CATEDRALA “BUNA VESTIRE”

Catedrala a fost inceputa in 1993 si sfintita

anul acesta 2004. Prin dimensiunile sale
monumentale, dar si prin claritatea demersului
architectonic si prin puritatea stilului ei bizantin
cu particularitatile sale specific muntenesti se vor
CATEDRALA „BUNA VESTIRE”

inscrie cu siguranta ca un punct de referinta in evolutia arhitecturii

bisericii romanesti din perioada postdecembrista.
Catedrala, proiectata de arhitectul Florea Voicu, este construita in
stilul traditional de cruce greaca, atat de des intalnit in spatius cultural al
Tarii Ronanesti. Urcand pe o scara trilaterala de 17 trepte, se ajunge la
pridvorul deschi si sustinut de 6 coloane prin care se patrunde intr-un
pronaos flancat de 2 “case ale scarii” care duc la cafas si la subsol, unde
se afla amenajat un paraclis. Calasul, cu doua nivele, cafas I si cafas II,
se prelungeste si peste pridvor. Urmeaza naosul, foarte spatios si de
forma patrata, pe care se ridica 5 turle strapunse;
cea mare, in centru, descarcandu-se prin pandativi
si arce pe 4 stalpi monumentali din centrul
naosului, iar celelalte patru, situate in colturile
patratului, pe zidurile exterioare si pe alti 4
stalpilipiti de acestea. In cele 4 colturi ale naosului
se afla si cate o iesire secundara. Urmeaza altarul,
CATEDRALA „BUNA VESTIRE” al carui plafon in partea din spate prezinta un sfert
de calota sferica, iar cea din fata, un semicilindru. Din acest spatiu
deriva spre nord sis pre vest in incaperi diferite, proscomidia si
diaconiconul, acesta din urma avand si o iesire laterala spre sud.
Dimensiunile acestiu edificiu sunt: lungimea 40,45 m, din care,
pridvor 5,00 m, pronaos 5,15 m, naos 22,20 m si altar 8,10m; latimea,
intre 29,50 m in naos si 22,00 m in rest; inaltimea, turla interior 34,60 m,
restul bisericii in interior 15,00 m; inaltimea in exterior de la sol pana la
baza crucii turlei centrale 37,40 m. Inaltimea crucii este de 6 m.
Grosimea zidurilor este de 0,60 m.
Biserica de la “Poiana de Jos”

Biserica de la “Poiana de Jos” este

document original si authentic de istorie si
arhitectura.
Tehnica folosita pentru ridicarea acestui
lacas de cult este, oarecum surprinzatoare pentru
zona Poiana. Colectivitatile din campie au avut
biserici construite din nuiele impletite, prinse intr- BISERICA DE LA POIANA DE JOS
un cadru de furci infipte in pamant (sistem Fakhwerk) in timp ce biserica “Poiana”
este construita in sistemul Blockbau: peretii sunt alcatuiti din cinci “blani”(barne)
de stejar suprapuse orizontal si imbinate la capete in “tincuri”(cheotori). Cioplirea
si imbinarea “blanilor” s-a facut cu barda si cu securea.
Sub streasina, capetele grinzilor transversale (fixate pe barnele orizontale
prin platuiala si chertatura) si capriorii prelungiti proeminent in afara formeaza un
sistem de sustinere care are si un efect decorative. Acoperisul din sindrila este unic
pentru toata cladirea cu exceptia turnului.
Planul bisericii s-a pastrat intact: nava dreptunghiulara alungita – lungime
16,10 m, latime 6,30 m – continuata cu o absida (incinta altarului) cu patru laturi
dispuse intr-un contur semicircular. Intrarea se face printr-un pridvor deschis
continuat cu pronaosul (“tinda femeilor”), naosul si altarul, cu fereastra din Sfantul
Altar dispusa in axul bisericii. Deasupra pridvorului se afla un turn scurt
(clopotnita), de forma paralelipipedica, cu acoperisul in patru ape. Accesul in turn
se face pe o scara aflata in pronaos, in stanga intrarii. S-ar putea ca acest element
functional- constructive sa fi fost adaugat ulterior.
Bolta naosului si altarului are forma semicilindrica, sprijinita pe arcuri –
nervuri si “tavanita” cu scanduri de brad. Pronaosul si altarul aveau initial
dusumele din scanduri, in timp ce naosul era pardosit cu dale slefuite, de forma
patrata. Dupa stramutarea bisericii la Slobozia intreaga pardoseala a fost refacuta.
Principalul element decorativ il constituie braul in torsada (“funia”,”sanul lui
Avraam”, “vesnicie”) sculptat de-a lungul “blanii” mediene, continuitatea acesteia
fiind intreruptade ferestre si de absida altarului. Pridvorul are sase stalpi cu
capitelele sculptate si arcade in arcolade la grinzi. Portalul usii de la intrare este
ornamentat cu ancadramente si o cruce incizate.
Alte biserici din Slobozia sunt :

BISERICA IN CONSTRUCTIE BISERICA SF ILIE

 PROFESORI:

- NECULAE IULIANA
- CIOBOATA DUMITRU
- IONESCU LILIANA
- TEODORESCU ANGELA
- RADULESCU DRAGOS
- DUMITRACHE CAMELIA

ELEVI:

-MATEIU RALUCA -STEFAN DORIAN

-RAILEANU CATALINA -MIHAI VALENTIN
-VIZUROIU IONUT -ISPIR VALENTIN
-SANDU ALEXANDRA -TANASESCU MARIUS
-GHERASIM IONUT -SARBU VERONICA
-PASLARU ALEXANDRA -ZAINEA MARIANA
-PASLARU CAMELIA -CRIVET DANIELA
-LAZAR IONUT -NECHIFOR ANA-MARIA
-CARAUSU CATALINA -ROSU COSTIN
-VOICU DANIEL -TRON ANDREEA
-MARIAN ROBERT
-DAVID MARIUS STEFAN
-MOROIANU DANIELA
-STOICA LAURA
 Imagini cu biserici din Romania

Manastirea Hurezi

Manastirea Putna Manastirea Dealu

Manastirea Moldovita
Manastirea Sucevita
Manastirea
Neamt schita

MANASTIREA AGAPIA

MANASTIREA ARBORE
BISERICA ARNOTA

BISERICA BALINESTI BISERICA BOGDANA MANASTIREA BISTRITA

MANASTIREA CELIC
MANASTIREA CHEIA

MANASTIREA
GOVORA

MANASTIREA CRASNA MANASTIREA FAGARAS

BISERICI MARAMURES MANASTIREA MEDIAS MANASTIREA

LAINICI

MANASTIREA NEAMT MANASTIREA VARATEC

MANASTIREA
POLOVRAGI

MANASTIREA PATRAUTI MANASTIREA RASCA MANASTIREA

SF ANA
MANASTIREA SLIMNIC

MANASTIREA MANASTIREA
SURPATELE STANISOARA

MANASTIREA SUZANA

MANASTIREA
ZAMFIRA