REGIMUL ALIMENTAR ÎN DIABETUL ZAHARAT

Prof. Toporan Daniela, Colegiul Tehnic de Industrie Alimentara Craiova

Diabetul zaharat este o boală metabolică în continuă creştere pe tot globul. Organizaţia
Mondială a Sănătăţii apreciază că în lume există aproximativ 200 milioane de diabetici. În SUA sunt 14
milioane, în Franţa 2 milioane şi în România 1 milion.
În ultimii 30 de ani numărul diabeticilor, obezilor şi cardiacilor a crescut foarte mult, odată cu
creşterea consumului de grăsimi şi dulciuri, ce caracterizează regimul alimentar modern.
În ţările dezvoltate, datorită tehnologiei moderne, s-a ajuns la un surplus alimentar, toată lumea
vrea să manânce mai bine, mai variat şi să-şi permită luxuri alimentare.
Greşelile din alimentaţie sunt în mare parte implicate în creşterea frecvenţei bolilor
degenerative, printre care şi diabetul.
Regimul alimentar reprezintă prima şi cea mai importantă măsură terapeutică pentru
echilibrarea diabetului zaharat.
Regimul alimentar trebuie să fie astfel calculat încât să asigure un aport caloric echilibrat, optim
al principiilor alimentare, în funcţie de starea de sănătate, sex, vârstă, condiţii de muncă şi viaţă.
În alcătuirea regimului diabeticului se pleacă de la nevoile omului sănătos. Diabeticul cu
greutate normală necesită aceleaşi valori calorice ca şi individul sănătos. Diferenţa constă doar în
repartiţia proporţiei de calorii ce provin din proteine, lipide şi glucide. Diabeticul supraponderal va
avea nevoie de un regim hipocaloric, iar la diabeticul subponderal nevoile calorice vor fi mai crescute,
deci are nevoie de un regim hipercaloric.
Principiile dietoterapiei în diabetul zaharat prevăd:
 aport caloric care să menţină greutatea corporală cât mai aproape de cea normală
 proporţia de glucide să reprezinte 50-60% din totalul caloric
 raţia proteică: 15-23%
 cantitatea de lipide: 20-30%
 acizi graşi polinesaturaţi: 6-8%
 consum de fibre alimentare: 30-40 g/zi.
 Glucidele în alimentaţia diabeticului
Conform conceptelor moderne privind raţia glucidică în diabetul zaharat, se estimează că acesta
trebuie să se situeze la valori cuprinse între 50-60% din necesarul caloric.
Calitatea şi resursele glucidelor din dieta bolnavilor de diabet zaharat are o importanţă
deosebită în alcătuirea meniurilor.
Se recomandă consumul predominant de polizaharide, care sunt glucide macromoleculare, cu
lanţ lung, considerate ca şi glucide „lente” deoarece digestia prelungită şi absorbţia progresivă sub
formă de monozaharide împiedică atingerea rapidă a unor niveluri glicemice ridicate.S-au făcut
cercetări care au evidenţiat răspunsul glicemic postprandial adus în cantităţi echiglucidice din diferite
alimente. Astfel, s-a elaborat "indicele glicemic", care reprezintă raportul dintre suprafaţa triunghiului
rezultat din curba glicemică după ingestia de aceeaşi cantitate de glucoză, raportat la 100g glucoză
(Fig. nr. 3).

sup rafata triunghiul ui glucidei testate

Indice glicemic  sup rafata triunghiul ui glucozei
x100

Indicele glicemic poate fi modificat de prelucrarea industrială a produselor respective, de

exemplu cartofii fierţi au un indice glicemic de 70, iar cartofii instant de 90.
Indicele glicemic este influenţat şi de prezenţa fibrelor în cantitate mai mare sau mai mică.
Astfel, pâinea albă (franzele) are indicele glicemic 95, pe când pâinea graham care conţine fibre în
cantitate mare are indicele glicemic doar 35. Acest lucru putem spune despre fasolea boabe care deşi
are un conţin crescut în glucide (47%), are un indice glicemic foarte scăzut (25).
Indicele glicemic al alimentelor (după M. Montignac)

Indice glicemie ridicat Indice glicemie scăzut

Maltoză 110 Fulgi de ovăz 50
Glucoză 100 Cereale cu tărâţe 50
Pâine foarte albă 95 Orez nedecorticat 50
Fulgi de cartofi instant 95 Pâine integrală 50
Mere, dulceaţă 90 Paste din făină cernută 45
Corn flakes 85 Pâine de secară 40
Morcov 85 Mazăre verde 40
Zaharoză (zahăr alb ) 75 Pâine graham 35
Pâine albă 70 Lactate 35
Orez alb 70 Fructe proaspete 35
Cartofi 70 Linte 30
Porumb 70 Năut 30
Sfeclă 70 Fasole uscată 25
Biscuiţi 70 Ciocolată amăruie 22
Paste (făină albă) 65 Fructoză 20
Banane 60 Arahide 15
Stafide 60 Legume verzi < 15

Se constată că alimentele de natură vegetală aduc cantităţi mari de glucide complexe,

caracterizate prin digestie lentă şi care solicită mai puţin secreţia hormonală a organismului, având un
indice glicemic mic.Regimul dietetic al unui diabetic normoponderal conţine 250-300 g glucide,
repartizate pe tot parcursul zilei, iar la cei supraponderali se reduce la 150-200 g pe zi.

Proteinele în alimentaţia diabeticului

Până în ultimii ani se considera că dieta diabeticului trebuie să fie hiperproteică. În prezent se
consideră că pentru persoanele adulte, în condiţii de viaţă obişnuite, raţia proteică se estimează a fi în
jur de 0,80 g/Kg/zi, asigurându-se astfel o balanţă azotată echilibrată. Aportul de proteine predominant
trebuie să fie de provenienţă animală (1/2 - 2/3 din totalul aportului proteic), cu valoare biologică
ridicată.
Lipidele în alimentaţia diabeticului
Conform concepţiilor moderne de abordare a aportului lipidic, în diabetul zaharat se
preconizează ca grăsimile să reprezinte sub 30% din raţia calorică zilnică, având în vedere relaţia lor cu
creşterea morbidităţii şi mortalităţii prin ateroscleroză.
- Reducerea aportului de grăsimi se obţine utilizând lactate cu concentraţie scăzută în grăsimi,
carne slabă de viţel, vită, pui, curcan, peşte slab, cât mai puţine ouă.
- Trebuie restrâns consumul de untură, slănină, carne slabă şi preparate din carne grasă
(mezeluri, tobă, pateu de ficat), unt, smântână, frişcă, care conţin grăsimi saturate.
- Concomitent cu reducerea aportului de grăsimi este necesară şi modificarea proporţiei între
componentele lipidice din alimentaţie.
S-a constatat că nu toate grăsimile au efect hipercolesterolemiant, motiv pentru care ele pot fi
folosite în alimentaţie fără risc aterogen evident. Se recomandă astfel, reducerea grăsimilor saturate şi
creşterea concomitentă a grăsimilor cu conţinut crescut de acizi graşi polinesaturaţi.
Bibliografie
1. Costin G. M., Segal R., Alimente pentru nutriţie specială, Editura Academica, Galaţi,2001.
2. Mincu I., Boboia D., Alimentaţia raţională a omului sănătos şi bolnav, Editura Medicală,
Bucureşti, 1975.
3. Vizireanu C. ş.a., Stiluri alimentare, Editura Fundaţiei Universitare „Dunărea de Jos”, Galaţi,
2001.