prolog

I 'evenlse legendar chiar dinainte de a absolvi cursu-

rile ii i mie miel, cel puţin pri ntr e p ro prii i lui colegi ş i în
fitului celor din anii mai mici. Cum terminase primul
din pr om oţia lui, i se perm isese sa a leag a du pă pof ta ini
■f|| unde sămeargă mai de parte şi, d upă cum se aştept a
ie toain lum ea, alese se avioan ele d e vâ nătoa re. T oţi cei
1*1ti puţi în materie d e p olitică ştiau câ, de fapt, cea mai
trti'lufl culc de a avansa în aviaţia am er ica nă era să devii
pilot, Ior emblema de pilot de vânătoare, cu strălucirea
p| inerentă, fusese dintotdeauna cea mai vizibilă. Dar
>11 ure îl cunoşteau pe Joe Mackenzie, proaspăt numit
ollţ *i In aviaţia Sta tel or U nite , ştiau că nui păsa n ici cât
Itegru sub unghie de avansarea în carieră, ci doar voia
■A /boare.
Superiorii lui se îndoiau că i se potrivea profesia de
pilot de vânătoare, dar aceasta era pregătirea pe care
alesese, şi hotărâseră săi ofere această oportunitate.
Avea un metru nouăzeci, aproape prea înalt pentru
manşa unui avion d e vân ătoare . Sar fi descu rcat ca pilot

iii
dr bombardiere, dar dimensiunile
vrtnătoare făceau ca el abia săcarlingii unuisolicitările
încapă, iar avion
lirice pres up us e d e forţele g rav itaţion ale era u, în gene
lal, mai bine suportate de către bărbaţi cu o înălţime
sub un metru optzeci şi o constituţie ceva mai solidă.
Desigur, existau excepţii pentru fiecare regulă, iar statis
tii iIc p riv ind constitu ţia fizică a celo r m ai b un i pi lo ţi de
vAnnroare erau doar profile generale, nu reguli bătute
In cuie. caAşadar,
pregăti pilot deJoevânătoare.
Mackenzie primise şansa de a se
Ins tructo rii lui con stata seră c ă, în po fida înăl ţim ii,
era mai mult decât competent: era genial. Era genul de
pilot de vânătoare extrem de rar, acela care im punea
8 tinda ’lfaward
standardele pentru toţi cei care aveau săi urmeze. Era
remarcabil de potrivit, atât fizic, cât şi psihic, pentru
profesia pe care şio alesese. Obţinuse la testele de acu-
itate vizuală peste punctajul maxim, reflexele îi erau
fenomenale, iar starea sistemului lui cardiovascular era
atât de bună, Încât putea suporta forţe gravitaţionale
mai mari decât ceilalţi colegi ai lui mai scunzi. Rămânea
cel mai bun la cursurile de fizică şi aerodinamică. Avea
mână uşoară pe manetele de control şi era dispus săşi
petreacă ore suplimentare în simulatorul de zbor pentru
aşi
ce nuperfecţiona abilităţile.
putea fi învăţată de a Şi, în plus,
„simţi avea acea
situaţia", calitate
capacitatea
de a fi conştient de tot ce se petrecea în jurul lui întro
situaţie ce se desfăşura cu rapiditate şi de aşi ajusta
acţiunile în funcţie de necesităţi. Toţi aviatorii erau
înzestraţi întro oarecare măsură cu acest talent, dar nu
era extrem de dezvoltat decât la cei mai buni dintre ei.
Joe
PânăMackenzie
să ajungăavea
săşiacest talent întro
primească emblemamăsură uluitoare.
de pilot, îşi câş-
tigase deja renumele de „zmeu", unul dintre cei capabili
de adevărate magii.
Ajuns căpitan la o vârstă foarte fragedă, fusese pi-
lot în Primul Război din Golf, ocazie cu care doborâ
se trei avioane inamice întro singură zi,realizare care,
spre uşurarea lui, nu fusese făcută publică. Motivele
erau de natură politică: pentru a asigura relaţii publice
mai cordiale cu aliaţii, aviaţia Statelor Unite era dispusă
să îi lase pe piloţii din alte ţări să îşi asume meritul.
Căpitanul Mackenzie se arătase mai mult decât dornic să
accepte această strategie. Doar simpla întâmplare făcuse
ca, în cea dea doua zi a războiului, să ajungă în mijlocul
celei mai acerbe rezistenţe opuse de inamic pe scurta
durată a ostilităţilor. Nu fusese impresionat de talen-
tele de pilotaj ale inamicilor. Chiar şi aşa, timp de circa
trei minute, se aflase în mijlocul unei bătălii cu adevă-
rat crâncene, când el şi colegul său de formaţie fuseseră
atacaţi de şase avioane militare inamice.
 Alegerea inimii 9

Rezultatul final fusese o avansare aproape indecent

de rapidă la gradul de maior, iar Joe Mackenzie, cunos-
cut sub numele de cod „Prăsilă“, fu recunoscut drept cel
mai abil dintre cei mai abili, un militar care se îndrepta
cu paşi uriaşi spre steaua de general.
tn cel deal Doilea Război din Golf, maiorul Macken-
zie înregistrase alte două succese oficiale în lupte exclu-
siv aeriene şi fusese desemnat un adevărat as. De data
aceasta fusese imposibil ca reuşitele lui să fie ţinute de-
parte de atenţia massmediei, nu că Pentagonul ar fi în-
cercat să o facă; descoperiseră o adevărată mina de aur
în materie de relaţii publice în persoana arătosului pilot
american cu descendenţă indiană care întruchipa toate
calităţile pe care îşi doreau ei cel mai mult să le proiecte-
ze. 1 se oferise şansa de aşi alege singur proiectele la care
să lucreze şi fusese avansat la gradul de locotenentco
lonel la vârsta de treizeci şi doi de ani. Opinia generală
era că, pentru „Prăsilă" Mackenzie, viitorul nu prevestea
decât lucruri bune.
 capitolul 1
Era cea mai frumoasă drăcie pe care o văzuse vreoda-
tă, rapidă, elegantă şi mortală. Simplul fapt de a o privi
ii făcea inima să bată mai repede. Chiar şi aşa, parcată
în hang ar, cu m oto are le reci şi roţile sp rijinite cu p ene ,

impresia pe care
Colonelul o lăsa era deîntinse
Joe Mackenzie vitezămâna
pură. atinse fu
l

zelajul, degetele lui lungi mângâind avionul cu atinge-

rea gingaşă a unui amant. învelişul metalic întunecat
al co rpului aerona vei dăde a o imp resie de elega nţă ce o
deosebea de toate celelalte avioane de vânătoare pe care
le pilotase, iar acea diferenţă îl fascina. Ştia că acest lu-
cru se datora com poziţiei rev oluţionare folosite pentru
corpul avionului, alcătuită din materiale termoplastice,
grafit şi mătase de păianjen produsă sintetic, care era
cu mult m ai rez istentă şi mai flexibilă decât oţelul, ceea
ce însemna că putea rezista fără a se desface în bucăţi în
faţa unor fo rţe cu m ult ma i pute rni ce dec ât cele supo r-
tate de orice alta aeronavă construită vreodată. La nivel
raţional, înţelegea acest lucru, dar la nivel emoţional
■ N
sim
u ţea că aimpresia
părea fi chiar se
dindator a fap
metal; tulu idecăvină
poate era aera
tât mătasea
d e vie.
de păianj en, dar la ating ere n u se simţea la fel de rece
ca orice alt avion.
Programele de cercetare primeau de regulă nume de
cod care să nu reflecte natura programului, motiv pen-
tru care prototipul anterior, SR71 Blackbird, fusese nu-
mit Oxcart. Acest avion însă, o aeronavă de vânătoare
tactică avansat ă, de a do ua gen eraţie, p urta nu mele de
cod neobişnuit de descriptiv de Night Wing, iar după
ce intra în producţie avea să fie botezată cu un nume
masculin adecvat, cum ar fi F15 Eagle sau F16 Fighting
Falcon, dar pentru colonelul Mackenzie era „Iubita".
12 Lin da ‘hcrward

Existau, de fapt, cinci prototipuri, şi pe toate le numea

aşa. Piloţii de teste încadraţi în acest program sub co-
manda lui se plângeau că jucăria  oricare ar fi fost ea 
făcea întotdeauna
impusese nazuri
s tandarde preacuî nalte
ei fiindcă el oceilalţi
pe ntru răsfăţase şi
piloţi.
Colonelul Mackenzie le răspunsese cu legendara lui
privire de un albastru de gheaţă, replicând: „Asta spun
toate femeile mele “. Faţa lui rămăsese com plet lipsită de
expresie, lăsândui pe ceilalţi sa se întrebe dacă glumea
sau vorbea serios. Bănuiau că vorbea serios.
Joe Mackenzie pilotase o mulţime de avioane groza-
ve, dar Iubita era specială, nu doar datorită construcţiei
şi puterii ei, ci şi datorită armelor cu care era echipată.
Aeronava era cu adevărat revoluţionară  şi era a lui; în
calitate de manager de program, lui îi revenea responsa-
bilitatea de a rezolva orice posibile nereguli, pentru a se
putea trece la producţia în serie. Presupunând, desigur,
că membrii con gresu lui votau î n favoarea finanţării, dar
generalul
probleme Ramey era încrezător
în această că nu aveau
privinţă. Printre altele, săşi existe
fiindcă
producătorul reuşise să se încadreze în bugetul estimat,
spre deosebire de eşecul extrem de costisitor care sufo-
case prototipul A12 în ultimii zece ani.
Mult timp, tehnologia prin care navele evitau să fie
detectate de radar diminuase agilitatea şi puterea avi-
oanelor de vânătoare,
supersonice, pânăatenuare
când fuseseră la inventarea
unele aeronavelor
dintre pro-
blemele legate de putere. Iubita era atât invizibilă, cât
şi agilă, iar propulsia ei vectorială îi permitea să vireze
mai strâns decât o făcuse orice alt avion de vânătoare
înaintea ei, ba chiar la viteze mai mari. Era capabilă de
zboruri supersonice la doi machi şi depăşea 3 machi în
posteombustie. Iar sistemul de armament utiliza teh-
nologia tirului laser reglabil, TLR, un acronim inocent
pentru ceva ce avea, întro bună zi, să revoluţioneze arta
războiului. Mackenzie ştia că era implicat în scrierea
istoriei. Tehnologia laser fusese implementată cu ceva
timp în urmă în sistemele de dirijare, fasciculul ghidând
 Alegerea inimii 13

[ rnchetele spre locaţia selectată, dar pentru prima dată

laserele erau folosite ele însele ca arme. Savanţii reuşi-
seră în sfârşit să rezolve problema unei surse de energie
controlabile
sisteme opticepentru lasereleSenzorii
sofisticate. cu razedin
X casca
şi îi adăugasera
pilotului îi
permiteau acestuia să detecteze un proiectil, o ţintă sau
un avion inamic în orice direcţie, iar sistemul reglabil de
dirijare urmărea direcţia indic ată de senzorii d in cască.
Indiferent cum ar fi virat sau ar fi încercat să fenteze
vreun avion inamic, nu ar fi putut să scape; orice ţintă
ar fi fost nevoită să se mişte mai rapid decât viteza sune-
tului pentru a scăpa de fasciculul laser, ceea ce era prea
puţin probabil să se întâmple.
Iubita era atât de complexă, încât doar cei mai buni
dintre cei mai buni fuseseră selectaţi pentru această eta-
pă a dezvoltării ei, iar securitatea din jurul prototipului
era atât de severă, încât şi unei furnici iar fi fost greu să
ajungă în hangar fără aprobările necesare.
Aveţi nevoie de ceva, domnule?
Joe se întoa rse, m utân duşi ate nţia asupra sergen tului
de statmajor Dennis Whiteside, cunoscut ca „Whitey",
care era înzestrat cu un păr roşu ca focul, o mulţime de
pistrui şi un geniu mecanic vecin cu miraculosul atunci
când era vorba despre avioane. Whitey o considera pe
Iubita avionul lui şi accepta cu greu ca piloţii să pună
mâna pe avion, doar fiindcă nu vedea nici o cale prin
care Iisăi împiedice
făceam doar să o facă. înainte de a mă retrage,
o verificare
răspun se Joe. Nar fi tre buit săţi term ini tura acum câ-
teva ore?
Whitey scoase o cârpă din buzunarul de la spate al
pantalonilor şi lustrui cu blândeţe locul în care degetele
lui Joe atinseseră avionul.
Erau unele lucruri de care voiam să mă asigur că
sunt făcute cu m trebuie, replică el. Zburaţi cu ea mâi
nedimineaţă, nui aşa, domnule?
 Da.
Whitey mormăi; f
14 Linda Mcrward
 Cel puţin dumneavoastră nu o smuciţi în toate părţi-
le, aşa cum fac unii, spuse el morocănos.
 Dacăcu
grosolan observi
oricarecădintre
vreunul dintre anunţămă.
avioane, băieţii mei se poartă
Păi, nui vorba că se poartă grosolan. Atâta că le
lipseşte fineţea dumneavoastră.
 Chiar şi aşa, rămâne valabil ce am zis.
 Da, domnule.
Joe îl bătu pe Whitey pe umăr şi porni spre locu-
inţa lui. Sergentul îl urmări cu privirea un moment
îndelungat. Nu se îndoia că, întradevăr, colonelul
lar fi făcut pe oricare pilot să se roage să moară şi să
ajungă în iad doar pentru a scăpa de furia lui dacă
vreunul dintre ei ar fi fost surprins purtânduse negli-
jent sau făcând vreo prostie cu oricare dintre prototi-
purile Night Wing. Colonelul Mackenzie avea faima
de a nu accepta nici o abatere de la perfecţiune când
venea vorba despre piloţii lui, dar, în acelaşi timp,
toată lumea ştia că punea viaţa oamenilor lui mai
presus de orice, iar întreţinerea aeronavelor trebuia
să fie impecabilă, motiv pentru care Whitey încă se
afla în hangar, deşi ar fi trebuit săşi termine de mult
programul de lucru. Mackenzie voia ca toţi cei impli-
caţi în program să ofere ce aveau mai bun, fără excep-
ţie.
puteaO duce
greşeală la capitolul
la pierderea uneiaîntreţinere, făcută
dintre aceste la sol,
aeronave
în valoare de optzeci de milioane de dolari sau chiar
la moartea unui pilot. Nu era o muncă potrivită pen-
tru cineva cu o atitudine nepăsătoare.
Străbătând întunericul deşertului, Joe observă o
lumină aprinsă la unul dintre birouri şi îşi îndreptă
paşii spre clădirea de metal. Nu avea nimic împotrivă ca
oamenii să lucreze ore suplimentare, dar voia ca toată
lumea să fie trează şi lucidă a doua zi. Printre specialiştii
incluşi în proiectul Night Wing se aflau şi câţiva obse-
daţi de muncă, care ar fi lucrat şi optsprezece ore pe zi
dacă nu iar fi supravegheat el.
 ‘Akgerea inimii 15

înainta în tăcere, nu fiindcă ar fi încercat să se furi

şeze şi să surprindă pe cineva, ci pentru că aşa fusese
învăţat să umble încă de când făcuse primul lui pas.
Nu că ar fi existat riscul să fie auzit de cineva din bi-
rouri; aparatele de aer condiţionat zbârnâiau, străduin
duse să atenueze căldura sfârşitului de iulie, fără a reuşi
niciodată pe deplin. Barăcile Quonset din metal păreau
să absoarbă soarele dogoritor.
Clădirea era cufundată în întuneric, cu excepţia lu-
minii din separeul din dreapta. Era unul dintr e birouri-
le utilizate
dirijare cu de echipa
laser, de civililacare
colaborând faţalucrau la sistemul
locului de
cu militarii
pentru a rezolva problemele care apăreau inevitabil la
punerea în lucru a unui sistem nou. Joe îşi aduse amin-
te că în ziua respectivă se anunţase că avea să vină un
nou tehnician, în locul unui membru al echipei srci-
nale care suferise un atac de cord uşor cu o săptămână
în urma. Tipul care suferise atacul se simţea bine, dar
doctorul îi interzisese sa lucreze în căldura de peste trei-
zeci şi cinci de grade Celsius, şi, prin urmare, compania
trimisese cu avionul un înlocuitor.
Joe era curios în privinţa persoanei care îl înlocuia, o
femeie pe nume Caroline Evans. îi auzise pe ceilalţi trei
membri ai echipei murmurând diverse lucruri despre
ea, numindo „Regina Frumuseţii", pe un ton lipsit de
admiraţie.
putea Chiar
accepta dacă echipa
să existe în cadrulera grupului
formată din civili,care
fricţiuni nu
să le afecteze munca. Dacă nu reuşeau să se înţeleagă
între ei, avea să fie nevoit să le ceară celor care se ocupau
de sistemele laser să trimită pe altcineva ca înlocuitor.
Voia să discute cu persoana care rămăsese să lucreze
până târziu pentru a afla dacă domnişoara Evans sosise
fără incidente şi a descoperi care era, mai exact, motivul
pentru care nu voiau să lucreze cu ea.
Se apropie în tăcere de pragul uşii deschise şi se opri
un minut, privind. Femeia din birou era, fără îndoia-
lă, chiar Regina Frumuseţii în persoană^ căci era cât
16 Lxnda 'ifow ard
se poate de sigur că nu o mai văzuse vreodată. Şiar fi
am intit de ea .
Nu îi era deloc greu să o privească, asta era sigur.
Postura lui dreaptă deveni treptat şi mai rigidă pe mă-
sură ce fiecare muşchi din corp i se trezi la viaţă. Era
obosit, d ar brusc simţ i adre nalin a zbârnâindui prin
organism şi toate simţurile i se ascuţiră, exact aşa cum
se întâmpla când activa postcombustia şi se lăsa cople-
şit de exaltare.
Femeia purta o fustă roşie dreaptă ce se termina cu
mult deasupra genunchilor. Se descâlţase şi se lăsase pe
spateîşiîn propti
Joe scaun, umărul
cu picioarele goaleuşii,
în cadrul sprijinite pe relaxat
studiind birou.
picioarele netede şi curbate ce fuseseră astfel expuse.
Nu purta ciorapi; nu erau practici pe o asemenea căldu-
ră. Frumoa se picioare. C hia r mai mult decât f rumoase.
Dea dreptul superbe.
Ţ inea în poală un teanc de hâ rtii scoase la imprim an-
tă şi verifica fiecare element, confruntându1 ocazional
cu un manual aflat lângă ea. O ceaşcă de ceai verde
scotea aburi în apropiere de mâna ei, care se întindea
adesea orbeş te. Părul îi era deschis la culoa re, rotunjit în
form ă de clopo t, pieptăna t simplu p e spate, în stil c lasic,
şi lung exact atât cât să îi atingă uşor umerii. Nui vedea
decât o parte din faţă, suficient cât săi remarce pomeţii
înalţi şi buzele pline.

săiBrusc,
vadă simţi
ochii, nevoia so vocea.
săi audă facă să se întoarcă spre el. Voia
Gata cu munca pe ziua de azi, spuse el.
Caroline sări de pe scaun înăbuşinduşi un strigăt,
vărsând ceaiul întro parte şi împraştiinduşi hârtiile în
cealaltă, picioarele lungi zburândui prin aer în vreme
ce le coborî pe podea, lovind scaunul, care începu să
se rotească prin încăpere până se izbi de dulapurile de
acte. Se răsuci pe călcâie şi se întoarse spre el, apăsân
duşi o mană pe piept ca şi cum ar fi putut săşi domo-
lească la propriu bătăile inimii. Un piept foarte frumos
 ‘A(egerea ni imii 17

contura t, r emarcă el, căci mâna ei trăsese ma terialu l blu-

zei de bumbac, întinzândo strâns peste piele.
O expresie de mânie trecu fulgerător peste chipul ei,

apoi Dumnez
dispăru la fel de
eule, brusc,
sp use şi făcu eochii
ea şoptit, chiarmari.
G.I. J oe1.
Joe detecta uşorul sarcasm şi ridică din sprâncene-
le negre.
 Colonelul G.I. Joe.
Văd, spuse ea admirativ. Un colonel cu drepturi
depline. Şi puiet de academie, adaugă ea, arătând spre
ine lul lui cu sigi liul academiei ş i folosind te rm en ul prea
puţin flatant pentru un absolvent de academie militară.
Ori ai tâlhărit un colonel şi iai furat însemnele, ori ai
trecut printro operaţie estetică de întinerire spectacu-
loasă şi ţiai vopsit păru l in negru, ori ai un sponsor cu
buzunare adânci care te ajută să avansezi rapid.
Joe îşi păstră expresia neutră.
 Poate că sunt al naibii de bun în ceea ce fac.

ar fiAdică
fost osă fi atât
idee avansat pe merit? întrebă
de imposibilă, ea,nucamerita
încât nici şi cum
luată in consideraţie. Nici vorbă!
Joe era obişnuit să le provoace femeilor diverse reac-
ţii, de la fascin aţie la o o arecare intim idare vecină cu
teama, ca urmare a unei conştientizări foarte acute a
prezenţei lui fizice. Era obişnuit să atragă respect, dacă
nu simpatie. Nim ic d in toate acestea nu se regăseau însă
în expresia lui Caroline Evans. Nuşi desprinsese ochii
de pe el nici o clipă, privirea ei rămânând fixă şi pătrun-
zătoare ca a unui pistolar. Da, asta era; îl înfrunta ca pe
un adversar.
Se desprinse din cadrul uşii şi îi întinse mâna, hotă-
rând brusc să plaseze situaţia întrun context profesio-
nal şi să îi arate cu cine avea dea face.
  Colonelu l Joe Mack enzie, şeful de proiect.
1G.I. Joe este creditat drept cel mai remarcabil porumbel din istorie,
salvând viaţa a cel puţin o mie de soldaţi britanici în timpul celui
deal Doilea Război Mondial, (n.red.)
18 L in da ‘if o w a rd
Protocolul prevedea că strânsul mâinilor rămânea
la latitu din ea femeii, că un ofiţer bărba t n u treb uia ni-
ciodată să întindă el primul mâna unei femei, dar Joe
voia
dacă săi
iar fisimtă
dat demâna
ales, întra
nici mlui
ăcarşiacea
aveaatin
convingerea că,fi
gere n u iar
fost permisă.
Caroline nu ezită şi îi strânse ferm mâna.
 Caroline Evans, înlocu itor pe ntru Boyce Walton în
echipa de dezvoltare laser.
După ce îi scutură rapid mâna de două ori, şio
retrase.
Cum era desculţă, Joe reuşi săi estimeze cu acu-
rateţe înălţimea ca fiind în jur de un metru şaizeci;
creştetul capului ei îi ajungea la claviculă. Diferenţa
de înălţime nu o intimida, deşi era nevoită să ridice
privirea pentru a o întâlni pe a lui. O chii ei erau de un
verdeinchis, văzu el, încadraţi de gene negre şi sprân-
cene ce sugerau că auriul părului ei fusese obţinut pe
căiArătă
chimice.
din cap spre hârtiile împrăştiate pe podea.
 De ce lucrezi atât de târziu, mai ales că e prima ta
zi la noul loc de muncă? E în neregulă ceva ce ar trebui
să ştiu şi eu?
 Nu din câte ştiu eu, răspun se ea, aplecândus e să ri-
dici îartiile. Nu făceam decât să verific din n ou o serie
de elemente.
 De ce? Ce tea determinat să o faci?
Caroline îi aruncă o privire nerăbdătoare.
 îm i stă în fire să verific to tul d e d ou ă ori. în to t-
deauna verific de două ori dacă e stins cuptorul, dacă
am scos fierul de călcat din priză, dacă am încuiat uşa.
înt otdea una mă asigur din ambele direcţ ii de două ori
atunci când trec strada.
  Nuu, aibine
N găsit nim iccăînnu.
înţeles neregulă?
Ţ iam spus de ja asta.
Joe se re laxă du pă ce se asigur ă că nu era nim ic în ne-
regulă cu sistemul de dirijare şi îşi permise din nou să o
studieze lejer şi cu plăcere pe Caroline Evans, în vreme
 ‘Alegerea inimii 19

■ I «ceasta scoase un sul de şervete de h ârtie d intr un

wrtnr al biroului şi folosi câteva bucăţi p entru a absorb i
■titlul vărsat. Se aple ca şi se rasu cea cu o uşurinţă fluidă
care el o considera sexy. Tot ce făcuse până în acel
Plomen t, chiar şi provocarea d oar vag voalată din privi
f»u el, i se păruse sexy. D rept reacţie, simţi o tensiune
Piure picioare.
L aroline aruncă şervetele ude la gunoi şi îşi băgă
picioarele în pantofi.
I M ia făcut plăcere să te cunosc, colonele, spuse ea
Ară a1 privi. Ne vedem mâine.
■  Te conduc la locu inţa ta.
I N u , mulţumesc.
Refuzul imediat şi lejer.cu care fu primită oferta lui
II Irită.
| E ste foarte târziu, iar tu eşti singură . Te con duc la
locuinţa ta.
Caroline îşi ridică privirea spre el în acel moment,
li*orcânduse şi punânduşi
Apreciez oferta, colonele,mâinile
dar nu înamşolduri.
nevoie de ge-
nulacesta de favoruri.
 G en ul acesta de favoruri? La ce gen n e referim?
Genul care fac mai mult rău decât bine. Ascultă, tu
eştişeful cel mare. Dacă te vede cineva conducândumă
Iu locuinţa mea, în doua zile am să încep să aud comen-
tarii false cum ca naş fi ajuns să fac parte din echipă
vlică nu ţiaş fi făcut ochi dulci. E o bătaie de cap de care
pot să mâ lipsesc.
A  A, spuse el , înţeleg ând brusc. Ai mai a vut dea face
CUaşa ceva, nu? Nim eni nu îşi închipuie că poţi să arăţi
Iţa şi să fii şi deşteaptă.
B Caroline îl privi sfidătoare.
,  Cum adică să arăt aşa? Cum an ume arăt?
■ Avea tem pe ram entul u nui arici, da r Joe fu nevoit să
le împotrivească dorinţei de aşi petrece braţele în jurul
ei şi de ai spune că, începând din acel moment, avea să
lupte el şi pentru ea. Caroline nu ar fi apreciat gestul,
ţi nu era sigur de ce voia săl faca, fiindcă părea mai
20 Limfa ‘ifcmar d
mult decât capabilă săşi poarte singură bătăliile. Dacă
ar fi fost deştept, ar fi păstrat o atitudine prudentă şi ar
fi făcut vreun comentariu neutru, ca să evite so irite şi
mai tare; dar nu devenise pilot de vânătoare fiindcă îşi
dorea prud enţă.
 Sed ucătoare, răspu nse el, cu o privire tăioasă, inten-
să şi lacomă.
Caroline clipi, ca surprinsă, şi se dădu un pas
înapoi.
A h , spu se ea pe o voce subţire, n edum erit ă.
Este imposibil să nu ştii că eşti atrăgătoare, re-
marcă el.
Ea clipi din nou.
A sp ec tu l fizic nu ar treb ui să conteze. Tu arăţi ca un
mo del a mbu lant de recr utar e, da r asta n u ţia dăun at în
carieră, aşai?
 Nu susţin discrim inarea , spuse e l. Miai pu s o în tre-
bare si ţiam răspuns. Arăţi seducătoare.
Ah!
îl privi acum cu prudenţă, furişânduse pe lângă el.
Joe îi puse mâna pe braţ, oprindo. Când îi simţi car-
nea neted ă şi caldă sub palmă, fu ispitit să exploreze mai
departe, dar se stăpâni.
Dacă te hărţuieşte careva dintre cei de aici, Caro-
line, să vii la mine.
Ea aruncă o privire alarmată spre mâna de pe
braţul ei.
 Aă.. da, sigur.
 Chiar dac ă e un mem bru al e chipei t ale. Sun-
teţi civili, dar ăsta e proiectul meu. Dacă cineva cre-
ează probleme, pot cere să fie înlocuit. Atingerea
lui o făcea vizibil agitată, şi o studie îndelung un
moment, încruntânduse uşor, înainte de ai da dru-
mul. Vorbesc serios, adăugă el pe un ton mai blând.
Vino la mine dacă ai vreo problemă. Ştiu că nu vrei
să te co nd uc la loc uin ţa ta, d ar or icum merg în di-
recţia aia, căci mă retrag şi eu. Iţi acord un avans
9
‘Afegerea in im ii 21

de treizeci de se cun de ca să nu mergem îm pre un ă. Este

bine aşa?
Treizeci de secunde nu înseamnă prea mult.
ş Joe ridic ă din umeri.
I  O să apuci să ajungi cu c irca douăzeci şi cinci de
metri înaintea mea. Oferta nu e negociabilă. Se uită la
Ceasul de la mână. începând din acest moment.
I Carolin e se întoarse ime diat şi fugi. Era si ngu rul
cuvânt potrivit pentru ceea ce făcu. Aproape căşi trase
în sus fusta strâmtă şi o luă la fugă. Sprâncenele lui Joe
se ridicară întro întrebare muta. După ce se scurseră
cele treizeci de secunde, ieşi din clădire şi îi obse rvă silu-
eta zveltă, deabia vizibilă în întuneric, care continua să
avanseze cu paşi rapizi. Pâpă să ajungă la propria locu-
inţă, se tot în tre bă ce an ume transfo rma se o am azoană
întro fătucă sperioasă.

se Carolin
sprijini edetrânti şi încu
lemnul ie uşaexpirând
acesteia, loc uin ţei
cueiunspşuierat
artan e şi
zgomotos . Se sim ţea ca şi cum toc mai ar fi scăpat ca p rin
urechile acului din ghearele unui animal sălbatic. Oare
de ce perm iteau cei din fru nte a aviaţiei ca un asemen ea
bărbat să umble nestingherit în libertate? Ar fi trebuit
încuiat undeva în măruntaiele Pentagonului, unde ar fi
putut săl folosească pentru posterele lor de recrutare,
dar fără a pune în pericol femeile vulnerabile.
Poate că de vină erau ochii lui, de un albastrudes
chis şi la fel de pătrunzători ca laserele la care lucra
ea. Poate era felul în care se înălţa deasupra ei sau for-
ţa plin ă de graţie a co rp ului său musc ulos . Poate era
vocea lui profundă, nota deosebită care vibrase in ea
când o declarase „seducătoare" sau căldura mâinii lui
subţiri şi acestea,
erau toate bătătoritedarcând
ceeaoceatinsese. Poate
îi stârnise că de
panica vină
fusese
strălucirea flămânda, de prădător, din ochii lui, atunci
când o privise.
Se descurcase bine până în acel moment. Fără îndo-
ială, reuşise să adopte cea mai convingătoare atitudine
22 Lmda l-Cmvard

a ei de respingere, deopotrivă aroganta şi nepăsătoare,

care, până atunci, reuşise fără greş să ţină bărbaţii la
distanţă. Era
împiedica o soluţie
să lege de compromis;
prietenii cu cei alăturipededeo
careparte
lucra,o
pe de altă parte înăbuşea de la bun început orice even-
tuale avansuri sexuale. In cursul facultăţii şi al studiilor
postuniversitare, precum şi la începutul carierei, fusese
nevoită atât de frecvent să se bată pentru a scăpa din
îmbrăţişări forţate, încât învăţase să adopte o atitudine
ofensiva de la bun început. Având atât de multă expe-
rienţă, ar fi trebuit să reuşească săşi păstreze calmul,
dar o singură privire din partea colonelului „Ochi de
Laser“ Mackenzie, o singură observaţie uşor admirativă,
şi îşi pierduse atât stăpânirea de sine, cât şi bunulsimţ.
Fusese con tracarată ruşinos.
Ei bine, asta se întâmpla când aveai părinţi cu docto-
rate. Aceştia văzuseră semnele unei inteligenţe superioa-
re în singurul lor copil şi luaseră imediat măsuri pentru
ai oferi educaţia pe care o merita. Pe tot parcursul şcolii
şi al liceului fusese cea mai tânără din clasa ei, datorită
progreselor ei accelerate. Nu ieşise nici măcar la o singu-
ră întâlnire tot liceul; fusese prea ciudată, pre a greoaie şi
stângace, trecând prin pubertate la doi sau trei ani după
colegii ei de clasă. Situaţia nu se îmbunătăţise nici la
facultate. începuse anu l întâi imed iat dup ă ce împlinise
şaisprezece ani,din
o fată care era, şi ce student
punct întreglegal,
de vedere la capîncă
ar fiminoră,
ieşit cu
când existau atâtea fete drăguţe de vârsta potrivita, deo-
potrivă dornice şi disponibile?
Izolată şi singură, Caroline se dedicase studiilor şi
se trezise terminând cursurile în cel deal optsprezece-
lea an de viaţă. Cam pe atunci băieţii care îi erau co-
legi la cursuri începuseră săşi dea seama că fata aceea,
Evans, chiar dac ă era tocilară, arăta foarte bine. De data
aceasta vârsta nu o mai putea proteja. Cum nu învăţase
nici cum să se poarte cu băieţii de vârsta ei, n u avea
habar cum să le facă faţă acestor... acestor caracatiţe
care, brusc, nu păreau săşi poată lua mâinile de pe ea.
 î l (egerea inimii 23

Confuză, alarmată, Caroline se retrăsese şi mai mult în

studiile ei şi începuse săşi formeze un scut cu ţepi pen-
tru a se apara.
Transformarea ei, odată ajunsă la maturitate, nu
fu suficient de drastică pentru a putea fi comparată
cu cea a unei răţuşte urâte devenite lebădă; crescuse
pur şi simplu şi dintro adolescentă greoaie devenise o
femeie. Prima menstruaţie îi apăruse târziu, ca şi cum
corpul ei ar fi trebuit să echilibreze natura rămânând
oarecum în urmă, în vreme ce mintea ei se grăbise să
oIn iavreme
înainte.
ce Era doar eio de
colegii problemă de nesincronizare.
clasă treceau prin puber-
tate, ea încă se mai juca, la propriu, cu păpuşile. Când
ajunse ea la pubertate, colegii ei aveau deja experienţa
în m ater ie de relaţii. N u se potrivise nic iod ată cu ei în
ceea ce privea maturitatea fizică sau emoţională. Când
se simţise pregătită să înceapă să iasă la întâlniri, se
trezise pipăită de băieţi obişnuiţi cu un nivel de inti-
mitate multdin
In cele maiurmă,
sofisticat.
se dovedise mai uşor săi alunge
pe toţi.
Şi astfel ajunsese Caroline la douăzeci şi opt de ani,
cu o inteligen ţă demna de un geniu, specialistă auten-
tică în amplificarea luminii şi în sistemele optice de di-
rijare, deţinătoare a unui doctorat în fizică, să se simtă
idioată şi panicată din cauză că un bărbat o declarase
„seducătoare".
Era dezgustător.
Era, totodată, uşor înspăimântător, căci simţea că
tacticile ei de a îndepărta bărbaţii nu funcţionaseră în
cazul colonelului Mackenzie, care părea genul de bărbat
căruia îi plăceau provocările.
Se plesni peste frunte. Cum de fusese atât de idioa
tâ?
uneiColonelul era era
rase diferite, pilotundebărbat careceefectiv
vânătoare, naiba.adora
Aparţinea
pro-
vocarea. Dacă voia să evite săi atragă atenţia, trebuia să
pară sfioasă şi blândă, eventual chiar să se fandosească
puţin. Problema era că nu ştia cum să se fandosească.
24 Linda ‘rfowardh
Ar fi trebuit să meargă la o şcoală de seducţie, în loc să
urmeze cursuri postuniversitare. Ar fi făcut cursul de
Introducere in Fandoseală ori de câte ori ar fi fost nevo-
ie, până ar fi învăţat câte ceva.
Poate că nu era prea târziu. Poate trebuia să adopte
o atitudine suficient de dulce şi de neajutorată, cât sâl
păcălească. Nu  asta ar fi atras atenţia bărbaţilor cărora
chiar le plăcea o astfel de atitudine la o femeie. Era prin-
să între ciocan şi nicovală.
Singurul lucru pe care îl mai putea face era să se
împotrivească vitejeşte.
Când ajunse la locuinţa lui, Joe se dezbrăcă de uni-
formă, apoi făcu un duş răcoros până începu să se
simtă om din nou. In iulie, deşertul era un adevărat
coşmar, absorbind toată umezeala din corpul lui până
îşi simţea chiar şi ochii uscaţi, dar Iubita avea nevo-
ie de o asigura
Nevada securitateaşastrictă,
ceva îniarfoarte
baza mare
aviatică Nellisîndinpo-
măsură.
fida disconfortului şi a condiţiilor spartane, era re-
cunoscător pentru nivelul de securitate şi nu aştepta
cu nerăbdare să o vada pe Iubită desfăcută bucată cu
bucată, aşa cum avea să se întâmple după ce Congresul
vota finanţarea. Atunci avea să ajungă sub lupa presei,
deşi natura revoluţionară a avionului nu era trădată de
aspectul său; designul nu se deosebea radical de cel al
aeronavei F22, ceea ce le permitea sa deruleze zborurile
de încercare la Nellis în loc de Edwards, în California,
acolo unde se făceau de regulă aceste zboruri. Curioşii
căutau ceva diferit la Edwards, dar aici, la Nellis, unde
exista o asemenea diversitate de avioane implicate în
jocurile dea războiul aflate în desfăşurare, Iubita nu
sărea chiar piloţi
Ceilalţi atât dede
tarela înbază
ochi.îşi dăduseră seama, inevita-
bil, ca făceau zboruri de încercare cu o aeronavă diferită
de F22, dar nici o persoană care nu lucra în cadrul pro-
gramului nu avea posibilitatea de a studia îndeaproape
prototipurile Night Wing, iar securitatea era, oricum,
 7i(eaerea inimii 25

MII mod de viaţă aici. Ceea ce era deosebit la Iubită ţi

fllii dc Învelişul ei şi de ansamblul sistemelor electroni
W, uliiremul
hulllgă ei în
spiritele detoate
armament; odată
agenţiile dezvăluita,
ostile de spionajavea
din să
lllllle, şi urmau să fie nevoiţi să impună un nivel şi mai
fhlluir de securitate, deşi nu vedea cum sar putea face
Im ceva.
I iilndurile îi zăboviseră asupra Iubitei, dar brusc
mintea îi fu invadată de o imagine a lui Caroline
■n uns,
pututşiîmblânzi
afişă unmicul
zâmb et larg,Brusc,
arici. între bân
îşi du se cum
simţi pieleaar
nriblnte şi tensionată, în pofida apei răcoroase, aşa
M opri duşul şi ieşi din cabină. Dacă ar fi putut so
•nvlngă să intre la duş cu el, probabil că împreuna ar
fi lâcut apa să clocotească.
Se opri în faţa aparatului de aer condiţionat, lăsând
aerul rece să sufle peste corpul lui ud si gol şi savurând
Horii ce îl străbătură, dar răcoarea nu reuşi sâ atenueze
•enzaţia de tensiune dintre picioarele lui. Neîndurător,
lll alungă din minte gândurile legate de domnişoara
Bvims. Când se uscă suficient cât să nu mai picure apa
f t pe el, trecu în spaţiul îngust rezervat bucătăriei, fără
a «c îmbrăca, şi işi pregăti rapid un sendviş. Libertatea
de il nu purta haine îi permise să se relaxeze pe dinăun
•tl. îşi petrecuse ap roape jumătate d in viaţă în armată,
iiieonjurat de reguli şi purtând uniforme, şi le accepta
lontortabil şi în viaţa de civil, dar mai exista o parte pri-
mitivă din el care spunea uneori „Deajuns!“, iar atunci
'mţea nevoia să rămână golpuşcă.
CIrescuse la o fermă de cai din Wyoming şi se în-
torcea acolo de câte ori putea; petrecânduşi o săptă-
mână
dr sau două
la fermă, călare pe cei
îşi satisfăcea mai aspri
aceeaşi cai neîmblânziţi
nelinişte sălbatică din
ei, dar în acel moment era ocupat cu proiectul Night
Wlng şi nu putea săşi ia liber, aşa că ţţebuia să scape
tir haine. Singurul articol de îmbrăcăminte de care se
dezbrăca întotdeauna cu regret era costumul de pilot;
26 Lin da 'yCoward
dacă ar fi putut săşi petreacă tot timpul în aer, ar fi
fost în regulă.

ajunLagea
naibtoa,t mai
cu cât
ra rera avansat mai
să piloteze. m ult în grad, cuşiathâr
Responsabilităţile ât
ţogăriile îi ocu pa u to t ma i m ult tim p. A cceptase poziţia
de şef de proiect pentru Night Wing doar fiindcă i se
garantase că avea să i se permită să piloteze avioanele.
Cei d in aviaţia am erica nă îşi doris eră cei ma i bu ni o a-
meni în carlingile noilor avioane, iar piloţii aleşi erau
to ţi excelenţi, dar, mai m ult dec ât at ât, îşi do ris eră op i-
nia d irectă şi nem ijlocită a celui mai b un din tre cei mai
buni, iar colonelul Joe Mackenzie încă se ridica  cu
mult  deasupra tuturor.
Joe nu era înfumurat din pricina talentului său de
pilot de vânătoare fiindcă muncise prea m ult pentru a
ajun ge la niv elu l la care era. Se născuse cu in telig en ţa
necesară, cu acuitatea vizuală şi reflexele fulgerătoare,
dar restul era rezultatul a nenumărate ore de studiu,
exerciţiu, de preg ătire in ten să în s im ulat oru l de zb or,
până când fiecare reacţie devenise autom ată şi imedia-
tă. Chiar şi la vârsta de treizeci şi cinci de ani, timpul
lui de reacţie încă era mai b un decâ t cel al tin er ilo r
care t erm ina u academ ia de pilotaj, iar veder ea lui încă
depăşea standardele maxime. Mai avea multe ore de
zbor de care
mită acest să Avansase
lucru. se bucure,îndacă
grad armata
atât de avea
rapid,săi
încâtper-
probabil avea să obţină prim a lui stea peste încă un an,
apoi doar cu noroc o să mai prindă suficient timp în
aer cât să răm ân ă cali fica t.
Alternativa era să abandoneze cariera de pilot militar
şi să se angajeze la un producător de avioane ca pilot
de încercare,
Ii plăcea re nunţând
să facă parte d inlaaviaţia
anii peamtrecu
ericţiană,
în nu
armată
ar fi.
vrut să renunţe la ea, dar gândul de a fi ţinut la sol i se
părea insuportabil. Viaţa ar fi fost anosta fără provo-
carea de a îmblânzi atât natura, cât şi maşinăria, ştiind
că era însăşi viaţa lui în joc da că n u o făcea corec t.
 ‘Aieaerea
U inimii 27

Caroline i se strecură din nou in minte, cu o provo-

care diferită sclipind vizibil în ochii ei de pistolar. îşi
putea aminti cu uşurinţă culoarea acelor ochi, în cea
nai mare parte verdeînchis, amestecat cu puţin albas-
tru şi picături aurii ce le luminau profunzimile. Când
îşi ima gin ă acei ochi ridicân duse spre el în tim p ce el se
Im işca de asu pra ei în pat , in im a în ce pu săi bată cu forţă
şi rapid, exact aşa cum ar fi vrut so posede.
Voia so facă pe mica aricioaicâ să toarcă precum o
pisicuţă.

capitolul 2
Caroline avea standarde foarte înalte de confort,
ceea ce însemna că uneori îi lua destul de mult să se
îmbrace. Dacă avea impresia că nu se potrivea ceva în
ziua respectivă, se dezbrăca şi încerca altceva. înain-
te de a pleca la muncă în fiecare dimineaţă, se aşeza,
se întindea, se răsucea, îşi balansa braţele în faţă şin
spa te, ap oi le ridica dea sup ra ca pu lui p entru a verifica
dacă nu cumva hainele aveau so incomodeze în cursul
zilei. Nu suporta să fie distrasă de vreo cusătură incon
fo rta bilă sau de senza ţia en erv an tă că nu stătea ce va
bine pe ea.
Moda femeiască era un subiect delicat pentru ea.
E)e ce m ajo ritat ea d esi gn erilo r erau bărbaţi? D upă pă-
rerea ei, ar fi trebuit interzis prin lege ca bărbaţii să
conceapă haine pentru femei. Hotărâse încă din ado-
lescen ţă că bărba ţii h ab ar nu avea u cât de incon for
tabile erau de obicei hainele şic ale femeilor şi că, de
fapt, nici nu le păsa, fiindcă nu erau nevoiţi ei înşişi
să petreacă ore întregi în picioare pe tocuri înalte cu
efect
în ăbude
şitoscu
ri, rtare
sufo acaţi
tenfie
do de
an elo r, îm,pac
su tiene fie hetaţi în iicior
de ro ch api
sufici-
ent de strâmte cât să reuşească să ridice sah să separe,
sau să îm pin gă laolaltă sân ii pe ntru a crea dec olteul, în
fu ncţie de ce rin ţele ocaziei. »
28 Lxnda ifowarcC
Şi de ce erau hainele de femei făcute din materia-
le atâ t de subţirele când tem peratu rile d in majoritatea
birourilor şi restaurantelor erau întotdeauna setate
atât de jos, încât să se simtă bine bărbaţii îmbrăcaţi
la costum? Ideea i se părea proastă din două motive:
in prim ul rân d, de ce era nevoie c a bărba ţii să poarte
sacouri  şi exista oare ceva mai stupid decât acea relicvă
a pieptarului numită cravată, pe care şio înnodau în
jurul gâtului ca laţul unui călău şi care tulbura anumite
funcţii de baza ale organismului, cum ar fi respiraţia şi
înghiţitul?
poarte sacouri şi de ce bărbaţii
dacă nu li se permitea şi femeilor
nu se simţeau să
în stare
sâ renunţe la ale lor? Moda, în opinia ei, era alcătuită
din părţi egale de prostie şi nebunie. Intro lume logică,
oamenii ar fi purtat haine practice, de exemplu blugi,
mocasini şi bluze de trening.
Nu putea să schimbe lumea, dar putea să controleze
mica ei felie, refuzând să renunţe la propriul confort,
în ziua respectivă alese o fustă albă amplă, strânsă cu
elastic în talie şi lungă până la mijlocul pulpei. In par-
tea de sus îmbrăcă un tricou supradimensionat şi îm-
pleti două eşarfe, una galbenă ca pepenele şi cealaltă
de un albastru azuriu, legânduIe împreună în jurul ta-
liei, pe post de centură. In picioare avea balerini albi.
Se simţea grozav, asortată şi confortabilă, exact aşa
cumPeste
voianoapte,
să fie. încercase să analizeze din ce motiv co-
lonelul Mackenzie o pusese în încurcătură în asemenea
măsură; alţi bărbaţi îi făcuseră avansuri insistente şi reu-
şise să le facă faţă; aşadar, cum se făcea că observaţia lui
destu l de inofensivă, adăugată unei priviri deloc inofen-
sive, îi stâ rnise o asem enea panică? C u sigura nţă privirea
fusese de vină. Nu mai văzuse niciodată astfel de ochi,
ca nişte diamante de un albastrudeschis strălucind pe o
faţă bronzată, atât de pătru nzători, încât avusese impre-
sia că o spintecaseră pâ nă în carne, şi simţise că bărbatul
din spate le lor nu semăna cu nici un alt bărb at pe care îl
cunoscuse până atunci.
 ‘A g e r e a inimii 29

Existau mai multe motive posibile, dar nici unul pe

care să îl poată indica drept cauză primară a reacţiei ei.
Avea să fie nevoită, pur şi simplu, să se stăpânească,
cât mai bine posibil, să ţină garda sus şi să încerce să
se asigure c ă existau în to td eauna şi alţi oam eni p rin
preajmă de fiecare dată când avea dea face cu distinsul
colonel. De ce nu venise pe la birouri mai devreme,
ziua trecută, când încă lucra şi restul echipei? Dacă
ar fi făcuto, Caroline ar fi dormit mai bine în noap-
tea aceea.
Arun că o privi re în juru l ei, as igurănduse că totul era
stins, apoi pipăi pe dinafară buzunarele fustei pentru a
verifica dacă avea cheile. Buzunarele erau o necesitate;
toate hainele pe care le purta trebuiau să aibă buzuna-
re, fiindcă poşetele erau un alt motiv de iritare pentru
ea. De ce erau femeile condamnate să le care după ele
toată viaţa? De ce nu puteau să aibă buzunare, la fel ca
bărbaţii? Fiindcă moda spunea că ştirbea din „croiul'1
hainelor.
se. Fiindcă
Fiindcă femeile
bărbaţii erau considerate
le întindeau prea vanitoa-
mereu femeilor diverse
obiecte, adăugând nepăsători: „Pune asta în poşeta ta",
vrând de fapt să spună: „Cară tu asta în locul meu".
Ca femeile să devină cu adevărat libere, considera ea, ar
fi trebuit să dea foc poşetelor în loc de sutiene. Apoi să
arunce şi pantofii cu toc înalt în foc.
Pentru a se scuti de corvoada de a căra o poşetă,
îşi
toateaprovizionase masa de
articolele cosmetice de birou, cu o zi înainte,
care presupunea că urmacu
să aibă nevoie la un moment dat. In fond, faptul că
nui plăceau poşetele nu însemna că trebuia să se lip-
sească de ruj. Avea totuşi nişte standarde personale
de respectat.
In mod normal era prima persoană care ajungea la
muncă, iar dimineaţa aceea nu făcu excepţie. Ii plăceau
dimineţile, iar zorii zilei în deşert erau urt moment spe-
cial, în care totul era atât de clar şi de bina.definit. Peste
câteva ore, căldura avea să mai estompeze contururile
elementelor din peisaj, dar în acel moment era perfect.
30 Lin da ti o w a r d
Fred on a în su rd ină în tim p ce îşi pregăti cafeaua. O ricâ t
de cald ar fi fost, cafeaua se dovedise o necesitate peste
to t u nde muncise la viaţa ei.
Sfâşie ambalajul unei gogoşi cu miere şi scorţişoa-
ră, o bâgâ în cuptorul cu microunde şi o încălzi zece
secunde. Micul dejun era gata. Se instala în scaun şi
începu să recitească un raport privind cea mai recentă
testare a sistemului de dirijare, luând absentă muşcă-
turi m ărunte.
Treizeci de minute mai târziu, apăru Cal Gilchrist,
părând surprins când o văzu la birou.

spreAi ajunsdedevreme,
ibricul cafea. Nuspuse
teamel,văzut
îndreptânduse
la masa. direct
 Am m ân ca t o gogoaş ă aici.
Terminând de citit, puse raportul deoparte. Dintre
ceilalţi trei mem bri ai echip ei, C al era cel mai agrea -
bil. La drept vorbind, recunoscu ea, era chiar m ult mai
agreabil decât ea. Era binedispus, prietenos şi capabil,
pe la vreo treizeci de ani, încă singur şi bucurânduse
de o via ţă socială activă. îl m ai în tâ ln is e şi în ain te , dar
era prima dată când lucrau la un proiect împreună.
Erau de fa pt an gajaţi la două firme d iferite, ea la
BolingWahl Optics, care pusese la punct sistemul de
dirijare cu laser, iar Cal la DataTech, care făcuse echi-
pă cu BolingWahl pentru a crea program ul com pute-
rizat care coordona sistemul.
 SeDupă
cafea. face încă un test
ce ajung la op t fix,
şi Adrian spuse mergem
şi Yates, Ca l so rbtoţi
in dînd in
camera de comandă să putem urmări prin radio discu-
ţiile d in cursul zboruri lor. Col one lu l Mackenz ie zboar ă
şi el azi. Vine înto td ea una în camera de co m an dă du pă
un zbor, şi am să vă fac cunoştinţa.
 Neam cunoscut deja, răspunse ea. A trecut pe aici
aseară, cât încă eram aici.
  C e impresie
Caroline ţiaofăcut?
reflectă clipă, încercând să găsească un
răspuns concis, şi se hotărî în cele din urmă să spună:
 înspă imân tător.
 î l (egerea inimii 31

Cal râse.
 Da, naş vrea sâ1 supăr cu ceva. Aş fi putut jura ca
jiloţii de vânătoare nu respectă nimic, dar pare al naibii
de sigur că pe el îl respectă, in aer şi la sol. Unul dintre
ei a spus că Macken zie e cel mai bu n pilot di n aviaţia
am ericană, fă ră discuţie. Asta îns eamnă m ult, avâ nd în
vedere că nici u nul din tre piloţii d in acest gr up nu este
deloc prost.
Sosiră şi ceilalţi d oi membri ai ech ipei. Yates Kor
leski, un bărbat scund, solid, cu început de chelie, era

cel mai experimentat

Fendley dintre eiun
era pentru Caroline şi şeful
ghimpeechipei. Adrian
în coastă în
acest proiect. Era înalt şi arătos, divorţat, şi critic acerb
al prez enţei lui Ca rolin e în echipă . C ând C aro lin e înce
Duse să lucreze pe ntru BolingWahl , A dria n încercase să
se descotorosească rapid de ea şi nu o iertase niciodată
pentru felul în care îl trimisese la plimbare. Insă era bun
in profesia lui, aşa că era hotărâta să colaboreze cu el,
chiar dacă trebuia să ignore micile înţepături neobosite
din partea lui.
Adrian trecu pe lângă ea fără un cuvânt, dar Yates se
op ri lângă biro ul ei.
 Teai instalat fără probleme?
 Da, îţi mulţum esc. Şi lam c unosc ut şi pe şeful
cel mare.

Yates
 C umafişă
ti saunpărut?
zâmbet larg.
 D up ă cu m iam spus şi lui Cal, cam în spăim ân tător.
 Ai grijă să nu faci vr eo da tă o greşeală, altfel ai să afli
exact cât e de înspăimântător.
 Nu pe rm ite ero ri um an e, aşai?
 N u când e vorba despre avioane le sau oam en ii lui.
Yates se îndepărtă, pornind spre ibricul de cafea,
iar Caroline decise că, poate, panica ei din seara pre-
cedentă fusese justificată. Yates lucra la proiecte de
apărare de douăzeci de ani  aşadar, dacă el era impre-
sionat, atun ci colonelul chiar nu era un simplu s oldat .
32 Li nd a H c w a rd
Se strâmbă recunoscând jocul de cuvinte neintenţio-
nat din mintea ei.1
La ora st abili tă, p o rn iră t oţi spre aero dro m , de u nde
se monitorizau zborurile. Li se verificară documentele
de ide ntitate , ceea cei am inti lui C aro line cât de str ictă
era securitatea. Locul era înţesat de gărzi, şi ştia că pro-
iectul Night Wing era doar unul dintre cele aflate în
desfăş urare. Erau num er oşi civ ilii care lu cra u la Nell is,
persoane care se bucurau atât de cele m ai înalte reco-
mandări, cât şi de cele mai amănunţite verificări de
securitate. Simplul
cu tu l ei fuse faptcatcăatât
se verifi se afla
de aici
m inuînsemna căâttre-
ţios, înc do sarul
ei includea probabil pană şi marca de cereale care îi
plăcea cel mai m ult în copilărie.
Camera de comandă era aglomerată, plină de jur
îm preju r cu m onitoa re şi oa m en i cu pri virea aţ in tită
asupra lor. Practic, fiecare componentă a prototipului
N ight W ing încorpora o m odificare radicală faţă de
felul în care fuseseră concepute aeronavele în trecut 
p rin urm are, existau num eroase com panii şi contrac-
tori din domeniul apărării care colaborau pentru a se
asigu ra că to tu l era fu ncţio nal. Se ad unase ră şi câţi-
va pil oţi, u nii d in tre ei în co stum e de zbor , alţii în
uniformele obişnuite de serviciu. Mai multe fluieră-
turi răsunară în aer când o observară pe Caroline, iar
upeste
n u l din
inimtreă. piloţ i zâ mbi l arg, ples nindu se cu m âna
 Ma m înd răgo stit, a nunţă el, adresându se gru pulu i.
Nu1 băgaţ i în seamă , d oam nă, sp use u n alt pilot.
E deja a treia oar ă săp tăm ân a asta, şi e deabia m arţi.
E nestatorn ic, foart e n estatornic.
 D ar ară tos , spuse p rim ul pilot în apă rarea lui. Deci
ce spui, fru moaso ? Vrei s ă ne căsă torim , să lo cu im într o
căsu ţă ac oper ită de tr andafi ri şi să facem co pii frumoş i?
 S unt ale rgică la tran da firi, spuse ea.
1In limba engleză, Joe este şi nume propriu, dar, folosit fără majus-
culă, înseamnă şi „soldat" sau pur şi simplu un american de rând,
ceea ce explică jocul de cuvinte la care face referire, (n.red.)
 ‘A(eaerea
C' i n im ii 33

 Şi la bă rbaţi, m ur m ur ă A drian în spate le e i, do ar

atât cât săl audă ea.
C aro line îl ignoră .
 Dăi înc olo de tran da firi! Le gitim aţia de pe cămaş a
iui îl indica drept maior Austin Deale. Sunt adaptabil.
Şi am uzant. Am spus oare c ă ne vom distr a d in pl in?
O voce profundă răsună din difuzoare, şi, de parcă
ar fi fost ac ţio nata o man etă, pilo ţii în ceta ră discuţ iile
şi se întoarseră spre monitor. Caroline avu nevoie de
un moment până săşi dea seama că era vorba despre o
cameră montată în carlingă care le permitea să vadă ce
făcea şi ce vedea pilotul.
 Avem patru avioane în aer azi, spuse locotenentco
Ione lul Eric Picoll o, explicândule sit uaţia. D ouă N igh t
Wing şi două F22. F 22 e sin gu ru l avio n în pro ducţie
suficien t de ra pid cât s ă pe rm ită t estarea rea lă a pro toti-
purilor N ight W ing. Acestea vor efectua câteva manevre
de stre s, ap oi vor testa sistem ul de dir ijare.

nicăVocea profundă
şi neutră, ca şirăsună dincăruia
cum cel nou din difuzoare,nulaco-
îi aparţinea ar fi
go nit la o viteză mai m are dec ât ce a a sune tulu i la mare
înălţim e d eas up ra de şertu lui. C aro line se cu tre m ură şi
i se făcu pielea de găină pe braţe.
 Treci pe M IL.
 Trec pe MIL, r ăspu nse o a ltă voce.
Setarea de propulsie la putere maximă, şopti Cal,
care stătea chiar în dreapta ei. Propulsia nominală ma-
xima a un u i m otor sa u chiar mai mult.
C ar olin e c on firm ă din cap că înţelesese, cu privi -
rea fixată asupra monitorului. Nu vedea din colonelul
Mackenzi e dec ât m âinile înm ân uşate şi pici oarele lungi ,
cu m an eta de ga z în tre ele, d ar ştia că el era cel pe care î l
urmărea, nu pilotul celuilalt prototip Night Wing. Pur
şi simplu era ceva în felul în care se mişca.
 Piloţii efectu ară o serie de m an ev re cu avio nul, iar
senzorii încorporaţi în învelişul exterior al aeronavei
înregistrară şi transmiseră datele privind nivelurile de
stres la car e era supu s co rp ul avion ului. '
34 Linda Haw ard
Douăzeci de grade alfa, anunţă vocea profundă,
confirm ând afişajul digital de pe m onitorul calc ulatoru-
lui. Treizeci... patruzeci... cincizeci... şaizeci.
 La naiba, m urm ură pe u n to n neliniş tit unul dintre
piloţii aflaţi în spatele ei.
Alfa e unghiul de incidenţă, şopti maiorul Deale,
observând expresia nedumerita a lui Caroline. Propria
lui expresie era tensionata. Majoritatea aeronavelor de
înaltă performanţă nu pot atinge decât circa douăzeci
de grade înainte de a intra în picaj. Cu Iubita am reuşit
să ajungemnelaoferă
vectorială cincizeci de grade,
un control fiindcă
mai bun, propulsia
dar nici măcarei
modelul X29 nu mai era controlabil la peste şaptezeci
de grade.
 Şaptezeci, spuse vocea calmă. Şaptezeci şi cinci.
Maiorul pălise. Se zgâia la cifrele ce se schimbau pe
monitorul calculatorului ca şi cum ar fi putut să le con-
troleze prin simpla putere a voinţei.
Şaptezeci şi şapte... şaptezeci şi nouă... optzeci...
controlul pare uşor nesigur. Ajunge deocamdată, revin
la orizontală.
 Cum sa descurcat Mad Cat? întrebă cineva.
 Şaizeci şi cinci, răspunse altcineva, iar grupul chicoti.
Asta a fost unghiul alfa sau factorul de rău?
 Eu începusem să transpir la cincizeci.

NuVa
credtrebui
că sesăl
maiscoatem noi pe
poate ţine pe picioare.
Mad Cat din carlingă.
 Pun pariu că lui Prăsilă nici măcar nu i sa accelerat
pulsul. Are doar gheaţă în vene, omule, doar gheaţă.
Continuând manevrele, avioanele îşi testară rezisten-
ţa la forţe gravitaţionale atât negative, cât şi pozitive,
provocând noi comentarii când difuzoarele transmi
seră gemetele scoase de piloţi în încercarea de a forţa
mai mult oxigen în creier, pentru a nu leşina. Un pilot
cu antrenament putea suporta în mod normal până la
plus şase G înainte de a începe să îşi piardă cunoştinţa,
dar, cu ajutorul unor practici specializate de respiraţie,
 Alegerea inimii 35

toleranţa putea fi ridicată până la circa nouă G pentru

scurte perioade de timp.
Colonelul ajunsese la zece G.
 îndreaptăte, îndreaptâte, murmură preocupat un
căpitan în barbă.
Maioru l Deale începuse să transpire.
 Numi face asta, bombăni el. Haide, Prasilă. Nu for-
ţa mai mult.
 Revin la orizontală, anunţă o voce calmă prin staţia
radio, iar Caroline auzi un oftat colectiv de uşurare.
Nenorocitul
căpitanul ăla din
clătinând estecap.
o ciudăţenie
Nimeni nu genetică, spuse
poate, teoretic,
să tolereze aşa ceva. Cât a rezistat?
N u prea m ult, răspunse ce l deal doilea locote-
nent de lângă monitor. De fapt, a atins nivelul de zece
doar pentru patru zecimi de secundă. A mai făcuto
şi înainte.
 Iar eu doar atât rezist la nouă. Şi vorbea perfect ra-
ţional! Vă spun eu, e o ciudăţenie genetică.
 Dumnezeule mare, gândeştete cu m trebuie să fi
fost acum zece ani.
 Cam la fel ca acum, spuse maiorul Deale.
Următoarea serie de teste ţinea de sistemul de dirijare
cu laser, iar Caro line se apropie mai m ult de mon itoare.
Se simţea ciu dat de z druncinată pe dinăuntru şi încercă
săşi
iască adune gândurile.
pe Walton la bazaCând
undefusese selectată
se făceau sălstudiase
testele, înlocu-
rapid câteva mater iale despre avioanele cu reacţie, iar
acestea, adăugânduse cunoştinţelor ei tehnice generale,
îi permiteau să înţeleagă exact cât de periculoase fusese-
ră acele manevre. Ar fi putut pierde con trol ul asupra ae-
ronavei la asemenea unghiuri de incidenţă extreme sau
ar fi putut săşi piardă cunoştinţa supunânduse unui
asemenea nivel al forţelor gravitaţionala şi să nuşi vină
in fire suficient de rapid cât să împiedice avionul să se
înfigă cu botul în nisipul deşertului. Reacţiile celorlalţi
piloţi fuseseră suficient de grăitoare.
36 Linda ‘ifa wa rd
Adria n se stre cură în faţa ei, îm pied icâ ndo efectiv
să vadă, fiind m ult mai îna lt decât e a. C aro lin e se con -
cen tra d in n ou pe situaţia din acel mom en t. N u se
îndoia că Adrian o făcuse intenţionat, şi, dacă îi per-
mitea să scape nepedepsit, data viitoare avea să facă
ceva mai râu.
Scuzămă, Adrian, spuse ea politicoasă. Având în
vedere că eşti atât de înalt, dâmi voie să stau în fata ta,
ca să vedem am ând oi.
Yates ridică privirea şi zâmbi, fără a vedea  sau poate
alegând să idee.
 Bu nă ignore
Vi no
expresia
aici înacră
faţă,deCaroline
pe faţa .lui Adrian.
Testele de dirijare decurseră bine. In prezent, se lu-
cra la partea de ţinte staţionare, şi toate componentele
funcţionară la parametri acceptabili. Datele se afişau în
flux continuu pe ecran, fiecare element fiind verificat
rapid şi no ta t pr in rap ortar e la listele imp rim ate pe ca re
le aveau toţi cu ei.
Cele patru avioane aterizară cu bine, iar atmosfera
din camera de comandă deveni brusc mai relaxată,
ajungând aproape la un fel de veselie ameţitoare. Echi-
pa care lucra la lasere se adună în jurul locotenentco
lonelului Picollo, şi discutară cu toţii despre rezultatele
testelor. Iniţial, C aro lin e fu su rprin să de câ t de bin e
cunoştea acesta subiectul, dar apoi îşi dădu seama că
nu era la
lucrau cineacest
ştieproiect
ce surpriză.
de cevaIn fond,
vreme;el arşi ficeilalţi
trebuitpiloţi
să
fie dea dreptul retardaţi ca să nu absoarbă o parte din-
tre informaţii.
 Sar putea să mai aibă şi colonelul câteva întrebări,
spuse ac esta în final, da r se pare câ de acum putem înce-
pe testele pentru a vedea cât de bine ţinteşte şi urmăreş-
te obiectele în mişcare.
 U n b ra ţ se strecură în ju ru l taliei e i, iar Carolin e de-
veni brusc r igidă. întoa rse rap id capul . Maiorul Deale îi
zâmbi larg, strângânduşi braţul mai tare în jurul ei.
în spatele lui, văzu alţi piloţi care priveau şi rânjeau
şi ei. Arătau toţi ca nişte postere pentru o convenţie
 H(eaerea inim ii 37

Stomatologică. Fu cuprinsă de mâhnire. La naiba, înce-

puse deja.

:ră? Deci,
întrebăfrum oaso , unde vrei să mergem la cină disea
maiorul.
 Ia mâna, Daffy, răsună o voce înşelător de blândă
din spatele lor. Dr. Evans va fi cu mine disearâ.
Era impos ibil să nu îşi dea seama cine vorbise . Chiar
dacă nu ar fi recun osc ut acele to nuri calme ş i profund e,
şiar fi dat seama după felul în care începu inima săi

zvâcnească
tăindui sălbatic, iar plămânii i se contractară brusc,
răsuflarea.
Toata lumea se răsuci imediat pe călcâie. Mackenzie
încă purta costumul depilot, ţinân duşi casca sub braţ.
Părul lui n egru era leoarcă de tr anspira ţie şi lipit de cap,
iar ochii îi erau roşii din cauza forţelor gravitaţionale
suportate. Expresia îi rămase calmă şi distantă când
îi privi.
 Eu am văzuto primul, protestă maiorul Deale, dar
îşi desprinse braţul de pe talia ei. La naiba, Prăsilă, nu
poţi să arunci pur şi simplu o privire şi să decizi...
Ba pot, spuse Mackenzie, apoi se întoarse spre
Picollo şi începu săl asedieze cu întrebări.
Maioru l se înto ars e şi o studie înc et pe C aro line , ca şi
cum abia atunci ar fi văzuto cu adevărat pentru prima
dată, şi poate chiar aşa şi era. Până în acel moment, nu
fusese dec ât o faţă rezonabil de drăguţă, o glumă, dar
acum trebuia so vadă ca pe o persoană.
N u lam mai văzut nic iodată pe Prăsilă să facă aşa
ceva, şi îl cunosc de cincisprezece ani, spuse el gânditor.
 Eu nu1 cunosc deloc, răspunse Caroline pe un ton
tăios. Adică, abia aseară lam întâlnit prima dată, întot-
deauna e atât de autoritar?
 Prăsilă? Autoritar?
Maiorul îşi ţuguie buzele.
 Despotic, explică săritoare Caroline. Tiranic. Chiar
poruncitor.
38 Lind'a ’dfowarcf

 O, în sensul ăsta autoritar. Adică vrei să ştii dacă

obişnuieşte să işi recruteze femei pentru ai ţine compa-
nie laDa,
cină?
cam aşa ceva.
 Nu. E prima dată. De obicei, sar femeile pe el gră-
madă. II iubesc de s e prăpădesc. Ţ ine de a tractivitatea
profesiei, ştii, de ispita sălbăticiei. Femeile adoooră uni-
formele, dar, dincolo de ea, e de fapt sec şi plictisitor.
 Daffy...
Vocea calmă era răbdătoare, dar avea un ton de
avertizare.
Atunci, maiorul privi peste umărul lui Caroline şi
zâmbi larg:
Tocmai te ridicam în slăvi.
A m auzit.
Mackenzie era chiar lângă cotul ei, dar Caroline
nu îndrăzni să îl privească. II rugase insistent cu o
searăei,în dar
pra urmăiată
să că
nu acum,
atragă când
în niciseunîntâlneau
fel atenţiadin
asu-
nou,
mai că îi atârnase o pancartă de gât pe care să scrie:
„femeia lui Mackenzie”. Se strădui sâ îşi stăpânească
impulsul de ai îndesa un pumn în stomac. In pri-
mul rând, violenţa era rareori o soluţie. în al doilea
rând, era şeful de proiect, şi ar fi fost o mişcare foarte
proastă pentru cariera ei. Iar, în al treilea rând, colone-
lul părea să fie făcut din oţel călit, şi probabil şiar fi
rupt mâna.
Aşadar, optă pentru o atitudine prudentă şi se con-
centra asupra maiorului Deale.
 Daffy? De la rătoi?
Nu, spuse imediat Mackenzie cu o plăcere crudă.
De la movilă.
Adică o movilă de om, adăugă căpitanul, care se
aflase în grupul ce urmărise monitoarele.
Adică... prost grămadă, spuseră şi alţii la unison.
Movilă, repetă Caroline. Forme de relief. Daffy
Deale. Daffydeale. De-ar fi, deal el încheie ea, izbucnind
în râs.
 51Cegerea inimii 39

Maiorul îi aru ncă lui Mackenzie o privire răutăcioasă.

 Cân dva, aveam o poreclă bu nă, masculină . Con 
cisă.
Ie“. ECare te punea
o poreclă pe nui
bună, gânduri.
aşa? Provocatoare.
Marele Deale.„Mare
Stârnea
curiozitatea femeilor. Era doar un joc de cuvinte legat
de numele meu sau exista vreun sens mai profund?
Apoi a venit acest... acest spărgător de petreceri, şi
a început să mă strige Daffy şi Movilă, şi aşa mia
rămas numele.
Mackenzie zâmbi. Caroline îl observă cu colţul
ochiului, iar reacţia pe care încercase so ignore se făcu
din nou sim ţită cu forţă dep lină. Fu cup rins ă deo dată
de fierbinţeală şi răceală. Simţea fiori străbătândui spa-
tele, dar pielea îi era fierbinte.
Ai putea să vii în biroul meu peste o jumătate de
oră, dr. Evans? întrebă atunci colonelul.
Caroline detesta felul în care punea sub formă de
întrebare
un ordin. ceva ce, după cum o arăta tonul, era clar
Se întoarse şi îi zâmbi larg.
 Dac ă insişti, colonele.
In ochii lui sclipi în ţelegerea faptului că îl forţase să
se exprime dea dreptul poruncitor, dar nu ezită.
 Insist.
N e vedem înt ro jumătate de or ă.
Cân d po rni alături d e ceil alţi spre propriile birouri,
Adrian se opri lângă ea.
 Deşteaptă mişcare, spuse el, pe un ton de ostilita-
te făţişă. Punete bine cu şeful cel mare, şi nu contează
dacă o dai în bară profesional.
Caroline îşi menţinu privirea în faţă.
 E u no da u în bară profes ional.
 Nu avea
relaţie nici un rostaşasăcă
cu Mackenzie, nege
nu că
se ar fi avut vreun
mai,obosi soi de
să încerce.
Cal aruncă o privire în spate, îl văzu pe Adrian mer-
gând alături de ea şi încetini pentru a le permite săl
ajungă din urmă.
40 Linda tdow ard
 Partea com plic ată înc epe cu ţin te le în mişcare, d ar
până acum nu au fost prea multe probleme cu pro-
gramul. E aproape înspăimântător cât de bine au de-
curs testele.
Adrian porni în faţă fără a răspunde, iar Ca l flu ieră
înce t prin tre dinţi.
N u e tocmai cel mai m are susţinător al tău, nui
aşa? Când sa aflat că tu vei fi înlocuitorul lui Walton,
Adrian a făcut câteva comentarii răutăcioase, dar nu
miam dat seama că e război pe faţă. Care e problema?
 C on flict de personalitat e, răspunse C aroline, ştiind
că încercarea de a da vina pe altcineva era un alt exerci-
ţiu fără rost.
Cal păru îngrijorat.
T re buie să fu nc ţion ăm bin e ca echipă , altfel colo-
nelul Mackenzie va cere să fim toţi înlocuiţi, iar asta
nu va da bine pe nt ru no i pe viito r. Exis tă un termen li
mită pentru aceste teste. Vor să obţină rezultate bune,
pe care să le prezinte congresului şi presei când va fi
cazul să se voteze finanţarea, iar asta va fi peste câteva
săptămâni, cred.
 S unt capabilă să îl ign or pe A dri an, îl asigură ea.
 Sper. Am să încerc să fiu m ediato r pe câ t pot, dar la
un moment da t voi doi va tre bui să colaboraţi.

amCând e vorba despre

ân do i suficient muncă, consider
de profesioniş că suntem
ti cât să lăsăm d eop arte
disensiunile. Dar m ulţum esc p en tru inten ţie.
Cal aprobă din cap, apoi îi zâmbi.
 Deci bunul colonel e interesat. A arătato destul de
clar, nui aşa?
 Fără motiv, spuse ea cu în verşunare.
tralPoate
lui. din punctul tău de vedere, dar nu şi din
Era o prostie din partea ei, dar începu să aştepte cu
nerăbdare în tâlnire a cu Joe Macke nzie în intim itate a bi-
roului lui. Şef de proiect sau nu, avea săi spună câteva
lucruri. La ora stabilită, ceru indicaţii cum să ajungă
 !'Akgerea inimii 41

la baraca Q uonse t potr ivită şi traversă cu paşi mari pista

de avioane, mânată de furie.
Biroul exterior era ocupat de sergentul Vrska, un
tânăr solid care părea mai potrivit intro echipă profe-
sionistă de fotbal american decât întrun birou , dar care
o întâmpină pe Caroline agreabil şi o introduse în biro-
ul privat al colonelului.
Mackenzie făcuse un duş şi se schimbase în uniforma
de servi ciu de va ră; alba strul m ater ialului nu făcea dec ât
să sublinieze albastruldeschis al irişilor lui. Se lăsă pe
spate în scaun şi o privi calm, ca şi cum ar fi aşteptat o
explozie de furie.
Caroline se gândi să explodeze, deşi era evident că
Mackenzie se aşteptala aşa ceva. Un lucru era clar:
atmosfera ar fi devenit tensionată. Dacă şiar fi ieşit
din fire , nu ar fi reuşit decât să îi ofere lui un avantaj.
Colonelul nu o invită să ia loc, dar ea o făcu oricum,
apoi îşi încrucişă picioarele şi se lăsă pe spate, atitudi-
nea
ţineaeilui.
arătând clar că mişcarea de deschidere îi apar-
 Ţ iam citit dosa rul, spuse el . Imp res ion ante cali ficări
şi competen ţe. Ai fost înt ot dea un a în ainte a gru pului
tău de vârstă în şcoală, ai început facultatea la şaispreze-
ce ani, ai ter minat o la optsprezece, ţiai lu at m asteratul
la nouăsprezece ani, iar doctoratul la douăzeci şi unu.
BolingWahl te co nsider ă unul dintre cei mai stră luciţi
fizicieni
Carolinedinnuţară,
ştiadacă
la cenu chiar d in lu
se aşteptase, darme.
în nici un caz
să îi fie enumerate realizările. II privi prudentă.
 Nu ai ieşit nic iodată cu băieţii, contin uă el.
Caroline fu cuprinsă brusc de panică, gândurile în
| vălmăşinduise în vreme ce încerca să anticip eze un de
voia să ajungă cu o asemenea introducere.
N u în liceu, cee a ce e pe jumătate de înţeles, având
în
nicivede re vârstasauşi după.
în facultate cât deN mult aveai
u ai avut de învăţat,
niciodată dar
u n prie-
ten, şi cu asta, basta. Pe scurt, nu ai absolut deloc expe-
rienţă în a face faţă unor ţipi zurbagii cum sunt băieţii
42 Linda Haward

mei. Tea deranjat faptul că maiorul Deale şia pus bra-

ţul in juru l taliei tale.
Ca rol ine nu spuse nimic, do ar c on tin uă săl privească.
T re bu ie să lucră m toţi îm pre un ă, fiindcă a vem
multe de făcut şi nu nea rămas mult timp la dispo-
ziţie. Nu vreau ca m or alu l echipe i să fie dete rio ra t de
ostilitate şi nu vreau să fii nevoită să înduri din partea
băieţilor mei com portam ente care tear face să te simţi
prost. S unt bărbaţi şi îşi trăiesc viaţa la limită, zburând
pe marginea prăpastiei. S unt sălbatici şi aroganţi şi au
nevoie să se descarce de tensiune, de regulă folosin
duse dc băutură, femei şi cascadorii stupide. Un mij-
loc de ai împiedica să se dea la tine ar fi să transform
baza întro zonă de război, situaţie în care toţi tear
detesta şi nu ar putea să lucreze cu tine, ceea ce ar îm-
piedica desfăşurarea proiectului. Cealaltă opţiune ar fi
săi laşi să creadă că eşti a mea.
Lui Caroline nu îi plăcu exprimarea lui.
 E o sugestie atât de primitivă, încât mă mir că nu
are păr peste tot.
 A tunc i nu te vor mai de ranja , c on tinu ă el, ignorând
comentariul ei. De fapt, vor fi dea dreptul protectori.
Caroline se ridică şi începu sâ se învârtă prin bi-
roul lui.
 N u vreau d ec ât să fiu lăsată în pace p en tru ami face
treaba. Cer chiar atât de mult? De ce ar trebui sâ mă
as cu nd în spatele unei false relaţii?
 în pr im ul rân d, ei po rne sc to ţi d e la prem isa c ă ai
avut experienţ ele n orm ale pe nt ru o femeie de vârsta t a.
Caroline se încruntă spre el, deranjată de felul în
care fo rm ulase fraza. „ Vârs ta11ei, c hia r aşa! Vorb ise de
parcă ar fi fost gata săşi depună dosarul de ieşire
la pensie.
  N u le va tr ece prin cap c ă gestur ile lor ar putea,
de fapt, să te sperie, continuă el. Mai există şi posi-
bilitatea ca unele glume deale lor să nu fie chiar atât
de neîn se m nate , sar pute a ca unii din tr e ei săţi facă
avansuri serioase, şi lucrurile ar putea lua o întorsătură
 ‘Alegerea inim ii 43

urâtă dacă Lai respinge ferm. Nu îmi pot permite în-

treruperile în program care ar apărea dacă maş vedea
nevoit să formulez plângeri disciplinare împotriva vre-
unuia d in tre băieţii mei. Am nevoie de ei si am nevoie
de tine. Ba chiar, dacă ar afla că eşti virgină, asta nu
ar face dec ât să în rău tăţeas că situ aţia. Cel mai bin e
este să le arăţi clar că nu eşti de nasul lor prefăcân
dute că ai o relaţ ie cu altcinev a, iar sin gu ru l b ărb at de
la bază pe al cărui te rito riu nu ar înd răzni s ă intre su nt
eu. Aşa că, începând din acest moment, ei trebuie să
creadă că eşti pe
porţi măcar a mea.
jumNu ai altceva
ătate de făcut
prieteneşte cu decât
minesăînte fata
lor, în loc să mă prive şti furio asă, de parcă ai vrea să mi
vezi capul pe u n platou.
 Cu u n măr îndesat în gu ră, m urm ură e a.
Apoi conştientiza înţelesul vorbelor carei scăpaseră
şi se zgâi la el copleşită de ruşine, cu ochii mari şi sân-
gele colorândui obrajii. La naiba, de ce nu izbucnise
întrun râs zgomotos când el menţionase că era virgină?
Acum era prea târziu să mai nege.
Joe o privea în contin uar e cu aceeaşi expres ie de cal m
şi detaşare, dar îşi ţinea ochii mijiţi şi o fixa cu o inten-
sitate stranie.
Caro lin e n u înd răzni să susţină acea pr ivir e p ătru n-
zătoare. Sentimentul de jenă era aproape insuportabil.
Făcu
 Inapel la ultimele ei rămăşiţe de sânge rece şi spuse:
regulă.
Apoi, pentru a doua oară în mai puţin de douăzeci şi
patru de ore, cedă im pulsului puternic de a fugi de el.

capitolul 3
uinPre
birţou
del câteva
lui , Joemrăinmase
ute du pă ce Ca sp
nemişcat, ro lin e efectiv
rijinit fugise
de spătarul
scaunului, cu mâinile prinse la ceafă şi cu un mic zâm-
bet de satisfacţie curbândui colţurile gurii ferme.
44 Unda 'Udward
Deci chiar era virgină. Nu făcuse decât o presupune-
re, dar se dovedise u na corectă. O femeie cu exp erienţă
nu spună
să ar fi fost
sauatât de jenată
să facă. Dragasau
dede
ea.pierdută,
în pofidaneştiind ce
inteligenţei
ei, era complet ignorantă şi naivă în materie de bărbaţi
şi sex, iar reflexul pe care şil formase în tinereţe, când
probabil vreun idiot o speriase de moarte încercând să o
pipăie, devenise răspunsul ei standard atunci când avea
dea face cu atenţia unui bărbat.
Sosise în birou înainte de ivirea zorilor, gândinduse
mai mult la ea decât la zborul care îl aştepta, şi, întrun
impuls de moment, ceruse săi vadă dosarul. Fusese o
lectură interesantă. Imediat ce începuse şcoala, fusese
separată de cei din grupa ei de vârstă, iar reacţia ei în
faţa izolării sociale inevitabile fusese de a se dedica stu-
diilor, lărgind astfel prăpastia pe măsură ce o luase îna-
intea colegilor ei de şcoală. Aceste detalii nu fuseseră
indicate concret în dosarul ei, desigur; hârtiile imper-
sonale nu făcuseră decât să enumere cifre şi realizări,
cu excepţia verificării detaliate de securitate, în care se
menţiona se lips a u ne i relaţii persona le cu un bărba t 
vreodată , dar nici profilul ei psihologic, nici o an-
chetă detaliată nu dezvăluisem indicii privind tendinţe
homosexuale. în istoricul ei profesional apăreau câteva
situaţii
un colegîndecare dr. Evans
muncă, nu se înţelesese
întotdeauna bărbat, dar,bine
cumcudo-câte
meniul fi zicii era d omin at de bărbaţi, acest detaliu nu
era în sine relevant.
Amintinduşi cum reacţionase în faţa lu i cu o seară
în urm ă, Joe începu să reflecteze. O are a titud ine a ei atât
de ţepoasă se datorase faptului că fusese întotdeauna
oaia neagră, din punct de vedere social, emoţional şi
fizic, pe toată durata copilăriei şi a adolescenţei ei? Cei
de vârsta ei o evitaseră, cel mai probabil, iar colegii de
clasă nu fuseseră interesaţi să socializeze cu cineva care,
în com par aţie cu ei , era înc ă un copil. Pân ă se matu ri-
zase fizic suficient cât să nu mai conteze diferenţa, mo-
delul de comportament se fixase deja în mintea ei, şi îşi
 ?l(egerea inimii 45

construise atâtea sisteme de apărare, încât nimeni nu

putea trece de toţi acei spini.
Singurul m od p rin care un bărbat s ar fi putu t apro-
pia de ea era dacă ar fi deschis ea însăşi porţile, ceea
ce era prea puţin probabil să se întâmple. Pe de altă
parte, văzuse cât de tare se crispase când Daffy îşi pu-
sese braţul în jurul taliei ei, şi răspunsul îi apăruse ful-
gerător în gând. O clipă mai târziu, îşi pusese planul
în aplicare.
Munca era im po rtan tă pe ntr u ea. De dragul cari erei
era dispusă să accepte o falsă relaţie cu el, deşi îi spu-
sese clar cu o seară înainte că nu voia să devină ţinta
bârfelor. Ştia că avea să ajungă subiect de bârfă indi-
fere nt de c ircu mstanţe, căci pur şi simp lu nu era ge-
nul de femeie care se pierdea în decor. Când îi ceruse
să aleagă între a se preface că avea o relaţie cu el şi a în-
dura bârfele, pe de o parte, şi posibilitatea de a nu i se
mai permite să lucreze deloc la proiectul Night Wing,
pe de altă
aceasta era parte,
reacţiaCaroline
pe care sealesese
bazaseprim a opţiune.
el când Exact
îşi constru-
ise argumentul.
Acum, restul bărbaţilor aveau so lase în pace, lă
sândui lui cale liberă, şi intenţiona să se folosească
din plin de acest avantaj. Era nevoie să petreacă timp
cu el, să înceapă săl cunoască, să înveţe să se relaxeze în
prezenţa lui.
Seducerea ei avea să fie cea mai plăcută misiune în
care se angajase vreodată. Să îmblânzească mica aricioai
că în pat avea să fie chiar mai palpitant decât depăşirea
vitezei de trei machi.

Caroline nu îndrăzni să se întoarcă la muncă; ştia că

tulburarea i se citea pe faţă cu uşurinţă, iar Adrian ar fi
făcut
să vreun
se ocu pe comentariu
de viaţa ei răutăcios
amo roasăcum
d oarcăînar tim
fi trebuit
pul liber.
Intră glonţ în cea mai apropiată toaletă şi se refugie
intrun separeu.
 Lincfa “tfowarcf
t» illn cap până în picioare şi se simţea ciudat
M de a izbucni în lacrimi. Ea nu plângea decât
Itll rezolva nimic, ci doar se alegea cu nasul
« . ( lh iar şi mai ciudat era faptul că fusese din
pâtutlt din drum în mod ruşinos şi sosise clipa să
militatea.
Nu t rvu din ceea ce făcuse colonelul Mackenzie reu
litf mu «perie atât de tare; propriile ei reacţii faţă de el
mutl Iimpflimântătoare. Inteligenţa nu făcea nici cât o
t npii degerată dacă îşi ascundea capul în nisip şi refu-
la »l
Im recunoască
lelâtoare adevărul.eiÎşi
în abilitatea de permisese să devină
a ţine bărbaţii prea
la distan-
ţii ftilosinduse de limba ei ascuţită; colonelul nu nu
nml că nu părea intimidat de această atitudine  naiba
«ă'l Iu de bărbat, părea chiar săi placă! , dar poate că
nână în acel moment reuşise să se apere de toţi ceilalţi
bărbaţi doar fiindcă nu se simţise atrasă de nici unul
dintre ei. Respiraţia tăiată, atacurile de panică, bătăile
înnebunite ale inimii ei şi comportamentul laş nu pu-
teau însemna decât un singur lucru: atracţie sexuală.
Fiind o femeie inteligentă, impulsul ei instinctiv fu să
fugă pentru a se salva.
Se iertă că nu recunoscuse imediat semnele, fiind-
că, în fond, era prima dată când trecea prin aşa ceva.
Nu ştiuse nici cum să conducă o maşină prima dată
când se urcase la volan. Fusese întotdeauna uşor nedu-
merită de trucurile uneori febrile la care apelau ambele
sexe când încercau să atragă pe cineva de sex opus, dar
acum ştia ce stătea la baza lor. Gonadele. Era deconcer-
tant să fii trădat de propriile glande.
Iar acum trebuia să se descurce cu această situaţie
în care se înfundase cumva. Era sigură că, dacă se stră-
duia,
refuzeputea găsi o altă Era
să funcţioneze. soluţie, dar mintea
pro babil un efectei secundar
părea să
al activităţii excesive a gonadelor. In fond, gânditul nu
era_ prielnic împerecherii.
încercă săşi organizeze gândurile. In momentul de
faţă, acceptase să se poarte de parcă ar avea o relaţie
 7Ueaerea
V inimii 47

cu Joc Mackenzie, pentru ca bărbaţii so lase în pace şi

săşi poată face treaba şi, în acelaşi timp, ca bărbaţii să
nu fie distraşi de ea. Oare colonelul se prefăcea că avea
oCerelaţie
anum cu
e latoate femeile
ea era atât deaflate la bază?
de ranjant Detrebuia
încât ce tocmai ea?
să fie
aeutralizatdlŞtia ca era o femeie rezonabil de atrăgătoa-
re, dar cu siguranţă nu era o femeie fatală.
Şi ce anume era de aşteptat să facă pentru a da im
oresia că era implicată întro relaţie cu el? Să discute
chestii de complezenţă şi să zâmbească? Considera că
sar putea descurca mulţumitor cu aşa ceva. Nu încer-
case niciodată să gângurească ca o turturea îndrăgosti-
tă, aşa cum le văzuse pe unele femei, dar nu putea fi
chiar atât de greu. Dar dacă el îşi închipuia că această
pseudorelaţie implica îmbrăţişări şi săruturi, avea să
fie nevoită să renunţe imediat, căci inima ei pur şi
simplu nu ar rezista unui asemenea efort. Atâta adre-
nalină gonindui prin vene nu avea cum să fie bună
pentru sănătate.nu era imposibil de gestionat. Dacă îşi
Dar situaţia
păstra capul pe umeri şi îşi amintea să nu se încreadă
în el oricât de rezonabil ar fi părut, avea să fie în regulă
probabil.
Cu acest gând instalat ferm în minte, îşi îndreptă
umerii şi ieşi din refugiu. Când traversă pista, căldu-
ra
arsedeşertului
braţele. Totul
o lovipâlpâia
dogoritor
în jurul
în creştetul
ei, iar urechile
capuluiîi şi
erau
îi
asaltate de răgetul constant al motoarelor cu reacţie al
avioanelor ce decolau şi aterizau. Piloţi şi membri ai
personalului auxiliar mişunau peste tot, ocupânduse
de necesităţile uriaşei baze. Activitatea îi stârnea entu-
ziasmul, şi chiar mai palpitant era gândul că lucra la
dezvoltarea celui mai avansat avion de vânătoare conce-
putMunca
vreodată.
fusese dintotdeauna salvarea ei. Ii făcea plăce-
re şi i se dedica, fiindcă era singurul domeniu din viaţa
ei în care excela, în care chiar îşi găsea locul,' îi era fa-
miliară şi îi aducea alinare, deşi nu se îndoia că Adrian
48 Linda ‘ifoward

Pendley avea sâ se străduiască din răsputeri să îi strice

plăcerea. Ei bine, dacă putea săl ignore pe Mackenzie,
putea cu uşurinţă săl ignore şi pe Adrian.
Chipul provocat or şi putern ic bronzat al colonelului
îi apăru în faţa ochilor, formănduse p rintre valu rile de
căldură, şi Caroline se împiedică de marginea pistei
înainte de aşi recăpăta rapid echilibrul. Deci nu reuşea
prea bine săl ignore pe Mackenzie; avea să devină mai
bună la asta. Trebuia, pentru binele ei.
După cum se aşteptase, când reintră în birou cu hai-
nelefaţude
pe de transpiraţie
ă, Adrian şi cu şuviţe
ridică privirea spre ea de păr lipinduise
şi rânji sarcastic.
N u ştiai că e prea cald pentru o tăvăleală rapidă?
Ai să înveţi să le păstrezi pentru un weekend în Vegas.
Yates ridică ochii şi se încruntă. Caroline îi surprinse
privirea şi ridică din umeri, pentru a arăta ca nui păsa.
Programul laser era complet dezvoltat; rolul lor era
să rezolve eventualele probleme, şi, cum testele din
ziua respectivă decurseseră bine, nu prea aveau mare
lucru de făcut în afară de a recapitula ceea ce văzuseră.
Apoi discutară despr e urm ătorul test pl anifi cat, primu l
în care urma să se folosească o ţintă mobilă. Avioanele
care aveau să fie folosite la următoarele teste nu erau
cele două care zburaseră în ziua aceea, iar sistemele
lor de dirijare fuseseră deja verificate ca parte a pro-
gramului de mentenanţă
te. Toate acestea fuseseră implementat
făcute înaintecuderegularita-
sosirea lui
Caroline la bază. Trebuiau totuşi verificate sistemele
de pe avioanele care zburaseră în acea zi, aşa că ea,
Yates şi Adrian se schimbară în salopete p entru a se ocu-
pa de acest aspect. Cal rămase la birou, pentru a verifi-
ca din nou datele de pe computer.
Toţi tehnicienii care colaborează la proiectul Night
Wing sau înţeles bine, spuse Yates în drum spre hangar.
A fost una dintre cele mai re uşite operaţii dintre toate la
care am participat.
Atunci no da acum în bară insultând unul dintre
tehnicieni, spuse Adrian.
 ‘Alegerea inimii 49

Yates se opri şi se răsuci pe călcâie pentru a1 înfrunta

pe Adrian.
Ajunge, spuse el pe un ton neutru.
Asta este adevărul. Ştii că are o reputaţie de persoa-
nă dificilă.
Ş tiu ceea ce aud, şi nu Caroline e cea care se poartă
mizerabil. Sper că nu trebuie săţi amintesc, colonelul
Mackenzie poate cere înlocuirea oricărui membru al
acestei echipe cu un singur telefon, şi ar faceo fără să
clipească dacă ar considera că frecuşurile dintre oricare
dintre noi împiedică
la aşa ceva, munca la munca la proiect.
BolingWahl Dacă
practic sarseîncheia,
ajunge şi
asta e valabil pentru amândoi.
Caro line îşi îndesă adânc mâinile î n buzunarele salo-
petei. Deşi mânia lui Yates fusese îndreptată împotriva
lui Adrian, ştia că poziţia ei la BolingWahl era uşor ne-
sigură din cauza dificultăţilor apărute în trecut la câteva
proiecte. Unul dintre aceste incidente fusese cu Adrian.
Faptul că test,
un soi de i se iar
ceruse
loculsăeilucreze din depindea
de m uncă nou cu eldeputea fi
cât de
bine se descurca în situaţia dată.
Adrian se întoarse şi îi aruncă o privire întunecată.
 O să stau departe de ea, murmură el în final, dacă
stă şi ea departe de mine.
Apoi porni cu paşi mari în faţa lor.
Yates oftă, iar el şi Caroline îşi reluară drumul, dar
întru n ritm mai lejer.
 Ignoră1 cât de mult poţi, o sfătui el. Nu miam
dat seama că situaţia dintre voi doi e atât de ostilă.
 Eu nu sunt ostilă, spuse Caroline surprinsă.
Yates o privi gânditor.
 Nu, cred că nu eşti. Dar el e. E vorba pur şi simplu
de antipatie reciprocă sau sa întâm plat ceva despre care
ar trebui să ştiu
Caroline ridicăşidin
eu?umeri.
 Nu cred că e mare secret. Mia făcut avansuri când
am început să lucrez la BolingWahl şi 1am'refuzat.
 Ah. Un orgoliu rănit. t
50 U nd a id owar d
A ş fi înţeles dacă am fi avut o re laţie şi neam fi
despărţit ulterior, dar nu sa ajuns niciodată la un ase-
mene a nivel de in tim itate. Pre sup un că nu reacţionează
prea bine când e respins.
 Asta a fost tot? Ai refuzat să ieşi cu el? întrebă Yates
sceptic.
 Nu tocmai . A în cercat s ă mă bage în pat.
Ş i tu...?
Caroline îşi păstră privirea aţintită înainte, dar îşi
sim ţi ob rajii încingânduse d in no u.
 A fost... Ei bine, a fost o încercare destul de b ru -
tală, dacă înţelegi ce vreau să spun, şi nu reuşeam săl
fac să înţeleagă că nu sunt interesată. Mam străduit să
fiu politicoasă, dar nu a funcţionat, şi refuza să mă lase
să plec. Aşa că iam spus că maş fi angajat la o grădină
zoologică dacă aş fi vrut să fiu pipăită de o maimuţă.
Yates chicoti:
 N u foart e elegan t, da r eficient.

darNu era singurul

considera lucru pesuficient.
că recunoscuse care i1 spusese lui Adrian,
Sa simţit ofensat.
Va trebui să învăţaţi să colaboraţi pe durata
proiectului.
 înţeleg . Nam săi răsp und la prov ocări. Dar, dac ă
pune din nou mâna pe mine, îl avertiză ea, nam să
reac ţion ez p rea b ine .
Yates o bătu pe braţ.
 D acă pune mâna pe tine, dâi cu ce va în cap .
Aşa şi avea de gând.
Îşi petrecură restul zilei verificând sistemele de ghi-
dare ale celor două avioane, şi totul părea în regulă.
Văzând echipele de mentenanţă strecurânduse în,
pe dedesubt, pe deasupra şi în jurul aeronavei negre şi
lucioase,
jurat s cena î i amCabluri
de liliputani. inti lui C şiaroline de Gulli
furtunuri ver încpeste
şerpuiau on -
tot, bră zdând p odea ua han garului .
Adrian nu vorbi cu ea decât strict legat de ceea ce
aveau de făcut, lucru care îi conveni lui Caroline. Era
 ‘Afeaerea inimii 51

bun în profesia lui, şi, câtă vreme se limita la ea, nu

avea nimic împotriva lui. Poate că mustrarea lui Yates
avusese efect asupra lui.
Deabia spre sfârşitul dupăamiezii terminară de ve-
rificat temeinic cele două sisteme, iar Caroline se retra-
ge bucuroasă. Gândul la un duş lung şi rece îi zăbovea
in minte. Se întoarse în birou fără a se mai obosi să se
•chimbe de salopetă, luânduşi pur şi simplu hainele şi
verificând ca totul să fie încuiat. Securitatea impunea
ca nimic să nu fie lăsat afară pe birouri.

o teCând
m peraajunse la ailocuinţa
tu ră m scăzutăei,şi fixă aerul
rămase în condiţionat
faţa ae ruluilarece
imp de u n m inu t, oftâ nd de uşurare. Exi sta şi un avan -
taj în a f olosi camere m ici: se răcore au ra pid . Oric um , se
putea considera norocoasă că avea două camere. Prima
încăpere era o combinaţie între cameră de zi, sală de
mese şi bucătărie, ceea ce însemna că jumătate din ea
era ocupată de o canapea oarecare şi un scaun asortat,
cu o măsuţă de cafea zgâriată din imitaţie de lemn, iar
:ealaltă jumătate  de o bucătărie minusculă şi o masă
de melamină ponosită cu două scaune. Culoarea predo-
m in antă părea a fi verdele spi talicesc. Cam era avea circa
paisprezece metri pătraţi şi dădea direct spre dormitor.
Dormitorul şi baia luate împreună aveau cam aceeaşi
sup raf aţă ca înc ăpere a d in faţă. Se afla aco lo u n pat care
era, teoretic,
in def iniţie,dedar,
douăfiindcă
persoane, dareanu singură
do rm prea se ,încadra
n u c onta.
Dormitorul includea şi o comodă cu sertare plină de
urme, un dula p îng us t şi o baie micu ţă, în care d eabia
dacă încăpea u elem en tele esenţiale u nei băi, şi asta do ar
fiindcă locul căzii de baie fusese luat de o micuţă cadă
de duş. Era un spaţiu in care se putea trăi acceptabil,
aar nu se vedea ataşânduse de el.
 Partea bună era că unul dintre primele lucruri
pe care le făcuse fusese să înlocuiască becurile din baie
cu altele mai puternice, care săi asigure suficientă lumi-
nă cât să se machieze. Probabil avea cea mai luminoasă
baie de la bază. Ii plăcea ideea.
52 Linda idowarcC

Făcu duşul lung şi răcoros pe care şil promisese, în-

chizând tot mai mult din apa fierbinte pe măsura ce
se obişnuia cu răcoarea, până când apa ce curgea peste
ea ajunse satisfăcător de rece. Se simţi reveninduşi la
viaţă când pielea ei supr aîncin să absorbi umezeala.
Nu închise apa decât când începu să tremure, apoi se
frecă viguros cu prosopul şi se îmbrăcă în pantaloni
largi de bumbac şi un tricou mare, ceea ce se potrivea
perfect cu standardele ei de confort.
Apoi se gân di să ia masa. H otărâse înc ă de la înce pu t
să mănânce înbucătăria
aprovizionase locuinţa ei cât de des
minusculă cuposibil,
câteva aşa că îşi
alimente
de bază. Stătea în faţa uşii deschise a unui dulap de bu-
cătărie încercând să decidă ce să mănânce, când cineva
îi bătu la uşă:
 Cine e? strigă ea.
 Mackenzie.
lineNici narapropiinduse
iritată, fi fost nevoiedesăuşă
se prezinte, constatăAr
şi deschizândo. Caro
fi
fost suficient să murmure ceva cu vocea lui profundă.
Se înfipse în prag şi simţi căldura instalânduse în jurul
ei ca o pâturâ sufocantă.
 Ce doreşti? întrebă ea.
Joe nu purta uniforma, dar blugii moi, ghetele roase
şi tricoul alb erau bizar de tulburătoare, în timp ce ine-
vitabilii ochelari de soare în tunecaţi, de pilot, îi as cun-
deau ochii. Lui Caroline nu îi plăcu imaginea; nu voia
să ştie cum era Joe în afara p rogram ului.
 Cina , spuse el.
Caroline îşi încrucişă braţele.
 Nuţi dau de mâncare.
 Nu, eu îţi dau ţie, spuse el blând. Ai uitat? Iam spus
lui Daffy
afla câ vei afidacă
toată lume cu mnu
ine se
înîntâ
seara asta,asta.
mplă şi pânâ mâine va
Cu mare greutate, Joe reuşi săşi păstreze vocea blân-
dă şi privirea aţintită asupra chipului ei, fiindcă era
evid ent că nu purta sutien . T ricoul subţire d e pe ea d ez-
văluia clar forma sânilor ei obraznici şi cercurile mai
 91(egerea inimii 53

întunecate ale sfârcurilor. Fiecare muşchi din corpul lui

se tensiona sub efectul excitării tot mai intense.

cald Doar un îlcheeseburger,

pe care o ispiti
adoptase adesea el, folosind
pentru a liniştitonul
iepe
le agitate. Nici măcar nu trebuie să te schimbi. încal
ţăte doar, şi plecăm de la bază să găsim un local cu
namburgeri.
Caroline ezită. Gândul la un cheeseburger era ten-
tant, mai ales că tocmai fusese pe punctul de a alege
înt re do uă m ărci de cer eale.
 în regulă, decise ea brusc. Aşteaptâmâ un minut.
Dădu fuga în dormitor şi încălţâ o pereche de san-
dale, apoi îşi trecu un pieptăn prin păr. Îşi văzu în
oglind ă faţa proaspăt spălată şi se întrebă dacă era
cazul să se machieze, apoi ridică din umeri. O aştepta
un cheeseburger.
Chiar îna inte să iasă din cameră, îşi am inti că nu pur-
ta su tien şi
observat, darîşiera
puse
maiînbine
grabă unul.
să nu Nu crede a că Joe ar fi
rişte.
Joe nu intrase în locuinţa ei, ci o aştepta în faţa uşii
deschise. C aroline ieşi. închise uşa ferm, ap oi pus e mâna
pe clanţă şi o încercă, pentru a se asigura că încuietoarea
ie închisese. Mulţumită, îşi băgă cheile în buzunar.
Joe venise cu o camionetă cu benă, neagră şi puterni-
că. Caroline o privi surprinsă când Joe îi deschise porti-
era, dar se sui şi comentă:
 Nu miaş fi imaginat niciodată că eşti genul care să
condu că o cam ionetă, spu se ea, în vreme ce el îşi strecu-
ră picioarele lungi sub volan.
A m crescut l a o fermă de cai în Wyom ing, spuse e l.
loatâ viaţa am condus cam ione te. T u ce ţiai înc hipuit
că aş conduce?
  O
îmimaşină
păstrezcupasiunea
garda joasă, roşie
pentru şi ostentativă.
viteză pentru zboruri.
Ochii lui albaştri ca gheaţa se abătură o clipă asupra ei.
Tu ce maşină ai? Ştiu că acum conduci una închiriata,
fiindcă ai ven it cu avionul, deci asta nu se pune.
54 Linda 'ifoward

Caroline se lasă pe spate în scaun. Hotărî că îi plăcea

să stea acolo sus, de unde vedea bine în jur şi se simţea
din ce în ce era
camionetei; maioconfortabil. Poate
maşină foarte că acesta era efectul
practică.
Tu ce crezi că aş conduce?
 Ceva sigur şi fiabil.
Ah!
Acea unică silabă sună uşor îmbufnat. Joe îşi înăbuşi
un zâmbet.
 Mă înşel?
 O idee.
 Atun ci ce anum e conduci?
Caroline întoarse capul întro parte şi privi pe
fereastră.
 O maşină cu garda joasă, roşie şi ostentativă.
Se împotrivise ferm ideii de aşi cumpăra ceva cumin-
te şi liniştit. îşi dorise putere, viteză şi m anevrabilitate şi
plătise
 Câtodemică avere pentru
ostentativă? a le
întrebă el.obţine.
 O Corvette, spuse ea ş i chic oti brusc l a gând ul co n-
trastului d intre ei.
Joe o p rivi din no u. N u se putu abţine. Dusese o via-
ţă de tocilară absolută, izolată şi lipsită de abilitaţi so-
ciale, dar focul din ea nu putea fi ascuns. Se dezvăluia
în sexualitatea inconştientă a mişcărilor şi a hainelor
ei, în asprimea temperamentului ei, în maşina îndrăz-
nea ţă pe care o con ducea . Stăt ea cu m inte pe scau nul
pasagerului, dar faţa îi era ridicată pentru a întâm pina
vântul fierbinte ce bătea prin ferestrele coborâte. Sim-
ţea la ea o n ota d e sălbăticie care îi stâr nea curio zita tea
şi se foi ag itat în sca un, căci blugii îi păreau din tro dată
prea strâmţi.
Joeînviră
deplin iră form
camion eta alităţile de ieş
în dir ecţia in ire
carepesoarele
p oa rtă,asfin-
apoi
ţea, arz ând în nuanţe de roşu şi auriu în faţa lor.
Caroline nu părea do rn ică de a f ace conversaţ ie; Joe se
simţea şi el confortabil în tăcere, aşa că nu încercă să
o întrerupă.
 'Alegerea inimii 55

k Caroline nu se putea abţ ine s ă nu îi arunce câ te o

■ privire, o dat ă la câteva m inute, deşi îşi înto rcea grăbi
I tă capu l spr e apus. Tricou l îi dezgolea braţele puterni
I ce, bro nza te inte ns de soarele de şertulu i. Avea atât de
■ mulţi muşchi, în cât era dea dr ep tul in tim ida m. Ş tia
I că piloţii de vână toare făceau spo rt în m od regul at,
I fiindc ă o masă musc ula ră densă părea săi aju te să rezis
I te efectelor forţ elo r grav itaţiona le pe care le în dura u,
I dar co nstituţia lui era oarecum diferită. Era put er
I nic  evocând în mintea ei forţa unei p an tere sau a
II unui şilupfolosi
cind  graţie u nei
nduşi vieţil. pe
corpu Soacare
releşio
îi copetre cuse
ntu ra m un
profilul
I în aur iu, dezv ăluind fă ră milă stru ctu ra osoasă tăioasă
I a feţei lui, pu ră şi aspră precu m chi pul u nui războinic
■ anti c bătu t pe o monedă .
Caro lin e îi stu die nasul sub ţire şi lung, fr un tea lată
■ şi po meţii în alţi, pa rcă sculp taţi. G ura îi era ap roape
I bru tal de pro em inen tă. V ân tul fierbinte bătea prin pă
B rul lui negru şi bogat, ciufulind uşor părul lui tuns
I aproape milităreşte, şi privirea i se înceţoşă când şil
[ imagină pen tru o clipă pe acest bărb at cu păru l lung
I fluturân dui în jurul u merilor l argi şi goi. Inima îi
bubui, cuprinsă de un fel de panică dureroasă, şi îşi
I smulse din n ou privi rea de la el, dar ast a nu o ajut ă
1' cu nimic. II vedea în continuare în gând. Ii luă doar
■B un
din mminte,
in ut săputea
dec idă că,permită
săşi dacă to liniş
t nu tită
pu tea
să să şil scoată
se buc ure de
I prive liştea pe care io oferea.
întoarse capul spre el, iar privirea ei înfometată
I alunecă pe ste pie ptu l lui lat şi pu terni c, oprinduse
B la ab do m en ul plat. Pur şi simplu nu se putu abţine,
deşi nu era nici suficient de curajoasă cât săşi lase
privirea să zăbovească asupra şliţului pantalonilor lui,
I grăbinduse
,i musculoase.în schim b să treacă la picioarele lui l ungi
Se trezi întrebându1:
 Spunemi, nu eşti cam prea înalt pentru a încăpea
întro carlingă? *
56 LiruCa 'Uowarcf
Joe îşi desprinse pentru o clipă ochii de la drum
p e n tru a o privi, deşi lentile le în tu n ecate ale ochelari-
lor o împiedicară săi citească expresia. Şiar fi dorit să
şii dea jos.
 E cam strâm tă, răspu nse el pe o voce joasă ş i lenta,
apro ap e m ârâit ă. D ar re uşesc înto td ea una să întru.
Sex ualitat ea su btilă d in c uvintele lui o lov i nă uc itor.
Era îngrozitor de n eex pe rim en tată , d ar n u şi naivă , şi nu
avea cu m să nu înţele ag ă la ce se referise. Ac um
îi părea bin e că p u rta ace i och elari întu nec aţi, căci nu
ar fi vrut săi citească expresia. Ar fi vrut săşi ascundă
faţa în m âin i. A r fi v ru t să sară d in m aşină şi să alerge
în ap o i la bază , să se refugiez e în lo cu inţa ei. O are fuse-
se nebună ? Accep tase să ur ce î n m aşină cu acest bărbat,
iar acum erau singuri în deşertul din Nevada, în lumi-
na unui apus ce se întuneca rapid spre violet.
Apoi îşi aminti că propria ei reacţie faţă de el era
ceea
se ce o înspăimânta,
întrebă nu nar
nefericită dacă cevatrebui
din ceea
săicespună
făcuse
să el,
fugaşi
acum, cât încă mai putea. La cum se holbase la el, Joe
probabil se întreba deja dacă avea să reuşească să se
întoarcă la bază cu pantalonii pe el, deşi, ţinând cont
de libidoul faimos al piloţilor în general şi al piloţilor
militari în special, era posibil să nu se împotrivească
prea tare. Poate de vină pentru faptul că el părea săi
mearga l a sufl et cum n u reuşise nici u n alt bărba t până
atunci erau contrastele care păreau sâ1 caracterizeze sau
con ştientiza rea u nei sex ualită ţi inte ns e, do go ritoare,
ce se ascundea dincolo de acea detaşare rece. Şi poate,
dacă avea noroc, el nu avea nici o bănuială legată de
fu rtun a d in sufletul ei.
Joe era recunoscător pentru lentilele întunecate care
îifără
apărau
ca eaochii
săşidedeasoare, căciîşiîipusese
seama. permiteau să o studieze
un sutien, la naiba,
dar m ateria lul sub ţire ce îi ţin ea sân ii în frâu n u reuşea
săi ascundă complet sfârcurile tari ca nişte pietricele.
Draga de ea era excitată  iar acest lucru o deranja;
îi simţea tensiu ne a, îi văzu tre m uru l uşor al co rpu lui
 %(egerea inimii 57

pe care poziţia ei nem işcată nu îl putea controla. Privi-

rea i se întoarse asupra sfârcurilor ei, şi mâinile i se
strânseră mai tare pe volan când îşi imagină, inevitabil,
cum ar fi fost să ia în gură acei muguri tari. Corpul ei
rea cţion a a tât d e fru m os, iar ea nici m ăcar nuş i dăde a
seama. Dacă se putea excita atât de la un comentariu
obraznic, cum avea să fie când avea sâ ajungă, în final,
să facă dragoste cu ea?
Caroline nu era singura excitată. Dacă îi mai privea
sfârcurile o singu ră dată, a r pute a fi nev oit sâ tragă ma şi-
na pe marginea drum ului, iar ea n u era nici pe departe
Dregătită pentru aşa ceva. Pentru a se împiedica să facă
o mare greşeală, evită să o mai privească până ajunseră
la localul lui favorit de fastfood pentru şoferi, care era
suficient de jerpe lit cât s ă fie interesan t.
El trase lângă unul dintre difuzoare şi opri motorul,
apoi îşi scoase ochelarii de soare şi îi puse pe bord.
 Ce vrei?ar fi preferat să se exprime altfel. Se aplecă
Caroline
să citească meniul postat deasupra difuzorului şi se în-
cr un tă, forţ ând use să se conce ntreze a su pra mânc ării.
Aroma divină de hamburgeri puşi pe grătar, de ceapă
şi cartofi prăjiţi umplea aerul; oare de ce mâncarea cea
mai nesănătoasă mirosea întotdeauna cel mai bine?
 U n m en iu cu che eseburger ş i o po rţie mare de su c.
Joe apăsă butonul difuzorului şi, când îi răspunse o
voce m ăruntă, com an dă dou ă m en iuri cu che ese bur ger .
Apoi se întoarse pe jumătate spre Caroline, cu umerii
laţi în fi pţi în col ţul c am ion etei, şi spus e d egajat:
 A m să te sărut câ nd ne întoarce m la bază.
Caroline se zgâi la el, inima începând săi bubuie din
nou întrun ritm nebun.
 V
 Nreu au şi ceapă
tre bui e săţiînfiecheeseburgerul
tea m ă că am m eu. rc
să înce M ultă
să tecpipăi,
eapă.
co nt inu ă el de parcă ea na r fi spus nim ic. Va fi doa r u n
săru t în faţa uşii tale, u n d e p ute m fi văzuţi de o ricin e
sar întâmpla să treacă pe acolo, şi probabil cineva chiar
58 Linifa Lfoward
va trece. Nici măcar nam sămi încolăcesc braţele în ju-
rul tău dacă nu vrei.
 N u vreau
propriul să de
ei colţ mămaşină
săruţi, şispuprivindu1
se ea, retrăfurioasă
gân dusepeste
în
spaţiul ce se căsca între ei.
 Am so fac oricum. Toată lumea se aşteaptă la asta.
 N u mă intere sează la ce se aşteaptă toată lumea.
Am acceptat să ies cu tine în seara asta fiindcă pare
într ade văr o modalita te b ună d e ai ţin e p e to ţi ceilalţi
la locul lor,place
 Nuţi dar nu
săam acceptat nici un fel de sărut.
te săruţi?
Caroline se uită cu asprime la el. Răspunsul perfect
ar fi fost că da, îi plăcea să se sărute, dar nu voia săl
sărute pe el. Răspun sul perfect însă ar f i fost o m inc iun ă
sfruntată, şi, având în vedere că inima îi palpita ca a
unei fecioare din epoca victoriană la gândul de a1 să-
ruta, nu ar fi reuşit să fie convingătoare. Minciunile,
descoperise ea, păreau a avea un succes mai mare când
erau spuse cu o oarecare detaşare.
Pe de altă parte, adevărul era cel mai rău răspuns pe
care ar fi putut să i1 dea. Nu, nu îi plăcuse nici unul
dintre săruturile stângace în care fusese prinsă cu dea
sila, fiindcă se zbătuse ca o pisică sălbatică să le evite,
dar gândul de a1 săruta pe el îi provoca ameţeală, şi îi
era teamă câ avea săi placă prea mult.
C um Caroline nu răspunse, Joe adă ugă calm:
 După ce ne întoarcem la locuinţa ta, descuie uşa,
apoi întoarcete şi întindemi mâna. Am so iau, am să
mă aplec spre tine şi am să te sărut. Nu va fi un sărut
lung, dar nici nu poate fi un pupic rapid. Crezi că trei
sec un de ar fi deajun s p entru tine? A po i a m săţi dau
dru m ul şi am săţi urez n oapte b ună. Fiind o bază aglo-
mera tă, ne vor vedea câţiva oam en i, ap oi se va răsp ân di
zvonul că, deşi nu părem a avea o aventură, cu siguranţă
există ceva între noi.
Caro lin e îşi drese voc ea.
T re i secunde?
 î l Cegerea inimii 59

i Nu i se părea pre a m ult. Cu sig ura nţă era în stare s ă

nu se facă de ruşine timp de trei secunde.
1  Doar t rei secund e, o li nişti el.

capitolul 4
Che ese bu rge rul  fără ceapă  şi cartofii pai se dovedi
B ră delicioşi, amintindui de acele câteva ocazii preţioase
şi rare din copilăria ei când i se permisese să rămână la

■■ frateliedec
tiner m am
ât peiărin
ei şiţiilaei,
soţia
iar lui,
un chamiubii cu ovreo
l Lee zece ani
răsfăţase demfi ai
e
I care dată c u cel mai mare ş i mai suc ulen t hamb urger
■ pe care era în stare săl mănânce, urm at de înghe ţată, o
altă mâncare interzisă. Părinţii ei îi permiseseră să mă
| nânce ş erbet sau ia urt îngh eţat, da r nicio dată îngh eţată.
■ Dacă nar fi fost unch iu l Lee, C aro lin e credea că ar fi
putut să ajungă la vârsta m ajoratului fără să cunoască
plăcerile mâncării nesănătoase. Încă se mai sim ţea răsfă-
ţa ţaţă de fiecare dată când mânca aşa ceva.
După ce terminară de mâncat, Joe îi zâmbi leneş şi
o întrebă:
A i jucat vreodată la aparate?
Nu. Nam fost niciodată la un cazinou.
Asta se va schimba în curând.
Porni maşina, şi în scurt timp ajunseră să înainteze
ţ înc et pe Las Vegas Boul evard, u n şir nes fârşit de lu mini
de neon ce pulsau în toate culorile curcubeului. Scli-
peau, aprindeau săgeţi, se revărsau în cascadă, explodau
I în şuvoaie fosforescente nesfârş ite, inv itân d pe toa tă lu
r mea, f ără excepţie, să guste d in plăcerile la care făceau
B reclamă. Marile cazinouri atrăgeau cele mai multe per
B soane, desigur,
se plimbau pur dar un număr
şi simplu, considerabil
turişti de vadă
hotărâţi să oameni
totul
■ in acest ora ş co nc ep ut ast fel încâ t săi atragă. Ţ inu tele
f oa m en ilo r erau câ t se po ate d e diverse, Variind de la
fl pan ta lo ni scu rţi la roc hii de seară. '
60 L inda 'hCowarcf
 Iţi p lace să ţi as um i riscu ri la jo cu rile de no roc ? în -
trebă Ca roline.
 Earoli
C u n uneîm
pui asum
fni . niciodată r iscur i.
 D o ar c ân d vine v orba d espre viaţa ta. Mam aflat ş i
eu în camera de comanda azi, ai uitat? Să urci până la
optzeci de grade alfa şi să înduri zece G nu e ceea ce aş
num i un tra i pruden t.
 I n priv inţa ast a nu m i asum ri scuri . Iu b ita a fo st
concepută astfel încât să ne asigure un unghi de in-
cid en ţă n elim itat, d ar cap acităţ ile ei n u ne aju tă cu
nim ic daca n u ştim so pilotă m . M ie îm i revine sarci na
de a mă asigura că îşi îndeplineşte rolul pentru care
a fost construită, de a o testa complet, de ai verifica
op era b ilit ate a şi de a i desco pe ri l im ită rile. N u p o t fa ce
asta dacă n u depă şesc cee a c e am făcu t deja cu ae ro n a-
va F22.
 N ici u n u l d in tre ceilal ţi p iloţi n u îşi forţează atâ t de
m u lt li m itele.
El o fixă cu o privire plină de calm.
 O vor f ace acum. A cum , câ nd ştiu că Iu bita va zbu-
ra î n astfel d e c ondiţii.
 Ai făcuto d o ar c a să le ar ăţi c ă se po at e face?
 N u, am făcut o fii nd că ast a e treaba mea.
Şi line
C aro fiindcă
în îimplăcea la nebunie.ace
inte. înţelesese Gândul îi răsună
st lucru chiarluiîn ziua
aceea, când Joe intrase în camera de comandă după
zbor, obosit şi transpirat, cu ochii roşii, cu o expresie
la fel de detaşată ca întotdeauna. Dar ochii îl trădaseră.
Privirea lu i era feroce ş i... ex altată, fo cu l vieţii a rzâ nd
inc and esce nt î n ochi i lu i.
Joe pa rcă m aşina , şi făcu ră câţiva pa şi pe t ro tu ar.
  T e sim ţi norocoasă ? o într eb ă el.
C aroline ridi că d in u m eri .
 C u m e să te simţ i norocos?
 Vrei să încerci?
C aro line se op ri în faţa in tră rii un u ia d intre ca-
zinouri, simţind aerul răcoros ce se revărsa prin uşile
 ACegerea in im ii 61

Deschise. Şiruri peste şiruri de jocuri mecanice se întin-

deau în faţa ei, aju ng ân d c hia r şi pe trotua r. M ajo rita-
tea erau ocupate de oameni care, cu mişcări automate,
Introduceau fisele plăcerii şi trăgeau de manete. Oca-
zional, se auzeau strigăte de încântare când diverse can-
tită ţi de m on ed e se revă rsau d in m aşină rii, răsplăt ind
perseverenţa vreunui jucător, dar în general acestea mai
m ult l uau decât ofe rea u.
 E o invest iţie cu r an d a m en t foarte prost, spuse ea ,
dup ă ce st udie p roced ura tim p d e câ tev a m inute.
Joe râse încet.
 N u ăsta e rolul lo r. N u juca nicio da tă dacă nuţi
perm iţi să pierzi, asta e regula n u m ăru l u nu . Regula n u -
mărul doi e să te distrezi.
 Ei n u par să se dist reze, spuse ea ne sigură .
Asta fiindcă au uitat regula numărul doi, şi poate
chiar şi regula nu m ărul un u. H aide, te s ponsori zez eu.
Dar Caroline mai aşteptă câteva minute până văzu
pe cineva ab a n d o n ân d o m aşină care n u plătise nim ic
de ceva vreme. Legea probabilităţilor spunea că şan-
sele ca un astfel de dispozitiv săi verse bani erau mai
m ari dec ât în caz ul u n ei m aşinăr ii c are t ocm ai scui pase
câteva m onede. Se aşeză în faţa ei şi băgă m onedel e de
câte d ou ăze ci şi cin ci d e ce nţi, s im ţind us e ca o idioa tă.
Joe rămase în spatele ei, râzând uşor când banditul me-
canic nu îi oferi nici o recompensă. După ce investise
vreo cinci do lari fă ră a o b ţin e n im ic în sc him b, Ca ro
Iine începu să se simtă ofensată. Începu să bombăne
avertizări şi ameninţări, repetând procedura  şi pier-
zâ nd din no u.
 Adu ţi a m inte d e regula n u m ărul doi, o avertiză Joe
De u n to n amuzat.
Caroline îi spuse unde putea săşi bage regula numă
 rul Îşi
doi,trase
iar elscaunul
chicoti. mai aproape de maşinărie şi hăgă
o fisă de do uăzec i şi cinc i de ce nţi. Tra se m aneta , şi
Imaginile începură să se învârtă, apoi, una câte una, se
op riră l a loc ul potrivit. Brusc, se a uzi clinc he tul aş tepta t
■ f*
62 Linda H cw ar d
şi un şuvoi de monede de douăzeci şi cinci de cenţi se
revărsă din fanta de jos a automatului, împrăştiin
duse pe po dea . Caro line să ri în sus , zgâi nduse la mon e-
dele de argint, în vrem e ce alţi juc ători d e la au to mate se
strânseră în jurul ei, felicităndo, iar un angajat zâmbi-
to r al cazinoului se ap rop ie de ei. A po i îi ar un că lui Joe
o privir e c on sternată .
A tâ te a mon ed e de două zeci şi cinci na u sămi înca-
pă în buzunar.
Joe îşi dădu capu l pe spate ş i înce pu să râdă. C aro lin e
se zgâi la gâtul lui puternic şi bronzat şi se simţi brusc
am eţită, cop leşită di n nou de sen zaţia aceea ne suf erita
de delir.
Angajatul cazinoului, continuând să zâmbească,
spuse:
N e va face plăcere să vă schim băm m on ed ele în
bancnote.
Acceptară,
şuvoiul şi, spre
de monede nu uşurarea
constituia,ei,până
Caroline constată
la urmă, o ave-că
re, ci doar puţin peste şaptezeci de dolari. Ii returnă lui
Joe banii investiţi iniţial şi îşi îndesă restul de bancnote
în buzunar .
 Teai distrat? întrebă el când plecară de la cazinou.
Caro lin e reflectă.
 Cred că da, dar cam începeam să mă înfurii pe au-
tomat. Nu cred că am temperamentul potrivit pentru
un parior.
 Prob abil c ă nu , co ns im ţi el şi o p rinse d e m ân ă pen -
tru a o trage din calea unui bărbat care nu se uita pe
unde mergea.
Dar apoi nui dădu drumul la mână, după cum se
aşteptase.
 Caro
Mâna luiline
eracomare
borîşiprivi rea cu
fermă, spredegete
mâinile l or împ
subţiri, reun ate.
cu palma
asprită de bătături, dar o strângea pe a ei cu grijă, ca
şi cu m ar fi fost co nştie nt de fo rţa lui. N u se ma i ţi-
nuse nic iod ată de m ân ă cu cineva, ş i senzaţia provocată
de atingerea palmelor lor era surprinzător de intimă.
 ‘ACegerea inimii 63

începea saşi dea seama ca teama o împiedicase să facă

nenumărate lucruri plăcute până în acel moment, Insă
era ade vărat şi că nu fusese nic iod ată nici m ăcar te nta tă
să le exploreze. Reacţiile ei faţă de alţi bărbaţi care încer-
caseră să iniţieze o relaţie fizică variaseră de la plictis şi
dezinteres la repulsie absolută.
| Ar fi putut săşi smucească mâna şi să şio eliber eze.
Ar fi fost cea mai prudentă decizie, dar, cumva, nu se
isimţea în stare de asta. Prin urmare, ignor ă situ aţia, pre
făcânduse că mân a ei nu era cuibărit ă în mâna lui m ult
maişavură
şi puternică, precum
în sinea o pasăre
ei fiecare clipă.în căutare de adăpost,
In cele din urmă, se întoarseră la camionetă, iar
Caroline îşi dădu seama că nar fi vrut ca seara să se
[termine. E ra p rim a ei întâ lnir e, dacă ţin ea so num ească
astfel, şi aproape se încheiase.
I Rămaseră am ân do i tâcu ţi pe dr um ul îna po i la bază,
şi, inevitabil, mintea ei se opri asupra sărutului imi-
nent. Se simţea panicată şi încântată în acelaşi timp.
O alt ă prem ieră pen tru ea, prim ul să rut p en tru car e îşi
dăduse acceptul şi pe care îl dorea. Nu avea habar dacă
avea să o ia la goană înspăimântată sau să se arunce în
braţele lui.
Momentul adevărului sosi mult prea repede. Joe
parcă în faţa locuinţei ei şi coborî, ocolind maşina

pentru ai deschide

aveau treabă prin zonăportiera.
îi privirăMai
cu om curiozitate
ulţi angajaţi
in-care
dolentă, şi Caroline îşi dădu seama că Joe anticipase
perfect situaţia.
, Scoase cheile şi descu ie uşa, apo i se întoar se spre el în
Strălucirea incoloră a becurilor cu vapori de mercur de
dea supra cap ului. Privi rea pe care o a ţinti asup ra lui era
solemnă şi lipsită de apărare în vreme ce privea ţintă
în ochii lui ce licăreau
 întindemi mâna, îicaceru
gheaţa.
el încet, iar ea se supuse.
• M âna lui ta re şi caldă se închise pesţe dege tele ei şi
o trase spre el, aplecânduse în acelaşi timp. Gura lui o
prinse uşor pe a ei, se ridică, apoi se lipi din nou. întoarse
64 Linda ‘Howard
capul uşor pentru a modifica presiunea, şi, cumva, ges-
tul lui făcu să se întredeschidă şi buzele e i, potrivin duse
sub apasarea lui .
Gustul lui era cald, plăcut şi... masculin. Parfumul
lui o învălui şi o făcu să se înfioare. Gura lui era încă
peste a ei, mişcânduse blând. Ii simţi vârful limbii
atingândo şi tachinândo, făcândo să se crispeze când
îi evocă, confuz , un sărut ne po ftit, invadator, d ar săru-
tul lu i nu adu cea n icid ecum cu aşa ceva. Se sim ţea c on -
vinsă, nu forţată, iar gustul lui începea sâi copleşească
simţurile. O plăcere caldă se ridică tremurător în ea;
scâncind uşor, deschise gura, şi, încet, el io cuceri.
Senzualitatea sărutului era uluitoare  şi la fel şi reac-
ţia ei. Se auzi scâncind, apoi, pe negândite, se trezi apă
sânduse cu forţă în el, cu bărbia ridicată şi cu capul dat
pe spate pentru ai permite accesul mai adânc, iar sânii i
se tensionară sub efectul unei dorinţe dureroase pe care
contactulSimţea
potrivă. cu pieptul lui tare o alina
o fierbinţeală şi opicioare,
şi între intensifica deo- de
spirale
plăcere ce se încolăceau adânc în ea. Se agăţase strâns
dejmâna lui ca de o ancoră de salvare.
încet, Joe îşi desprinse gura de a ei, făcând un efort
de voinţă pentru a rupe contactul. Cedă tentaţiei de a
mai culege cateva săruturi rapide de pe gura ei moale
şi ino centă,
nevoie ce învăţase
să îi elibereze mânaatât de se
şi să repdea
edeînsăspate.
simtă,
îşiapoi fu
dădu-
se cuvântul. Nu voia nimic mai mult decât so împingă
în locuinţa ei cufundată în întuneric şi so întindă pe
podea, urcânduse deasupra ei mânat doar de dorinţa
arzătoare din el, dar, dacă se stăpânea acum, avea să se
bucure de recompense mult mai dulci în viitor. îşi con-
trola respiraţia sacadată şi aspră şi încercă să stăpânească
goa na vijelioasă a sângelui prin vene.
Trei secunde, spuse el.
Când Caro line ridică privirea spre e l, ochii î i sticleau,
şi se legăna uşor.
 Da, şopti ea. Trei secunde.
 ‘Aieaerea
El
inimii 65

I Caroline nu se mişcă. ]oe îşi puse mâini le pe umerii

I ei şi o făcu să se întoarcă.
A  Dute înăun tru , Caro line. V ocea îi era calmă şi joa

( •ă. Noapte bună.

 N oapte bună .
I Porni cu o mişcare smu cită şi, când ajunse fn pra
| gul uşii, se opri pe ntru ai aru nc a o privi re peste umăr.
Ochii ei mari se întunecaseră de o emoţie imposibil
I de de finit.
I  A du rat m ult mai mult de trei secunde.
I Aprinse lu mina , apo i închise şi încu ie uşa cu grijă.
C hia r în clipa în care blocă yala, îi auzi maşina plecând,
fCeea ce însemna că nu fusese tentat să mai zăbovească
nici o se cundă în plus şi nici nu se gândise să bată la uşa
ei. işi îndeplinise misiunea  să demonstreze că aveau
0 „relaţie11, deci, d in punctul lui de vedere, nu exista
vreun motiv să mai zăbovească.
[ Se aşeză pe canapea şi rămase acolo nemişcată destul
de mult timp. Trebuia să reflecteze serios, şi întotdeau-
na reuşea să se concentreze mai bine dacă putea să stea
pur şi simplu locului, încuinduse cu totul în mintea ei,
sau poate era vorba mai degrabă de a lăsa afară orice
■ltceva, ceea ce includea şi stimulii fizici.
[ Nu avusese nevoie de psiha naliză pentru aşi da sea-
ma, cu ceva
[accelerat prinanişcoală
în urmă, că educaţiapropriei
se adăugaseră ei şi progresul
personali-ei
tăţi, făcând din ea o ciudată, ceea ce nu o deranjase.
De ce săşi facă griji că nu învăţase niciodată cum să rela
ţionezc cu sexul opus la nivel social şi em oţional când
oricum nu găsise printre reprezentaţii sexului masculin
pe nim eni cu care să fie interesată să relaţioneze? Aşa
dat, n u regretase nic iodată relaţia ei desincr onizată cu
(restul lumii  până în acel moment.
1 Acum , pe ntru pri ma dată, se sim ţea pu ternic atrasă
.de un bărbat şi voia ca şi el să fie atras de ea. Dar ce
[trebuia să facă pentru a obţine acest lucru? Pe vremea
Când alte fete învăţau asemenea lucruri, ea studia fizică.
66 tinda ’idmvard
Era expertă în optica laser, dar nu ştia absolut nimic
despre cum să flirteze.
De ce nu încercase să dobândească experienţă cu ci-
neva mai puţin dificil  de exemplu, vreun alt fizician
care săşi fi petrecut mai mult timp printre cărţi decât
printre oameni şi care să fie, la rândui, mai timid în
societate? Dar nu, ea se trezise să cadă pradă unei atracţii
copleşitoare faţă de un pilot de vânătoare şmecher, un
bărbat care putea să facă femeile să leşine ţintuindule
cu ochii lui albaştri şi sclipitori ca diamantele. Nu trebu-
era,
ia săşifieavea
expertă
vaga în
bănuială
sărutat că
ca sesăşi
făcuse
deade
seama
ruşine.
că El
elsigur
doar
o ţinuse de mână, după cum îi promisese, iar ea practic
sărise pe el. işi amintea clar cum se împinsese în el şi se
frecase de el ca o pisică şi cum îi trecuse prin minte că
avea să cadă grămadă la picioarele lui.
Se purtase frumos cu ea în seara asta. O tratase ca pe
un prieten, o lăsase să se relaxeze şi se distrase. Nu mai
ţinea
dar minte
care săi când făcuse ultima
facă plăcere. Jocurile dată
purceva atât denuinutil,
şi simplu făcu-
seră parte din copilăria ei; părinţii ei îi supravegheaseră
atent activităţile pentru a se asigura că erau orientate
spre progresul ei educaţional. Ea nu avusese cuburi cu
litere, ci folosise cărţi cu imagini. In apărarea părinţilor
ei  trebuia să recunoască  fusese un copil nerăbdător,
care devenea iritabil când ritmul activităţii nu ţinea pa-
sul cu viteza minţii ei lacome şi curioase. Copilăria ei nu
fusese nefericită, doar diferită, şi luase singură deciziile
importante din viaţă.
Acum tatona terenul pe un teritoriu necunoscut,
dar prefera ca în orice situaţie să ia taurul de coarne.
Nu prea ştia cum să folosească armele cu care o înzestra-
se natura, dar Joe Mackenzie era pe punctul de a deveni
ţinta lor. pas în rezolvarea oricărei probleme presupu-
Primul
nea o do cumentare temeinică. Era încă suficient de de-
vreme cât să găsească multă lume trează, şi descoperi că
o mulţime dintre femeile angajate în aviaţia americană
 lA(egerea inimii 67

■ se arătară dispuse să îi împrumute reviste cu articole

■ care, după părerea ei, luau în discuţie problema vizată
la ' de
le ea, ba chiar
despre reuşi
piloţii de să găseascăîndestul
vânătoare de multe
general. materia-să
Era capabilă
citească extrem de rapid şi rămase trează timp de câteva
I ore, răsfoind reviste ce conţineau articole de natură ai
stârni curiozitatea, precum „El e rău, rău, rău  atunci
■ de ce îl mai iubeşti?" şi „Cum să separi grâul de ne-
ghină  când să nu renunţi". Titlurile cu subînţeles pă
■ reau la modă, asemenea fotografiilor lucioase cu femei
I de un
Hcirca metru de
cincizeci şaptezeci şi cinci
kilograme, din înălţime caregreu
care cel mai cântăreau
atâr
H nau, în mod evident, pârul"şi sânii. învăţă cum săşi dea
■ Beama dacă bărbatul o înşela şi cum să se răzbune. învă-
ţă cum să se lanseze în afaceri imobiliare sau cum săşi
înfiinţeze propria companie, cum să câştige la black
’jack  memoră respectivul articol  şi unde săşi petrea-
că vacanţele în Europa. Interesante articole. Poate chiar
ivea să se aboneze.
, Materialul despre piloţii de vânătoare era şi mai
interesant.I,
I, Ajunse la birou înainte de ivirea zorilor, îmbrăcată
Intro salopetă largă şi subţire. Când îşi alesese haine-
le în dimineaţa aceea, dorinţa de a seduce dusese o
icurtă bătălie cu nevoia de confort, iar cea dintâi pier-
duse fără drept de apel. Temperatura ajungea la patru-
zeci de grade Celsius în timpul zilei, pentru numele
lui Dumnezeu!
I Scoase fişa de date pentru testele din ziua respecti-
vă şi începu să le verifice din nou, propunânduşi să îi
pună lui Cal câteva întrebări despre programul compu-
terizat. Făcuse o a doua specializare în programare, care
 I se păruse
fizică, o completare
iar aceasta bună întradevăr\itilă
se dovedise pentru cunoştinţele ei de
de câteva
ori. Porni calculatorul şi începu să veritice testele pe el,
tpentru a se asigura că totul era atât de impecabil pe cât
era omeneşte posibil.
68 Lin da Ho wa rd
- De cât timp eşti...
Caroline ţipă când auzi vocea chiar în spatele ei şi
sări
Mânaîn lui
picioare,
Joe se răsucinduse
ridică rapid şi
şiirăsturnânduşi
prinse pumnulscaunul.
drept,
exact î nain te săl lovească în faţă, şi o fr acţiune de secun-
dă m ai târ ziu îi prin se şi pum nul stâng în cealal tă mână,
ambele mişcări fiind executate fulgerător.
S ă nu ma i faci asta vreodată ! ţipă ea , ridicând use
pe vârfuri pentru a se uita mânioasă la el, înălţânduşi
bărbia şi îm pingândo în faţă, spre a lui. O chii ei încă
mai erau mari de spaimă. Ce încerci să faci, sămi pro-
voci un atac de cord? De acum încolo, fluieră înainte să
ajungi la uşă!
Cu o m işcare rap idă, Joe îi răsuc i br aţele, ducâ n
duile la spate, continuând săi strângă pumnii în
palm ele lui. Gestul o aduse cu sânii ferm lipiţi de el şi
prinsă în braţele lui.

ma taNam vrut esăîntetosperii,

rea cţie spuse
td eauna să el încet.
ataci, a rDar, dacăsăpri-
tre bui înveţi
cum so faci corect, ca să nu ajungi în genul de bucluc
în care te afli acum.
Văzu o licărire de interes aprinzânduse în ochii ei
albaştriverzui şi îşi dădu seama că reuşise cu succes săi
abată atenţia de la faptul că încă o ţinea prizonieră.
Caro line ana liză situ aţia. înce rcă pentru o clipă săşi
trag ă braţele, dar el o ţinea ferm şi nu avea cum să se eli-
bereze din acea strânsoare ca de menghină. Şi era prea
înalt pentru a1 lovi în faţă cu capul.
 îm i răm âne op ţiun ea d e a te călca pe picior s au
chiar de a te lovi în glezna o ri în gen unc hi.
 Da, dar eşti pre a ap roap e şi nu ai pute a săţi iei su-
fic ient avâ nt. P oţi să mă răne şti, d ar n u sufic ient cât să
mă faci săţi dau dru m ul. Dacă aş fi un atac ator, scu m-
po, ai fi în mare bucluc.
Caroline se zvârcoli, încercând din nou să se elibere-
ze, testânduşi capacitatea dea se mişca. Braţele lui erau
strân se în ju ru l ei, apă sândo cu fo rţa de c orpu l lui m us-
culos. Caroline se înfioră, surprinsă de plăcerea pe care
 TK(eaerea1 69

0 simţea, înv ăluită de căldu ra şi pa rfum ul lui. Mirosea

[delici os; n u remar case nicio dată vreu n alt bărb at car e să
miroasă aşa ca Joe, şi nu era doar mirosul proaspăt de
•ăpun rămas pe pielea lui. Era un parfum fierbinte,
de mosc, subtil şi puternic, ce o făcea săşi dorească săşi
îngroape nasul în pielea lui şi să inspire cu nesaţ. Efec
hele se do vedir ă pu te rn ice şi rapide ; sâ nii înce pur ă so
tiirnice, sfârcurile i se întăriră şi simţi o tensiune fier
Ib in te în vi ntre.
1 îşi drese vocea ş i încercă s ăşi ab ată gâ nd urile d e la
Ise
reacţiile corp ulu
răzgândise i; sedorea
şi îşi aflaudintrodată
în b irou , să
ce naiba. Faptul că
experimenteze
I mai m ult d in cee a ce se pu tea petrece între un bărb at şi
I o femeie n u înse mna că voia să o fac ă aici.
Ă ăă... Deci ce ar tre bu i să fac dacă vreau să atac?
A r tre bu i să înveţi m ai în tâ i să te baţi, răspu ns e el
I şi depuse u n săru t rapid, plin de forţă, pe gu ra ei, elibe
I rând o din strâns oar e.
Caro line sim ţi fu rn icătu ri în buze d upă sărut, şi
atunci le linse. Privirea lui Joe alunecă spre gura ei şi
se întunecă. Caroline încercă să adopte un ton nonşa-
lant, pentru a ascunde faptul că tremura din cap până
în picioare:
Deci ce îmi recomanzi? întrebă ea, îndreptând
scaunul şi ieşind rapid din programul deschis pe
calcu lator,şi se
culatorul doar p entrspre
întoarse u aşiel găsi o ozâmbet
cu un cup aţie. Stinse cal-
luminos.
Arte marţiale?
Stilul de luptă murdar de pe străzi ar fi mai bun.
Te învaţă să câştigi pe orice cale şi să laşi naibii ideea
de luptă dreaptă. E singurul stil pe care ar trebui săl
ioloseşti vreodată ca să te baţi.
Adică să arunc pământ în ochii tipului şi chestii
dintrastea?
O ric e funcţion ează. Ide ea e să câştigi şi să rămâ i
în viaţă.
T u aşa te baţi? întrebă ea. Sim ţea o nevo ie disp e-
rată să se aşeze, atât de tare îi tremurau picioarele, dar
/II Xt'ndîzUcrward

In mpui cuz Joe ar fi fost mult mai înalt decât ea, iar
Mâiullll iiccsta o înspăimântă. Făcu un compromis şi se
apiljllll de marginea biroului. Aşa îşi învaţă mai nou
«vliiţlii americană piloţii?
 Nu, aşa am fost învăţat să mă bat când eram copil.
 Cine tea învăţat?
Tatăl meu.
Presupunea că era unul dintre ritualurile de ataşa-
ment masculin. Pe ea tatăl ei o învăţase analiză matema-
tică, dar nu era chiar acelaşi lucru.
Amea.făcut
spuse cercetări
E o lectură despre piloţii
interesantă. de vânătoare,
Din anumite puncte
de vedere, eşti stereotipul perfect.
 Chiar aşa?
îşi dezgoli dinţii intrun zâmbet foarte alb, deşi poate
că, de fapt, nu era un zâmbet.
Ei bine, din unele puncte de vedere, eşti atipic.
Eşti neobişnuit de înalt, potrivit mai degrabă pentru a
pilota un bombardier nu un avion de vânătoare. Dar
piloţii de vânătoare sunt, de regula, inteligenţi, agresivi,
aroganţi şi hotărâţi  poate „încăpăţânaţi" e un termen
mai potrivit  ca nişte buldogi. Vor să deţină controlul
tot timpul.
Joe îşi încrucişa braţele peste piept, cu genele întune-
cate umbrindui ochii sclipitori.
ţii rapide.
Piloţii Cei
de vânătoare
mai mulţiaudintre
o vedere excelentă
voi aveţ i ochi şi reac-
albaştri
sau de culoare deschisă, deci te potriveşti profilului din
acest punct de vedere. Şi uite şi o parte interesantă...
Piloţii de vânătoare au, de regulă, mai multe fete decât
băieţi, când devin părinţi.
 O sămi faca plăcere să verific asta, spuse el tărăgănat.
Caroline îşi drese vocea.
  De fapt, eu credeam că sar putea să ştii deja.
Joe ridică din sprâncene.
 Cum aşa?
Am remarcat, să ştii, că lumea te strigă Prăsilă.
Am presupus că e din cauză că o faci atât d e bine.
 ‘Alegerea inimii 71

r Un colţal gurii lui se ridică intrun zâmbet leneş.

*  Productivitatea mea în materie de urmaşi nu are
nici o legătură. Mi se spune aşa fiindcă sunt metis
de indian.
| Carolin e fu atât de surprins ă, încât nu reuşi decât să
»e zgâiască la el.
 Amerind ian?
Joe ridică din umeri.
 Poţi să spui şi aşa, dar eu mam considerat dintot
deauna indian. Faptul că schimbi eticheta nu modifică
nimic altceva.
Vocea îi era neutră, dar o privea cu atenţie.
Caroline îl studie la fel de atentă. Pielea îi era cu
siguranţă suficient de întunecată, cu o nuanţă de
'bronz profund pe care ea o atribuise expunerii excesi-
ve la soare. Părul îi era bogat, negru şi drept, pomeţii
sculptaţi înalţi şi proeminenţi, nasul subţire cu puntea
nazală înaltă, iar gura îi era senzuală şi frumos contu-
rată. Ochii lui erau însă neobişnuiţi. Se încruntă şi
spuse acuzator:
Atunci cum de ai ochii albaştri? Albastrul este
dat de o genă recesivă. Ar trebui să ai ochi de culoare
închisă.
Joe aşteptase concentrat să vadă cum avea să reac-
ţioneze la aflarea
sul ei, ceva srcinii
din el se lui,Cum
relaxă. dar, altfel
când să
auzi răspun-
reacţioneze
Carolin e dacă nu cerând info rmaţii suplimentare?
Nu era şocată sau dezgustată, cum fuseseră alţi oa-
meni, de amestecul de sânge din venel e lui, nic i măcar
stârnită, cum se întâmpla uneori  deşi se obişnuise
cu asemenea reacţii, fiindcă femeile erau s târnite şi de
profesia alui.
genetica Nu, ea
ochilor lui se concentrase direct pe problema
albaştri.
Părinţii mei au fost amândoi metişi, îi explică el.
Din punct de vedere genetic, sunt încă pe jumătate in-
dian, pe jumătate alb, dar am moştenit gena recesivă de
la ambii mei părinţi. Sunt un sfert Comanche, un sfert
Kiowa şi pe jumătate alb.
72 Ltnda l}fowa rcf
Caroline aprobă din cap mulţumită, acum că miste-
rul och ilor lui fusese explicat. Insistă, di n p ur interes, pe
marginea subiectului.
A i fraţi sau su rori? Ce culoa re au ochii lo r?
Trei fraţi şi o soră. Fraţi şi soră semivitregi, mai
exact. Mama mea a murit când eram bebeluş. Mama
mea vitregă e albă şi are ochii albaştri. La fel şi cei trei
fraţi ai mei. T ata se în treba dacă avea sa facă vreodată un
copil cu ochii negri  până sa născut sora mea.
Caroline
viaţa fu fascinată că se putuse strecura puţin în
lui de familie.
 Eu sunt singură la părinţi. C ând eram mica, miam
dorit foarte mult un frate sau o soră, spuse ea, fără a
con ştientiz a regretul d in propria voce. A fost di stractiv?
Joe c hicoti şi agăţă scaunul cu picioru l, întorcân duI
astfel încât să îşi poată aşeza corpul înalt în el. Caro-
line rămase sprijinită de marginea mesei, captivă acolo,
fiindcă Joe îi stătea în cale, dar el nu mai era atent la
acest lucru.
Aveam şaisprezece ani când tata sa căsătorit cu
Mary, aşa că nu am crescut cu ei, dar a fost distractiv
în alt fel. Eram suficient de mare cât să apreciez bebe-
luşii şi să am grijă de ei. Cele mai frumoase momente
erau când veneam acasă în permisie şi se îngrămădeau
în jurul meu ca nişte mici m aim uţe. Tata şi Mary pleacă
întotdea una săşi petreacă noap tea singuri cân d sunt eu
acolo, iar copiii răm ân d oa r cu mine. N u mai su nt mici,
dar îmi face în continuare plăcere.
Caroline încercă să şil imagineze pe acest bărbat ma-
siv şi amen inţător relaxat şi înconjurat de copii. Simplul
fapt că vorbea despre ei îi îmblânzise chipul. Deabia
când
tre elîlşivăzu astfel
restul îşi dădu
lumii, seama
fiindcă întreceelbarieră ridicase
şi familia în-
lui nu
exista nici o barieră. In preajma lor uita de rigoarea
ce îi caracteriza fiecare mişcare, renunţa la detaşarea ce
se reflecta în expresia şi în ochii lui. Relaţia pe care o
avea cu echipa lui era diferită. Era vorba despre acea
camaraderie ce ia naştere întrun grup ai cărui membri
 IAlegerea inimii 73

lucrează împreună şi se bazează unul pe celălalt timp

înd elu ngat. Nu er a o relaţie fo arte perso nală, şi intro
oarecare măsură situaţia chiar îi impunea săşi păstreze
co ntrol ul. Caroline se sim ţi din tr od ată sing ură şi uşor
pierdută fiindcă nu era inclusă în micul lui cerc in-
tim. Şiar fi dorit să lase garda jos şi cu ea, săi permită
să vadă bărbatul de dincolo de mască şi să se apro-
pie de el. Ca urmare a recentei treziri a conştiinţei ei
femeieşti, avu o altă revelaţie, una care o duru chiar
mai tare: şiar fi dorit ca el so dorească suficient de
mult cât
toare de să
omlase
caredeoparte
deţine acea atitudine
controlul. înspăimântă-
O durea faptul că
Joe nu sim ţea asta, iar ea o ştia. Şi mai în sp ăim ântător
t ra însă gân dul c ă acest lucru nu ar fi co nt at pe ntru ea
dacă nu ar fi fost mult mai implicată emoţional decât
crezuse iniţial.
îşi dădu seama că se zgâia în tăcere la el de câteva
minute lungi, iar el o privise la fel de tăcut, cu o sprân-
ceană uşor arcuită, ca şi cum ar fi aşteptat ca ea să spună
ceva. Caroline roşi fără să ştie de ce. Joe se ridică uşor
şi se îndreptă spre ea, oprinduse atât de aproape, încât
picioarele lui le atingeau pe ale ei.
i  Ce te frământă, drăguţo?
Tu, spuse ea pe negândite.
De ce stătea atât de aproape? Pulsul ei se accelerase
din nou. Ce
raţiunea şi îianume
stârneadinla acea apropiere
maxim fizică
um toate îi anihila
simţurile?
 Ce anume în legătură cu mine?
încercă să se gândească la o replică amuzantă şi re
Uaxată, dar nu învăţase niciodată cum săşi disimuleze
sentimentele.
j N u ştiu nimic despre bă rba ţi. Nu ştiu cum să mă
port în preajma lor sau cum săi atrag.
t Joe o privi cu o expresie ambiguă.
i1 T e descurci bine.
> Ce voia să spună cu asta? Ea adoptase atit udinea
directă care îi stătea în fire şi care punea întotdeauna
fcărbaţii pe fugă. Situaţia se dovedea mai dificilă decât
74 L in da 'ifcrward
antic ipase ea. Descoperi că îşi frăm ânta mâinile şi fu vag
uluită de ea însăşi, fiindcă nu şiar fi închipuit niciodată
că era genul Bun.
Serios? care săşi
Nu amfrământe
întâlnit mâinile.
niciodată până acum
vreun bărb at pe care sămi do resc săl atrag, aşa că sunt
cam derutată. Ştiu că tu ai sugerat să ne prefacem că
avem o relaţie ca să mă lase în pace băieţii tăi, dar
tear deranja foarte tare dacă miaş dori să devină
mai reală?
 Cam cât de reală te gân deşti să fie? întrebă el
uşor amuzat.
Din nou, Caroline se pierdu.
Păi, de unde să ştiu eu? Eu ştiu doar că mă simt
atrasă de tine şi miar plăcea să fii şi tu atras de mine,
dar nam mai făcut asta niciodată, aşa că îmi ceri să
intru întrun joc ale cărui reguli îmi sunt necunos-
cute. Iai da o minge de fotbal cuiva care nici măcar
na auzit
Joacă de acest sport spunândui: „Poftim, amice.
fotbal"?
Ochii lui licăriră ca reacţie la to nul ei sever, dar vocea
îi rămase calmă şi gravă când îi răspunse:
 înţeleg ce vrei să spui.
Atunci? întinse mâinile cu o expresie întrebătoa-
re. Care sunt regulile? Asta, desigur, dacă nu ai nimic
împotrivă să joci şi tu.
 O , îmi place să mă joc p uţin din când în când.
Joe adoptase din nou un ton tărăgănat. Caroline
îi aruncă o privire nesigură, întrebânduse dacă o lua
peste picior.
Joe îşi puse mâinile pe şoldurile ei şi o împinse puţin
mai în spate pe birou . C arolin e se prins e de bra ţele lui,
înfigândui unghiile în bicepşi. Nimeni nui mai atinse-
se şoldu rile
entuziast carepână atu nci,
o ciupise de cu excepţia
fund u nui bărbo
şi se trezise s prea
îmbrâncit
peste un coş de gunoi, drept răsplată,pentru eforturile
lui. M uşchii de o tel p e care îi sim ţi acum sub degete o
făcură să se îndoiască de faptul că ar fi putut săl îm-
brâncească pe Joe undeva.
 î l (egerea inimii 75

El se apropie şi mai m ult şi, cumva, se fol osi de coap -

sele lui puternice pentru ai deschide picioarele. Caro
line coborîcapul
Îşi smuci privirea, şocată.dar,
pe spate, Joeînainte
era între
să picioarele
poată spune ei.
Iceva, Joe depuse un sărut uşor şi blând pe buzele ei.
Contrastu l dintre acel sărut blâ nd şi poziţia lui foarte
ameninţătoare între picioarele ei o derută.
Joe îi prinse faţa în p alm ă cu o mâ nă, m ângâindo
încet pe obraz, lăsânduşi vârfurile degetelor să alunece
uşor peste te xtu ra neted ă şi catifelată a pielii e i. C eala ltă
mâna i se strecură în jurul fundului şi o trase ferm în
faţă, până ajun se să se cuibărească în despicătura for-
mată de coapsele ei. Inima lui Caroline bubui violent,
şi i se tăie răsuflarea, pierzănduşi în acelaşi timp capa-
citatea de a rămâne dreaptă. Oasele i se lichefiară, şi
se prăbuşi în braţele lui, făcând astfel, fără să vrea, ca
îmbrăţişarea lor să fie şi mai intimă. Mădularul lui rigid
pulsă lipit de carnea moale şi docilă dintre picioarele
ei, şi simţi o zvâcnire similară declanşânduse undeva
în adâncul ei.
Joe o sărută din nou, de data aceasta cu o dorinţă
tot mai intensă. Incapabilă să se opună, Caroline des-
chise gura, supunânduse explorărilor limbii lui. Joe
începu săşi legene şoldurile spre ea, între coapsele ei
depărtate, în era
gura. P ro tub acelaşi ritmpaînntcare
nţa din alo nilimba lui îicupenetra
i lui cres şi se întări
şi mai mult.
Simţurile ei o luară razna, aşa cum se întâmplase
şi în noaptea precedentă. Limba lui se strecură adânc
în gura ei, tachinândui limba şi îndemnando săi răs-
pundă. Gustul lui era fierbinte şi ameţitor, pielea îi
 mirosea
şi, a săpun
din nou, şi a bărbat.
singura alinare Sânii
păru începură
să îi fie săi pulseze
oferită de
contactul cu pieptul lui tare şi musculos.' Era aproape
(insuportabil de intens, dar alternativa aT fi fost să se
smulgă din braţele lui, şi nu avea suficientă voinţă să
o facă.
76 U n d a ‘How ard
Ea nu, dar el da. Cumva, Caroline se trezi eliberată
cu blândeţe şi aşezata la distanţă de el. Se clătină ame-
ţită, iar el o prinse, mâinile lui aspre străngânduse pe
braţele ei. Caroline ridică spre el o privire uşor sălbati-
că. Naiba săl ia de autocontrol! De ce nu putea simţi
măcar puţin din furtuna care o copleşise pe ea? Se exci-
tase şi el, nu încăpea îndoială în priv inţa asta, dar nuşi
pierduse stăpânirea de sine, în vreme ce ea se simţise pe
punctul de a izbucni în flăcări.
 Regulile s unt simple, spuse el calm. T reb uie să îţi
să fii atinsă
acord timp săşitesăobişnuieşti
descoperi ce
cu îţi
ce place.
înseamnă
O săsăneatingi
mişcăm
şi
încet, mergând puţin mai departe de fiecare dată. Vin
după tine la şapte diseară.
O sărută din nou şi plecă la fel de silenţios pe cât
venise. C arolin e râmase aşezată pe bi rou, încercând săşi
recapete controlul asupra inimii şi asupra plămânilor,
străduinduse să facă faţă senzaţiei dureroase de gol din
corp.
cepuseIntrase în obucluc.
cev a ce Intrase
depăşea, dar în
nuditamai
ar fi re buclucul. în-dacă
nunţat nici
sar fi crezut în stare să o facă, şi avea o bănuială serioasă
că oricum nu mai putea co ntro la ace st lucru .
Dacă nu cumva se înşela amarnic, Joe Mackenzie
avea de gând să se implice întro aventură cu ea. O aven-
tură în toată regula, care avea să se lase cu episoade de
goliciune şi partide de sex. Iar ea era dispusă să intre în
jocul lui; se avânta cu ochii larg deschişi, ştiind foarte
bine că, pentru el, cel mai probabil, nu avea să fie decât
o avent ură, în vre me ce pe ntru ea urm a să însem ne mult
mai mult. El o săşi păstreze întotdeauna stăpânirea de
sine, su fletu l lui de oţel avea să răm ân ă întotdea una fe-
rit, detaşat şi neimplicat, în vreme ce ea era, la modul
cel mai serios, pe cale de aşi pierde inima.
 capitolul 5
Testele decurseră bine în ziua respectivă, ceea ce
era u n lucru b un, căci Carolin e era pi erdută în ceaţă.
 91(egerea inimii 77

Adrian îi aruncă u n comen tariu răutăcios câ nd rămase

râ singuri, iar ea îl derută răspunzândui cu un zâmbet
[vag. Se sperie de propria ei lipsă de concentrare. Nu se
mai confruntase niciodată cu o asemenea problemă;
capacitatea ei de a se concentra era atât de mare, încât
unul dintre profesorii ei de la facultate susţinuse că ar
fi în stare săşi continue lectura şi în timpul unui cutre-
mur  şi nu se înşelase prea mult.
Nu ar fi crezut niciodată ca un bărbat putea săi
tulbure cu totul procesele cognitive, mai ales că nu îi

oacorda
facă, atenţie
îşi dăduîneamod deosebit.
seama. Nici nu clar
îşi exprimase aveaintenţiile
nevoie săcu
o zi în urmă şi fusese,văzut sărutândo de noapte bună;
pentru toată lumea de la bază, era femeia colonelului
iMackenzie. El era masculul alfa, şi nici unul dintre cei-
lalţi bărbaţi nu ar îndrăzni săi conteste alegerea făcută
când venea vorba despre parteneră. Era uşor îngrozită
de această dovadă a cât de puţin se schimbaseră lucruri-
le din din
parte preistorie şi până
vină prin în prezent,
faptul deşiînavusese
că intrase şi ea
jocul lui. o
Ideea
merita analizată temeinic. Acceptase să intre în jocul
acesta fiindcă sugestia lui i se păruse rezonabilă sau
fiind că el era masculul alfa , iar ea se simţise, în mod
subconştient, obligată să i se supună?
Nici vorbă. Nu se simţise niciodată obligată, sub-
conştient sau altfel, să se supună nimănui. Intrase în
jocul lui fiindcă îi făcuse inima să bată nebuneşte, pur
şi simplu, şi nu avea nici un rost să caute în continuare
circu mstanţe atenuan te din dorin ţa de a se scuza.
Când se întoarseră în birou pentru a discuta despre
rezultatele testelor din ziua respectivă şi pentru a se pre-
găti pentru zborurile de a doua zi, Cal îşi trase scaunul
lângă al ei.
Deci... cum a decurs întâlnirea cu şeful cel mare?
 Fără să vrea, Caroline se trezi că mâinile începu
râ săi tremure şi puse jos hârtiile pe care încercase să
le citească. t
 Foarte relaxată, fără pretenţii. De ce întrebi?
78 Li nia H aw ar i

Spre surprinderea ei, văzu în ochii lui o expresie

de îngrijorare.
cu bărbaţi,
Ei bine,şidinvoiam
câte ştiam,
doar sătumă
nu asigur
ai maică
ieşit
nu niciodată
îţi forţează
mâna. E totuşi şeful cel mare în proiectul ăsta şi are o
grămadă de influenţa, nu doar în faţa comandantului
de la baza asta şi a băieţilor lui, ci chiar şi printre cei de
la Pentagon.
Caroline fu impresionată de grija lui.
 Şi tu te gândeai că poate mam simţit obligată să ies
cu el ca să rămân în continuare un membru al echipei?
 Ceva de genul ăsta, da.
Caroline îl bătu pe mână, zâmbind.
 Mulţumesc, dar e totul în regulă.
 Bun. Adrian nuţi face prea multe probleme, aşai?
N u lam băgat deloc în seamă, deci cred că nu.
Cal zâmbi şi se întoarse la biroul lui.
Caroline se uită la ceas. Mai erau trei ore şi jumătate
până la şapte. Fusese dintotdeauna genul care uita de
ea când se îngropa în muncă, dar, odată cu pierderea
puterii de concentrare, devenise, evident, obsedată
de trecerea timpului. Nu o avertizase nimeni nicio-
dată câ relaţionarea cu bărbaţii avea darul de ati dis-
truge eficienţa.
la Aproape pentru
muncă odată cu prima dată înSeviaţa
toţi ceilalţi. grăbiei,săpleca de la
ajungă
locuinţa ei, porni aerul condiţionat şi intră la duş.
Deabia când ieşi îşi dădu seama că nu ştia unde mer-
geau sau cum să se îmbrace.
Se zgăi la telefon. Ar fi putut săl sune. Nu îi ştia nu-
mărul, dar asta nu era o problemă, fiindcă îl putea afla
de
Ea la centralista
credea cu tăriebazei.
în a fiEra cea maiaşa
rezonabil, rezonabilă opţiune.
că se aşeză pe pat
şi formă numărul înainte să apuce să se convingă sin-
gură că nu proceda cum trebuia. Joe răspunse la primul
ton de apel.
 Mackenzie.
 H[eaerea inimii 79
Doamne, vocea lui părea şi mai profundă la telefon.
iJaroline inspiră adânc.
Suntexact
I Aşa, Caroline. Unde mergem
aşa trebuia. disearâ?
O întrebare direct la subiect,
filră prostii, o simplă solicitare de informaţii.
Imbracăte in fustă, răspunse el înnebunitor, ne-
glijând întrebarea ei rezonabilă şi trecând direct la mo
Itivul din spatele acesteia. Ceva pe sub care sămi pot
[strecura mâinile.
Receptorul îi păcăni In ureche, şi se zgâi la el. Ticălo-
sul îi închisese telefonul în nas! Iar inima îi gonea nebu-
neşte din nou. La naiba, la naiba, la naiba cu el! Nu era
[corect. Era la un pas dea se lăsa pradă panicii, copleşită
| de nerăbdare, de teamă şi dorinţă, iar pulsul lui era pro
| babil la fel de domol ca al unui om de piatră.
Fustă? După un asemenea comentariu, avea noroc că
nuşi luase tălpăşiţa. In nici un caz nu avea să urce în
[maşină cu el aşteptânduse din clipă în clipă săi sim-
tă mâinile fierbinţi şi bătătorite alunecândui în sus pe
!coapse. Dacă şiar fi ţinut gura, poate ar fi purtat o fustă,
fiindcă era mai răcoroasă, dar, dacă făcea asta acum, în-
semna automat căi permitea săşi vâre mâinile  si doar
Dumnezeu ştie ce altceva  pe sub ea. Şi nu era vorba că
nu ar fi vrut so facă, dar hotărâseră să o ia încet, iar asta
nudorit
fi i se să
părea
aibădeloc
totuşiîncet, şi, chiarcontrol
un oarecare dacă ar fi fost,
asupra şiar
situa-
ţiei. Ce voia de fapt cu adevărat era săl facă pe el săşi
piardă stăpânirea de sine, săl stârnească, săl tulbure
şi săl aducă în pragul nebuniei, aşa cum îi făcuse el ei.
Se aşeză pe pat şi inspiră adânc de câteva ori. Poate
călugăriţele ştiau ele ceva. Era evident că bărbaţii dău-
nauîşisănătăţii mintaledea pantaloni
luă o pereche femeilor. milităreşti şi o cămaşă
albă mulată. Nu avea de gând să se conformeze dorinţei
lui de a purta fustă. Adică nu se conforma^ deloc.
Joe bătu la uşă la ora şapte fix şi, când Caroline îi
deschise, izbucni în râs.
80 tin d a tCy wa rd

 Ce ţiai închipuit? în trebă el, chicotind. Că sunt un

lup mare şi râu gata să te înfulece?
 Mia
Joe trecut şi
o urmări asta prindeminte.
verificând două ori toate dispozitive-
le din locuinţa minusculă, apoi încuind şi verificând de
două ori uşa. Era cu adevărat o femeie prudentă. Îşi pe-
trecu braţul pe după talia ei şi o conduse la camionetă.
 Nu ai de ce săţi faci griji, spuse el liniştitor. Nu am
de gând să te mănânc. Se scurseră trei secunde înainte
să adauge, murmurând: Nu încă.
O simţi tresărind. Amestecul ei neobişnuit de sexua-
litate şi lipsă de experienţă îl înnebunea încetul cu
încetul. Când o săruta, îi răspundea cu o căldură şi o in-
tensitate ce îl aduceau în pragul violenţei, dar în acelaşi
timp simţea că era gata să o ia la fugă în orice moment.
De câte ori o vedea, se ducea cu gândul la o mânză care
întâlneşte pentru prima oară un armăsar, agitata şi gata
oricând
laşi timpsă un
muşte saucesăîidea
miros din armăsarului
arăta copite, emanând in ace-
că era mai
mult decât pregătită pentru montă, iar el înnebunea de
dorinţa de ai oferi ceea ce aştepta. Ei bine, calmase des-
tule iepe  şi pentru călărie, şi pentru muncă  şi ştia
exact cum să o facă.
O urcă în camionetă înainte ca ea să apuce să se
răzgândească şi ocoli maşina pentru a ajunge la scau-
nul şoferului. Propunerea pe care io făcuse Caroline
in acea dimineaţă îi zăbovise toată ziua în minte, la fel
ca exprimarea ei fără ocolişuri. Caroline nu ştia cum să
flirteze sau să ispitească un bărbat; dăduse pur şi simplu
cărţile pe faţă, expunânduşi în acelaşi timp orgoliul. Joe
simţise dorinţa de a o lua în braţe şi a o ţine strâns, de
ai spune că trebuia să înveţe să se protejeze mai bine
de atât. Era complet
conştientiza lipsită
acest lucru. de apărare,
Totul la ea eraşidirect,
nici măcar nu
fără aba-
teri sau subterfugii. Nu i se mai întâmplase niciodată ca
o femeie să îl solicite astfel, săi ceară să o înveţe despre
bărbaţi şi sex. Fusese pe jumătate excitat toată ziua, bles
temânduşi în gând uniforma strâmtă.
 Aiegerea inimii 81
Acum era în ţinuta lui obişnuită de civil, blugi şi ghe-
te, dar blugii îl strângeau şi mai tare. Se foi jenat, încer-
când săşi întindă piciorul pentru aşi face mai mult loc.
La naiba,
fie să scapetrebuia
cumvafiedesăerecţie
se descotorosească
 de preferatde pantaloni,şi
amândouă,
exact în această ordine.
 Unde mergem de data asta? întrebă ea, dânduşi la
o parte părul bătut pe care vântul i1 flutura pe faţă.
 Iţi place mâncarea mexicană?
Privirea ei se aprinse.
 Taco,toarse ea. Enchilada. Sopapilla.
Joe
Amrâse.
priceput. Când ea îşi dădu din nou părul de
pe faţă, o întrebă: Ai prefera să închid geamurile şi să
pornesc aerul condiţionat?
Nu, îmi place. Ezită puţin înainte de a recunoaşte:
Maşina mea e decapotabilă.
Joe zâmbi şi îşi îndreptă din nou atenţia asupra dru-
mului. Ar fi trebuit so cheme Paradox, căci era un şir
nesfârşit de caracteristici ce se băteau cap în cap.
Cinară la restaurantul lui mexican favorit din Vegas,
unde se găseau cele mai gustoase enchiladaspe care le
mâncase vreodată, la care se adăugase un pahar de măr-
gărită cu gheaţă. Toate acestea o relaxară şi o făcură să
uite de orice nelinişte. Joe bău doar apă la cină, ceea ce
ei i se păru ciudat.
spuse
 Credeam
ea. că piloţii sunt mari amatori de băutură,
 Cei mai mulţi dintre noi îşi iau porţia de suc de
pilot, spuse el leneş.
 Dar nu şi tu?
Nu. Există un interval de timp în care nu trebuie
să bei dacă ştii că urmează să zbori în ziua următoare,
dar eu consider că e prea permisiv. Vreau să am control
perfect asupra
cii nu sunt preamea şi asupra
blânde la doi aeronavei mele.paharul
machi. Ridică Legile fizi-
cu
apă întrun mic toast. Mai mult, sunt metis de indian.
Eu nu beau. Deloc.
82 Linda ‘H oward

C aro line apro bă sc urt d in cap, ca şi cum ar f i apreci at

logi ca gâ nd irii lui .
 D acă est e chiar atâ t de periculos, de ce u n ii p iloţi
beau totuşi?
 C a să se relaxe ze. Stă m sub ten siu ne a tâta tim p,
cu adrenalina gonind ca focul prin venele noastre, în-
cât nu mai reuşim să ne deconectam de la acea stare.
N e riscăm vieţile în fiecare clipă cât suntem în aer, chiar
şi în tim pu l zboru rilor de ru tină. La naiba, n ici nu exis-
tă, de fapt, zboruri de rutină.
C aro line dădu săl întrebe ceva legat de N igh t W ing,
dar îşi aminti unde se aflau şi o lăsă pentru altă dată.
S ecu ritatea n u era ceva car e să po ată f i lua t în glum ă.
 C e u rmează acum? întrebă C aro line d up ă cină , dar
im ediat îşi do ri să n u o fi făcut.
Îşi do ri şi să n u fi b ău t acel pah ar de m ărgărită . în ţe -
lege a la ce se ref eri se Joe c ân d v orbise desp re nevoia d e
conAtrolcudepl
m , scin.umpo, ne juc ăm.
Şi, întradevăr, merseră să se joace. Zece minute mai
târziu, se aflau pe un teren de minigolf.
C aro line câ ntăr i cr osa nesi gură .
 Nam m ai fă cut asta niciodată .
 Se pare că vei avea p arte de o m ulţim e de prem ie-
re cu mine, răspunse el cu acel calm înnebunitor ce1
caracteriza.
Caroline se încruntă şi ridică în aer crosa ca pe
o b âtă .
 Poate că nu .
Joe o sărută, luândui între timp crosa din mână cu
o mişcare atât de rapidă, încât o lăsă buimacă. Poso-
morâtă, Caroline îşi spuse că, dacă ar fi trăit în Vestul
Sălbatic
 Primdea altădată, ar fispfost
ta lecţie, usepistolar.
el, răsuc ind o ast fel în câ t
ajun se cu s pa tele la e l. Pe trecându şi braţele în ju ru l ei,
îi strânse m âinile în ju ru l m ân eru lui în poziţ ia core ctă
şi îi arătă cum să îşi ia avânt, cu mişcări fine şi con-
trola te, lo vin d m ing ea cu o forţ ă m ăsura tă ate nt. F orţa
 ‘ACegerea in im ii 83

nu contează la minigolf; jocul presupune gândire logică

şi coo rdo na re.
Joe reuşi însă să bage mingea în gaura încă de la pri-
ma pistă.
 T u ai mai făcut ast a, îl acuz a C aro line.
 P rintre altele.
R eg u lă no uă. La fiecar e co m en tariu cu subînţ eles,
Iţi calc ulăm o lov itură în plu s la scor .
 Bun. M ai m ulte lovit uri înseam nă c ă va d ur a m ai
m ult timp.
Caroline ar fi vrut să arunce cu mingea în el şi să
plece furioasă de pe teren, dar, în schim b, se cutrem ură
de râs şi adăugă cu fermitate încă o lovitură pe fişa lui
de scor. Regulile erau reguli. 
Spre surprinderea ei, părea să aibă capacitatea nece-
sară de a es tim a d is ta nţa, fo rţa şi dire cţia şi se do ve di u n
co m pe tit or pe m ăsura lui , deş i nu m ai juc ase niciodată .
Joe
şi seera prea să
hotărî agre siv d indând
o învingă, fire pe n tru de
dovadă a ceda în favoar ea e i
o concentrare
inten să şi de o excelen tă co ord on are în tre m ân ă şi oc hi.
Caroline era la fel de hotărâtă, iar partida se desfăşură
în cea mai mare parte în tăcere, terminânduse la egali-
tate. Joe sublinie că era remiză doar din cauza loviturii
de penalizare pe care o adăugase ea la scorul lui.
A tu n c i hai s ă m ai jucăm o dată , îl pr ovocă ea.
Lăsăm deoparte partida asta, şi cel care e mai bun la
două din trei câştigă.
D e aco rd.
Fu ră n evo iţi să joace alte cinc i p ar tid e, căci încă d ouă
se te rm ina ră l a egali tat e. Joe câş tigă prim a p artid ă, C aro -
line pe cea d ea do ua , iar urm ătoa rele d o uă se sfârş iră cu
remize; Joe puse capăt concursului, în final, câştigând
ceaCdearoline
a cincea p arîtid
st ătea ă lafnată
m bu dif ere
în nţă
m omde en
o lovitură
tul în car. e me r
serâ să returneze crosele, iar Joe îşi aminti expresia înti-
părită pe chipul ei cu o seară în ainte, când aparatul de
la cazinou îndrăznise săi înghită monedele fffră ai oferi
nim ic în schim b. Ii tre cuse p rin cap , p en tru ofracţ iune
84 U nd a tf awa rcf

de secundă, că ea mai avea puţin şi desfăcea maşinăria

în b ucăţele, d ar ap oi aceasta o ră splătise. N u încăpea
îndoială,
ganţă. N uCaroline nu Iar
îi plăcea. susţinea că ştia ,săfiin
el o înţelegea piardă cu iele-
dcă nic lui n u
îi plăcea.
Când se întorceau spre bază, Joe încetini şi ieşi de pe
dru m , a poi duse maşina c irca un sfer t de k ilome tru prin
deşert înain te d e a opri. Stinse lum inile ş i opri mo torul,
iar tă cerea nopţii se revă rsă prin geam urile deschise.

E şti pregă
Caroline tită pe nt ru o n ou ă premier ă?
se crispă.
 Ce fel de premieră?
 Parcarea.
Mulţumesc, dar am fost testată la asta când miam
luat permisul de conducer e.
Joe chicoti Ia auzul com en tari ulu i ei ţâfnos, da r de-
fectă neliniştea din spatele lui.
 U ite care su nt regulile noastre de giu giuleală. Pri-
ma: nu am să fac dragoste cu tine. Când vei face dragos-
te pentru întâia dată, va fi intrun pat, nu pe bancheta
un ei cam ionete. A d ou a regula: ne vom păstra majorita-
tea hainelor pe no i, fiindc ă, dacă nu, vei ajunge totu şi să
ai prima partidă de amor pe bancheta unei camionete.
Car olin e îşi drese vo cea.
 Par e destul de frustrant.
Aşa şi este. Tocmai ăsta e şi scopul în a parca şi a
ne giugi uli.
Râse şi se lăsă să alunece de sub volan, apoi o ridică
şi o trase la el în poală. După ce se mai foi puţin, ajunse
sprijinit cu spatele de portiera dîn dreapta şoferului
şi cu picioarele lungi în tin se pe ban ch etă, în vreme ce ea
era în
jum tin săpeînel,
ătate d rea
cu pta lui, pe
capul pe um
jumărul
ătate
luipeşiba
cu nc he tă
faţa şi pe
ridicată
înspre a lui, iar el o săruta relaxat.
Dacă gea murile a r fi fost înch ise, sar fi ab urit. Gura
lui se mişca încet, fierbinte şi plină de pasiune, fă-
cândo să uite de timp. Pulsul lent al plăcerii începu
 ‘Aleaerea in im ii 85

isăi bubuie în vene, şi ridică braţele, încolâcindule în

jurul gâtului lui.

["ăcândo
Palma săşi
lui îi retragă
aco pergura.
i sânuJoe
l, iar şocul odincutre
io asedie noumură,
fără
milă, înăbuşindui protestul instinctiv, astfel că ea nu re-
uşi de câ t să scâncească cu g ura lipi tă de a lui. Pe măsură
Ee şocul se atenuă, începu să scâncească de plăcere, iar
sfârcul ei se întări ca o mărgea sub straturile de textile.
1  Iţi place? m ur m ur ă el. Sau vre i să mă opresc?
li plăcea, poate prea mult, şi nu voia să se oprească.
Sim ţea î n sân furnic
:ăspândinduse în josătur
sprei şizona
pulsaţii, căldura Degetele
ei inghinală. născu tă aici
lui puternice frământau încet, având grijă să nui pro-
voace durere; apoi găsi sfârcul contractat şi i1 frecă prin
Cămaşă. Caroline gemu şi se arcui spre el.
 Caroline? o în tre bă el. Sp unemi, vrei să mă opresc?
Sau mai vrei?
i  N u te opri, spuse ea, cu o voce aspră de încordare .
Te rog, nu te opri!
I Joe o săru tă lini ştito r.
i  Nam să mă opresc. Am săţi deschei cămaşa şi am
sămi strecor mâna înăuntru. în regulă?
k C um se aştep ta să po ată su porta aşa ceva câ nd deja
se sim ţea pe p unctu l de a se frânge în tro m ie de bu
’căţele? D ar, im ediat ce o spuse, îşi dădu seama că voia
Sâ-isimtă m ândintre
de materialul a pe seiânu l eiprea
erau g ol,înnebunitoare
că barierele repentru
prezen tate
a putea fi tolerate.
 în regulă, şopti ea, şi, cumva, mâna lui îşi făcu de
lucru cu nasturii cămăşii lui, în vreme ce ea o descheie
pe a ei.
I Voia săi sim tă pielea goală la fel de m ult c um voia săi
simtă ati ngerea .
 I Degetele
Icheiată lui lungi
şi alunecară se peste
uşor strecurară subsutienului
marginile cămaşa eiei, des
Ipprinduse l a închizătoarea d in mijloc. *
|  Hram , b un , spuse el şi desfă cu abil artico lul de
Bmbrăcâminte.
86 Linda ‘Howard
Caroline se simţi brusc vulnerabilă când sutienul îşi
relaxa strânsoarea; apoi mâna lui aluneca înăuntru, şi
fierbinte
toate terminaţiile
şi aspră, ei
pielea
nervoase
ei bătătorită
se răzvrătiră.
zgâriindui
Palmasfârcu-
lui era
rile umflate când el le mângâie şi le ciupi uşor. Se auzi
gemând şi îşi îngropă faţa în um ărul lu i pentru a înă-
buşi sunetul.
Joe se foi pe scaun pentru a se întoarc e mai pe o parte,
iar ea să poată sta mai bine întinsă. Caroline se simţea
ca o păpuşă, incapabilă săl împiedice să o mişte după
cum dorea. Joe îi desfăcu larg cămaşa, dezgolindui sânii
în lumina puternică a stelelor ce strălucea prin parbriz.
Caroline văzuse alţi bărbaţi făcând acest lucru femeilor
în filme, dar, chiar şi aşa, fu luată prin surprindere când
Joe îşi plecă uşor capul şi îi cuprinse un sfârc cu gura,
trăgându1 spre el cu o mişcare de încolăcire a limbii.
Caroline se arcui puternic, biciuită de senzaţii atâ t de
delicioase
cepu şi de insuportabile,
săi tremure. El o controlăîncât întregulluicorp
cu mâinile în-
incredi-
bil de puternice, apăsândo cu picioarele lui musculoase
şi împingândo în jos spre banchetă. Şi, cumva, ajunse
deodată deasup ra ei.
Inima ei bătea dureros de tare, iar sângele îi bubuia
în vene. Se agăţă de el, abia reuşind să respire, până
când corpul ei se obişnui cu greutatea lui şi cu tăria
necruţătoare. Noutatea şocantă a experienţei se adăuga
unei senzaţii mai profunde şi mai primitive d e bine. Joe
îşi schimbă poziţia, îndepărtândui picioarele şi insta
lânduse între ele, apăsând creasta tare a bărbăţiei lui
peste cutele ei moi.
Aşa vom sta când vom face dragoste, îi şopti el, de
punând fără grabă săruturi pe gâtul şi clavicula ei, apoi
coborî să îi sugăude
le contractate, cu şiputere ambii
dureros sâni, lăsândui
de sensibile la aerulsfârcuri-
n opţii
în clipa cân d ridică din nou capul. A tenuă senzaţia de
răceală cu greutatea fierbinte a pieptului lui.
Vocea îi răsună încet, aproape ca un foşnet mut în
urechea ei:
 ‘Aicgerea inimii 87

Aşa am să mă mişc, încet şi uşor, până ajungem

amândoi aproape de orgasm.
sa.îşiCorpul
legănăluişoldurile
Caroline lent, apâsânduşi
se ridică pentru aritmic
înlesnisexul
con-de
tactul, şoldurile ei zvelte incordănduse şi întinzânduse.
Voia să vorbească, să îl implore să facă numaidecât ceva
pentru a domoli acea tensiune insuportabilă din ea, dar
nu reuşi decât să inspire gâfâit şi săşi înfigă unghiile
In umerii lui întro încercare de ai transmite nevoia
Ce-omistuia.
Iporta,
 Apoi,
am când va sosi
să încep clipa,
să mă când
mişc main urapid
vomşimai
maiputea s u-
în forţă,
oenetrândute tot mai adânc.
\ Carolin e scoase un suner sălbatic, strid ent, rugător,
ieschizânduşi coapsele mai larg şi ridicândule pentru
a le strânge în jurul şoldurilor lui. Glezna i se lovi de
yolan, şi se bucură de această întrerupere, căci uşoara
durere resim ţită îi reduse din preocuparea primitiva a
corpului, însă nu îndeajuns. Se zvârcoli sub el, înnebu-
nită de fierbinţeala, de dorinţă şi de o nevoie profundă
şi dureroasă de a umple un gol.
I Lui Joe i se tăie răsuflarea în faţa frum useţii ei sălba
Itice, aspre şi impunătoare, cu chipul luminat doar de
■strălucirea stelelor. Corpul îi era fierbinte, tensionat şi
neîmblânzit, cerând o satisfacţie pe care nu o cunoscu-
spreîncă,
se marginea
dar a prăpastiei.
cărei tentaţie
Voiao săi
împingea
descheie
tot pantalonii
mai mult
şi să îi tragă jos, apoi săşi dezgolească şi el sexul şi să
ie înfigă în ea, rapid şi în forţă, exact cum îi spusese.
Voia so vadă goală, întinsă în faţa lui pe un pat care
să o protejeze de forţa penetrării lui. Voia so posede
s CU o dorinţa carnală urgentă şi violentă, cufundân
duse în feminitatea ei pe la spate, astfel încât fesele ei să
 tt* lovească
■actului de abdomenul
sexual. lui cu sunetele
Sângele strămoşilor primitive
lui îi gonea ale
fierbinte
şi tumultuos prin vene, sânge de războinici, necompli
:aţi şi la fel de plini de forţă ca elementele naturii,
i îşi dăduse seama că era sălbatică încă de prima dată
88 Linda 'tCowarcf

când o văzuse, o sălbăticie ce fusese înăbuşită şi contro-

lată, dar care exista totuşi în ea, aşteptând doar să iasă
la iveală.
Nu intenţionase să ajungă atât de departe, dar Caro
line er a ca un foc viu în braţele lui, rea cţionâ nd imed iat
şi în forţă. Erecţia lui se întindea dureroasă sub blugi,
cerândui eliberarea, şi îşi dădu seama cu întristare că
nu ar fi nevoie de prea mult. Dar bancheta camione-
tei lui nu era locul potrivit pentru ai răpi virginitatea;
era prea înghesuit, prea inconfortabil, prea nepotrivit,
şi, totodată, îi promisese că nu avea să facă dragoste cu
ea în noaptea aceea. Caroline avea nevoie să ştie că se
putea încrede în el, aşa că se strădui sâşi recapete con-
trolul. Nu fu uşor; era el însuşi aproape de orgasm, scos
din minţi de frustrare , dar vo inţa lui de fier se impuse
treptat, şi se eliberă din strânsoarea braţelor şi a picioa-
relor
Tei:
re buie să ne oprim , spus e el, im punân duşi un ton
calm. Acest lucru se dovedi mai dificil decât şiar fi do-
rit. Dacă nu, ai săţi pierzi virginitatea chiar aici.
 Da, şopti ea, întinzănduse din nou spre el.
Nu o interesa dacă prima ei partidă de sex avea loc
întro camionetă cu benă. Corpul îi ardea dureros şi
avea nevoie de eliberarea pe care iar fi oferito poseda-
rea lui.
Joe îi prinse mâinile şi i le ţinu jos cu fermitate.
Nu. Nu aici şi nu acum.
Caroline se zgâi la el, cu o expresie de frustrare ar
zândui sălbatic în ochi, apoi furia îi explodă fierbinte
în vene. îl îmbrânci, chinuinduse să se ridice în capul
oaselor printre
mai departe mâini şi picioare încâlcite, şi se târî cât
de el.
Atunci de ce ai lăsat ca lucrurile să ajungă atât de
departe dacă nu aveai de gând să le duci până la capăt?
strigă ea. Nai făcut... nai făcut decât sâ mă aţâţi!
Frustrarea îi stârni şi lui mânia. La naiba, oare îşi în-
chipuia că pentru el fusese uşor să se oprească?
 !Alegerea inim ii 89

|  Fiind că mam lăsat şi eu dus de val! îi aruncă el foar-

te furios.
t D a,ţi se
'Parcă savede, spuse
accelerat ea cu sarcasm.
respiraţia puţin. Ch ia r se vede.
I Furio s, Joe o prin se de mână şi io duse la şliţul pan-
ta lo nilor lui, apăsândo cu forţa peste lungim ea rigi dă a
[bărbăţiei lui.
 Poate că asta o însemna o nimica toată pentru tine,
da r ai fost a naibii de aproa pe d e a afla exac t cât de tare
■nam implicat.
[ Vocea
itare, îi era
fiindcă gu turala
dovedea cât de
de furie, ceea
mult îşi ce îl enervă
pierduse şi mai
controlul.
| Caroline îşi smuc i mâna de pe el, deşi ating erea ace
llei creste groase i se părea fascinantă. Era prea furioasă
lentru a se lăsa distrasă.
I E u nam spus nu, a şai? între bă ea înfie rbântată.
■Ce anume nu era în regulă cu aici şi acum?
I Joe scrâşni din dinţi, lu ptân duse aprig c u furia şi cu
[reînvierea în forţă a dorinţei sexuale. Fusese o greşeală
Uâi aducă forţat mâna în zona lui inghinală. Aici nu
ieste un pat, iar acum nu avem suficient timp. După ce
intru în tine, nam să mă mai ridic multă vreme. O par
■ idă rapid ă pe o b anchetă îng hesuită nu e nici ceea ce îţi
(trebuie ţie, nici ceea ce vreau eu.
I Caroline îşi încrucişă braţele şi se zgâi furioasă prin
parbriz.
[■ Joe rămase şi el tăcut, recăpâtându şi co ntrol ul asu
Ipra nervilor şi asupra vocii lui, făcând apel la cele mai
[profunde resurse de voinţă pentru aşi regăsi stapâni
irea de sine imperturbabilă pentru care era faimos. Era
uluit de cât de repede reuşise Caroline săl scoată din
| sărite, ceva ce nuşi amintea să i se mai fi întâmplat
[din copilărie. Fusese furios, dar pierderea controlului
lera
un ceva
talentceuimitor
nuşi putea
de a permite.
străpunge Caroline, se părea,ajun
toâte zidurile, avea
Lgând pân ă la impu lsurile lui prim itive ,'şi nici măcar nu o
I făcea intenţionat  ceea ce era şi mai tulburător. El con
I trolase în totd eauna relaţiile p e care le avu sese cu femei le,
90 Linda 'ifowarcf
permiţândule să se apropie doar atât cât voia e l şi pu
nând punct relaţiei atunci când voia e l. în prima noap
te
rececând o cunoscuse
să aibă o aventurăpecuCaroline,
ea, dar înhotărâse
condiţiilecuhotărâte
sânge
de el şi la momentul ales de el. Era deconcertant pentru
el să constate că era capabilă nu doar săl ispitească săşi
încalce propriile reguli, ci chiar săi pună la încercare j
capacitatea de a se controla.
Locuinţa mea e în zona rezervată ofiţerilor necă-
sătoriţi, spuse el în cele din urmă, pe un ton neutru.
Nu pot să te duc acolo. Ar fi la fel de nepotrivit să
folosim locuinţa ta. Mâine e vineri, iar eu nu lucrez
weekendul ăsta. Ne vom caza la un hotel în Vegas şi vom
petrece acolo sfârşitul de săptămână.
Joe presupunea că era în continuare interesată, re-
flectă Caroline furioasă şi se enervă pe ea însăşi fiindcă
intradevăr aşa era. Dar îi arătase cât se putea de clar
că lucrurile
deloc. aveau să
El rămânea se desfăşoare după cum voia el sau
şeful.
 I n regulă, spuse ea, scrâşnind din dinţi.
Se întoarseră la bază întro atmosferă tensionată, ca
doi adversari, nu ca doi oameni care tocmai hotărâseră
să înceapă o aventură amoroasă. Când ajunseră la lo
cuinţa ei, Caroline deschise portiera şi sări din maşină
fără a1 mai aştepta.
Joe lăsă motorul pornit şi o prinse din urmă exact
când ajunse la uşă, strângândo de braţ şi făcândo să
ho întoarcă.
 Sărutul meu de noapte bună, îi aminti el şi o trase
U \ braţele lui.

Ar fi fost imposibil pentru orice eventual privitor să

nmtunde acest sărut cu u nul politicos sau prieten os sau
» \\
o |fmi
«emil
lipită
de sărut
de el timid
de la de
genunchi
la începutul
la piept,
uneicurelaţ
capul
ii. Joe
dat
pi *p*U' Niih apăsarea sărutului lui. Gura îi era fierbinte, I
hitiHriMt n copleşitoare, forţândo săi recunoască domi I
♦tapa hoţ do câteva secunde, Caroline încercă săl în
«|m.» mo abandonă brusc penetrării limbii lui
 Afegerea inimii 91
şi se apăsă şi mai strâns peste corpul lui tare, acceptam
dui agresiunea şi raspunzândui cu una la fel de intensă.
licărindui.
Joe o eliberă brusc şi făcu un pas în spate, cu ochii
 Nu va fi cazul săţi iei cămaşă de noapte, spuse ei.
Cu o expresie furioasă, Caroline îl urmări în tăcere
întorcânduse la camionetă şi urcând.
Nici nu aveam de gând, bombăni ea când el se
îndepărtă.

capitolul 6
A doua zi dimineaţă, Caroline nu reuşi săşi găsească
niciunde cartela de identificare. Verifică pe comoda cu
sertare unde o punea de obicei, pe masa din bucătărie,
pe dulapurile de bucătărie, sub mobilier, în coşul de
rufe în care îşi aruncase hainele pe care le purtase cu o
zi în urmă, chiar şi în coşurile de gunoi, dar nu o găsi
nicăieri. Se aşeză şi încercă să îşi amintească ce anume
făcuse cu ea, fiindcă ştia că o avusese cu o zi în urmă,
dar nu îi veni absolut nimic în minte. Joe îi furase min-
ţile în asemenea hal, încât nar fi fost imposibil chiar so
fi mâncat.
Nu putea să intre în clădire fără cartela de identifica-
re;
iar acestea erau ar
dacă cineva codate şi scanate
fi pătruns întroelectronic la intrare,
zonă restricţionată
fără cartela de acces potrivită, sar fi declanşat o alarmă
care ar fi făcut poliţia de securitate să apară numaide-
cât, cu armele scoase. Era copleşită de ruşine că fusese
atât de neglijentă şi o rătăcise. Securitatea era atât de
strictă, încât cartelele nu puteau fi reproduse; cel©'care
se
mulpierdeau sau se apoi
computerizat, stricau
se trebuiau
emitea o eliminate din siste-
nouă cartelă, cu un
nou cod, iar aceste informaţii erau introduse pe calcu-
lator. Tot din raţiuni de securitate, ar fi fost nevoie să
completeze mii de formulare în câte patru exemplare,
pentru a autoriza şi a confirma schimbarea. Probabil
92 Linda Howard
că schimbarea trebuia apro bată i nclu siv de com and an -
tul bazei, generalmaiorul Tuell.
O avusese
clădire cuîşi
fără ea. o zi în urmă;
amintea clarnar
că ofiprinsese
putut sădeintre în
un do-
sar. Cartela fusese ataşată doar cu o clemă, deci poate
se desprinsese şi căzuse fără ca ea să observe? Probabil.
Săruturile lui Joe îi făcuseră creierul varză, şi nu mai
reuşise să se concentreze la nimic în afară de gândul că
avea săl vadă în seara aceea.
Dacă
atunci întradevăr
cum de nu se cartela zăceaalarma
declanşase pe undeva prin birou,
când ieşise fără a
avea asupra ei cartela de identificare potrivită? Sau poa-
te scan erul era astfel poziţion at în cât citea cartelele doar
la intrare a în clădire, p orn in d de la premisa că , dacă ori-
cum nu putea intra nimeni fără a se identifica, nu avea
rost săşi facă griji pentru persoanele care ieşeau. Era o
teorie logică şi nu o deranja dacă aşa stăteau lucrurile.
Problema era cum să afle dacă întradevăr cartela ei era
la birou.
îşi analiză opţiunile. Dacă apela la po liţia de securita-
te p entru a verifica, sar fi aju ns la rapoarte şi explicaţii,
adică exact ce voia să evite. Prin urmare, îl sună pe Cal
pentru ai cere să meargă la birou să îi caute cartela.
Dacă nu o găsea, avea să raporteze pierderea şi să facă
faţă bătăii de cap aferente.
Fu nevoie de mai multe apeluri până să răspundă la
telefon, iar vocea îi sun ă adorm ită.
Alo.
 Cal, sunt Caroline. îmi pare rău că te trezesc, dar
cred că miam pierdut cartela de identificare la birou
ieri şi vreau să te rog să o cauţi înainte să raportez dis-
pariţia ei.
Cal bo mbăni ceva.
 Poftim? Părea confuz şi pe jumătate adormit.
Caroline?
 Da, Caroline sunt. Teai trezit? Ai înţeles ce am spus?
 A (egerea inimii 93

Da. Da, mam trezit. Am priceput. Căscă în recep-

tor. Săţi cau t cartela de identificar e. Doamne, Caroline ,
cumCredpoţi că
să am
rătăceşti
prinsoaşa ceva?
pe un dosar.
Atun ci po atto pe u n lanţ în ju rul gâ tului în loc so
irinzi cu clemă.
Având în vedere că1 trezise dintrun somn profund,
Caroline îi permise săi dea acest sfat îmbufnat. Poate
a o problemă psihologică, dar nui plăcea să poarte
lan ţuri în ju rul gâtului , nici m ăcar cân d se nu meau coli-
ere. In schimb, avea săşi amintească pe viitor să adauge
şi cartela de identificare pe lista lucrurilor pe care le
•crifica de două ori.
C â t o săţi ia să te îmbra ci? îl întrebă ea.
 Lasămă cinci minute. Căscă din nou. Câte e ceasul?
Caroline se uită la ceas.
L E 5:43.
R
I Cal gempeu dru
 Sunt zgomotos.
m. De fapt, încă încerc sămi limpezesc
ftchii. îmi rămâi datoare. Naş face asta pentru oricine.
L  Mulţumesc, spuse ea îndator ată.
L Se întâln iră în faţa clădirii Q uon set cinci min ute
■nai târziu. Cal era neras, cu părul ciufulit şi cu ochii
îm păie njeniţi, dar era îmbră cat, şi pro pria lui cartelă de
identificare îi atârna pe un lanţ în jurul gâtului. Caro
line rămase afară, iar el intră rapid pe uşă, continuând
I s ă caşte. Se întoarse în mai p uţin de tre i m inute, aducân
■ dui cartela, pe care o luă cu un şuvoi de m ulţum iri.
I E ra su b biro ul tău, spuse el, clipind ca o bufn iţă.
Ceţi veni să mergi la m uncă atât de devreme?
I  E ora la care merg de obicei, spuse ea surp rins ă.
Credea că toată lumea îi cunoştea obiceiul de a veni
I
Bevreme şi a pleca târziu.
J Pe chi pul lui Cal apăru b rusc zâmbe tul lui nor mal ,
^■elaxat.
L S u n t nevoit să îmi schimb în rău părerea despre
■ Colonelul Mackenzie, d in momen t ce e evident că nu te
■ ţine trează pân ă târziu. Sunt dezamăgi t de el.
94 Linda ‘Hctward
Caroline ridică sprâncenele, prefăcânduse uluită.
Aveai impresia că ar lăsa ceva să interfereze cu mun-
ca? Glumeşti, fără îndoială.
 Evident. Păi, distracţie plăcută! Mă car înapoi sa fac
un duş, să mă bărbieresc şi să bag în mine nişte cafea,
Azi avem din nou teste cu ţinte mobile. Trebuie să fim
aten ţi din cap p ână în picioare, iar eu abia dac ă mă ţin
pe picioare.
Caroline îl sărută scurt pe obrazul aspru, nebărbierit.

altăMulţumesc,
cartelă, ca săCal. Ar fispun
nu mai duratcâte
o veşnicie sămi
rapoarte ar fac
fi fost
necesare.
 O ricând , oricând. Apoi p ufn i în râs. Sau ai fi putut
săl suni pe Adrian să ţio caute el.
 Aş fi preferat să în frunt poliţia de securitate.
 Aşa mă gân deam şi eu.
Flut urând d in mână, p orn i greoi îna po i spre locuinţa
lui, iar Caroline îşi prinse strâns cartela de identificare
la locul ei, oftând uşurată.
La şase jumătate, era absorbită de verificarea teste-
lor, câ nd un fluierat discre t şi melodio s îi atrase atenţia.
Izbucni în râs şi ridică privirea, iar două secunde mai
târziu Joe apăru silenţios în pragul uşii.
 O altă premi eră, remarcă el. Nu arunci cu ceşti,
rapoarte sa u pum ni.
Era îmbrăcat în costumul de zbor, deşi nu era com-
plet echipat încă. Caroline îşi simţi brusc inim a săltân
duise în gât. N ici u nul d in tre celelalt e zboru ri sau teste
nu îi stârniseră neliniştea, dar brusc se simţi zguduită,
cu răsuflarea aproape tăiată. Nu mai fusese niciodată
obiectiv emoţionai
implicatăitatea ei erapână în acel
de d om en iulmoment,
trecutului.şi dintrodată
Doar un anumit tip de bărbat, un bărbat special, pu-
tea fi pilot miliar, şi era şi mai dificil să devii pilot de
vânătoare. Bărbaţii răm âneau copleşitor de num eroşi
în acest domeniu, deşi acum erau acceptate şi femei la
cursurile de pilot de vânătoare. Analiştii constataseră
 îlfei’.gerea 1 95

piloţii femei împărtăşeau anumite trăsături de perso-

nalita te ale piloţilor bărbaţi, în special păstrar ea sângelui
Bsce în condiţii te nsionate şi cap acita tea d e a conştienţi
ia în p ermanenţă to t ce se petrec ea în j urul lor, dar, d in
lte puncte de vedere semnificative, femeile pilot erau
gvdu bitab il dife rite de bărb aţi. Bărbaţii erau în mod fi-
sc aroganţi şi extrem de încrezători în ei înşişi; doar
un astfel de bărbat putea fi pilot de vânătoare, căci avea
evoie de genul de siguranţă care nu doar săi permită
[ afi urce întro maşinărie şi să brăzdeze cerul la o viteza
Je treide
Iraibii orisigur
mai mare decâtsăcea
că putea a sunetului,maşinăria
stăpânească ci şi să rie
şi alsă
istreze controlul, indiferent ce sar întâmpla, precum
şi să rămână în viaţă pentru a repeta isprava. Pregătirea
^ k rin care treceau p iloţii de vână toare nu făcea dec ât sâ
■ le întărească acea încred ere extremă în pro priile forţe.
i Carolin e îl fixă cu privirea, văzând nu do ar încrede
I fca detaşată din ochii lui , ci şi neră bdarea de a pătrun de
l i n acea frum use ţe letală căreia el îi spu nea Iu bita, li fă-
ceau plăcere viteza şi puterea, riscul, provocarea absolu
ItA a une i asem enea experienţ e. Nu avea du bii privind
Bubilitatea sa de a face aeronava să se poarte după bunul
I lui plac şi de a o read uce în sigura nţă la sol. Aer ul lui de
^kvincibilitate arogantă era atât de feroce încât îl fâcea
' lA semene cu un zeu.
I ttre,
Dar,era
în totuşi
pofid auntale ntuluio şifiinţă
bărbat, a abilităţilor
umană. Iarlui ext raordi
oamenii
ku teau săşi piardă viaţa.
B Zbori astăzi, spuse ea, reu şind cu greu sâ rostească
Incele două cuvinte prin gâtul încordat. Nu miai spus.
B Joe ridică o sprânceană, cu o expresie întrebătoare.
 Zbor astăzi, repetă el blând. Şi cei cu asta?
B Cear fi trebuit săi spună? Că era înspăimântată fi
Bţdcă profesia pe care şio alesese era una dintre cele
tiai periculoase din lume? Nu avea dreptul sâi dezvă-
luie temerile sale. Nu exista nici un angajament între
tei, doar acordul de a avea o aventură, carerbficial, nici
lăcar nu începuse încă. Nu era vina lui eâ începea
96 L în da ‘idcrward
să se îndrăgostească de el, şi, chiar dacă ar fi simţit şi el
la fel, Caroline tot nu iar fi mărturisit că îi era teamă,
fiindcăcând
atunci nu era
aveadispusă
nevoiesăsărişte săi distragăcuatenţia
se concentreze exact
totul asu-
pra muncii lui.
Aşadar, îşi înăbuşi teama şi se strădui să se stăpânească.
 Eşti prea... ăăă, cre d că term enul potriv it e copleşitor,
în costum de aviator. Ce ai pe dedesubt?
Divers iune a funcţionă. C ealaltă sprânceană se ridică
şi ea.
Tricou şi pa ntalon i scurţi. C red eai că am să fiu
golpuşcă?
N u ştiam. N u mam gâ nd it la asta pân ă acum.
Flutură din mână ca pentru a1 alunga. Hai, dute de
aici! îmi distrugi puterea de concentrare. Nam reuşit
să lucrez deloc ieri toată ziua, din cauza a ceea ce miai
făcut, aşa că nuţi dau voie să te apropii de mine în
dimineaţa asta.
De îndată ce rosti aceste cuvinte, îşi dădu seama că
făcuse o greşeală. O sclipire combativă se aprinse în
ochii lui când veni spre ea. Ii prezentase fără să vrea
o provocare, iar firea lui dominantă nu îi permitea să
nu intre în joc.
Caroline era încă aşezată, iar Joe se aplecă peste ea,
sprijinin duşi m âinile pe br aţele scaunului şi luândo
prizonieră înainte să apuce să fugă. O sărută, aşezân
duşi buzele ferme peste ale ei şi folosinduşi limba cu
o minuţiozitate devastatoare. Degetele i se chirciră dc
plăcere în pantofi; se abandonă fără a încerca să se opu-
nă nici măcar de formă , acceptând intru ziunea lu i şi
primindo cu o nerăbdare nestăvilită.
 Joe se înfioră şi se îndreptă imediat, cu chipul ten-
sionat de dorin ţă.
 Ce ai să porţi diseară?
Caroline se strădui săşi vină în fire, atât de rapid bul-
versată de atingerea lui.
 Nu ştiu. Contează?
 î l (egerea inimii 97

Nui mai văzuse niciodată ochii atât de albaştri şi

[de intenşi.
 Nu. Vei fi goală la cinci minute după ce ne cazăm
la hotel.
imaginea era zgu duitoa re. Fără a se putea abţine,
Ja ro line înc hise ochii, simţinduşi gura uscat ă. C ând îi
•redeschise, Joe dispăruse.
Dacă îl zăpăcea şi ea măcar pe jumătate din cât o
lăucea el pe ea, Joe nu avea să fie capabil să piloteze
tenorocitul de avion. Teama i se ridică din nou în gât,
;a o senzaţie de greaţă, revenind în forţă. Avu nevoie de
ntreaga ei voinţă pentru a o alunga, dar reuşi, fiindcă
dtia că, în fond, controlul lui imperturbabil avea să ex-
cludă orice gând ce nu ţinea de pilotaj, adevărata iubire
a vieţii lui. A devărul e ra d ureros, dar se sim ţi to todată
alinată, căci, oricât ar fi fost de neplăcut, avea săl ţină
tn siguranţă, iar asta era tot ceşi dorea.
Irntea
in gene ral, C aldarseCaroline
lui Adrian, strădui seîi să vin ă dim
tulburase ineaţa îna
programul
;n acea dimineaţă, aşa că era încă singură când apăru
__ |Adrian. Acesta îi aruncă automat o privire plină de dez

t |ust, îşi turnă o ceaşcă de cafea şi se aşeză fără a scoate

un cuvânt. Nu prea îşi bătea ea capul cu Adrian, dar în
dimineaţa aceea era atât de tensionată, încât aproape
nici nui observă prezenta. Rămase la biroul ei, sfâşiată
între teamă şi nerăbdare. O parte din mintea ei insista
să se gândească la pericolele presupuse de zborurile de
încercare, dar cealaltă parte aluneca în mod repetat cu
ândul spre imagini senzuale ale serii ce se anunţa. Nui
enea să creadă că aştepta cu nerăbdare, şi nici măcar
conştientizarea faptului că avea să existe un disconfort,
I n cel mai bun caz, n u reuşea săi astâmp ere ardoarea.
 Ilundorea
in stinpectJoe,
atâtavea nevoie v,deînelcât
de primiti cu am
atâta disperare,dure
eninţarea cu rii
era alungată din gândurile ei ca o scobitoare pierdută
■ Intrun potop.
li Dar mai întâi tre buia să suprav ieţuiască zborurilo r
Kdin ziua aceea.
98 Linda 'Howard
V isezi la am an tul tău iubit? o într eb ă Adria n puţin
răutăcios.
Caroline clipi surprinsă de întrerup ere.
 Poftim? O... da. Aşa e. Scuze. Mai întrebat ceva?
 Doar despre viaţa ta amoroasă . Sun t p uţin surprins
totuşi. Nu credeam că îţi plac bărbaţii  sau ai decis să
încerci puţină varietate?
Lipsa de experienţa nu însemna şi ignoranţă, iar
Caroline ştia exact ce anume insinua. Ii aruncă o privi-
re rece, înc ân tată brusc de pers pect iva un ei co nf run tări
sincere,
 Ştiaideschise, fărădintotdeauna
că am fost emoţii amestecate.
mult mai mică decât
băieţii din clasa mea şi că aproape term inasem faculta-
tea până să mă maturizez suficient încât să încep să le
atrag atenţia?
întrebarea îl surprinse; nedumerirea se reflectă pe
chipul lui arătos.
 Şi cei cu asta?
 Şi au început sămi facă avansuri la greu, presupu-
nân d că ştiu cum merg e treaba, d ar eu nu ştiam abso lut
nim ic des pre b ărba ţi şi relaţii. N u petre cus em nic iod a-
tă timp printre copii de vârsta mea. Nu fusesem nicio-
dată sărutată, nu fusesem niciodată la un bal, nu
înv ăţase m niciodată luc ruril e pe care alte fete le învăţau
la pe trec eri şi la înt âln iri du ble . C ând to ţi acei ţipi au
început să se dea la mine cu îndârjire, mau speriat al
na ibii de tare, aşa că am spu s şi am făcut orice era nevo-
ie pentru ai pune pe fugă. înţelegi la ce mă refer?
A dr ian nu înţelese, n u în p rim ă fază. N edum erirea
lui era evidentă. Dar apoi reuşi, în ciuda ostilităţii,
să priceapă, şi se zgâi la ea cu o expresie de neîncre-
dere şocată.
 V reicesă altceva
Păi, spui căaş
ţiafifost teamă
putut de mine?
să simt? îi aruncă ea.
Ai început să mă pipăi, şi nu acceptai nicidecum
un refuz.
 Pentru nu mele lui D um nezeu , nu su nt violator!
lătră el.
 ‘ACegerea in im ii 99

 Ş i cu m aş fi p u tu t şti eu asta? Se ridic ă şi scu tură

lu m n u l în d irecţ ia l ui. D acă nu ai fi fost atâ t de al na i-
bii de sigur pe tine şi nai fi crezut că nici o femeie nuţi
io a te rez ista, p oa te ai fi ob serva t că eram sper iat ă!
 N u te p u rta i ca o fat ă spe riată!
 A sta fii ndc ă devin agr esi vă când m ă sim t am en in ţa-
ţi. Stătea foarte aproape de el acum, încruntată şi gata
fa sc uip e foc. Ţ in să te inf orm ez că, în ceea ce1 prive şte
pe colonelul Mackenzie, el e prim u l bărbat care mia
remarcat neliniştea, iar el nu mă atacă de parcă ar fi o
caracatiţ ă flăm ân dă. N u, el doar o aţâţase pân ă peste
poate, cu acel control enervant al lui, făcândo să se to

f iească toată, în vreme ce el îşi păstrase mintea complet

impede. Asta însă nu îl pri vea pe A drian. Mam să turat
de c om en ta ri ile tale răutăcio as e, ai înţeles? Aş a că ţine ţi
guta, înc ep ân d d in ace st m om en t, alt fel am să te fac eu
Să ţio ţii.
: Ex pres ia de şoc dis păru de p e faţa lui, şi se în cru ntă
din no u spr e ea, cup rins de un no u va l de ost ili tat e.
Iar eu ar trebui să mă simt vinovat fiindcă eşti o
inadaptată social? Nu eşti singura cu probleme, domni-
ţă. E u toc m ai trec us em prin tru n div or ţde coşmar, soţia
[mă părăsise pentru un nenorocit care câştiga de două
ori mai mult decât mine şi aveam şi eu nevoie de ceva
i care sămi întărească orgoliul. Aşa că să nu te mire că nu
am ob sesunt
fiindcă rv atalpnaibii
sih icudel tău
sigurdecă
licat
nicişitun nu
u ţilai
lam coc oloşit,
observat
3e al meu!
Atunci suntem chit, îl atacă ea. Aşa că lasămă în
[ pace, te rog!
 C u plăcere!
Caro line se întoa rse tro păind la scau nu l ei şi se trâ nti
I pe el. D upă ce se uită în cru nta tă la fişa de specificaţii
I preţ îm
de itrei
paresecunde,
rău p enmurmură:
tru poves tea cu soţia ta.
 Fosta soţie.
 P robab il n u e feri cită.
Adrian se lăsă pe spate în scaun, privindo îmbufnat.
10 0 Lin da if o w a r d
 îmi pare rău că team speriat. Nam vrut.
Nu îi veni uşor, dar Caroline mârâi un răspuns:
 E în regulă.
Adrian mormăi ceva şi se întoarse La munca lui.
Caroline sperase să găsească o oarecare uşurare şi săşi
abată gândurile mâniinduse, şi reuşise, atât cât durase,
dar acum, că înfruntarea se sfârşise, teama şi tensiunea
i se strecurară din nou în suflet. Insă relaţia ei cu
Adrian părea mai p uţin t en sion ată acum  sau cel puţin
atmosfera se mai îmbunase , deci confruntarea fusese
benefică din acest punct de vedere.
Yates şi Cal îşi făcură şi ei apariţia. Cal arăta încă ciu-
fulit şi somnoros, dar îi adresă lui Caroline un zâmbet
larg şi îi făcu cu ochiul. Apoi se mutară toţi în camera
de comandă, pentru a urmări zborurile din ziua respec-
tivă. Piloţii erau în că acolo, p atru d in tre ei în echipa-
ment complet, cu furtunuri, curele şi măşti de oxigen şi
îmbrăcaţi în costumele de zbor. Joe şi căpitanul Bowie
Wade avea u să piloteze pro toti purile Nigh t Wing ; Daffy
Deale şi Mad Cat Myrick aveau să îi vâneze cu avioanele
F22. Joe era complet absorbit de ceea ce avea de făcut,
după cum era de aşteptat, iar nodul de teamă din gâtul
ei slăbi uşor când îl văzu cu propriii ochi.
încercă săşi impună să nu se zgâiască la el, dar im-
boldul se dovedi irezistibil. Era ca un magnet pentru
privirea ei şi era fascinată de el. Şi de vină nu era numai
corpul lui înalt, cu o musculatură superbă, sau perfec-
ţiunea statuară a chipului, ci şi aura din jurul lui. Joe
Mackenzie era un războinic  rece, stăpân pe el, letal în
cruzimea lui contro lată. Sângele a nen umărate generaţii
de războinici curgea prin venele lui; instinctele lui fuse-
seră ascuţite în războaiele de altădată, în n enumărat e
bătălii sângeroase. Ceilalţi piloţi aveau şi ei cam aceleaşi
instincte, aceeaşi aură, dar în el toate aceste lucruri se
regăseau condensate şi purificate, o îmbinare perfectă
de trup, minte şi talent. Ceilalţi o ştiau; era evident din
felul în care îl priveau, din respectul pe care i1 acordau
 ‘Alegerea inimii 101

lltomat. N u era vorba d oar desp re faptul c ă era colonel

1şef de proiect, deşi şi rangul lui impunea respect, dar
atitudinea pe care o afişau faţă de el ca bărb at şi pilot
'ra aceeaşi pe care ar fi afişato şi dacă iar fi fost toţi
uperiori în rang. Unii oameni pur şi simplu se făceau
marc aţi în mod firesc, iar Joe Mackenz ie era u nul d in -
tre ei. Nu ar fi putut fi niciodată om de afaceri, avocat
iau doctor. Era ceea ce era şi îşi alesese profesia care săi
iermită să facă exact ceea ce i se potrivea.
L Era un ră zboinic.

LL Era
Cumbărbatul pe care abi
va, îşi pierduse îl iubea.
litatea de a m ai respira, dar
nu conta. Se simţea ameţită, cufundată întro lume ire
tlă. Nu mai putea să se amăgească singură. îşi recunos-
cuse vulne rab ilitate a în faţa lui, dar nu şi cât de ra pid îi
zăzuse pradă. Se avertizase singură că era periculos săşi
^permităsă se îndrăgostească de el, se agitase la gândul că
era
fumposibil săşi piar
emoţional caredăso
in împiedice
ima, dar totul fusesecă
să admită unera
ecran
dejade
prea târziu. Nu ar fi putut săşi controleze sentimentele
cu nim ic mai mult d ecât ar f i pu tu t să controleze reacţ ia
ropriului ei corp la atingerea lui, ceea ce ar fi trebu-
it să constituie o avertizare suficientă. Singura ei scuză
pentru orbirea de care dăduse dovadă era faptul că nu
mai fusese îndrăgostită niciodată şi pur şi simplu nu re-
cunoscuse starea în care se afla.
Nu se simţi în stare săl privească în clipa în care ieşi,
alături de ceilalţi trei piloţi, din camera de comandă.
Dacă Joe iar fi aru ncat o sin gură privire, t ot ce sim ţea
sar fi reflectat clar pe faţa ei, şi nu voia ca el săi vadă
sentimentele sau poate chiar să se gândească la ele în
trun m oment nep otriv it. Se sim ţea absu rd de expu să,
dezgolită de toate sistemele de apărare emoţională, cu
fiecare terminaţie nervoasă în alertă şi tulburată de cea
mai mică mişcare a aerului. i
Toate ce le pa tru aeronave decol ară, ia r teh nicie nii se
înghesuiră în ju ru l terminalel or, stud iind con centra ţi
102 ti n d a ’yfoward
informaţiile transmise de senzorii încorporaţi în înveli-
şul avioanelor N ight Wing.
In testelor,
tinat jumătate unde
de oră, ajunserăteleghidate
avioanele pe poziţii în loculsădes-
aveau le
servească drept ţinte mobile spre cate să îşi îndrepte
laserele. Caroline se aştepta întotdeauna să apară pro-
bleme, fiindcă, din experienţa ei, nici un sistem nou nu
funcţiona în practică exact la fel ca în teorie, dar testele
se derulaseră cu bine până în acel moment, şi credea
cu optimism că nu aveau să se ivească probleme grave.
Ziua aceea însă păru săi confirme bănuiala legată de di-
ficultăţi şi săi slăbească speranţa că aveau să fie minore.
Sistemul de ghidare refuză să se fixeze asupra avioane-
lor teleghidate, deşi o făcuseră cu o zi în urmă. Insă azi
se zbura cu două aeronave diferite, iar şeful de proiect,
complet scârbit, ceru ca testele din ziua respectivă să fie
aruncate la gunoi, iar aeronavele duse înapoi la bază,
pentru a li se verifica amănunţit sistemul de ghidare.
Joe nu îşi ieşi din fire, dar nemulţumirea i se reflectă
clar pe chip când reveni în camera de comandă, cu pâ-
rul îmbibat de transpiraţie din cauza căştii.
Navele sunt în hangar, spuse el, cu o stăpânire
de sine impecabilă, incluzăndo pe Caroline în furia lui
ca parte a echipei ce se ocupa de lasere. Aceleaşi doua
avioane vor zbura
aveţi o bună din ziua
parte din nou deluni
azi dimineaţă. încă mai
ca să identificaţi pro-
blema şi să o rezolvaţi.
Se întoarse şi se îndepărta cu paşi mari, iar Cal fluie-
ră încet printre dinţi. Yates oftă.
 In regulă, oameni buni, să ne luăm salopetele şi să
mergem la hangare. Avem de lucru.
Caroline analiza deja în gând posibilităţile. Sistemul
de ghidare cu laser nu era o noutate; doar modul în
care îl foloseau ei era nou. Problema putea fi la senzorii
din căştile piloţilor, la cei din sistemul optic al proiec-
tilelor sau chiar în întrerupătorul care activa ghidarea.
Mai grav era faptul că problemele apăruseră la ambele
 51fegerea inimii 103

ivioane deodată, indicând o posibilă problemă esen-

ţială în ceea ce privea construcţia sau chiar designul
aeronavelor. Ii aruncă o scurtă privire lui Cal şi văzu
[cât de încruntat era, căci el cu siguranţă se gândea că,
din moment ce ambele aeronave înregistraseră aceleaşi
dificultăţi în acelaşi timp, era posibil să existe probleme
iîn programarea computerelor de la bordul avioanelor.
Ei doi priveau această chestiune din unghiuri diferite,
dar ambii îşi dăduseră seama care erau implicaţiile.
Fusese cum nu se putea mai „bine“ încă de la începu-
tul zilei. Dacă şi noaptea cu Joe se desfăşura în acelaşi
stil, avea probabil să descopere că era frigidă.
Lucrară fără pauză de masă, derulând analize com-
puterizate pentru senzori pentru a încerca să identifi-
ce problema, dar nu descoperiră nimic. Totul părea
să funcţioneze perfect. Refăcură aceleaşi teste cu cele
' trei aeronave care nu avuseseră probleme şi comparară
rezultatele, din nou fără nici un rezultat. Totul se po-
trivea. Conform indicaţiilor computerului, nu exista
nici un motiv pentru care laserele nu se fixaseră asupra
ţintelor mobile.
Dupăamiaza se apropia de sfârşit, iar căldura se acu-
mulase pana la un nivel inconfortabil înăuntrul hanga-
rului, în pofida eforturilor considerabile ale uriaşelor
aparate de aer condiţionat, când Cal refăcu testele pri-
vind mecanismul de declanşare a focului al unuia dintre
avioanele care avuseseră probleme şi cel al unui avion la
care funcţionase. Dintrun motiv necunoscut sau poate
doar din cauza începătorilor care provocau inevitabil
stricăciuni la orice proiect, de data aceasta calculatorul
indică o întrerupere în circuitul electric al mecanisme-
lordovedi
se de declanşare a focului.
relativ simplă, în Se enervarăîntoţi
condiţiile carecămunciseră
problema
înnebuniţi ore întregi şi săriseră peste prânz, doar pen-
tru a găsi o defecţiune ce putea fi reparată în mai puţin
de o oră.
104 Xi W a ‘Hcward
Caro line av ea o disp ozi ţie „m inu na tă" p en tru o în-
treprindere romantică: era obosită, flămândă, încinsă
şi nervoasă. Se asigură, cu o privire încruntata, că avea
cartela de identificare prinsă de buzunar înainte de a
părăsi clădirea p entru a se îndrepta spre locuinţa ei.
Un duş lung şi rece o ajută să se simtă mai bine, deşi
rămase în cru nta tă şi cân d pur şi sim plu îşi aru nc ă întro
gea ntă câteva ha ine şi pro du se cosmetice. D acă el nu ar
fi fost atâ t de ped ant, nu sar fi sim ţit a tâ t de m oti va ţi să
rezolve problema. Ar fi putut să ia prânzul, caz în care
nu sar mai fi simţit atât de epuizată şi de prost dispusă.
Ar fi o răsplată bună ca ea să refuze să meargă.
Singura pro blem ă era c ă nu era chiar a tât de n eghioa -
bă. îşi dorea să fie cu el mai m ult decât îşi dorea să
mănânce, mai mult decât îşi dorea orice.
N u era decât ora şase când auzi bătaia în uşă. Era
îmbrăcată, dar părul îi era încă ud, şi era în continuare
înfometată.
A m lucraDeschise
t şi în uşa larg:
pauza de prânz, atacă ea am en inţă-
toar e. A m te rm in at  se întoa rse să se uite l a ceas  acum
treizeci şi cinci de minute. A fost un nimic - o sim-
plă hibă în circuitul electric al întrerupătoarelor , dar
nea lua t o ve şnici e să iden tifică m prob lem a, fiindc ă ne
era foame şi nu ne puteam concentra.
Joe se instală în pragul uşii şi o studie gânditor.
în to td e a u n a devii atât de prost di spusă când ţie
foame?
 Păi, bin eîn ţeles. N u e valabil p entru toa tă lumea?
Ă , nu . Nu pentru m aj ori tat ea oa meni lor .
Ah!
Joe îi întins e mâna.
 H aide, atu nc i, şi am săţi dau de mân care.
  Părul n u mi sa uscat încă .
Se va usca rapid pe căldura asta. Ţiai făcut bagajul?
Car olin e îşi luă gea nta şi îşi făcu ra pid tu ru l au tom at,
p entru a verifica dacă era totul în regulă. Joe îi luă gean-
ta din mână şi o conduse afară, închizând uşa în urma
 “Alegerea inim ii 105

ilui. C ar olin e răm ase în loc, pr ivin d c u sub înţele s c lan ţa

rână când Joe oftă şi o încercă, pentru ai demonstra
ă era încuiată. Satisfăcută, pomi spre camionetă. Joe
use gea nta la locul e i, ap oi o ridi că pe C aro line p e ba n-
chetă. Hotărâse să poarte o rochie de plajă legată pe
pu p ă gât şi largă, considerând că nu mai conta dacă îşi
.iuţea strecura m ân a su b ea, av ând în vedere că îi dă du se
[voie să facă mult mai mult de atât, dar aproape că făcu
atac de cord câ nd m ân a lu i caldă şi aspră se strecură sub
material şi o strânse de coapsa dezgolită.

II te. Toate gâ la
Se zgâi nd el,
urilesimţind
lega te cum
de mânca re în
creştea îi zburară d in de
ea o altfel mi n
toarne, d orin ţa reflect ândui se în oc hii bru sc întu nec aţi
sin respiraţia accelerată. Joe o mângâie uşor pe inte-
riorul coapsei cu buricele degetelor, apoi se forţă săşi
etraga mâna.
 Poate că am săţi dau de mân care mai întâi, mur-
mură el.

capitolul 7
Nici dacă i sar fi serv it rumeguş nar fi observat ni-
mic, atât de distrasă fu în timpul cinei. Tot ce avea săşi
amintească după aceea era atmosfera răcoroasă, lumi-
nile scă zute d in re sta ura nt şi fap tul că vin ul sec av usese
u n gust pr oasp ăt, p lăcut. Jo e se aşeză în faţa ei, m are
şi masculin, având acea sclipire periculoasă în ochii lui
albaştri ca diamantele. Se gândea şi el la noaptea carei
aştepta, iar do ri nţa sexuală i se citea clar pe chip. Ii per-
mise să îşi de a sea ma la ce an um e se gând ea; îşi dem ască
caracterul posesiv prin felul în care o privea, lăsânduşi
ochii să zăbovească asupra sânilor ei, vorbindui pe un
to n jos şi pro fun d, străbătut de o n otă seducătoare blân-
dă, persuasivă.
Cinară fără grabă, iar aşteptarea p zgârie pe nervi
ca o h ain a de lân ă ţes ută aspru. H aine le o irit au; sânii
o dure au , in cele d in urm ă, îi trâ nti vetden f aţă:
106 Lxnda i fo wa rc f
 De ce m ai aşteptăm?
Joe fusese ocupat săi studieze relaxat sfârcurile
întărite ce se împingeau prin partea de sus a rochiei,
şi privirea îi alunecă încet în sus, spre faţa ei, arzândo
cu flăcările a lbastre.
Aşteptăm să te linişteşti şi să te relaxezi, murmură
el. Aşteptăm să se lase noaptea, ca să te poţi bucura de
în tu neric de plin, dacă asta tear face să te sim ţi mai
în siguranţă.
N u mă interes ează. Se ridică iute, cu o expr esie
aprigă
fel şi mândră
de deschis ca a unei
la culoare caprinţese
al acelornordice, cu părul
războinice la
virgine.
Va trebui să găseşti o altă cale de a mă relaxa.
Joe se ridică şi el încet, cu c hip ul înc ord at de dorin ţa
care creştea în el. Tăcerea se lăsă greu între ei până achi-
tă nota şi se întoarseră la camionetă. Căldura încă era
aproape sufocantă, soarele, o minge roşie uriaşă coborâ-

tă multroşiatică.
lucire spre liniaDescendenţa
orizontului, scăldând totuldeîntro
lui aprigă, stră-se
demult,
reflectă vizibil în lumina primitivă ce cădea peste liniile
clar co ntu ra te ale feţei lui, dem ascâ nd minciuna măştii
de om civilizat pe care o purta sub forma unei cămăşi
albe elegante şi a unei perechi de pantaloni negri largi.
Ar fi trebuit să poarte pantaloni din piele de căprioară
şi mocasini, cu pieptul dezgolit, părul negru şi bogat că
zândui libe r pe u merii laţi şi pu ternici.
Caro line îşi am inti tero are a din acea dim inea ţă,
teama că ar putea fi rănit sau ucis în timpul unui zbor
şi ştiu că avea să încerce să nui împărtăşească nicioda-
tă temerile.
Joe luă o cameră la unul dintre hotelurile Hilton, şi,
păstrând în continuare tăcerea, urcară cu liftul, însoţiţi
de Luase
băiatulun
deapartament
serviciu care
culeuncăra celedormitor,
singur două genţi
iar mici.
bă-
iatul de serviciu îşi jucă până la capăt rolul, cărând gen
ţile în do rm ito r, arătând ule cu m să folosească diverse
lucruri pe care ştiau deja cum să le utilizeze, făcânduşi
 Aleaerea
U inimii 107

de lucru cu draperiile pe care le deschise larg, lăsând să

intre lum ina apusului. Joe îi îndesă o ba nc no tă de cinci
dolari în mână, iar băiatul se făcu nevăzut.
Caroline rămase în dormitor, cu picioarele înfipte
bine în covor, refuzând cu îndârjire să privească patul
uriaş, în vreme ce asculta cum Joe încuia uşa. Acesta
reveni în d orm ito r şi, foa rte calm, trase la loc draperiile,
cufundând camera întro obscuritate atenuată doar de
lumina ce se strecura prin uşa deschisă. Chiar şi aerul
părea încărcat de tensiune. îşi deschise geanta neagră
de piele şi scoase o cutie de prezervative, pe care o puse
pe noptieră.
 O cutie întreagă? întrebă Caroline cu o voce răguşi-
tă pe care nu şio recunoscu.
Joe veni în spatele ei şi, cu mişcări abile, îi desfăcu ro-
chia. Când aceasta se lărgi şi îi căzu de pe umeri, spuse:
A m să cob or la magazi nul d e cadou ri să mai cum -
păr după ce ni se termină.
Caroline începu brusc să tremure nebuneşte, căci
nu purtase decât chilotul pe sub rochie. Nu avusese
sutien, nici jupon, nici ciorapi. Când rochia căzu gră-
madă în jurul gleznelor ei, rămase aproape goală în
faţa lui, cu sân ii ten sio naţi, cu sfârcur ile împ ing ân
duse în faţă sub efe ctul d orin ţei du rero ase . Joe o ridi-
că in braţe, iar pan to fii îi rămaseră pe p od ea , prin şi în
faldurile de material.
Joe îşi sprijini un genunchi pe pat şi o întinse pe aş-
ternuturi, apoi rămase astfel îngenuncheat în timp ce,
cu mişcări rapide şi eficiente, îi scoase chilotul. Până în
acel moment, Caroline nu îşi dăduse seama cu câtă dis-
perare se agăţase de acea mică bucăţică de protecţie sau
iât de expusă şi de vulnerabilă avea să se simtă fără chi-
lot. Scoase un su ne t in co er en t de p ro tes t şi încercă să se
ridice în capul oaselor, căci ea era goală puşcă în vreme
ce el era încă îmbrăcat complet, dar licărirea din ochii
lui când o întinse pe spate o făcu să renunţe la luptă.
108 Limfa ‘if o w a rd
Joe se opri, zăbovind săi studieze silueta goală şi să
savureze satisfac ţia prim itiv ă dată de fa ptul că o avea
în sfârşit întin să dezgolită în faţa lui, cu tr upul moale
expus şi dornic să fie posedat de el. Vedea deja semne-
le excitării, manifestate prin felul în care sfârcurile i
se întunecaseră şi se întăriseră, prin felul în care coap-
sele ei zvelte, strânse instinctiv laolaltă pentru a păzi
carnea extraordinar de sensibilă dintre ele, tremurau
şi se contractau, transmiţând un mesaj subtil. Bucle
palide, cu doar o nuanţă sau două mai închise decât
parul ei, îi decorau zona inghinală; un zâmbet firav,
trecător, îi înf lo ri pe buze p reţ de o clipa cân d îşi am in-
ti că nu crezuse că părul ei era blond de la natură.
După cum puteau vedea acum propriii lui ochi, cu-
loarea îi aparţinea, fără îndoială. Acele bucle blonde
erau atât de ispititoare, încât, brusc, nu se mai putu
mulţumi doar sa le privească.
Ii puseînmâpalmă,
zându1 na pe ulăsânduşi
n sân, frământâ
degetulndu1
mareblân d, cuprin
şi aspru sâi
deseneze cercuri în jurul sfârcului, fâcându1 să se întă-
rească şi mai mult. Caroline îşi ţinu răsuflarea, ceea ce
îi făcu sân ul să se um fle şi mai ta re în palma lui. C u ace-
eaşi siguranţă calmă, coborî mângâietor cealaltă mană
pe abdomenul ei, strecurânduşio apoi între picioarele
ei, apâsânduşi
minităţii cu forţă
ei. Caroline degetele pe
fu străbătută de pliurile moi ale fe-
un fior fulgerător
ce o făcu săşi ridice şoldurile de pe pat întro încercare
reflexă de a primi mai mult. Dacă degetul lui mare i se
păruse aspru pe sfârcul ei, părea cu atât mai aspru acum
când îi zgâria pielea at ât d e sensibil ă, în câ t se cutrem ura
vio len t la cea mai m ică atingere.
Era insuportabil, şi, brusc, se zbătu să scape de el, ri
dicânduse în genunchi pe pat, cu sânii săltând şi cobo-
rând vizibil sub forţa respiraţiei. Joe se ridică şi începu
săşi descheie cămaşa. Bustul lui puternic rămase gol
când se dezbrăcă de cămaşă, cu pielea bronzată şi cu
părul negru moale acoperindui pieptul sub forma unui
 ‘Alegerea in im ii 109

romb bine conturat, coborând întro linie mătăsoa-

să spre centrul abdomenului. Sfârcurile lui erau mici,
întunecate şi întărite. îşi aruncă pantofii din picioare.
Degetele lui subţiri desfacură cureaua şi deschiseră
şliţul, se agăţară de b etelia pantalonilor şi a boxerilor
în acelaşi timp şi îi împinseră în jos. Privirea nu i se
desprinse nici o clipă de pe trupul ei zvelt şi gol când
se aplecă să şii scoată. Când se îndreptă, era Ia fel de
gol ca ea.
Forţa vizibilă a corpului lui masculin era aproape în-
spăimântătoare.
dacă ar fi vrut. AAr bdfiomputut
en ulso
platstrivească
î i era brăfără
zdat probleme
de muşchi
tari ca oţelul, în tinzâ nduse ca nişte coard e pe cu tia to ra-
cică şi prin coapsele lungi. Bărbăţia lui se ridică groasă
şi plină dintre picioare, pulsând vizibil sub intensitatea
poftei lui carnale. în pofida fierbinţelii pe care o simţi
drept replică în propriul ei sânge, bătândui prin vene

în acelaşi serios
îndoiască ritm cucăpulsaţia dintre picioare,
ceea ce urmau să facă eraîncepu să se
cu adevărat
posibil. Scoase un mic sunet de panică.
Şşşt, scumpo, murmură el încet. Nuţi fie teamă!
Mâinile lui pu ternic e se strânseră blâ nd pe u merii ei,
şi, cumva, C aroline se trezi înti nsă din nou pe spate, iar el
era lângă ea, fierbinţeala corpului lui încingândo şi în
văluindo în clipa cân d o trase în b raţele lui. G oliciun ea
lui er a cop leşitoare odată ce inte nsita tea sexualităţii lui
nu mai era mascat ă nici de h aine, nici de limit ele imp u-
se de societat e. Continuă să o alinte cu şoapte j oase care
poate nici măcar nu erau cuvinte, în vreme ce mâna lui
desenă mângâieri lente de foc pe trupul ei.
Caroline se agăţă de el, nesigură pe ea însăşi în aceas-
tă situ aţie de o inten sita te dra matică. îşi închipu ise că
odescoperi
con dusese pe că
acum u nnutărâm al decât
făcuse senzu să
alităţii şi înain puţin
zăbovească te, dar
in pragul acelei lumi. Dacă nar fi fost plăcerea, ar fi
fugit. Dar plăcerea, o, era atât de lentă, de subtilă şi
de năucitoare, seducândo cu blândeţe şi făcândo
no Linda ‘H.oward
săşi relaxeze muşchii coapselor; apoi, când rezistenţa ei
dispăru, se transformă brusc întro furtună violentă ce
îi zgudui nervii şi muşchii. Corpul ei subţire se cutre-
mură de plăcere, tensionânduse din nou ca un arc, dar
de data aceasta dintro altă cauză, iar instinctele lui de
mascul erau prea fine pentru a nu detecta imediat acea
diferenţă. Mâinile lui o dezmierdară cu o concentrare
sigură şi zdrobitoare, de data asta nu pentru a domoli,
ci pentru a intensifica excitarea.
Gura tortură
printro lui îi transformă
senzuală, sfârcurile în mărgele
fiind pedepsite umede
prin mici muş-
cături şi alinate de limba lui. Caroline se zvârcoli şerpuit
în braţele lui, ridicânduşi şi rotinduşi şoldurile întrun
ritm antic a cărui cadenţă îl îndemna aidoma bătăii
unei tobe. Degetele lui porniră din nou în explorarea
pliurilor moi şi feminine dintre picioarele ei şi le găsi-
ră umede şi tumefiate, tânjind dureros după atingerea
lui; coapsele ei se îndepărtară inconştient pentru ai lăsa
mai multă libertate de mişcare, oportunitate de care el
profită imediat. O penetră atent cu un deget lung, şi un
mic sunet sălbatic se desprinse din gâtul ei când se arcui
în sus spre mâna lui. Zăbovi deasupra ei, îmbătânduse
cu parfumul corpului ei cald şi excitat, cu atingerea mă-
tăsoasă a pielii ei. Ar fi zdrobito în braţele lui daca astfel
ar fi putut so absoarbă în el, atât de violentă era nevoia
de aşi simţi trupurile contopinduse.
Atingerea lui ex ploratoare îi dezvălui atâ t intensita tea
excitării ei, cât şi rezistenţa virginităţii sale, iar muşchii
din abdomenul lui se contractară, anticipând penetra-
rea cu o nerăbdare aproape insuportabilă.
 Nu putea să mai aştepte prea mult, dar voia să fie
atât de incitată înc ât să accepte uşor dure rea pe netrării ,
ca apoi să se poată bucura de plăcerea mai profundă a
împreunării lor. Era atât de strâmtă, încât nu era sigur
dacă avea să reziste, dar urma să înnebunească dacă nu
se împingea în adâncimea dulce a cărnii ei.
 R(egerea inimii 111

Caroline sc arcuia tot mai puternic, apropiinduse de

orgasm, iar el îşi continuă tortura senzuală, privindui
capul ce se zbatea pe pat întro încâlceală de păr blond
si mâini ce se agăţau de el cu o forţă disperată. Caroline
gemu şi îşi înfipse unghiile în pieptul lui.
Acum, spuse ea cu voce aspră. Acum, acum, acum,
|flcum!
Joe nu mai pu tea aştepta n ici el. Ii deschise larg coap-
sele şi se urcă deasupra ei, constituţia lui solidă apă-
sândo în saltea când bărbăţia lui rigidă se împinse peste
fierbinţeala
să cedeze submoale a cărnii
presiunea lui.eiApoi
intime şi o iasimţi
senzaţ începând
delicioasă de
goliciune îl făcu săşi vină în fire, şi se îndepărtă puţin
ue ea şi de ispita înnebunitoare a penetrării. Se întinse
după cutia de pe noptier ă, scoţând un ul dintr e pacheţe-
le şi rupăndui ambalajul cu dinţii.
Nu, spuse Caroline cu înverşunare, împingândui
mâna deoparte. Nu de data asta, nu pentru prima dată.
Vreau să te simt pe tine, doar pe tine.
Ochii ei întunecaţi de pasiune se fixară asupra lui;
corpul ei subţire şi înfierbântat îl ispiti cu o chemare
primitivă. Era sălbatică şi păgână, aducând şi mai mult
cu o prinţesă nordică aşa, când zăcea goală, cu picioa-
rele desfăcute pentru a accepta invazia masculină ce avea
â pună capăt fecioriei ei. li sfida dominaţia, îi cerea
trupul aşifertilităţ
brare sămânţa ii. în cea mai antică modalitate de cele-
Joe se sprijini pe braţe deasupra ei, cu o expresie
sălbatică pe chip când îşi coborî şoldurile peste ale ei.
El avea experienţă în domeniul sexului, chiar dacă ea
nu, şi ştia ce risc uriaş îşi asumau, dar, de data aceasta,
de această primă dată, voia şi el să o simtă fără nici o
barieră între ei.
 Caroline încremeni la prima încercare directă de a
o penetra. '
Privirile li se întâlniră şi rămaseră înlănţuite. Un mic
muşchi de pe obrazul lui tresări uşor când intensifică
112 Linda tf ov ia rd
presiunea. Durerea se făcu simţită mai întâi ca o ame-
ninţare, apoi deveni realitate, dar Caroline nu încercă
săl împingădedeoparte.
fi posedată îşide
el era atât dorea acest lucru,
violentă, foamea
încât făcea ca de
du-a
rerea să pălească. Joe nu o luă uşor. O penetră nemilos:
invadând, lărgind, forţând teaca ei moale săi accepte
şi săi ţină bărbăţia tumefiată. Caroline se arcui sălba-
tic, incapabilă să îl primească mai mult, dar gestul ei o
făcu să descopere că putea. Joe scoase un sunet aspru
de plăcere.
 Da, murmură el tensionat. Aşa, scumpo, poţi sămi
faci loc. Haide. Mai mult. Făo din nou!
Senzaţia delicioasă de a fi în ea era năucitoare, ca şi
cum sar fi cufundat în mătase fierbinte, strâmtă, ume-
dă şi incredibil de moale.
Mânată de o nevoie febrilă, Caroline îi îndeplini do-
rinţa şi, brusc, se trezi înfipt cu totul în ea, tăria solidă
a posedării lui făcândo săi ţâşnească lacrimi fierbinţi
din ochi. Senzaţia de întindere şi de prea plin era de n e-
suportat, şi totuşi o suportă, fiindcă singura alternativă
ar fi fost să înceteze, iar asta era imposibil. Era mânată
de o nevoie prea instinctivă pentru a lăsa loc prudenţei,
prea aprigă pentru a încetini. Suprafaţa dură a pieptului
lui îi zdrobea sânii; mâinile lui se strecurară sub ea şi o
prinseră de fese cu lui
o forţă violentă, iar
trăgândo în simţi
întâm-
pinarea mişcărilor de penetrare, Caroline o
plăcere acută explodând în ea. Se agăţă de el, plângând,
gâfâind şi aproape ţipând.
Scrâşnind din dinţi, Joe se împotrivi propriului său
climax şi o călări sălbatic, intensificândui spasmele or
gasmice. Treptat, Caroline încetă să mai tremure, iar
tensiunea
să frenetică
se relaxeze din muşchii
în braţele ei se moale,
lui. Un sunet atenuă,aproape
lăsândo
ca
un tors, se desprinse din gâtul ei.
Joe, şopti ea, doar numele lui, nimic altceva, însă
plăcerea leneşă din vocea ei mai că îl făcu săşi piardă
controlul.
 î l fegerea inimii 113

i  Acum, spuse el gutural, ritlicânduse în genunchi.

Era rândul lui, iar dorinţa lui era atât de sălbatică,
încât deabia reuşea să o controleze. îşi încolăci braţele
De sub
mâini, picioarele ei şieisedesfăcute
cu picioarele aplecă în larg
faţă, şi
sprijininduse
ridicate mult,pe
trecute peste braţele lui. în această poziţie, era complet
vulnerabilă în faţa lui, incapabilă să limiteze profun-
zimea penetrării, iar Joe profită din plin. Se înfipse în
ea adânc şi cu forţă, cu umerii lui puternici cocoşaţi
de efort când intră violent în ea, iar plăcerea îl izbi
exact aşa cum
doborându'l o izbise
ca un şi pedeea,
tren scăpat subfără nici Se
control. o avertizare,
cutre-
mură convulsiv sub forţa orgasmului, un strigăt aspru
îzbucnindui din gât. Spasmele se succedară iar şi iar, fă
cându1 sâ se golească în adâncimile fierbinţi ale femeii
de sub el. Când sfârşiră, în final, se prăbuşi greoi peste
ea, cu pieptul ridicânduse întro respiraţie gâfâită, în
vreme ce plâmânii lui torturaţi se luptau să se umple cu
aer. Inima îi bubuia frenetic în piept, şi era atât de slă-
bit, încât nu putea nici măcar să se rostogolească de pe
ea. Nu se simţise niciodată aşa, nici măcar sub efectul
forţelor gravitaţionale, şi cu siguranţă niciodată de la o
partidă de sex.
Aţipi. Caroline ar fi tre buit să protesteze îm potri-
va greutăţii lui, dar, în schimb, îl strânse şi mai tare,
încântată de modul în care trupul lui masiv o cufunda
în saltea. Aproape câ nu putea să se mişte, aproape că
nu putea sâ respire, şi era un adevărat rai. O dureau
toate, în special între picioare, unde bărbăţia lui grea
rămăsese cuibărită în ea, însă era copleşită de un senti-
ment de satisfacţie ce îi vibra în fiecare celulă a corpu-
lui şi care mai că o făcea să nu mai simtă disconfortul.
Ochii
cum işii se închise
dorise ră treptat.
şi ea Totul
primitiv şi înseforţa.
petrecuse exactlucru
Singurul aşa
care ar fi putut face situaţia şi mai plăcuta ar fi fost ca el
săşi piardă nenorocirea aia de stăpânire de sine. Cedase
114 Linda Hcmard
puţin, dar rezistase, în vreme ce ea se abandonase unei
pasiuni sălbatice fără limite.
 Carol ine.
Gura lui se aşeză peste a ei exact în clipa în care îi
rosti numele, şi, ameţită, îşi dădu seama că adormise,
fiindcă nu1 simţise mişcânduse, dar acum stătea spri-
jinit în coate, ţinândui capul în palme. Fără a ezita,
Caroline îi răspunse, gura ei deschizânduse şi pliin
duse după a lui.
Ceva mai târziu, se forţă să întrerupă sărutul şi îşi
îndepărtă cu blândeţe trupul de al ei. Caroline râmase
întinsă fără vlagă pe pat, în timp ce el intră în baie şi
reveni după o clipă cu un prosop ud. Caroline se gândi
că ar fi trebuit să se ruşineze de felul intim în care o
spăla, dar nu găsi resurse pentru a o face. Căscă larg
ca o pisică somnoroasă şi se ghemui pe o parte în clipa
când el termină.
Am sângerat? întrebă ea cu o curiozitate firavă.
 Doar puţin.
îi mângâie posesiv fesele, cuprins de o satisfacţie
feroce la gândul că i se oferise cu atâta deplinătate.
Nu avusese nici un fel de rezerve, nu lăsase ca disconfor-
tul sau team a de nec unoscut să o împiedice să se arunce
cu capul înainte. Nu mai fusese niciodată dorit cu atâta
intensitate,
fel, nici nufără
fără rezerve, mairestrângeri,
dorise vreodată o femeie
fără limite. Oriceast-
altă
femeie ar fi fost înspăimântată de sălbăticia posedării
lui, dar Caroline o savurase. Nici nu mai fusese vreod ată
atât de sălbatic, nuşi permisese să se abandoneze im-
petuozităţii nevoilor lui sexuale. îşi ţinuse întotdeauna
sub un control nemilos sexualitatea violentă, însă acum
nu numaiEra
proteja. că posibil
în faţaso
ei ficedase, ci o făcusecuşi un
lăsat însărcinată fărăsingur
a se
act iresponsabil.
Ar fi trebuit să fie furios şi dezgustat de el însuşi, dar,
din cine ştie ce motiv, nu era. Plăcerea pură a actului fu-
sese prea intensă pentru a lăsa loc de regrete. O imagine
 ‘Alegerea in im ii 115

'periculoasă i se formă în minte, o imagine în care Ca

roline îi purta în pântece pruncul, şi, spre surpriza lui,
constată că începea să se excite din nou.
|. Caro line adormise. Joe duse pro sop ul îna poi în baie
şi reveni să tragă cuv ertura şi so bage în tre aşternuturile
Irăcoroase. Ea murmură ceva încet; apoi, când se strecu-
ră lângă ea, se cuibări în braţele lui, căutând din reflex
confortul oferit de căldura trupului său. Joe îi sprijini
capul pe umărul lui, petrecânduşi posesiv braţul liber
'în jurul şoldurilor ei, pentru a o ţine aproape. Adormi
laproape
Când la
se fel de mai
trezi uşortârziu,
cum adormise şi acut
simţul lui ea. al timpului
îi spuse că dormise circa două ore. Era dureros de exci-
tat, şi, până când reuşi să o trezească printro serie de
mângâieri, la fel ajunse şi ea. De data aceasta se forţă
să folosească protecţie, deşi, pentru prima dată, detestă
cu adevărat bariera subţire ce îi împiedica să se bucure
de o intimitate deplină. Caroline gemu uşor când o pe
netră, carnea ei moale fiindcă încă prea sensibilă după
pierderea virginităţii, dar, din nou, nu îi permise să fie
blând, chiar dacă el şiar fi dorit asta. Aveau să aibă timp
şi pen tru blândeţe mai târz iu; deoc am dată nu exista de-
cât valul copleşitor al dorinţei ce se cerea descătuşată.
Se zvârcoliră şi se înălţară împreună în întuneric, singu-
rul zgomot fiind cel al respiraţiei lor aspre şi gâfâite şi
scârţâitul patului de sub ei.
Adormiră din nou. Joe se trezi de încă trei ori în
timpul nopţii şi o posedă. Se întrebă când avea să se
mai atenueze nevoia urgentă de ea.
Trecuse de opt a doua zi când deschise ochii şi văzu
soarele luminos de dimineaţă încercând să străpungă
curajos draperiile grele. Camera era cufundată în semi-
întuneric,şi aerul
răcoros condiţionat
plăcut. Corpul îl zumzăia discret,
durea după aerul era
activităţile ne-
stăpânite din tim pu l nop ţii.
Caroline era ghemuită pe o parte, cu. spatele spre el,
şi, preţ de o clipă, îi admiră linia delicată a coloanei
116 Lirufa ‘hfawanf
vertebrale. Cum era posibil ca un trup atât de moale,
cu o constituţie aşa delicată, să fi rezistat solicitărilor la

carePatul
îl supusese
era un el?
dezastru. Aşternuturile erau răsucite,
căzute în cea mai mare parte pe podea. La un moment
dat în timpul nopţii, Caroline îşi trăsese un colţ al cu-
ver tur ii peste sâni. Chiar şi cearşaful elastic de d edesu bt
alunecase de la locul lui. O pernă era înd esat ă sub tăblia
patului. îşi am intea clar că fuseseră trei perne, dar habar
nu avea unde se aflau celelalte două. îşi amintea clar şi
că aşezase una dintre ele sub şoldurile ei în cursul uneia
dintre acuplările lor lacome. Căscă, întrebânduse dacă
nu cumva Caroline avea săşi dorească să facă patul îna-
inte săl vadă cameristele hotelului. El nu prea vedea
rostul în a face patul în general.
îi era foarte foame, şi o scutură cu blândeţe pentru
a o trezi.
 C eceva
doreşti la micul dejun , scump o?o Am să co-
mand la roomservice, apoi putem face baie cât
aşteptăm.
Caroline deschise un ochi.
 Cafe a, murm ură ea.
Ş i altceva?
Carol ine oftă.
Mâncare.
Ap oi închise ochiul .
Joe chicoti.
 Îmi poţi da nişte indicaţii mai precise?
Caroline reflectă puţin.
 Nimic verde, m urm ură în final, cu fa ţa îngro pată în
saltea. N u pot mânca verd eţuri la micul dejun .
Uluit de idee, Joe se înfioră dezgustat. Acum, că se
gândea mai bine, nici el nu putea mânca nimic verde
dimineaţa.
Comandă gofre cu nuci pecan şi bacon pentru amân-
doi, plus cafea şi suc de portocale. Vocea impersonală
de la celălalt capăt al liniei îl informă că avea să dureze
 A(egerea in im ii 17

între patruzeci şi cinci de minute şi o oră până să le fie

adusă com anda , ceea ce îi conv enea. O scu tură din nou
pe Caroline pentru
Vrei să faci a o baie
duş sau trezi.in cadă?
 în cadă. Nu poţi să stai jos la duş.
Se duse la baie şi deschise robinetele căzii de dimen-
siunile u nui sp aţiu de joa că pe ntru copii. In pofida m ă-
rimii, nivelul apei crescu rapid. Se întoarse în dormitor
şi o ridică pe Caroline în braţe. Braţele ei se încolăciră
încrezătoare în jurul gâtului lui.
Te doare foarte tare? o întreba el îngrijorat.
Nu prea tare, dacă asta vrei să ştii. îşi frecă obrazul
de um ărul lui . Atâta că nu po t umbla .
Joe intră în cadă ţinândo în continuare în braţe şi se
aşeză atent în apa caldă, apoi se sprijini de spatele căzii
cu ea între picioare, cu spatele lipit de pieptul lui. Caro-
line oftă de plăcere când apa începu să atenueze durerea
din picioarele ei şi disconfortul dintre ele.
Sar fi aşteptat să se ruşineze de intimitatea pe care
şio permiseseră în noaptea aceea şi să se jeneze d e nudi-
tatea ei, da r nu simţea nim ic d in toate ace stea, ci doar
o mulţumire adâncă până în măduva oaselor, un senti-
ment de bine şi de întregire despre care nici nu ştiuse
până atunci că ar putea exista. El era bărbatul ei, ea era
femeia lui; cum ar fi putu t să se jeneze în prezenţa lui?
Joe o îmbăie, înspumânduşi mâinile cu un săpun
parfumat şi lăsândule să alunece blând peste părţile de-
licate ale corpului ei, care, cumva, păreau să aibă nevoie
Ide mai multă atenţie decât alte părţi. Până să termine,
Caroline se încinsese, şi la fel şi el, dacă era să judece
[după tăria bărbăţiei lui. îi întoarse şi ea răsfăţul şi îl
 imbâie,
[adu să îndar faptul
s curt timcă
p îlmâncarea comandată
împ iedică aveapentru
să acţioneze să le fieaşi
[alunga te nsiune a excitării.
‘ Găsiră două halate groase cu glugă atârnate pe uşa
[băii şi le îmbrăcară c u do ar d ou ă minute Înain te să audă
[bătaia scurtă în uşă ce anunţa sosirea micului dejun.
118 Linda 'tfoward

Joe semnă nota de comandă, în vreme ce căruciorul fu

imobilizat şi capacele ridicate de pe platouri.

dinAroma delicioasă
dormitor. Privireaa lui
cafelei
Joe odeveni
făcu pe Caroline
brusc să apară
mai arzătoa-
re când dorinţa se trezi din nou în el. Chiar şi nema-
chiată, cu părul ciufulit şi corpul înfăşurat întrun ha-
lat de baie gros, era mai ispititoare decât oricare altă
femeie pe care o avusese sau numai o văzuse. Chiar dacă
bărbaţii care lucrau cu ea o numeau Regina Frumuseţii
datorită atenţiei
ei de atracţie nu cu
se care
bazasepeocupa de aspectul ei, puterea
artificii.
Caroline atacă mâncarea cu un apetit nestăvilit, iar
Joe constată că până şi felul în care mânca îl stârnea.
Când termină, se lăsă pe spate cu un oftat de mul-
ţumire şi îi oferi un zâmbet leneş ce îi făcu sângele
să clocotească.
 Ceridică
Joe o să facem azi? neagră. Ochii lui albaştri pă-
o sprânceană
reau duri şi luminoşi ca diamantele, şi Caroline văzu
flăcări în profunzimea lor.
N u am de gâ nd să ies din ap arta men t to t weeken
dul, spuse el calm. Doar dacă nu cumva ni se termină
prezervativele.
Caroline
Poate auselaridică încet.
roomservice, spuse ea cu vocea brusc
tensionată de dorinţă, apoi se strecură în braţele lui.

capitolul 8
In acel weekend, se afundară în senzualitate. Cele
două camere ale impersonalului apartament de hotel
deveniră foarte personale, absorbind aura şi aminti-
rile partidelor lor de amor. Nu ieşiră din apartament
deloc, apelând la roomservice pentru mâncare, fără
a se îmbrăca vreodată cu ceva în afară de cele două
halate de baie.
| ?lCegerea inimii 119

Ca amant, Joe era cel puţin la fel de pasional ca ea.

Laroline nu făcea niciodată nimic cu jumătăţi de măsu-
ri; îşi păzise cu ferocitate virginitatea, iar acum se ofe-
rea cu la fel de multă ferocitate. Joe nu îşi permisese
niciodată până atunci să dea frâu liber poftelor lui, dar
lături de Ca rol ine pu tea să o facă. Se hrăne a lacom din
ea, şi totuşi nu se simţea niciodată sătul. Foamea reapă-
rea violent din nou şi din nou, şi din nou.

I Nu avea nici o inhib iţie. Era aspru şi puternic, du

:ândo şi pe ea cu el, învăţândo mai multe variaţii,
tehnici şi poziţii decât şiar fi putut imagina vreodată.
Uneori el stătea deasupra, alteori ea; uneori el ajungea
lin spatele ei. Uneori îşi folosea gura şi o învăţa şi pe
ia cum să şio folosească pentru ai oferi plăcere. Făcu
dragoste cu ea în cadă, pe canapea, pe podea, oriunde
Ise întâmpla săi surprindă dorinţa.
|IarJoe aveadin
lumea un afară
pager nu
la îicurea, dar cu
deranjă acest a rămase
nimic. tă cut,
Caroline
nu se simţise niciodată atât de complet şi de copleşitor
,de legată de o altă fiinţă umană, întratât încât să ex-
cludă orice altceva. Nu se gândi deloc la muncă, nu se
agită să găsească o carte de citit. Se mulţumi pur şi sim-
plu să trăiască experienţa.
| Până dum inică dim ineaţa lăcomia lor iniţială fusese
’atisfâcută, iar partidele lor de amor deveniră mai cal
Ime, aducând cu ele răbdarea de a zăbovi atât asupra ex
Icitării, cât şi asupra plăcerii. O oră de jocuri senzuale îi
teatisfăcuse pentru moment, aşa că Joe comandă un mic
Idejun întârziat, apoi se relaxară în salon cu picioarele
în sus, uitănduse la televizor şi punânduse la curent
leu ştirile. Caroline se ghemui lângă el, cu o privire cei
■| răda
Joeîncânt
ridicăarea.
o şuviţă din părul ei şi o lăsă apoi să cadă,
■oarele surprinzândui auriul şi făcându1 să strălucească.
I  Und e su nt părinţii tăi? între bă el absent, acord ând
■ nai multă atenţie jocului de lum ini decât propriei
lui întreb ări.
120 Lind a ifcrward
 De obicei sau exact în acest mom ent? în tre bă ea, pe
o voce la fel de leneşă ca a lui.
 Ambel e.
 D e obicei sun t în Carolina de No rd, und e predau,
în m om en tul de f aţă, su nt în Greci a, u nde fac un tur
cultural programat să dureze toată vara. Ar trebui să se
înto arc ă acasă la mijlocul lui septem brie.
 Ai fost singu ră în copilărie?
 Nam observat. Voiam să învăţ, îi explică ea. Nu reu-
şeam să ţin pasul cu propria mea sete de cunoaştere.
N u am fost un copil uşor de crescut, nu cred. Dacă nu
iaş fi avut p e ei ca pări nţi, probabil aş fi fost un dezastru
de proporţii, dar ei mau ajutat să fac faţă frustrărilor
mele şi nu au încercat să limiteze ceea ce învăţam.
 P rob abil ai fost o ad evărată teroare, spuse el sec.
 Probabil. Se simţea îm păcată cu acest gând . D ar tu?
Joe nu îi răspunse imediat, şi un mic fior de neli-
nişte
exp eritulbură fericirea
enţele lui ca piloeit,imensă.
de spre Vorbea
m un ca relaxat
lui, d ardespre
îşi păstra
viaţa privată foarte privată. Lăsase puţin garda jos când
îi spusese că era metis şi că avea trei fraţi şi o soră, dar
nu prea ştia altceva despre el. Nu îi povestise nici o
întâmplare din copilăria lui, pentru a permite conver-
saţiei să dev ină foart e pers on ală pe ntru el. Desigur ,
îşi aminti singură, nu îl cunoştea decât de puţin timp 
de fapt, de mai puţin de o săptămână. Viteza şi intensi-
tatea relaţiei lor o am eţiseră, făcând ca tim pul scurs să
pară exagerat de lung.
N u , eu nu am fo st o adevă rată teroare, spuse e l
în final.
Caro line simţi răceala di n răsp un su l lui.
 Dar sora şi fraţii tăi?
 Fiind atâ t de apro ap e d e el, sim ţi relaxarea sub tilă a
muşchilor lui.
 Doa r sora mea. Şi n u e vorb a că ar fi distructivă sau
cu un temperament dificil, ci doar foarte hotărâtă să Îşi
im pună voin ţa. E ca o m ică loco motivă c u abu ri.
 !Alegerea inimii 121

■ Dragostea lui pro fu ndă faţă de familie îi răsun ă clar

In voce. Caroline se cuibări mai aproape de el, sperând
|ă avea să continue săi povesteas că.

I
I  C âţi an i au fraţii şi sor a ta? C um îi cheamă?
I M ich ael are opt spr ezece ani . Tocmai a term inat

I liceul şi va începe facultatea luna viitoare. E interesat

Ide creşterea vitelor şi probabil îşi va înfiinţa propria
fermă după ce va termina facultatea. Joshua are şai
snrezece an i şi e cel m ai pr iete nos din tre toţi, da r e
înnebunit după avioane, exact aşa cum eram şi eu la
/ârsta lui. N aib a săl ia, vrea să fie p ilo t în m ar in a ame
'•■cană! Zâne are treisprezece ani şi e... intens. Tăcut şi
periculos, cam ca tata. Mai e şi Maris. Are unsprezece
ini, dar se poar tă un eo ri d e parcă a r avea o sută . Micu 
| ţă pentru vâ rsta ei şi atâ t de delicată, încâ t ai impresia
B : ă o sim plă briză ar l uao pe sus , îns ă cu o vo inţă de
■^ Bfi re
e r.p Toţi ne pricepem
tu l magic cu e i, şi lalacai, darMaris.
fel şi tata are u n tale nt dea
I  Şi cum e mam a ta vitregă?
Orice , nu mai săl facă să vorb ească în co ntinu are .
I Joe râse încetişor.
I  E ch iar mai mic uţă dec ât tine.
I Caro lin e se ridică iute.
I E u nu s unt micuţă, spuse e a, îm ping ându şi arţă
I g o a s ă bărbia în faţă.
[ D a r nu eşti tocm ai înaltă . Şi nici de înălţim e me
■ die, aş zice. Am apro ap e trei zeci de ce ntim etri mai m ult
■ ie c â t ti ne. O trase din no u lângă el, spri jinindu i cap ul
■ î n scobitura um ărulu i lui . Vrei sa u n u săţi povestesc
■ ies p re Mary?
I  Dăi bătaie, bom băni ea , iar Joe o sărută pe frun te.
■ c| â nM aryhotă
d se e calda
răşte şisăiubito are, şinim
facă ceva, are icinim
n u ao deschi
po ate să, iar
opri.
■ E profesoară. N u aş fi reu şit să in tru la acad em ie dacă
■ n u mar fi aju tat ea să învăţ.
 Deci nu tea deranjat chiar deloc când sa căsătorit
■ c u tatăl tău? ,
12 2 Li n da J-fowarcf
Să mă deranjeze? Râse din nou. Am făcut tot ce
mia sta t în putinţă ca săi văd îm preună. Nu că ar fi fosi
foarte
hotărâtgreu.
să o Tata
aibă, era ca un armăsar
indiferent închis
câte garduri ar în ocol. Era
fi trebuit să
dărâme sau să sară.
Relaxarea şi simţul practic cu care aducea în discuţie
sexualitatea tatălui său o făcură să zâmbească. In ceea
ceo privea, nu şii putea imagina pe propriii părinţi
drep t fiinţe de o sexualit ate pasionala, p rob abil fiind-
că nu erau. Existenţa ei era dovada faptului că făceau
totuşi sex, dar amândoi erau liniştiţi şi preocupaţi mai
mult de chestiuni intelectuale decât de altele de natură
fizică. Viaţa lor amoroasă era probabil caldă şi plină de
afecţiune, mai degrabă dec ât rela ţia de a mor primitiv,
sălbatic şi intens în care o antrenase Joe pe ea.
 Dar tatăl tău? El cum e?
 Dur. Periculos. Şi cel mai bun ta tă din lume. Chiar
şi
gatacând erampână
să lupte copillaam ştiut pentru
moarte dintotdeauna
mine. că ar fi fost
Era o manieră bizara de a descrie un părinte, dar,
când îl privea pe Joe, îi venea uşor să creadă că tatăl lui
era periculos. Probabil că semănau atât de mult încât
unul părea imaginea reflectată în oglindă a celuilalt.
Ajunge cu mine, spuse el brusc, deşi prea puţin din
conversaţie îi permisese să afle ceva despre el. II simţi
din no u prud en t, închizân d uşa de otel în spatele c ăreia
îşi ascundea gândurile intime. O ridică şi o aşeză călare
în poala lui, apo i îi desfăcu halatul, închizânduş i mâ ini-
le peste sânii ei. Vreau să aflu despre tine.
Caroline se cutremură şi coborî privirea spre sânii ei,
spre mâinile lui bro nzate ce acopereau moviliţele moi şi
deschise la culoare.
  Astae.n uAlbastrul
Aşa mai e unochilor
terito riu
luivideveni
rgin p en
maitruîntunecat,
tine.
mai intens. îşi lăsă o mână să alunece mângâietor pe
abdomenul ei, iar de acolo între picioarele ei, tatonând
discret. Nici ăsta nu mai este, dar este chiar mai palpi-
tant acum. înainte nu puteam decât să mi te imaginez,
 VSegerea inimii 123

dar acum ştiu cât eşti de s trâmtă şi de fierbinte şi cum în-

cepi să te uzi imediat ce te ating. Desenă cercuri in jurul
deschizăturii ei delicate cu buricul aspru al unui deget,
fiind extrem de atent. Caroline se înfioră, inundată de
0 plăcere fierbinte şi tăioasă ce îi contractă muşchii şi
n oferi umezeala pe care o căuta el, corpu l ei începând
■ mediat să se pregătească săl primească. Joe îşi împinse
I Duţin degetul în ea, iar corpul ei se încinse, respiraţia îi
leveni gâfâită şi fu cuprinsă de un tremur uşor.
1 Joe desfăcu şi halatul lui. Era pregătit ca un armăsar,
.ţările lui Cu
feminin. subţiri lărginduse
o palm uşor ei,
ă pe fu ndul când îi simţi
o trase în mirosul
faţă, o
poziţionă, apoi coborî mana pentru aşi ţine bărbăţia
nemişcată în vreme ce Caroline se lăsă peste el cu un
uşor strigăt sălbatic. II cuprinse în teaca ei, iar el îşi miş-
că mâna, folosindo pentru a o aduce mai aproape.
I A cum ştiu cât eşti de moale, îi şopti el, şi cum te în
[flori în jurul meu, şi cum încearcă toţi acei mici muşchi
ai tăi să mă prindă strâns şi să mă stoarcă atunci când...
la naiba!
I Exclamaţia lui răsun ă gutural şi aspru . Caroline
aproape că nu o auzi. începu să se mişte deasupra lui,
dorindu1 cu lăcomie, aşteptând disperată descărcarea
ce pândea deja în adâncul ei.
I Mâinile lui se înfipserâ în şoldurile ei aproape ca
si cum dar
scânci, ar fiapoi,
vrutînjurând
săi oprească
din noumişcările,
în barbă, iar Caroline
o prinse
[de fese şi începu so mişte întrun ritm rapid şi plin de
torţă pe lungim ea p en etran tă a bărb ăţiei lui. N u mai era
[vorba de un act relaxat; era rapid, nemilos şi primitiv,
«..aroline se agăţă de umerii lui pentru aşi ţine echili-
brul când fu cuprinsă de spasme şi, doar o fracţiune de
secundă mai târziu, Joe i se alătură, arcuinduşi capul
 pe spate, cu venele şi tendoanele umflânduse ca nişte
rnnii pe gâtul musculos.
Perioada de refacere dură mai mult decât actul în
Sine. Carolin e se lăsă să cadă în faţă, făcând întro tă-
cere extenuată pe pieptul lui. Cu degete blânde, Joe
 124 Linda Howard
îi netezi părul, îndepârtânduiI de pe faţă, apoi o ai IU)
se în braţe.
N ua doua
E deja am avut
oară.prea bine gri jă de tine, spuse e l Im*,
Caroline nu vedea cum ar fi pumt să aibă mul htif
grijă de ea.
 Ce anume? m urm ură e a.
 E a do ua oară când nu am fol osit pro tecţie.
D a r eu ţiam ceruto. î nchis e ochii, sa vurâ nd mM
am intirea, cât şi senzaţia di n acel m om ent, de al ţiul
atât de intim în ea. Voiam să ştiu totul, să simt tutui
legat de tine.
P rim a d a tă, ,da. C hia r şi atunci, ar fi treb uit să itiî
ducă mintea să nu o fac. Şi nu am nici o scuză pontmi
faptul că sa întâmplat acum.
Auzindui tonul aspru, Caroline se ridică în capul u*
selor şi îl privi direct în ochi.
N u su nt nici copil, nici idi oată , Joe. C un os c rbiti
rile şi con sec inţele, iar resp on sabil itat ea îm i ap arţine p
jumătate. Aş fi putut să refuz, dar nu am făcuto. Ki»i n|
nu e ch iar atâ t de mare. U nul din tre avantajele de a nwit
o minte iscoditoare e faptul că sunt curioasă în legitimi
cu aproape orice, aşa că am citit şi despre asta. Ştiu totul
despre ritm şi alegerea momentului, şi suntem destul ii»
în siguranţă. Suficient cât să numi fac griji şi să stau m
ochii pe calendar.
N u există nici o gar an ţie î n privinţa asta. Citim
şi în intervalul potrivit, şansele abia dacă sunt itiiii
bune de cincizeci la sută, şi, ţiam spus, numi plac joi u
rile de noroc.
 Tear deranja chiar atât de tare? întrebă ea cu iiitiÎM
seriozitate.
 Pe t inc nu?
Caro line clătină din cap.
 Nu, răspunse ea, pe o voce calmă şi hotărâtă.
Joe îi aruncă o privire pătrunzătoare. Caroline aşti'p
tă so întrebe de ce, însă el nu o făcu. În schimb, spu**
 51%, erea m m m 125

Vreau să ştiu dacă îţi întârzie următoarea menstrua

chlar şi cu o singură zi.
unul lui de co
II răspunse cumunansalut
dă ermilităresc
a atât de evident
rapid şi, replică:
în câ t Caro
Da, domnule!
Uneori, îşi juca foarte bine rolul de colonel.
)»ie râse şi o plesni uşor peste fund când se retrase
braţele lui. Caroline se ridică şi îşi legă halatul în
1ci.

• Când treb uie să plecăm?

• Am aranjat să stăm până târziu. Până la şase diseară.
IVci tim pul rămas pentr u a1 petre ce izolaţi în inica
lume privată putea fi acum socotit întrun număr
i urc des crescător. Era u lu itor câ t de rep ed e se obiş
Itlie cu rutina de la hotel, cu faptul de a1 avea doar
Hâtru ea, cu plăcerile îmbătătoare ale trupului. Pro-
bii nceastă izolare ar fi devenit mai puţin palpitantă
tâ «ar fi întins pe o săptămână întreagă, dar şiar
I flnrir să aibă p ar te de acea s ăptăm ân ă. Dar as ta nu
posibil. A doua zi aveau să se întoarcă am ândoi la
Nâincfl, ea la sol, iar el în aer. A doua zi urm a să fie
Ifvoltfl să îndure din nou teama, fiindcă bărbatul
care îl iubea făcea ceva periculos, iar ea nu avea
Iţim săl îm piedice. A r fi fost n ec uv iinc ios ch iar şi să
llU#rce.
aveauJoe
să era un capăt
vultur;zborurilor
doar moartea saufibătrâne

C ll «eordat.
pună lui. Ar îndurat
niroasă ani întregi de teroare in tăcere, dacă i sar

Deocamdată, nu voia să irosească nici un minut din

mptil rămas până aveau să fie nevoiţi să înfrunte
lh nou lumea adevărată.
Nu ştia ce însemnase acest weekend pentru el, poate
tlnar o tăvăleală intensă şi prelungă, suficientă pentru

Î
fliccrea pe care io oferise, dar pentru ea acest bărbat
p «cest weekend constituiseră catalizatorul.care dezlăn
»l»c pasiunea din fiinţa ei. Se simţea... schimbată pe
S înăuntru, oarecum mai liberă, mai mulţumită. Era ca
•• cum ar fi privit viaţa printrun voal cenuşiu, iar acum
126 Lî n da if o w a r d
acesta fusese sfâşiat, lăsândo să vadă culorile autentice,
vibrante. Nu se mai simţea lăsată deoparte şi izolată, ci
parte a întregului. Nu mai era singura, aşa cum fusese,
în esen ţa, toata viaţa, încă d in prim a clipă în care îşi dă-
duse seama că mintea ei o făcea diferită. Când se aban-
donase în braţele lui, câştigase mai mult decât pierduse,
căci avea acum o parte din Joe pe care nu o so piardă
niciodată. El îi oferise amintiri, experienţă... extaz. Sub
îndru mare a lui, înflori se pe din ăuntru , descoper ise p ro-
funzimile bogate ale propriei ei făpturi.
Pe neaşteptate, în pofida gândirii ei raţionale şi chiar
conştientizând dificultăţile pe care lear fi presupus aşa
ceva, speră că momentul fusese ales greşit pentru ea şi
că avea săi poarte în pântece copilul.
Cei? întrebă el, arcuinduşi sprâncenele negre, iar
Carolin e îşi dădu s eam a că stătuse în faţa lui, studiin
du1 con cent rată, pe ntru do ar Dumn ezeu ştia cât t imp.
Un zâmbet
dimineaţă leneş îi înflori pe chip, luminândo ca o
însorită.
M ă gand eam doar, spus e ea pe u n to n serios, că
mult mai multe femei sar înrola în armată dacă ai poza
pentru posterele de recrutare fără a purta nimic.
joe păru surprins pentru o clipă, apoi izbucni în ho-
hote de râs şi se ridică. Strânse pumnul pe halatul ei şi
o trase spre
V rei să el.
spui că ai fi dispusă să mă îm părţi cu femeile
din America?
 N u cât trăiesc.
Nici măcar dacă ţara ar avea nevoie de serviciile
mele? U nde ţie patriotism ul?
Caro line băgă mâna în halatu l lui desche iat şi îl prin-
se ferm în palmă.
  Ce ştiu sigur, replică ea pe un ton dulce, e că nu se
află aici.
Joe înc epu săi um ple palm a, rea cţionâ nd la atingere a
ei, deşi făcuseră dragoste cu puţin timp în urmă.
 îţi las două zile sâ încetezi, apoi chem poliţia.
 A [egerea in imii 127

II N u avem două zile la dispoziţie, rem arcă ea. Se uită

Ia ceas. N u avem decât vreo opt ore.
ft  Atun ci al naibii să fiu dacă am de gând să irosesc un
Singur minut, răspunse el, ridicândo rapid în braţe.
. Prefera patul pe ntru par tidele mai lungi. Cân d o
p;ise în cealaltă cameră, Caroline se agăţă strâns de el,
Korinduşi ca timpul să se oprească.
I Nu se opri, desigur. N u se putea opr i, oricât şiar fi
dorit acest lucr u. I se păru ciudat să părăsească acel cuib
Intim, d ar la
’titoarcere pâba
năză.
la şase jum eătate
Carolin erautăcută,
rămase deja peîncdru mul desa
ercând
ie pregătească sufleteşte pentru sfârşitul abrupt al inti-
mităţii de care se bucuraseră în ultimele două zile. Avea
ă doarm ă singu ră în no aptea aceea şi în fiecar e noapte ,
Vină venea din nou weekendul. Poate chiar şi atunci,
noe nu spusese nimic despre acea noapte, cu atât mai
puţin despre weekendul următor.
Ipar,Caroline
cu cât seîiapropiau
aru ncă omai
privire.
mult Era o difere
de bază, nţă devenea
cu atât subtilă,
în mai mică măsură amantul ei şi în mai mare măsură
colonelul Mackenzie. Gândurile lui se îndreptau deja
spre Night Wing, spre acele avioane elegante, mortale,
superbe, ş i spre modu l în care rea cţiona u în mâinile lui
ibile. Poate că schimbarea pe care o detecta în el era
lată de faptul că devenea amantul lor, nu al ei. Acele
jvioane zburau pentru el; îl duceau mai sus şi mai rapid
decât ar fi putut ea vreodată. Spera doar că aveau şi săl
protejeze la fel de aprig şi să i1 aducă înapoi.
1 Cu mult îna inte să fie pregătită, se trezi în faţa propri-
ei uşi. Joe rămase în faţa ei, cu ochii lui limpezi şi fără
rund stu diin d len t fiecare detali u al aspectului e i.
I  Nam să te săru t de n oapte bu nă, spuse el. Naş mai
 iuţea
A tun
să ci...
mă opresc.
noap teSunt
bunăprea
. obişnuit să te am.
| Dădu sâi întindă mâna, apoi şio rCTrase rapid.
Nu putea nici măcar săi strângă mâna. Era pream ult după
intimitatea concentrată din acel weekend, era o ispită
128 Limfa ‘Howartf
prea puternică, un memento prea dur al faptului c,1 ml
noaptea aceea, aveau să doarmă singuri.
Noapte bună.
Se răsuci brusc pe călcâie şi porni cu paşi mari spre i .1
mioneta lui. Caroline descuie rapid uşa şi intră, penmi
a evita săl vadă plecând. Locuinţa ei minusculă, orii Al
ar fi fost de luxoasă în comparaţie cu majoritatea celm
lalte locuinţe temporare de la bază, i se păru dezolantă şl
sufocantă. Se grăbi să pornească aerul condiţionat, du
nimic nu putea atenua senzaţia de gol din sufletul el
Nimic, desigur, cu excepţia lui Joe.
Dormi prost în noaptea aceea. Se tot întinse după el
căutândui căldura, căutând corpul masiv, masculin
şi tare alături de care dormise în ultimele două nopţi,
fie întinsă peste el, fie încolăcită lângă el. Propriul el
corp, lipsit brusc de răsfăţul senzual cu care se obişnui-
se, era chinuit de o frustrare dureroasă.
Se trezisăcumai
renunţă mult înaintea
încerce să zorilor,
doarmă.şiMunca
în celefusese
din urmii
din
totdeauna un remediu universal pentru ea, aşa că poale
avea să se dovedească la fel şi acum. In fond, fusese anga-
jată la acest proiect pentru a munci, nu pentru a tânji
după şeful de proiect.
Şi o ajută, intradevăr. Reuşi să se cufunde destul de
satisfăcător în pregătirile p entru testele din ziua respecti-
vă. Joe nu trecu pe la biroul ei, fapt pentru care se simţi,
în mod bizar, recunoscătoare. Deabia acum începea sil
revină cu picioarele pe pământ; dacă ar fi sărutato din
nou, ar fi fost pierdută. Şi probabil ar fi fost şi întinsă
peste una dintre mesele de birou, cu picioarele încolă-
cite în jurul taliei lui. După cum îi stătea în fire, Joe
detectase ispita şi i se împotrivise. Ea nu era convinsă
că Aşa
ar ficum
reuşit.
se întâmpla de obicei, Cal fu cel deal doilea
care sosi la birou.
Unde ai fost weekendul ăsta? întrebă el relaxat.
Am încercat să te sun de câteva ori să văd dacă nu vrei
să mergem la un film.
 \erea mmm
'Alegi 129

b In Vegas, răspunse ea. Am stat peste weekend.

llmi pare râu că nu mam gândit şi eu la asta. E un
| distractiv, nui aşa? Ai umblat prin cazinouri?
Nu prea mă pasionează jocurile de noroc. Minigol
l'e mai pe placul meu.
Cal râse si îşi luă o cană de cafea.
Ar fi bine să ai grijă dacă duci o viaţă atât de acri-
şi riscanta, o sfătui el. Prea multă stimulare te poate
ibâtrâni.
Dacă aşa ar fi stat lucrurile, ar fi trebuit să îmbătrâ
S i nlască măcar
schimb, se cu vreomai
simţea sutăviedecaani în weekendul
niciodată . acela.
■ Joe nu se afla în ca mera de comandă când sosiră
^H em brii echipei l aser; piloţii erau deja în avioane, cu
^H oto are le urlân d. Distribuţia era aceeaşi precum cea de
^ H n e ri: Joe şi Bowie Wad e în prototipurile Night Wing,
^fcaffy D eale şi Mad Cat Myrick în avioanele F22. Toate
. chipele implicate în proiect se strânseră în jurul moni
MtOarelor pentru a putea urmări datele afişate de senzori
H i timpul zbor urilor.
■ Avioanele decolară.
I Totul decurse bin e la încep ut, laserele fixânduse
Ipe avioanele teleghidate, exact aşa cum trebuia. Caro
Wne lăsă săi scape un oftat prelung de uşurare. Nu era
atât de naivă cât să creadă că nu aveau să mai apară
Iprobleme,
’ezolvatâ. dar cel puţin acea dificultate părea să fi fost
[ Refăcură testele de mai multe ori, la viteze şi game
diferite. Yates zâmbea.
I Când avioanele porniră înapoi spre bază, Mad Cat
zbură în formaţie cu Joe, iar Daffy veni din urma lui
Bowie Wade, pentru ai asigura verificarea vizuală în
 timpul
rele, zborurilor.
când, Carolineseurmărea
pe neaşteptate, aprinse relaxată
semnalulmonitoa-
de fixare
Ipe ţintă al avionului lui Bowie. ,
 A acţionat butonul? întrebă e apu voce tare.
Yates şi Adrian se întoarseră spre monitor, cu sprân-
cenele împreunate întro expresie d£ nedumerire. Cal
130 Unda ti oward
ridică privirea de la calculatorul lui. Aproape simultan,
calculatorul începu să afişeze alarma de deschidere a fo-
cului, şi se dezlănţui iadul atât in staţiile radio, cât şi în
camera de comandă.
Sunt lovit, sunt lovit! ţipă Daffy, iar Bowie răcni
şi el:
Nenorocitul de sistem sa declanşat singur! Ce dra
cu’ sa întâmplat?
 Cât e de grav?
Era vocea lui Joe, profundă şi calmă, autoritatea din
ea fiind mai puternică decât orice altceva.
Am pierdut controlul, sistemele hidraulice au fost
făcute praf. Nu1 pot ţine.
Vocea lui Daffy era tensionată.
 Catapulteazăte! ţipă Bowie. Lasă tâmpeniile, Daffy!
Nai cum să reuşeşti!
Vocile înc epură să se suprapună, iar în camera d e co-
mandă se stârni un adevărat vacarm. Piloţii prez enţi îm-
pietriseră, aşteptând cu expresii înlemnite să vadă dacă
unul deal lor avea să scape cu viaţă sau urma să moară
chiar sub ochii lor.
Apoi răsun ă din n ou vocea lui Joe, tun ând :
Catapulteazăte... Catapulteazăte... Catapulteaza-te!
A cum!
Autorita tea inconfundabilă a vocii lui reu şi să ajungă
la Daffy cum nu ar fi putut nimic altceva, iar calcul atoa-
rele înregistrară catapultarea unui pilot.
Văd o paraşută! Era vocea lui Mad Cat. E prea jos,
e prea jos...
Apoi ra dio ul explodă întro furtu nă de zgomo te când
avionul F22 se înfipse în solul deşertului.
 capitolul 9
Joe era turbat de furie când intră cu paşi mari în ca-
mera de comandă, dar furia lui era rece, ca de gheaţă.
 “Alegerea inimii 131

hii îi erau ca o brumă albastră când îi fixă asupra

mbrilor echipe i laser.
 Ce dracu’ sa întâm plat? latră el. Tunul cu laser nici
ăcar nu ar fi trebuit să fie activat, cu atât mai puţin să
|e declanşeze singur.
Nimeni nu avea habar. Verificările făcute vineri du
Samiază indicaseră că sistemele funcţionau perfect.
 Deci? Acel singu r cuvânt răsună tăios ca detunătura
nei carabine. A fost cât pe c e să pierd un om d in cauza
sta. Un avion de optzeci de milioane de dolari e îm-
prăştiat pe un kilometru pătrat de deşert. Există printre
.voi vreunul care să ştie cenaiba faceţi!
f Cam era de com andă se cufun dă întro tăcere mor
■uântală, toată lumea aşteptând un răspuns. Orice răs-
puns. Yates spuse încet:
J N u ştim ce sa întâm plat. Dar vom afla.
['  Poţi să fii al naibii de sigur de asta. Vreau un raport
despre
naliza acest incident
voastră privindîn problema
treizeci şişişase de ore,aţi
ce anume inclusiv
făcut
oentru a o rezolva. Toate zborurile se anulează pâ nă aflu
|ce sa întâmplat şi mă conving că nu se va repeta.
Nui aruncă nici măcar o scurtă privire lui Caroline
fcând se întoarse şi ieşi, la fel de furios ca atunci când
Intrase în încăpere.
I Cineva fluieră încet printre dinţi. Yates era foarte
[tras la faţă.
| N u dorm im pân ă nu aflăm, spuse el simplu.

Pierderea avionului era un lucru grav, dar incidentul

leu Dafry şi felul în care scăpase ca prin urechile acu-
lui întinseseră controlul lui Joe periculos de aproape
■ de punctul limită. Daffy era oricum pie rdu t pen tru el:
■ ajunsese
tase, iar deja la o altit
paraşuta udine prea
nu apucase să joasă când secomplet,
se deschidă catapul-
■ astfel că Daffy lovise solul cu prea multă forţă şi prea
■ rapid. Era in ter nat în spital acum, cu o contuzi e şi o
■ fractură la picior ul stâng. *
132 Lincfa ‘Howard
Bowie, puternic zdruncinat, jura ca nu se atinsei
nici de butonul de fixare pe ţintă, nici de cel de dt*
chidere a focului,
prea atent, iar Joe îl crezu.
dar nenorocitul de tunBowie era se
cu laser prea Iun
activul
cumva şi deschisese focul singur, iar Daffy fusese la
pas de aşi pierde viaţa. Computerele aveau să le a ruj
exact ce anume se întâmplase, dar Joe voia să ştie şl ]
ce. Laserele nu ar fi trebuit să fie activate încă, dar i
puţin cel de pe avionul lui Bowie fusese activat. Dai »
sar fi folosit energia maximă, aeronava F22 ar fi M
distrusă în aer, iar Daffy nu ar fi avut nici cea mai inie
şansă să se salveze.
Mânia lui Joe era intensificată şi de gândul că rateu
avea probabil legătură cu dificultăţile de fixare cu cal
se confruntaseră în vinerea precedenta. Caroline îi s[
sese că problema fusese o simplă întrerupere a semnali
lui electric şi că fusese remediată, dar, în mod evident
defecţiunea era mult mai gravă, şi nu numai că nu lini1
se rezolvată, dar aproape îi omorâse un pilot. Furia
o includea şi pe Caroline; era parte a echipei laser,
relaţia lor nu avea nimic dea face cu responsabilităţi
ei ca membru al echipei tehnice. Nu intenţiona să st)
arate indulgent sau săi ofere favoruri speciale.
Nu doar echipa laser avea să lucreze până târziu. Pin
derea unui
cruri pe careavion F22SUA
Aviaţia şi rănirea unui
să le ia în pilot
glumă.nuTrebuia
erau Iu
redacteze un raport pentru comandantul bazei şi peni tu
generalul Ramey de la Pentagon. Mai mult, nuşi purcitii
permite acest gen de probleme cu prototipurile Niglit
Wing, nu acum când data votării fondurilor de căli#
Congres era atât de aproape. Trebuia să se asigure că l#>
tele erau dintre
te; unul finalizate şi toatemajore
avantajele eventualele probleme rezolvi»
ale proiectului fuse»
faptul că se desfăşura conform programului şi se încadra
în buget, iar întârzierile ar fi însem nat costuri su plimen
tare. Dacă aeronavele Night Wing depăşeau bugetul
şi nu funcţionau corespunzător în momentul votării
proiectul avea să fie în pericol. Obţinerea finanţăiii
 Aiegerea înmiii 133

jlndea de cât de bine îşi fâcea el treaba şi demonstra

1fezabilitatea, cât şi fiabilitatea aeronavelor.
onversaţia telefonică purtată cu generalul Ramey
o linie securizată nu făcu decât săi sporească şi mai
It îngrijorarea.
I  Trebuie să afli ce sa întâmplat cu acel tun cu laser
•Ate asiguri al naibii de bine că nu se va repeta, spuse
eralul calm, d ar cei care îl cunoşteau pe Ramey ştiau
întotdeauna vorbea serios. Ziua votului e aproape,
aproape ca să ne permitem genul acesta de haos în
Jlect.
dacăLanu
ce îlbun să controla?
poţi ai primul Trebuie
tun funcţional cu raze
să reuşim, Joe.
riectul Nig ht Wing e prea impo rtant.
 Da, domnule, răspunse Joe.
Cum pilotase şi el avioanele, ştia exact cât erau
Importante. Un aviator care decola cu o aeronavă
[iperioară avea şanse mult mai bune, dacă toate cele
klte condiţii
Avioarămâneau
nele Nightneschimbate,
Wing ar fi de a seunîntoar

{
E t viu. oferit avantaj
Brlnş piloţilor americani, iar pentru Joe acest lucru
 B f fi însemnat atât salvarea unor vieţi, cât şi câştigarea
■ tb oaielor. Luptase deja în două războaie, deşi nu avea
Jcftt treizeci şi cinci de ani, iar situaţia la nivel mondi
ii era mai nestatornică acum decât fusese atunci când
Btrase la academie, în timpul Războiului Rece. Mici
rlrnoaie locale izbucneau peste noapte şi toate aveau

I""^potenţialul de a târî şi restul lumii în mocirlă, în timp

B( tehnologia se dezvolta exploziv. în cel mult cinci ani,
Avioanele F22 abia dacă aveau să mai fie la acelaşi nivel
■ i l aeronavele de vânătoare ale altor ţari, în loc de a fi
Bilet superioare. Prototipurile Night Wing lear fi permis
|| «Aifi recapete acea superioritate  în stil mare.
 B  Există vreun indiciu de sabotaj? întrebă ge neralul.
B  Nu sa declanşat nici u n fel de alarmă, dar am ce rut
poliţiei de securitate să analizeze programele de muncă
■ scntru a vedea dacă apare ceva suspect.
'  Intuiţia ce îţi spune?
134 Linda ’Howard
Generalul Ramey avea un respect deosebit pentru
instinctele lui Joe.
Joe ezită.
N e confruntăm cu o s ituaţie catastrofală c e sa pro-
dus fără nici o avertizare. Nu ştim încă dacă e afectat
doar acel singur tun cu laser sau dacă e o problemă
comună la toate avioanele, dar, ori e o problemă majoră
în sistem, or i a fost un inc ident provoca t intenţionat
de cineva. Probabilităţile sunt egale, deci nu pot ignora
ipoteza unui sabotaj. Voi şti mai multe după ce voi obţi-
ne analiza computerizată.
 Sunăma imediat ce afli ceva.
 Da, domnule, aşa voi face.
Joe se aşeză din nou pe scaun cu o expresie gândi-
toare. Sabotaj. Nimănui nui plăcea să se gândească la
aşa ceva, dar nuşi putea permite să ignore posibilitatea.
Tehnologia crea constant noi tehnici de spionaj şi sabo-
taj. Poliţia
păstra de securitate
proiectul luasesecret,
Night Wing măsuri extre
ceea ce me pentru
explica de cea
fiecare intrare de la fiecare clădire, atât uşi, cât şi feres-
tre, era echipată cu senzori legaţi la un calculator central
care păstra evidenţa tuturor celor care se aflau în clădire
la un moment dat, înregistrând atât ora intrării, cât şi
pe cea a ieşirii. Totodată, pe timpul nopţii hangarele
erau păzite de gărzi şi nimeni nu se apropiase de aero-
nave fără autorizaţiile necesare, dar, dacă problema era
întradevăr una de sabotaj, nu însemna decât că saboto-
rul se bucura de respectivele autorizaţii de securitate.
Dacă avea noroc, cei din echipa laser aveau să iden-
tifice problema şi urmau să descopere că fusese ceva
mecanic, explicabil. Dacă nu, voia ca verificarea de se-
curitate să fie deja în desfăşurare.
 Ce rahat! Dacă nu descopereau rapid care era pro-
blema, în mod cert nu avea să o vadă pe Caroline în
seara aceea, iar noaptea trecută fără ea fusese un ade-
vărat chin. Era uluitor cât de repede se obi şnuise c orpul
lui să fie satisfăcut frecvent şi cât de intensă era foa-
mea lui sexuală când venea vorba de ea. Nu mai
 ‘Afegerea inimii 135

rise niciodată o femeie astfel, ca o fierbinţeală ce nu1

hbea nici o clipă şi refuza să se lase potolită. Nici nu
■ mai bucurase vre odată de o femeie astfel, fără limite
fau restricţii. Caroline era vitală şi vibrantă, la fel de di
■ctă în stilul ei de a face dragoste pe cât era în gândire
'ln personalitate.
Fusese o greşeală săşi lase gândurile să alunece spre
ta. Pantalonii îi deveniseră dintrodată inconfortabili.
„Jos, băiete11, îşi spuse el cu amărăciune. în mod cert,
fcu erau nici locul, nici momentul potrivite.
I Deşi făcură o mulţime de verificări, nu reuşiră să
descopere cum fusese posibil ca laserul să se active-
ze accidental. Domeniul efectiv de competenţă al lui
Caroline era laserul în sine, n u mec anismu l de acţio-
nare, care intra în sarcina lui Adrian, iar el era posac
din această cauză. Dacă problem a era aruncată în cârca
lui, era posibil să fie retras din proiect sau poate chiar
.oncediat. în stilul caracteristic, îşi descărcă frustrarea
pe Caroline.
Te pomeneşti că eşti vreo piază rea, bombăni el
încruntat, studiind minuţios fiecare detaliu al meca-
nismului de declanşare a focului. Totul mergea bine,
doar câte o dificultate minoră din când în când, până
să apari tu. Lucrurile au început so ia razna imediat ce
teai implicat în proiect.
 Eu nu am lucrat la acel mecanism, sublinie ea, refu-
zând săi permită să o înfurie sau să se lase târâtă întrun
schimb de acuzaţii. Nici nu era nevoie să mai adauge
nimic, căci Adrian interpretă comentariul ei ca pe o
acuzaţie cum că el lucrase la acel sistem, şi, prin urmare,
era, evident, vina lui.
 Lăsaţi ciorovăiala, le porunci Yates. Cal, nu îţi apare
 Calpepărea
nimic calculator?
exte nuat, cu och ii inject aţi de la nen um ă-
ratele ore în care stătuse cu privirea aţintită în monitor
sau descifrând în semiîntuneric teancuri de hârtii im-
primate. Clătină din cap. <
136 Linda 'Haward

 Pare cotul în regulă pe hârtie.

Stăteau grupaţi în jurul modulului laser, pe fuzela
jul avionului
privirea asuprapemodulului,
care îl pilotase Bowie.intenţionat
ignorând Caroline îşitotfixă
ce
se vorbea în jurul ei şi încercând să lămurească lucru-
rile. Laserul părea în stare perfectă de funcţionare, la
fel şi mecanismul de declanşare a focului. Sistemul de
fixare se comporta şi el perfect, însă asta ştiau deja.
In fond, se fixase asupra avionului lui Daffy şi îl arun-
case în aer. Dar ce anume îi comandasesă se fixeze? Con-
form da telor înregistrate de comp uter, Bowie nu atinsese
butonul, ceea ce însemna că atât mecanismul de fixare,
cât şi cel de declanşare a focului operaseră automat, lu-
cru care nu ar fi trebuit să se întâmple. Mai mult, nici
laserul nu ar fi trebuit să fie activat; testarea propriuzisă
a laserelor nu fusese programată decât peste zece zile.
Trei lucruri o luaseră razna simultan; laserul se activa-
se, sistemul de
iar sistemul de fixare luase aînfocului
declanşare vizor avionul lui Daffy,
se acţionase auto-
mat. Nici unul dintre aceste trei lucruri nu ar fi trebuit
să se întâmple, iar faptul că se întâmplaseră toate în
acelaşi timp nu mai era o chestiune de ghinion sau o
simplă coincidenţă.
Nu îi plăcea direcţia în care se îndreptau gândurile
ei. Dacă nu era logic ca aceste trei lucruri să se întâmple
accidental, atunci, cu siguranţă, se petrecuseră inten-
ţionat. Laserul nu putea fi activat de o zdruncinătură ac-
cidentală şi cu siguranţă nu avea nici un buton exterior
pe care să scrie „Pornit/Oprit“. Pentru a activa laserul
era nevoie ca echipa laser să folosească un set precis de
comenzi pe calculator. Dat fiind nivelul de securitate
presupus de acest proces, ei erau singurii care aveau ac-
cesLogica
la aceleinevitabilă
comenzi. indica faptul că unul dintre mem-
brii echipei activase laserul.
Caroline nu era genul care să tragă concluzii pripite.
Metodele ei de lucru erau ordonate şi extrem de preci-
se. înainte de aşi permite să înceapă să creadă că unul
 î l (egerea inimii 137

dintre cei trei bărbaţi alături de care lucra sabota inten-

ţionat laserul, trebuia să se asigure că nu exista nici o
altă cale prin
cut. Totul era care altcineva acum,
com puterizat din afara echipei
şi, deşi să oprotec-
existau fi fă-
ţii înc orporate în programe şi se luau măsuri complica te
de securitate, nimic nu era imposibil. Existau o mul-
ţime de lucr uri atât de dificile, înc ât nimeni nu le făcu-
se încă, dar asta nu însemna că erau imposibile. Era o
teorie realistă că, dacă cineva avea acces la comenzile de
activare, persoana respectivă putea, cel mai probabil, să
intre
la şi înpeprogram
ureche şi săbine
ntr u cineva le folosească.
priceput în Şidom
ar fieniul
fost com-
floare
puterelor să adauge comenzi care să devină prioritare
faţă de activarea ma nuală de către pilot a butonului de
fixare, de exem plu în cazul în care un avion ajungea la o
anumită distanţă de el. Poate că Bowie se urcase la man-
şa unei bombe cu ceas în ziua aceea, o bombă care doar
aşteptase circumstanţele potrivite. Daffy avusese ghi-
nionul de a fi ales să zboare în spatele lui Bowie, dar
la fel de uşor ar fi putut să fie în locul lui Mad Cat sau
chiar Joe.
Yates o privea gânditor de câteva minute. Caroline
rămăsese nemişcată, cu privirea aţintită asupra modulu-
lui, dar fără a1 vedea, cu întreaga ei putere de concentra-
re orientată spre interior. Yates aproa pe căi putea vedea
mintea
şi tăind ca un calculato
inexorabil dintrer ele.
derulând o listă de posibilităţi
 Ce e? întrebă el în final, când nu mai putu suporta
suspansul. Ai vreo idee?
Caroline clipi surprinsă şi, încet, îşi concentră din
nou privirea asupra lui.
 Cred că ar trebui să verificăm programul compute-
rizat, spuse ea în final. Dacă nu e echipamentul de vină,
atunci
Cal nafişă
u poate fi decâtabsolut
o expresie p rogramul.
istoyită.
Ai idee cât o să ne ia să verificăm tot programul?
întrebă el, nevenindui să creadă. E o treabă uriaşă. E cel
mai complicat program la care am kicrat vreodată.
138 Lin da ‘yfowarcf
Poate un Cray... murmură Caroline, îndreptân
du'şi din nou privirea spre modul.
Să Yates
Cray? ne facem programare
formulă sugestia cala ounîntrebare,
supercomputer
dar înce-
pu im ediat să analizeze aspectele de logistică. Al naibii
de costisitor.
 Nu la fel de costisitor ca renunţarea la program.
A r putea să dureze o veşnicie pân ă să obţine m o
programare, doar dacă nu cumva ne poate ajuta Penta-

gonul să asta
 Da, devenim prioritari.
e o idee grozavă, spuse Adrian nerăbdător,
dar aţi uitat că şeful cel mare nea dat treizeci şi şase de
ore, din care au trecut deja zece. Nu cred că îl va satisfa-
ce această opţiune.
 Nu am găsit nim ic nic ăieri altund eva . Ai o idee m ai
bună? răspunse Caroline la fel de nerăbdătoare.
Adrian o privi furios, fără a răspunde. Adevărul era
că ajunseseră t oţi în trun punct mort.
Caroline nu menţiona deloc şi cealaltă concluzie a
ei, că, dacă soluţia la problema lor ţinea de programul
computerizat, atunci mai rămânea să descopere dacă fu-
sese o greşeală de bază în programare sau cineva progra-
mase intenţionat eroarea, însă, dacă testau programul
pe un Cray, aveau să afle răspunsul şi la această întreba-
re. C omparân d pro gram ul fu ncţion al cu versiunea l ui
srcinală, supercomputerul Cray avea să le spună dacii
programul funcţional fusese modificat în vreun fel.
Dacă nu fusese modificat, cei de la DataTech aveau sil
fie nevoiţi să conceapă totul de la zero; dacă fusese mo-
dificat, următorul pas avea să fie identificarea persoanei
responsabile de acele schimbări.
 Ş i atunci ce facem? între bă Cal frecându se la
ochii. Renunţăm la căutări şi acceptăm premisa cil
vom găsi problema în program sau rămânem treji toa-
tă noaptea să căutăm ceva chiar dacă nu ştim exact ce
anume căutăm?
Caro line n u îsi putu reţine u n zâmbet i ronic.
 ‘A(eaerea
U inimii 139

 Dacă eşti chiar a tât d e am eţit pe cât pari du pă cum

te exprimi, nu cred că poţi să rămâi treaz toată noaptea.
I Cal îi arun că o pri vire înceţoşată şi un zâmbet la fel
[de neclar.
L  E trist , nui aşa? Câ nd eram mai tână r, pu team să
jpetrec toată noaptea şi să lucrez toată ziua, apoi să mă
întorc din nou la petreceri. Ce vezi acum este doar
.o umbră a omului de altădată.
i  Mă bucur că vouă nu vi se pare o problem ă serioa-
să, izbucni Adrian.

[ceaTerminaţi!
lui de obiceiporunci
calmă.Yates, furiaobosiţi
Erau toţi răsunând în vo
şi dărâmaţi,
[îşi modera tonul. Mă refer şi la propriu, şi la figurat.
Ne oprim în seara asta, în ciuda a ceea ce am spus mai
devreme. Cred că am eliminat to t ce pu tea fi, cu excepţia
[programului, deci acesta e, logic, pasul următor, şi nul
putem face aici. Mă duc să mă spăl şi să mănânc bine în
[vreme ce mă gândesc la asta, apoi am de gând să discut
leu şeful de proiect. Haideţi să ne odihnim puţin!
*

Căpitanul Ivan Hodge, şeful poliţiei de securitate, îi

, spuse fără nici o altă introducere:
, A m descoperi t un com po rtame nt foarte suspect,
domnule.
f Chip ul sever al lui Joe nu tr ăda nici o emoţie, deşi
şiar fi dorit să nu fi descoperit nimic.
[ Privirea neclin tită a gen eralmaiorulu i Tuell deveni
şi mai dură. In calitate de comandant al bazei, lui îi
Irevenea în ultim ă in stan ţă responsab ilitatea p en tru tot
ce se întâmpla, şi era profund interesat să afle cauza care
dusese la prăbuşirea unui F22.
L  Aratăne ce ai descoperit.
Ibiroul
Căpitluianul
Joe adusese cu ellaun
şi îl deschise registrumarcată
o pagina gros. IIdinainte.
puse pe
Aici. Joe remarcă o intrare ce fusese deja sublini
ntft cu marker galben. Acesta este codul de securitate
ni unuia dintre membrii echipei laser, Caroline Evans.
140 Lin da ‘tf c w a r d
A sosit la bază marţea trecută pentru ai lua locul unui
tehnician care a suferit un atac de cord.
Joe simţi un nod formânduise în stomac şi privi-
rea i se goli de orice expresie, aşteptând ca Hodge să
continue:
 Are o biceiul de a ajunge d im in ea ţa îna in tea tu -
turor şi de a pleca ultima, spuse căpitanul, iar Joe se
relaxa puţin.
Caroline era obsedată de muncă; acestea nu erau
nic ide cum circ um stan ţe care să o co ndam ne, iar el în-
suşi
nu o apăruse de câteva
surprinsese ori înfăcând
niciodată biroul ceva
ei pe suspect...
neaşteptatedeşi
şi
se întâmplase o dată să şteargă rapid ceea ce avea pe
monito r. Se mirase puţin atunci, dar uitase de incident,
până acum.
Ş i dumneavo astră aveţi acest obicei, dom nu le, îi
spuse căpitanu l Hodge lui Joe. Luat separat, nu înseam-
nă nimic. Răsfoi registrul până la o altă pagină marca-
tă dinainte. Dar aici, joi noaptea, senzorii o indică pe
domnişoara Evans intrând în zona de lucru cu laserele
cu puţin înainte de miezul nopţii şi rămânând până
aproa pe de ora p atru dim inea ţa. A fos t singură în to t
acest timp. A reintrat în clădire la ora şase, pentru pro-
gramul ei norm al de muncă. Avioa nele au deco lat în di-
mineaţa aceea, şi, pentru prima dată, au apărut defecte
de Scâ
funcţionare
nteierea dlae sistemele laser,
ghea ţă reap ârucorect?
în ochii lui Joe.
Da.
A pleca t din zona de lucru spre sfârşitul dupăamie
zii, alături de ceilalţi membri ai echipei, şi nu sa întors
până duminică, din nou, cu puţin înainte de miezul
nopţii. Şi de această dată a fost singura persoană pre-
zentă. A părăsit clădirea la patru şi jumătate, sa întors
la ora ei obişnuită, şase. De data aceasta, avionul maio-
rului Deale a fost doborât de laser. O problemă mult
mai grava decât refuzul laserelor de a funcţiona. Aceste
apariţii la miezul nopţii în zona de lucru, combinate cu
faptul c ă problemele nu au în cepu t decât du pă ce a sosit
 îl (egerea inimii 141

ea, nu sunt deloc de bun augur. Căpitanul ezită, privin

du1 pe Joe. Expresia colonelului era de natură să facă
orice omraîntreg
con side foa rtelaîntr
capegsăla ezite, iar căpitanul
cap. Insă tre buia săHodge
spun ăse
ceea
ce avea de spus. Am înţeles că aveţi un, ăaa, interes per-
sonal faţă de d om nişoara Evans.
A m ieşit îm pre un ă de câteva ori.
Făcuseră al naibii de mult mai mult deatât, îşi dădu
el seama înnebunit. Caroline i se oferise atât de de-
plin, încât făcuse ţăndări amintirile lui legate de alte
femei, reducăndule la zero. Şi, după ce se întorsese-
ră din Vegas duminică seara, se strecurase în zona de
lucru şi... ce anume făcuse? Activase în secret laserul
de pe aeronava lui Bowie? Oare şi laserul de pe avio-
nul pe care îl pilotase el fusese activat? Ar fi putut la
fel de bine să fie el cel care ajungea săşi doboare din
aer un prieten?
Căpitanul Hodge păru jenat.
 C ât tim p aţi fost îm pre ună, a spus ceva? A pus vreo
întrebare legată de proiectul Night Wing?
Nu. Era sigur de acest lucru. Munca fusese men-
ţionată doar sub aspecte cât se poate de generale. Pe de
altă parte, de ce ar fi fost nevoită sâ1 întrebe ceva? Are
autorizaţie să afle orice doreşte despre proiect fără a în-
treba
 Epeadevărat.
nimeni altcineva.
Dar nu a spus nimic care, privit retros-
pectiv, ar putea fi interpretat drept un motiv pentru
care şiar fi dorit ca laserele să nu funcţioneze? Sau săşi
fi dorit să îngroape proiectul Night Wing?
Nu. Dar ştia că nu ar fi făcuto. Caroline era prea
deşteaptă pentru aşa ceva. Caroline era genială. Caro-
line era perfect capabilă să activeze laserele; pe lâ ngă fap-
tul că era expertă, avea acces la coduri. Are cunoştinţele
necesare şi a avut şi ocazia, se auzi spunând. Mai aveţi şi
altceva? Vreun motiv, ceva suspect în trecutul ei, proble-
me actuale cu banii?
Trecutul ei e curat ca lacrima,'recunoscu Hodge.
Vom reverifica tot ul, p entru a ne asigu ra că inform aţiile
142 Linda ‘tdoward
sunt corecte şi nimic din tot ce ştim nu a fost inventat,
dar asta doar ca măsură de precauţie. Toţi cei im-
plicaţi
va în acest proiect au fost verificaţi până în mădu-
oaselor.
 Explicămi ceva, spuse generalmaiorul Tuell. Putea
activa laserele din zona de lucru fără a veni efectiv în
contact direct cu laserele propriuzise? Avioanele sunt
păzite douăzeci şi patru de ore din douăzeci şi patru.
 Da, domnule, spuse căpitanul Hodge. Printro co-
mandă computerizată. Iar domnişoara Evans a urmat
0 dublă specializare în facultate. Şia luat doctoratul în
fizică, dar are şi un masterat în informatică. Se pricepe
la calculatoare.
 Înţeleg. Generalul oftă. Ce recomanzi?
Nu vom depune plângere oficială, domnule. Pu-
tem dovedi că a avut ocazia prielnică, iar momentul
producerii incidentului este foarte suspect, dar încă
nu am dovedit
programate că,încât
astfel întradevăr, computerele
să activeze au fostlase-
şi să declanşeze re
rele. încă mai există posibilitatea sa fi fost o dereglare
de natură mecanică.
 Dar tu nu crezi asta?
Nu, domnule. Problemele au început odată cu so-
sirea ei şi în ambele cazuri sau produs după ce ea a
făcut vizite nocturne
personalul în zona să
civil. Recomand de fie
lucru. Ea face
anunţat parteşidin
FBIul să
1 se interzică să părăsească baza, însă fără a o aresta
deocamdată. Ca măsură de precauţie, aş interzice acce-
sul întregii echipe laser în zona de lucru până se lămu-
reşte situaţia.
 De ce să facem asta, căpitane?
După cum spuneam, ca măsură de precauţie. Sar
putea să nu fie singura implicată.
 Înregistrările nu indică nici o altă persoană intrând
în zona de lucru la ore suspecte.
Asta nu înseamnă că nu au fost la curent. Colo-
nelul Mackenzie va fi, cred, de acord cu mine că e mai
puţin costisitor să opriţi testările pentru câteva zile
 îUeaerea inimii
C'
143

decât să pierdeţi un alt F22  sau poate chiar unul din-

tre prototipuri.
 Da, confirmă Joe pe un ton dur. Intenţionaţi să o
interogaţi pe domnişoara Evans?
 Da, domnule.
 Aş dori să fiu de faţă.
 Desigur, domnule.
Căpitanul Hodge reflectă cu amărăciune că, în ceea
ce1 privea pe colonelul Mackenzie, acesta nu avea
nevoie să ceară permisiunea nimănui; avea autorita-
te supremă în cadrul acestei baze în privinţa a tot ce
'ţinea de proiectul Night Wing. Ar fi acceptat autori
jtatea generalmaiorului Tuell, dar ar fi făcuto din
voinţă proprie.
 Când?
Le pot cere oamenilor mei so escorteze aici chiar
acum, dacă doriţi.
Atunci făo!
Generalmaiorul Tuell se ridică numaidecât.
E  Domnilor, las problema în mâinile voastre. Am în-
credere că vă veţi asigura amândoi că bănuielile sunt
IcoTecte înainte de a se formula vreo acuzaţie. Insă faceţi
tot ce trebuie făcut pentru a rezolva situaţia. Proiectul
e prea important.
Salutară amândoi milităreşte, iar el le răspunse la
saiut. Când plecă, o clipă mai târziu, căpitanul Hodge
[arătă spre telefonul lui Joe şi spuse:
 Cu permisiunea dumnea voastră, domnule.
Joe aprobă scurt din cap. Căpitanul Hodge ridică
[receptorul şi formă un cod:
i  Conduo p e domni şoara Caroli ne Evans, C12X114,
| îr\ biroul colonelului Mackenzie. Confirmă.
Persoana de la celălalt capăt al firului repetă numărul
|de cod. Căpitanul Hodge spuse: r
 Corect. Mulţumesc. închise telefonul şi se întoarse
Ispre Joe. Zece minute, spuse.
144 L in ia i f o w a r i
capitolul 10

Caro line nu se simţise nic ioda tă atâ t de m ăruntă,

de expusă şi de înspăimântată. Se aşeză pe un scaun din
biroul lui Joe şi încercă săi surprindă privirea, săl im-
plore tăcut să o creadă, dar acesta refuză să o privească.
Sau, mai exact, o privea, dar cu o expresie rece, complet
impersonală, ca şi cum ar fi studiat o gânganie. Nu o
vedea pe ea, pe Caroline. Expresia de pe chipul lui era
cea care o înspăimânta mai mult decât orice. Era aspră
ca o piatră.
 Nu, nu am rein trat în zona de lucru la orel e respec-
tive, repetă ea, având impresia că spunea acelaşi lucru
pentru a o suta oară.
 Senzorii ţiau în registra t atât in trăril e, cât şi ieşirile,
domnişoară Evans.
Căpitanul Hodge, şeful poliţiei de securitate de la
bază,
A se pricepea
tu nci şi selesă
senzorii se repete.
înşală.
 Nu, senzorii su nt extr em de pre cişi. Ultim ul răcnet
în materie de tehnologie.
 Senzorii s e înşală. Ins piră adân c, înc ercâ nd să se cal-
meze. Se si mţea ap roa pe în nebunită d e team ă. Miam
rătăcit cumva cartela de identificare, in cursul zilei de
joi.
ce măAmîmbrăcam.
descoperit că lipseşte vineri dimineaţa in vreme
Neai tot spus asta. Nu există dovezi cum că ai fi
depus un raport privind această cartelă despre care pre-
tinzi că ai rătăcito, şi, îţi dai seama, desigur, cât de im-
portant ar fi un asemenea gest în cadrul unui proiect cu
grad de securitate major. Poate binevoieşti să ne explici
din no u raţion am en tul tă u.
  Îmi am intes c că am pri ns ca rtela de u n dosar, j oi, şi
mam gândit că sa desprins şi mia căzut. Nu am anun-
ţat poliţia de securitate fiindcă mi se părea prea multă
bătaie de cap, în condiţiile în care eram destul de sigură
că nu se pierduse, ci rămăsese în birou.
 ‘Alegerea inimii 14 5

D a r senzorii ţiau înregi strat ieş irea din clădire în

dupăamiaza ace ea, alături de ceilalţi mem bri ai echipe i
tale. Asta înseamnă că aveai cartela asupra ta, căci, ere
demă, domnişoară Evans, securitatea funcţionează şi la
intr are , şi la ieşire. Dacă cineva trece acel prag d in orice
dire cţie fără car tela d e ide ntif ica re nec esara, se declam
kează o alarmă.
Ş i tocmai de ast a vă sp un că nu se poale ca sen-
zorii să fi funcţionat corect. Când am descoperit ca
îmi rătăcisem cartela, lam sunat pe Cal Gilchrist şi
lam
cartelarugat să verifice
pe podea, biroulmea
sub masa în de
locul meu.Mia
lucru. Mia găsit
aduso,
apoi sa întors la locuinţa lui, în timp ce eu am intrat
şi mam ap uc at d e m un că. N u aveţi altceva de f ăcut d ecât
!săl întrebaţi.
Domnul Gilchrist va fi chemat să răspundă la
întrebările necesare. Dar senzorii arată că atât tu, cât
şi dom nul G ilch rist aţi in tra t în clădire îm pre ună şi aţi
ieşit tot împreună, două minute mai târziu. Apoi tu ai
reintrat singură, iar domnul Gilchrist nu sa întors de-
cât du pă o oră .
Asta e imposibil. Nu am in trat în clădire decât după
ce sa înto rs dom nul Gilc hrist şi mia adus cartel a. C um
reacţionează scum pii vo ştri senzo ri câ nd două cartel e,
dar o sing ură pers oa nă, ies dintro clădire?

ze Căpitanul
ceva rapidîipeignoră întrebarea
planşeta şi se
din mâna lui.mulţumi să note-
Ţ ia i rătăcit cartela ş i dum ini că noapte a?
 Nu. N u am in trat în clădire duminica noapt ea.
N u se putu abţine să nui arunce lui Joe încă o privire
rapidă, imploratoare. Oare la ce se gândea? Cu siguran-
ţă nu o sus pecta că ar fi sabotat laserele.
Senzorii spun că da. Şi, după cum ai recunoscut
chiar tu, cartela
Cartela ta dexact
se afla e identificare
acolo undeseamafla la ti ne.
lăsato vineri
dupăamiazâ şi de unde am luato a'zidimineaţă.
 N u ai um blat deloc cu ea to t vfeekendul?
 Mia m petrec ut w eekend ul în Vegas.
146 L ir u ia ‘yfawarcC

 Şi nu ai luat cart ela cu tine.

D ar tu îţi iei cartela cu tine când părăseşti baza,
căpitane? replică ea.
Căpitanul îi spuse cu blând eţe:
 Dâmi voie săţi reamintesc, nu eu sunt ţinta
bănuielilor.
C e bănuieli, mai exact? Spunemi l impede, îl pro-
vocă ea.
Căpitanul refuză să răspundă acestei provocări.
Ţ iai petrecut tot weekendul în Vegas, aşa susţii.
Nu teai întors la bază nici vineri noaptea, nici sâm-
băta noaptea?
Nu.
 U nde anum e teai afla t în Vegas?
 La hote lul H ilton.
 Există mai multe. Dar, desigur, acest lucru poate fi
confirm at de altcineva?
Joe îl întrerup se:
 Eu şi domnişoara Evans neam petrecut weekendul
împreună. Pot confirma că a fost cu mine de la sfârşitul
dupăamiezii de vineri până duminică seara la şapte.
 înţeleg. Căpitanul Hodge îşi păstră vocea neutră,
dar Caroline îşi simţi faţa arzând. De data asta nu îl mai
privi pe Joe. Deci cartela cu numele tău a rămas încuiată
în locuinţa ta în tot acest timp.
Caroline încercă din nou să se calmeze inspirând
adânc. Nu prea parea să reuşească.
Da.
 Eşti sigură că locuinţa ta era încuiată.
 Da. întotdeauna îmi verific de două ori uşa.
Căpitan ul păru sce ptic.
  „întotdeauna" e un termen foarte exact. înseamnă
fără excepţie. Vrei să spui că nu ai uitat niciodată săţi
verifici de două ori uşa?
 De data aceasta colonelul Mackenzie a verificat per-
sonal uşa, sub ochii mei.
 ‘ACegerea inimii 147

Căpitanul îi aruncă o privire lui Joe, care confirmă

din cap. Ochii lui Joe erau misterioşi, expresia lui in-
Idescifrabilă.
C onfirm i că respectiva cartelă de identificare sa
aflat exclusiv in posesia ta. Ai fost înregistrată ca in-
trând în zona de lucru la exact  făcu o pauză pentru a
consulta registrul  ora 23.47, duminică noaptea.
 Eram în pat la ora aceea dum inică noaptea.
I  Singură? între bă căpita nul indiferent .
Da.
| N im eni nu poate confirm a acest lucru. Susţii că te
aflai in pat. Înregistrările com puterului indică prezenţa
ta în zona de lucru.
 întrebati1 pe Cal Gilchrist! spuse ea asp ru. Nu
mai pierdeţi vremea cu asta şi verificaţi ceea ce vam
kspus deja.
[  Joi dim ineaţa, când am intrat în biroul tău, ai şters
ceeao voce
leu ce erarece
pe monitor şi ai Ce
şi profundă. opranum
it calculatorul,
e era pe mspuse
onitorJoe,
de
[ai vrut ca eu să nu văd?
| Caroline se zgâi la el in tăcere, comp let pierdută.
Părea la fel de sigur de vinovăţia ei precum căpitanul
[Hodge, dar cu siguranţă el ştia... încercă sa se concen-
treze, să rememoreze episodul. Joi dimineaţa. Joe o spe-
riase din nou, îşi aminti ea, şi, când încercase din reflex
kă i se opună, el o luase smucit în braţe. îşi aminti că îşi
făcuse de lu cru cu m onitorul şi cu calculatorul p entru a
rămâne ocupată cât să apuce săşi controleze reacţia faţă
de el, dar habar nu avea la ce anume lucrase.
| N um i amintesc, spuse ea cu glas pierit.
I  Ei, haide, pufni el dispreţuitor. Tu ţii minte totul.
Ai o minte ascuţită ca o capcană de oţel.
|I Şocată,
Numiîşiamintesc,
dădu seamarepetăcăea, zgâinduse
expresia la el. lui era
din ochii
una de dispreţ... dezgust... chiar furie. Da, era în cea
mai mare pa rte furie, dar nu focul un ui acces norm al de
manie. Furia lui Joe Mackenzie era rece ca gheaţa
şi cu atât mai înspăimântătoare din această cauză.
148 Lxnda l(oward
O privea ca şi cum ar fi putut so distrugă fără pic de
regret. Nu o credea!
ce.Dimensiunea
Chiar şi aşa,acestei
un nodrevelaţii maiumflă
enorm i se că o făcu să seîncât
în piept, sufo-
abia mai reuşi să respire, până când inima ajunse săi
bată încet, greoi, dureros. Dacă situaţia ar fi fost invers,
ea iar fi acordat încrederea ei deplină şi absolută fără sil
ezite, fiindcă, în pofida aparenţelor, ştia că Joe nu şiar fi
trădat niciodată ţara. Era evident că el o credea capabilă
exact de aşa
şi logice, dar ceva. Procesele
fu cuprinsă ei cognitive
dintrodată de o erau ordonate
înţelegere in-
stinctivă zguduitoare: ea ar fi avut încredere în el fiindcă
fusese fascinată de el, se implicase intens în a1 cunoaşte
ca bărbat, fiindcă îl iubea, în timp ce pentru el timpul
petrecut împreună fusese doar plăcere fizică. El nu se
obosise să o cunoască şi sa o înţeleagă ca persoană, fi-
indcă nu îl interesa.
Copleşită de şoc, se retrase. Nu se clinti fizic, dar,
dacă până în acel moment încercase să facă apel la el în
mintea ei, acum îşi interzise categoric să mai nutrească
astfel de gânduri. îşi retrase toate reacţiile spre interior,
zăvorândule înăuntru întro încercare de aşi restabili
protecţiile emoţionale. Era probabil prea târziu, dar in-
stinctele ei de fiinţă umană o îndemnau întotdeauna
spre supravieţuire, şi se supuse acestor instincte. Chipul
îi deveni calm şi lipsit de expresie şi îl fixa cu ochii goi
ca două bile de sticlă. Nu îşi putea permite sâi ofere nici
măcar o feliuţă din ea însăşi.
 La ce lucrai? repetă el.
 Numi amintesc. Chiar şi vocea îşi pierduse orice
urmă de emoţie. îşi zăgăzuise cu atâta disperare emoţii-
le,
Pe încât
un tonnici unadedintre
la fel ele nu spuse:
inexpresiv, avea vreo
Amşansă sai scape.
să presupun că
sunt suspectată de sabotaj.
 Nu am zis asta, răspunse căpitanul Hodge.
Nici nu aţi spus că nu aş fi, iar discuţia asta aduce
foarte mult a interogatoriu.
 î l (egerea inimii 149

| îşi fixă ochii asupra lui, căci nu se simţea în stare să

,e mai uite la Joe. Nu ştia dacă avea să fie în stare săl
■nai privească vreodată. Mai târziu, după ce rămânea
Singură, avea să se replieze, să facă o trecere în revistă,
>ă analizeze pierderile suferite, dar în momentul de faţă
simţea că totul sar fi făcut ţăndări în ea dacă ar fi fost
obligată săl privească. Durerea era pur şi simplu prea in-
tensa; nu putea săi facă faţă, aşa că trebuia so ignore.
F N u am reuşit să găsim absolut nici o defecţiu-
ne la sistemul laser al avionului pilotat de căpitanul
Vade, spuse ea, şi reuşi chiar să se simtă uşor mândră
Je calmul vocii ei. Era la fel de lipsită de inflexiuni
ca electrocardiograma unui mort. Am discutat despre
»sta. Yates Korleski, şeful echipei, intenţiona să îi pre-
zinte situaţia colonelului Mackenzie în noaptea asta,
după ce se gândea puţin mai bine, dar credem că pro
' blema ţine de programul computerizat.
1 Căpitanul
 La ce fel Hodge se arătă
de problemă te oarecum interesat. Evans?
referi, domnişoară
r N u ştim. Vrem să comparăm programul funcţional
cu cel srcinal, pentru a vedea dacă programul pe care îl
folosim efectiv a suferit vreo modificare.
I  Şi dacă apar modificări?
I  Atun ci vom încerca să le identificăm.
I  A cui a fost ideea de a verifica programul?
 A mea.
 Ce tea făcut să te gândeşti la asta?
Am mers prin eliminare. Programul computerizat
e cam singurul lucru rămas care arputea fi problematic.
 Dar programul funcţiona perfect până să sosesti tu.
*Vr fi o realizare personală grozavă pentru tine dacă ai
rezolva o problemă de o asemenea amploare, nui aşa,
domnişoară Evans?neclintită, continuând săl privească
Caroline rămase
împietrită.
 Nu am sabotat programul ca s S mă pot mândri apoi
că am descoperit problema. >
150 Liruia ifa w a rd
N u team acuzat ca ai fi făcut asta. Team întrebat
doar dacă ar fi o realizare personala pentru tine dacă ai
reuşi
mare şi
să de
identifici
important.
o eroare majoră intrun proiect atât de
A m deja o rep utaţie profesional ă foarte bună,
căpitane. Acesta este şi motivul pentru care fac parte 1
din echipă.
 Dar nu ai fost inclusă în ea de la bun început, deci,
evident, nu erai suficient de bună. Tea deranjat faptul
că nu ai fost aleasă de la început?
că N
nu uputea
aveam
să cunoştinţă
mă deranjeze.de Lucram
existenţalaproiectului, aşa
altceva în acel
moment. Proiectul Night Wing era deja în plină desfă-
şurare când miam terminat eu pro priu l proiect . N u am
devenit disponibilă decât cu o lună în urmă. Iar asta
se poate verifica, adăugă ea, înainte ca el să apuce să
0 întrebe.
fişa Hmm. Zăbovi
lui, apoi ridicăîncă o clipă,
privirea cu studiind
un zâmbetnotiţele de nu
firav ce pe
1se reflectă şi în ochi. Cred că asta este tot ce voiam
să te întrebăm deocamdată, domnişoară Evans. Poţi
pleca. Ah... nu ai voie să părăseşti baza. Nu ar da bine
dacă ai fi surprinsă încercând să pleci.
 îmi sunt restricţionate şi apelurile telefonice?
Ai nevoie să suni pe cineva? întrebă căpitanul, fără
ai răspunde. Un avocat, eventual?
 Am nevoie de unul?
Căpitanul îi oferi din nou acelaşi zâmbet şters.
 Nu am formulat nici o acuzaţie încă.
Nu se putuse abţine să nu adauge acel „încă“, remar-
că ea cu detaşare, fără a se lăsa afectată.
N u aţi formulat acuzaţii, dar sunt obligată să rămân
la bază.
nalul Dămi
civil, voie săţ
căpitane i amintesc
Hodge, nu dincă
celfac parte din perso-
militar.
 Iar tu dămi voie săţi amintesc că te afli întro bază
militară, iar aceasta e o problemă militară. Dacă este ne-
voie, putem să te ţinem închisă pentru perioada maxi-
mă de timp permisă înainte de a se ajunge la formularea
 ’Aiegerea inimii 151

oficială a acuzaţiilor. Intre timp, am putea verifica o

mare parte din declaraţiile tale, şi sar putea să ţi se do-
vedească nevinovăţia,
timp în spatele gratiilor,dar, dacăsăţ
putem insişti săpepetreci
i facem plac. ceva
A m înţeles ce vrei să spui.
Aşa mă gândeam şi eu.
Caroline se ridică şi se concentra asupra picioarelor
ei. Se asigură că nu îi tremurau, că se mişcau după cum
Ile dicta ea. Nu îl privi pe Joe când ieşi din birou, nici
pe corpolentul sergent Vrska, aflat la datorie în biroul
Iexterior. Era evid ent că bunul serge nt nu pleca decât
1însoţit de colonel.
Aveau să îl întrebe pe Cal, iar acesta avea să le con-
firme tot ce le spusese ea, ceea ce avea săi oblige să ac
icepte că era posibil ca scum pii lor senzori de securitate
să fi funcţionat defectuos. Poate chiar se produsese o
încurcătură majoră în materie de securitate şi se emi
Iseseră douăcineva
bare. Poate carteleintrase
de identificare
în zona deculucru
acelaşi
cu ocod de a
copie
Icartelei ei şi sabotase întradevăr programul, dar, după
Ice îl interogau pe Cal, aveau să fie nevoiţi să admită că
nu fusese ea.
Nu era îngrijorată de posibilitatea de a fi acuzată de
sabotaj, deşi nu fusese o experienţă plăcută să îndure în
| niciodată
trebările căpitanului.
după expresia
Dar din
era posibil
ochii lui
să Joe
nuşi
şi mai
înţelegerea
revină
(faptului că nu avea încredere în ea, că o credea capabilă
de sabotaj.
Se făcuse de râs în stil mare, colosal. In ciuda capa-
cităţilor ei intelectuale superioare, făcuse greşeala fun
Idamental feminină de a crede că, dacă făcea dragoste
leu un bărbat, avea săl determine să se ataşeze de ea.
 Nu, nu făcuseră dragoste, ci sex. Aceasta fusese o altă
greşeală a ei, faptul că acordase o importanţă prea mare
lactului în sine. Pentru bărbaţi, era o simplă satisfacere a
unei pofte fizice, precum mâncatul. Nu exista nici o în-
cărcătură emoţională. Ea făcuse dragoste; el făcuse sex.
Ea i se oferise cu trup, suflet şi inimă, iar el îi oferise
152 Linda ‘ifowarcC

în schimb plăcere, dar nimic din el, în afară de privile-

giul provizoriu de a se folosi de corpul lui. Dar, oricâl
de minunat
Crezuse că iarsefioferea
fost corpul lui, ea îşi dorise mai mult.
mai mult.
O, nu mersese atât de departe încât să creadă că se
îndrăgostise de ea, dar îşi imaginase totuşi că ţinea la ea,
măcar o idee . îns ă con fun dase tehnica sexual ă cu em oţi-
ile. El era lipsit de aşa ceva  sau cel puţin nu avea emo-
ţii la care să poată ajunge ea. Se controla întotdeauna
perfect, ţinânduşi cu fermitate trăirile interioare de-
parte de toată lumea, cu excepţia familiei lui apropiate.
Caroline începea să înţeleagă cât de înţeleaptă era o ase-
menea atitu din e. In acel mom ent, ar fi dat orice ca şi
emoţiile ei să fi fost la fel de bine protejate, caz în care
nu ar mai fi fost acum pe punctul de a se prăbuşi şi de
a se face ghem pe podea sub efectul năucitor al durerii.
Ar fi făcuto dacă ar fi crezut că asta ar fi atenuat dure-
rea,Poate
dar ştia
că, că nu era
după cazul.
ce afla Nu existaJoenici
adevărul, o alinare.
avea săşi închi-
puie că puteau continua aventura liniştiţi, ca şi cum
nu sar fi întâmplat nimic. Caroline încercă săşi imagi-
neze cum ar fi reacţionat întro astf el de sit uaţie, dar pu r
şi simplu nu îi veni nimic în minte.
Nici nu se putea imagina rămânând să lucreze aici,

când hotărâse
nevoită săl vadă
să zinudeaibă
zi. Până
relaţiilaamoro
urmă,ase
judecase
cu ni meni,
bine
încă de prima dată când o făcuse, se dovedise un de-
zastru categoric. Iar acum trebuia fie să realizeze imposi-
bilul şi să reuşească, întrun fel sau altul, să continue să
lucreze alături de el, fie săşi distrugă reputaţia profesio-
nală solicitând să fie retrasă din proiect.
Se părea că mun ca era singurul lucru care îi mai rămâ-
nea, şi al naibii să fie dacă avea să dea cu piciorul la tot
doar din cauza unui bărbat, chiar dacă acel bărbat era
colonelul Joe Mackenzie. Chiar dacă avea săşi epuizeze
voinţa p ână la ultim ul gra m, to t avea să term ine neno ro-
citul de proiect. Avea să discute cu el despre muncă. Ba
chiar avea să fie politicoasă. Dar în nici un caz nu avea
 îl (egerea inimii 15 3

Eă îşi mai asume vreodată riscul de aşi deschide sufle-

tu l în faţa lui. Pur şi simp lu nuşi putea p erm ite să mai
Teacăputea
|decât printro asemenea
îndura, durere. Deja
iar coşmarul o costa
deabia mai mult
începuse.

I  Cal Gilch rist n eagă categoric că iar fi găsit cartela

fie identificare sub birou, îi spuse Hodge lui Joe mai
târziu. Era aproape miezul nopţii, dar nu se punea
problema de somn în viitorul apropiat. Susţine că ea la
sunat vineri dimineaţă şi la rugat să o conducă până la
birou fiindcă i se păruse că cineva o urmărise în dimi-
neaţa precedentă şi era neliniştită. Susţine şi că a intrat
cu ea pentru a verifica rapid clădirea, apoi sa întors la
locu inţa lui pentru a face du ş şi a se bărbieri.
1 Chi pu l lui Joe rămase împiet rit. Nuşi permisese
să spere că Gilchrist avea să confirme tot ce spusese
Caroline. Ar fi însemnat să ceară prea mult, în condi-
ţiile în care senzorii îi indicaseră clar prezenţa acolo la
ore nepotrivite:
Atunci de ce sa folosit de el ca alibi? Probabil ştia
,că nu avea so acopere.
j - P o a t e că nu. E evident că sunt prieteni destul de
buni. Cu siguranţă Adrian Pendley nu ar fi ridicat un
deget so ajute. Şi poate ca între ea şi Gilchrist a existat

ceva în trec
Droteja ut,
pe cât din momen t ce a avut încre dere că el o va
posibil.
 Nu. Cel puţin în această priv inţa era sigur. C aro line
[n u mai avusese nicio dată relaţii intim e cu n im en i în afa-
ră de el. înainte ca Ivan să apuce săl întrebe cum de era
[atât de sigur, Joe i se adresă: Cum rămâne cu Korleski?
Au disc uta t întradevă r despre p osibilitate a ca problema
[să tină de programul computerizat?
  Da. A fost complet sincer în privinţa asta. A con
Ifirmat că ea a fost cea care a sugerat o verificare a pro-
gramu lui. A s usţinut toto dată cu veh em enţă că nu ar
sabota un proiect doar pentru a puţea ulterior să se la-
ude că ea la salvat. Şi nici nu crede că ar fi fost dispusă
I să o facă pentru bani.
154 Lindia ifffwarcC
A indicat vreun alt membru al echipei laser despre
care să creadă că ar fi dispus să o facă, fie pentru bani,
fie Ivan
pentru prestigiu?
clătină într eba Joe.
din cap.
 Ce informaţii ai despre ceilalţi?
Va lua ceva timp să facem încă o dată verificări, dar
sunt toţi fără pată. Nu aş fi suspectato niciodată pe ea
dacă nu iaş fi observat intrările şi ieşirile înregistrate.
Joe înţelegea. Nici el nu ar fi suspectato niciodată,
însă el nu reuşise să vadă mai departe de propria lui
obsesie faţă de ea. Nu fusese în stare să se gândească de-
cât la cum să o bage în pat şi să se îngroape în corpul ei
dulce. Acum era nevoit să se întrebe cât din tot ceea ce
se petrecuse fusese calculat, dacă fusese întradevăr atât
de atrasă de el încât săi ofere virginitatea ei fără să ezite
sau dacă o făcuse... Dumnezeule, ce alt motiv în afara de
dorinţă ar fi putut exista pentru a face dragoste cu el aşa
cum
de a făcuse ea? Nu, nu
afla informaţii îi făcuse avansuri
confidenţiale despreînNight
încercarea
Wing
sau de a se folosi de el ca să se protejeze în caz că era
prinsă. Nu avea nevoie de el pentru a afla nimic; avea
acces la toate informaţiile pe care şi le dorea. Şi ar fi fost
pur şi simplu prea improbabil să presupună că el ar fi
protejato doar fiindcă se culcase cu ea. Caroline îl dori-
se. Chiar
legat dacă
de ea, nutotuşi
avea putea această
avea încredere în nimic altceva
certitudine.
Aşadar, ce putea face acum? Nu fusese niciodată atât
de furios şi... de rănit. Navea nici un rost să o nege.
Se simţea ca şi cum ar fi încasat un pumn în stomac. Ni-
meni nu reuşise săi intre vreodată sub piele aşa cum o
făcuse Caroline, cu pasiunea ei sinceră şi fără ocolişuri.
Fusese directă şi brutal de sinceră, fără intenţii sau stra-
tegii ascunse. Şiar fi dorit să se poată detaşa de întreaga
situaţie şi să o privească fără emoţie, dar nu putea.
Nu avusese faţă de nici un alt avion sentimentele pe
care le avea faţă de prototipul Night Wing. Acesta era
special. Era mai mult decât special. Era o pagină din
istorie, magie pură în zbor. Şiar fi dat propria viaţă, fără
 ierea mmm 155

să ezite, p entru a proteja aceste avio ane, fiindc ă ele erau

necesare pe ntru ai proteja ţara. Era vorba doar despre
patriotism, iubire pură faţa de aceste avioane. Erau
ale lui.
Şi o considerase şi pe Caroline a lui. Femeia lui.
Dacă ar fi avut pur şi simplu de ales între Caroline
u avion, ar fi aleso pe Caroline. Poate sar fi dispreţuit
pentru alegere, dar nu ar fi fost în stare să stea deopar-
te şi so lase să sufere. Dar între Caroline şi ţara lui...
Nu putea alege. Era pur şi simplu imposibil. Nu îşi pu

fieafost,
permite
oricâtsădealeagă. Oricât
mult lar de aprigă
fi provocat şi de
la un curajoasă
nivel pe carear
nu1 mai atinsese nimeni până atunci şi indiferent de
‘narăzneala cu care sar fi aruncat, fără rezerve, în luptă.
■Ju îi dăduse voie să fie blând când o posedase pentru
crima dată, insistase să îl primească în ea cu toată forţa
şi îi răspunse se cu o forţă similară. Caroline înfrunta
viaţa
Făcuţinânduşi
o pauză,capul sus, fără
în gând, şovăială. i se curbară
şi sprâncenele
ţîntro expresie de uşoară încruntare. Caroline nu părea
ienul care să facă lucruri pe furiş. Poate nu o cunos cuse
chiar atât de bine pe cât crezuse, dar ar fi putut jura că
nu exista nici urmă de prefăcătorie în toată fiinţa ei.
Voia să o vadă. Voia săi pună cateva întrebări între
patru ochi, fără nici o altă persoană în încăpere care să
intervină între ei. Avea săi smulgă adevărul, fie ceo fi.

| capitol ul 11
Intenţionase să meargă direct la locuinţa ei, dar se
onri la jumătatea drumului şi se întoarse spre propria
| Era
lui locuinţă,
prea mâniosîn psectorul
entru arezervat ofiţerilor
o înf runta necăsătoriţi.
în ac el momen t, cu
[atât mai puţin în clădirea rezervată cazării temporare a
civililor, unde aveau să existe prea mulţi spectatori care
nu ar trebui să ştie nimic din ceea ce se petrecea.
156 Linda Ucrward
Nu credea că mai fusese atât de mânios vreodată, însă
nici n u mai fusese trăda t nicicâ nd astfel. La naib a, de te
ar
nii,fidar
făcut aşareuşise
el nu ceva? niciodată
Motivul nusă putea fi altul
înţeleagă decât ba-
mentalitatea
celor care considerau trădarea drept o simplă oportuni-
tate financiară.
„Trădare." Cuvântul îi reverberă în conştiinţă. Dacă
era pusă sub acuzare şi condamnată, cel mai probabil
avea săşi petreacă tot restul vieţii în spatele gratiilor,
fără opţiunea eliberării c ondiţionate.
Nu avea să mai facă dragoste cu ea niciodată. Gân-
dul îl făcu să explodeze de furie, şi se învârti agitat
dintru n colţ în celălalt al mic ii lui loc uinţe. U n sin-
gur weekend nu îi fusese deajuns. Se îndoia că fie şi o
mie de weekenduri iar fi fost deajuns să se sature de
ea. Şi nici nuşi putea permite să uite că făcuse dragos-
te cu ea de două ori fără a se proteja. In pofida asigu-
rărilor ei căsăsefiîntâmplase
era posibil întrun moment nepotrivit,
rămas însărcinată.
La dracu’, ce încurcătură! Dacă era însărcinată...
Nu avea nici un rost săşi bată capul cu probleme imagi-
nare; avea să afle oricum în scurt timp. Dar ce urma să
facă dacă îi purta în pântece copilul? Oricum nu exista
nici o cale de a o salva de închisoare.

iasăAsta
din presupunând
biroul lui în că iar fiaceea
noaptea spus ajunsese
vreodată.săPână
refuzesă
chiar şi săl privească. El o urmărise, încercând sâi desci-
freze reacţiile, şi, brusc, Caroline începuse să se retragă.
Totul se petrecuse sub ochii lui. Fusese ca şi cum sar
fi stins o lumina. Toată vitalitatea, toată sensibilitatea,
toată energia ei incredibilă dispăruseră pur şi simplu, şi
nu mai rămăsese decât o siluetă de plastic a unei femei
care răspunsese pe un ton monoton, cu ochii la fel de
goi ca ai unei păpuşi.
II înfuriase să o vadă astfel. Simţise impulsul dea o
smuci în picioare şi dea o scutura, pentru a face acea
mânie minunată şi necomplicată a ei să iasă la supra-
faţă, pentru a o întâlni pe a lui. Dar nu o făcuse. Dacă
 ‘Alegerea inimii 157

ar fi cedat acestor impulsuri, şiar fi pierdut definitiv

controlul, şi nu voia să facă acest lucru.
1 Ceea
era ce buzna
să dea voia săînfacă, mai meiultşi decât
locuinţa o rice
să facă pe lume,
dragoste cu
ea atât de intens şi de îndelung, încât, până la sfârşit,
Caroline să înţeleagă că era a lui. Poate că nu ar fi rezol-
vat nimic d in toate astea, dar cu sigu ranţă lar fi făcut pe
el să se simtă mai bine. Dar nu putea să facă nici asta.
Vederea ei ar fi dărâ mat şi ultim a cărămidă d in zidul în
de emoţii
spatele căruia
a tâtîşi
de zăgăzuise
viole nte, încât
furia, lar
inundându1
fi lua t pe sus,
cu unmătu-
val
rând totul din calea lor.

r Caroline s e întin se pest e cuvertur ă pe patu l ei în -

gust, prea agitată pentru a se strecura în aşternuturi şi a
încerca efectiv să se culce. Făcuse un duş şi se îmbră-
case de somn, dar nu putea nici măcar de formă să
încerce să doarmă. Tot ce putea face era să zacă în-
tinsă acolo în linişte şin întuneric, cu privirea aţintită
lîn tavan. Îşi simţea inima bătând, simţea dilatarea rit
|mică şi lentă a cutiei ei toracice când respira. Aceste
ficţiuni îi arătau că încă trăia, dar nu se simţea vie.
pe simţea amorţită, moartă pe dinăuntru,
f Până la ora asta îl chestio naseră deja pe Cal, fă ră
îndoială, iar se
ştia deja că el înşelase,
confirmase
dar,cădintrun
spusesemotiv
adevărul. Joe
sau altul,
bândul nui oferea nici o alinare. Se aşteptase totuşi
Isă primească cel puţin un telefon din partea lui sau a
Căpitanului Hodge pentru ai spune: „Scuze, am făcut
o greşeală". Cu siguranţă nu erau atât de proşti încât
săşi închipuie că se odihnea şi puteau aştepta până di-
 mineaţă săi Cal
Sau poate spună.
minţise.
Nu putea respinge această posibilitate. G ândul i se
[strecurase în minte la scurt timp după ce se întinsese
be pat. Dacă nu ar fi fost atât de tulburată, poate că iar
fi trecut acest gând prin cap chiar mai devreme. Era ur-
marea firească a raţionamentului început mai devreme
158 Linda 'ifcward
în hangar, când se zgâise la modulul laser, analizând
diversele posibilităţi pentru a explica dezastrul care
se Cal
petrecuse.
era un geniu în materie de calculatoare. El fu-
sese cel care descoperise acea problemă minoră vineri,
dar deabia în clipa când Caroline începuse săşi bage
nasul în calculator. Nu văzuse nimic suspect în asta la
momentul respectiv, dar, dacă întradev ăr el sabo tase co-
menzile, era firesc să încerce so împiedice să se concen-
treze asupra programului.
în informatică, Cal ştia despre
fiindcă discutaseră că aveaasta
o diplomă
de câtevaşi
ori. Şi atât vineri, cât şi azi  ieri, de fapt, fiindcă era
tre cut de miezul nopţii chiar păruse extenu at. Din
cauză că stătuse treaz toată noaptea? Cal era de obicei
săltăreţ ca o minge de cauciuc.
Iar Cal era singura persoană în afară de ea care se
atinsese de când
de jos joi, cartela ei de identificare.
o pierduse, Poate
şi ieşise din o ridicase
clădire odată
cu ea, ca senzorii să înregistreze acelaşi număr de cor-
puri calde ieşind ca numărul de cartele de identificate.
Ea nu ştiuse că senzorii ii monitorizau şi pe cei care ie-
şeau din clădire, dar poate Cal era la curent; în fond,
el lucrase la proiect de la bun început şi observa astfel
de lucruri, în vreme ce ea avea tendinţa de a se concen-
tra doar la ceea ce avea legătură directă cu munca ei.
Chiar dacă se folosise de cartela ei de identificare
pentru a reintra în clădire joi noaptea, ştia sigur că nu o
avusese asupra lui duminică noaptea.
Dar cât de uşor puteau fi copiate aceste cartele?
Ar fi fost nevoit să plece de la bază pentru a o face,
dar nu se înd oia că era pos ibil. In fon d, senzori i indicau
că reintrase în zona de lucru la miezul nopţii, deci ar fi
avut suficient timp la dispoziţie să facă o copie.
Apoi ea îl su nase vin eri dimineaţă săl roage sâi caute
cartela în birou, ceea ce îi oferise ocazia perfectă de a io
da înapoi şi de a se asigura că poliţia de securitate nu
afla nimic. Altfel nu ar mai fi putut folosi cartela din
 'Alegerea inimii 159

nou, căci poliţia de securitate ar fi şters codul respectiv

din calculatoare.
[ Caroline făcu o pauză şi îşi frecă fruntea, strădu in
duse să pună totu l cap la cap, astfel in cât să capete sens.
Dacă faptul că ea îl sunase săi ceară ajutorul fusese pur
si simp lu o coinc ide nţă, atunci el nu ar fi avut nici u n
alt motiv să facă o copie după cartelă. Oare Cal îşi asu
,nase riscul că ea avea săl sune pe ei? Şansele erau mari,
ctebuia să recunoască. Nu lar fi sunat pe Yates, şi cu
ilguranţa nu sar fi obosit săl sune pe Adrian. Şi era,
toto dată, d Nu
[securitate. estuleradeo probabil să evite
certitudine, să anunţe
dar şansele eraupoliţia
destul de
de bune cât să nu reprezinte un risc prea mare.
1 Deci ce se întâmplase mai depa rte? Senz orii arătau că
atât ea, cât şi Cal intraseră in clădire, apoi ieşiseră îm
Dreună. Probabil avusese şi cartela ei la el şi o ţinuse ast-
fel incât senzorii să o poată citi, obţinând astfel dovada
■aptului că nufiindcă
computerizat avusese
nu ocazia să singur
se aflase intervină în programul
în clădire. Dar
de ce nu detectaseră senzorii că erau două cartele şi un
'in gu r corp?
[ Poate că senzorii nu erau c hiar atât de buni pe cât
îi plăcea căpitanului Hodge să creadă. Poate erau pro-
gramaţi să surprindă oam enii fără cartele, dar nimeni
nu se gând ise sâi program eze să surprindă cartelele fără
bameni. Poate Cal găsise o cale de a păcăli sistemul.
Existau o mulţime de ipoteze, toate posibile. Având în
vedere cât era de priceput în materie de calculatoare,
lera posibil să fi reuşit cumva să acceseze calculatoarele
bazei şi să înregistreze atât intrarea, cât şi ieşirea ei din
clădire în acea dimineaţă. Nu ştia, şi era posibil să nici
nu afle vreodată.
 Dar ce ar fi făcut Cal acum, dacă ar fi vinovat? Dacă
[ inte rven ise întra devăr asupra programelor, ştia fără
Îndoială că analiza avea să scoată la iveală acest lucru.
\vea să încerce să acceseze din noii programul şi să îşi
I şteargă urmele, an ulân d toa te m odifică rile pe care le fă-
cuse şi sperând că analiza avea să se limiteze la o simplă
160 LvnĂa l{cnvarc(
comparaţie? Sau avea sâ încerce să creeze noi dovezi fal-
se împotriva ei?
Trebuia să meargă pe cea dea doua opţiune. Era
mult mai fezabilă. De ce ar fi făcut Cal atâtea eforturi,
ca apoi sâ le anuleze? Nu, câtă vreme suspiciunile erau
îndreptate spre ea, o pţiunea deşteap tă ar fi să încerce sâ
se asigure că rămâneau îndreptate în aceeaşi direcţie.
Brusc, inima începu săi bubuie în piept. Dacă
intradevăr Cal era vinovatul, dacă intenţiona să mai
facă ceva, era nevoit să acţioneze în noaptea aceea, cât
situaţia era încă haotică. Dacă mai aştepta, plasa poli
ţiei de securitate avea să se strângă prea tare, şi nimeni
nu ar mai reuşi să scape; însă, când lucrurile deabia
se puneau în mişcare, existau întotdeauna mici ferestre
de oportunităţi.
Ştia că accesul în zona de lucru fusese interzis pentru
întreaga echipă laser, dar fuseseră deja codurile lor de
bare
măsurăşterse
ca odin calculatoare?
mare Armata
co rpo raţie câ nd erafuncţiona
vorb a despînrebună
pro-
ceduri administrative: majoritatea se realizau în timpul
zilei. Cum ordinul de restricţie nu fusese dat decât
în seara respectivă, oare căpitanul Hodge chemase pe
cineva să îl introducă în calculator sau hotărâse să facă
acest lucru a doua zi, la prima oră? La cum cunoştea
ea firea umană, ar fi pus pariu pe cea dea doua posi-
bilitate. în fond, ea era singura considerată suspectă şi
probabil era ţinută sub supraveghere.
Dând curs bănuielii, se rostogoli din pat şi, în linişte,
se apropie de fereastra mică şi demodată, cu fante ce se
deschideau spre exterior, din zona rezervată bucătăriei.
Fu nevoită să se urce pe un scaun pentru a vedea afară.
După cum se aşteptase, o maşină a poliţiei de securitate
era parcată pe cealaltă parte a străzii. In lumina felinare-
lor st radale îi văzu clar pe cei doi bărba ţi de pe banc heta
din faţă. Nu făceau nici un efort săşi ascundă misiu nea,
dar nic i n u ar fi tr eb uit so facă, nu? N u era vorba desp re
supraveghere clandestină, ci pur şi simplu despre pază,
cum scria la carte.
 “Alegerea inimii 161

I Nu exista nici o altă uşă.

[ Insă exista o altă fereastră înaltă şi îngustă în dorm i
tor. In şiîntunericul
mitor aproapemicul
fixă cu privirea deplin,dreptunghi
se întoarsedeînlumină
dor-
din perete. U n bărb at cu siguran ţă nu ar fi pu tu t să iasă
pe acolo, şi avea dubii chiar şi în privinţa ei însăşi.
'Chiar şi aşa, se urcă în picioare pe pat şi aru ncă o privire
arin ea. Acea parte a străzii era goală.
I Ei bine , nu avea nici un rost săşi creeze o grămad ă
de probleme dacă, de fapt, Cal dormea liniştit în patul
lui. Nu îşi putea permite să uite că era posibil să fie
complet inocent, să fi confirmat intradevăr versiunea
brezentată de ea. Nevinovat până la proba contrară, aşa
spunea legea, deşi căpitanului Hodge iar fi prins bine
rsăi amintească cineva acest lucru.
| Nu voia să aprindă lumina, atrăgândule aten ţia po-
liţiştilor de afară că era trează, aşa că formă numărul
lui
dacăCalse pe
aflapipăite. Ce metodă
în locuinţa maisăl
lui decât bună de aDacă
sune? descoperi
răspun-
dea, poate chiar stăteau de vorbă o vreme.
Când telefonul ajunse la cel deal cincilea ton de
apel, începu să se îndoiască serios că era acolo. Lăsă
telefonul să sune încă puţin, în caz că dormea foarte
adânc, dar, după cel deal douăzecilea ţârâit, puse jos
receptorul. Un asemenea apel lung, mai ales având în
vedere că telefoanele erau instalate chiar lângă pat,
ar fi trezit pe oricine şi din cel mai adânc somn. Cal nu
se afla în locuinţa lui.
Scrâşni din dinţi furioasă. Naiba săl ia! 11 crezuse
Drietenul ei; îi plăcuse d e el, avusese încredere în el. Mai
întâi Joe, acum Cal. Mintea ei se feri de îndată de orice
gând legat de Joe, căci durerea era prea intensă pentru
a zăbovi asupra ei. Era mult mai sigur săşi concentreze
furia asupra lui Cal .
Ridică din nou privirea spre mica fereastră. Două
panouri lungi şi înguste, brăzdate de fante ce se deschi-
deau spre exterior pentru a lăsa să iasă căldura acumu-
lată peste zi. Avea să fie nevoită să demonteze întregul
162 Linda ‘Haward
mecanism în întuneric, dar nici aşa nu era sigură dacă
ar fi înc ăpu t prin deschizătură.
Ei bine, nu
Lucrând cu avea
laseresăşiafle niciodată dacă
calculatoare, nu încerca. cu
se familiarizase
scule şi unelte şi nu mergea niciodată nicăieri fără o
mică borsetă cu diverse şurubelniţe şi patente, fiindcă
nu ştia niciodată când aveau să se dovedească utile.
Scoase borse ta din dulap şi răstur nă sculele pe pa t. Pro-
blema era că, în întuneric, nu putea săşi dea seama dc
care unealtă avea nevoie.
Avea însă o lanternăcreion şi hotărî că era nevoi-
tă săşi asume riscul ca micul fascicul de lumină să se
vadă pe fereastră, deşi era puţin probabil să proiecteze o
pată de lumină pe asfalt, atrăgândule atenţia paznicilor.
Se urcă pe pat şi aprinse lanterna doar pentru câteva
clipe, atât câ t să vadă că şuruburile ce fixau mecanism ul
necesitau o şurubelniţă cu cap Philips. Cinci minute
mai târziu, cele două panouri ale ferestrei şi mecanis-
mul de deschidere a fantelor spre exterior zăceau în bu-
căţi pe patul ei.
Aceasta fusese partea uşoară. Să treacă prin fereastră
era altceva.
O măsură din ochi. Putea săşi răsucească umerii ast-
fel încât să încapă prin ea; capul şi şoldurile aveau să fie
cea
însămai marenu.
craniul problemă
Decise săfesele
iasă aveau să iînainte,
cu capul se comprime,
ca sa
afle imediat dacă încăpea sau nu. Ar fi fost îngrozitor
să iasă cu picioarele înainte, apoi să rămână blocată cu
capul înăuntru şi cu restul corpului afară. Umilitor, în
cel mai bun caz. Asta dacă nu se trezea spânzurată.
Mai întâi trebuia săşi schimbe hainele şi să se încal-
ţe. Proiectăavând
dulapului, fasciculul
grijă calantern
luminaeic
săreio
nu nfiespre in terioru
vizibilă din l
celelalte camere. Iar fi prins bine un set de haine de
culoare închisă, dar nuşi adusese aşa ceva. Era august
în sudul deşertului Nevada; nu se aşteptase să fie nevoi-
tă să se strecoare pe furiş în întuneric.
 'Alegerea inimii 163

Avea să iasă în evidenţă ca un deget vânăt, îmbră-

cată în hainele ei de culoare deschisă, dar nu avea ce
să facă. Trebuia pur şi simplu să se asigure că nu o
vedea nimeni.
i Chiar şi aşa, irita tă de faptul că nu se pregătise cores-
punzător, îşi trase rapid o pereche de pantaloni subţiri
de pânză şi un tricou şi, sfidătoare, îşi strecură cartela
de ide ntificare în buzu nar. Dacă era prinsă , cel puţin nu
puteau spune că nu avea asupra ei cele necesare pentru
identificare. Gândinduse mai bine, vârî şi cheile în bu-
zunar.reuşea
uacă Nar fisăl
putut să intre
prindă la loc
pe Cal tot peinfereastră,
cu mâţa deşi,să
sac, nu avea
mai fie nevoită săşi facă griji în privinţa paznicilor din
faţa uşii.
Se urcă din nou pe pat, dar, după un minut de ex-
perimente, îşi dădu seama că avea nevoie să fie mai sus
pentru a se putea strecura prin fereastră dintro poziţie
maiîl apropiată
şi aşeză pe de
pat,orizontală. Luă unpescaun
apoi se căţără de bucătărie
el. Scaunul era cam
nesigur, dar Caroline se ţinea de marginea ferestrei şi
nu îi era teamă că avea să cadă.
Scoase mai întâi un braţ şi un umăr, apoi îşi întoarse
capul întro p arte şi îl trec u uşor prin deschiz ătură, fără a
se alege cu nim ic mai în groz itor de cât o mică zgârie tură.
Râsucinduse dintro parte în alta, îşi scoase şi celălalt
braţ şi umărul, apoi îşi sprijini braţele pe zidul de sub
ea, răsucinduse în continuare pentru a înainta. De în-
dată ce avea săşi scoată şi şoldurile, bănuia ea, centrul
ei de greutate urma să se modifice drastic, venind mult
în faţă, şi avea să cadă în cap, trăgânduşi picioarele prin
fereastră. Nu ar fi căzut de la o înălţime mare, dar nu
voia săşi rupă gâtul la aterizare. Pentru a preveni acest
lucru, sau cel puţin pentru a încetini căderea, îşi îndoi
picioarele în spate, astfel încât călcâiele să i se sprijine pe
peretele din interior, şi mai avansă câţiva centimetri.
Muchia ferestrei i se înfipse în fesele' moi, dar igno-
ră durerea şi se forţă să treacă. Imediat; căzu greoi în
faţă, şi doar faptul câşi ţinea picioarele agăţate înăuntru
164 JLinda tâcrward

o împiedică să cadă în cap, exact aşa cum se temuse.

Agitata, se împinse d in nou în braţe, străduinduse să
se îndepărteze cât de mult de o poziţie verticală, apoi
aruncă o privire temătoare spre partea din faţă a clădi-
rii, unde erau parcaţi paznicii. Spre uşurarea ei, maşina
nu se vedea din locul unde se afla ea.
Rămase agăţată acolo tim p de un minut, înainte de a
accepta inevitabilul: nu exista nici o modalitate graţioa-
să de a o face. Avea să se aleagă cu julituri şi cu vânătă i.
Mai mult, acum nu mai putea nici să dea înapoi şi să
se întoarcă uşurel în cameră. Picioarele îi tremurau din
pricina efortului. Fără aşi mai lăsa timp să reflecteze
cât de tare avea să doară, îşi îndreptă picioarele şi se îm-
pinse cu braţele în acelaşi timp, aruncânduse cu totul
pe fereastră. încercă să se răsucească în aer, astfel încât
să nuşi rănească nimic vital la aterizare, de exemplu
capul, şi reuşi să se întoarcă aproape complet pe o par-
te. Impactul
având fu mai
în vedere dur decât
înălţimea sarPietrişul
mică. fi aşteptat vreodată,
necompactat
îi juli pielea pe tâmplă şi obraz, pe toată partea laterală
a braţului stâng şi pe glezna stângă. Reuşise cumva să se
lovească la ambii genunchi şi la un umăr.
Dar nu putea să rămână acolo şi săşi treacă în re-
vistă rănile. Era încă ameţită când se forţă să se mişte,
să să
şi se înainteze
îndepărteze târâş
rapid în de umbrele
direcţia din lateralul
opusă. Deabia clădirii
după ce
străbătu aproape o sută de metri fără a auzi nici un stri-
găt de avertizare, îşi permise să se relaxeze şi să inspire
adânc. Imediat, durerile ei se făcură simţite, şi, oprin
duse, se aplecă săşi frecţioneze ambii genunchi loviţi,
apoi fundul. îşi roti umărul pentru a se asigura că era
în stare de funcţionare şi îşi atinse delicat obrazul.
Nu părea să sângereze, dar juliturile o usturau. O eşarfă
petrecută prin găicile pantalonilor îi servea de obicei
drept curea, dar acum o scoase şi tam pona cu delicateţe
juliturile, pentru a îndepărta pământul şi bucăţile mi-
nuscule de pietriş de pe faţă.
 “Alegerea inimii 165

încă un rău pe care putea sa i1 arunce în cârcă

lui^Cal.
Inaintă greoi pe ocolite, fără a mai încerca să treacă
neobservata, pornind de la premisa că ar fi fost mai
probabil să fie remarcată dacă se străduia să se furi-
şeze. Dacă se purta normal, nimeni nu avea so bage
în seamă.
Joe se ridică în capul oaselor şi aruncă deoparte
cearşaful, înjurând constant în barba chiar în timp ce
se dădu jos
bocancii. din pat şi
Problema deîncepu săşi tragă
care trebuia să se pe el blugii
ocupe şi
nu era
de natură militară, iar orele lungi şi agitate petrecute
întrun pat mult prea gol îi măcinaseră încontinuu răb-
darea, până nu mai rămăsese nimic din ea. Aruncă o
privire spre ceasul de mână, surprins să constate câ era
doar ora două. Petrecuse mai puţin de două ore în pat,
.dar mult
ide lui i ar
se fi
păruseră patru
aşteptat, nu sau
aveacinci. Nu conta.
să poată adormiOricât
până
nu o înfrunta pe Caroline. Voia să o audă explicân
dui de ce făcuse ceea ce făcuse, şi voia să io spună în faţă.
Nu avea săi permită săl ignore din nou, aşa cum o făcu-
se mai devreme în biroul lui.
Hotărî să străbată pe jos distanţa relativ scurt, în loc
să ia camioneta; poate că plimbarea avea săl liniştească.
Era periculos de aproape de punctul în care ar fi explo-
dat pur şi simplu şi era c onştient de acest lucru. Avus ese
doar şase ani ultima dată când îşi ieşise din fire şi îşi
jurase să nu o mai facă niciodată, dar Caroline îi punea
la grea încercare stăpânirea de sine.
Nu străbătuse nici un sfert de kilometru, când obser-
vă pentru prima dată silueta ei zveltă înaintând curajos
prin întuneric,
halucinaţii. Se iar
opriprimul
şi se lui
dădugând fu căpentru
înapoi, furia îiaprovoca
nu fi
văzut, lăsânduse întrun genunchi lângă o pubelă.
Nu o confundase; felinarele de deasupra capului lică-
reau pe părul ei deschis la culoare, şi îi cunoştea pasul
la fel de bine cum îşi cunoştea propriul chip. Poziţia
166 L in da H o w a r d
aro ga ntă a u m erilo r ei su bţiri, leg ăna rea uş oa ră a şold u-
rilor e i rotun jite, toate era u im prim ate în m em oria l ui.
V enea oare să l va dă pe e l? Inim a îi bu b u i violent, dar
apoi se întrebă cum reuşise să treacă de paznici. Ştia că
fusese pusă sub pază fiindcă el îi sugerase lui Hodge
că ar fi fost o idee bu n ă, iar H odg e fuses e de acord. îl au-
zise personal pe Hodge dând ordinele. Dar iato acolo,
plim bânduse în incinta bazei la ora do uă noaptea, fără
urm ă de pazni c prin prea jmă .
Aşteptă până când Caroline trecu de el, apoi se stre-

cură
inta înafară din deplină,
tăcere ascunzătoare. Dupălacum
rămânând circaobişnuia,
cincizeciîna-
de
metri în urma ei, fără a o pierde nici o clipă din ochi.
Dacă av ea să cotea scă spre z on a rezerv ată ofiţer ilo r necă-
sătoriţi, pu tea să o a jung ă rap id d in u rm ă şi să o abo rde-
ze. însă ea nici măcar nu ezită când trecu pe lângă zona
res pect ivă, iar furia lui s e încinse p ân ă la te m per atu ra de
fierbere. Se îndrepta direct spre zona de lucru cu lasere,
naiba săi ia sufletul ei mic şi trădător! Simţi în palmă
mâncărimea unui impuls aproape irezistibil de a năvăli
peste ea din spate, de a o p rind e de gât şi de a o pune
la p ăm ân t. D up ă ce avea să term ine de a ltoit fu n d u l acela
m ic şi dră gălaş, avea să se sim tă m u lt m ai b in e, iar Caro
line u rm a să înţeleagă pe de plin cât de furios era. L a nai-
ba, oare n u conştientiza cât de gravă era situaţia ei?

de aBineînţeles
vinovă ţia. că da. Prin
P roba bil inpropriile
te n ţio neia acţiuni, îşie dove-
să te rm in m isi unea
de trăda re pe care o începu se deja.
Fu tentat să se oprească şi să anunţe poliţia de se-
curitate, dar decise câ prefera să o urmărească din pri-
viri. Dacă încerca să facă ceva  de exemplu, să dea foc
întregului birou , putea so imobilizeze el şi so ţină
până sosea poliţia de securitate. De fapt, chiar iar fi
făcut plăcere să o imobilizeze. Poate apuca şi săi aplice
cor ecţia l a care s e gând ise, c ât tim p aştep tau .
O văzu o prind use şi sc oţân d ceva d in bu zun ar, apoi
prinzând obiectul de bluza ei. C artela ei de identificare.
De ce nu io retrăsese Hodge? Fiindcă nu considerase
 Afegerea in im ii 167

că ar fi fost nevoie; fusese pusă sub pază, iar codurile

ave au să fie şterse d in ca lcu lato r la prim a o ră a zi lei. Joe
se înfuri e bru sc d in no u, de d ata acea sta atât pe H odge,
cât şi pe el însuş i. Fusese o n eg lijenţ ă de n eie rta t d in
cartea lor, mai ales când era vorba despre un proiect
!cu o securitate atât de strictă precum Night Wing. Ca
roline nu putea pleca de la bază, dar putea oricum să
provoace distrugeri m ajore acolo. Se baza u prea m ult pe
tehnologie pentru a le asigura securitatea, lucru pe care
Joe intenţiona săl schimbe în cel mai scurt timp.
In clă dire s e afla deja cine va; s e vedea o lu m in ă foarte
discretă licărind de la una dintre ferestre, doar cu greu
observabilă. Caroline o remarcă şi ea. Joe o văzu întor-
când capul şi fixânduşi privirea asupra luminii; apoi
p o rn i d in n o u direct spre uşă şi se strecură în ău n tru ,
silen ţioa să ca o fan tom ă.
D ouăzeci de se cu nde m ai târzi u, o u rm ă şi el. N u avea
asupra lui cen
securitatea cartelatrală
de urm
identificare,
a să fieprin urmare
alertată im ştia
ediat.că
In faţa lui o vă zu pe C aro line î n pragul biro ulu i,
ap rinz ân d becu l, fii nd bru sc scă ldat ă înt ro lum in ă foa r-
te intensă.
 C e ai făcut , teai fol osi t d in n o u de cartel a cu nu -
mele meu? întrebă ea furioasă, adresânduse unei alte

persoane aflatecând
razna, probabil, în vor
încăpere.
înregistraCdouă
alculatoarele o vor lua
intrări succe-
sive pe numele Caroline Evans. Miai sabotat proiectul,
firai al naibii să fii!
Joe înţele se bru sc ce se petre cea , rev elaţia ex plo dâ n
dui în minte ca o bombă, şi căzu pradă unui şoc imens
când C aroline intră com plet în birou, d ispă rând de s ub
privirea lui. N aiba so ia de idioată mică! N u avea nici
un g ram de p ru d en ţă. Luase tau ru l de co arn e făr ă să ştie
că înc olţirea u n u i trăd ător p ute a fi u n lucru peri culos.
Joe o luă la fugă pe coridor, alergând în tăcere, rugân
dus e cu d isp er ar e cu fiecare fib ră a fiin ţei lui să nu
audă un foc de armă care să însemne sfârşitul acelui
curaj nesăbuit.
168 Lxnda lioward

Auzi o mişcare bruscă, un icnet, o bufnitură îngrozi-

toare şi dădu buzna pe uşa deschisă exact în clipa în care
Caroline
faţa unuisemonitor
prăbuşiluminos
pe podea. Cal Gilchrist
de calculator, era aşezat
cu faţa în
complet
albă. Prea târziu, Joe observă privirea lui Cal alunecând
întro parte, în spatele lui. încercă să se răsucească, dar
fusese prea distras de propria lui teamă ilogică. înainte să
apuce să reacţioneze, ceva dur îl izbi în tâmplă. îşi simţi
capul explodând. Apoi se pierdu complet în întuneric.

capitolul 12
Caroline işi recapătă treptat cunoştinţa, simţind la în-
ceput doar că era zgâlţâită incon fortabil. Capul o durea,
chinuit de o pulsaţie profundă ce îi amorţea simţurile,
dar, în cetul cu înc etul, începu să simtă durere şi în zona
umărului
voci şi căşimai
a braţelor.
era cinevaApoi îşiea,
lângă dădu
dar,seama că oauzea
preţ de clipă
înspăimântătoare, nu ştiu cine sau unde era.
Apoi recunoscu una dintre voci şi deveni brusc con-
ştientă de cele întâmplate. îşi aminti totul. Cal. Lui îi
aparţinea vocea pe care o recunoştea, şi, exact în clipa
în care înţelese acest lucru, realiză şi că se afla intrun
autovehicul, poate chiar o furgonetă, şi că era legată.
Şi i se pusese căluş, la naiba!
Deschise încet ochii, închizândui rapid la loc, cu-
prinsă de durere, când o lumină intensă licări scurt prin
geam. Auzi un vâjâit şi îşi dădu seama că fuseseră depă-
şiţi de o altă maşină pe drum, atâta tot. încercă din nou,
de data aceasta ridicând pleoapele doar o idee, pentru
aşi lăsa timp să se acomodeze cu senzaţia de disconfort.
Probabil aşa se simţea cineva mahmur, iar ea nici măcar
nu băuse. Era nevoită să îndure neplăcerea, fără sa se fi
distrat deloc.
Mai era cineva întins lângă ea.
De data aceasta închise ochii panicată, speriată să
constate că mai era un bărbat exact lângă ea. Era cat
 “Alegerea inim ii 169

ie poate de conştientă de faptul că nu se putea apăra.

O, Doamne, aveau de gând sa o violeze?
Dar şi
>chii bărbatul
se trezinuzgâinduse
se mişca. în
Prudent, deschise
ochii palizi din nouai lui
şi furioşi
loe Mackenzie.
Chiar dacă nar fi avut căluş, nar fi putut scoate nici
Ln cuvânt, atât era de uluita. Cum ajunsese el aici?
li era destul de clar cum ajunsese ea intrun asemenea
bucluc, fiindcă fusese o prostie să dea buzna în birou
*ăI înfrunte pe Cal fără a se asigura că era singur. Dar
cum ajunsese şi Joe să fie implicat? Teama îi crescu în
piept, căci era şi el în pericol acum.
[ E u zic so lăsăm baltă şi să ieşim din ţară, spuse
t a l agitat. Sa terminat. Nu pot merge mai departe. V or
■erifica sistemul în întregime şi vor afla totul.
'  Leam spus celorlalţi că nu eşti în stare să faci aşa
:eva, răspunse altcineva, pe u n ton menit să pună capăt
inversaţiei.
Caroline îşi smulse privirea de la Joe şi îşi lungi gâtul
pentru a vedea în faţă. Un alt bărbat stătea lângă Cal,
re se afla la volan. Nu îl recunoştea, dar în acelaşi
timp îi păţea vag familiar.
Na pomenit nimeni nimic despre crimă, răspunse
Cal furios.
avionul,
 Şi ce,nudacă
tot tu
pilotul
ai fi fost
ăla arrăspunzător
fi murit când
de imoartea
sa prăbuşit
lui?
Aia a fost altceva, spuse Cal, pe un ton ce îi trăda
|neliniştea.
 Da, sigur.
A ia a fost... ceva ce ţinea de noroc. Acum e vorba
.despre crimă cu sânge rece. Nu pot so fac.
Nuţi cere nimeni so faci tu, spuse celălalt băr-
bat nerăbdător. Oricum nu eşti în stare. O să ne ocu-
păm noi de asta. Nuţi face griji, nici măcar nai să fii
de faţă.
Dacă nu ar fi avut mâin ile legate la spate, Caroline ar
fi sărit la gâtul acelui bărbat, atât de furioasă era. Discu-
ta despre posibilitatea de ai ucide la fel de relaxat cum
170 Linda Haward
ar fi discutat despre spălatul rufelor! Joe o îmbrânci in
tăcere cu b ocancul în gleznă; de fapt, mai degrabă o lovi,
iar glezna o durea deja. Se întoar se î ncru ntată spre e l, iar
el clătină uşor din cap, ca pentru a o avertiza. Caroline
îl lovi la rândul ei cu piciorul, iar Joe clipi de durere.
Se aflau î ntro furgon etă, una folosită în mod evident
pentru transport de mărfuri, nu de oameni, căci nu
avea mochetă pe podea, doar metal golgoluţ. Maşina
se clătina la fiecare viraj şi hărtop, făcând ca poziţia ei
sâ fie şi mai inconfortabilă. Zăcea întinsă pe umărul
lovit,
legate iar durerea era agravată de faptul că avea mâinile
la spate.
încercă săşi dea seama cu ce anume fusese legată;
părea a fi o funie de nailon, în timp ce în jurul gurii ii
legaseră, probabil, propria ei eşarfă, ceea ce făcea situa-
ţia şi mai enervantă. Încă mai avea cheile în buzunar,
Dacă reuşea sa le scoată, dacă ea şi Joe se întorceau cu
spatele unul spre celălalt şi dacă aveau suficient timp,
poate ar reuşi să folosească marginea zimţată a unei chei
pentru a tăia nailonul. Cheile nu erau ascuţite, dar erau
aspre. Bu zunarele lu i Joe fuseseră probabil perche ziţio-
nate în căutar ea unui cuţit, u n obiect pe care bărba ţii îl
aveau frecvent asupra lor, dar, când era vorba de femei,
nim eni nu se aştept a să aibă ceva în bu zunare, şi era evi-
dent că atât Cal, cât şi complicele lui uitaseră complet
de b uzuna rele e i.
N u are nici un rost săi om orâm , spuse Cal a s-
pru. Sa terminat. Deabia am reuşit să scăpăm înainte
ca poliţia de securitate să împânzească locul. Până la
ora asta au aflat deja că am plecat şi au în baza de date
numărul de înmatriculare al furgonetei. Când se va ra-
porta dispariţia lui Caroline şi a colonelului, deşi nici
unul
va dintre
pune toateei detaliile
nu a fostcap
văzut
la ple
capcând
atât de larapid,
bază,încât
poliţia
se va emite un anunţde urm ărire generală pe ntru furgo-
netă în cel mult o oră. In momentul de faţă, ne aşteaptă
închisoarea pe viaţă, dar, dacă îi ucidem, ne alegem cu
pedeapsa capitală.
 ACeaerea i 171

Pentru Caroline, părea un argument foarte convin

tor, dar celălalt bărbat nu se arătă impresionat. Nici
ăcar nu se obosi să răspundă.
Uneo ri şiar fi dorit să nu aibă o gândire atât de al nai-
bii de logică. Nu putea săşi blocheze gândurile raţionale
ici măcar atunci când îi spuneau ceva ce ar fi preferat
să nu ştie. Dacă celălalt bărbat ignorase argumentul lui
'a l, asta însem na că avea motive să cread ă că el personal
r r fi putu t scăpa fără a fi asociat c u sabotajul. Dup ă cum
emarcas e Cal, implicarea lui era cun oscu tă, dar celălalt
tip complice,
ae se simţea Cal
probabil în siguranţă...
ştia despre rolul lui atâta că, înda
şi îl putea ca în
litate
•ileag. Prin urmare , bărba tul se simţea în siguranţă doa r
fiindcă ştia probabil că şi Cal avea să moară, astfel încât
cesta să nu poată spune nimic despre implicarea lui.
începu săşi frece cu fervoare faţa de podeaua fur
fonetei, încercând săşi îndepărteze căluşul din gură,
lmpingându1 cu limba în acelaşi timp. Joe îi aruncă
0 altă privire întunecată de avertizare, dar Caroline îl
flgnoră. Mişcările ei agitate atraseră atenţia bărbatului
ide pe b ancheta d in faţă, aşezat pe loc ul pa sagerulu i, care
1se întoarse.
 Bine ai revenit, domnişoară Evans, spuse el pe un
ton agreabil. Sper că nu te doare prea tare capul.
Joe închisese ochii din nou şi stătea nemişcat. Caro-
line scoase un sunet furios, înăbuşit de eşarfă, şi conti-
nuă să se zvârcolească. îşi aruncă în aer picioarele legate
şi îşi răsuci trunchiul, în tot acest timp încercând să sca-
pe de căluş.
 Ai putea so laşi baltă, e o pierdere de vreme, spuse
bărbatul pe un ton blând, vag plictisit. Nu te poţi elibe-
ra şi nu vei reuşi decât să strângi mai tare funia.
Pe Caroline nu o interesa funia. Scopul ei era să se
descotorosească
ile din buzunar. de
Nucăluş şi să reuşească
era imposibil, având săşi scoatăcăche-
în vedere
pantalonii erau dintrun bumbac larg ş'i subţire, dar nici
tocmai uşor, căci buzunarele erau adânci. Bombăni câ-
teva înjurături neinteligibile şi continuă să se zbată.
172 Lxnda i f o w a r d
Reuşise săşi împingă căluşul din gură şi, dintrim
impuls de moment, se târî până lângă Joe şi îşi împinse
cu forţă dfaţa
frecarea în cămaşa
intre umărul lui
lui,şif olosin
eşarfăduse deacontact
pentru şi de
coborî călu-
şul. Joe nu se mişcă, iar ochii îi rămaseră închişi. Caro
line continuă săşi frece bărbia de el până când căluşul
îi alunecă, rămânând atârnat în jurul gâtului. Bărbatul
de pe ba nch eta d in faţă o ur mărea î ncru nta t şi dădu să
se ridice pe genunchi şi să se întoarcă spre ea.
G u n o i ordin ar, lai ucis! cro ncăni ea, forţânduşi
vocea să reflecte cât mai multă furie, deşi limba şi man-
dibula refuzau so asculte.
Furgoneta se clătină alarmant când Cal smuci de
volan, răsucind violent capul pentru a privi în spate.
Celălalt bărbat se chinui săşi ţină echilibrul.
Ţ ineţi ochii la drum ! îi porunci cu asprime lui Ca l.
 Ai spus că e doar incon ştient!
 Nu e mort, la naiba. Pe el lam lovit mai tare decât
pe ea fiindcă nu voiam sâ am probleme cu matahala
dacă se trezea înainte să apucăm săi scoatem de acolo
şi săi legăm.
Carolin e ţipă:
 Cal, o să te omoare şi pe tine! Cum altfel îţi explici
faptul că nu1 îngrijorează o acuzaţie de crimă? Nu e clar
că va încerca să te facă să pari singurul vinovat?
Bărbatul se aruncă spre ea peste banchetă, întinzând
mâna pentru a încerca să o prindă de gât. Rapidă ca
o felină, Caroline întoarse capul şi îşi înfipse dinţii
în braţul lui. Bărbatul urlă şi încercă săşi smucească
mâna, d ar ea rămase aga ţată de el cu înd ârjire , făcând
mişcări de mestecare pentru ai spori durerea.
 Furgoneta
folosea începu
de braţul să pentru
drept facă slalom pe drum.
a1 îmbrânci Cal se
pe celălalt
bărbat, continuând între timp să conducă. Ambii băr-
baţi ţipau şi înjurau. Brusc, celălalt bărbat îşi folosi
pum nul drept pentru a o lovi în tâmplă, iar Caroline
văzu stele verzi, maxilarul îi deveni flasc şi se prăbuşi
 %(egerea inimii 173

«aju to rată pe podea. Nu îşi pierdu cu noştinţa, dar lo-

vitura o năuci simţitor.
C e i doi bărbaţi de pe banchet a din faţă se luară la
pătaie, iar furgoneta se ridică periculos pe două roţi;
lapoi C a l câlcă brusc frâna, iar maşina de rapă violent
titro parte, ieşind de pe şosea. Caroline simţi clar dife-
renţa dintre asfalt şi pământ; apoi furgoneta se înclină
'işor spre dreapta şi se opri complet, probabil întrun
panţ p u ţin adânc. Mişcarea o aruncă peste Joe, şi îi simţi
muşchii tensionânduse sub greutatea ei, dar nici măcar
u gemu. în schimb, auzi o şoaptă aproape mută, aproa-
pe indescifrabilă, în urechea ei:
|  A m un cutit în boca ncu l drept.
Ei bine, bineînţeles'că avea aşa ceva. Nu obişnuiau
toţi coloneii să poarte cuţite în ghete? Furioasă că el reu
Kise să rămâ nă în armat cân d ea nici măcar n u putea săşi
Scoată cheile din buzunar, fu tentată să îl muşte şi pe el.
In schimb,
[aleg ând usesecu
aruncă spre partea
noi vânătăi. Caldin spate a barbat
şi celălalt furgonetei,
încă se
| luptau, şi observă cu coada ochiului ceva metalic lică-
rind în mâna celuilalt bărbat. Din instinct, recunoscu
Un pistol.
Cal reuşi cumva să deschidă uşa şi sări afară, gandin
duse probab il că nu avea şanse împ otriva un ui pistol de
la o distan ţă atât de mică. Celălalt bă rbat înju ră violent,
fără oprire, deschizânduşi în forţă propria portieră şi
p o rn in d în urmărirea lui.
Carolin e se rostogoli pân ă ajunse cu spate le la picioa -
rele lui Joe, căutândui pe pipăite bocancul drept, chi-
nui nduse s ăi împing ă pan talo nii în sus pe ntru a putea
ajunge la cuţit. Nu aveau mult timp la dispoziţie, proba-
bil mai puţin de un minut. Degetele ei neîndemânatice,
am orţite de strânsoarea fun iei de n ailon , se închiseră în
cele din urmă în jurul cuţitului şi îl traseră afară.
Joe se rostogolise deja şi îi întinse mâinile legate.
N u era uşor să poziţioneze cuţitul între spatele ei şi
al lui, neputând să vadă dacă tăia în carne sau în nai-
lon, dar îşi spuse că Joe avea să o anunţe dacă ajungea
174 L in d a i ţ o w a r d

la piele. Cu ţitul era, probabil, foarte ascuţit; în cinci

secunde, simţi funia cedând, iar Joe se rostogoli şi apoi
se ridică uşor. Cuţitul fu luat din mâinile ei amorţite.
Răsuci capul şi îl văzu aplecânduse în faţă pentru a
tăia rapid frânghia din jurul picioarelor lui; apoi se în-
toarse rapid spre ea. Simţi o smucitură scurtă în dreptul
mâinilor când i le eliberă. Chiar înainte dea apuca săşi
aducă mâinile în faţă, Joe se lăsă fulgerător pe vine şi îi
eliberă picioarele. Deabia apoi îşi scoase şi propriul că-
luş lărgit din gură, trăgandu1 în jos şi lăsându1 să atârne
în jurul
Un focgâtului, exact
de armă buaşa
bui cum atârna
undeva şi eşarfa
în faţa lor. ei.
 Rămâi aici în spate, îi porunci Joe, sărind cu uşu-
rinţă pe bancheta din faţă şi strecurânduse în spatele
volanului. Motorul era încă pornit; băgă maşina în
viteză şi apăsă acceleraţia. Roţile se învârtiră în gol, şi
se blestemă singur, ridicând piciorul de pe acceleraţie
şi băgând maşina în marşarier, de data aceasta apăsând
mai uşor acceleraţia. Era obişnuit cu maşina lui, dar fur
goneta nu avea aceeaşi tracţiune. Cauciucurile încercară
să îşi recapete aderenţa pe pământul necompactat, ce
fugea de sub ele, dar reuşiră în final, iar maşina dădu cu
spatele, ieşind de pe urmele făcute la prima încercare.
In lumina farurilor îl zări pe cel deal doilea bărbat
alergând spre furgonetă. Nu se vedea nici urmă de Cal.
Capul
când băgălui Caroline
în viteză, iar apăru peseneaşteptate
bărbatul lângă
opri, ridicând el
în ace-
laşi timp pistolul. Joe îşi puse mâna pe capul lui Caro-
line şi o îmbrânci întro parte, ferinduse şi el în acelaşi
timp, exact în clipa în care pistolul bubui din nou, iar
parbrizul se făcu ţăndări, împroşcând cioburi în inte-
riorul furgonetei. Joe îşi păstră piciorul pe acceleraţie
şi capul plecat, făcând furgonetă sâ sară din adâncitura
uşoară în care intrase şi să alunece când roţile ajunseră
pe asfalt, derapând din nou întro parte. Joe se chinui să
împiedice maşina să se răstoarne.
Răsună un nou şir de împuşcături, una după alta.
Joe simţi impactul gloanţelor grele asupra furgonetei.
 Aiegerea inimii 175

Unul dintre faruri se stinse. Pentru o clipă, îl văzu pe

bărbat ţintuit în lumina farului rămas; apoi tipul sări
întro partepepentru
zgomotos lângă ael.nu fi călcat când furgoneta trecu
Caroline! strigă Joe, simţind nevoia să ştie dacă era
bine, dar incapabil să se întoarcă să verifice, prea ocupat
cu condusul furgonetei, căci vântul îi sufla dire ct în faţă
şil orbea, odată ce maşina nu mai avea parbriz.
 Cei? îi strigă ea drept răspuns.
 Stai jos, sar putea să tragă...
înainte să apuce să termine propoziţia, auzi gloanţele
înfigânduse în partea din spate a furgonetei, făcând ţăn-
dări şi geamurile de acolo. Sângele îi îngheţă în vene.
 Caroline!
 Cei? tună ea, vizibil iritată, iar Joe simţi că îi venea
să râdă de uşurare. Dacă era prost dispusă însemna că
era bine.
Uşurarea
o privire nu1spre
rapidă ţinuindicatoarele
nici jumătatededepeminut.
bord Aruncă
şi con-
stată că temperatura motorului creştea rapid; unul din-
tre gloanţe atinsese pr obabil radiatorul. Erau pierduţi
undeva în desert, la distanţă de vreun oraş, comunitate
sau măcar vreo locuinţă singuratică. Singurele surse de
lumină erau stelele şi unicul far rămas aprins. Nu aveau
sanse să dar
motorul, ajungă prea departe
intenţiona înainte
să ajungă să lideparte
cât mai se oprească
posi-
bil de bărbatul înarmat cu un pistol.
Indicato rul de tem peratu ră ajunse în zona c ritica. Joe
continuă să apese pedala de acceleraţie.
Motorul se blocă, scoţând un sunet aspru, abraziv.
Caroline apăru fulgerător lângă el când, în cele din
urmă, maşina se opri.
  Ce se întâmplă?
 Cateva dintre gloanţe au atins rad iatorul. Motorul
e mort. Haide, ieşi din maşină.
Caroline se supuse, deschizând uşa cate culisa şi ie-
şind, pe picioarelei nesigure, în aerul răcoros al nopţii
în deşert. '
176 L in d a H a w a r d
V in o încoa ce, î i po ru nc i Joe, i ar Caro line ocoli gre-
oi furgoneta.
 Cceufac
A m em
vomacumerge
m? pe jos. Sp er c ă ai încălţăm inte
confortabilă.
C aro line ridică d in um eri. Era încălţ ată cu mocasini ,
nu la fel de buni ca bocancii, dar m ai b u n i decât o pere -
che de sandale. Când se îmbrăcase, nu se aşteptase la o
asemenea odisee, dar ce mai conta? Trebuia să meargă
pe jos, chiar dacă ar fi fost desculţă.
 în ce d irecţie?
 De un de am ve nit.
 D ar acolo e el.
 Da, dar nu ştim unde ne aflăm sau cât near lua să
ajun ge m la o staţie d e be nzin ă, în direcţia în care mer-
geam. Dacă ne întoarcem pe unde am venit, ştim cel
puţin că ne îndreptăm , cu aproxim aţie, spre bază.
Logic.
 Dacă Dar...
tot ne înt oarcem de u nde am venit , de c e nu
ai mers cu m aşina în dire cţia aia de la b u n început?
Fiindcă atunci ar fi ştiut exact încotro ne îndrep-
tăm, îi explică el. Va găsi camioneta, dar nu va şti dacă
am co ntinu at t o t îna inte sau n eam î ntors.
 Dar, evident, va trebui să trecem pe lângă el la un
m om ent d at.
 Foarte posibil , d ar n u e o cer titud in e abso lută . Sar
putea să hotărască să fugă, în loc să încerce să ne prindă.
C u m nu avem de u n de să ştim, trebuie s ă presupu nem
că e pe urmele noastre.
Caroline se târî tăcută în urma lui, înaintând prin
deşert. Nu îndrăzneau să meargă pe drum, ceea ce în-
se m na că er au ne voiţi să se deplaseze pa ra lel cu el, sufi-
cient de dep
fi ob serv arteuşurin
aţi cu de m ţă,argidnea
ar şidrusu m ulunti cât
ficie d e să
ap nu
ro appoat ă
e cât
să nu piardă asfaltul din ochi. Caroline avea dureri în
atâ t de m ult e lo cu ri, în cât îşi spuse că era in util săşi facă
gri ji pen tru v reu na an um e. Erau nevo iţi să meargă pe
jos, aşa că asta făceau. N im ic mai sim plu.
 71Cegerea inimii 177

 Ai ceas? într ebă ea. C e oră e? N u a răsărit încă soa-

rele, deci probabil nu neau dus prea departe.
Joe îşi răsuci încheietura pentru a vedea ecranul
lum inos al ceasul ui.
 E pa tru ş i jum ătate, deci se va lum ina în cu rând.
Dacă n eau a ru nca t p u r şi si m plu în furg on etă şi au ple-
cat imediat, înainte ca poliţia de securitate să apuce să
închidă baza, am mers cu maşina cel puţin o oră. Dis-
tanţa până la bază ar putea fi oriunde între cincizeci şi
optze ci de kilom etri.
Gândul de
spăimântă, dara nici
merge pe jos optzeci
pe departe la fel dedemult
kilometri o în-
ca gândul
de a da din nou ochii cu bărbatul acela.
M a i su nt şi alţii imp licaţi, sp use ea cu voce tare.
Poate chiar prin apropiere. E posibil să fi intenţionat
să ne dea pe mâna lor. Se va lumina în curând, dar
nu ne putem permite să facem autostopul, fiindcă nu
ştim cin e s u nt ce ilalţi şi cum arată .
Teai prins, spuse el posomorât.
 Deci va trebu i să stră batem pe j os fi eca re m etru din
acei n en or oc iţi de optzeci de kilome tri .
 D o a r dacă nu cumva vedem vreu n poli ţist rut ier .
După ce răsare soarele o sămi fac o idee cam pe unde
suntem.
Prea d ep ar te de orice care să fi fost pe gustul ei . Tăcu,
parţial fiindcă
şi n u voia sunetul
să atrag ă atesenţia
auzea
n imatât de as
ăn ui departe în deşert
up ra prez en ţei
lor, dar mai ales fiindcă toată energia pe care o avea
deabia îi ajungea să meargă mai departe. Fusese trează
toată noaptea  mai puţin intervalul cât zăcuse incon-
ştientă , d ar era des tul de sigură că ace l episod nu pu tea
fi co nside rat o dih nă  şi era extenuată . C ap ul î i bu bu ia
dureros. Presupunea că şi pe Joe îl durea capul, dar el
nu fuse se l ovit de cât o sing ură dată . Ea m ai în tâi căzuse
pe fereastră, apoi fusese lovită în cap, probabil cu pis-
tolul, apoi încasase un pumn de la tipul ăla, iar în cele
din urmă se lovise la cap de peretele furgonetei când
Joe o î m brâ ncise într o pa rte. Era de m irare c ă rămăsese
178 L in d a 9-Ccward
conştientă. O durea fiecare muşchi din corp, şi o mare
parte din vânătăile care o decorau in acel m om ent îi
fuseseră provocate de Joe. li părea bine că îl lovise şi ea,
regreta doar că nuşi urmase impulsul de a1 şi muşca.
Spera că avea cea mai afurisită durere de cap posibilă.
joe o făcu de vreo două ori să se ghemuiască, fiindcă
i se păru că aude ceva suspect. Ea nu observă niciodată
nimic, dar el avea o acuitate vizuală superioară, aşa că
îl lăsa pe el să facă toată treaba, profitând între timp
de ocazia de a se odihni. Când Joe considera că puteau
săşi co ntin ue dru m ul în siguran ţă, o în dem na să se ri-
dice prinzândo cu o mână implacabilă de cot, iar ea
pornea din nou.
Zorile începură sa coloreze cerul în trandafiriu în
stânga lor, permiţândule săşi dea seama cel puţin că
fuseseră duşi către nord în deşert, iar acum mergeau
spre su d, în torc ân du se la bază. Carolin e îşi spuse că era
onevo
informaţie ce ep
iţi sâ se înd sarărtez
putea
e d edovedi
dru m.utilă în caz că erau
 Nu vom mai putea merge prea mult, murmură Joe
în urechea ei. Oricine ar trece pe drum near putea
vedea, şi oricum se va face prea cald pentru a umbla.
Trebuie să găsim un loc unde să ne adăpostim peste zi.
Lui C aro line nu îi plăcu ideea . Era m ai sigur pen tru
ei să rămână ascunşi şi sa doarmă peste zi şi să înainte-
ze doar n oap tea, da r asta îns em na câ a vea sâ le ia m ult
mai mult timp să ajungă la bază. Dacă nu ar fi fost atât
de obosită, ar fi putut încerca să se opună, dar înce-
pea să se sim tă incapabilă să mai facă un singur pas,
şi brusc îşi dădu seama exact cât de mult o epuizaseră
evenimentele din noaptea aceea. Pur şi simplu erau
nevoiţi să se odihnească.
 Joe coti, îndepărtânduse mult de drum şi intrând
mai adânc în deşert. Lumina căpătă treptat tonuri de
cenuşiu, permiţândule să vadă detalii, însă nu şi culoa-
re. Un platou pietros uriaş se desluşea în depărtare, iar
Caroline se zgâi la el demoralizată. Mai mult ca sigur
acel plato u e ra de stina ţia lui Joe, iar ea nu era sigură
 ‘Alegerea inimii 179

:ă putea să ajungă până acolo. Scrâşni din dinţi pentru

a se ab ţine să nu protesteze. O ri ajungea p ân ă acolo, ori
trăgea
să un pui dedesom
fie ucigător n în soare,
fierbinte. Ii eracaşiresete,
în scdar
urt nu
timpaveau
urm a
apă, aşa că nu avea nici un rost să menţioneze acest lu
,cru. Probabil îi era şi lui sete.
C ân d ajunseră în cele din urm ă la pietre, C aro line s e
sprijini recunoscătoare de un bolovan uriaş.
 Ce facem acum? gâfâi e a.
j Stai
în clipaaici.
următoare, Joe dispăru, pierzânduse prin-
tre pietre.
Sigur, murmură Caroline, apoi se lăsă să cadă pe
pământ.
Tâ mple le îi pulsau durero s. înc his e och ii şi îşi sprijini
capul de piatra din spatele ei.
I se păru că deabia apucase să închidă ochii, şi deja îl
auzi adresânduise:
 Haide, spuse el ridicândo nem ilos în picioare .
O târî după el mai sus printre pietre, unde fu învă-
luită de um bră. Pân ă în acel mo men t, nu conştient izase
cât de repede se încinsese deşertul. Joe găsise o nişă în
piatră suficient de adâncă pentru ai proteja pe amân-
doi, şi o instală în adăpostul improvizat. Am verificat
deja să nu existe şerpi, spuse el, punândui un băţ în
mână. Dar, dacă apare vreunul, alunga1 cu ăsta. Eu mă
duc să ascund urmele şi să găsesc ceva de băut.
D in reflex, C aro lin e strânse degetele în j uru l băţului.
Ştia că ar fi tr ebuit so nelin iştea scă gându l la şerpi, plus
că ar fi trebuit să rămână vigilentă, dar avea lucruri mai
importante de fâcut în acel moment  de exemplu, să
doarmă.
durea maiSepuţin,
întoarse pe partea
şi aţipi dreaptă, fiindcă acolo o
imediat.
Joe rămase cu privirea aţintită asupra ei, cu muş-
chii m an dibulei co ntra ctaţi. Par tea stângă a feţei ei era
învineţită şi julită, la fel şi braţul stâng. îi vedea clar
un cucui la tâmplă. Era albă ca varul de epuizare şi de
durere, iar hainele îi erau murdare şi rupte în câteva
180 Unda Howard
locuri. C on tras tul d intre aspect ul ei de obi cei impec abil
şi felul în care arăta în acel m oment, aşa cum zăcea toată
murdară la picioarele lui, dormind pe pământ, il făcu
efectiv să turbeze de furie. Cal Gilchrist probabil era
mort deja, dar voîa săl vadă mort şi pe celălalt pentru
suferinţele pe care i le provocase lui Caroline. Nici el
însuşi nu se descurcase prea grozav să o protejeze, şi se
inc ludea şi pe el în furia pe care o s imţea.
Părea atât de mică şi de neajutorată, aşa cum stătea
ghemuită pe o parte, deşi ştia că nu era tocmai neajuto-
rată. Îşi aminti eforturile ei furioase de a scăpa de căluş
ca săi poa tă striga lui Gi lch ris t bănu ieli le ei; ea provoca-
se bătaia dintre cei doi bărbaţi, creând astfel condiţiile
pentru a se salva amândoi. Acum era rândul lui să se
asigure că nu i se mai întâmpla nimic altceva.
Propria lui epuizare se făcu simţită când refăcu dru-
mul pe o d ist an ţă destul d e lungă , apoi şterse orice semn
al treceriidinlor
istovire şi se întoar
muşchi. Aveause nevoie
la pla tou
de .apă;
Ign oră senzaţia
nu era o ne- de
voie d ispe rata, nu încă, d ar aveau săşi păstreze mult mai
bine forţele dacă îşi asigurau porţia necesară de lichide.
Decât so lase să ajungă la deshidratare, ar fi preferat
săşi asume riscul de a face autostopul, dar nu se ajun-
sese la aşa ceva încă şi nu voia săşi asume riscuri dacă
nu era absolut necesar. Cu un ochi de expert, remarcă
vegetaţia ce creştea în pâlc uri p e păm ântu l di n de şert,
studiind modelul după care se dezvoltaseră plantele şi
alegândule pe cele care pă rea u ceva mai su cu len te decâ t
celelalte, indicând astfel o cantitate mai mare de apă în
pământ. Aveau să fie în regulă.
Se caţără îna poi în n işa d in tre stânci . Caro line nu
se clintise; respira în ritmul lent şi greoi al unui somn
adânc. Brusc, avu impresia că se scursese o veşnicie
de când nu o mai strânsese lângă el, de când nu o
mai sim ţise cu ibâ rin du se înc rez ătoa re în br aţele lui şi
nu mai putu să aştepte nici măcar o clipă. Se întin-
se lângă ea şi o luă uşor în braţe, sprijinindui capul
 71(egerea inimii 181

! pe u m ărul lui . C aro lin e o ftă, respira ţia ei uşoa ră mân

gâindu1 pe piele.
Firar sa fie,eidelegate
se suspiciunile ce nude
îl sunase, de Era
Gilchrist? ce nu îi împărtăşi-
evident că nu
fusese surprinsă săl găsească în zona de lucru, ba, mai
mult, se dusese acolo anume în căutarea lui. Dăduse
i. buzna dir ec t întro situ aţie peric uloa să, î n loc să pună
mâna pe telefon şi sâ1 sune pe el  sau chiar pe Hodge.
..Toate acestea ar fi putut fi evitate dacă ar fi dat acel tele-
fon, în loc să încerce să rezolve personal lucrurile.
Acesta avea să fie primul lucru pe care săl lămureas-
că după ce se trezea. De ce naiba nu avusese încredere
în el? Dacă se vedea nevoit să o lege de pat de fiecare
dată când nu era sub ochii lui pentru a o împiedica să
se aru nc e cu ca pul în ainte în situaţii periculoase, era
:dispus să o facă. Îşi aminti teroarea întunecată pe care
o simţise cân d o văzuse i ntrând în b iro u p entr u a1 co n-
frunta
din ţii înpegură.
sa bo tor şi îi veni so zgâlţâie până îi tre m ura u
Insă nu făcu d ec ât să o strân gă mai ta re î n bra ţe,
!. dândui părul la o parte de pe faţă. Ii sim ţea inim a bă
tândui lângă a lui şi, în acel moment, nu avea nevoie
de nimic mai mult. Adormi la fel de uşor ca ea, închi-
zând pur şi simplu ochii şi lăsânduse dus de valul uriaş
de epuizare.

capitolul 13
Căldu ra fu cea care o t rezi. Se sim ţea o dih nită, iar mi-
grena i se potolise, devenind o durere distantă şi mult
mai tolerabilă. Se ridică încet în capul oaselor, ftxân
duşi privirea
ce se în tin deaasupra
în faţapeisajului de o fierbinţeală
ei, pâ lp âind feroce
su b efectul că ldurii:
toate nuanţele posibile de roşu, tonuri de galben, maro,
culo ri nisipoase. M ici pete de verde ce i nd ica u p rezen ţa
vagă a unor u rm e de ve getaţie. Sup erb. Ele mentar. Cal
zăcea probabil mort pe undeva în deşert, şi, în pofida
182 Linda l ia w a r d
a ceea ce făcuse, în pofida a ceea ce încercase să facă,
nu putea să nui pară rău pentru el. El refuzase să îi uci-
dă, se opusese ideii de a le face rau. Bietul Cal! Fusese
un trădător, dar nu şi un ucigaş, deşi ceea ce făcuse ar
fi putut cu uşurinţă să provoace moartea cuiva. Bietul
Cal! Dar, dacă Joe ar fi avut de suferit din cauza lui, lar
fi ucis chiar ea.
Tra nspira ţia îi ajun se în ochii, provocând ui us turim i,
şi îşi şterse faţa cu mâneca. Dacă nu ar fi fost protejaţi
de piatră, căldura ar fi fost insuportabilă. întinse mâna
şi atinse p iatra, co nsta tând că era răcoroasă. Acolo un de
cădea soarele, ar fi putut să prăjească ouă pe ea.
Joe nu era p rin preajm ă, d ar nu se sperie. Av ea o vagă
impresie că fusese întins lângă ea, iar urma din pământ
îi confirmă acest lucru. Probabil o deranjase când se ri-
dicase, şi astfel reuşise şi căldura să se facă simţită.
Se simţea in cred ibil d e m urdară, şi, câ nd se stu die cu
atenţie, văzu că intradevăr aşa şi era. Nu credea că mai
fusese atât de murdară de când... Acum, că se gândea
mai bine, nu fusese niciodată atât de murdară. Fusese
un copil mofturos, care evitase plăcerile bălţilor cu no-
roi J n favoar ea calcu lato are lor şi a cărţilor.
înţepenită, se ridică, schimonosinduse când durerile
de to t felul se făcură sim ţite. Dar, in dife re nt d e durere,
avea nevoi ce trebuiau satisfăcute.
Când se întoarse la nişă, îl găsi pe Joe sprijinit de
pietre, arătând remarcabil de competent. Privirea îi era
alertă, şi, deşi hainele îi erau la fel de murdare ca ale
ei, ale lui păreau concepute pentru a fi murdărite.
O pereche de blugi şi o cămaşă kaki erau o ţinută mult
mai prac tică de câ t pa nta lo ni albi de b um ba c su bţire şi
un tricou alb supradimensionat. Chiar şi bocancii lui
ponosiţi erau mai potriviţi pentru deşert decât mocasi-
nii ei; trebuia să aibă grijă unde punea piciorul, pentru
a evita ca nisipul fin săi intre în pantofi, unde iar fi
provocat în scurt timp o rană deschisă.
 Aiegerea inimii 183
După o singură privire cuprinzătoare, dar care evită
săi întâlnească ochii, trecu pe lângă el şi se aşeză din
nouJoe
în scrâşni
umbra pietrelor.
din dinţi. Crezuse că reuşise săşi impună
stăpânirea de sine, dar brusc se trezi din nou în acelaşi
punct din care pornise, periculos de aproape de margi-
nea prăpastiei. Caroline se retrăsese în ea însăşi, firar să
fie, iar el pur şi sim plu nu pute a tole ra aşa ceva.
M oh orât, îşi do moli respiraţia, fo rţânduşi m âinile
să se relaxeze şi fălcile să se destindă. Caroline încă era
fragilă, după tratamentul dur de care avusese parte în
ziua pre ced entă ; nu era m omen tu l po trivit s ă forţeze
o confruntare nici măcar dacă ar fi fost sigur că putea
săşi păstreze controlul  şi nu era. Mai târziu. Îşi pro-
mise că avea săşi ofere satisfacţie deplină mai târziu.
Avem amândoi nevoie de ceva de băut, spuse el în
final. Vino!
Fără a ezita, Caroline se ridică, lăsând deoparte orice
urm ă di n opo ziţia ei obiş nu ită, ceea c e îns em na , fără
îndoială, că îi era foarte sete.
Nu avură de străbătut o distanţă prea mare; Joe fuse-
se deja în rec un oa ştere prin zonă şi marcase p unct ul cel
mai probabil dintrun mic curs de apă temporar unde
tufă rişul cr eştea din ab un de nţă. I ng en un ch e în albia ni-
sipoasă şi începu
Acest a deve ni rap să
id dea
um edla . oScoase
parte nisipul
cu ţitul cu
d inmâinile.
bo can c şi
săpâ m ai adâ nc, pâ nă câ nd în ga ură în ce pu să se strângă
apă nămoloasă.
Căluşul lui fusese făcut dintro batistă, care se dovedi
utilă acum. intinse pătratul de material peste apă pen-
tru a filtra lichidu l, a po i îi făcu semn.
 Bea. e nu se simţi ofensat ă de ton ul lui porun citor;
Carolin
făcuse rost de apă , iar ast a era to t ce con ta. N u făcu mof-
turi din pricina lipsei de igienă şi nu se plânse că era ne-
voită să se aşeze în pat ru labe p entr u a lipăi lich idu l ca un
câine. Era apă. Ar fi fost dispusă să Stea şi în cap ca să
aju ngă la ea, da că ar fi fost nevoie. S im ţi mem bran ele
184 L in d a T & w a r d
d in gu ra şi gâtul ei ab so rb in d lic hid ul căldu ţ, şi i se pă-
ru m inunat .

sâiSefi forţă să termşiinsee dădu

fost potolită de b ău
la tocu m ult
parte de în ain teminus-
lângă ca setea
cula ad ăpătoa re. Ii făcu se m n lui J oe.
 E rân du l tă u.
N u ştia câtă apă era disponibilă; poate că deabia era
suficien tă câ t să ia am ân do i câtev a în gh iţituri.
Joe se întinse complet pe nisip pentru a bea, iar
C ar olin e îl privi ş i decise că era o p oziţie m ult m ai co n-
fortabilă. Ar fi trebuit săi treacă şi ei prin minte, însă
ea nu mai fusese niciodată nevoită să lipăie apă dintro
baltă. Avea să ştie data viitoare. Ii urm ări fără prea mare
aten ţie silueta culcată pe b urtă. A vând în v edere câ t era
de mare, i se părea logic să aibă mai mult sânge în corp
decât ea, deci probabil avea nevoie de mai multă apă.
Biologia nu se numărase niciodată printre interesele
ei, dar ar fi putut pune pariu că avea cel puţin cu un
decilitru mai mult sânge decât ea, poate chiar doi.
O info rm aţie m ăruntă, d ar intere san tă, pe care a vea
săşi dorească să o cerceteze...
Clip i sur prin să şi co nsta tă că Joe se ridica se şi aştep ta
ceva; din câte se părea, îi pusese o întrebare.
 M ai vrei sau n u apă? repetă el nerăbdător.

jos A
aşah .cum
Da, făcuse
mulţ umel,esc. D ecedata
ceea aceasu nta acces
îi oferi se întins
maie bun
pe
la mica baltă. So rbi înc ân ta tă pâ nă înc ep u să sim tă că se
săturase. Făc u o pauză p entr u a1 în tre ba : Tu ai te rm in at
sau mai vrei?
 Am băut destul, spuse e l.
Caroline udă batista cât de bine putu, apoi, cu miş-
cări delica te, îşi curăţă faţa şi m âinile, tre sări nd câ nd
apa î i provocă ustu rim i în locurile julit e. D upă ce term i-
nă, îi întinse batista lui Joe, iar acesta îşi trecu materia-
lul u m ed peste pro pria faţă, p este m âin i şi peste ceafă.
Umezea la reu şi săl răcoreasc ă, l uc ru de care av ea nevoie
în ac el m om ent.
 ‘Rfegerea in im ii 185

Vom aştepta printre pietre până la apus, spuse el,

iar ea apro bă di n cap .

Fărădrept
servea un cuvânt, Caroline porni înapoi spre nişa ce le
adăpost.
La naiba, se purta cu el de parcă ar fi fost un străin
alături de care naufragiase. Nu, chiar mai rău de atât.
Ar fi vorbit mai mult cu un străin. Nu1 privise nici
măcar o dată în ochi. Privirea îi aluneca rece peste
chipul lui, ca şi cum ar fi fost cineva întâlnit pe stra-

dă.
urmÎşi strânse
a ei. puternic
Era tim pul săpumnii şi porni
dea cărţile pe cu paşifirar
faţă, marisăînfie.
Când Joe ajunse în nişă, Caroline era aşezată pe
jos, cu braţele încolăcite relaxat în jurul genunchilor
strânş i la piept. Joe s e apro pie in te nţio nat întratât înc ât
bocancii săi înghiontească picioarele, forţândo fie să se
rid ice şi să se înt oar că s pre el, fie săşi dea ca pu l m ult pe
spate. Caroline rămase aşezată.
 De ce naiba nu mai sunat azinoapte, în loc să în-
cerci să te ocupi singură de Gilchrist? întrebă el încet,
atât de încet, încât doar o ureche foarte atentă ar fi pu-
tu t să discear nă f uria d in ton ul lui.
Caroline o desluşi, dar nu prea se sinchisi. Ridică
din umeri .
 N u mam gân dit. Ş i oric um naş fi făcuto. De ce
so fac?
 C a să rezolv eu prob lem a. C a să nu fii la un pas de
aţi pie rde viaţa.
 Ş i tu pea ta, rema rcă ea. Şi totuşi, tu cum ai ajuns
imp licat în toa te astea?
 Te am urm ărit.
A h . Ii adresă u n zâm bet fragil. C red ea i cai să mă
prinzi în flagrant, nui aşa? C e surpriză să descoperi că
altcineva era vinovatul.
 Iar t u ştiai asta c ând teai dus acolo. La na iba,
Caro line, p entru o perso an ă atâ t de deş teaptă , aia a fos t
o decizie foarte stupidă. Ar fi trebuit să mă suni încă de
câ nd ai în ceput săl bănuie şti.
186 Lin da 'jfcrward
- Da, sigur. De ce sămi pierd timpul? întrebă ea dis-
preţuitoare. Văzusem deja cât de mult mă credeai. Mai
degrabă laş fi sunat pe Adrian Pendley decât pe tine, iar
el mă urăşte din tot sufletul.
Respiraţia îi ieşi ca un şuierat uşor printre dinţi
când se aplecă şi o prinse de braţe, smucindo grosolan
în picioare.
 Dacă ai vreodată nevoie de ceva, spuse el, străduin
duse să rostească fiecare cuvânt clar şi răspicat, mă suni
pe mine. Femeia mea nu apelează la altcineva.
Caroline se smulse violent, încercând săşi elibe-
reze braţele din strânsoarea lui, dar el nu făcu decât să
o strângă şi mai tare.
Interesant, nu încape îndoială, izbucni ea. Când o
găseşti, neapărat săi spui asta, dar eu nu sunt interesată.
O ceaţă roşiatică se lăsă în faţa ochilor lui Joe.
N u mă împin ge la extreme, s e auzi spunând răguşit.
Eşti a mea, firar să fie! Recunoaşte!
focCaroline
din ochiiîncercă din nou să se
ei albaştriverzui. elibereze,
Dacă Joe îşiscuipând
închipuia
că puteau pur şi simplu să reia aventura de unde o lăsa-
seră, acum, că se dovedise întro manieră satisfăcătoare
pentru el că era suficient de bună, îl aştepta o surpriză
foarte neplăcută. Ar fi vrut să strige la el, dar, în schimb,
se mulţumi săi arunce o replică usturătoare:
 Am petrecut un weekend fierbinte în pat, dar asta
nuţi conferă drepturi asupra mea. O, ce bin e mi sau
deschis ochii acum. Ştiam că nu eşti îndrăgostit nebu-
neşte de mine sau ceva de genul acesta, dar chiar nu
poţi să ai o părere prea bună despre cineva dacă îţi în-
chipui că persoana respectivă e în stare săşi trădeze ţara.
A fost, cu siguranţă, o experienţa educativă...
 Taci, îi p orunci el, pe o voce devenită guturală .
 Numi
viitoare spune
când am să
să tac,
mă îiculc
aruncă
cu unea bărbat,
în replică. Data
am să mă
asigur că...
Nai să te culci niciodată cu vreun alt bărbat în afară
de mine.
 A(egerea inimii 187

începu să o scuture cu asemenea forţă, încât capu l i

se bălăngăni în faţă şin spate. Gândul la Caroline ală-
turiultimul
şi de un fir
altfragil
bărbatdeera in suportaşibil,
autocontrol făcândui
lăsândui ţăndări
furia tur-
bată să se reverse ca o mare de lavă, incandescentă şi
lichidă. Caroline era a lui, şi nu avea so lase niciodată
săi scape.
Cumva, gura lui ajunse peste a ei, iar mâna i se afun-
dă în părul ei, la ceafă, ţinândo nemişcată. Simţi gust
de sânge. Nu ştia dacă era al ei sau al lui, dar gustul
metalic îi stârni un instinct de o primitivitate feroce de
a o marca drept a lui, de aşi imprima carnea peste a ei,
astfel încât ea să nu se poată elibera niciodată de el. Îşi
simţea pielea fierbinte ca focul şi prea întinsă, ca şi cum
ar fi fost gata să plesnească sub forţa sângelui ce vuia sub
ea. Bărbăţia i se întărise ca oţelul sub efectul dorinţei,
împingânduse în partea din faţă a blugilor lui.
O puse
moale la pământ,
sub el. orbit
începu săi de nevoiapantalonii,
smucească de ai simţi trupul
trăgând
de ei în jos pentru ai scoate. Chiloţii ei sfârşiră sfâşiaţi
când fură supuşi aceluiaşi tratament.
Caroline rămase nemişcată, zgâinduse cu fascinaţie
mută la chipul lui. Ii simţise întotdeauna stăpânirea de
sine şi o deranjase, dar brusc aceasta se făcuse ţăndări,
iar intensitatea brută a expresiei lui era aproape înspăi-
mântătoare. Aproape, fiindcă, în cea mai profundă şi
mai elementară parte din ea, avea încredere în el că nu
avea so rănească. îi văzu sălbăticia din ochi, simţi forţa
prea puţin controlată a mâinilor lui când o dezbrăcă, iar
esenţa lui neîmblânzită îi stârn i propriul spirit feroce,
care se înălţă pentru a1 întâlni pe al lui. Se auzi strigând
sălbatic, apoi mâinile ei se cufundară în părul lui negru
şi bogat, trăgându1 spre ea.
Joe trase cu forţă fermoarul şliţului, gemând când
îşi eliberă bărbăţia rigidă. Intra în ea cu o mişcare de
penetrare plină de forţă şi furtunoasă ce o făcu să stri-
ge din nou; apoi picioarele ei se ridicară şi îl prinseră
în leagănul şoldurilor ei, în vreme ce teaca ei adâncă,
188 Xmda 'tfcward
fierbinte şi mătăsoasă se strânse în jurul lui, cedând,
mângâind, cerând mai mult. Senzaţia îl făcu să sim tă ca
era pe punctul de aşi pierde minţile.
O călări sălbatic, frecândo de pământul tare de sub
ei în frenezia lui de a contopi irevocabil carnea lui cu
a ei. Nu se simţise n icio dată atâ t de sălbatic, a tât de
com plet do minan t şi primitiv; î şi pierduse co mplet con -
trolul, reacţion ând pur şi simplu ca un ani mal mascul
care avea nevoie de perechea lui mai mult decât orice
altceva pe lume.
Caroline îşi ridică şoldurile pentru a veni în întâm-
pinarea penetrării lui febrile. Se lăsase trasă în vârtejul
unei furtuni violente şi îi plăcea la nebunie, savura fi-
ecare clipă, o îmbrăţişa şi îşi dorea mai mult. Plăcerea
explodă în ea, adânc şi tare. Se agăţă de părul lui, în
figânduşi călcâiele în partea din spate a coapselor lui
musculoase, în vreme ce corpul ei zvelt se ridică întrun
arc puternic, trăgându1 şi pe el după ea. Valul ritmic
de
i seplăcere se rostogoli
ab an donă în ea ca un tunet, iar Caroline
cu un strigăt.
Climaxul ei îl stâ rni şi pe al lui, senzaţia delicioasă
de strângere pe care o simţi în bărbăţia lui erectă fâcân
du1 să se piardă complet. Se zgudui sub forţa spasme-
lor puternice ce îl goliră în jeturi, părând să nu se mai
sfârşească, mai prelungi, mai intense şi mai profunde
decât cunoscuse vreodată. Mai căşi pierdu cunoştinţa,
dev enind
energie niciapro ape incap
măcar să se abil să se mai mişte.
rostogolească N usau
de pe ea m aisăşi
avu
sprijine greutatea pe braţe. Se prăbuşi peste ea, dorin
duşi ca prin vis să nu mai fie niciodată nevoit să se
mişte, să poată rămâne acolo amândoi îmbrăţişaţi pen-
tru to t restul vieţii.
Avea nevoie de ea pentru to t restul vi eţii. Iubise din
totdeauna zborul cu o pasiune ce eclipsase sentimen-
tele lui faţă de alte femei, da r încă de l a bun în cep ut
îi venise greu să şio alunge pe Caroline din minte,
aşa cum reuşise întotdeauna odată ce ajungea în car-
lingă. Nu avea să fie niciodată o soţie comodă, dar,
 ‘AÎeaerta
U inimii 189

la naiba, dacă liniştea şi confortul ar fi fost ceea ce

şiar fi dorit, nu ar fi devenit niciodată pilot de vâ-
nătoare. Nu pilotase
măcar Iubita niciodată
 care săl nicitensiune
ţină sub un avion
aşa cum
nici o
făcea Caroline. Ea reuşea să îl încânte şi să îl provoace
în acelaşi timp, iar intensitatea libidoului ei reuşea să
o egaleze pe cea a libidoului lui. El era un războinic,
iar ea era la fel de aspră ca el, cu un curaj cei surclasa
inteligenţ a, iar asta înse mna mare luc ru. In vrem uri
mai de demult, Caroline ar fi luptat alături de el, cu o
sabie în mână. Ea era p rin ţesa lu i nordic ă. Se simţea
îmblânzit de spiritul ei.
 Te iubesc, îi spuse. Nici măcar nu ştiuse că avea ace-
le cuvinte pe buze până nu le auzi rostite, dar nu fu sur-
prins de ele. Cumva, găsi suficientă forţă cât să se ridice
pe coate, privindo cu ochii lui sălbatici şi strălucitori
uşor mijiţi. Eşti femeia mea. Să nu uiţi asta vreodată!
Caroline
până devenirăfăcu ochiicercuri
uriaşe mari, negre
pupilele ei dilatânduse
ce acoperirâ aproape
complet culo area vie a irişilor ei.
 Ceai spus? în trebă ea.
Joe îşi împinse şoldurile spre ea, ducând mai departe
invazia bărbăţiei lui încă erecte. Dumnezeule, cum era
posibil să fie încă excitat? Era aproape mort de epuizare,
dar dorinţa,
Am spusnevoia încă seŞmai
că te iubesc. i eştifăceau
a mea,simţite.
Caroline Evans.
Pentru totdeauna. Până la moarte şi dincolo de ea.
 La bine şi la rău, adăugă ea, apoi, brusc, lacrimile îi
umplură ochii şi se revărsară, şiroindui pe tâmple.
Joe îi cuprinse capul în palme şi îi culese lacrimile
cu limba, lipinduşi cu tandreţe chipul de al ei. Simţi
cum pieptul i se strânge. Nu şio închipuise niciodată
pe mica şi curajoasa lui prinţesă războinică plângând şi
aproape că nu putea suporta sâ o vadă aşa.
 De ce plângi? murmură el, de punând sărutur i uşoa-
re pe faţa şi pe gâtul ei. Team rănit?
Aproape mai ucis, răspunse ea. Atunci când nu
mai crezut. îşi strânse pumnul şil lovi în cap dintro
190 U nda idowa rd
parte, căci doar acolo putea ajunge. Fu o lovitură stân-
gace, d in cauza poz iţiei ei şi a ap ro pierii d in tr e ei, şi nu
reuşi săi confere chiar atâta forţă cât ar fi dorit, dar el
gemu satisfăcător. Să nu mai faci asta vreodată!
Joe î şi smu ci capul în spa te şi o privi întu ne ca t.
 De ce naiba ai făcut aşa ceva?
 Fiindcă ai meritato, răspunse ea, şi clipi pentru a
opri o nouă lacrimă.
G ura lui Joe s e schim onosi, iar exp resia întu ne ca tă se
transfo rm a întrun a de tand reţe.

pe fiecare
îm i pare
colţrăalu,gurii
şoptiei.el îm
, di ep unând
pare rău! un
Amsărutfost uuşor
n ti-
călos orb şi încăpăţânat. Simpla idee că mai fi trădat
ma aruncat întrun vârtej din care nam mai reuşit
să mă smulg. Tocmai veneam să discut cu tine, când
team văzut venind spre mine, mărşăluind in plin cen-
tru l bazei ca şi cu m ar fi fos t a ta, d eşi teore tic a r fi treb uit
să te afli sub pază. Pentru o clipă, sprâncenele i se încre-
ţiră şi se d ădu puţin în ap oi pe ntru a o privi înc run tat.
Şi totuşi, cum ai reuşit să ieşi?
A m dem on tat pano urile de st iclă ale fe restrei din
do rm ito r şi mam tâ râ t afară.
Joe păru u luit .
 N u aveai cum să încap i pe acol o. Fereastra este
prea mică.
 Ha! când
la umăr Mamamales cu ofiindcă
căzut, serie deamzgârieturi şi mam
fost nevoită să ieslovit
cu
cap ul în faţă, d ar nu e im posibil. A po i adăugă cu înţ e-
lepciune: D eşi n u cred că tu ai pute a trece pe acolo, nici
dacă ai fi lubrifiat din cap până în picioare.
 Şi nici un alt bărbat de la bază, spuse el sec.
 Ei bin e, v rem urile sau sch imb at, rem arc ă ea. Poliţia
de se cu ritate ar tr eb ui să conştientizeze fap tul că femeil e
dev in acu m o prez enţă perm anentă în aviaţia america-
nă, pilotâ nd chiar avioane de vân ătoare în misiuni mili -
tare , şi ar tr eb ui săşi ajusteze g ândire a.
Era tipic pentru Caroline să sublinieze greşelile făcu-
te de poliţia de securitate care îi permiseseră să scape.
 AÎegerea inim ii 191

Joe avea să i le transmită şi lui Hodge. Asta dacă nu io

lua Caroline înainte.

Caroline
loarea măriicăscă delicat,deveniră
întunecate ca o pisică, iar ochiiînsă
somnoroşi. ei de
Joecu
ezită să îşi desprindă corpul de al ei, deşi ea zăcea goala,
fără nimic sub ea, pe pământul tare. Rezolvă proble-
ma petrecânduşi un braţ puternic în jurul şoldurilor
ei şi rostogolinduse, astfel încât să ajungă el dedesubt.
Carolin e sc oase u n sun et moale de mulţum ire, aducân d
foarte mult cu un tors, şi îşi cuibări capul în scobitura
form ată într e gât ul şi um ărul lui .
Joe o m ângâie len eş pe spate timp de u n m inu t, apoi,
brusc, mâinile i se încordară, şi o ridică de pe pieptul
lui, privindo serios.
D a r tu? în tre bă el tăios. Tu mă iubeşti, Caroline?
Spuneo!
 Da, domnule colonel, murmură ea, răspunzând to-
nului său poruncitor. Se gândea că Joe pur şi simplu
nuşi dăde a seam a cân d îi vorbe a astfel. Te iubesc, d om-
nule colonel. A fost o prostie din partea mea să mă în-
drăgostesc, deş i tu erai a tât de h otărâ t să mă ţii de pa rte,
să numi oferi nimic mai mult decât sex, nui aşa?
Tensiu nea îi în tin se pielea pest e pom eţi, dezvă luind
fără milă str uctura osoasă sculptată a feţei lui. Se lup -
tă cu se
lăcea în nza ţiaac,
stom de fiin
greadcţaăsînţeles
târnităedberusc
panică
că, ce
în iceea
se înc o-
ceo
privea pe Caroline, ea nu avea sa tolereze niciodată acel
control rigid şi stilul lui de a oferi pasiune şi iubire în
porţii atent măsurate. Ea îl dorea cu totul. Se simţea
pe marginea unei stânci, cu o prăpastie căscânduise la
picioare, şi, dacă făcea acel pas în faţă, viaţa lui nu avea
să mai fie
piardă pe niciodată
Caroline.laCertitudinea
fel, dar, dacă acestui
nu1 făcea,
fapturma so
îl străbătu
până în măduva oaselor, iar gândul de a o pierde fu ca o
lovitură de cioca n în piep t care îi ăpuse că nu ar fi reu şit
nic iod ată să trăiască întro ast fel de realitate. Instinc tele
lui erau pre a asc uţite, pre a pr imitive p entr u aşi imag ina
192 Lin da 'yCowarcf
că avea să reuşească so uite. Era perechea lui; nu exista
nici o altă femeie pentru el.
Cumva, îşi forţă buzele să se mişte, deşi şi le sim-
ţea amorţite.
 Eu... eu am nevoie sămi păstrez controlul.
Sim ţi m ân a lui C aro line pe păru l lui , m ângâ indu1
blând, degetele ei moi alunecândui pe obraz, apoi
pe buze.
A m remarc at, spus e ea, pe u n uşor ton de re gret.
Era greu săi explice, imposibil câtă vreme ea stătea
întinsă
nici c eapeste
mai mel,ărun
atât tă
de schim
aproape,
bareîncât nu resi
în exp iar afilui.
scăpat
O ridică
de p e el, de şi co rp ul lu i se sim ţi brus c in co m plet când
se trezi desp rins de al ei. C aro line păru d ezo rienta tă de
această schimbare neaşteptată şi îşi încrucişă din reflex
braţele peste sânii goi, ca reacţie faţă de nesiguranţa din
sufletul ei. Gestul fu atât de instinctiv feminin, încât
Joe o trase în braţele lui, ţinândo strâns şi savurând
atingerea pielii ei mătăsoase, făcânduşi curaj. Ii şterse
păm ântul de pe spate, îşi scoase căm aşa şi io puse ei.
Propriile ei haine, observă, erau un ghemotoc încâlcit.
O sărută , sc urt şi in ten s, în ain te ca te ns iu nea săl facă
să se ridice. Rămase întors cu spatele spre ea, cu ochii
aţintiţi asupra deşertului încântător, puternic reliefat.
T atăl m eu a fost băgat la înc hiso are cân d avea m şase
ani, spuse el. Vocea îi era aspră şi brută. Era nevinovat.
T ip ul care fă cuse respectiva inf rac ţiun e a fost în cele din
urmă arestat pentru altceva şi a mărturisit totul. Dar
tata şia petrecut doi ani la închisoare, iar pentru mine
acei do i ani a u în se m na t o ser ie de famil ii c are m au l ua t
în plasament.
Se lăsase o tăcere de plin ă în spatele lui, dar Joe simţ i
intensitatea atenţiei cu care îl urmărea.
prim Exista cevacare
a familie în mine
ma ce a atras
luat. urafaptul
Poate bărbatului din metis.
că eram
Aveau ş i alţi copii a dop ta ţi tem po rar, d ar pe m ine mă
trata diferit. Eram doar un copil. Se întâmpla să stric
luc ru ri sau să mă enervez c ân d m ă juc am cu alţi copii,
 ‘Alegerea inimii 193

aşa cu m se întâ m plă la vârsta aia . E ram m ai m are şi m ai

puternic decât m ajoritatea copiilor de vârsta mea, dar
nu ştiam cum sămi controlez acea putere. Dacă vreu-
nul dintre ei comenta că tatăl meu era un puşcăriaş
jegos pe jum ătate indian, îl atacam şi îi făceam cât de
mult rău puteam. Doamne, ce temperament fierbinte
aveam! Iar bărbatul ăsta mă bătea de câte ori făceam
ceva, chiar dacă doar mă împiedicam de o scrumieră
lăsată de el pe podea. La început, a folosit o curea,
dar nu a durat mult până a trecut la pumni. Eu mă
împotriveam,
mult am lipsitiardeellamă băteadecât
şcoală cuatât
am mai
mers,tare. Mai
fiindcă
nu m i dăde a voie să mă d uc cu faţa în vin eţită. Ii ve-
ne a to t m ai greu să ri poves teasc ă, am intirile în tun ec ăm
duse pe măsură ce le scotea la suprafaţă, iar partea cea
m ai rea deabi a ac um urm a. Se forţă să co ntin ue: Ma
împins în jos pe scări, la un moment dat, de miam
rupt câteva coaste. Dar eu continuam să opun rezis-
ten ţă. C re d că se po ate sp une că nu ştiam câ nd să mă
opresc, dar temperamentul meu dificil se aprindea ca
praful de puşcă şi nu puteam săl controlez. A înce-
p u t să m ă ardă cu ţigări dacă îi răspundeam obraznic
sau sămi răsucească degetele, doar ca să găsească mo-
dalităţi dea mă face să plâng. Eram prins întrun coş-
mar d in car e n u pu team scăpa, spuse el încet . N im en i
nu arpărea
do u n interesat de ceamse mai
metis, valor întâmpla
p u ţincu dec
mine.
ât oEram
corcitură
de câine de pe marginea drumului. Apoi, intro zi,
ma ples nit, ş i at un ci m iam p ie rd ut co m ple t minţile.
Mam de zlănţuit. A m sp art tel eviz orul , am aru nc at
toa te micil e bib elo uri de pe reţi, m am d us în bu căt ărie
şi am în cep ut să sparg vasel e, iar el a venit şi sa năpu s-
tit cu pumnii asupra mea, încercând să mă lovească în
coas te. Am pie rdu t, bin eîn ţeles . N u avea m de câ t şase
ani, chiar dacă eram mare pentru vârsta mea. Ma tâ-
rât în pivniţă, ma dezbrăcat la piele şi ma bătut până
ma lăsat lat. Inima îi bubuia înpiept acum, exact aşa
cum se întâmplase în ziua aceea, cu aproape treizeci
194 Lincfa 'yfoward
de ani în urmă. Nu mai împărtăşise nimănui acest lu-
cru, dar acum trebuia săşi ducă mărturisirea până la
capăt. Apoi ma violat.
Auzi mişcarea fulgerătoare în spatele lui şi simţi o
pală de vânt când Caroline sări în picioare. Rămase cu
spatele spre ea.
Acum, că privesc în urmă, cred că a fost şi el şocat
de ceea ce făcuse. Nu ma mai atins niciodată, nici cu
vârful unui deget. Iar eu nu miam mai pierdut nicio-
dată controlul, spuse el vag. Probabil ia sunat pe cei
de lafost
Am protecţia
luat din socială  sau poate
casa respectivă dupăsoţia
două lui a făcuto.
săptămâni.
Miam petrecut acele două săptămâni în pivniţă, singur,
în tăcere. Am încetat să mai vorbesc. Celelalte familii la
care am ajuns au fost în regulă, cred, dar nu miam mai
asumat nici un risc. Făceam exact ceea ce mi se spunea,
nu mă enervam niciodată, numi pierdeam niciodată
cumpătul, nu vorbeam niciodată. Apoi, întro zi, când
aveam opt ani, a apărut tatăl meu. Ieşise din închisoare
şi reuşise să dea de mine . Nu ştiu dacă avea perm isiu nea
să vinâ d up ă m ine sau p ur şi simplu nim en i nu avusese
curajul săi interzică, dar ma luat în braţe şi ma strâns
dureros de tare, şi era cea mai bună durere din lume.
Eram d in nou în siguranţă.
 Iai spus? întrebă ea, vorbind pentru prima dată.
Nu. Nu am spus niciodată nimănui, până acum.
Dacă lai cunoaşte pe tatăl meu, ai înţelege de ce. Lar
fi căutat pe tipul respectiv şi lar fi omorât la propriu cu
mâinile goale, iar eu nu suportam gândul de a1 pierde
pe tata din nou.
îşi luă inima în din ţi şi se întoarse să o privească, pre-
gătit sufleteş te pentru mila pe care avea so vadă în ochii
ei, dar văzu ceva total diferit de milă. Caroline stătea
cu
acelpubărbat
mnii din
strânşi, cu lui
trecutul faţaîndepărtat
desco mpusă
sar fideaflat
furie. Dacă
acolo
în acel moment, Caroline Evans lar fi omorât. Chiar
dacă ea nu era un războinic metis de indian Coman
che, spiritul ei era la fel de iute şi de sălbatic, iar ochii
 ‘Alegerea inim ii 195

ei de culoarea mării păreau acum în flăcări. Surprins,

Joe începu să râdă.
 Nu râde, să nu îndrăzneşti să râzi! tunâ ea. Am sâ1
omor,
N ucredemă...
tre buie so faci, scum po, o linişti el, trăgândo
cu fermitate în braţele lui când ea se feri de încercările
lui ma i blâ nd e de a o îmbră ţişa. E mort. A m urit la doi
ani după ce mau scos din casa lui cei de la protecţia
socială. După ce am absolvit academia, am hotărât să
verific, doar din curiozitate. La naiba, pe cine încerc
să păcălesc? Adevărul e că nu se ştie ce aş fi făcut dacă ar
mai fi fost în viaţă. Ii dădu pârul deoparte de pe faţă şi o
sărută. Poate că am fost mai dur decât majoritatea copi-
ilor, dar nu mia produs daune permanente, în afară de
dorinţa de ami păstra întotdeauna controlul. Nu ma
dat peste cap din punct de vedere sexual. Timpul petre-
cut cu tatăl meu a fost probabil cea mai bună terapie
de care aş fi putu t avea parte, în materie de sex. El a fost
din totdcaeau
penaceva
comfiresc.
plet sŞiincer în privinţa
ferma deasta,
tratând
sexul aveam cai. Un co-
pil învaţă chestiile elem entare al naibii de repede la o
fermă. Eram deja în regulă după şase luni petrecute ală-
turi de tatăl meu. El a fost o temelie solidă de dragoste
care nu ma dezamăgit niciodată.
A tâta că încă e şti obsed at de con trol, mârâi e a.
Joe nu nici
Asta se putu abţine
măcar să nu râdă
nu poate din nou. în între-
fi considerată
gime o consecinţă a ceea ce sa întâmplat. Sunt pilot
de vânătoare. Viaţa mea depinde de capacitatea mea de
control. Face parte atât din pregătirea mea, cât şi din
personalitatea mea.
Caro lin e îşi îngrop ă faţa în pie ptu l lui u med de
sudoare.
  Ei bine, o fi justificat acest control , dar asta nu
îns eam nă că îmi place.
N ici nu mă aştept săţi plăcă, spuse el amuzat.
De asta îmi forţezi în permanenţă limitele, încercând
să mă faci sămi pierd controlul,. Ei bine, doamnă,
196 Lin&a ‘yicrward

ai reuşit. Eşti m ândra de tine? Vocea îi deveni profundă

şi serioasă. Aş fi putut să te rănesc, scumpo.
Caroline arăta ca o pisicuţă care tocmai se Înfrupta-
se dintrun întreg borcan de smântână, nu doar dintro
farfurioară amărâtă.
A fost minunat, toarse ea. Şi n u mia fost teamă.
Nu poţi să mă răneşti iubindumâ. Singurul mod în
care mai putea răni vreodată ar fi să încetezi să ma
mai iubeşti.
Braţele lui se strânseră în jurul ei.
Atunci,
O ţinu îneşti în siguranţă
braţe pentruvreme,
multă, multă tot restu
iarl Caroline
vieţii.
simţi ceva relaxânduse în el, ceva ce nici măcar Joe nu
ştiuse cât de m ult stătuse sub tens iune. Carolin e trecuse
dincolo de sistemele lui de apărare, şi nu mai era nevoit
să ţină garda sus. înfrângerea nu fusese niciodată mai
dulce, căci se alesese cu premiul cel mare.
în acel moment, premiul lui cel mare era ea, plină
de vânătăi şi pe jumătate goală, dar tot făcea pe viteaza,
îi dădu drumul, cu o palmă uşoară peste fundul gol.
 îmbracăte, femeie. Apune soarele, şi trebuie să ne
întoarcem la bază.

capitolul 14
Deznodământul se dovedi dezamăgitor de simplu.
Pericolul din noaptea precedentă fusese foarte real,
dar, la scu rt timp dup ă apus, cotiră din n ou spre drum,
şi o maşină trecu pe lângă ei, mergând foarte încet, cu
un reflector îndreptat întro parte. Caroline dădu să
se arunce la pământ, dar Joe o ţinu în picioare, strân-
gândo ferm de braţ. Ochii lui de vultur observaseră
ceva
luminicedeeapenuacoperişul
putea distinge în Târândo
maşinii. întuneric:efectiv
rânduldupă
de
el, Joe ieşi în drum.
Maşina se opri. Proiectorul şovăi, apoi se opri asu-
pra lui.
 ‘Aieaerea inimii 197

Sunt colonelul Joe Mackenzie de la baza militară

Nellis, spuse el. In vocea lui răsună acea notă inconfun
dabila
repede de comandă. Trebuie să mă întorc la bază cât de
posibil.
Poliţistul de la rutieră stinse proiectorul şi ieşi ime-
diat din maşină.
Vă căutam, domnule, spuse el pe un ton respectu-
os. Ofiţer militar sau nu, Joe Mackenzie avea ceva ce
provoca această reacţie. Sunteţi bine, aţi fost cumva ră-
nit? Sa descoperit o furgonetă...
Ştim despre furgonetă. Neam aflat în ea, spuse
Joe sec.
Guvernatorul nea cerut să acordăm întreaga noas-
tră susţinere personalului militar pentru a vă găsi. O cău-
tare extinsă în tot statul a fost demarată azidimineaţă.
Joe îşi petrecu braţul în jurul lui Caroline şi o urcă
pe bancheta din spate; apoi ocoli maşina şi se sui
în
de faţă. Caroline se trezi privindui ceafa printro plasă
sârmă.
 Hei, spuse ea indignată.
Joe aruncă o privire în spate şi începu să râdă.
 In sfârşit, spuse el, am găsit o cale de a te ţine
sub control.

 Sistemul
căpitanul de alarmă
Hodge. O datăcucând
senzori a luato razna,
domnişoara Evans spuse
a in-
trat în zona de lucru, deşi era înregistrată ca aflânduse
deja înău ntru , şi a doua oară când aţi intra t dumnea-
voastră fără cartelă de identificare, colonele. Primul paz-
nic a ajuns la faţa locului în două minute, dar clădirea
era goală. Probabil vau târât pe amândoi afară imediat,
apoi au intrat în panică. Vau urcat în furgonetă dom-
nului Gilchrist şi sau făcut nevăzuţi.
Apoi a fost verificată locuinţa domnişoarei Evans
şi sa constatat dispariţia ei. Uluitor. Nu credeam că ci-
neva poate să iasă pe o fereastră aţâţ de mică, spuse el,
aruncândui o privire.
 Nu sunt prea solidă, răspunse ea cu răceală.
198 Lmda 'Hvward

Căpitanul îşi drese vocea când văzu expresia din

ochii ei.

rit Am
că şi încercat să vă anunţ,
dumneavoastră lipseacolonele,
ţi, deşi nuşi se
amînregistr
descope-
ase
nicăieri ieşirea dumneavoastră de la bază. Nici domni-
şoara Evans nu încercase să plece. însă înregistrările
arătau plecarea domnului Gilchrist imediat după ce
sunase alarma.
 Celălalt bărba t a stat p robab il ascuns în spatele fur
gonetei, cu noi, spuse Joe.
Cine era? întrebă Caroline. îmi părea familiar, dar
totuşi nu îl cunoşteam.
Hodge îşi consultă agenda de care nu se despăr-
ţea niciodată.
 II chema Cari Mabry. Probabil laţi văzut în camera
de comandă. Era unul dintre civilii care lucrau la radar.
Cum a ajuns Gilchrist complicele lui? întrebă Joe.
Şi mai
Erauexistă
şi alţii. Aţi aflat ceva
aşezaţi în biroul lui. A tât despre
el, cât ei?
şi Caroline
fuseseră consultaţi de doctori militari şi declaraţi în
principiu teferi. Undeva în cursul acestui proces hai-
nele lui Caroline dispăruseră, iar asistentele, amabi-
le, încercaseră so acopere cu unul dintre acele halate
spitaliceşti cu spatele gol, care dezgoleau prea mult.
Simţul
costumulestetic
verde al
de lui Caroline
chirurg fuseseatractiv.
i se păruse scandalizat, dar
Era ceea
ce purta în acel moment şi, cumva, reuşea să arate ele-
gantă în el.
 Evident, G ilchrist a f ost rec ruta t dup ă ce a înc eput
să lucreze aici, spuse Hodge. Mabry făcea parte din
trun grup radical care se opunea finanţării proiectelor
militare. Cunoaşteţi genul. Vor banii pentru scopuri
um anita re, chiar dacă sunt nevoiţi să ucidă pentr u
ai obţine.
Atunci cum de a reuşit să treacă de verificările de
securitate? întrebă Caroline cu indignare.
Hodge se crispă.
 'ÂCegerea inimii 199

Eu... Aăă, încă încercăm să aflăm acest lucru. Dar

nu avea autorizaţie să intre în clădirea unde se lucra
la lasere.
Atunci cum a reuşit să pătrundă fără să declanşeze
alarmele? întrebă ]oe nerăbdător.
Caroline pufni.
Programul are o slăbiciune majoră. Alarma e de-
clanşată atunci când o persoană intră sau iese fără car-
telă  dar nu şi atunci când o cartelă intră sau iese fără
o persoană.
Părul lui Hodge era prea scurt pentru a şil smulge,
aşa că îşi trecu ambele mâini peste părul tuns milităreşte.
 Poftim? aproape că ţipă el.
 Ei bine , e evident. Eu cu siguran ţă nu am intrat în
clădire cu el atunci când, teoretic, sa dus sami caute
cartela de identificare, dar computerul susţine că da.
ceea ce înseamnă ca probabil a avut cartela mea asupra
lui şi a ţinuto
distrugând astfel astfel încât senzorii
orice dovadă că ar fisăintrat
o înregistreze,
în clădire
singur şi discreditând versiunea mea cum că miam
pierdut cartela. Nu era nimic legat de calculatoare la
care Cal să nu se priceapă. Probabil şia dat seama,
la scurt timp după ce a început sa lucreze la bază, şi
şia testat teoria legănând cartela peste pragul uşii cu o
sfoară
susţinesau
că ceva de genul
nu făcea nimicacesta.
grav,Dacă
care era
să prins,
ducă laputea
ares-
tarea lui, ci doar testa calculatoarele, aşa cum ar fi
făcut orice hacker. Este foarte clar că mia luat cartela
când miam pierduto, dar a plecat od ată cu m ine în ziua
respectivă, ca senzorii să nu fie declanşaţi. A plecat cu
ea de la bază şi a făcut o copie, apoi mia dat înapoi
srcinalul,
port legatadedoua zi dimineaţă;
respectiva cartelă. ca
In să nu existe
noaptea un ra-
în care iam
surprins... Ezită, părând derutată. Când a fost asta?
Noaptea trecută? v
A i fi zis că a trecut mai mult, nui aşa? comentă Joe
şi îi adresă un zâmbet larg.
200 Linia li ow ari

 în fine, probabil a intrat folosinduse de cartela

duplicat, apoi ia aruncato pe uşă lui Mabry, care sa
folosit de ea ca să intre şi el. Dacă verificaţi registrele,
probabil veţi descoperi o succesiune, intrare, ieşire, apoi
o nouă intrare, la doar câteva secunde diferenţă. Dacă
aţi fi fost mai prevăzător, căpitane Hodge, aţi fi cerut să
se şteargă imediat din calculator codul cartelei mele, în
loc să aşteptaţi până dimineaţa, cu gândul că eu eram
păzită şi nu aveam cum să scap.
Hodge roşi de ruşine.
 Da, doamnă,
La fel, în loc mormăi el.
să presupuneţi că ati identificat facto
rulproblemă, ar fi trebuit sa interziceţi întregii echipe
laser să părăsească baza, până aflaţi sigur.
 Da, doamnă.
Programul senzorilor trebuie rescris. Este umilitor
să te gândeşti că un sistem sofisticat de securitate a pu-
tut fi păcălit de doi oameni care şiau aruncat cartelele
de identificare
duse cu o minge.prin uşa deschisă ca nişte copii jucân
 Da, doamnă.
Joe îşi acoperise gura cu mâna pentru aşi ascunde
zâmbetul larg, dar ochii lui albaştri precum cristalul
străluceau. Bietul Hodge, aşa meticulos cum era, tot nu
se putea ridica la înălţimea lui Caroline când atingea
maximumul de aroganţă, iar mica lui aricioaică era clar
stârnită. Decise să intervină înainte ca bietul căpitan să
ajungă să se simtă complet incompetent.
Am observat că ai folosit trecutul când teai referit
la Mabry. Este mort?
 Sa sinucis. Gilchrist, apropo, voia so facă doar
pentru bani, nu din motive de ideologie, dar Mabry era
ferm convins că programul Night Wing ar trebui anu-
lat. Intenţionau
lor, să blocheze
astfel încât să provoace finanţarea
probleme în timpul teste-
proiectului. Era
un plan bun, având în vedere climatul economic şi poli-
tic. La Washington se fac presiuni serioase de a cheltui
bani doar pe lucruri care funcţionează. Am descoperit
 51 fegereainimii 201

că Mabry făcea parte dintrun grup numit Help Ame

ricans First. Nu ştiu dacă vom reuşi să îl punem sub
acuzare pe vreunul dintre membrii grupului fără măr-
turia lui, dar sar putea să dăm de urma unui set de
documente care îi leagă de Mabry. Ştim că erau dispuşi
să vă ucidă atât pe dumneavoastră, cât şi pe domnişoara
Evans pentru a reuşi să saboteze laserele, deci nu e vor-
ba despre nişte filantropi inocenţi.
Vreau să fie prinşi, Hodge, spuse Joe încet.
Da, domnule. FBIul lucrează la asta.
Caroline căscă. Deşi dormise toată ziua, era obosită;
avusese parte de douăzeci si patru de ore foarte pline,
joe se lăsă pe spate în scaun şi îşi împreună mâinile la
ceafă, privindo. Se simţea profund fericit când se uita
la ea.
 Eşti primul care află, Hodge, spuse el tărăgănat.
Eu şi domnişoara Evans ne vom căsători.
fixăSpre
pe amuzamentul lui, o Hodge
chipul căpitanului. expresiesedeuită
neîncredere se
la Caroline
cum ar fi privit un animal sălbatic pus pe neaşteptate în
libertate, de parcă nu ar fi ştiut dacă să fugă sau să încre-
menească. Caroline îi răspunse la rândul ei cu o privire
indiferentă ce se voia totodată un uşor avertisment.
Âăă... mult noroc, colonele, spuse Hodge pe negân-
dite. Adică... felicitări!
 Mulţumesc. Probabil voi avea nevoie şi de noroc.
Două săptămâni mai târziu, Caroline se învârtea în
braţele puternice ale soţului ei pe acordurile unui vals.
înalta societate din Washington strălucea în jurul lor.
Uriaşa sală de bal sclipea în mătăsuri şi satin, în bijuterii
atât sintetice, cât şi naturale, răsunând de conversaţii vi-
oaie şi de discuţiiale
şi albastruînchis serioase.
civililorFracurile elegante,
se amestecau negre, gri
cu superbele
uniforme de gală ale ofiţerilor militari cu diverse grade.
Joe arăta excepţional în uniforma lui. Caroline remar-
că mai multe perechi de ochi d^ femei urmarindu1 ori-
unde mergea şi se văzu nevoita să răspundă cu priviri
202 U nda tf oward
fulgerătoare adresate unora dintre doamne, pentru ca
acestea să se potolească.
A r fi tre buit să aşteptăm, spuse ea.
 C e anume?
Braţul lui se strânse în jurul ei, învârtindo pe muzică.
 Până să ne căsătorim.
Pentru numele lui Dumnezeu, de ce?
 De d ragul famili ei tale.
Joe râse cu voce tare.
Tata a înţeles. Când sa hotărât să o ia de soţie pe
Mary, a rezolvat
 G eneralu treaba
l Ram ey aînpăru
douăt încân
zile. Mie
tat, miau luatea.
com entă trei.
Chiar e. Conducerea consideră că este mult mai
bine ca ofiţerii aviaţiei americane să fie căsătoriţi. Ii face
mai liniştiţi.
 Sigur, răspunse ea, nu tocmai convinsă. Dacă a zbu-
ra la trei machi înseamnă a fi liniştit.
Fin anţarea p en tru proiectu l Nigh t W ing fusese apro-
bată de Congres, cu o marja largă, cu o zi în urmă. Joe
fusese che mat să depună mărtur ie în faţa comisiei , ceea
ce presupusese un drum la Washington, şi, cum el refu-
zase categoric să meargă fără soţia sa, Caroline fusese şi
ea invitată.
Ancheta federală privind organizaţia Help A meţi
cans First era în curs de desfăşurare, la fel şi faza fina-
lă
câtdeşi teste la proiectul
sistemele Night Wing,
laser funcţionau dar atât
perfect. avioanele,pe
Problemele
care le provocase Cal în program fuseseră corectate. Iar
Caroline înce pea să înţeleagă, înc etu l cu înc etul , ce avea
să însem ne în viaţa ei st atutul de soţie a unui ofiţer mi-
litar de carieră. După ce se finalizau şi ultimele teste,
Joe avea să preia comanda Primului Flanc de Avioa-
ne TacticeCaroline
Virginia. de Vânătoare din foarte
învăţase cadrulmbazei
ulte Langley din tă
desp re arma
în cele zece zile de când se căsătoriseră şi ştia că Joe
avea să fie prob abil candidat la obţine rea prim ei lu i ste-
le după ce era numit în acel post. Avea treizeci şi cinci
de ani şi probabil avea să ajungă la rangul de general
 9Ueaerea in im ii 203
U
înainte să împlinească treizeci şi şapte. Nu ar fi recu-
noscut n icio dată acest lucru în faţa lui, căci con side ra
că Joe avea
nească nevoie
ordinele de cineva
de fiecare care
dată, darsăuneori
nu sară
erasăi îndepli-
uluită şi
copleşită de abilităţile lui.
Joe o trase mai aproape, şi valsul o făcu săşi lipească
ferm partea de jos a corpului de a lui. îşi ridică privirea
şi o întâlni pe a lui, văzând excitarea reflectată în pro-
funzimile de un albastru luminos ale ochilor lui.

 îm i placi
Asta e bine.muMă
lt în alb, madesea
îmbrac urm ură el.
în alb.
Şi acum tot aşa era îmbrăcată. Rochia ei de bal era de
un alb pur, ca zăpada.
 Arăţi mai b ine pe cearşafuri albe dec ât oric ine altci-
neva pe care săl fi cunoscut.
 Hmm. A m de gâ nd să iau lecţii de pilotaj, deci
poate va trebui să îmi comand mai multe costume de
zbor albe.
Nui venea să creadă, însă îi simţi umărul tensionân
duse sub mâna ei.
Lecţii de pilotaj? De ce? Dacă vrei să pilotezi, te în-
văţ eu.
Caroline îi adresă un zâmbet calm.
Nu. Ai deveni un ghem de nervi tremurător dacă
ai încerca să mă înveţi să pilotez, iar eu maş simţi gata
să te ucid. Dar trebuie să ştiu, ca sămi fac o idee despre
cum te simţi tu când eşti în aer.
Hotărâse că era cea mai bună cale de a depăşi teama
pe care o simţea de fiecare dată când Joe decola. Decât
să rişte săi reteze aripile, din grijă pentru ea, era mai
bine săşi confecţioneze şi ea o pereche de aripi.
 Joe părea în continu are neliniştit.
Joe, îi zise ea cu fermitate. Sunt bună la orice decid
să fac. Fizică, calculatoare, sex. Voi fi bună şi la pilotat.
Şi la făcut copii. «
Joe încremeni în mijlocul ringului de dans.
 Caroli ne!
204 Livida idoward
Ea ridica din sprâncene, ignorând privirile zâmbitoa-
re îndreptate spre ei.
C e e?
 Eşti însărcinată?
 E posibil, spuse ea senin. Nu era momentul potri-
vit atunci când neam petrecu t weeken dul în Vegas, dar
mai apoi? Zimi măcar o zi când ai folosit vreun mijloc
de contracepţie. Dacă nu sunt încă însărcinată, sunt
şanse mari să rămân până la sfârşitul anului.
Joe păru că se sufocă. Firar să fie, probabil chiar era
însărcinată.
la orice ar fiDupă
deciscum spusese
să facă  şi chiar
la fel ea,
eraera foarte bună
şi el.
Va fi interesant, spuse ea, de văzut dacă faci fete
sau băieţi.
Un zâmbet leneş înflori pe gura lui fermă, superbă.
 Câtă vreme te am pe tine, sunt fericit.
 O, dar mă ai, colonele Mackenzie. Chiar pe deplin.
Când mergem în Wyoming?
Joe se adaptă schimbării fulgerătoare de subiect fără
să ezite, şi reluarâ dansul.
 Luna viitoare. Voi avea doar o săptămână, dar ne
vom întoarce de Crăciun.
 Bun. Am discutat cu cei de la BolingWahl şi vor
încerca să mă plaseze la proiecte ce se desfăşoară în ace-
eaşi zonă în care ai tu de lucru, deşi, desigur, nu voi fi
repartiza
Sar puteatăsăla lucrez
nici unîn proiect pentru
Baltimore aviaţia
cât vei americană.
fi tu în Langley,
dar naveta nu e rea.
N u e rea, spuse el nesigur, dar nu prea îmi place să
ştiu că ai de înfruntat tot acel trafic.
Caroline se dădu puţin înapoi, ridicând încet din
sprâncene.
 Eu? întrebă ea, după o pauză delicată.
 Joe îşi înăbuşi un hohot de râs.
 Va trebui să fiu mai aproape de bază deatât, îi expli-
că el, făcând un efort pentru aşi păstra vocea neutră.
Ah! Reflectă asupra situaţiei preţ de o clipă, apoi
spuse: Bine, am so fac de data asta. Dar îmi rămâi
 î l (egerea inimii 205

dator, foarte dator, fiindcă eu sunt adepta confortului,

şi câteva ceasuri petrecute în trafic nu prea se cheamă
confort. A m să te anunţ când îmi vine vreo idee despre
cum ai putea să mă recompensezi.
Joe o trase mai aproape, străduinduse sâşi înăbuşeas
că râsul, savurând senzaţia de a o ţine în braţe.
Mary o să te placa la nebunie, spuse el în barbă.
Mary chiar o plăcu la nebunie.
Cele două femei se împrieteniră imediat, simţind că,
în
nuesenţă,
doar deaveau mului,
familia lte înci cşiomun. Caroline
de Ruth, se îndrăgosti
Wyoming, şi de
prospera fermă de cai din vârful muntelui lui Macken
zie. Locul era superb, iar casa de la fermă era una dintre
cele mai vesele locuinţe în care păşise vreodată.
Mary Mackenzie era o femeie zveltă, cu o constituţie
delicată, cu ochi blânzi de un albastrucenuşiu, păr cas
taniudeschis
vedere, şi cel imai
lui Caroline frumos
se păru ten dinbanală,
oarecum lume. dar,
La prima
până
la sfârşitul zilei, privirea ei se obişnuise cu puritatea lu-
minoasă a trăsăturilor lui Mary, şi ajunse la concluzia că
soacra ei era incredibil de frumoasă. Cu siguranţa Wolf
Mackenzie îşi considera soţia frum oasă, judecând după
iubirea şi dorinţa evidente din ochii lui negri de fiecare
dată când o privea.
Caroline nu văzuse niciodată doi bărbaţi care să se-
mene mai mult decât Joe şi tatăl lui, singura diferenţă
reală fiind aceea că ochii lui Wo lf erau negri ca noap tea,
iar cei ai lui Joe  de un albastru luminos, ca de dia-
mant. Si. privindu1 pe Wolf, îi venea uşor să înţelea-
gă de ce Joe crezuse că tatăl său lar fi ucis pe bărbatul
care îl abuzase dacă ar fi aflat despre acel episod. Wolf
Mackenzie îşi proteja familia. La fel ca fiul lui, era un
adevărat războinic.
Mary era mai scundă decât băieţii ei, chiar şi decât
Zâne, tânărul de doar treisprezece ani. Michael era ple-
cat la facultate; deabia de Crăciun avea săl cunoască.
Dar Joshua, la şaisprezece ani, era aproape la fel de înalt
206 Linda ‘tfaward

ca Wolf şi ca Joe. Josh era pe atât de vesel şi de relaxat pe

cât era Zâne de întunecat şi de tăcut, cu privirea preca-
ută. Aceeaşi intensitate periculoasă ce ardea atât în Joe,
cât şi în Wolf era evidentă şi în acest băiat.
Şi mai era Maris. La unsprezece ani, era măruntă
pentru vârsta ei, având constituţia delicată a lui Mary
şi superbul ei ten iluminat din interior. Avea părul de
culoare deschisă şi ochii la fel de negri ca ai lui Wolf.
Era ca o umbră a tatălui ei, mâinile ei mici îmblânzind
şi liniştind caii capricioşi la fel de bine ca mâinile puter-
nicePentru
ale luiprima
Wolf.dată, Caroline îl văzu pe Joe printre cai
şi astfel înţelese încă un aspect al personalităţii lui. Avea
o răbdare infinită cu ei şi călărea ca şi cum sar fi născut
în şa, ceea ce nu era prea departe de adevăr.
Stătea la fereastra bucătăriei, privindui pe Joe, pe
Wolf şi pe Maris în ocol, ocupânduse de o iapă mare şi
neagră
veni careea,
lângă eraştiind
în acel
dinmoment
instinctfavorita
spre celui
anMaris. Mary
ume era aţin-
tită privirea lui Caroline.
 E minunat, nui aşa? suspină Mary. Lam iubit din
prima clipă în care lam văzut, pe când avea şaisprezece
ani. Nu există prea mulţi bărbaţi ca Joe în lumea asta.
Era bărbat încă de atunci  în cel mai pur sens al cu-
vântului. Desigur, eu n u pot fi obiectivă, dar tu poţi,
nui aşa?
 Simplul fapt de a1 privi îmi dă fiori, admise
Caroline visătoare, apoi îşi reveni şi râse. Dar să nui
spui asta. U neori îşi ia foarte în serios rolu l de colonel,
încerc săi ţin în frâu tendinţa de a fi prea autoritar.
 O , el ştie asta. Insă, vezi tu, şi tu îi dai lui fiori.
Aşa se face că situaţia rămâne agreabilă şi echilibra-
tă. Iar eu ştiu ce vorbesc. Sunt deja douăzeci de ani
de când tatăl lui îmi dă fiori. Crezi că este o trăsătură
moştenită?
 Probabil că da. Uităte la Joshua şi la Zâne!
Ştiu, oftă Mary. Mie milă de toate fetele de la
şcoală. Şi toate acele biete fete care îi sunt acum colege
 ‘A fegerea inimii 207

de facultate lui Michael şi care nau avut timp să se obiş-

nuiască cu el, aşa cum au făcuto fetele alături de care a
crescut. Nu că lear fi ajutat prea mult.
 Maris va echilibra situaţia cu băieţii.
Prin geamul ferestrei îl privi pe ]oe sărind uşor peste
gard şi pornind spre casă. Wolf ciufuli pârul lui Maris şi
îşi urmă fiul, în vreme ce Maris rămase cu iapa.
Ambii bărbaţi intrară în casă, siluetele lor înalte, cu
umeri laţi, făcând brusc bucătăria să pară prea mică.
Aduseră cu ei mirosurile pământoase de afară, de cal
şi fân, de aer curat şi proaspăt, amestecat cu propria lor
transpiraţie masculină.
Aveţi o expresie vinovată, remarcă Joe. Despre ce
aţi discutat?
 Despre genetică, răspunse Caroline.
Sprâncenele lui se arcuiră şi pe chip îi apăru expresia
caracteristică. Caroline ridică din umeri.
Ei bine,
resată nu am înceurmătoarele
de genetică face. Probabil
optvoi
lunifi şifoarte inte-
jumătate.
Vrei să faci pariu dacă e băiat sau fată?
O , e băiat, spuse Mary, cu faţa întreag ă lum inată
de încântare.
Lui Joe i se înmuiaseră genunchii, iar Wolf râdea de
fiul lui, conducându1 spre un scaun.
Joe e un Mackenzie, cu greu se găsesc spermatozoizi
de făcut fete. Cei din familia Mackenzie trebuie să mun-
cească din greu pentru a avea fiice. De asta le apreciază
atât de mult.
 epilog

Se dovedi că Mary avusese dreptate. John Mackenzie,

cântărind trei kilograme şi două sute treizeci de grame,
veni pe lum e exact la timp . D esc en de nţa lui fu im ediat
vizibi lă in p ărul n eg ru şi bog at, în oc hii a lba ştri şi sp râ n-

cenele
C negre
aro line adoşirmdrepte
i, iar ale
Joe tatălui
aţipi însău.
scaDupă
unu l ce
de îllângă
născu,
patul
ei, ţinâ nd u şi la p ie pt fiul, care scotea mici su nete ca
nişte gem ete ascu ţite. Caro lin e se trezi, p rivirea ei som -
noroasă plimbândusc prin încăpere până când se opri
asupra celor doi oameni de lângă ea. Se întinse, atin-
gând ma i întâi m ân a soţulu i ei, apoi m ân a m inuscula
ce stătea strânsă pe pieptul lui.
Joe deschise ochii.
 Salut, spuse el încet.
S a lu t şi ţie.
Joe arăta minunat, observă ea. Oarecum neîngrijit şi
şifonat. încă purta uniformă, căci fusese chemat direct
de la bază. Asistentele pr ob ab il îi leşinau toa te la picioa-
re. 11 prinse de cravată şi îl trase spre ea.
 Dămi o sărutare.
Joe se supuse, lăsânduşi gura să zăbovească lacom
peste a ei.
 Peste câteva săp tăm ân i, vei ve de a că am săţi d au
m ult mai mul t.
 M mm . De abia aştept .
Joe îi făcu o serie de promisiuni lascive ce îi făcură
inima să bubuie în piept, şi ea râse, luând copilul ador-
mit de la el.
 N u ar tre bui să vo rbe şti aşa în faţa lui. E p rea mic.
 N u e nimic nou pe ntru el, scu mpo. Mă cunoaş te
foart e bine de la b u n început.
 ACegerea in im ii 209

C ar olin e c ob or î privirea spre faţ a m inu sc ulă şi seri -

oasă şi, de data aceasta, inima îi crescu în piept, deschi
zânduse ca o floare ce părea săi cuprindă tot pieptul.
Această superbă fiinţă micuţă era incredibilă. Părinţii
lui C aro line , care h otărâseră să răm ân ă în Grecia câţ i-
va ani, erau pe drum, dar zborul era atât de lung, iar
legăturile atât de proaste, încât aveau să mai treacă încă
zece ore până să sosească . Ceila lţi b unic i ai lui John însă
reuşiseră să ajungă încă înainte să se nască şi apucaseră
deja săl ţină în braţe.
 U nde su n t W olf şi Mary? între bă ea somn oroasă .
La cantină. Au spus că le e foame, dar cred că au
vrut să ne lase puţin singuri.
M i ar fi plăc ut săi fi ad us pe M aris şi p e băi eţi.
 Erau ocupaţi cu şcoala, aveau de dat examenele fi-
nale. A u săl vad ă în c ur ân d.
Caroline coborî din nou privirea spre copil, de-
senând conturul obrazului lui pufos cu vârful dege-
tului. Spre surprinderea ei, copilul întoarse brusc
capul spre atingerea ei, deschizând gura minuscula şi
căutândo.
Joe râse şi spuse:
 Nai nimerit, fiule. Mai ai puţin de lucrat la capito-
lul ochit.
C opilu l încep use să se agite. C aro line îş i deschi se ha-
latul ş i co nd use blân d gura m ică şi flă m ân da spr e sânu l
ei. M icuţul înc epu să sugă cu u n su ne t ca u n mârâit .
 E un Mackenzi e tipi c, m urm ură e a. Ceea ce înseam-
nă că nu e tipic deloc.
Ridică privirea şi întâlni ochii lui Joe, strălucitori şi
plini cu mai m ultă dorinţă şi iubire decât îşi imaginase
că aveat să
la aces va dăt. vre
bărba od ată
Zb ura cuîno viteză
viaţă. N
amu,eţitoa
nu erare nim
spre ic
steltipic
e
şi o purta şi pe ea cu el.

b jV