MITREAION

....,
ENTOMOLOGIE GENE LA
(SUPORT DE CURS

Cariova
2016
 PARTEA GENERALĂ

CARACTERE LE GENERALE ALE INSECTELOR

Insectele fac parte din încrengătura Arthropoda, clasa Insecta sau Hexapoda, re rezentând unitatea
sistematică cea mai numeroasă a regnului animal, peste 80% şi cu peste 1,5 milione de s ecii. Literatura de
specialitate indică valori foarte diferenţiate privind numărul specii lor de insecte prezente e Terra: în general
1,5 milioane din care peste 1 milion cunoscute (Svanvici şi Metcalfe), Ghimpu indică 2 r ilioane, lmms- 3
milioane, iar Arion chiar 5 milioane, dintre care aproape jumătate în Amazonia.
Dimensiunile corporale ale insectelor oscilează între limitele 0,21 mm (un e himenoptere şi
coleoptere) şi 150 - 280 mm (unele coleoptere şi lepidoptera).
Insectele sunt în mare parte terestre adaptate la respiraţia aeriană prin trahei. 1eletul este extern
(exoschelet), fiind format dintr-un tegument dur mai mult sau mai puţin rigid şi rezistent.
Ele au corpul constituit din 21 de segmente, grupate în 3 regiuni bine distincte: cap (6 segmente),
torace (3 segmente) şi abdomen (12 segmente), în general necontopite (fig. 2).

,. .. '
r-,.
r ',,
~ t t
perecl e
Capul prezintă o
de antene,
! " ~ .... ' : f •• \ \ organ le vizuale ŞI
~ 1, ' /
Î~P//.: piesei bucale.
\ ". 0: 1 ~· 1 ,/ \,
~ ,, Toracele este
form a din 3 segmente:
\
. \ (prot ·ac , mczotorace
şi m ta-torace), fiecare
având inserate latero-
ven tr 1 câte o pereche de
pici oa ·e. rar
mezo racele şr
metat racele sunt
prevă ute dorsal, la
major tatea speciilor cu
Fig. 2- Schema alcătuirii corpului la insecte : o p reche de anpr,
Ve-vertex; Fr-fruntea; Ge-obrajii; Cl-clipeu ; Oc-ochi; Ocl-oceli ; Ant-antene; in ect le fi ind singurele
Lbr-buza superioară (labrum);Lb-buza inferioară (labium); Md-mandibule; never brate zburătoare.
Mx-maxile; Pm-pronot; Mzn-mezotorace; Mtn-metatorace; Ar-aripi; Pc-picioare; Abdomenul este
Stg-stigme; Ce-cerci; An-anus; Ov-ovipozitor (după Keller). alcătu t la adult în
gener 1 din 7 9
segmente la insectele superioare şi din 12 segmente la insectele inferioare.

MORFOLOGIA EXTERNĂ A INSECTELOR

Capul şi apendicele sale

Capu 1 insectelor (ca put sau epicranium) este constituit din contopirea mtun a şase segmente
(acron, antenal, intercalar, mandibular, maxilar şi labial), vizibile numai în stadiul 1brionar. Capsula
cefalică prezintă 2 orificii: anterior, orificiul bucal şi posterior, orificiul occipital.
Capul are în general dimensiuni mai reduse decât celelalte părţi ale corpului, cu suprafaţă netedă,
uneori putând avea excrescenţe, coarne, depresiuni etc.
Forma capului este variată, putând fi triunghiulară, alungită, conică (la unele co eoptere), lăţită (la
unele heteroptere) etc. Pe suprafaţa capsulei cefalice se pot distinge mai multe sclerite c re, morfologic nu

5
corespund segmentelor componente ale capului, după cum urmează (fig. 3).

Occipitalul (occiput) eafa, reprezintă

partea posterioară a capului, între creştet,
tâmple şi protorace. Creştetul este cupnns
între ochii compuşi, frunte şi Fruntea
(frons) este dispusă între suturii
epicraniale şi orbite. Clipeul este situat în
continuarea frunţii . Obrajii cuprind
suprafeţele laterale de sub Şl se prelungesc
latero-posterior cu tâmplele.
Tâmplele (tempora) sunt situate îndărătul
ochilor.

Porţiunea ventrală a caps ei cefalice situată

între orificiul occipital şi labim 1 (submentum şi
mentum), poartă denumirea de gula, iar porţiunea ce
face legătura între cap şi proto ace formează
gâtui (collum).
După poziţia pe care capul şi organele bucale o au faţă de orizontalitatea corpului, capul la
insecte prezenta trei tipuri (fig. 4):
a. prognat, când piesele bucale sunt orientate înainte în prelungirea axei corp lui, (la majoritatea
insectelor);
b. ortognat, când organele bucale sunt îndreptate în jos, iar axa capului este mai mult sau mai puţin
perpendiculară pe axa corpului (Orthoptera);
c. hipognat, când piesele bucale sunt orientate îndărăt, iar axa capului formează cu axa corpului un
unghi ascuţit (tisanoptere, blatide, cicade, etc.).
Organele vizuale (oculi) stru ura! şi funcţional
sunt de două feluri: ochi compuşi (faţe- aţi) şi ochi simpli.
Ochii compuşi sunt în număr de doi şi dispuşi în orbitele
epicraniului, în diferite poz iţii. Ei sun alcătuiţi dintr-un
număr variabil de ommatidii, indi-vidu lizate pe suprafaţa
a
ochiului compus sub forma unor su rafeţe hexagonale.
Mărimea, forma şi culoarea lor variază d la specie la specie
şi reprezintă organele vizuale propriu-zis ale insectelor.
Ochii simpli când există sunt ·tuaţi de obicei pe
frunte, mai rar pe părţile laterale ale c ului ş i se numesc
oceli (în număr de 1 - 7 şi chiar 12, în ·âlniţi la stadiul de
adult) şi stemate, de obicei la stadiul de 1

Antenele, sunt reprezentate de o ereche de apendice

mobile, care îşi au originea în apen icele din stadiul
embrionar al segmentului antenal, inserate în poziţii
diferite sub ochii compuşi sau anterior a e tora, într-o fosetă
(gropiţă) antenală, înconjurată de o id icătură denumită
condil antenifer.
Ele sunt organe senzoriale factive şi tactile,
deoarece pe ele sunt dispuse organele m rosului şi de pipăit,
Fig. 4- Poziţia capului la insecte : a-prognat sub forma unor plăci membranoase. An enele lipsesc doar
(Reduviidae) ; b, c-hipognat (Cicadidae, la proture. De asemenea, antenele po lipsi şi la formele
Psyllidae); d-ortognat (Aphididae) (dup ă Weber) sedentare, aşa cum se întâmplă la fe 1elele unor specii
(păduchi ţestoşi) din familia Dia pididae (ordinul
Homoptera).
Antenele sunt formate dintr-un articol baza!, denumit scapus, pe care se ins ă al doilea articol ,
pedicelul, după care urmează jlage/ul sau funie ului, format dintr-un număr variabil e articole antena le

6
(fig.5.).
Scapus este articolul baza) care fixează antena la capsula
Pd
r Se cefalică, pedicelul este reprezentat de un articol c rt ce face legătura
între scapus şi flagel, iar flagelul reprezintă ultima arte componentă a
unei antene, format din unul sau mai multe articole ntenale.
la
Numărul şi forma articulelor ante-nale es foarte variat, în
funcţie de spe-cia de insecte. Astfel, sunt insecte cu numai trei articole
antenale (Musca domestica), în medie 8-15 articole i extrema de peste
80 - 100 de articole (Blatta orientalis).
Forma şi mărimea antenelor are o ma e însemnătate în
recunoaşterea diferitelor grupe de insecte, constituin în acelaşi timp şi
Fig.5. Structura unei antene un caracter de dimorfism sexual.
Scp-scapus; Pd-pedicelus; FI- flagel ; După forma şi aşezarea articolelor an enale se disting
Sb-sutură bazală; Ia inserţia antenei.
următoarele tipuri de antene (fig. 5.)
(după Obenberger)
a. Setiforme formate din articule ce se su ţiază treptat de la
bază către vârful antenei (Blattidae);
b. iliforme articulele
antenale su t cilindrice si au
aceeaşi g ime pe toată
lungimea a tenei, cu excepţia
articolelor zale (Carabidae-
Carabus ull ichi);
oniliforme la care
nt scurte, rotunjite
la capete, de forma unor
d 1 mărgele Tenebrionidae
Tenebrio m litor);
d. rate sau seriforme
la care riiculele antenale
prezintă lateral mici
dentiforme
Agriotes spp.);
n e. ectinate prezintă
m articulele utemic dezvoltate
pe o singur parte, în formă de
Fig. 5. Tipuri de antene la insecte: pieptene (Elateridae
a - setiformă (etigoniide); b - filiformă (carabide); c - moniliformă (termite); Corymbites latus),
d- serată (elat ride); e,f - pectinate (unele lepidoptere); g- penată (cu licide) ;
J. ăciucate, ce au
h- măci ucat- ela vată (pieri de); i- gen ieu lată (curcu 1ionide ); j,k- măciucat-capitată
articulele d la vârf îngroşate
(silfide) 1- lamelată (melolontine); m- antenă de ci cadă; n- antenă de pauside
(după Weber).
cu a pe de măciucă,
distingându se două subtipuri:
a. Clavate la care îngroşarea articolelor antenale se face treptat (Pieridae - Pieris ssp.), i b. Capitate, când
îngroşarea articolelor din vârful antenei are loc brusc (Nitidulidae- Meligethes aeneus);
g. Fusiforme la care articolele antenale mediane sunt mai îngroşate decât cel de la extremităţi,
antena având forma unui fus (Zygaen idae- Zygaena purpuralis);
h. Lamelate articolele componente au aspect de lamele dispuse sub formă de eva tai ( Scarabaeidae-
Pollyphylla fullo);
i. Geniculate au scapusul mult mai prelungit şi situat în un ghi obtuz faţă de res 1 articolelor antenei
(Lucanidae- Lucanus cervus);
j. Neregulate formate din articole antenale cu forme şi mărimi diferite (Hydr hilidae - Hydrous
piceus),
k. Plumate (penale), prezintă articolele cu excrescenţe lun gi filiforme pe
antena având aspect de pană (Saturnidae - Saturn ia pyri),
1. Setifere alcătuite din cele trei articole tipice, primele două de formă diferi C i mai mari , iar al
treilea, fixat lateral pe pedicel, are forma unei sete (Musca domestica)

7
 Aparatul bucal, la insecte este alcătuit din 6 piese, dispuse în jurul orificiului bu al, fiind situat în
partea antero-ventrală a capului. Aparatul bucal a suferit diferite modificări , în · uncţie de natura
hranei şi de modul de preluare a ei. Aparatele bucale cu care de obicei insectele fitofage, produc
pagube sunt adaptate fie pentru rupt şi masticat, fie pentru înţepat şi supt.
Aparat bucal conformat pentru rupt şi mastecat se întâlneşte la adulţii de a 11 ordine şi la
larvele de la 17 ordine, dintre care amintim ordine: Orthoptera (adulţi şi larve), oleoptera (adulţi
şi larve), Hymenoptera (larve şi la unii adulţi), Lepidoptera (larve), Diptera (la a unor anumite
specii), ordine la care aparţin marea majoritate a dăunătorilor culturilor agricole, h rticole şi silvice.
Aparat bucal conformat pentru înţepat şi supt se întâlneşte la larvele şi adu lţii de la trei
ordine care cuprind numeroase specii fitofage, frecvent întâlnite în plantele Iltivate agricole,
horticole şi forestiere: Thysanoptera, Homoptera şi Heteroptera.
După caracterele funcţionale ale organelor componente şi după modul de h ană la insect se
întâlnesc patru tipuri principale de aparate bucale:
a. aparat bucal de rupt şi masticat;
b. aparat bucal de rupt, supt şi lins;
c. aparat bucal pentru lins ş i supt;
d aparat bucal pentru înţepat ş i supt; fiecare având particularităţile sale de struc ră şi funcţionare.
a) Aparatul bucal pentru rupt şi mastecat prezontă structura tipică a armăturii bucale
generale de la insecte, fiind compus din 6 organe de bază: buza superioară (labr m), o pereche de
fălci superioare (mandibule), o pereche de fălci inferioare (maxile) şi buza in erioară (labium),
specific insectelor care consumă hrană solidă (fig. 6).
Piesele bucale la acest tip sunt adaptate pentru apucarea, ruperea şi sfărâmarea hranei so lide, fi ind
denumit şi aparat masticator sau rozător. El este alcătuit din următoarele piese:
fk - buza superioară (labrum), art culat posterior de
r, - :;··\ clipeu, piesă nepereche, bine chitini zată i având pe partea
.r-.:; \:~) ~ . ., Nd internă nişte ridicături care form ază epifaringele
) -~ '' \ (epypharinx), cu fu ncţie gustativă;
· ~-J mmzdibulele (mandibulae) sunt maxilarele
superioare, fiind piese pereche, aşezate s merric sub labrum,
uşor recurbate şi dinţate pe marginea int rioară, cu rol de a
apuca, rupe şi sfărâma grosolan hrana;
- maxilele (maxillae) sunt pies pereche, dispuse
simetric sub mandibule, alcătuite din mai 1 uite organe.
O maxilă este formată din 5 p i se, care diferă ca
formă , mărime şi funcţii, astfel: cardo aza maxilei), prin
care se fixează la capsula cefalică; stipes ( orpul maxilei) ce se
articulează la cardo.
Pe stipes se inseră lateral pa/pul m rxilar, format din 1-
6 articole, pe care se află anumite organ de simţ, iar distal
Fig.6. Aparatul bucal de rupt si masticat la sunt dispuse lobul extern (galea) şi Jo ul intern (lacinia) .
gândacul negru de bucătărie (Blatta orientalis): Rolul maxilelor este de a continua m ·ru nţirea (triturarea)
Lbr-labrum; Md-mandibule; Mx-m axile; hranei pe care o transmite mai departe la 1 bium ;
Lb -labium; cd - cardo; st-stipes; - buza inferioară (labi-um), este o piesă nepereche
li-lob intern; lex- lob extern; p.m. - palp
articulată, situată ventral şi care limi t ă orificiul bucal. E
maxilar; Sm -submentum ; Mn -mentum;
gl - glose; pgi- paraglose; pl- palp labial; compus din cinci părţi: submen-tum (baza labiumului);
(după Manolache şi Boguleanu)
mentum (corpul labiumului); 2 palpi !abi li, fixaţi pe mentum
şi formaţi din 1-3 articole; glossae (gl os ) sau lobi interni şi
para-glossae (paraglose) sau lobi externi. Labiumul are rolul de a termina triturarea ranei şi de a forma
bolul alimentar pe care îl ingeră apoi insecta.

b. Aparatul bucal pentru rupt, lins şi supt, (fig. 7) este cel mai apropiat de apa atu ! bucal de rupt ş i
masticat, (considerat ca tipul de bază) , însă a suferit o serie de modificări, astfel : tab um apare puţin mai
alungit; mandibulele sunt mai puternice la viespi, uşor alungite cu părţile interioare p văzute cu zimţi, cu
rol de roadere.

8
 Maxilele prezintă lobii externi al u1giţi şi sub forma
unei coase, având rol de sprijin al trom pe apoi lobii interni
şi palpii maxilari s-au atrofiat, iar stipesul s-a alungit.
Labium prezintă structura cea mai modificată:
G 1osele s-au a lungit şi s-au unit sub arma unui organ
tubuliform (trompa), cu baza înconjurată e paraglose.
Trompa reprezintă organul princi al pentru lins şi
supt al insectelor, numit ligula, termina cu o piesa ca o
linguriţă denumităjlabellum, ce ajută la 1 area polenului din
flori.
Aparatul bucal de lins si supt ( 1g.8) este specific
adulţilor din ordinul Lepidoptera.
Faţă de aparatul bucal de rupt i masticat, acesta
prezintă următoarele modificări: lobii ext rni ai maxilelor s-
au alungit şi unit constituindu-se într- trompă, care în
poziţie de repaus se strânge sub forma un i spirale denumită
şi spiritrompă.
Palpii maxilari ca şi mandibu lel sunt atrofiaţi, iar
Fig.7. Aparatul bucal de rupt, lins şi supt la palpii labiali sunt puternic dezvoltaţi, av â 1d rol de sprijin al
himenoptere (Apinae): trompei în timpul activităţii de hrănire
Lbr-labrum; Md-mandibule; Mx-maxile; Ca-cardo;
St-stipes; Pm- palp maxilar; Sm- submentum; Aparatul bucal pentru Înţepat ş supt sau sugător,
Mn- mentum; Pl- palp !abia!; Pgl - paraglose; este întâlnit la insectele care se hrănesc n general cu seva
Gl-glose (limba) plantelor, fiind un aparat de tip labia (ploşniţe, tripşi,
(după Manolache şi Boguleanu) purici, păduchi, ţânţari, etc.), faţă de tipul de bază, de rupt şi
masticat, ale cărui modificări au permi adaptarea pentru
înţeparea ţesuturilor şi extragerea hranei lichide (sevă sau
sânge) din interiorul lor.
Acest tip de aparat bucal se di renţiază în patru
subtipuri:
- subtipul heteropter-homopter (în ţ pat şi supt tipic);
- subtipul dipter-culicid (înţepat şi upt specific);
- subtipul dipter-tabanid (de tăiat ş . supt);
- subtipul thysanopter (asimetric).
Subtipul heteropter-homopter este întâlnit la
insectele din ordinele Heteroptera (pl oşn ţe) şi Homoptera
(purici, păduchi de frunze şi păd uch ţestoşi), având
-.
următoarele particularităţi: mandibulel e ŞI maxilele au
suferit modificări
deosebite, transformându-se în nişte for naţiuni aciculare,
denumite stileţi (2 stileţi mandi-bulari şi stileţi maxilari),
Fig.8. Aparatul bucal de lins şi supt care culisează într-un jgheab provenit di alungirea labiu-
(Lepidoptera): Lbr-labrum; Lb-labium; mului, având forma unei trompe, numit ros trum (fig.9).
Tr- trompă; Plb- palp labial; a- antenă; Rolul stileţilor este acela de a perfora ţesuturile
Oc-ochi (după Weberr). plantelor şi suge hrana. Priviţi în secţiun , ei prezintă două
canale: un canal alimentar, (nutritiv), în partea superioară, prin care insecta suge hrana şi n canal salivar, în
partea inferioară, prin care se scurge în ţesuturi saliva toxică. Trompa (rostrul) poate fi articulată ca la
heteroptere (alcă-tuită din 3-4 articole) sau nearti-culată la homoptere.
Subtipul dipter-culicid (fig.lO), este întâlnit la ţânţari şi prezintă următoarele part c ularităţi: labrum
împreuna cu epipharinxul, formează o piesă lamelară perforantă, străbătută în interior de un canal prin care
insecta suge hrana; mandibulele şi maxilele s-au transformat în stileţi subţiri, aciculari. P lpii maxilari sunt
slab dezvoltaţi, iar labiumul are formă de trompă în care culisează cei patru stileţi; lab 'umul este gros şi
alungit, terminat prin două labele care fixează şi sprijină organul bucal la locul de nutriţie.
Subtipul dipter-tabanid este specific femelelor de tăuni (Tabanidae), a ând următoarele
particularităţi: labrum împreună cu hypopharigele s-au transformat într-un pumnal tăia la vârf şi lateral,
reprezentând organul bucal de bază, în jurul căruia se găsesc celelalte piese. Hipofaring le este ca o lamă

9
aciculară în care se află canalul salivar. Piesele acestui aparat realizează două acţiu n trofice de bază:
eliminarea hranei din ţesutul atacat în urma acţiunii de tăiere cu ajutorul pumnalului ş i e a suge şi linge
hrana (prin labium şi hipopharinge ).

~ Subtipul thysanopter (asimetric) este prezent numai la

~ tripşi (ordinul Thysanoptera) şi se caracteriz ză prin absenţa
t- ' ! mandibulei din partea dreaptă, din care cat ă labrumul este
asimetric.
Mandibula stângă şi maxilele sunt ac ict lare, lungi, subţiri
şi flexibile, reprezentând principalele piese bu ale de înţepat ale
insectei. Labiumul este format numai din submer turn şi mentum.
~ . .10 Aparatul bucal pentru supt de tip la ial este întâlnit la
' - . JJ
' 1 unele diptere din familia Anthomyidae (fig. II).
\.:: :
\\:.
",_
.. ""'
c
'
'
La acet tip de aparat bucal cele mai profunde transformări s-au
produs la nivelul buzei inferioare care a lu' forma unui tub
Fig-9. Aparatul bucal de înţepat şi supt: nearticulat şi cărnos, numit haustel, termina cu două perniţe
A,- de Heteropter; B.- de Homopter; voluminoase (labelle), provenute din pa ii labiali mult
C,- secţiune prin rostrum; L - labrum; modificaţi şi străbătuţi de numeroase cm ale capilare, cu
md- mandibule; mx - maxile; c -canal ajutorul cărora muştele ling hrana. Mandibu ele s-au atrofiat,
alimentar; c. s- canal salivar;
(după Handschin)
iar din maxile au rămas numai palpii maxilari şi nişte baghete
chitinoase (apodeme) pe care se inseră muşc u .

Cunoaşterea
aparat lor bucale la
insect prezintă o
deose ită importanţă
pract i ă deoarece ajută

e la determinarea
'

'
ce pot fi
identi eate uşor după
tipul d vătămări.
De asemenea
prezin ă importanţă, în
B apli ca1 a tratamentelor
.. iN
chimi e de combatere.
Fig. l O. Aparatul bucal pentru înţepat şi supt la Fig. 11 - Aparatul bucal pentru lins Astfel , în general
diptere (Culex) A.- aparatul cu organele la diptere (Musca domestica): Pm- apli cru a produselor
componente; B- trompă înţepând; C secţiune palp maxilar; Lbr-labrum; Lbl- fitosm itare se face
transversală făcută prin trompă ; a - antenă; labele; Hs-haustelum; Rt-rostelum
difere ţiat şi în funcţie
c 1- clipeu; pmx- palp maxilar; 1- labrum; (după Manolache şi Boguleanu))
de ti p 1 de aparat bucal
md- mandibulă; mx- maxilă; hip- hipofaringe;
al ins , ctelor dăunătoare
lbl- labele; c.a.- canal alimentar; c.s.- canal
salivar; (după Weber) pla nte! r cultivate.

Toracele şi apendicele sale

Toracele (thorax), este partea mediană a corpului insectelor, fiind alcătuit din rei segmente bine
distincte: protorace (prothorax), mezotorace (mezotlwrax) şi metatotace (metathor . . Pe torace sunt
amplasate organele locomotoare, picioarele (pedes) ventral şi aripile (alae) dorsal.
Fiecare segment toracic este alcătuit din mai multe plăci chitinoase (sclerite) gru pate astfel: arcul
dorsal denumit tergum (sau tergit sau notum); arcul ventral sau sternum (sternit) şi cel 2 arcuri laterale
numite pleurae (pleuron) mai subţiri şi care fac legătura între arcul dorsal şi cel ventral (fi . 12).
În funcţie de poziţia lor topografică pe segmentul toracic unde se găsesc, a e te sclerite sunt
denumite astfel: pronotum, prosternum şi propleure la protorace; mezonotum, mezosternu 1 şi mezopleure la
mezotorace; metanotum, metasternum şi metapleure la metatorace.

10
 Fig. 12. Schema unui segment toracic: A- structura scheletică (după om toc ); B- secţiune
transversală (din Manolache ); tg- terg it;
st- sternit; pl- pleură.
La rândul lor arcurile toracice prezintă diferite diviziuni. Astfel: tergum este ale h1it din 4 sclerite
mici după cum urmează: prescutum, scutum, scutellum şi postscutellum, care de obicei sunt intim sudate
între ele, formând plăci late, distingându-se foarte greu la ordinul Orthoptera în vr me ce la ordinul
Heteroptera (familia Pentatomidae) şi ordinul Coleoptera, din cele 4 sclerite, se evidenţi ă "scutellum ", de
la mezotorace care este bine dezvoltat, având formă în general subtriunghiulară.
Pleurele sunt alcătuite din două sclerite, unul anterior (epistern) şi altul posterior(!
Dezvoltarea segmentelor toracice, este în funcţie de modul de viaţă al insectelor.
care se deplasează prin zbor ( odonate, hymenoptere, lepidoptere, diptere, etc.) su t mai dezvoltate
mezotoracele şi metatoracele, iar la insectele înotătoare (familia Dytiscidae ), sărit are ( Orthoptera),
săpătoare (Gryllotalpidae) precum şi la cele care se deplasează prin mers (Coleopter protoracele este
mobil şi bine dezvoltat.
Toracele poartă organele de locomoţie ale insectelor (picioarele şi aripile).
Picioarele (pedes) sunt organe de locomoţie specializate pentru mers, situate p partea ventrală a
corpului, câte o pereche pe fiecare segment toracic (total 6 picioare), de unde a doua de numire a clasei
Insecta, sau Hexapoda, prinse între sternite si pleure, prin cavitatea coxocotiloidă.
Piciorul tipic la insecte este alcătuit din următoarele 5 articole: coxa trochanter, ·'emur, tibie şi tars
(fig. 13).
Prima pereche de picioare (anter oare) este fixată la
proto-race, a doua pereche (mediane) 1 mezotorace, iar a
treia pereche (posterioare) la metatorace.
Aceste componente au urm ătoa e le particularităţi:
coxa, sau şoldul este o piesă care face 1 gătura cu toracele
(prin 2 condili), în cavitatea cotiloidă, p tând avea diferite
forme: globulară, alungită, etc.; trochan terul este articolul
ce asigură legătura între coxă şi femu ·, fiind mai puţin
P.tq-
dezvoltat (excepţie fac insectele acva ce); femurul este
articolul cel mai dezvoltat al piciorului, e formă şi mărime
Fig. 13. Piciorul median de lăcustă, văzut din faţă: variabilă în funcţie de specie, (la or optere fiind mult
Tn- trochantin; Cx-coxa; Tr- trochanter; alungit şi îngroşat); tibia este reprezent ă de un articol de
Fm- femur;Tb- tibia; Tar-tars; Ptar- pretars obicei mai subţire şi mai alungit decât emurul, de formă
(după Snodgrass)
dreaptă sau uşor arcuită, prevăzută m ginal deseori cu
spini şi pinteni (Coleoptera).
La unele insecte, la baza tibiei se află organul auditiv (timpana!) (Gryllidae, Acrid ae), alte specii au
un dispozitiv pentru curăţirea antenelor (Aphidae), iar la Apis melifera (albina), pe tibia posterioară se afla
coşuleţul pentru adunat polen; tarsul este format la majoritatea insectelor din 3-5 art cole, primul fiind
denumit metatars (bazitars), iar ultimulpretars (onychium la coleoptere).
Pretarsul este de obicei terminat cu două gheare, care prezintă median o prelun ir fină, denumită
empodium, cu rol de a mări aderenţa insectelor pe substratul de deplasare, iar la alte spe ii se întâlnesc doi
lobi ce se termină cu gheare (pulvillw), sau o prelungire mediană în formă de lob, enumită arolium.
Ghearele (unguis), în număr de una sau două, pot fi simple, despicate, dinţate, pectinate (fi . 14).

11
 Ar În funcţie de modul de viaţă al insectelor, părţile

(~
. . v-A
componente ale picioarelor au suferit an u ite modificări , ce

it r;"'
ur
b au condus la apariţia mai multor tipuri d picioare (fig. l5):
picioare pentru mers sau alergat (fugă), la care articolele
s J ..,
l'
_i
componente sunt lungi ş i subţiri, înt lnite la ordinele
Blattaria, Coleoptera etc.;
picioare pentru sărit, unde femure!e picioa ·e!or posterioare s-
Fig.l4. Tipuri de pretarse a , b- Priplaneta au alungit şi dezvoltat foarte mult, iar ti iile sunt lungi şi
orientalis; c- Asilidae; Pr- pretars; s ubţiri (Orthoptera - familia Acridid e), sau coxa şi
Gh- gheare; Ar- _arolium ; Pv- pulvillus ; trochanterul sunt bine dezvoltate (unele Ho noptere: P y llic/ae,
Em- ernpodiUm ; (după Weber) Cicadidae); picioare pentru săpat şi c rmonit, au tibiil e
picioarelor anterioare mult lăţite şi prevăzute pe margini cu dinţi puternic (Gryllotalp gryllotalpa, unele
Scarabaeidae); picioare pentru înot ş i vâslit, prezente la insectele acvatice (Dytiscid e ), la care tarsele
picioarelor mediane şi posterioare sunt lăţite şi prevăzute marginal cu numeroşi peri lu i; picioare pentru
apucat (prehensoare) , au femurele şi tibiile picioarelor anterioare mult alungite, înzes ate pe margini cu
spini puternici, iar tibiile pătrund într-o cavitate a femurului ca într-o teacă (Mantis eligiosa),· picioare
pentru cules (adunat) . pe tibiile picioarelor se află nişte concavităţi (coşuleţe) , pentru dunat polen (Apis
mellifera) ; picioare jixatoare şi copulative, la care primele tarsomere de la picioarele a 1terioare sunt mult
lăţite şi formează un disc concav, înzestrat cu numeroase ventuze (arolium , pulvili etc.) c ajută masculilor să
se fixeze la pronotul femelei în timpul copulaţiei (Dytiscus). La unele insecte se mai întâi esc şi alte tipuri de
picioare: pentru curăţat (Bambus) ; pentru tors (omizile unor lepidoptere ); pentru ancorat ( ăd uchi) etc.
Aripile (alae) sunt organe de locomoţie specializate pentru zbor, dispuse dorsal · fixate între tergite
şi pleure. Insectele în majoritatea lor prezintă 2 perechi de aripi: prima pereche sau ari ile anterioare sunt
situate pe mezotorace, iar a doua pereche sau aripile posterioare, pe metatorace. Se întâl 1e c şi excepţii - la
diptere. care au o s ingură pereche de aripi (anterioară), iar cele posterioare s-au trans rmat In organ e de
echilibru (balansiere sau ha/tere), iar la femelele de coccidae lipsesc total.
Aripile sunt evaginaţiuni tegumentare dorsale, fiecare aripă fiind alcătuită d n două membran e
suprapuse, intim sudate pe margini, între care se găseşte o reţea tubuliformă de nervuri, c re în totalitatea lor,
reprezintă nervaţia sau venulaţia aripii . Nervurile sunt tuburi chitinoide în interiorul că r ra se află traheole,
nervi şi hemolimfă .
În insectelor, în
general aripile a 1teri oare sunt mat
mari decât cele posterioare
(L epidoptera) , şi insecte la
care aripile po erioare sunt mai
dezvoltate (Strep . iptera), sau la care
aripile au aceeaşi ungime (Odonata) .
Forma ripilor poate fi:
triunghiulară, dre tu nghiulară, ovală,
lanceolată, etc., ar coloraţia foarte
variată .
O tipică prezintă
următoarele regi ni : baza (hasis) -
porţiunea cu care se leagă de torace;
marginea exterio ră (termen) . opusă
bazei; marginea a 1terio ară sau costală
(costa), orientat- înainte în timpul
zborului şi m rginea posterioară
(dorsum) , opusă acesteia. Unghiul
format de cost şi termen poartă
denumirea de v rf (apex) , iar cel
dintre termen şi orsum. se numeşte
Fig.l5 . Tipuri de picioare la insecte: a - de alergat (Cicindella); tornus.
b - de mers (Nem obius); c - prehensil (Mantis); d - de s ărit (Lo custa); Nervuri 1 aripilor pot fi
e - de fixat (Dytiscus); f - de săpat (Gryllotalpa) ; (după Folsom ş.a.) . longitudinale şi transversale, şi au

12
u rm ătoarele denumiri (fig.16.): nerv ura costa/ă (costalis) , subcostală (subcostalis) cu 2 · -caţii; radiale
(radialis), cu 5 ramificaţii; mediana (mediana), cu 4 rami ficaţ i i ; cubi-tala (cubitalis) , cu ramificaţii; anală
(analis). cu 3 ramificaţii , singura n erv ură ale cărei ramificaţi i pornesc direct di n baza ar ; şi 1-2 nervuri
jugale (venajugalis)
Nervurile transversale iau numele nervurilor
longitu-dinale pe care le unesc, ca de exemplu: nervura
radia/med-iană, nervura transversal-mediană etc.
Suprafaţa aripei, determinată de nervurile
transversale şi longitudinale, poartă denumirea de celulă
a/ară, iar partea aripii delimitată de două nervuri
longitudinale se numeşte câmp (costa!, radial, media),
anal jugal, axial).
Aripile anterioare pot funcţiona independent de Fig. 16. Schema nervaţiunii
cele posterioare, sau pot fi cuplate. Cuplarea se poate Sb- subcostală; Ra- radia
realiza cu diferite dispozitive (fig.l 7.) prin cârlige sau Cu -cubitală ; An - anală ; Ju -
croşete - humuli (unele himenoptere); printr-un smoc de mediană ; meu - medio-cubi
perişori rigizi şi groşi şi un fel de cârlig - frenulum şi
retinaculum (unele Jepidoptere); printr-un lob proeminent angrenat cu o formaţiune de · - jugum (unele
lepidoptere ).

C1

d
Fig. 17. Dispozitive de legătură la aripi:
a - la mascul i (Lepidoptera, Frenata); b - la femeie (Lepidoptera, Frenata)
c- la păduchele platanului (Drepanosiphum platanolides), d- la Apis melifica; Rt- retinacu · Fr- frenuJum ;
Aa- aripa a nterioară; Ap- aripa posterioară; Hm- humuli (după Weber şi

După structură şi consistenţă, aripile insectelor pot fi: membranoase ); membranoase

cu solzi (Lepidoptera); chitinoase (elitre) - prima pereche de aripi de la ord. şi pergamentoase
(tegmine), la ord. Orthoptera. O altă clasificare se poate face şi după omogen structurii în : aripi
omogene, când ambele perechi au aceeaşi structură (ord. Hymenoptera, Lepidoptera, Odonata etc.); aripi
heterogene, când prima pereche poate fi chiti-noasă (elitre) şi a doua pereche m embranoasă (ord.
Coleoptera), sau prima pereche este pergamentoasă (tegmine) şi a doua membranoasă (ard. Orthoptera) şi
aripi mixte (hemielitre), când partea bazală a aripei este chitinizată, iar partea apicală membranoasă ( ord .
Heteroptera) (fig. l8) .
13
 În timpul repausului
cele d o uă perechi de aripi
pot lua di erite poziţii: de-a
lungul co ului, caracteristic
insectelor ce se pot deplasa
uşor pe substrat ( ord.
Fig. 18. Forme de aripi la insecte: Coleopter , Orthoptera,
a- membranoasă (himenoptere); b- hemielitră (heteroptere); etc.); o zontal pe corp
c - elitre (coleoptere). (după Boguleanu) (lepidopte e nocturne); în
poziţie verticală (lepidoptere diurne) şi sub formă de acoperiş (ord. Homoptera, fam. Ci adidae, Aphididae
etc.).
Forma, mărimea, poziţia în zbor şi repaus, consistenţa, nervaţiunea şi culoarea aripilor constituie
caractere esenţiale în sistematica şi identificarea speciilor de insecte. De asemenea, ab n ţa sau atrofierea
aripilor la unii indiviz i reprezintă caracter de dimorfism sexual. Exemplu: lipsa aripilor la femelele de cotari,
precum şi Ia femelele de coccide etc.

Abdomenul şi apendicele sale

Abdomenul reprezintă ultima parte componentă a corpului insectelor, fi ind format din 5-12 segmente
(urosomite). Fiecare segment abdominal (urosom sau uromer) este alcătuit din 4 a curi: arcul dorsal
(urotergit), arcul ventral (urosternit) şi arcurile laterale (uropleure).
Abdomenul poate prezenta diferite forme: cilindric, conic, cordiform, oval, turtit lateral sau dorso -
ventral etc. După modu 1 cum se fixează de torace, la insecte, se deosebesc trei tipuri de bdomen (fig . l9. ):
abdomen sesil, când primul urosomit este contopit cu metatoracele ( coleoptere, lepid ptere); suspendat,
atunci când primul urosomit este foarte îngust formând o gâtuitură (şea), la insectele din o d. Hymenoptera şi
abdomen peţiolat (pedunculat), când primele două urosomite sunt subţiate, ca un peţiol ( rd. Hymenoptera,
fam . Ichneumonidae).
La majoritatea insectelor, abdomenul nu prez intă apendici, însă sunt şi excepţii. stfel, unele insecte
prezintă cerci, (apendice pereche - la ord. Blattaria, Dermaptera etc.); alte insecte au abd menul terminat cu
ovopozitor (oviscapt) la ord. Orthoptera, terebră sau tarieră, (ord. Hymenoptera, fam. enthredinidae), cu
rol de depunere a pontei (fig.20) .La unele himenoptere (viespi şi albine), abdomenul s termina cu un ac
veninos, legat de o glandă urzicătoare . La insectele inferioare (diplure, tisanure), ap dicele abdominale
poartă denumirea de stili, cu rol de susţinere a abdomenului pentru a nu veni în contact cu solul. La unele
Scarabaeidae, abdomenul se termină cu o prelungire sub formă de coadă denumită pygidium, la care
urotergitul este bine dezvoltat, iar urosternitul este redus.
La insectele inferioare din ordinul Collembola, se întâlnesc tubul ventral şi aparatul de sărit,
retinaculum şijurca. Ele sunt singurele insecte care sar cu ajutorul unor apendice abdomi1 al e.
Apendicele de pe segmentele genitale (gonapodele şi gonapofizele) alcătuiesc gen ·ta-liile.
Gonapodele la mascul, reprezintă organul copulator (aedeagus), cu rol important 11 sistematică .
Gonapofizele la feme-lele unor specii formează ovopozitorul sau oviscaptul, 1 rebra sau tariera,
organ cu rol în depunerea pontei, de obicei, este format din trei perechi de valve.

b
a
c •
Fig.20. Apendice abdominale la ins cte; forme de
ovopozitoare: a- la Tettigoniidae; b la Acrididae;
Fig.l9. Forme de abdomen la insecte:
c - secţiune transversală prin ovi ozitorul de
a- sesil (Cossus cossus); b- suspendat (Vespa
Tettigonia viridissima; Tg- tergum ; St- sternum;
germanica); c - peţiolat (Delopaeus spp.)
Ce- cerci; Gn - gnapofize laterale ( upă Weber)
(după Berbse).

14
 ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA INSECTELOR

Tegumentul

Insectele sunt animale nevertebrate lipsite de coloană vertebrală, schelet 1· r este de natură
ectodermică, fiind alcătuit dintr-un exoschelet şi endoschelet. Exoscheletul propriu-zis ste reprezentat de
tegument chitinos.
Tegumentul reprezintă învelişul de la exteriorul corpului unei insecte, care este ch itinos, elastic şi
dur, copus din 3 straturi: membrana bazată, epiderma şi cuticula (fig. 21).
Membrana bazală, este acelulară în general sau alcătuită din celule stelate şi
tegumentul de cavitatea generală mixtă a corpului insectei.
Epiderma este formată din -un strat de celule
de formă cilindrică sau cubică, c re are rolul de a
secreta cuticula. În epidermă se întâlnesc celule
trichogene care generează perii sen z riali.
Cuticula reprezintă înv e lişul exterior al
corpului, al apendicilor, cât şi a invagi-naţiunilor
ectodermice ale intestinului, traheel r etc., fiind stratul
cel mai dezvoltat al tegumentului, u rol de a proteja
corpul insectelor de acţiunile actorilor externi .
Cuticula este lipsită de o structură c lu.l ară, formată din
3 straturi: endocuticula, exocuticult şi epicuticula.
CL r Endocuticula este partea ce mai dezvoltată a
Fig. 2 1 - Secţiune transversală prin tegumentul unei cuticulei, formată din substanţe p oteice şi ch i ti nă,
insecte: Epi - epicuticula; Exo - exocuticula; End - aşezate sub forma unor plăci su rapuse (structură
endocuticula; Hip - hipoderma; Mb - membrana lamelară).
bazală; P - păr; Sp - spin; Ctr - celula trichogenă Exocuticula este stratul c mai rezistent al
(după Weber) cuticulei, alcătuit din chitină şi s igură rezistenţa
tegumentului. în exocuticulă se g sesc şi pigmenţi,
care dau culoarea chimică a tegumentului.
Epicuticula este stratul extern al tegumentului, compus din substanţe grase, eroase, cu rol de
apărare a corpului insectelor şi de a menţine o umiditate constantă.
Epicuticula poate avea suprafaţa netedă sau cu diferite rugozităţi, adâncituri etc. care în totalitatea
lor formează sculptura tegumentului (orna-mentaţia).
Tegumentul insectelor prezintă o deosebită importanţă prin funcţiile sale cum r fi: exoscheletul
corpului, învelişul protector faţă de mediu înconjurător şi care dă culoarea chimică şi fi zi ă ; conţine diferite
glande şi apoi generează anumite formaţiuni.
Endoscheletul sau scheletul intern, este reprezentat prin nişte excrescenţe ale teg rmentului, servind
ca puncte de articulaţii ale apendicilor, de inserţie a muşchilor şi ca suport pentru organele interne.
Corespunzător regiunilor corpului, se diferenţiază un endoschelet al capului (tenctor um), al toracelui
(endotorax) şi al abdomenului. Părţile de legătură ale endos-
cheletului poartă denumirea de tenctorium în regiune capului
şi apodeme în regiunea toracelui.
Apodemele endotoraxului se numesc endotergite,
endoster-nite şi endopleurite, fiind mai dezvoltate la unele
La .
insecte, iar la altele mai puţin dezvoltate (fig. 22).
Sistemul muscular De
Musculatura insectelor (fig. 23) este de ongme
mezodemică şi în general foarte dezvoltată, alcătuită în
majoritatea cazurilor din fibre musculare striate,
multinucleate, exceptând cu muşchii inimii, intest-inului şi ai Fig. 22. Endoscheletul ca ului (tentorium) la
gonadelor Blatta: Ba, Bd, Bp - lanţu anterior, dorsal şi
Fibrele musculare formează fascicule denumite posterior; Fo- foramen acei itai; Oc- ochi; La -
muşchi, care diferă de muşchii adevăraţi. Fixarea muşchilor la locul de inserţie al anten lor; Co - corpul
tegument se realizează prin apodeme sclerificate, fiind astfel endoscheletului(dup Snodgrass)

15
dispuşi încât formează o legătură comună. Fixarea lor are loc cu ajutorul unor celule epitel ale, care formează
fibre de unire numite tomofibrile, care reprezintă pentru fiecare fibră musculară un fel d tendon . Sistemul
muscular la insecte este specific segmentaţiei corporale distingându-se: muşchi ai co ului, respectiv ai
capului, toracelui şi abdomenului şi muşchi ai apendicilor.
Muşchii corpului sunt ai scheletului, om puşi din fibre
somatice şi ai viscerelor, aceştia fiind longitudina i şi circulari
După funcţia lor, muşchii pot fi: extens ri (de extindere),
abductori (de apropiere) şi jlexori (de îndoire . Muşchii capului
(cefalici) cuprind pe cei cefalici, ai aparatului b cal şi ai antenelor;
muşchii toracelui cuprind cinci grupe prînei ale: longitudinali,
transversali, dorsali şi ventrali, dorso-ventrali şi stigmatali. Cei
mai dezvoltaţi sunt muşchii toracici, care servesc la zbor, fiind aceia
care ajută la ridicarea sau coborârea aripilor, acţionând în mod
independent.
Muşchii apendicelor cuprind muşc ii antenelor, a1
aparatului bucal, ai picioarelor şi aripilor.
Muşchii insectelor sunt în general transl cizi sau coloraţi în
Fig.23. Musculatura segmentelor toracice cenuşiu-deschis ori în galben, portocaliu sau br n, cum sunt cei ai
la insecte: Md- muşchi dorsoventrali; aripilor.
Mp - muşchii picioarelor; Ar- aripi;
Pc- picioare (după Weber).
Sistemul digestiv

Sistemul digestiv la insecte este format din două părţi componente: tubul digesti şi glandele anexe.
Tubul digestiv, reprezintă un canal lung, care începe cu orificiul bucal, străbate tot co ul în lungime şi se
termină în partea posterioară a abdomenului prin orificiul anal. El este subîmpărţit 1 trei regiuni bine
evidenţiate: intestinul anterior (stomodaeum); intestinul mediu (mezenteron) si ntestinul posterior
(proctodeum ).
Intestinul anterior (stomodaeum, începe cu cavitatea bucală, continuându-se cu m·ingele, ca un sac
membranos cu multe glande salivare, esofagul, guşa ca o pungă, proventricolul sau sto 1acul masticator şi
valvula cardiacă (fig. 24).
Intestinul mediu variază ca structură după modul de hrană. Partea ante-rioară intestinului mediu
prezintă deseori o serie de excrescenţe numite cecumuri gastrice, care ajută la digestie. ecumurile gastrice
sunt în număr mare la insectele carnivore şi reduse sau chiar lipsă, la cele fitofage. eretele intestinului
mediu este căptuşit cu un strat epitelial, alcătuit din celule care îndeplinesc funcţia de dig stie şi absorbţie.
La insectele care consumă hrană solidă, acest strat este acoperit adesea cu o m mbrană protectoare
(membrana peritrofică), cu rol de a separa alimentele de peretele intestinului.
Intestinul posterior, de obicei este împărţit în trei regiuni: pilorul (pilo-rum) , în care se deschid
tuburile lui Malpighi (organ excretor), în spatele cărora se află valvula pilorică, cu ro l de a reglementa
trecerea conţinutului din intestinul mediu în cel posterior; intestinul subţire (ileum) în are se desăvârşeşte
absorbţia chitului; iar ultima parte a intestinului posterior se prezintă ca o dilataţie globul a ă sau piriformă.
Pereţii acestei părţi sunt înzestraţi cu un număr variabil de papile rectale (glande rectale), cu rol de a
usca excrementele, absorbind apa din ele. În funcţie de mişcările date de pliurile int stinale sau papilele
rectale, excrementele pot lua forme caracteristice la diferite specii de insecte.
Lungimea şi conformaţia tubului digestiv la insecte sunt în general variabile, în fi mcţie de regimul de
hrană (fig.25).
alimentar al insectelor este foarte diversificat, insectele hrănindu-se cu produse v getale sau animale,
în stare solidă sau lichidă . Funcţiile tubului digestiv constau în continuarea masticaţiei, relucrare chimică a
substanţe/ar cu ajutorul fermenţilor şi absorbţia substanţe lor asimilabile. Substanţele c e servesc ca hrană
insectelor, sunt alcătuite dintr-un complex de molecule, care conţin energia necesar activităţii vitale a
acestora.
Fiziologia digestiei. Regimul alimentar al insectelor este foarte diversificat, in se tele hrănindu-se cu
produse vegetale sau animale, în stare solidă sau lichidă. Funcţiile tubului digestiv co stau în continuarea
masticaţiei, prelucrare chimică a substanţe/ar cu ajutorul jermenţilor şi absorbţia subs anţelor asimilabile,
Substanţele care servesc ca hrană insectelor, sunt alcătuite dintr-un complex de molecul care conţin energia
necesară activităţii vitale a acestora.
Eliberarea acestei energii are loc numai dacă elementele componente ale hran i au fost prelucrate
mecanic şi chimic (la insectele rozătoare) sau numai chimic (la insectele sugătoare) .

16
 Cr
La insectele care
consu 1ă hrană solidă
(in ee e rozătoare),
pre lu area hranei pe
cale ecan ică începe o
dată u introducerea ei
în ca itatea bucală şi se
con t' uă în proventricol.
În ntestinul mediu
hrana este supusă
prelu rării chimice, ce
conti uă şi în
prove tricoi.În intesti-
nul 1ediu hrana este
supu prelucrării
chim · e prin procesele
de h drol iză, în urma
Fig.24. Schema tubului digestiv la o Fig. 25. Sistemul digestiv la insecte; căror componentele ei
insectă: Cb - cavitatea bucală; a- camivore (carabus); b- omnivore princ paie (hidrocar-
Gs-glande salivare; Fa- faringe ; (Blatta ); Gs- glande salivare; bona ele, proteinele şi
Es-esofag; Gu- guşa; Pv - proventricol; Es - esofag; Gu - guşă ; Pv - proventricol; lipid le) sunt disociate
Ve- valvula cardiac ă; Ce- cecumuri Im- intestinul mediu; Tm -tuburile lui în m lecule mai simple,
gastrice; Mp- membrana pilorică ; Malpighi ; Ip- intestinul posterior ; uşor difuzabile pnn
Tm -tuburile lui Malpighi; Pi -pilor; Re- rectum; (după Beyer şi Weber). pereţ i intestinului. La
Vp - valvula pilorică ; Vr- valvula rectală ;
Re - rectum; Pr- palpi rectali; An- anus; unei insecte, hidroliza
(dup ă Hargit şi Hickemell) începe încă din cavitatea bucală şi se realizea ă cu ajutorul unor
enzime (fermenţi speciali), care joacă rotu unor catalizatori
biologici.
Fermenţii care ajută la digestia hranei , sunt specifici fiecărei grupe de substanţe imentare (proteine,
glucide şi lipide). Astfel, fermenţii proteolitici, (triptaza, proteaza, peptidaza etc. ), acţionează asupra
substanţelor proteice pe care la transformă în aminoacizi; proteazele se găsesc în conţin ul tubului digestiv,
iar peptinazele în interiorul celulelor.
Substanţele hidrocarbonate, sub acţiunea carbohidrazelor (amilaza, celulaza, maltaza etc.), sunt
transformate în acizi graşi şi g licerină. În urma proceselor de hidroliză, toate elemente! nutritive rezultate,
sunt absorbite de pereţii intestinului mediu şi conduse în hemolilrifa (sânge), care le an sportă ta diferite
ţesuturi şi organe ale corpului .
În digestia insectelor care se hrănesc cu ce luloză, cheratină, ceară etc. , pe lângă e zimele menţionate,
acţionează şi unele bacterii, protozoare şi ciuperci, care contribuie la hidrotiza alimente! r, având ro lul unor
simbionţi , care sunt localizaţi în interiorul tubului digestiv, transmiţându-se la descende n i prin căile genitale
ale femelei sau o dată cu hrana. La unele insecte cum sunt: carabidele, coccinelidele , heteropterele etc.
prelucrarea chimică a hranei se face în mediul extern, iar la alte insecte (afide, coccide, silide etc.), o parte
din hrană rămâne nedigerată şi este evacuată o dată cu excrementele. De obicei acest excremente conţin
cantităţi importante de glucide, cunoscute sub numele de rouă de miere. De aceea st nt căutate de unele
specii de insecte care se hrănesc cu sucuri dulci (furnici, viespi, albine etc.).

Sistemul circulator

Sistemul circulator la insecte este simplu, de tip lacunar deschis, hemolimfa circulând liber prin
organele şi ţesuturile corpului. El îndeplineşte numai funcţia trofică nu şi de oxi ge are, care revine în
exclusivitate sistemului respirator.
Sistemul circulator este alcătuit din vasul dorsal şi hemolimfa (sângele ins ctelor). Organul de
pulsaţie este reprezentat de vasul dorsal şi două diafragme (dorsală şi ventrală).
Vasul dorsal (fig.26) apare sub formă de tub longitudinal, situat în sinusul pe icardial, fiind închis
posterior şi deschis anterior, alcătuit din două părţi distincte: una posterioară, corespun ătoare abdomenului
denumită inimă, sub formă de tub contractil sau ventricul hemolimfal, alcătuit din a i multe cămăruţe
piriforme numite ventriculite, iar a doua porţiun e anterioară corespunzătoare toracelui en umită aortă care
are forma unui tub drept şi simplu .

17

chiar peste 40%) din greutatea corpului şi e e alcătuit dintr-o
substanţă
))
Fig.26. Sistemul circulator la insecte
văzut dorsal (schematic): Ao- aorta
Co- inima; Va- valvula;
Ma - muşchiul aliform
(după Zender
·i posterioară
,,
1·
"
·. 'f
Fig.27. Componentele sângelui la
Prodenia eridania:
a - oenocite; b - proleucocite;
c - nematocite; d - macroplasmocite;
e- palecistocite; f- plasmotocite;
g- incluzii de glicogen (după Yaegr).
circulaţia sângelui este asigurată de contractarea diafragmelor (ventrală şi dorsală) şi a m şc hilor abdominali
în sens ascendent antero-posterior.
Fig. 28. Schema funcţionării inimii la
insecte: a- camera inimii în stare de
diastolă; b- camera inimii în stare de
sistolă; Os- ostiole; Va- valvula(după
Pospelov)
microbilor (funcţie de imunizare) şi de conducere a hormoni lor în organism (funcţie end crină).
Sângele insectelor reprezintă, în general, O - 25% (uneori
lichidă, omogenă, denumită plasm (hemolimjă) şi
elemente celulare figurate sau hemocite. El ai conţine săruri
anorganice (sulfaţi etc.), substanţe organice (nucle proteine etc.
Sângele este de obicei incolor, la majorit tea insectelor, sau
de diferite culori: galben-brună, verde, albas ă sau roşie (la
Eriosoma lanigerum). Hemocitele se pot prezenta ub diferite forme:
proleucocite (generează noi leucocite),jagocite, le tcocite glandulare
(fig.27.) etc
Sângele ocupă spaţiile dintre organe, de u e şi denumirea de
sistem circulator Jacunar deschis (fără vase) şi c nstituie hemocelul
corpului insectelor. La insectele pterigote, în c vitatea generală a
corpului, în afară de sânge se mai găsesc şi orga 'te speciale legate
de circulaţie: oenocite şi celule pericardiale.
Insectele sunt animale cu sânge rece, (poikiloterme sau
heteroterme), la care temperatura corpului este va iabilă, dependentă
de ce a mediului, ceea ce face ca în perioada anoti putui rece (iarna),
insectele să fie într-o stare de hibernare sau diapau ă hiemală.
Circulaţia sângelui este determinată e mişcările celor
două diafragme, ale muşchilor ventriculitelor inimii, muşchilor
aliformi şi ai abdomenului (v. fig. 28, 29). Sub acţiunea ritmică a
acestor muşchi, pereţii inimii se contractă cons cutiv şi alternativ,
acte denumite diastol şi sistol.
În faza de dilatare (diastola), os iolele şi valvula
a unui ventriculit se deschid şi s ngele pătrunde în
inimă, atât din sinusul pericardial cât şi din ver t riculitul posterior,
iar în faza de contractare (sistol), sângele este îm ins în ventriculitul
din faţă, numai prin valvula anterioară, ostio ele închizându-se,
circulaţia având astfel un sens postere-anterior P ·in mişcări repetate
sângele trece dintr-un ventriculit în altul şi d ntr-o fază în alta,
parcurgând ventriculit cu ventriculit ajungând îr aortă şi de aici în
capsula cefalică, de unde circulă liber în t corpul (sinusul
perivisceral, aripi, picioare, etc.), el scăldând cu cea tă ocazie toate
organele interne şi umple lacunele dintre le . În continuare,
a unele specii de
insecte, irculaţia sângelui
este co m letată de organe
pulsatorii anexe, denumite
ampule (a tenale, pedale).
Pulsaţiile, ca
mişcări ri n ice ale inimii sunt
variabile a număr, în raport
cu efortur le făcute şi
temperatu a mediului, de la
30- 40 p 1 aţii/minut în
repaus la 00-140
pulsaţii/m ' nut, în activitate.
R lui fiziologic al
Fig. 29 . Pulsaţiile inimii la insecte: sângelui insectelor este în
Mal- muşchi aliformi; Fl- filamente principal de a transporta
întinzătoare (după Janet)
substanţe e nutritive în corp
(funcţie trofică) şi a
produselor de dezasimilaţie (funcţie de xcreţie), digerarea
18
 Sistemul respirator

Sistemul respirator la insecte, în majoritatea cazurilor este reprezentat de Acestea sunt

invaginaţiuni ale tegumentului sub formă de tuburi ramiftcate arborescent (fig.30).
Traheele comunică cu exteriorul prin orificii denumite stigme, situate lateral în i, în regiunea
toracică şi abdominală. Numărul stigmelor oscilează în funcţie de grupa de insecte. Astfel la anoplure există
o pereche pe torace şi trei perechi pe abdomen; la Tysanoptera, 1-2 perechi pe to e şi 2 perechi pe
abdomen, 5-9 perechi la Heteroptera, 8 perechi la Hymenoptera, 1O perechi la L
La insectele inferioare, stigmele conduc direct în tubul traheii, în vreme ce la
orificiul de deschidere, de obicei mărginit de un canal cadru chitinos, numit peritrem,
numită atrium. Aceasta este prevăzută cu perişori sau excrescenţe chitinoase cu rol de fi
închide sau deschide prin nişte dispozitive speciale (ftg.31 ).

ale

care pornesc
stigme şi se
arborescent în
rpul. Tubul traheii
1 !! cătuit din două
Fig.31. Secţiune longitudinală printr-o
matricea si
stigmă de furnică (Formica); 1 - stigmă
deschisă, II- stigmă deschisă ;
Trunchiul
Ca - camera anterioară ; Cp - camera i porneşte de la
posterioară; Mi - muşchi închizător; atrială şi se
Md- muşchi deschizător; Tr - trahee că în trei direcţii:
(după Janet) o rsa lă care merge
ă, una mijlocie
la intestin şi una ventrală, cu ramificaţii regiunea lanţului
a b
ganglion ar.
Fig. 30. Sistemul trahean la insecte
Fiecare ramură se divide dicotomic în tuburi din ce în ce
(Periplaneta): a- văzut lateral; b- văzut
mai mici şi formează o reţea vastă, alcătu din traheide şi
dorsal; Tr- trahei ; St- stigme
(după Miala şi Denny) ramificaţiile lor - traheole, cu diametru! de 1-2 microni şi cu
pereţii impermeabili pentru gaze şi lichide ş care, de obicei se
termină cu celule traheene, prin care se face oxigenarea ţesuturilor (fig.32) .
La albine, tuburile traheene prezintă dilatări numite saci
cu aer, cu rol de rezervoare de aer, iar larvele de insecte acvatice,
au modificate unele apendice abdominale cu rol de branhii
traheale, ce permit trecerea oxigenului din apă în corp. Insectele flli
inferioare ( ord. Collembola) şi cele parazite (în special larve le de
ţânţari), cu tegumentul subţire, au respiraţia cutanată
Fiziologia respiraţiei.
Respiraţia la insecte este asigurată atât prin schimbul de 1
gaze dintre corp şi mediu, cât şi prin transportul oxigenului la Fig. 32. Schema lelor; Tr- trahee;
diferite organe. Aerul oxigenat pătrunde prin stigme în reţeaua Te- traheole; Fm- ră musculară
(după Ier)
traheană, fiind transportat în corp de unde prin difuziune, cedează
dioxidul de carbon.
Respiraţia insectelor se realizează prin două faze: prima constă în pătrunde aerului în sistem,
dirijarea sa în corp şi evacuarea lui şi a doua, care are rolul de schimb de gaze. Prima se realizează prin
inspiraţie, care este pasivă şi expiraţie, activă, a doua se asigură prin difuziune (fig.33). u mărul mişcărilor
respira-torii oscilează de ia 12 la 100 pe minut, în funcţie de starea de activitate sau (albina în repaus
are 40 de mişcări pe minut, iar în activitate 120) şi de temperatura mediului.
Sistemul excretor

Hrana consumată de insecte nu este digerată şi asimilată în totalitatea ei. P neasimilabilă şi

nocivă din hrană, se elimină sub formă de dejecţii prin orificiul anal, iar restul substanţei nocive se elimină
prin sistemul de excreţie, format din tuburile lui Malpighi, corpul gras, nefrocitele, labiale şi
papilele rectale.

19
 Tuburile lui Malpighi sunt nişte ase filiforme de
1
;
;
'
r~i-')
'
' '' mărime diferită, închise la capătul liber şi are se deschid la
r 1 limita dintre intestinul mijlociu şi cel posterio (fig.34).
' Numărul lor este de 2 - 200. Ele p utesc în cavitatea
' ;
.,~t-·· ~ generală a corpului şi extrag din sânge pr dusele lichide de
·- ~ - ;1
excreţie: acid urie, carbonat de calciu, carbot at de sodiu, oxalat
b c de calciu, clorura de magneziu etc. Din tub riie lui Malpighi,
o
Fig. 33. Schema mişcărilor de respiraţie: aceste componente nocive se varsă în inte inul posterior, de
a- mişcarea rotergitelor la gândaci); unde împreună cu excrementele sunt eliminat din corp.
b - işcarea rostemitelor şi uropleuritelor (la La unele insecte, tuburile lui Malpigl i pot îndeplini şi o
muşte); c - mişcarea scleritelor abdominale serie de funcţii secundare cum ar fi: or ne secretoare de
(la fluturi) (după Pospelov, modificat) mătase, servind la confecţionarea coconil r după cum s-a
'
1
observat 1 unele specii de
\ \ _i.
,.;·""' ·, ;• Planipenni şi unele
·r '"="'') J coleoptere Lebia scapularis),
/..r/! 1!/~··~. Ăf~ li ..
sau ca or e secretoare de
.!/ ·•·~·· ~ fermenţi; a unele diptere
P"'?i~ (Fungivori ae) partea dorsală
,t· { 1
a tuburilor lui Malpighi este
,;·
,/ ~ '\\ modificată în organe
··., .tl luminoase.
\r ~!\ . /';' Co pul gras sau
j adipos (fi .35) este compus
( dintr-o mas de celule rotunde
sau polied ice, răspândite în
Fig.34. Tuburile lui Malpighi: organele in .erne ce servesc la
a- Melolontha melo/ontha: b- Ga!leriola mellonella, acumularea elementelor
c- Timarcha tenebriosa; Ip- intestinul posterior (după Veneziani) nocive e dezasimilaţie,
precum la depozitarea
substanţelor de rezervă (grăsimi, proteine, glicogen).
Celulele pericardiale sau nefrocitele sunt
celule speciale care se găsesc în las ma sângelui, de
obicei în jurul vasului dorsal, c rol de a extrage
corpurile străine (substanţe proteice clorofila etc.).
Glandele labiale se întâ nesc la insectele
inferioare ( colembole), cu acelaşi r 1 ca şi tuburile lui
Malpighi, de la insectele superi are. Produsele de
excreţie acumulate, de aceste g la de sunt eliminate
Fig.35. Ţesut gras, oenocite şi nefrocite: printr-un canal care se deschide la a labiumului.
a- celule goal e la masculi de Malacosoma americana;
b- celule grase larvare la Malacosoma (după Schmieder)
Sistemul ecreto ·
c- oenocite la larvă de dipter (după Thrope);
d- nefrocite la Pediculus hummanus (după Nuttali)
Sistemul secretor al in secte or este alcătuit din
glande exocrine si endocrine, ale căror secreţii au importanţă vitală în metabolismul gen e aL
a. Glandele exocrine sunt cele ale căror secreţii pătrund în diferite organe pr' intermediul unor
canale, fiind diferite, atât ca origine, cât şi ca funcţie. Ele pot fi situate în tegument, î tubul digestiv , în
organele genitale etc. Principalele glande exocrine sunt: glandele ceriere, laccipare, erigiene urticante,
salivare, veninoase, repulsive şi atractante.
Glandele ceriere se găsesc în tegument, având rolul de a secreta substanţe eroase sub formă
pulveru lentă sau filamentoasă, de culoare albă sau cenuşie, frecvent întâlnite la pă uchi i de frunze şi
păduchii ţestoşi .
Glandele laccipare secretă lacuri (un amestec de răşini şi ceară), care acoperă c rpul insectei , fii nd
prezente mai ales la unele specii de păduchi ţestoşi .
Glandele serigiene (sericipare) sunt acelea ale căror secreţii formează firul de n ătase , fiind dispuse
ventral în regiunea intestinului, găsindu-se mai ales la larvele de lepidoptere (Bomby mori -fluturele de
mătase), himenoptere sau diptere, ajutând la formarea coconului mătăsos .
Glandele urticante secretă substanţe urticante, care au scop de apărare, întâlnin u-se la omizile de

20
lepidoptere (Malacosoma neustria- inelarul pomilor, Euproctis chrysorrhoea- fluturele c abdomenul auriu
etc.).
Glandele salivare secretă saliva care ajută la digestia hranei ş i se deschid în ringe sau la baza
labiumului.
Glandele producătoare de venin servesc în scop de apărare, datorită secreţ ei unor substanţe
veninoase. Ele sunt situate în regiunea abdominală a himenopterelor aculeate (albine, vie pi. bondari), fiind
în legătură cu acul de apărare .
Glandele repulsive emană un miros neplăcut, respingător şi au rol de apărare. le sunt dispuse pe
toracele şi abdomenul ploşniţelor, pe articulaţiile picioarelor la coccinelide şi meloide, e partea dorsală a
corpului şi la baza unor negi la Iarvele gândacului plopului (Melasoma populi).
Glandele atractante secretă o serie de substanţe al căror miros atrag sex 1 opus în timpul
împerecherii. Ele se întâlnesc atât la masculi cât şi femelele unor specii de greieri, cosa i, lăcuste , cât şi la
unele lepidoptere.
b. Glandele endocrine sunt glandele ale căror secreţii pătrund direct în sânge, fi i d lipsite de canale
conducătoare. Secreţiile acestor glande poarta denumirea de hormoni, având un rol impo ant în dezvoltarea
stadiului de larvă, în năpârlire, diapauză şi metamorfoză. Dintre aceste glande c parte glandele
neurosecretorii din creier, glandele corpora cardiaca şi corpora aflata, precum şi glandei protoracale.
Glandele neurosecretorii sunt situate în ganglionii cerebroizi şi secretă horn on ul creierului de
activare sau protoracotropine, intervenind în procesul de creştere şi dezvoltare.
Glandele corpora a/lata sunt două glande localizate în partea posterioară a gan Jionilor cerebroizi,
având funcţia de a secreta hormonul juvenil (neotenin), întâlnindu-se la majoritatea , nsectelor; secreţia
acestor glande reglează procesele de metamorfoză.
Glandele corpora cardiaca sunt glande situate în epicraniu, de obicei în artea anterioară a
ganglionilor cerebroizi, a căror secreţie reglementează activitatea glandelor protoracale.
Glandele protoracale sunt două la număr şi secretă hormonul năpârlirii numit ecd son, care reglează
diapauza şi în general dezvoltarea larvară.

Sistemul nervos şi organele de simţ

Sistemul nervos la insecte (fig.36), îndeplineşte o activitate complexă, avân un grad înalt de
dezvoltare. El este alcătuit din celule nervoase, numite neuroni, acestea fiind prev ă cu mai multe
prelungiri ramificate numite dentrite şi cu câte un filament central numit axon.
7 h a h 1' v Sistemul nervos la ins cte este de tip
§!f5.~ ~~ .~ ganglionar scalariform şi difer nţiat anatomic şi
"; ?;?jf& ; "'""" ·-·-, =- fizi?logic în: sistemul nervos c ntral, simpatic şi
e -==:.:::o:b:J_r ~, 1 1! • ~'li periferzc (fig.37).
-~ l ~ Sistemul nervos centra sau al vieţii de
. ..-'- ~
'- --?=?"S /4 1 ::t"L. j :n::: relaţie este alcătuit dintr-un lanţ ublu de ganglioni,
- 9 5 : dispuşi câte o pereche, corespu ător fiecărui seg-
Fig.36. Schema sistemului nervos la insecte; ment al corpului, uniţi între i prin cordoane
a- tegument;c- inel periesofagian; e- nerv recurent; nervoase longitudinale (conecti ) şi transversale
f- lanţ nervos ganglionar ventral, g- ganglionii nervoşi ai (comisuri). în alcătuirea sa intră g ngl ionii cerebroizi,
tubului digestiv; h- ganglionii subesofagieni; subesofagieni, toracici şi abdomin li .
r- marele simpatic; i- inima; s- tubul digestiv; Ganglionii cerebroizi (trei perechi)
v-vasul dorsal (după Donge, modificat).
formează creierul insectelor, alcă uit din trei regiuni
distincte: protocerebrum sau cre ru J anterior (care
inervează organele de văz); deutocerebrum sau creierul mijlociu (care inervează antenei ) şi tritocerebrum
sau creierul posterior (care inervează fruntea şi buza superioară) .
Ganglionii subesofagi- eni, în număr de 3 perechi, de obicei contopiţi inerveaz piesele aparatului
bucal: mandibulele, maxilele şi buza inferioară (labium).
Ganglionii toraco-abdominali formaţi din 11 perechi de ganglioni din care 3 pe ec hi sunt ganglioni
toracici şi 8 perechi de ganglioni abdominali şi care alcătuiesc calea ganglionară s alariformă toraco-
abdominală sau lanţul ganglionar ventral propriu-zis. De la ei pleacă o serie de nerv spre organele din
regiunile în care se găsesc, inervând tegumentul, musculatura picioarelor, a aripilor şi a a omenului.
De la fiecare pereche de ganglioni: (cerebroizi, subesofagieni, toracici şi abdomi .ali), pornesc ne r i
senzoriali şi nervi locomotori sau matrici. Drumul parcurs de excitaţia nervoasă de la pe iferia corpului spre
centrul nervos şi de la acesta la organul efector, se numeşte arc reflex.

21
 reflex
realizează 1 gătura dintre părţi
ale corpul i şi efectuarea
mişcărilor cestu ia, astfel că
sistemul central
reprezintă de
legătură coordonare a
mişcărilor i sectei.
Siste ul nervos
simpatic au visceral (fig.
38) este al ătuit din 3 părţi:
sistemul nervos
stomatogas ric (care se leagă
de tritocer brum prin nervul
Fig.37. Sistemul nervos la insecte: recurent, o inervează tubu 1
a - văzut ventral; b- văzut dorsal (ganglionii cefalici si toracicii); Ant- antene; digestiv organele de
Ao- aorta; Cal!- corpora aliata; Ccar- corpora cardiaca; Ccen- corp central; reproducer ); simpaticul
Corn- comisură; Con-conectiv; Conf- conectiv frontal; Cped- corp pedunculat; ventral ne ereche, întâlnit la
Deut- deutocerebnun· Ghip- ganglion i hipocerebra li ; Gn- ganglioni ; Gs- ganglioni unele cte (lepidoptere
subesofagien i; Gven- ganglioni ventral i: ant- nervi antena li; Nar- nevii aripilor;
etc.), inervează partea
Npc- nervii picioarelor; Nr- nervu l recurent; Nsin- nervi.i sistemului simpatic;
ventrală a orpu lui traheele ş i
Oc- ochi ; Oei- Oceli; Oes- esofag; Pcer -partea c erebrală; Prot- protocerebrum ;
Trit- tritocerebrum (după Weber). stigmele şi sistemul simpatic
caudal, (lepidoptere
etc.), ce inervează partea ventrală a corpului.
Sistemul nervos periferic sau senzorial este format din
cordoane nervoase senzitive (de la receptorii din tegument care
primesc excitaţiile şi până la ganglioni) şi cordoane nervoase
motrice (motoare) (de la ganglioni prin nervul motor, transmit
excitaţia către muşchi). Calea parcursă de excitaţia nervoasă la
periferia corpului spre centrul nervos şi de la acesta la muşchi,
reprezintă arcul reflex, prin care se face legătura dintre organe şi
corpul insectelor cu mediul.
Organele de simţ au legătură cu sistemul nervos, având
rol de organe informatorii, receptând excitaţiile externe sau
interne. Prin intermediul lor excitaţiile sunt transformate în
sen zaţii nervoase şi transmise sistemului nervos.
Organele de simţ au origine ectodermică şi îndeplinesc
cele cinci simţuri de bază: auditiv, vizual, olfactiv, gustativ şi Fig.38. Sistemul nerv s simpatic la insecte:
tactil, precum şi alte simţuri specifice: static, termal etc. Ele sunt Gf- ganglion frontal; e- ganglion esofagic
Gh- ganglion ipocerebral;
specializate pentru anumite simţuri fizice si chimice, prin care
Nr- nerv ·ecurent
sunt recepţionate excitaţiile externe, care conduc la comportări
(după mms)
specifice.
Organele de auz. Majoritatea insectelor care produc
anumite sunete (stridulaţii), prezintă organe speciale pentru a parcurge undele son or reprezentate prin
organe timpanale. Structura acestor organe este foarte complexă şi ele sunt amplasate p diferite regiuni ale
corpului. Astfel, la ortopterele din fam. Acrididae (Locusta migratoria, Dociostauru maroccanus etc.),
organele timpanale sunt amplasate pe laturile primului segment abdominal; la co ş i şi greieri, sunt
amplasate pe tibiile picioarelor anterioare (fig. 39).
La lepidopterele din fam. Noctuidae, organele timpanale sunt dispuse între tora şi abdomen, iar la
cele diurne la baza aripilor anterioare; la gândacii de bucătărie pe cerci. La majoritatea nsectelor, există un
organ specializat în perceperea sunetelor, situat pe articolul al doilea antena! denumit or anul lui Johanston.
Din datele înregistrate în literatura de specialitate, rezultă faptul că insectele pot percep infrasunete de la 8
vibraţii pe secundă până la ultrasunete de 80 000 vibraţii pe secundă şi chiar mai multe.
Organele simţurilor chimice, recepţionează mirosul şi gustul din mediul extern .
Organele de miros sunt formate din sensile de tip placoid şi conic, dispuse î special pe antene,
palpi Jabiali şi maxilari, al căror număr variază după specie şi sex. Astfel; masculii de că ră bu ş i au până la
50000 de sensile pe fiecare antenă, iar femelele numai 8000. Din această cauză la mascu i antenele sunt mult

22
mai dezvoltate decât la femeie . În lumea insectelor, mirosul are o importanţă deosebită, de oarece ajută la
descoperirea hranei sau a sexului opus.
Organele de gust au rolul principal de a recunoaşte hrana,
funcţie îndepli nită de terminaţii ale unor organe c m ar fi: antene şi
piese bucale (pa lpi labial i i maxilari , epifaringe et .); astfel insectele
pot descoperi u rmătoarele categorii de gusturi: dul c , sărat, amar, acru
etc.
Organe ale simţului mecanic. Organe e de pipăit sunt
reprezentate prin sensile simple sau conuri senz tive răspândite pe
toată suprafaţa corpului şi în special pe antene, pi e bucale, picioare
şi apendici abdominali (cerci, stili etc.).
Organele statice sau de echilibru, sunt d ferenţiate în două
grupe: simple, prevăzute cu un păr în exterior i conuri senzitive,
lipsite de părul senzitiv şi adâncite în tegume1 t. Aceste organe,
datorită structurii lor, sunt capabile să transforme cţiunea gravitaţiei
în iritaţie nervoasă.
Fig.39. Piciorul anterior de la cosaş Organele de văz la insecte sunt reprezent te prin ochi simpli
(Tettigoniidae) Ot- organul timpana!
şi ochi compuşi . Un ochi poate fi alcătuit din : c rneea. cristalinul,
(după Tumpel)
retina şi nervul optic.

Ochii simpli pot fi dispuşi dorsal (oceli) sau laterali

(stemate). Ocelii (fig.40) se întâlnesc la uite insecte adulte
precum şi la stadiul de larvă de la inse te le cu dezvoltare
incompletă (heterometabole) sunt în număr de 3 (iar în cazuri
extreme, 1- 22), fiind localizaţi de obicei pe runte sau pe vertex
şi alcătuiţi din cele patru elemente structural Rolul ocelilor este
de a menţine echilibrul în timpul zborului au a săriturilor, ei
deosebind numai direcţia şi intensitatea lumi
Stematele se întâlnesc la larvele hol metabole şi mai rar
la adulţi, fiind situate pe părţile laterale a e capului, fiind în
număr variabil , de 1-6 la 15 - 34.
Fig.40. Secţiune printr-un ocel de Aphrophora Ochii compuşi sau faţetaţi, sunt Îl număr de doi şi
spumaria: Le - lentila; Ne - nuclei celulelor constituie adevăratele organele vizuale ale insectelor, dispuşi
comeene: Rh- rhabdom ; Nr- nuclei retinei;
deoparte şi alta a capsulei cefalice (fig. 41, 2). Ei sunt alcătuiţi
din 9 până la 30000 de organite vizuale numite ommatidii sau faţete.

mmatidie prezintă
următ area structură (fig.
43) c rneea (reprezentată
de o entilă bi- sau plan-
conca ă) , celule
carne ne, conul cristalin
şi c lule retiniene cu
de bastonaşe
denumite
Fig. 41. Ochiul faţetat
la un dipter Bibo marci mere. Razele
(după Imms) Fig.42. Secţiune printr-un ochi faţetat ase sunt percepute
la Dytiscus marginalis (eucon); e lulele retiniene
Fc - faţete corneene; Ce - conuri
de fibrele
cristaline; Rh- rhabdom; Cb- celule
se care (formează
baza le; No- nervul optic; St- stemate
rudimentare; Lo- lobul optic (după optic, corelate la
Keller) erebrum.
mmatidiile permit
trecerea razelor de lumină prin centrul lor, formând pe retină imagini sub formă de pu1 te; astfel, imaginea
obiectivului care este văzut se prezintă ca un mozaic, insectele având, vederea în mozaic.
Imaginile percepute de ochii compuşi sunt cu atât mai clare cu cât ommatidiile unt mai numeroase,
speciile diurne având mai multe ommatidii. În lumea insectelor, numărul de ommatidii c ilează foarte mult.

23
Astfel, la unele furnici 6- 80 (în medie 50), la muscă 4 000, la fluturi 12 000- 28 000 om1 atidii. Numărul şi
dimensiunile ommatidiilor deten ină dimensiunile
el ochilor compuşi. De obicei, insecte i sunt mioape.
-----.:~-

,Q Tropisme si instincte la

Sistemul nervos, alături de rganele de simţ şi

-~·
tot ansamblul de receptori şi e ectori, determină

$ t
... '
. / -st
anumite comportări la insecte, cun scute sub numele
de Tropisme şi instincte. Tropismel şi instinctele sunt
bazate pe reflexe necondiţionate, c re se transmit din
generaţie în generaţie, manifestându e în acelaşi fel la
specie, gen, familie etc.
Tropismele. Stimuli care de erm ină tropismele
acţionează asupra terminaţiilor ner oase speciale sau
asupra organelor receptoare, aşezat pe diferite părţi
Fig.43. Diagrama unei ommatidii de tip euconic ale corpului insectelor (cutie ula, ant ne, picioare, aripi
(ochi productor de imagine de apoziţie): ee- conuri etc.). Aceste organe primesc exc it ţiile şi determină
cristaline: ci- stratul corneogene; 1 - lentila
mişcarea indivi zilor spre sursa stimul (stimuli
corneală; în- membrana fenestrală; nf- fibră
atractivi) sau invers (stimuli resping tari).
nervoasă; pi- celulă primară. irisului; r- retinula;
rf- rhabdom; si- celulă secundară a irisului; 1,2,3- Dintre tropismele mai im p rtante întâlnite la
secţiuni transversale ale organitelor insecte menţionăm: termotro ismul (stimul-
corespunzătoare (l, ce, rh, etc.) temperatură); fototropismul (sti ul-lumina), care
(după Imms, modificat). determi-nă mişcarea insectelor la lumină sau spre
locuri întunecoase; higrotropismul ( timul-umiditatea),
reacţia la umiditate- popularea solurilor umede de către larvele de elateride sau a unui su b trat uscat de către
tenebrionide etc.; chemotropismul (stimul - agenţi chimiei), reacţia la diferiţi stimuli de natură chimică, în
căutarea hranei, depunerea ouălor etc.; geotropismul (sistemul - gravitaţia), orientarea ins ctelor în raport de
gravitaţia solului; anemotropismul (stimuli - curenţii de aer), reacţia la curenţii de aer (u ele insecte zboară
mai ales când curenţii de aer sunt mai puternici, iar altele dimpotrivă, se ascund).
Ca o reacţie la acţiunea factorilor mediului ambiant se cunoaşte la unele sp cii fenomenul de
tanatoza, când insecta cade într-o imobilitate totală (se preface moartă). De exemplu, une insecte (gândaci,
ploşniţe, omizi etc.) sub acţiunea unor anumiţi factori externi, se desprind cu repeziciune e suport şi se lasă
să cadă la pământ, unde rămân în nemişcare totală. Astfel, ele reuşesc să scape de mul ori de urmărirea
duşmanilor (prădători, paraziţi).
Instinctele constituie o formă superioară de comportare a insectelor şi spre deo ebire de tropisme,
ele se manifestă numai sub acţiunea stării fiziologice (starea de foame, maturitatea sexua ă etc.). Instinctele
insectelor s-au creat pe baza reflexelor necondiţionate, care au acţionat în serie, determi 1ând o adaptare la
mediu într-un proces evolutiv îndelungat.
Ele au o mare însemnătate în conservarea speciei, manifestându-se întotdeauna în acelaşi fel. Ca
urmare, fiecare insectă are un anumit comportament în ce priveşte locul de depunere a l pontei, retragerea
larvelor pentru transformare în pupe, formarea coconului, pregătirea hranei pentru larve te., comportament
ce se regăseşte la toţi indivizii din aceeaşi specie. în situaţia în care este înlăturat unul din factorii
determinanţi, atunci întreaga evoluţie este întreruptă şi ca rezultat, acţiunea nu mai are 1 c iar individul de
obicei piere.
La unele insecte pot apărea şi unele manifestări trecătoare care iau naştere în ti pul vieţii lor sub
influenţa factorilor de mediu. Asemenea adaptări la diferite condiţii ale mediului se în ' lnesc mai ales la
speciile sociale (albine, viespi, termite ele.). Astfel, albinele pot fi deprinse să zboare în anumite locuri,
folosindu-se de o serie de stimul i fixatori (substrat colorat o figură etc.). Aceste com porta• ente apar pe baza
reflexelor condiţionate, determinate de legătura temporară existentă între diferite ce e superioare ale
sistemului nervos central şi dispar odată cu factorul ce le-a determinat. Reflexele condiţ onate joacă un rol
deosebit în adaptarea insectelor la condiţii noi de mediu.
Cunoaşterea tropismelor şi instinctelor la insecte prezintă o importanţă practică n ceea ce priveşte
utilizarea unor măsuri de combatere împotriva speciilor dăunătoare.

24
 Aparatul reproducător

Insectele se reproduc pe cale sexuată, prin gamogeneză (cu participarea c lor două sexe la
împerechere, masculi şi femeie) şi foarte puţine specii prezintă reproducere asexuată.
Aparatul reproducător la insecte este situat în regiunea abdominală şi alcătuit di glandele sexuale
sau gonade şi căile genitale, care se deschid pe segmentul 8 sau 9 abdominal, în general in orificiul genital
şi organele anexe. La speciile de insecte superioare gonadele sunt perechi, iar la apteri te sunt mai multe
perechi de glande.
Aparatul genital femel (fig.44) este format dintr-o pereche de ovare, două o iducte laterale, un
oviduct median, glande anexe, receptacul seminal şi punga copulatoare, iar la unele in sec e se află şi organul
pentru depunerea pontei (ovopozitor). Ovarele în număr de două, sunt formate dintr-o seri e de tubuşoare
numite ovariole sau teci ovigere, al căror număr variază de la o specie la alta, fiind cup "ns între 1 şi 2500.
Ovariola este formată din trei părţi distincte: a) germariu (germarium), porţiunea te rninală în care se
formează elementele de reproducere; b) vitelariu (vitelarium), partea cea mai dezvoltată , conţinând ouăle şi
celulele nutritive şi c) pedicelul (pedicellus), porţiunea bazală pe unde trec ouăle spre viductele laterale.
Acestea se unesc alcătuind un canal comun (oviduct median), care se continuă po terior cu vaginul.
Câteodată vaginul se transformă în uterus servind la
'
dezvoltarea progeniturii. '/
Glandele anexe se deschid în partea an teri oa ră a ;; ./ / ·- ·/
/ ..,__ - - - · / ( , ·· " { ;' / J. 1

vaginului, iar secreţia lor serveşte la lipirea o u ă l or de •t

; ' 1 / 1

substrat, pentru formarea ootecii etc. il .· r f.. '

'
Receptaculul seminal este ca o pun gă având 1
(

pereţii musculoşi şi comunică cu vaginul pri11tr-un canal /

special. El reprezintă un rezervor pentru spermatozoiz ii,

care fecundează ouăle pe măsura trecerii lo r prin vag in.
Acest fenomen prezintă o importanţă deo e bi tă pent ru
insectele la care acuplarea are loc o singură d ată pentru
toată perioada de pontă (albine, termite etc.).
Fig.44. Aparatul genital fem e : a- reprezentare
Punga copulatoare sau bursa copulatrix, schematică (după Escherch): b- la Podagrica
reprez intă un organ de depozitare iniţială a fusicornis (după Manolache şi c lab.); Ovi- variole;
spermatozoizilor, situată deasupra vaginului la Ov - ovare; Ovd - oviducte; a - glande anexe ;
majoritatea insectelor, rareori ventral (lepidoptere ). Ea Va- vagin; R s - receptacul s mina!; Pc - punga
comunică cu exteriorul printr-un orificiu situat în partea copul atoare
anterioară a vaginului şi serveşte pentru copulaţie. Din
punga copulatorie spermatozoi z ii trec în receptaculul seminal.
Aparatul genital ma c 1 (fig. 45), este
alcătuit dintr-o pereche de !esti ·ule, două canale
deferente, două vezicule seminale, canalul ejaculator,
aedeagus (penis) şi glande anexe.
Testiculele sunt constituite in folicule tubulare
sau globuliforme, dispuse în gen rai sub formă de
pieptene sau ciorchine. Forma şi 1u mărul foliculelor
variază în funcţie de specie, de la - 100 de folicule.
Un folicul prezintă patru zone,
prezenţa celulelor sexuale în
dezvoltare: a) germarium În care are loc
• b spermatogeneza din celule m as u le primitive sau
Fig. 45. Aparatul genital mascul : spermatogonii: b) zona de reştere, În care
a- reprezentare schematică (după Snodgrass);
spermatogoniile se măresc ca volu n şi se dezvoltă în
b- la Podagrica mulvae (după Manolache şi colab.);
spermatocite de gradul 1 şi 2: c) zona reducerii
Te- testicule; Cd- canale deferente; Vs- vezicula
seminală; Ga- glande anexe ; Ce- canal ejaculator; cromatice şi diviziunii în care permatocitele sunt
Ed - aedeagus. supuse diviziunii şi dau naştere la permatidii; d) zona
transformări/ar în care spermatidi 1 se transformă în
spermatozoizi.
Spermatozoizii care s-au format în testicule trec în canalele deferente (s pern iducte), care au la
extremitatea lor o dilatare, numită veziculă seminalâ (rezervorul de spermatozoizi), de Ul de trec mai departe
în canalul ejaculator (ductus ejaculatoris), care comunică cu organul copulator (ae eagus). În canalul

25
ejaculator precum şi la locul de unire al canalelor deferente, se găsesc 1-3 perechi d glande accesorii
(glande anexe), de formă tubulare. Secreţia acestor glande constituie lichidul sperma ic în care plutesc
spermatozoizii, iar la unele inseote (Blatta, Periplaneta etc.), servesc la formarea unei ca ule (spermatofor)
în care se închid spermatozoizii.

Dimorfismul sexual

În lumea insectelor, deosebirea dintre sexe (masculi şi femeie). apare evidentă i după caracterele
sexuale secundare, cum ar fi: mărimea corpului, culoarea, forma antenelor, etc., eea ce reprezintă
dimorfismul sexual. Aceste caractere sexuale secundare sunt foarte variate şi se diferenţi ă în: ornamentale
şi funcţionale.
Caracterele ornamentale. La unele specii masculii spre deosebire de femeie prezintă culoarea
corpului, cu irizaţii mai evidente ( odonate, lepidoptere diurne etc.); pe cap sau orace au diferite
ornamentaţii , ca: tuberculi, protuberanţe coarne etc. (Copris lunaris, Oryctes nasicornis : dezvoltarea mai
pronunţată a mandibulelor (Lethrus apterus, Lucanus cervus, etc.) (fig.46).
Caracterele funcţionale. Masculii unor specii de insecte
prezintă organele senzoriale mai dezvoltate (antenele la cărăbuşi ,
antenele şi ochii la diptere etc.); la majoritatea femelelor abdomenul
este mai dezvoltat din cauza ovarelor: la unele femeie spre deosebire
de masculi, lipsesc aripile şi picioarele (Coccidae), sau posedă aripi
rudimentare (Operophtera brumata, Penthophera moria etc.).

Fig. 46. Dimorfism 1sexual la rădaşcă

sau răgace (Lucanus cervus) : a- mascul ;
b- femelă; (du p Bonnemaison)

26
 BIOLOGIA INSECTELOR

Reproducerea şi dezvoltarea insectelor

Insectele adulte nu mai cresc şi nici nu năpârlesc, în acest stadiu desfăşurându-se mai reproducerea
pentru a asigura perpetuarea speciei. De obicei, la insecte sexele sunt separate, din care ca ză insectele adulte
capabile de reproducere se caută reciproc. De regulă femelele atrag masculii, câte o ată de la distanţe
apreciabile prin eliminarea unor substanţe atractante, denumite feromoni sexuali. Atuno când adulţii sunt
maturi din punct de vedere sexual, are loc împerecherea propriu-zisă a partenerilor, pr ces cunoscut sub
denumirea de copulaţie.
La unele specii de insecte, copulaţia are loc de mai multe ori (Chrysomelidae, urcuiionidae etc .),
sau o singură dată (la unele lepidoptere). Durata copulaţiei diferă de la o specie la alta. A tfella unele specii
de insecte, copulaţia durează câteva minute, iar la altele până la câteva zile. În urma ctului de acuplare
(copulare), spermatozoizii ajung în vezicula seminală a organului genital femel, venind în o.ntact cu ovulele.
În urma fecundării apare oul fecundat sau zigotul, care dă naştere descendentului eciei, fenomen ce
poartă denumirea de gamogeneză.

Tipuri de reproducere

Marea majoritate a insectelor se înmulţesc pe cale sexuată, însă se întâl nes şi alte tipuri de
reproducere cum ar fi: partenogeneza, paedogeneza şi hermafroditismul.
Reproducerea sexuată numită reproducere gamogenetică, syngamă sau amjig ică provenită din
participarea la înmulţire a insectelor de sexe diferite: femeie şi masculi.
Reproducerea sexuată poate fi: normală şi poliembrionară.
Reproducerea sexuală normală la insecte este atunci când dint-un ou fecundat i naştere un singur
individ (la majoritatea insectelor);
Reproducerea sexuală poliembrionară este atuci când din oul fecundat rezultă nai mu l ţ i ind ivizi.
fiind specifică unor himenoptere parazite. De exemplu, laAphidus cardui (Braconidae- .E menoptera) dintr-
un ou se formează 4 embrioni; la Ageniaspis (Encyrtus fuscicollis Chaleididae - Hymen ptera) rezultă 100
de embrioni, iar la Lithomastix truncatellus (Chaleididae - Hymenoptera) se pot dezvol a până la 2000 de
embrioni.
Reproducerea partenogenetică (virginogenă) este o înmulţire asexuată, având 1 c fără o prealabilă
copulaţie, iar dezvoltarea oului se realizează fără fecundare.
După sexul urmaşilor, la reproducerea partenogenetică se cunos trei tipuri:
Partenogeneza arenotocă, când din ouă nefecundate rezultă numai masculi (Apis 1 ellifica);
Partenogeneza te litocă, când din ouă nefecundate apar numai femeie (Aphididae );
Partenogeneza deuterotocă, când din ouă nefecundate rezultă atât masculi cât şi t mele (unele specii
de lepidoptere).
După modul cum are loc reproducerea, se cunosc următoarele categorii de parteno eneză:
Partenogeneză excepţională (accidentală) când ouăle nefecundate sunt neviabil şi foarte rar dau
naştere la indivizi de ambele sexe (Phasmidae-Orthoptera, Lepidoptera etc.);
Partenogenezăjacultativă când înmulţirea insectelor are loc atât prin ouă nefecun ate, cât şi prin ouă
fecundate (Thysanoptera, Homoptera, Hymenoptera) ;
Partenogeneză obligatorie, când reproducerea se realizează numai prin ouă ne ec undate, masculii
lipsind sau sunt foarte rari (unele insecte din ord. Coleoptera);
Reproducerea paedogenetică este o înmulţire partenogenetică, întâlnită la uoe l insecte în stadiul
de larvă (Miastor- Cecidomyidae) sau de pupă (Tanytarsus boiemicus- Chironomidae).
Reproducerea hermafrodită se caracterizează prin prezenţa organelor genitale de ambele sexe în
corpul aceluiaşi individ, fiind o formă de înmulţire foarte rar întâlnită la insecte (Term toxenia - Diptera,
Pericerya purchasi).

Dezvoltarea insectelor

Totalitatea transformărilor care au loc în corpul unei insecte, începând cu stadiul de embrion şi până
la moartea fiziologică a adultului poartă denumirea de dezvoltare ontogenetică.

27
 În dezvoltarea ontogenetică a insectelor, se întâlnesc trei perioade: dezvol area embrionară,
dezvoltarea postembrionară şi dezvoltarea postmetabolă.
Dezvoltarea embrionară (emhriogeneza) începe după fecundarea oului şi durea ă până la apariţia
larvei. În dezvoltarea embrionului sunt parcurse patru faze: faza de segmentaţie, faz formării foiţe/ar
embrionare sau germinative, faza formării organelor sau organogeneza şi faza difer 1ţierii histologice.
Durata dezvoltării embrionare sau incubaţia, se termină atunci când are loc ecloziunea ( eşirea larvelor din
ou) şi este dependentă de specie şi factorii ecologici (fig.47).
După locul unde are loc dezvoltarea embrionului, la insecte se întâlnesc trei situ .ţii: oviparia, când
dezvoltarea embrionului are loc în afara aparatului genital , în mediul extern, iar larvele a ar relativ târziu (la
majoritatea insectelor din ordinel e Coleoptera şi Lepidoptera)· ovoviviparia, dezvo ltarea m brionului începe
în conductele genitale materne ş i se co ntinuă î n med iu l extern , ec lozi unea având loc ime iat după depunerea
pontei (Eriococcus spuriu . Gossyparia ulmi etc .); viviparia (larvi paria) când dezvolta ea embrionului se
perfectează în corpul feme lei şi insecta depu ne direct larve (Quadra p idiotu perniciosus)
~..,.. · Ou l la insecte este o ce lul ă de dimen iun mai mari, protejat
~ , ~ ·.\ . ( ·: ·: · la exterior de un înveliş gros, numi t chorion avâ d suprafaţa netedă
~ ··~-;~r~JMi; ~-.-~ ornamentaţii
sau cu d iferite (fig.48), constituit la r ndulsău dindouă
~~ -.: _J-:;;.t; '"' . . . . ~:;.' mem brane, una externă (exochorion) şi a lta intern (endochorion). La
_j;>n~E ~§F/~~§ ~~~~ unul din po lii o ul ui chorionul prezintă unul au mai multe orificii
~ MV;;· :~--;;:; ;; numite micropile, loc prin care pătrunde sperm ato oidul în ovul şi pe
\
· ·~t L?r.a ~\ ... .., ..... ~~~ ~
~ ~ ~=,.... , ...,;; ~
, ~ IIX::n
,.:ro !,.._r-~·
;::"
~tţ-•
unde va i eş i noua l ar v ă . Sub chorion se află 1 embrana vitelină.
• .,. ..." ~ .. : :;! = ,, ..., • ."... . Conţin u tu l oului este fo rmat di n: ooplasma sau vi elu formativ, care
t!.Er. ·. 0

~r P" f!'".,. ..f'JI dă naştere embri onulu i: deutoplasma au 'itelus 1utritiv, constituită
-· d in s u bsta nţe de reze rvă ce servesc la dezvo lt ea embrionului şi
Fig.47. Ecloziunea larvei tluturelui nucleu, dispus central.
Pieris brassicae (după Boldirev). Forma, mărimea şi culoarea ouălor variaz mult în funcţie de
speci . Astfel, mărimea
~.~~ ~ ~-)
~"" o uă lo poate fi cuprinsă
între , 1 şi 7 mm , iar
~~ ţţ;?J
·-:·
~..::2:~
.,
<;
r"": .,
e

~-
forma lor poate fi: ovală
(la u e le coleoptere şi

OD·b;"'
lepid tere), alungită (la
lăcus şi unele diptere) ,
o
emisfi rică (la unele
~ i, . ' ( J. lepid tere ), de butoiaş
r-··\ . ' ' ....___./ r>
1 (la u ele ploşniţe), altele

lj sunt s sile (la majoritatea

. . 1 =-:·-~
Fig.48. Sectiune longitudin ală j specii or) sau
prin ou 1de inse ctă (Musca) :
Mp - micropil; c- nucleu · ped cu late (Psyllidae)
Ch - chorion; Mv- membrană "' de ouă la insecte:
Fig. 49. Forme etc. fig.49.). Culoarea
vitelină; De- deutoplasmă; a- Tortrix ; b- Lida stellata; c- Lymantria monacha; ouăl o poate fi diferită :
(după Henkiny şi Bloehmann) d - Thecla; e- Oenesis aelto; f- Pieris; g- Pentatoma; gal be ă (la unele
h- Melolontha; i - Apis melifica; j - Tettigonia; coleo tere si
k- Nepa; 1 - Menopon biseriatum; m - Chrysopa; lepid ptere), verde
n- Oestrormyia satyrus; o - Cynips (după Sharp, (hete optere şi
Packard, Spuler etc.) lepid piere), brună (la
unele heteroptere), albicioasă (la unele diptere), roşcată (la unele coleoptere) etc.
Depunerea ouălor sau ponta are loc imediat ce acestea au fost fecundate, de obi ei în mediul extern
pe diferite substraturi: pe frunze (Eurygaster spp., Eurydema ornata, Leptinotarsa cemlineata, Pieris
brassicae, Ostrinia nubilalis etc.) ; pe tulpini şi ramuri (Cossus cossus, Zeuzera p rrina, Malacosoma
neustria etc.); (fig.50); pe fructe (Bruchus pisorum, Cydia pomonella etc.) sau în interi ru t substratului : în
frunze (Athalia rosae); în mugurii vegetativi (Anthonomus cinctus); în mugurii jl( iferi (Anthonomus
pomorum); în fructe (Rhynchites baccus) etc. O serie de insecte depun panta în sol. liber (Gryllotalpa
gryllotalpa, Melolontha melolontha, Anisoplia spp. ), sau în formaţiuni speciale, formate din particule de sol
umed, denumite ooteci (Caliptamus italicus, Dociostaurus maroccanus etc.)

28
 Numărul de ouă la insecte variază foarte mult în funcţie
de specie şi condiţiile de mediu (factori abiotici şi biotici).
Astfel, unele specii de homoptere (Eriosoma lanigerum,
Filoxera vastatrix), care depun un singur ou; musca de Hessa
(Mayetiola destructor) depune până la 470 de ouă; buha
semănăturilor (Euxoa segetum), depune 1200 - 1800 de ouă, iar
gândacul din Colorado (Leptinotarsa decemlineata) poate depu-
ne circa 3000 de ouă, iar matca termitelor depune zilnic până la
3 0000 de ouă.
De obicei insectele care au o viaţă scurtă depun panta o
singură dată sau la intervale foarte scurte (Ephemeridae, unele 3 !f)

Aphididae, unele lepidoptere etc .), în vreme ce insectele cu viaţă Fig 50 . Tipuri de
mai lungă au panta eşalonată, iar numărul ouălor se micşorează 1,2 ooteci de lăcuste ; 3 -
treptat, pe măsura înaintării lor în vârstă. verzei; 5 - gândacul şului;6 - omida

În condiţii optime de temperatură şi umiditate, insectele verzei; 7 ploşniţa sfeclei; 8 - buha verzei ; 9 -
depun număr maxim de ouă şi scade în condiţii nefavorabile. ploşniţele cerealelor; 1O - inelarul pomilor;
Il - păduchele de cap; 2 - omida de stepă
Astfel, la temperaturi de peste 26°C şi umiditate atmosferică
(după Bogdanov- · )
scăzută, femelele de Loxostege sticticalis, rămân sterile sau
depun un număr redus de ouă, deoarece nu ajung la maturitatea sexuală, în timp ce Euxoa segetum,
femelele devin sterile atunci când umiditatea relativă a aerului este ridicată.
Un factor limitant al prolificităţii insectelor este şi hrana. Astfel, larvele de Euxoa r.:o <Tor·"""'
hrănit cu plante din familia Chenopodiaceae, prezintă o prolificitate mai ridicată (94
deosebire de femelele care s-au hrănit cu frunze de porumb (80-290 ouă). Cunoaşterea,
unde insectele depun ponta, are o mare importanţă la întocmirea prognozelor de apariţie
aplicarea unor măsuri speciale de combatere a lor.
Dezvoltarea postembrionară, începe odată cu apariţia larvei şi durează până la stadiu lui
de imago.
Totalitatea transformărilor care au loc în corpul unei insecte în această perioadă
de metamorfoză (meta =schimbare şi marfa = formă) , iar fenomenul biologic se numeşte , ,uJ·tnJ"lnl
Metamorfoza la insecte se diferenţiază în : metamorfoză incompletă ( sau
(hemimetabolă) şi metamorfoză completă sau holometabolă.
În cazul metamorfozei incomplete (hemimetabolă), insectele parcurg 3 stadii
larvă şi adult,(fig.51) fiind lipsite de stadiul de pupă, iar larvele sunt asemănătoare cu ad
aripi şi cu dimensiuni mai reduse.
În cazul metamorfozei complete (holometabole), insectele parcurg toate stadiile dezvoltare: ou.
larvă, pupă si adult (fig. 52).

1'*" _..-- ~ ----..'\ ~~ - • ~ ~ larvă. E~~=d~~l stadiu~~

/ -' ~ - care insectele sunt
1

/'. '-
~
\.~,-: .~- ~.:·_~-;V·1 \_~
..
~
-. v%~?A~;t~; fome
de zvoltării
Durata
Fig.51. Dezvoltarea unei insecte larvă, este
holometabole (Pieris spp.) Fig.52 . Dezvoltarea unei insecte
hemimetabole (Eurydema spp .) de condiţiile
(după Bonnemaison).
(după Bonnemaison). iu şi specia de
Astfel, la unele
diptere, dezvoltarea larvară este de 3 - 4 zile; la Anisoplia segetum de 1O - Il luni; la cossus de 2 ani,
la Agriotes spp. de 3- 4 ani, iar la unele cicade (Cicadina) şi buprestide (Coleoptera) este 10-17ani.
Larva parcurge mai multe vârste (2 la diptere, 3 - 9 la lepidoptere etc.), m prin năpârliri
(fig.53).
Procesul de năpârlire (ecdysis), constă în schimbarea cuticulei după o anumită
când pe lângă sporirea dimensiunilor corporale şi schimbarea coloritului, apar apendici noi
Năpârlirea e precedată de sistarea hrănirii , perioadă în care insecta este im o

29
 acumulează un lichid exuvial între cuticulă şi epidermă. Cuticul veche crapă de-a
lungul corpului şi este părăsită, fiind denumită exuvie. Larve] au tegumentul de
obicei mai puţin chitinizat (excepţie fac viermii sârmă) şi a perit cu perişori .
Morfologia externă a larvei (ca şi la adult) este caracteristi , corpul ajuns la
completa dezvoltare stadială, prezintă mai mult sau mai puţin di t inct cele regiunii:
capul, toracele şi abdomenul.
Capul este regiunea cea mai chitinizată a corpului şi are o culoare mai
închisă, de obicei brună . Ochii sunt reprezentaţi de stemate. Apa atul bucal poate fi
adaptat pentru rupt şi masticat (Coleoptera, Orthoptera, H menoptera, unele
Fig.53. Năpârlirea unei diptere etc.) sau de înţepat şi supt (Tysanoptera, Heteroptera, fi, moptera etc.).
larve de lăcustă (după Toracele este alcătuit din 3 segmente distincte, prevăzu e ventral de obicei
Uvarov) cu 3 perechi de picioare adevărate, dar existând şi larve apod la unele diptere,
unele coleoptere etc. Aripile lipsesc, fiind într-o formă incipientă de dezvoltare. Abdomer ul este intim legat
la torace. La unele specii de lepidoptere (omizi) şi himenoptere (fam . Tenthredinidae), pe partea ventrală
abdomenului se întâlnesc nişte excre scenţe cuticulare nearticulate, denumite picioare false pseudopicioare).
După conformaţia corpului şi a picioarelor, se disting mai multe tipuri de larve: pr topode, polipode,
oligopode, postoligopode şi apode (fig.54).
Larve protopode sau ciclopiene, au corpul piriform , cu aspect de ciclop. A p ndicii toracici şi
abdominali sunt rudimentari, iar mandibulele dezvoltate (Chalcididae, Ichneumonidae etc . .
Larv polipode sau
eruciforme, unt prevăzute, în
afara picioar lor toracice şi cu
picioare fal s (pseudopicioare)
pe abdomen fiind diferenţiate
în erucifon e (omidoforme)
ade vărate, 1 care numărul de
pseudopicioa e nu depăşeşte 5
perechi ( ord . Lepidoptera); şi
eruciforme fi /se, când numărul
picioarelor e te mai mare de 5
1
perechi (or Hymenoptera,
'\~ "<!_-: ..... _, fam. Tenthre .inidae).
"J; '\..... Larv oligopode au
aparatul bu al de rupt ş i
Fig.54. Tipuri de larve:
masticat pu t rn ic, apendicele
1 - protopodă (Platygaster); 2 - polipodă sau eruciforme (Plutella);
3 - polipodă sau eruciforme (Athalia) ; 4 - oligopodă- campodeiformă (Carabus) ; toracice i abdominale
5 - oligopodă- Thysan opteră (Thysanoptera) ; 6 - oligopodă- scarabaeiform ă dezvoltate, d oseb indu-se mai
(Melolontha);7- postoligopodă (Lo custa); 8 - apodă- eucefală (Apis); 9 - apodă multe subtipt i: campodeiform,
-ace fală (Tabanus) (după Bobîrnac). la care corpul este lăţit, îngustat
posterior şi terminat cu 2
apofize (Cicindelidae, Carabidae etc.); elateriforme, larva are corpul lung subcilindric, i r tegumentul este
gros şi puternic chitinizat, denumite popular viermi sârmă (Elateridae) ; scarabaeiform (m lolontoid), corpul
este voluminos, curbat ca o potcoavă sau în forma literei "C", iar pygidiul are aspectul nu i fund de sac,
denumite popular şi viermi albi (Scarabaeidae).
Larve apode sau viermiforme, lipsite de picioare, diferenţiate după capsula cefalic în trei subtipuri:
eucefale, au capul bine evidenţiat (Curculionidae); hemicefale, au capul cufundat în t race (Tipulidae) ;
acefale, lipsite de capsula cefalică (Brachycera) .
Larve postoligopode la care corpul este în general asemănător cu cel al adulţilor, 11 ă mai mic şi cu
rudim ente de aripi, caracteristic insectelor hemimetabole (Orthoptera, Heteroptera etc.)
Stadiul de pupă, reprezintă un stadiu imobil şi trofic inactiv, ce se caracteri
transformări histofiziologice (histo liză şi histogeneză), în urma cărora se produce trans
insectă adultă
(imago).
Procesul de histoliză con stă în distrugerea parţială sau totală a unor organe sau ţesuturi specifice
stadiului de larvă, prinfagocitoză (celule sanguine), liocitoză (disocierea ţesuturilor prin ac iunea fermenţilor
secretaţi de fagocite) şi prin autoliză (autodizolvarea ţesuturilor larvare). Histoliza ectează puternic
sistemul muscular, sistemul digestiv şi corpii adipoşi şi într-o măsură mai redusă, sistemul 1ervos şi sistemul
circulator.

30
 Prin histogeneză se formează o serie de ţesuturi noi, specifice adultului. Un rol pri ncipal în procesul
de histogeneză îl au discurile imaginale şi histoblastele, formaţiuni ce se dezvoltă în anumite zone ale
corpului larvar, având aspect de cute sau proeminenţe. Discurile imaginate reprez ntă primordii ale
organelor, din care vor apărea noile ţesuturi şi organe specifice adultului.
Procesele complexe care au loc în timpul metamorfozei la insectele holornetabole sunt prezente şi la
insectele heterometabole, însă la acestea histoli za şi histogeneza nu constituie două faze e arate.
Stadiul de pupă ca şi cel de larvă, se deosebeşte de cel de adult, ca formă, m ·ime, culoare etc .,
diferenţiindu-se trei tipuri de pupe: liberă, obtectă şi coarctată
(fig.55).
Pupa liberă are toţi apendicii normali dezvoltaţi şi se găsesc 1
1
liberi pe lângă corp, fără însă ca insecta să se poată deplasa 1
(Coleoptera).
Pupă obtectă prezintă antenele, picioarele şi aripile lipite de
V'
corp şi acoperite cu o membrană transparentă (Lepidoptera).
Pupa coarctată constituie o pupă liberă, în interiorul ultimei
exuvii larvară, de forma unui butoiaş, numit puparium (Diptera). forme de pupe:
Durata stadiului de pupă este diferită în raport de specie şi e Entomoscelis
factorii ecologici: de la câteva zile la câteva luni, după care coconul idis;
b - pupă îmbrăcată de Pieris brassicae;
pupa! se rupe şi apare insecta în formă de imago.
c- pupă coarctată d Hylemya floraliss;
Dezvoltarea postmetabolă durează de la apariţia formei d- coconul de Pl elia maculipennis
de imago şi a stadiului de adult, până la moartea fiziologică a (după Bogdanov Katikov , modif.)
acestuia.
Forma imago se deosebeşte de adult prin următoarele particularităţi: are tegut1entul moale, slab
colorat, umed, iar mişcările sunt greoaie şi lente şi are nevoie de o perioadă de h ~ nire suplimentară
obligatorie, în vederea maturării organelor sexuale. După prima copulaţie ia sfârşit forma e imago şi insecta
devine adultă.
Stadiul de adult. Insecta adultă nu mai creşte , îşi măreşte arealul de răspândi e şi se înmulţeşte.
Stadiul de adult prezintă trei perioade distincte: preovopozitară, (când are loc 1 aturaţia sexuală);
ovopozitară (corespunde cu copulaţia şi ponta) şi postovopozitară (de îmbătrânire) c nd capacitatea de
reproducere şi substanţele de rezervă sunt epuizate şi în cele din urmă insecta moare.
Durata stadiului de adult la unele insecte este foarte scurtă, de 35-58 minute 1 Psyche apiformis
(Psychidae - Lepidoptera), însă majoritatea au o durată de 1 - 6 luni, altele până la 12 - 15 ani (matca de
termite), iar specia cu cea mai lungă durată a vieţii este cicada Tibicina septemdecim (17 1i).
Stadiul de adult constituie al doilea stadiu dăunător, prin daunele pe care le produ e, după cel larvar.

Prolificitatea. Generaţia şi ciclul biologic la insecte

Prolificitatea reprezintă capacitatea unei insecte de a produce un număr mai m re sau mai mic de
urmaşi şi ea depinde de caracterele ereditare ale speciei şi de condiţiile de mediu . Pro ificitatea insectelor
poate fi influenţată de mai mulţi factori: de nutriţie, factori abiotici (temperatura, umidit tea etc.), patologiei
etc.
Generaţia reprezintă întreaga progenitură a unei populaţii de insecte de la sta iul de ou (în cazul
ovipariei) sau de la naşterea larvelor (în cazul vivipariei) şi până la moartea tuturor ind vizilor adulţi ce au
alcătuit descendenţa respectivă.
La insecte, o generaţie (F 1) începe de Ia depunerea ouălor sau a larve lor de o tre o populaţie de
insecte adulte (F 0 ) şi continuă cu stadiile următoare până la adult, generaţia respecti ă încheindu-se cu
moartea ultimului individ. Adulţii acestei generaţii (F 1), prin ponta depusă, asigură o 1 o uă generaţie (F 2),
astfel, în continuare, se asigură înmulţirea speciei din generaţie în generaţie.
Timpul necesar dezvoltării unei generaţii oscilează în limite largi de la specie a specie. Astfel, la
unele insecte dezvoltarea unei generaţii are loc într-un timp foarte scurt, în câteva zile sa câteva săptămâni,
iar la altele se prelungeşte un timp îndelungat, de luni şi chiar ani.
În funcţie de timpul necesar dezvoltării unei generaţii, faţă de durata unui insectele pot fi
clasificate în următoarele grupe: insecte monovoltine, care au o generaţie pe an (Eury ster spp. , Bruchus
pisorum, Entomoscelis adonidis etc.); insecte bivoltine, cu două generaţii pe an Eurydema ornata,
Hyphantria cunea etc.); insecte polivoltine, care prezintă mai multe generaţii pe parcursul unui an
(Aphididae) şi insecte multianuale, la care dezvoltarea unei generaţii se destâşoară p o perioadă de mai
mulţi ani (2 ani ia Cossus cossus, 3 - 4 ani la Melolontha melolontha, 5 ani la Agri tes spp. , 17 ani la

31
Tibicina septemdecim etc.).
Numărul de generaţii la maJontatea speciilor este variabil, în funcţie de c nd iţiile de mediu
(temperatură, umiditate, hrană etc.) . Astfel, la unele specii în regiunile sudice, numărul d generaţii este mai
mare decât în regiunile nordice (Mayetiola destructor, Quadraspidiotus pernici sus, Leptinotarsa
decemlineata etc.), dar există şi specii care, indiferent de răspândirea lor geografică, p z intă întotdeauna
acelaşi număr de generaţii (Bruchus pisorum si An isop/ia segetum (o singură generaţie p an), iar Anisoplia
austriaca, are o generaţie la doi ani).
La unele specii de insecte (bivoltine şi polivoltine) la care panta este eşalonată pe o perioadă mai
lungă de timp, generaţiile se suprapun, întâlnindu-se în anumite perioade diferite sta ii ale insectei (la
Leptinotarsa decemlineata, Cydia pomonella etc.), ceea ce îngreunează aplicarea măsuril e de combatere.
Ciclul biologic la insecte. Prin ciclu biologic sau ciclul evolutiv, se înţelege su cesiunea stadiilor,
uneori şi a generaţiilor unei specii, într-o anumită perioadă de timp, raportat deobicei la n an . În funcţie de
stadiul în care insecta iernează, precum şi de durata dezvoltării stadiilor, fiecare speci se caracterizează
printr-un ciclu evolutiv propriu, care poate fi: monovoltin, bivoltin, trivoltin, polivoltin sa multianual etc.
Ciclul biologic la diferitele specii dăunătoare poate fi reprezentat în diferite m duri, prin grafice,
tabele, scheme etc., în care se folosesc semne convenţionale pentru fiecare stadiu al dă mătorului (fig.56),
sau se reprezintă direct, în succesiune, evoluţia stadiilor în raport cu fenologia plantelor g· dă .
Un ciclu deosebit îl prezintă păduchii de frunze sau
~~\<'1;7-'<ri;«mi#
afidele (Aphidina) care este destul de complicat, deoarece j

generaţia F 2 nu reproduce numai urmaşi identici generaţiei F 1. La !1 ...

aceste insecte numai după o succesiune a mai multor generaţii de j
fWV'IW o/','11\ IM"'WWINWWoM
diferite forme Fn se ajunge din nou la forma generaţiei de la care -·- 6.-, -
s-a pornit. înmulţirea afidelor este holociclică, adică unele 1 il III IV V VI IX X XI JG?
generaţii se înmulţesc sexuat, iar altele se înmulţesc ............"...., vw·oiWV'oJ'M·'"""
partenogenetic. Fig. 56.- schema ciclul i evolutiv (bivoltin)
La speciile nemigratoare ciclul evolutiv este monoecic la ploşniţa roşie a verzei (Eurydema ornata);
(monoic), întrucât se desfăşoară pe o singură plantă- gazdă, iar la Gt.Gz- generaţii după Săvescu)
cele migratoare este dioecic (dioic), deoarece de desfăşoară pe două plante- gazdă.
Ciclul biologic la speciile nemigratoare (Schizaphis graminum, Aphis pomi e c.) este următorul
(fig.57.a): femela amfigonă, după copulaţie depune oul de iarnă (de rezistenţă), din care în primăvară apare
o femelă apteră numită jundatrix sau matcă. Aceasta se înmulţeşte partenogenetic şi dă naştere pe cale
ovipară (la Phylloxeridae şi Cherm sidae) sau vivipară
(la Aphididae şi Pemphigidae) la femeie aripate
denumite fundatrigene.
Acestea la rând ul lor continuă să se
fr înmulţească pe cale pru.tenogeneti ă şi dau naştere la
femeie n aripate (virgines apteres), care se dezvoltă pe
aceea ş i plantă sau pe alte specii de plante înrudite din
aceeaşi familie sau gen . Astfel în 1rsul unui perioade
' o' de vegetaţie se succed până la 8 - 12 generaţii. Către
Fig.57. Ciclul biologic la afide (Aphididae): sfârşitul verii apare ultima ge raţ ie de fe-meie
a- nemigratoare (monoecic); b - migratoare (dioecic); partenogenetice, aripate, numite se upare, care vor da
O - oul hibemant; Pr- plantă gazdă primară, Ps- plantă
naştere la formele sexuales (s uate), mascu/i şi
gazdă secundara (după Bărner, modificat de Manolache
jemele.După împerecherea ace to a, femelele depun
şi Boguleanu). O'- mascul, ~ -femela
oul de iarnă şi astfel ciclul biolog c se reia. Evoluţia
ciclului evolutiv al afidelor nemigratoare, este cunoscuta sub numele de holociclică m 10ec ică (monoică) .
La afidele migratoare (Aphis jabae, Myzodes persicae, Myzus cerasi etc . fig.57.b. ) ciclul biologic se
desfăşoară pe două plante-gazdă, specii care, din punct de vedere botanic, aparţin la famil i diferite.
La aceste insecte o parte a ciclului evolutiv cum ar fi: formele sexuate, oul hi ernant; fundatrixul,
funda-trigenele şi sexuatele, se dezvoltă pe o plantă gazdă numită primară sau iniţial iar o altă parte a
ciclului evolutiv (formele virgino-gene şi sexupare) se dezvoltă pe o altă plantă numită ecundară. Plantele
gazdă primare sunt de obicei specii lemnoase sau alte specii de plante perene, iar plant le gazdă secundare
sunt întotdeauna specii ierboase.
Ciclul biologic al afidelor migratoare se prezintă astfel: fundatrixul , care apare in oul hibernant pe
planta gazdă primară, dă naştere pe cale partenogenetică la 3-4 generaţii de fundatrige e . Printre femelele
nearipate, în ultimele generaţii, apar şi femeie aripate (migrans alatae), care migrea .ă pe plante gazdă
secundare şi formează aşa numitele colonii (colonicus sau exulens) . Acestea, se înm Iţesc în continuare

32
partenogenetic, pe toată perioada de vegetaţie, dând naştere la o serie de generaţii de vir inogene aptere. În
toamnă, în cadrul coloniei de virginogene apar sexuparele, reprezentate de femeie aripate, are se reîntorc pe
planta gazdă primară, unde dau naştere la formele sexuate (masculi şi femeie). După împ rechere, femelele
depun oul de iarnă, evoluţia ciclului biologic la afidele migratoare este cunoscută sub nun ele de holociclică
dioec ică (dioică) .
Diapauza la insecte este o întrerupere temporară care intervine în timpul dezvol ăJii insectelor. Ea
este frecventă la numeroase specii de insecte şi reprezintă, în general, o adaptare la condiţ ile neprielnice ale
mediului înconjurător (temperaturi prea ridicate sau scăzute, uscăciune, lipsa de hrană etc.) . Întreruperea
dezvoltării se poate produce în orice stadiu al insectei şi este caracteristică fiecărei pe ii. Corespunzător
stadiului în care are loc, diapauza poate fi în stadiul de ou la diferite insecte (Doc iost rus maroccanus,
Entomoscelis adonidis,Lymantria dispar, Malacosoma neustria etc.); în stadiul e larvă (Zabrus
tenebrioides, Anoxia villosa, Cydia pomonella); în stadiul de pupă (Eupoecilia ambi .fe lia, Hyphantria
cunea, Rhagoletis cerasi); imaginată (Leptinotarsa decemlineata. Tanymecus dilaticollis, te) .
După modul cum intervine diapauza, poate fi: facultativă sau obligatorie. Dia pat za facultativă este
determinată, în general de apariţia unor condiţii nefavorabile ale mediului, pe când dia p uza obligatorie se
manifestă întotdeauna în dezvoltarea unor insecte, indiferent de evoluţia factorilor de mediu. Diapauza
obligatorie a apărut ca rezultat al adaptării unor specii insecte în decursul evoluţiei lor ist rice, la condiţii de
mediu neprielnice, devenind o componentă a fondului genetic al speciei.
În timpul diapauzei procesele fiziologice din corpul insectelor se reduc la minim Astfel, pupele de
Helicoverpa armigera în cursul dezvoltării normale, la temperaturi de 20°C, consumă ap oximativ 40 mm 3
oxigen pe oră la 1 kg masă corporală, iar în stare de diapauză consumă numai 4 mm
3
ocesele vitale ale
organismului continuă în timpul diapauzei pe seama lipidelor şi a altor substanţe de ·ezervă acumulate
anterior. La larvele de Ostrinia nubilalis, conţinutul de lipide scade de la 58,6% SU (la în 1eierea dezvoltării
şi intrarea în diapauză) până la 3 1,8% SU (la sfârşitul diapauzei).
De obicei diapauza este reglementată de glandele endocrine ale sistemului secre or, care se găsesc
sub controlul sistemului nervos.
Dintre factorii mediului ambiant care pot determină intrarea în diapauză, reducer a sau suspendarea
amintim: temperatura, lumina, umiditatea, hrana etc., factori ce acţionează independent sa in complex.
Temperatura. În condiţiile regiunilor temperate, răcirea timpului în toamnă det r m ină insectele să
se retragă în adăposturi, care le oferă o protecţie mai mult sau mai puţin sigură împot iva temperaturilor
joase. În aceste adăposturi insectele rămân până în primăvară, când regimul termic devin favorabil reluării
activităţii. Aceasta este diapauza hie mală, care în regiunile temperate face parte integrantă d in ciclul biologic
al insectei . Hibernarea, la marea majoritate a insectelor, are loc întotdeauna în acelaşi s diu şi obişnuit în
aceleaşi locuri. Astfel, lăcustele acridide hibernează în stadiul de ou, ouă depuse în oote i în sol; gândacul
ghebos şi buha semănăturilor hibernează în stadiul de larvă în sol, iar viermele merelor, 11 acelaşi stadiu, în
crăpăturile scoarţei pomilor; buha verzei şi musca cireşelor hibernează în stadiul de pupă î sol; gândacul din
Colorado şi gărgăriţa sfeclei ca adulţi în sol etc. Cunoaşterea stadiului de hibernare al 1sectei, precum şi
locurile de hibernare folosite , prezintă o importanţă practică deosebită în ceea ce priveşte plicarea diferitelor
măsuri de corn batere.
Din cauza temperaturilor ridicate, la fel ca şi acelor scăzute, numeroase in ect intră în diapauză
estivală. Gândacul ghebos, gândacul roşu al rapiţei şi gărgăriţa florilor de măr intră în d apauză estivală în
stadiul de adult, iar cotarul verde în stadiul de pupă.
Lumina. Pentru unele insecte lumina are un rol determinant în declanşarea sau ev tarea diapauzei: în
acest sens, rol hotărâtor îl are lungimea zilei sau a fotoperioadei. În funcţie de reacţia far de lungimea zilei,
insectele se clasifică în două grupe şi anume: de zi lungă şi de zi scurtă.
La insectele de zi lungă, dezvoltarea se desfăşoară normal, fără întrerupere, în c nd iţiile zilelor de
vară, a căror perioadă de lumină este de 14-17 ore şi chiar mai lungă, în timp ce în cond " iile zilei scurte de
toamnă, intervine diapauza (la gândacul din Colorado, viermele merelor, buha semănătu r· or. fluturele alb al
verzei etc.). Insectele de zi scurtă sunt mult mai reduse ca număr şi dezvoltarea lor ontinuă numai în
condiţiile zilelor scurte, sub 13-16 ore lumină, iar zilele lungi, dimpotrivă, determină apariţia diapauzei
(Bombyx mori, Stenocranus minutus).
Umiditatea este un factor care poate determina inducerea diapauzei facultati v la unele insecte.
Astfel, în timpul verii, când umiditatea relativă a aerului este scăzută, pupariile muştei e Hessa rămân în
diapauză până toamnă sau chiar până în anul următor, când apar condiţii de umiditate fa orabile. La pupele
fluturelui alb al verzei, dimpotrivă declanşarea diapauzei se produce la o umiditate a at mo ferei mai ridicată.
Hrana, de asemenea, poate determina apariţia diapauzei. Astfel, larvele in ectei subtropicale
Diatraea lineolata intră în diapauză când sunt obligate să se hrănească cu tulpinii de pom b uscate.

33
 ECOLOGIA INSECTELOR

Ştiinţacare se ocupă de studiul relaţiilor ce se stabilesc între organisme şi med 1\ înconjurător, se

numeşte ecologie (oikos = casă, gospodărie; los- logos = ştiinţă, vorbire); astfel, după tra ucerea cuvântului
grecesc, ecologia este ştiinţa despre gospodărirea naturii, producerea, circulaţia şi di tribuţia substanţei
organice în natură (mediul ambiant).
Ecologia insectelor este disciplina care studiază complexul de factori ce infl uenţ ză modul de viaţă
a unei specii de insectă sau a unei biocenoze cu insecte, de pe un anumit loc. Ace t studii conduc la
cunoaşterea cauzelor care influenţează densitatea numerică, la stabilirea condiţiilor de v ariaţie numerică,
adică la cunoaşterea factorilor care determină înmulţirea şi răspândirea insectelor.
De-a lungul vremurilor insectele s-au adaptat la diferite condiţii de med u, fiecare specie
dezvoltându-se în anumite biotopuri, favorabile pentru ea. Astfel, în funcţie de condiţiile 111 care s-a format,
fiecare specie manifestă o selectivitate faţă de condiţiile locului de trai, având un anumit tandard ecologic,
dobândit în timpul evoluţiei sale istorice, care se transmite la urmaşi. Această particul ritate prezintă un
caracter conservator.
Fiecare specie de insectă se comportă în mod diferit faţă de influenţa nefavora ilă a factorilor de
mediu, caracterizându-se printr-o anumită plasticilate ecologică, particularitate ce re rez intă gradul de
adaptabilitate al speciei faţă de oscilaţiile factorilor de mediu. Speciile care au o mare pl ticitate ecologică
se adapteză mai uşor la noile condiţii de mediu în care urmează să se dezvolte.

Factorii care influenţează dezvoltarea insectelor

Factorii de mediu sau ecologici acţionează continuu şi în complex asupra fiecăru organism, asupra
populaţiei, speciei şi asupra tuturor organismelor din biocenoze.
Factorii care influenţează în general viaţa organismelor dintr-un ecosistem pot fi sistematizaţi în
patru grupe: abiotici (climatici), edafici, biotici şi antropici.
Factorii climatici prez intă cea mai mare importanţă în dezvoltarea, ţia geografică şi
activitatea insectelor. Dintre factorii climatici, temperatura şi umiditatea, au infl ue1 ţă directă asupra
înmulţirii şi răspândirii insectelor.
Temperatura. Insectele ca şi alte nevertebrate (animale cu sânge rece), au te1 peratura corpului
variabilă, în funcţie de condiţiile de mediu în care trăiesc, adică sunt animale heteroterme au poikiloterme.
În general, insectele au, temperatura corpului mai ridicată cu 0,5°C - 1°C decât a mediului
înconjurător. Schimbarea mediului influenţează în mod direct temperatura corpului insectei. Cu cât
temperatura corpului este mai ridicată, cu atât şi procesele fiziologice se desfăşoară mai ra1 id.
Activitatea biologică a insectelor are loc la temperaturi cuprinse între 5 - 40°C (fi .62), temperatura
medie având valori de 8 - 20°C. Fiecare specie de insecte are limitele sale proprii de tem eratu ră în care se
de zvoltă.
Activitatea biologică începe la o limită T· r.,~---------------+--------~
Jti _!1 _ _ __ ____ _ ____ _
inferioară de temperatura, denumită prag biologic
3~ t-t-~ --------1------__:_
-._::__
·- =-=-=-=--~- '
inferior de dezvoltare sau temperatură minimă (t 0 ) şi o .JZ
limită superioară, denumită prag biologic superior sau 3Q

temperatură maximă de dezvoltare (T). În afara acestor 24 - --- - - - - · q

limite, insectele mai au un prag de prolificitate (0), 2ti
24
reprezentând temperatura la care are loc începutul
22
împerecherii şi depunerea pontei şi un prag termic 20
optim (0 1), la care dezvoltarea lor are loc în condiţii ltJ --- - - -- - o
optime Zona cuprinsă între cele două praguri biologice :/"ti

limitat de (t0 şi T), poarta denumirea de zona activităJii :1._

biologice, iar cea aflată sub pragul biologic inferior (t0 ) :12
Q ~~-~~~----~--~~~--~~__J
şi peste pragul biologic superior (T), de zona /etală o
(mortală sau pessimus), în care specia nu mai poate trăi.
Fig.62 -Hiperbola dezvoltării
La temperaturi scăzute sub pragul termic (Acanthoscelides obtectus): O, 0 1- · mperatura optimă;
inferior, insectele îşi pierd treptat mobilitatea şi în cele t 0 - pragul biologic inferior; T - pra ul biologic superior
din urmă cad într-o stare de amorţeală. În condiţiile (după Săvescu
regiunilor temperate, datorită scăderii temperaturilor

34
sub pragul termic inferior în perioada de toamnă, insectele se retrag în locuri adăpostite, i trând în diapauza
ltiemală şi revin la activitate în primăvară, odată cu ridicarea temperaturii peste ac st prag. Moartea
insectelor la temperaturi scăzute, intervine datorită procesului de îngheţare a apei lib re din ţesuturi şi
respectiv a formării cristalelor de gheaţă.
La temperaturi ridicate peste pragul biologic superior, activitatea insectelor încetează datorită
coagulării treptate a substanţelor proteice din ţesuturi. Coagularea substanţelor pr teice, are loc la
temperaturi cu atât mai ridicate, cu cât conţinutul în apă este mai mică ea poate fi parţi lă (necroză), după
care insectele îşi pot reveni, sau totală (paranecroză), după care revenirea lor la viaţă nu m i este posibilă.
Cunoaşterea pragului biologic inferior şi superior de dezvoltare prez intă it portanţă practică,
îndeosebi pentru insectele care trăiesc în depozite, prin folosirea în combatere a temper urilor scăzute sau
ridicate.
La temperaturi cuprinse intre cele două praguri biologice (inferior şi superior), a tiv itatea insectelor
se desfăşoară în funcţie de cerinţele speciei respective faţă de temperatură.
Activitatea biologică a populaţiei oricărei specii se desfăşoară exclusiv în cadr 1 zonei biologice.
Zona biologică este definită ca domeniul de activitate biologică, în cadrul căreia au loc ocese normale de
creştere-dezvoltare, înmulţire şi răspândire, în afara căreia, populaţia speciei piere.
Subzona rece cuprinsă între pragul biologic inferior (t0 ) şi pragul de prolifi "tate (0), permite
procesul de creştere a organismelor, dar inhibă procesul de dezvoltare, din care cauză adu! "i sunt sterili şi de
talie mare, viteza reacţiilor chimice este redusă, iar durata dezvoltări creşte
Subzona optimă cuprinsă între pragul optimului termic inferior (O) şi optimul ter ic (0 1) , cuprinde
condiţiile optime de creştere şi dezvoltare, în care timpul biologic (Xn) este cel mai cu . prolificitatea (P)
cea mai mare, iar spaţiul biologic are tendinţă de micşorare.
Subzona caldă, cuprinsă între optimul termic (0 1) şi pragul termic superior (T) feră condiţii puţin
favorabile de creştere şi dezvoltare, deoarece în această subzonă, odată cu creşterea t 1peraturii, timpul
biologic creşte, prolificitatea scade, iar coeficientul de înmulţire şi spaţiul biologic descres
Între durata dezvoltării insectelor şi temperatură este un raport invers pr porţional: cu cât
temperatura este mai apropiată de cea optimă, cu atât se scurtează durata dezvoltării şi in v rs regulă valabilă
însă numai în limitele optime de dezvoltare a unei specii.
Conform teoriei lui Blunck (1914), între cele două limite, dezvoltarea organisme) r urmează regula
temperaturilor efective, care reprezintă diferenţa dintre temperatura la care are loc ezvoltarea (t11 ) şi
temperatura pragului inferior (t 0 ) . Pentru dezvoltare, fiecare specie are nevoie de o nu mită sumă de
temperatură efectivă, cunoscută sub denumirea de constanta termică (K°C).

Constantele dezvoltării insectelor

Definiţia ecuaţiei constantei termice (K 0 C) a fost elaborată pentru prima dată d Blunck (1914) şi
dezvoltată de Săvescu (1 955 - 1976). Ea reprezintă produsul dintre timpul dezvoltării ( n) şi temperatura
efectivă (tn - t 0), indiferent de localitate: K = Xn (t 11 -t 0 ), în care:
K reprezintă constanta termică; Xn - durata dezvoltării insectei; tn - temperat ra la care are loc
dezvoltarea; t0 - pragul inferior de dezvoltare; (tn - t 0) - temperatura efectivă
Cu ajutorul acestei ecuaţii se pot determina prin calcul: pragul inferior (t 0) , consta ta dezvoltării (K),
durata dezvoltării unei insecte (X11), temperatura efectivă Ctn - to) şi numărul de generaţii (y .
Pragul inferior de dezvoltare (t 0 ) al unei insecte se poate determina experime1 al, în condiţii de
laborator. Pentru realizarea acestui scop insectele unei anumite specii se cresc în camere t mostatice la două
temperaturi diferite dar constante. De exemplu, un lot de insecte se creşte la temperatura 111 de 20°C iar alt lot
la temperatura tn de 25°C . Considerând că durata dezvoltării insectelor din primul lot dur ază 70 de zile, iar
a celor din al doilea lot 45 de zile, putem calcula pragul inferior de dezvoltare din formulei :
1. K = Xn (tn - to)= 70 (20- t 0 )
2. K'= Xn (t11 ' - to)= 45 (25- t0 )
Cum constanta termică (K.) a speciei este aceeaşi ecuaţiile de mai sus sunt echival te:
Xn (tn - to) = X n' (tn' - to), respectiv
70 (20 - t0 ) = 45 (25 - to), de unde:
(Xn·tn)-(Xn' ·tn) .
ta = v
Xn - An'
, respectiv

10
_ (70·20) - (45·25) _ _,_
14=0-"-0_--'-'11=2"'-5 = 275 = 11 ac
70-45 25 25

35
 Deci pragul inferior de dezvoltare (t 0) este egal cu 11 °C. Constanta termică ( se poate calcula
înlocuind în formula clasică valoarea calculată a pragului inferior:
1. K = Xn (tn- t 0 ) = 70 (20- 11) = 630°C, pentru temperatura de 20°C şi
2. K' = Xn' (tn' - ta) = 45 (25 -11 )= 630°C, pentru temperatura de 25°C.
Durata dezvoltării unei insecte (Xn) se calculează pornind de la aceeaşi ecuaţie:
K = Xn (tn- to), respectiv Xn = _K__
tn - to
Cunoscând constanta termică şi pragul inferior de dezvoltare, prin introducerea lor în orrn ulă obţinem;

Xn = ___QN_ = 70 zile şi Xn = ~ = 45 zile

20 -Il 25 - Il

Celelalte constante, cum ar fi a) pragul de prolificitate (O); b) optimul termic biferi r (0 1); c) optimul
termic superior (0 2) şi d) pragul superior de dezvoltare (T), se pot calcula cu ajutorul for ulelor:
a) pragul de prolificitate (O);
O= ta+ ifK =Il+ ifs6 = 11 + ifs6 = 11 + 5,01 = 16,01 °C
b) optimul termic inferior (O 1)
t 0 + ~t6+4K
= 11+ ~11 2 + 2520
2
11+51,39 62,19 _ 0
01 = = = -- - 3 1, 19C
2 2 2
c) pragul superior de dezvoltare (T);
T = to + = 11 + .J7sO = 11 + 27,4 = 38,4 ac JK
Cunoscând cele 5 constante se pot stabili limitele termice - inferioare şt enoare ale zone1
biologice, iar în cadrul acesteia subzonele activităţii biologice.
După Săvescu ( 1978), la viermele merelor - Cydia pomonella, constantele e dezvoltare sunt
următoarele: t 0 = 9°C, O= I4°C; 0 1 = 30°C; 0 2 = 32,5°C şi T =34,1 °C, zona biologică tind cuprinsă între
9°C şi 34,1 °C, iar intervalele subzonelor de activitate biologică au urmăroarele val ·i: rece 9°C-14°C;
temperată l4°C-30°C ; optimă 30°C-32,5°C şi caldă 32,5°C -34,1°C, (fig.63)
Din hiperbola dezvoltării viermelui merelor rezultă că în subzona optimă curba t . oret ică coincide cu
cea reală, în vreme ce în subzona rece timpul real al dezvoltării este mai lung decât cel teoretic, iar în cea
caldă este mai scurt decât acesta. Din cele menţionate mai sus rezultă că cercetările de ecologie privind o
specie oarecare trebuie să se deruleze n condiţiile oferite
de optimul termic.
Din punct de vedere al cerinţ lor faţă de factorul
termic, insectele care suportă am litudini mari de
temperatură poartă numele de eurit me, iar cele care
suportă amplitudini mici se numesc st toterme.
Numărul de generaţii (g) sau grad ul de înmulţire
al speciei îl putem calcula cu ajutorul r laţiei matematice;
•'
g = 2:,(tn-to), în care:
K
I (tn- ta)= suma temperaturilor efec ive; K = constanta
termică.
Molia cafenie a cerealelor (S totroga cerea/elia)
• t: ''-' ,... F<1 12' ,:... J?.< ,f'f ;,'i "· <il. ~i· .;c ,~ r ~:•c-,
... "< '/ f f' .C<.: '4 //'J /~·· It; .,._, -~<.- ,.if lf . t are suma temperaturilor efectivă iferită funcţie de

Fig.63 -Hiperbola dezvoltării viermelui merelor condiţiile climatice întâlnite. Astfel, 212°C la Londra,
(Cydia pomonella L ) : O, 0 1- temperatura optimă ; t 0 - 400°C la Leningrad, 899°C la Buc reşti şi 1229°C la
pragul biologic inferior; T- pragul biologic superior Roma (după Boguleanu şi colab 1980). Constanta
(după Săvescu) termică fiind de 400°C, numărul de eneraţii al ace tei
specii în localităţile respective ar pute fi :
1.11__ = o. 400 = 1 · 899 = 2 · 1229 = 3 generaţii .
400 ' 400 ' 400 ' 400
Umiditatea şi precipitaţiile, au un rol important în viaţa şi dinamica in ecte lor, apa fiind
indispensabilă pentru procesele vitale ale organismului. Umiditatea şi precipitaţiile acţionează asupra
insectelor fie direct, fie indirect prin intermediul hranei sau a altor factori de mediu.
Activitatea insectelor se desfăşoară în limitele zonei biologice, delimitată de n prag inferior de
umiditate (h%) şi un prag superior de umiditate (H%). Fiecare specie de insectă, re limitele sale de
umiditate la care se dezvoltă.

36
 Din punct de vedere al preferinţei pentru umiditatea relativă, insectele se împart ît 3 grupe: higrojile
care iubesc zonele umede (cu 85 - 100% umiditate relativă - Ostrinia), mezofile car trăiesc în zonele
semiumede (cu 45 - 85% umiditate relativă- majoritatea speciilor) şi xerofile care prefer zonele secetoase,
cu o umiditate relativă sub 45 %.
Umiditatea scăzută din verile călduroase şi secetoase contribuie la diminuarea o ă lor de muscă de
Hessa (Mayetiola destructor), determinând intrarea în diapau ză a pupelor ei. Umiditate relativă a aerului,
contribuie la dezvoltarea în bune condiţii a sfredelitorului tulpinilor de porumb ~ strinia nubilalis).
Umiditatea solului joacă un rol important în deplasarea pe profil a speciilor edafice (vi rmi albi şi viermi
sârmă etc.).
Precipitaţiile pot influenţa pozitiv dezvoltarea insectelor. Astfel, ploile abundent şi repezi căzute în
luna iulie conduc la reducerea densităţii numerice a sfredelitorului tulpinilor de por mb, prin spălarea
larvelor neonate de pe organele plantelor.
Stratul de zăpadă formează un adăpost prielnic pentru hibernarea insectelor, î vreme ce iernile
lipsite de zăpadă şi geroase, contribuie la creşterea mortalităţii lor din cauza îngheţurilor.
Lumina joacă un rol important în viaţa insectelor, ea determinând schimbări esenţiale în unele
procese fiziologice din organism . Intensitatea de iluminare are o puternică influ enţ asupra activităţii
insectelor. Unele insecte sunt atrase de lumină, având unfototropism pozitiv, altele fug d lumină (lucifuge),
prezentând un fototropism negativ (Blattidele etc.). Pentru speciile fototropic pozitive, pot utiliza diferite
curse luminoase pentru capturarea lor în vederea stabilirii dinamicii apariţiei sau pentru d strugerea directă a
lor (exemplu: fluturii nocturni şi crepusculari).
Lumina, împreună cu temperatura şi umiditatea joacă un rol important în intr ea în diapauză a
insectelor. Astfel, omizile unor specii de lepidoptere, în condiţii de zi lungă de peste 15 I 6 ore nu intră în
diapauză, în vreme ce la afide apariţia formelor sexuate este determinată de căde re temperaturii şi a
intensităţii luminoase.
Radiaţiile solare, influenţează direct viaţa şi activitatea insectelor prin energia r iată, care coboară
sau ridică temperatura mediului ambiant şi indirect prin declanşarea reacţiilor fotochimi ce ale organismelor.
Curenţii de aer contribuie la intensificarea evaporării apei din corpul insectelor, 1 n piedică mişcarea,
hrănirea, copulaţia şi ponta lor, dar şi ajută la răspândirea insectelor la distanţe mari. Cure1 ţii puternici de aer
pot răspândi cu uşurinţă la distanţe foarte mari omizile păroase (Lymantria dispar omida păroasă a
stejarului şi Hyphantria cunea- omida păroasă a dudului). Curenţii de aer de slabă inte s itate, dar de lungă
durată, împiedică activitatea unor specii de insecte ca: musca de Hessa, sfredelitorul t lpinilor de porumb
etc.
Factorii edafici. Solul ca atare reprezintă un factor ecologic important în dezvo area şi răspândirea
insectelor, mai ales a celor edafice, el influenţând direct prin proprietăţile sale fizice şi himice, fie indirect
prin condiţionarea diferită a vegetaţiei.
Dezvoltarea unei specii de insecte (gândaci, cărăbuşi etc.) sau cel puţin a unui t d iu de dezvoltare a
lor, are loc în sol. Astfel, soiurile uşoare, nisipoase sunt preferate de cărăbuşul marmora cărăbuşeii verzi ai
viţei, gândacul păros etc. Alte specii cum este ftloxera viţei de vie, se dezvoltă numai în o lurile grele, luto-
argiloase şi lutoase şi nu găseşte condiţii favorabile pe soiurile bogate în bioxid de silic u (nisipuri şi soiuri
nisipoase).
Soiurile umede şi cu reacţie acidă sunt mai populate decât cele cu reacţie neutră sau bazică.
Majoritatea speciilor de elateride se întâlnesc în soiuri acide, cu un pH cuprins între 3, - 5,2, în vreme ce
larvele cărăbuşeilor cerealelor (Anisoplia spp.) preferă soiurile cu reacţie alcalină sau neu ră.
În funcţie de tipurile de soiuri pe care le populează, insectele pot fi : psamofile care se dezvoltă în
soiurile nisipoase; halofile care trăiesc în terenuri sărăturate; pietrofile care sunt fr cvente pe soiurile
pietroase şi indiferente care se întâlnesc în diferite soiuri, indiferent de structura şi compo iţia lor.
Factorii biotici. Din grupa factorilor biotici fac parte: hrana, zoofagii şi epizooti1 e.
Hrana sau factorul trofic, influenţează în mod direct viaţa insectelor ( creşt rea şi dezvoltarea,
înmulţirea şi răspândirea).
În funcţie de regimul de hrană, inseetele se clasifică în trei grupe: insecte fitofag ; insecte zoojage şi
insecte pantofage.
Insectele fitofage se hrănesc cu diferite organe verzi sau uscate ale plante\ r: rădăcini , tulpini,
frunze, flori, fructe, seminţe etc .
După organele pe care le preferă, insectele fitofage se împart în: insecte xi/ofag care se hrănesc cu
lemn sau cu scoarţă (carii de lemn şi de scoarţă ai pomilor); insectefolifage, care consu ă aparatul foliar al
plantelor (gândacul din Colorado ); insecte jlorifage, care se hrănesc cu elementele orale ale plantelor
(gândacul păros al florilor); insecte cletrofage sau seminifage, care se atacă seminţei (gărgăriţa mazării ,

37
gărgăriţa grâului, molia cafenie a cerealelor etc.); insecte micofage sau micetofage, re se hrănesc cu
ciuperci (musca ciupercilor); insecte saprofage care consumă materii organice în dese mpunere (larvele
tinere de cărăbuşi etc.).
După numărul de specii de plante cu care se hrănesc, insectele pot fi: monoja e se hrănesc cu o
s ingură specie de plantă (gărgăriţa mazării); oligojage consumă specii de plante aparţi nâ1 d la aceaşi familie
botanică sau la familii înrudite ( cărăbuşeii spicelor, ploşniţel e cruciferelor, ploşniţele erealelor, muştele
cerealelor etc.); polifage care se hrănesc cu diferite specii de plante din diferite famili botanice (viermii
albi, viermii sârmă, viermii cenuşii).
Insecte zoofage sau carnivore se hrănesc cu organisme animale - vii au n oarte, putând fi :
monofage, oligofage şi polifage. Ele se mai pot împărţi în: insecte prădătoare sau răpito ·e ce se hrănesc cu
pradă vie cum sunt speciile de buburuze; insecte parazite, pe ou, larve, pupe sau adulţi , se hrănesc
parazitând organismele vii (specii de viespi entomofage: Aphelinus, Prospaltella etc .); insecte necrofage
consumă insecte moarte (Necrophorus spp. etc.); insecte coprojage se hrănesc cu excr mentele diferitel or
specii de animale (Scarabaeus spp., Copris lunaris etc.).
Insecte pantofage (omnivore) au un regim de hrană mixt sau omnivor, zoofag şi fitofag consumând
atât hrană vegetală cât şi animală (Forficula auricularia, Harpalus distinguendus, Blitoph 1ga opaca etc .).
Cantitatea şi calitatea hranei influenţează dezvoltarea insectelor. Cantitatea in u ficientă a hranei
contribuie la reducerea prolificităţii, scăderea vitalităţii şi îmbolnăvirea insectelor etc, pe când o hrană
bogată în substanţe proteice ş i în cantitate mare asigură creşterea prolificităţii şi a nu ărulu i de generaţii.
Cunoaşterea regimului de hrană a speciilor dăunătoare prezintă o mare importanţă p et ică, deoarece în
funcţie de aceasta se poate aplica o serie de măsuri profilactice de combatere cum sunt: rotaţia culturilor în
cadrul asolamentului, distrugerea buruienilor, cultivarea de soiuri şi hibrizi rezistenţi sau nepreferaţi de
dăunători etc.
Zoofagii prezintă un rol important în dinamica înmulţirii insectelor şi a altor dăunători animali.
Zoofagii sunt reprezentaţi de o serie de organisme animale diferenţiate în prădători şi raziţi, care trăiesc
pe seama altor specii.
Prădătorii sunt organisme care se hrănesc cu alte specii de animale (victime) , p care le devorează
rapid. Între prădător şi pradă (victimă) exi stă un anumit raport de mărime: prădătorul î1 general fiind mai
mare decât prada (fig.64).
Paraziţii trăiesc pe seama altor specii denumite gazde cărora le produc moa ea lentă în cursul
dezvoltării lor. Paraz iţii sunt întotdeaun a mai mici decât gazdele lor (fig.65).
Ei pot fi endoparaziţi când se dezvoltă în interiorul gazdelor şi ectoparaziţi ând se dezvoltă la
exteriorul gazdelor. Paraziţii speciilor dăunătoare (jitojage) se numesc paraziţi pri m i, iar cei care se
dezvoltă pe seama paraziţilor primari poartă denumirea de paraziţi secundari sau hiperpar ziţi.
Din grupa zoofagilor fac pmte: insectele entomofage, acarieni, vertebratele răpi oare şi insectivore.

Insectele entomofage prădătoare aparţin ordinelor: Heteroptera, Hy menoptera, oleoptera, Diptera

etc. (tabelul 2).

Fig.64- Gândacul prădător

Rada/ia cardinalis
Fig.65 -Viespea parazită
(Aphelinus spp.) (după Melis)
(după Meyer)

38
 Tabelul2
Principalele specii de insecte prădătoare ale dăunătorilor culturilor agricole
(după Ghizdavu şi colab., 1997)

Prădorul Speciile prădate

Ord. Neuroptera
Fam. Chrysopidae
Chrysopa vulgaris L. afide şi acarieni
Chrysopa perla L. afide şi acarieni
Chrysopa carnea Steph. afide şi acarieni
Ord. Heteroptera
Fam. Pentatomidae
Perillus bioculatus F. Leptinoptarsa decem line ata
Ord. Coleoptera
Fam. Carabidae
Calosoma sycophanta L. Lymantria dispar
Calosoma inquisitor L. Lymantria dispar
Carabus spp. diferite insecte
Fam. Coccinellidae
Coccinella 7 - punctata L. diferite specii de afide
Adalia 2 - punctata L. diferite specii de afide
Scymnus subvilosus Goeze diferite specii de afide
Chilocorus bipustulatus L. Quadraspidiotus perniciosus
Chilocorus renipustulatus L. Quadraspidiotus pemiciosus
Exochomus quadripustulatus L. Quadraspidiotus pemiciosus
Stethorus punctillum Weise diferite specii de acarieni
Ord. Hymenoptera
Fam. Formicidae
Formica rufa L. lepidoptere, himenoptere etc.
Formicapratensis Retz
Ord. Diptera
Fam. Syrphidae
Syrphus ribesii L. diferite specii de afide
Epistrophe balteata Deg. diferite specii de afide
Lasiopticus pyrastri L. diferite ~ecii de afide

Insectele entomofage parazite aparţin ordinelor: Hymenoptera, Diptera et. (tabelul 3).
Acarofagii fac parte din ordinul Parasitiformes, (cls. Arachnida), fan ilia Phytoseidae
(Typhlodromus pyri, Typhlodromus soleiger etc.). Rol în reglarea densităţii popula iilo r de acarieni
tetranichizi din plantaţiile pomicole îl are specia. Phytoseiulus persimilis, prădător ac t v al speciilor de
Tetranychus urticae şi Tetranychus cinnabarias.
Tabelul3
Principalele specii de insecte parazite ale dăunătorilor culturilor agricole
(d u pă Ghizdavu ş i colab. 1997)
Gazda principală a parazitului Stadiul par zilat
Specia de parazit (dănăorul)

Ord. Hymenoptera
Fam. Braconidae
Apanteles glomeratus L. Pieris brassicae larve
Apanteles congestus Ness Agrotinae larve
Habrobracon hebetor Wesm Ostrinia nubilalis larve
Meteorus rubens Ness Mamestra, Peridroma larve
Fam. Chalcididae
Pteromalus puparum Swed Pieris brassicae pupe
Fam. Aphididae
Aphidius ervi Hali afide larve
Aphidius matricariae Hali Myzodes persicae larve
Fam. /chneumonidae
Cocceygomimus instigator F. Lymantria,Hyponomeuta pupe
Itoplectis maculator F. Aporia, Operophtera pupe
Pimpla spp. Tortricidae, Acretiidae pupe
Fam. Aphe/inidae

39
 Aphelinus mali Halid Eriosoma lanigerum larve
Prospaltella perniciosi Tow Quadraspidiotus pernic. larve
Encarsia formosa Gah. Trialeurodes vaporari. larve
Fam. Trichogrammatidae
Trichogramma evanescens Wstw. Agrotis, Mamestra, Ostrinia ouă
Trichogramma pal lida Meyer. Tortricidae ouă
Trichogramma embryophagum Htg. Cydia pomonella ouă
Fam. Proctotrupidae
Proctotrupes gladiator Hal. Ophonus rufipes larve
Proctotrupes gravidator L. Harpal us, Amara larve
Fam. Scelionidae
Trissolcus grandis Thoms. Eurygaster, Aelia, Graphosoma ouă
Trissolcus semistriatus Ness. ouă
"
Telenomus chloropus Thoms. ouă
"
Telenomus tischleri Nix.
"
Fam. Eupelmidae Lymantria dispar ouă
Anastatus disparis Ruschka ouă

Fam. Callimomidae
Monodontomerus aereus Watk. Euproctis, Aporia, Tortrix pupe
Fam. Tiphiidae
Tiphia femorata F. Melolonthidae larve
Tiphia morio F. Melolonthidae larve
Fam. Scoliidae
Scolia flavifrons F. Melolonthidae larve
Scolia guadripunctata F. Melolonthidae larve
Ord. Diptera
Fam. Tachinidae
Lydella senilis Meig. Ostrinia nubilalis larve
Compsilura concinnata Meig. Lymantriidae, Lasiocam_Qjdae larve

Vertebratele răpitoare şi insectivore (păsări, mamifere etc.) consumă foarte multt specu dăunătoare
(insecte, rozătoare, melci etc.). Dintre păsările insectivore cu importanţă deosebită în compaterea biologică a
dăunătorilor menţionăm: piţigoii, cucul, ciocănitorile, graurii etc.
Mamiferele insectivore (ariciul, cârtiţa, liliacul etc.), consumă un număr mare de specii dăunătoare,
în vreme ce o serie de rozătoare sunt consumate de unele mamifere camivore ca: bursucul, dihorul,
nevăstuica etc.
Cunoaşterea zoofagilor, prezintă importanţă practică deosebită, ŞI trebuie o ţrotiţi în vederea
menţinerii echilibrului biocenotic şi utilizaţi în mod direct în combaterea pe cale biologică ~ dăunătorilor.
Epizootiile sunt boli ale insectelor datorate activităţii desfăşurate de o serie dr-- microorgamsme
entomopatogene (virusuri, bacterii, ciuperci, sporozoare etc.).
Bolile produse de virusuri poartă denumirea de viroze, cele cauzate de bacterii - bacterioze, cele
provocate de ciuperci- micoze, iar cele produse de sporozoare - sporozooze.
Virozele înregistrate la insecte sunt destul de numeroase, la ora actuală cunoscân u-se peste 300 de
specii de virusuri, majoritatea lor fiind izolate din larve de lepidoptere.
Virozele sunt de mai multe feluri după cum urmează: poliedroze citoplasmatice, determin ~te de virusuri din
grupa Smithiavirus (A. Burgerjon and P. Grison, 2004) ; poliedroze nucleare, determin ' te de virusuri din
grupa Barrclinaviru;, granuloze, produse de virusuri care aparţin Bergoldiavirus; viroze cauzate de virusuri
fără incluziuni, din grupa Moratovirus.

Răspândirea insectelor

În funcţie de condiţiile de mediu şi plasticitatea sa ecologică, fiecare specie de in~ecte se întâlneşte

în natură
pe un anumit areal, ocupând un spaţiu determinat. Formele de bază ale răspândit ii organismelor pe
suprafaţa terestră sunt: staţia şi arealul.
Staţia reprezintă acea parte dintr-un teritoriu, caracterizată printr-un anumit c pmplex de factori
ecologici, ocupat de populaţia unei specii. Astfel, staţia lăcustei călătoare o formează Delta Dunării, cu
grindurile ei de nisipuri şi stufăriş, iar staţia cărăbuşului marmorat (Polyphylla fullo), o constituie soiurile
ms1poase.
Arealul sau zona de răspândire, cuprinde teritoriul în care se găseşte specia dăună pare, indiferent de
densitatea ei numerică.
În cadrul acesteia deosebim: zona de dăunare, care reprezintă de obicei numai o parte din zona de
răspândire şi este teritoriul în care specia dăunătoare întâlneşte condiţii de mediu favorapile (hrană etc.) şi

40
prezintă astfel o densitate mare, ceea ce determină o deosebită importanţă economic ca daune asupra
producţiei vegetale.
Populaţia si caracteristicile sale

Populaţia (populus =popor, mulţime) este un sistem de indivizi de origine co n ună, din aceeaşi
specie, alcătuind o unitate funcţională şi reproductivă elementară, ataşată de un anumit bi top . De exemplu:
toţi indivizii de Leptinotarsa decemlineata, dintr-o cultură de cartof. În urma studiilor în prinse s-a stabilit
că studiul dinamicii unei specii trebuie să se refere la populaţia însăşi şi nu la bioceno ă sau individ. De
asemenea trebuie menţionat faptul că sistemul ecologic se caracterizează printr-o tru t u ră reticulară de
relaţii de interdependenţă, unitatea centrală trebuind să o constituie populaţia unei specii. Populaţia poate fi
studiată sub raport formal sau static şi sub raport dinamic.
Statistica populaţiei constituie descrierea formală a populaţiei pentru a de cap ri trăsăturile
cantitative, referitoare la aspectele numerice ale ei. Parametrii statiei ai populaţiei sunt e ec ti ul numeric şi
densitatea populaţiei.
Efectivul numeric reprezintă numărul total de indivizi care compun o populaţie a un moment dat,
fără a se lua în considerare relaţiile dintre populaţie şi mediu. Indivizii dintr-o populaţie se deosebesc între ei,
în primul rând prin vârstă, diferenţiindu-se trei clase de vârstă: juvenili, adulJi şi bătrâni. tructura de vârstă
se remaniază periodic, an de an.
Raportul dintre ponderile claselor de vârstă caracterizează structura de vârstă unei populaţii şi
precizează sensul dezvoltării acesteia. De exemplu: când pondereajuvenililor este mare, op ulaţia se află în
creştere numerică, când ponderea bătrânilor este mare, populaţia se află în declin, iar cân cele trei clase de
vârstă ocupă proporţii aproape egale, populaţia este staţionară . Dinamica densităţii larve! de vârsta a II - a,
(cele mai dăunătoare culturilor agricole) ale cărăbuşului marmorat (Polyphyllafullo), co esp unde dinamicii
zborului adulţilor (Paşol şi colab., 1977), (fig.48).

Pe baza structurii populaţiei larvelor, se pot prevedea anii de invazie ai dăunătorul 1.

Natalitatea mortalitatea
caracterizează populaţi într-un anumit
interval de timp, prin a ariţia şi dispariţia
indivizilor, prin reprod cere şi respectiv
moarte.
Natalitatea (rep ad ucerea) este în
funcţie de specie şi de e ectivul ei, precum
şi de condiţiile de medi . Astfel, în condiţii
optime de temperatură, umiditate, lumină
etc., prolificitatea poate 'L maximă şi scade
1972 !973 !974 la înregistrarea abateri) r valorilor acestor
factori, fie în plus, fie în minus.
llli Mortalitatea e determinată i'n
funcţie de condiţiile limatice, de lipsa
Fig.48- Structura pe clase de vârste a larvelor cărăbuşului marmorat hranei, de epizooti i de act1v 1tatea
(Polyphylla fullo L.) la Săveni -lalomiţa, în anii 1972- 1975 zoofagilor şi de efectivu popu l aţiei .
(după Paşol şi colab.) Densitatea po ulaţiei reprezintă
num ărul
de indivizi i populaţiei unei
specii, la un moment dat, pe unitatea de suprafaţa de lungime, de volum sau greutate. Fie ar specie prezintă
o anumită limită de densitate numerică, denumită limită critică sau prag de densitate a p pu laţiei , de la care
nivelul pagubelor produse depăşeşte pragul economic de dăunare, impunându-se aplic ea unor măsuri de
combatere. Densitatea populaţiei poate fi determinată prin diferite metode de contr 1 (vizual, capcane
luminoase, capcane alimentare, capcane cu feromoni, momeli alimentare, brâie capcană, inele cleioase etc.)
şi sondaje (în sol, pe sol şi pe plante).
Dinamica populaţiei. Prin dinamica populaţiei se înţelege succesiunea stărilor nu 1erice, ale acesteia
prin creşteri şi scăderi periodice (fig.49.A.) .

41
 D Nm ărul de indivizi

-'bc::
~ ]
-l::]

~~
-~o~- o
1
care apar într-o populaţie
într-o unit te de timp, prin
reprodu cer , caracterizează
natalitatea, iar numărul de
ind iv izi c re dispar dintr-o

l:~
populaţie, n aceeaşi unitate

~] b
de timp
caracterize ză
prin deces,
mortalitatea
8.?
populaţiei. Aprecierea
~ 1. l ·- J
-~a~ creşterii sau scăderii
~ Prim. Verei Toamn a Jarn a densităţii numence se
f 2 J t
realizează rin stabilirea ratei
1 2 natalităţii, mortalităţii şi a
creşterii numerice a
Fig. 49 . 1. Curbele timpului sezon ier a dinanucii popul aţiei de insecte:
populaţiei. Rata este raportul
a- la o specie monovo ltin ă ; b - la o specie p olivolt in ă· O- populat ie h ibern an tă;
1-3 dinamica popu l aţ i ei în cursul perioadei de vegetaţie ( după Poli akov); între creşt re sau scădere şi
2. Curba timpu lui mu ltianual al dinamici i po pu laţiei (d u pă Drahovska ia) mărimea [; ţă de care au loc
acestea în mitatea de timp.
Rata natalităţii (Rn), reprezintă raportul dintre numărul de indivizi (n) apăruţi (n ă cuţi) într-o unitate
de timp şi efectivul populaţiei (N), respectiv,
Rn = ..!1..
N
Potenţialul biotic este capacitatea populaţiei de a da naştere la urmaşi şi de a upravieţu i , aceasta
depinzând de zestrea ereditară.
Rata mortalităţii(Rm) este raportul dintre numărul de indivizi morţi (m), di păr ţi , într-o unitate de
timp şi efectivul populaţiei (N): se calculează după formula:
Rm =!!!
N
Mortalitatea este dependentă
de factorii fiziologiei şi de rezistenţa mediului.
Rata creşterii numerice (Rq) este creşterea numerică a populaţiei, calculându-se după relaţia: Rq =
Rn - Rm, fiind o mărime variabilă, putând căpăta valoare pozitivă, negativă sau nulă.
Modificarea masei populaţie- gradaţia (fig.49 .B.). Prin gradaţie se înţelege tota itatea fenomenelor
care concură la creşterea numerică a indivizilor, a suprapopulaţiei şi declinul numeric al u ei specii.
Aflată
într-un raport de echilibru între natalitate şi mortalitate, populaţia un ei spe ii dăunătoare, trece
neobservată, întrucât daunele cauzate de ea se încadrează în limite tolerante.
În evoluţia generaţiei se disting patru faze:
-faza de incubaţie, iniţială corespunde efectivului normal, faza în care nu se prod te dăunări;
- faza de instalare, de crescenţă, corespunde primei părţi a progresiei, ând daunele sunt
nesemnificative;
-faza de erupţie, când suprapopulaţia ajunge la punctul culminant, daunele se s ldează prin pagube
însemnate;
-faza de criză, de ruinare este faza ce corespunde regresiei, respectiv când nu ma există
suprapopulare.

Probleme de bioecologie

Partea din ecologie care se ocupă cu legităţile asociaţiilor de plante şi animale, e fenomenele care
apar în urma formării acestor asociaţii se numeşte biocenologie. În acest capitol se vor trata aspectele
referitoare la ecologia ecosistemelor şi a populaţiilor de insecte.
În natură, materia vie şi nevie există într-o unitate, alcătuind sisteme şi subsis me. Prin sistem se
înţelege un ansamblu de elemente aflate în interacţiune (Bertalanffy, 1972) citat de T. Perju, 1995. O
caracteristică fundamentală a acestor sisteme este integralitatea, sau proprietatea sis emului de a nu se
reduce la suma păJţilor sau însuşiri lor sale.
Conform particularităţilor schimbului de materie între sisteme şi mediul biant, sistemele se

42
 mod deosebit,
clasificd in: sisteme inchise qi deschise. De reguld, sistemele deschise care
intereseazd
reprezentate de: c ismele vii sau
schimbl cu mediul atat substanfd c6t 9i energie. Sistemele deschise sunt
ansambluri de fiinte.
De exemplu, o Iivad6, reprezinta un sistem desclris deoarece componente|e le care intrd in
feric de pe sol) se
interaciiune (planie, animale, ciuperci, bacterii, material organic mort, solul 9i stratul
atm
preztntitru un unru*blu; acceptd 9i cedeazd atom ice in circuitul lor ai substantei;
energie prin procesul fiziologic
^ gi cedeazd deschise
acceptl
sunt'. sisteme ecologic sfera), sisteme e - individuale
Sistemele
(individul biologic sau organismul) 9i supraindividuale (populafia 9i biocenoza)'
Ecologia ecosistemului.
Ecosiitemul sau sistemul ecologic este unitatea funcJionald a biosferei, c prin interacfiuni
proprii p6(ilor sale compon ente - biotop si biocenozd - 9i care, prin transformdrile de bstanld gi energie
asigurd activitatea biologica gi evolulla sistemului'
Activitatea biologici in cadrul ecosistemului se desligoard ca rezultat al acJiuni reciproce a
celor
pot func]iona ca un sistem cibernetic autoreglare (pe
doui p[4ii componente, biotop 9i biocenozd, care
principiul feedback).
Biotoput (bios : viafd, topos : loc) sat habitatul, reprezintd' locul de trai al lajiilor diferitelor
specii de ptante gi animale. Biotopul este format dintr-un substrat 9i o microchma specifi
substratul reprezinta suportul material al biocenozei (sol, ap6, ingragiminte etc.), iar
microclima reprezinti interacliunea dintre clima local6, biocenozd gi sol; aceasta se
pnn
presiune atmosferic[, iradie solard etc., toate
temperaturS, umiditate relativd, precipitafii, evaporaJie,
raportate la nivelul acelulaqi loc.
Prin particularitdfile factorilor componenli (sol, clim6, plantS, faun6), biotop favorizeazd sau
cu flora gi fauna
defavorizeazddezvoltarea unor specii de plante 9i animale. Spre exemplu, solurile nisi
respectivi; diferitele sole cu plante cultivate sau biotopuri etc'
Biocenoza (bios : vial6, koino.s : comun sau comunitate de viafd), constituie com I orgamc al
spafial, caracterizatd prin specii de plante gi
ecosistemuluit ea reprezintb o unitate funcJiouali, determinatd
aninnrale legate tntre ele prin conexiuni reciproce, ca rezultat al procesului de ufie dotatA cu un
mecanism de autoreglare, avAnd rol de transformare a substanfei din mediul inconjurdtor.
Biocenoza este un sistem de indivizi biologici, din diferite specii, respecttv de lalii, atagafi de un
loc de trai definit (biotop). De asemenea, termenul de biocenozd se poate defini ca total tatea organismelor
(dintr-u1 biotop), intre care se afld relatii reciproce gi cuprinde atAt organismele animale (zoocenoze), cAt gi
-
pe cele vegetale Qthitocenoze).
intre
Ciracteriitica principalS a biocenozei o constituie existenla relafiilor troJice
care o compun relaJii care asigurd circulalia materiei in biocenoz[ 9i funcJionarea ei.
Componentele trofice ale biocenozei sunt: producdtorii, consumatorii 9i ndtorii. Pentru
protecfia plantelor cultivate importanld practicd prezintd consumatorii primari lre ntafi de insecte,
u.a.i.ni, nematozi gi alte animale fitofage, denumite ddundtori animali, care prod daune gi pagube
plantelor cultivate Qtroducdtorli) gi care trebuie combdtuJi qi consumatorii sec reprezentali de
prdcldtori qi parazili utili, ce trdiesc pe seama consumatorilor primari gi care trebuie
Lanlurile trofice. Populatiile de organisme ale bjocenozei prin care substanJa circuld de la 6aza
troficd spre ultirnul consumator, fotmeazd un fel de verigi ale unui lan! ce poartd umlrea de lanluri
trofice.
Lanturile trofice sunt de trei tipuri: lantrul fitofagilor gi prdddtorilor (plante verzi animale fitofaee -
prdddtori); parazililor (plante verzi - animale fitofage -parazifi) 9i ul saprofagilor
'prdddtor:ilorlanlul fitofagilor 9i
Si

(material organic vegetal sau animal - animale saprofage - prdddtori)'

O serie de lanJr-rri trofice din cadrul unei biocenoze, datoritd unor specii de animale (furnicile,
p6sdrile r6pitoare etc.), care funclioneazd pe mai rnulte niveluri trofice, se intersecteaze anumite puncte de
contact. formdnd releaua troficd.
Num[rul de specii care alcdtuiesc o biocenozdindicd' gradul de saturare al bi lui cu materie vie,
precum gi posibilitdfile de instalare a unor noi elemente in structura troficd 9i funciional Din acest punct de
gdsesc loc pentru
vedere se deosebes c biocenoze saturate (pddurile tropicale), in care alte specii venite
dezvoltare Si biocenoze nesqturate (culturile agro-hofticole), in care speciile emigrate n alte biocenoze se
pot dezvolta.
Din punct de vedere structural, biocenozele sunt alcdtuite din biosisteme sisteme binare de
interacJiune compuse din popLrlaliile a dou[ specii aflate in antagonism, prdditor
- pradd i parazit - gazdd.
evolueaz[ cdtre stabili proces care are
Aceste biosisteme alcdtuite din specii fitofage gi zoofage,

43
 Jerea densitSjii
ca rezultat scdderea d' populaliilor speciilor ddundtoare pAna la o limita care nu p( fi periculoas6.
Astfel de biocenoze
:noze sunt:
sr pdduchele negru al sfeclei (Aphisfabae),si prdddtorii s5i (Cocci' tlidae, Syrphidae
gi Chrysopidae):
e); pdduchele
pirt din San Jos6 (Quadraspidiotus perniciosus) qi parazilul S2 u caracteristic
perniciosi); plognilele cerealelor (Eurygaster spp) 9i ovifagul sdu s ific (Trisolcus
(Prospaltella pernici
tc. Numdrul
semistriqtus) etc. Nun de indivizi ai unei grupe ecologice (consumatori primari, secu ri Si terliari) qi
peciilor care o alcdtuiesc este in legdtLrri
ai populaliei speciilor cu nivelul trofic pe care il ocup I r biocenozd. In
lor niveluri
cadrul diferitelor nivc trofice ale biocenozei. repartizarea materiei vii este inegali pt SI ecii. Gradul in
rrticipl prin numdr de indivizi gi biocenozl la compunerea biocenoz6' cor ir uie dominanla
care o serie participl
ocenoz6. Desfbgurarea normald a proceselor de transformare a materiei gi el rI 5iei in biotop gi
speciilor in biocenoz
biocenozd, se realizeazd printr-un numdr relativ constant de specii gi indivizi cu ajutorul
realizea p rin intermediul
unor mecanisme automate de reglare.
re autor
Reglareanreprezintd
repre fenomenul de reducere, respectiv de cregtere a num[rului de i di vizi qi specii la
piat de optim, ce se realizeazdprin intermediul a doud mecanisme de reglar<
un numir apropiat (ern $l lntern.
ismul extern
Mecanismul t aclioneazd ca un sistem de factori ai selecliei naturale asupt b iocenozei, prin
rndiliilor de biotop; mecanismul intern constd in interacJiunea elemt rte lor biocenozei
intermediul condiliil<
rmeroase circuite de tip feedback.
angrenate in numeroa
ecosisteme. Dupd originea lor, ecosistemele sunt diferentiate in'. spont
Tipuri de eco. t sau naturale,
spontan (ecosisteme marine, de ape interioare gi terestre); antropogene) carr, au apdrut in urma
care au apdrut spontan
ului (sc
intervenliei omului (solele cultivate cu plante agricole).
tegoria ecosistemelor antropogene se pot rnen{iona: culturile de cAmp,
Din categoria 1 VC zile, plantaliile
viticole elc.. b i oce noze care sunt cunoscute sub denumirea de agroecosisteme (tabelul 4).
ocenoze
Tabelul
Clas ificarea ecosistemelor gi nivelul lor de stabilitate corelat cu pierderile posibi dupi
l.Ghizdavu si colab.997)
Nivelul de stabilitate Pierdr 'l
Tipuri de biocenoze
a relatiilor trofice nosibi tr
t e me fo r es lie r e :
E c o s is
a) pdduri care imitd pddurile naturale +++ TT

b) paduri dintr-o singur6 specie TTT ++

Agroecosisteme ale cultu ri lor perene:
a) pomi fructiferi + -TT
b) vifa de vie TT TT

c) arbulti fi'uctiferi TT TT

d) pdguni gi fnefe +++ -T

e) leguminoase perene TT +
Agroecos isleme ale cullurilor anuale:
a) cereale TTT

b) leguminoase pentru boabe TT TT

c) plante uleioase TT TT

d) plante tehnice TT TT

e) plante tuberculifere gi rdddcinoase TT TT

f) graminee furajere ++ ++
g) plante medicinale TT TT

h) legume solanacee ++ TT

I) legume vdrzoase ++ TT
j) legume bostdnoase TT ++
k) legume bulboase ++ TT

l) legume rdddcinoase +++ TT

m) plante ornamentale ++ TT

Agroecosistemul culturilor de sere Si solarii + +++

Cultari de laborilor + TT

+++: mare;
nare; ++:medie;
- +:slab; -:lipsd

ica ecosistemelor.
Dinamica e' Ecosistemele sunt sisteme dinamice, in continud trar ;f'ormare, a cdror
i schimbdri aritmice, ritmice gi succesiurti.
ant[ in
dinamicd constant[
ldrile
Schimbdrile uritmice sau accidentale produse de oscilaJiile aritmice ale fa :torilor fizici ca:
zii ddin primdvar[, ploile reci din timpul verii, inunda{iile etc. Variz piile aritmice
inghelurile tdrzii ale
microclimei ducc adesea
ader la cregterea moftalit[tii populafiilor speciilor ddundtoare.
ldrile ritmice sunt varialii structurale ale ecosistemelor, care se repeti la d ferite intervale de
Schimhdrile

44
timp gi sunt de doud feluri: circadiene 9i sezottiere.
Ritmurile circadiene sunt determinate de succesiunea regulatd a zilei 9i noplii in alul de 24 de
ore gi se manifest6 prin schimbdri ale condiliilor rnicropedologice gi ale biocenozei.
Diferitele specii de animale fitofage, zoofage gi saprofage compun unitdfi func] temporare, care
se succed potrivit fazelor zilei, de intuneric ai lumind gi diferenliind animalele bt in doui unitdfi
funclionale: diurne qi nocturne.
Ritmurile sezoniere ale ecosistemelor sunt determinate de anotimpurile anului 9i se manifestd prin
schimbdri sezoniere ale rnicroclimei gi biocenozei. in fiecare anotimp al anului fizionomi ecosistemului se

prezintain mod diferit, datoritd schirnbdrii compoziJiei gi a gradului de dominanld al specii

Succesiuni ecologice. Pe lAngI schimburile ritmice existente in ecosisteme, ace! ea sunt supuse $l
unor evolutii ireversibile. Astfel, in evolufia lor sunt momente de formare a sistemelo noi. Succesiunea
ecologicd, reprezintdansamblul tuturor proceselor de descompunere 9i formarea ecosistem lor.
Succesiunile ecologice pot fi; primare atunci cAnd noul ecosistem se formeazi un teren inijial
abiotic (popularea unei insule nou formate) gi secundare cind noul ecosistem ia naqtere un teren in care
existi biomasd ca rdmdgiJi a ecosistemului distrus (formarea ecosistemelor agricole pe s 5 ecosistemelor
din luncile Dun[rii gi ale unor r6uri), precum gi prin redarea in circuitul agricol al terenuri slab
productive cum sunt nisipurile, haldele de cenugd gi steril, in unna lucrdrilor pedoameli ive aplicate, de
amenajare (modelare, nivelare gi irigare) etc'
Cunoagterea ecosistemelor gi in special a agroecosistemelor in componenfa lor, intd o importanfa
deosebitd in vederea aplicdrii corecte a principiilor de combatere integratd a ddundtortlor imali.

45
 ESTIMAREA DAUNELOR $I PAGUBELOR
PRODUSE DE DAUNATORI

Culturile agricole sunt atacate permanent de nurneroase specii de ddundtori animal dintre care unele
provoacd pagube insemnate. Ei acJioneazd pe diferite c[i asupra ]esuturilor plantelor, di prin hrdnire sau
indirect prin formarea de galerii in sol sau plant6, fie prin acoperirea limbului foliar cu dej ii etc.
In vederea intelegerii mai bine a aspectelor apariliei pierderilor de recolta, expli in continuare
principalele notiuni utrlizate in acest capitol.
Dauna sau vdtdmarea reztrltd. in urma actiunii agresive a ddundtorului asupra plan i, indiferent daca
aceasta apare ca urmare a hr[nirii sau in urma altor activitatri (construirea galeriilor in ederea depunerii
pontei, construirea addposturilor de hibemare etc.) gi prezintd un caracter fiziologic, indi o periclitare in
structura organelor atacate.
De obicei daunele sau vdtdmdrile produse la plante depind de modul de hrdnire d6unatorului (de
conformalia aparatului bucal) gi planta aIacat6. Astfel, insectele cu aparat bucal de rupt qi masticat
(rozdtoare) produc dislocdri ale jesuturilor plantelor (la muguri, frunze, fructe, seminle et
.) iar insectele cu
aparat bucal de intepat gi supt (sugdtoare) produc decolordri, risuciri ale frunze (pseudocecidii),
deformiri sub formd de umflhturi (gale sau cecidii), necrozdri etc.
in u.ma atacului au loc perturbdri grave in metabolismul plantelor, mai ales a fu fiilor fiziologice
(respirafie, transpirafie, fotosintezd etc.), care conduc la scdderea rezervelor de hrand ( idrafi de carbon,
substanle proteice etc.), din care cauzd" plantele se debiliteazd qi uneori pier.
Daunele se produc ca urmare a unei caracteristici importante a diundtorilor denum td capacitatea de
diiunare. Capacitatea de ddunare se poate exprima ca indicator de scidere a recoltei unei ante sau culturi
sub acliunea ddundtoare a unui ddundtor.
Paguba poate fi privitd ca un indicator tehnic care aratd concret un prejudiciu, o iune, o daund
produsd unei plante sau culturi agricole.
Pierderea reprezint[ o expresie cantitativi, economicd a atacului produs de ddu i. Ea se referh
mai ales la producfia obfinut[, reprezentAnd diferenta dintre produc]ia obfinutd la o cu neatacatd gi una
atacatd.. La rdndul sdu recolta poate fi definitd in mai multe feluri.
Recolta potenfiali, este obfinutd in condilii optime de dezvoltare a culturilor agr e, ea fiind cea
mai mare recoltd de calitate superioard, oblinutd atunci c6nd se aplica cele mai perfi te tehnologii de
culturd gi se respectd toate cerinfele agrofitotenice gi fitosanitare.
Recolta reall la unitatea de suprafald este productia ce se obline intr-o unitate e produclie prin
aplicarea corectd a tehnologiei de productie.
Pierderea de producfie este de fapt diferenla dintre recolta oblinuta [a plantele neat de daunitori
gi cea pe care o dau plar-rtele atacate.
Pierderea teoreticd de producfie apare in acest context ca o diferenld intre producfi potenfiala gi cea
reald.
+,
In general dir,rndtorii anirnali ai plantelor cultivate se dezvolt[ in diferite me $r se
hrdnesc, utilizAnd ca sursi de hrand material vegetal.
In urma activitAlilor trofice, exercitate de daunatori pe diferite organe ale plan lor, apar diferite
daune gi^pagube.
In domeniulprotecfiei plantelor, au apdrut diferite concepte legate de pierderile de roduclie datorate
ddundtorilor. Astfel, T. Baicu, (1986), a formulat cdteva principii privind pierderile de p fie dupd cum
urmeazd:
a). Oriceculturi poate fi atacatd, de diundtori:
Cercetirile efectuate pe plan mondial c6t gi in fara noastr[, arat6, cd in agroecosiste le culturilor de
cAmp, incep6rrd cu grAul gi terrninAnd cu acele culturile care ocup[ suprafefe foarle mici m sunt plantele
medicinale in care se gdsesc o rnultitudine de dduubtori.
b). Nu orice atac de ddunS'tori duce la pierderi:
Existenfa ddun[torilor in culturile agricole poate conduce la aparilia de pierderi, a se rnrunesc
anumite condilii: sunt genetic compatibile, planta nefiind imunl sau cu un grad ridicat rezistenfd; dacd,

46
fazele sensibile de dezvoltare ale plantei corespund cLr stadiile active ale ddundtoru dacd existd o
corespondenfd intre condiliile pedologice ale ddundtorului 9i plante etc.
Pentru o mai bund inlelegere a celor mentionate mai sus, in tabelul 4 este capacitatea de
refacere a plantelor de grAu in funclie de organul atacat de diferitri ddun[tori. De m ionat cd pe acest
fenomen ne putem bazain protecJia culturilor numai in anumite cazuri.
c). Pierderile produse de diundtori depind gi de organele atacate ale plantelor.
Atacul produs de ddundtorii anirnali poate ap[rea pe diferite organe ale plantelor, ai rar pe intreaga
plantd. in multe situalii, plerderile mari apar, chiar gi la densitdlinumerice mici ale ddundt lui, atunci cAnd
sunt atacate organele ce constituie recolta (rddlcini, bulbi, tulpini, seminfe etc.), cum ar fi ulcoropignilei,
al atacului de buhd la ardei, al gargirilei capsulelor de mac etc.
De obicei, atacurile pe frunze sunt supoftabile mai u;or, uneori distrugerea tului foliar in
procente de l5 - 40Yo, neinfluenJ6nd recolta, fenomen insd posibil numai dacd plantele se afld in faza de
acumulare intensd a substanfelor organice.
Marea majoritate a d[undtorilor care produc toxine (acarienii) din fam. Tarst , pot afecta de
obicei metabolismul intregii plante. in unele situalii gi atacul pe rdd[cinile plantelor te de diferitele
tipuri de larve, afecteaz6.planta intreag[, insd capacitatea de refacere a r[ddcinilor este in eral mai mare gi
de aceea efectele de compensare perlnit reducerea pierderilor.
d). Nivelul pierderilor depinde de specia ddundtoare;
Diferitele specii de ddundtori ai plantelor cultivate nu produc daune 9i pagube in egal. De la o
specie laalta acestea oscileazd in limite destul de largi. Astfel, la grAu existd o diferenfd e inar de mare
intre pierderile produse de gdndacul ghebos (Zabrus tenebrioides) gi cicada (Macrosteles xnotatus) (tabelul
4). Aceste diferenfe apar din mai mr"rlte cauze cum ar fi: capacitatea de ddunare mal re a speciilor; de
modul de hrdnire a ddundtorilor, de durata hrdnirii, de stadiul ddLr-rndtor; de numdrul de trii, de condiliile
de mediu inregistrate etc.
Dupd capacitatea de ddunare, importanJa economicd 9i permanenJa atacurilor, iile ddundtoare se
pot clasifica in patru grupe gi anume: ddundtori principali, ce se intAlnesc an de an i culturd, depdgind
pragul economic de diunare gi care solicitd lucrdri de protectie in fiecare an, i secundari ca
irnportanld, care pot depdgi pragul economic de d[unare, numai in anumifi ani 9i pe fe restrAnse,
pentru care lucrdrile de protecfie au o amploare redus[; ddundtori potenliali care de obice degi sunt prezen\i
in cLrlturi nu produc pierderi cu importanjd economicd, intrucAt ei nu depdqesc pragul ic de ddunare;
dd.undtori migratori, care chiar dacd au o mare capacitate de inmulfire, foat.te rar se Itd puternic (ex.
Margar ita st ic tic alis).
Pierderile produse de diferili ddunltori depind de densitatea lor. Densitatea se Ie exprima direct,
ca rrumdr de exemplarelplantl, Ia 100 plante la mp., la kg., trunchi, frunzd, spic ., sau indirect ca
manifestare a atacului (%o de frunze roase, numdr de pete, galerii, orificii etc.).
La densitdli reduse, sLrb pragul economic de d6unare (PED), au loc pierderi de su tanld proaspdtd gi
uscat6, insd fbrd importanfd economic5. La densitdlii egale cu pragul economic de dduna (PED), pierderea
este egalS cu costul tratamentelor.
CAnd densitatea ddunitorilor sau gradul de atac depigesc pragul economic ddunare (PED),
pierderife de produclie sunt mai rnari gi depdgesc foarte mult costurile $ilizate pentru com re (tabelul 5), -
pierderile inregistrate in anul in cnrs, depind de dinamica populaliilor din anul trecut.
in evolulia ddundtorilor pe perioade lungi gi mai ales la cele cu aparat bucal de pt gi masticat, se
disting cinci faze, in funcfie de care se pot aprecia gi pierderile: a). depresie - fltrdpi i sau cu pierderi
mici; b) rdspdndire - cu pierderi mici sau fdrd pierderi; c) inmullire intensd - cu pierdert edii sau mici; d)
inmul1ire in masd - cu pierderi mari gi foarte mari; e) declin - cu pierderi mici.
Trecerea de la o etapd la altd poate dura 1-3 ani gi de acea aceste cicluri de variabi rtate sunt mal greu
de observat: cu cAt echilibrul ecosistemului este mai putin stabil, cu atAt pierderile proba ile sunt mai mari.
Ecosistemele naturale se afl6 intr-un echilibru normal biologic, care este bazat pe o m titudine de factori
blotici qi abiotici.
in agroecosisteme acest echilibru lipsegte mai ales la ddundtorii principali:
- pierderile depind de condiliile pedoclimatice in care se dezvoltd planta de Iturd qi speciile
ddundtoare. Condi{iile foarte favorabile pentru plantele de culturd create de zona pedocli aticd ce corespund
cerinlelor plantelor, soiurilor gi hibrizilor, asigurd o cregtere rapid6, o acutnulare mare de ubstanfd uscatd gi
o productie apropiatd de cea potenliali. Asemenea culturi suportd mai ugor atacul diun ilor, mai ales a
celor secundari;
- pierderile produse de diunitori depind de spectrul de plante atacate gi de istenfa soiurilor qi
hibrizilor. Speciile monofage, adaptate la o singurd plantd gazdd pot produce pierderi mari in absenta

41
mdsurilor de combatere (gdrg6ri\a maz6rii, gdrgFrila sfeclei etc.). De asemenea spec
: cot le oligofage
ol pot

provoca pagubeube rmari gi foarle mari unui grup de culturi din aceeagi familie botanicd.
ratorii poiifagi produc pierderi rnari 9i medii la marea majoritate a culturil
Ddundtorl
r, cu
cu oscilaJii in
igrdri 9i factoiii abiotici (viermii s6.rm[, viermii albi, noctuidele etc.).
funcJie de migrdr
si"n1a soirrilor gi hibrizilor la ddundtori este foarte importantl. Astfel, exis
Rezistenli
i dife
iferen{e foarte
feriiele soiuri de grAu in ceea ce priveqte rezistenla la atacul de musc[ de Hest .; intr
ntre hibrizii de
mari intre diferitt
:rivinJa rezistentrei la sfredelitorul tulpinilor de porumb; intre diferitele soiuri ucernd privind
e luc
porumb, in privir
afidt intre soiurile de varzd, cu privire la rezistenla la musca verzei etc.
rezistenta la afide;
zareain cultur6 a unor soiuri 9i hibrizi rezistenfi sau toleranfi, inregistreazd
Utllizarea rbicei daune gi
o obi
pierderi de produ
rroducJie mult mai mici decdt in cazul celor sensibile'

Tabelul 4
Dlundtorii grAului gi capacitatea de refacere a plantelor
(Dupa I. Ghizdavu 9i colab., 1997)

Specia Organul atacat Capacitatea de refa ere

Modul de Nivelr lde
refacere refat )re
Cricetus cricetus L. spicul, bobul Cregterea
Citellus citellus L; spicul. bobul frunz.
Microtus arvalis Pall. spicul, bobul, infrdlite +-
pl. tinere
Apodemus sylvaticus L. pl. tinere, bobul
Corvus frugilegus L. bobul
Corvus cornix L. bobul
Pica pica bobul formare de
Columba dornestica Gm. bobul, rdddcinile noi rdd.
Elateridae, Tenebrion idae bobul, rdd[cinile, +-
Agrotinae frunzele idem TT

idem
Gryllotalpa gryllotalpa L. rddlcini qi colet idem +
Deroceras agrestis L r[ddcini gi colet f
Scarabaeidae bobul formarea de +
rdddcini noi rdd.
idem

cregt. frunz +
infrdJire
infrdtire l

infr[[ire T

+
cregt. frunz +

cregt. frunz

idem +

cregt. frunz +

+++: refacere bun6, ++: ref. medie, +: ref. slabd, - : ref. lipseqte

48
 Tabelul 5
Praguri economice de dbunare (PED) ale unor specii ddundtoare
(dup5 L Ghizdavu gi colab.,l997)

Nr. Denumirea Epoca de Pragul economic de dluna 'e

crt dlunitorului obseruafie

Anoxia villosa inainte de 0,2larve I m2

seminat
2 Eurygaster spp. al Il-lea nod 7 adulli I m'in cult. cu densitit
format normale de plante bine infrdtite
5 adulli I m2 in cult. cu densitll
reduse, slab iesite din iarni
formarea 3 adulli I m2 in cult. neinfiinlatr ln
boabelor primdverile secetoase si cdldurr lSe
3 Haplodiplosis formarea 3larvelm2 pt. grAul de consum.
marginata boabelor
I larva/m'pt. sr6ul de simAnti
4 Anisoplia spo. formarea bob. 5 adulli/m2
5 Tanymecus di laticollis rasarlre 3 adulli/ m2
6 Euxoa segetum inainte de 5 larve lm2
semdnat la sr6rr
rdsdrire, faza de 2larve I m2
l-2 perechi de
frunze la
1 Ostrinie nrrhileliq faza de 6-8 25%:o olante cu nonfe
8 Apion spp. la ?mbobocire gi l0 adulti/m2
inflorire
9 Leptinotarsa rasarrre 5 adulti / m'
decemlineata boboci florali 5 - 8Yo tufe cu l0 larve pe plant

Tipuri de daune
Tipurile de daune (vdtdmdri) sunt diferenJiate dup6 aparatur bucal in:
A. duune
nune mor
morfologice, sub formd de rosdturi (pa(iale sau totale p6na la scheletar
insectele cu aparat
rparat buc
bucal de rupt qi masticatl
rvocate de
)rovo )-r
B. daune
rune fiziologice
fizio identificate prin prezen\a unor pete de decolorare sau hipertr fieri detr
Le tesuturi,
provocate de: specii cucr aparatul bucal de inlepat gi supt, cand sunt dereglate funcliile fi iolo grce
ce gi apar
modificdri biochimice.
ochimice.
Tipurile
rile de daune
da (vatdmdri), in general sunt foarte variate, deosebindu-se dupd orga nele >le atacale
urmdtoarele tipuri
.ipuriprincipale
prin, (fig.69 9i 70):
dddcini si
La rdddcini s alte organe subterqne (fig.69, a, f, E, h): retezfuri ale rbddcin lor iryllotalpa
'Gryl ,

gryllotalpa),' rosdturi
rosdturi spiralate pe rddicina principald (Melolontha melolontha),. galerii sup( ,rfici:lciale sau
interne (Otioruhynchus
rrhynchus lig'tstici, Agriotes lineatus etc.); nodozitafi cu cioc pe radicele (phyl oxer vastatrix -
forma radicicold); hipertrofieri de {esuturi sau deformdri canceroase (Eriosoma lanigerum) e
rold); hipe
La nivelLrl coletLrlui plantelor: rosituri in zona coletului (Euxoa segetum),. ros tn saur galerii
ivelLrl col
(Capnodis tenebriorus,
nebrionis, Perotis lugubris etc.); deformdri sub formd de gale cu aspect car rot ; (Etriosomq
lanigerum).
lpini qi ramuri
La tulpini rt (fig. 69, d): sfredeliri (cossus cossus, ostrinia nubilalis, Zeut ina etc.);
tyrir
orificii (Scolitus
'tus rugulosus),'
rugul< rnindri (Anisandrus dispar), deformdri canceroase (Eriosoma
(Er iophyes phlhleocoptes)
); gale
eocopte s ; pete divers colorate (Quadraspidiotus perniciosus) etc.
La muguri (fig. a): ros[turi la exterior (sciaphobus squalidus); perforari (Anthonc
uguri (fig.69. US :incttrus), b).
(aparat bucal de inlepat
inlepat ql supt): deformdri gi colordri (Psylla mali).
La bobocii
tbocii florali.'
flor consumarea staminelor gi pistilului (Anthonomus pomorum),. ro IClere ra Or[ganelor
fl orale (Epicometis hirt oxythireafunesta); decolordri (Limothrips denticornis, etc.)
tmetis hirta,
La franze (fig.
anze (frg.70): roaderea par\iald sau totald a limbului (Leptinotarsa decemline, 'ta); scheltletarea,
cAnd din frunze ve rdm6n
rdmdn neconsumate numai nervurile principale (Lymantria dispar),. dantr laree cennd sunt
,
afectate nervurile icii (Ano mal a,s oli da) ; ferestru i rea, r ezultd, in urma consumi.ri i neresu late a pal 'enchrimului
rri le m ic

49
 (Plutella maculipennis),'ciuruirea sau aparilia unor orificii mici (Phyltotreta spp.),.cons
rea limbului ne
marglne in tormd de semicerc (Sitona lineatus);crenelat sau in trepte (Tanymecus dilati /i.y', : hipertrofieri
de tesuturi (Eriophyes vitis); gale sau cecidii (Phylloxera vastatrix, forma galicol6); e divers colorate
(Thrips tabaci, Eurygaster spp., euadraspidiotus perniciosus),. pete de deJolorare-
ucirea limbului
(Aphis pomi, Myzus cerasi eIc.).
La te (fig.69. c):
minarea fr (Cydia
pomonella, minuta
etc.); rosaturi xterne (Zabrus
tenebrioides); deformarea
i*'i fructelor ( iles baccus);
'i.
mlnarea capsulelor
(Ceut macula - alba);
pietrificarea (Calocoris
fulvomaculatus): pdtarea
(Quadraspidi perniciosus).
La sem (ft9.69. b):
mlnarea endospermului
(Sitophilus gr ius, Bruchus
p$orum, Acanthoscelides
obtectus etc.); 9i Svirea boabelor
(Anquina triti i. Haplothrips
tritici etc.); punct negru
inconjurat de n halou mai
deschis la cu re (Eurygaster
spp., Aelia spp. )

Estimarea nelor gi a
lor
stabilirii
nivelului atacu gi in funclie de
acesta a pierderil probabile sunt
necesare a se e ua o serie de
observa{ii gi d in[ri direct in
camp $r apol fectuarea unor
calcule. Astfel, i cAmp se poate
stabili densi numericd a
d[undtorilor (D ), exprimata in
numir de exem arelmp., plantd,
metru liniar de nd semdtrat, kg.
de seminfe, la - 300 de fructe
1

sau la trunchi :. Densitatea

ddundtorilor un ind icator
obiectiv asupra
Densitat numertca a
populafiei (DN), ca gi gradul de
Fig.70. Tipuri de daune la frunze:
d[unare sau de infestare (GD),
tinotarsa decemlineata), b- sub form6
se poate estima ajutorul unor
sub formd de figuri (Sitona spp.); d -
b formd de perforaJii (Mamestra scdri de estima Prin scard de
./, g - sub formd de nine (pegomyiaestimare se in ege gradalia
betae); h - gale (Tetraneura ulmi) densitAtii numeri , a gradului de
(dupd diferiJi autori) ddunare sau a pagubelor, pe
intervale de cl
limitele critice de densitate, respectiv de cldunarea cauzatd.. Sc6rile de estimare a daunel
, in functie de
se subdivid in
intervale de clase, a cdror limite au valori ale densitalii numerice, ale gradului de atac sau le pagubelor gi
care sunt specifice fiecdrui ddundtor. Valorile acestora depind de gradul de ddunare particularitdli Ie
si de
50
culturii. In r-nod practic, se intervine numai atunci cAnd DN a dauneor depSgegte lim criticS, respectiv
pragul economic de ddunure (PED), cAnd DN este rnijlocie gi rnare. ceea ce corespunde nui atac mijlociu
sau puternic.
Exprimare gradului de ddunare se face cu ajutorul a patru intervale de clasi, care intd urmdtoarea
semnificatie: DN: 0 - atacul lipsegte; DN : mic[ - atacul este slab, dar se poate intensifi ; DN: mijlocie -
atacul este mijlociu gi se ir-rtervine deoarece densitatea poate cregte qi DN : mare - atacul puternic, riscul
este foarte mare gi se intervine energic.
Un aft indicator este frecvenla atacului (F%o). care reprezintd raportul dintre nu I de plante sau
organe atacate (n) gi nurndrultotal de plante saLl organe de plante analizate (N) inmullit c o sut6: gi se poate
calcula cu ajutorul relaJiei:

FYo =a.too
N
Intensitatea utacului (I'/o) reprezintd procentul in care o plant[ sau un organ al lantei este atacat
sau pierderea de producJie inregistrati de o plantd sau de o culturd pe unitatea de suprafafd mp., ha)
Acest indicator adesea este subiectiv, deoarece el se poate exprima prin note nform urmdtoarei
scdrii valorice: 0: cu procent de atac 0; 1 : atac de I pdnd la3%o din plantd sau organ, 2 atac de 4 pdndla
10%;3 : atac de l l pAnd la25oh;4: atac de26 pi"nd,la50%;5: atac de 51 pdn[ la 7 ;6: atac de 76
oAnd la 100%.
in funclie de aceast[ scard, intensitatea atacului se poate calcula dupd o expresie ca

IYo = Zri'.r>
n
in care: i - reprezintd procentul clasei; f- umdrul de plante sau organe atacate pe fiecare c
rT notatd cu x; n -
numdrul total de plante sau organe analizate.
Intensitatea atacului se poate calcula gi cu ajLrtorul unei expresii cantitative

l% =+x100. incare:

a = produc{ia plantei sau culturii neatacate, iar b : produc}ia obtinutd de la o td sau culturd
atacatd,.
Gradul de ddunnre (GD) se exprimd procentual in functie de frecventa gi i tatea atacuh-ri in
expresia calitativd, raportat la 100.
Gradul de atac se poate deterrnina dupd formula :

GD = FY:!!% sau GD = p.ZQ'f)

100 l/
Paguba sau pierderea (P%) este rezultatul unui atac puternic in urma cdruia se in gisteazd pierderi
cantitative de recolti, evaluate in greutate la unitatea de suprafaJs, pom etc. Paguba inta produsul
dintre frecvenfa gi intensitatea atacului, luatd in expresie cantitativd,.dupd relaf ia:
PYo = F%' I%: P '\a-o)
De exemplu : in cantl plognilelor cerealelor, cdnd Fo/o ! ,On, a : 3000 kg/ha b = 2500 kglha,
pierderea de producJie este:
PYo = 16 lla!:2500 .
3000 = 10 3000
=5=0=0-
- ")" Yo
=16.6 '"
Dupd un alt procedeu (Perju, 1995), pierderile de producfie cauzate de molia pd lor de mazdre, se
poate calcula dupd formula:
(a-b)-(c'd)
p\,,o = ---ffi, ln Care.

a: greutatea boabelor sdndtoase; b :

greutatea boabelor atacate; ocentul de boabe
atacate; d :
num[rul de boabe pe mp. Se calculeaz[ intAi la mp., apoi la ha.
Experfii din domeniul protecfiei plantelor pentru calculare pierderilor de prod
metodd mult mai rapidS, folosind relatia:

PYo: (a e - b), in care:

a : producfia plantelor ddunate la unitatea de suprafafd (Lrls);

51
 b : producJia obfinutd la u/s; e : numirul total de plante la u/s.

Pragul economic de diunare

Pragul economic de ddunare (PED) este o nofiune proprie sistemului de integrati 9i

reprezintL o densitate de ddundtori sau un nivel de atac pe planta de culturd, care p o pierdere de
produclie egal5 cu costul tratamentului.
Pragul de ddunare definegte densitatea la care incep daunele, iar pragul economic e ddunare (PED)
reprezintd deja pierderi care, economic justifica aplicarea de mdsuri active de combatere. deosebire de
prognozd qi avertizare, PED (pragul economic de ddunare) permite diferentierea lucrdrilor combatere de la
o sold la alta.
Pragul economic de dhunare (PED) prezintd o laturd economicd, deoarece el ia considerare atAt
costul tratamentului cAt gi nivelul pierderilor exprimate valoric. El are gi o laturd ecol ce derivd din
eliminarea numdrului de tratamente precum gi din faptul cd nivelul populafional al dd ilor se menline la
un grad scdzut qi se pot proteja entornofagii,fdrd sd
gi dispard complet.
PED se poate determina folosind relafia:
PED: 9p:cs!=rt + 9) , in care:
Rc.Pr'P.E \^ ' Pr / '

Cp sunt costurile de protecfie a plantelor/ha;Cr: costurile pentru recolta suplim a producliei

protejate prin mdsurile aplicate/ha;Cg: costurile generale; R : rentabilitatea in %; Rc: Ita (produclia)
q/ha; Pr : prelul de vdnzare cu amdnuntul/q; P : pierderea de producJie calculatd I oZ exernplare de
t
ddun6tor;'; E : cacitatea biologicd.
elrcacltatea
efi Dlologlca.
in scopuri practice de aplicare a lucrdrilor de combatere, se utilizeazdtabele iale in care sunt
inregistrate densitdfile sau nivelul de atac pefaze de vegetafie a plantelor, in functie de se poate stabili
momentul de aplicare a tratamentului gi dacd se trateazd sau nu. Prin introducerea in icd a pragului
economic de diunare, pe scar[ tot mai largd, se pot obJine economii de pesticlde combustibil, iar
activitatea faunei utile (dugrnanii naturali) cregte.

52
 PROGNOZA $I AVERTIZAREA
in cadrul luptei integrate prognoza gi
avertizarea constituie una din verigi rmportante care
contribuie la aplicarea rafionald a tratamentelor in funcJie de momentul optim de sensibili a ddundtorilor,
de rdspdndirea pe teritoriu a acestora, realizdnd reducerea numdrului de tratamente, dimint rea pericolului de
poluare gi dezvoltarea nestingheritd a faunei gi florei utile, asigurAnd in acelaqi timp sporir, producfiei.
' in RomAnia, il
inceputul lucrdrilor de prognozd gi avertizarea tratamentelor pe baze gtiinfifi
marcheazdaparitriaprimelor stafii de avertizare organizate cu scopul de a combate mai efl ient mana vilei de
vie, de cdtre Tr. Sdvulescu, incepdnd cu anul 192'/,in podgoriile Valea Cilug[reascl, begti 9i Nicoregti.
Cu timpul numdrul stafiilor s-a extins gi sfera lor de activitate a cuprins 9i alte boli 9i undtori impotriva
cSrora se emiteau avertizdri. in anul 1963, releaua de prognozd, qi avertizare se ol nizeazd pe intreg
cuprinsul fdrii gi la toate felurile de culturi, fiind compus[ din 16 centre regionale de p 69 de sta{ii de
avertizar^e pentru boli gi d[undtori, cu 101 puncte de sprijin.
in prezent refeaua de prognozd gi avertizare (fig.7l.) este coordonatd din punct de vedere
administrativ de Laboratorul Central de Carantin[ Fitosanitari din cadrul Ministeru i
Agriculturii gi
Dezvoltarii Rurale, iar din punct de vedere metodologic este indrumat[ de Secfia de p gi avertizare
din cadrLrl Institutului de Cercet[ri pentru Protec{ia Plantelor.
tiAl\r
,, 1\ b RL1\AUA Qt
ll av
e A !! c E

or I cca
Cr r'o
\ A.
[#i#p,'gg6;..0.
sltlh e FBbi tt
Ca
f
il
5
i

, 5\-
vio
l i.riM
; '1_
t
6r
e

Bt{
Fig.7l. Releaua de prognozd gi avertizare din Romdnia (dupd Sdvescu 9i Rafa la)

Prin prognozd in protecJia plantelor se inlelege prevederea cu mult timp inainte apariliei in mas6 a

speciilor de boli gi ddurrdtort.

Prognozapoate fi de scurtd duratd, cAnd aparilia populafiei unei specii se p cu cAteva zile sau
sdptdmdni inainte gi de lungi durat[, cAnd prevederile inmultirii in masd a lor, pe un anumit
teritoriu, se face cu cel puJin 2-3 luni inainte de izbucnirea invaziilor.
Prognoza de scurtd duratd este o prognozd reald stabilitd pe fondul hdrfilor de rognozd, de lung6
duratd, in functie de influenJa factorilor climatici, a celor de reglare (zoofagi) 9i de it[tii numerice a

populatiei in cadrul biocenozei intr-o perioad[ scurtd de timp.

Prognoza de lungd durati se face obignuit, pe un an (pentru plognilele cereale - Eurygaster spp.,
ldcuste din speciile Calliptamus italicus, Dociostaurus maroccanus etc.), dar 9i pe term mai lung de (3 - 5
ani la unele specii de insecte cu generalie multianual[: Melolontha melolontha, Anoxia osa, Agriotes' spp.
etc. ).
Elaborarea prognozelor de lungl durati

Prognoza aparitiei in masd a unor specii ddun[toare se stabileqte pe un or observaJii

asupra stdrii fitosanitare a culturilor (frecvenJa gi intensitatea atacului, gradul de unare) precum gi
asupra densitefli numerice a speciilor respective. Valorile obfinute sunt analizate aiutorul scdrilor
de estimare cc se folosesc direct in elaborarea prognozelor'

53
 Prin scard de estimure se intelege graduarea densitdJii numerice gi a gradul{i de d[unare, pe
intervale de clas6, in funcfie de limitele critice de ddunare. La r6ndul lor, scdrile de estim ale cdror valori
diferl in funcfie de specii, culturd gi zond.
Scara de estimare care se utilizeazd, in practica protecJiei plantelor cuprinde clase dupd cum
urmeazd.: I - atacul lipseste: 0 indivizi/mp., nu existd risc; II - atac slab : un numlr red de indivizi/mp.,
risc tolerabil (nu se planifici tratamente); III - atac mijlociu : numdr miilociu de indivizi p., risc intolerabil
(se planifica tratamente); IV - atac puternic : numbr mare gi foarte mare de indivizi/ p, risc mare (se
planifi cd obl igatoriu tratamente).
Fiecare specie ddundtoare prezintd, intervalele sale de clasd at6t pentru densita numericd cAt gi
pentru frecvenJa atacului gi gradulr-ri de ddunare. Limita criticd de la care se intervine u tratamente este
limita ddundrii economice,caracterizatd prin atac mijlociu gi reprezinta de fapt pragul ec ic de ddunare
(PED). Astfel, tratamentele se aplicd obligatoriu numai in areale cu atac mijlociu gi putern

Hirfile de rlspAndire qi prognozl

Harta de rdspfrndire zoogeograficd a diundtorilor reprezintd,harta unui teritoriu, itd, pe baza

densitatii numerice sau gradului de atac.
Harta de prognozl indicd densitatea numericd modificatd in rapoft de condiliile c matice (diapauza
hiemalS mai ales) gi de activitatea zoofagilor, in tirnpul perioadei de vegetatie (activi biologica). Ea
reprezint[ o hart[ de rdsp6ndire corelati pebaza a noi sondaje efectuate prim[vara gi vara, menlioneaza
densitatea populafiei in perspectiv6, in raport cu evolujia condiliilor pedoclimatice, trofice sinecologice.
Harta arealului pe care se prevede aparilia in masb a unei specii diundtoare, in nclie de scara de
estimare, se imparte in zone de densitate numericd sau de atac. in funcJie de gradul de zonele de pe
harti (in care specia nu existi) nu se hagureazd,,sepuncreazd cele cu atac slab, se cu linii paralele
sau orizontale cele cu atac mijlo-ciu gicu dublahagurare cele cu atac puternic(fig.72).
'\r^ i,ga-.* ,.7-\

i' r'-

flr
;r4l
@
@

Frg.72. Harta de rdspdndire a omizii pdroase a dudului (Hyphantria cunea)

in anul I 97 I (dupd Sdvescu)
De obicei h[4ile de raspdndire reflectd prognoza probabild, iar cele de prognozd, flectd, prognoza
reald-in unele situalii, pentru anumite specii de insecte (Melolonthamelolontha, Bot s punctiventris,
Tanyntecus dilaticollis etc.) a cbror populalii se caracterizeazd. printr-o mare rezistentd [5 de condi-1iile
pedoclimatice extreme, iar efectivul gi densitatea lor de obicei sunt reglate in mdsurd barte redusa de
zoofagi, hd(ile de raspdndire reprezintd in acelagi tirnp gi hd(i de prognozd. Pentru ii ca Eurygaster
spp., Euxoa segetum, Ostrinia nubilalis etc., ale cdror populaJii sunt reglate, ca densi gi efective, de
dugmanii naturali (parazili gi prdddtori), prevederea invaziilor se face dupa harta de progno

<A
 Prognoza inmul(irii diunitorilor
Gradul de tnmullire reprezint\, numdrul de generalii pe care o specie heterotermd il poate realizain
condilii determinate de mediu (temperaturb, umiditate relativd, luminS, hrand etc.), grad se poate stabili
prrn termogramele inmullirii. Termogramele se pol realiza prin izoterme, care se in in funclie de
temperatura zllnicd, a unei regiuni date gi de pragul biologic al speciei analizate.Izotermel stabilite pe harta
pentru regiunea datd (udet, jard, continent), prin folosirea temperaturilor medii, lunare o perioadd lungd
de ani, permit delimitarea zonelor in care este sau poate fi rdspAnditd o specie gi in i timp indica
numirul de generaJii anuale.
Izotermele se pot calcula dup[ formula:

t'n = to aZu:-u'l
in care, t'n: este cuantumul de temperaturd; to : pragul biologic; tn = temperatura ie lunari; n :
12 (nr.lunilor dintr-un an).
Pornind de la aceastd relatie s-a intocmit biotermograma inmulJirii gAndacu ui din Colorado
(Leptinotarsa decemlineata) (fig.73) stabiUnd cd ddundtorul nu se dezvoltd"in zonele in tn < l2,1oC, are
o generalie pe an in zonele in care tn'este cuprins intre l2,l"C gi 13,loC, are doui gener ii pe an in zonele
in care tn'este cuprins intre l3,l"C gi 74,4 "C gi are trei generalii pe an in zonele la tn' incadreazd, intre
14,4 "C gi 15,4 "C (Sdvescu gi RafailS, 1973).
Biotermogramele prezintd importan{d pentru prognozele de lungd duratd, rece cunoa$terea
rdspAndirii, a gradului de irrrnullire gi al pericolului pe care il prezintd specia de daunitori pentru o anumita
zoud cu conditiile climatice culloscute.
FIQI\lANIA
s. ,..#. l\:: o [--''-.] *,"'.rr

.,-,' 'tt;:1i.;i-1 I ""-"\',,

',
n@ tt*,,'

$
:);i4-[:.,,
:!1 j!.:,tx
/...: t
\/.' /' -"/'

S
zI itillliii >,i .{s
G
I
o

4r'

Fig.,73. Biotermograma cu zone de inmullire ale gdndacului din Colorad o (Leptinotarsa decemli a Say) (dupa
Sdvescu 9i Rafaild)

Elaborarea prognozelor de scurti durati

Prognozele de scurld duratd constau in stabilirea termenelor de inmullire in baterea unui

ddundtor cu cAteva zile sau saptdmAni inaintea declanqdrii atacului. Ele se realizeazd. prin tode speciale,
bazate pe cunoagterea condiliilor climatice gi a unor particularitdfi de biologie ale fi i specii in parte
pentru care se fac aveftizdri.

Avertizarea aplicdrii tratamentelor fitosanitare

Termenele optime de aplicare a tratamentelor au o importanld deosebitd pentru rea eficace a

ddunatorilor plantelor de culturd. in oricare program de aplicare a tratamentelor, te nele optime de
combatere contribuie la sporirea eficacitblii produselor de uz fitosanitar, in aceeagi m ca gi doza de
utilizare a continutului lor in principii active etc. (Sdvescu gi Rafaild,19i3)).
Avertizarea momentelor optime pentru combaterea ddunitorilor se realizeazd, d,e dupb trei
criterii: biologic, ecologic Ai fenologic.
55
 Criteriul biologic constd in Lrtilizarea unor anumite particularitdfi biologice, fie a fie ale
altor stadii, cum ar fi: curba de zbor, curba de aparilie, ecloziunea etc.
Curba de zbor se stabilegte pe baza capturilor zilnice a fluturilor, mai ales atortr idelor. cu aiutorul
capcanelor luminoase, capcane cu feromoni, fie cu momeli alimentare etc.
Speciile pentru oare se folosesc in avertizare curbele dezbor, sunt lepidopterele ( semdndturilor,
buha gamma, sfredelitorul porumbului, viermele merelor, viermele prunelor, molia lor etc.).
Tratamentele se aveftizeazd,in anumite faze ale curbei de zbor, in funcfie de le utilizate in
combatere; de obicei aplicarea tratamentelor se face la inregistrarea maximului de dat de numdrul
maxim de indivizi capturafi.
Curba de aparilie se intocmegte dupd aceleagi principii ca gi curba de zbor, pe observaliilor
asupra materialului biologic recoltat direct din culturile agro-horticole, in urma sondajelo 'ectuate periodic

Qtentru gdrgdrila cenuSie a sfeclei, rd|isoara porumbului, gdndacul din Colorado etc.) sau asupra
materialului biologic introdus in izolatoare sau cugti de aveftizare (pentru tripsul ii, molia cdnepii,
viermele merelor, viermele prunelor, molia strugurilor etc.); sau cu ajutorul brAielor na sau pnn
scuturarea pomilor gi butucilor vilei de vie pe prelate (pentru gdrgdrilafructelor, florilor de mdr,
cdrdbuSeii verzi ai vilei, cdrdbuSul marntorat etc.). Perioada optimd de combatere in ncfie de stadiul
impotriva ciruia se aplicd tratamentul chimic sau biologic se apreciazd. in functie de anu te faze ale curbei
de aparilie.
Incubalia. In cursul perioadei de incubalie la diferite specii de insecte, observd unele
panicufaritdli biologice, care pot servi ca mijloc de avertizare. Aga, de pildd la vierm merelor (Cydia
pomonella), modul dezvoltirii embrionului permite ca pe suprafala oului sd se observe n ,rinel rogu" pe
fond alb ldptos al chorionului, iar dupd cAteva zile se poate observa un punct negru, f denumitd,,cap
negru". Lansarea buletinului de averiizare se face [a observarea fazei de ,,cap negru,, la mele oui depuse,
deoarece se agteaptd ca dupd 3-4 ztle, sd apard prirnele larve. Pe baza acestui criteriu, di it de la specie la
specie, se pot face avertizari gi pentru alte specii d[undtoare cum ar fi: viermele prunel molia piersicului
etc.
Ecloziuneu larvelor se poate utiliza ca moment optim pentrt avertizarea tratame elor la o serie de
specii dbundtoare (gdrgdrila mazdrii, viermele merelor, molia cdnepii etc.). In acest pontele depuse
trebuiesc zilnic controlate gi cAnd in izolatoare se constat[ primele larve, se avertizeazd entele, iar dupd
cateva zile de la data ecloziunii, se pot aplica tratamentele chimice sau biologice (fie prin utilizarea de
biopreparate, fie prin lansarea de parazitt). La unele specii aparilia larvelor de diferite rste(a-III-ala
ploSnilele cerealelor, a IV - a la molia cdnepii, la culturile de c6nepd de sdmdnfd etc. pot constitui de
asemenea criterii de avertizare.
Densitsteu numericit Avertizarea in functie de densitatea numericd se zd pe principiul
pragului de diunare economicd. Este cunoscut faptul cd o specie ddundtoare prezintd o umitd densitate
numericd, limitele clasei de infestare rnijlocie, de la aplicarea tratamentelor este ob igatorie pentru a
impiedica producerea pagubelor la culturi. Avertizarea dupd acest criteriu este mai si gi mai corect6,
deoarece ea se bazeazi pe existenfa in culturi a speciei ddundtoare la o densitate iticd, ce impune
obligatoriu aplicarea cornbaterii. De exemplu: la buha verzei (Mamestra brassicae) carac rizatd prin clasele
de infestare, slabd: 1-3 larvelplantd. mijlocie 3,1 - 5,0 larve/plant[ giputernicb peste 5 la plantd, stabilirea
densitdlii numerice cumulatd a larvelor, se face efectuAnd, in cursul perioadei de v fie, controale
periodice in culturile de varzd gi insumAnd numdrul de larve gbsite la numdrul de pl te analizate ft).
Aplicarea tratarnentelor se va realiza numai dac[ la numdrul (n) de plante analizate, drul cumulat de
larve coincide clasei de infestare miilocie.
Criteriul ecologic. Constd in utilizarea ca mijloc de avertizare a timpului biologi (Xn), a sumei de
temperaturd efectivi (tn - to), a ciclului biologic, bioclimogramelor gi prognogramelor.
Durata dezvoltArii (Xn) sau timpul biologic se definegte ca rapoft intre termicd (K) qi
temperatura efectiv[ (tn - to), adice:
K
Xn= , care se folosege adesea in avertizare.
tn-to
In cazuf viermelui merelor (Cydia pomonella), spre exemplu, perioada incubali se caracleftzeaza
prin constanta termicd K : 90oC, iar pragul biologic to : 9"C. in functie de aceste el ente gi folosind
relatia de mai sus, avem posibilitatea de a determina durata dezvoltArii (Xn), pentru o peraturd anumitd,
caracte risticdzonei in care se doregte combaterea viermelui mere lor. Dacb in zona respecti 6 te mperatura din
perioada de incubaJie este tn = 20oC, durata dezvoltlrii Xn, va fi de 8,2 zrle.

56
 g.2zile
tn-to - zu-9 ?9=
f,4 =__K __9_Q_=
II

Astfel, se poate calcula durata dezvoltdrii pentru orice temperaturd (tn). Odatd terminatd durata
dezvoltdrii, aceasta se folosegte adiliondnd-o la durata depunerii primelor oud in c ile de avertizare.
Exemplu: dacd de pild6, la tn : 20"C, durata dezvoltirii Xn : 8,2 zile gi dacd primele au fost depuse
intr-o anumitd regir"rne la20 mai, se agteapt[ ca primele larve sd apard.Ia data de 28 mai.
Suma temperaturilor efective este folosita drept criteri u de avertizare, indeoseb cazul stadiilor
ddundtoare ale insectelor.
Insumarea temperaturilor efective X (tn - to), de la inceputul anului, caracteri data apariliei
unui stadiu, sau a unei genera{ii. De pildi, lamolia cdnepii, din culturile de cdnepd pen fibrd, momentul
aplicdrii avizdrii, coincide cu aparitria prirnelor larve, ce se materializeazd printr-o su a temperaturilor
efective X (tn - 9) : 160 - 200"C; in vreme ce la cAnepa de sdmAnfd lansarea buletinelor averlzare se lace
la I (tn - 9) : 310 - 350'C, ceea ce corespunde cu dezvoltarea larvelor de vArsta a treia gi la vArsta a
patra (Peteanu, 1980).
Ciclul biologic definit ca o succesiune de stadii de dezvoltare, se caracterizeazd rin coordonate de
temperaturd efectivd; I (tn - to) gi de durata dezvoltdrii (calendarul lunilor). O risticd a ciclulLri
biologic, astfel modernizat, este cd el cuprinde toate generaliile anuale, realizatd. intr-u areal dat, iar in
cadrul fiecdrei generafii, stadiile de dezvoltare se caracterizeazd prin sume de temperatu I parfiale, proprii,
sume ce pot servi la stabilirea termenelor de avertizare, aldturi de datele calendaristice nzatoare.
In cadrul aceleiagi generafii, insumarea constantelor par].,iale, pe stadii este cu constanta pe
generafie. Astfel, in cazul rnoliei vilei de vie (Sparganothis pilleriana), constanta termicd generafie (dupd
Sdvescu, 1978) este K:780'C, pentru to::9oC, fiind egala cu o suma constantelor pe ii de dezvoltare:
Kl : 30'C (perioada preovopozitarir) + K2: 134"C (perioada de incubafie) + K3 : 451"C iul de larvd) +
K4: 150"C (stadiul de crisalida).
Ciclul biologic reprezintd grafic, activitatea biologicd gi caracteristicile ecologice respectlv aparryta
gi succesiunea stadiilor gi generaliilor in functie de suma temperaturilor efective, core re, elaborat
pentru un arealdat intr-un anurnit an(fig.74).

IaF F9 F,p

0.1
rrtr
trr

Fig.74. Ciclul biologic al viermelui merelor - Laspeyresia (Cydia) pomonella

in anul 1978, la Iaqi (dupd Sivescu).

Astfel, in cazul ciclului biologic este posibi16 complexarea criteriului biologi gi ecologic care,
utilizAnd izolatoarele sau cuqtile de avertizare, permit stabilirea cu mai multi p izie a avertizdrii
tratamentelor. In urma cercet[rilor efectuate de Sdvescu si Rafaild, 1978, s-a stabilit cd istd multe, specii
de d[undtori printre care amintim: pdduchele verde al mdrului (Aphis pomi), le din San Josd
(Quadraspidiotus perniciosus, fig.75) pdduchele lAnos al mdrului (Eriosoma lanigerum),1 care termenele de
<,7
 in functie de criteriul biologic ai ecologic care indicd datele stadiilor
avertizare se stabilesc
diundtoare.

lorvt pt"mlfi

TY
Y .i"*'i+- gil' .-r,*-+ Af
.,t a
t
p -----lIJ:7.-.:-+*..--.-F.--*. l '--..".'+-'Ii.:{r'-"-i'1'
.J- '\
t" -

Fig.T5. Ciclul biologic al pdduchelui din San Josd (Quadraspidiotus perniciosus Comst) (dupa & Milaire).

Climogramele reprezintd o altd metodd de avertizare bazatd pe criteriul eco ic si constau in

adaptarea vechilor forme de climograine ale lui Bool and Kook (1955), in practica 1
i plantelor.
Pornind de la aceste considerente, Sdvpscu (1969), a introdus principiul constantelor bi logice qi a stabilit
trei tipuri de climograme, ir.r funcfie de factorii ecologici corelafi: termohigrograme' term uv.ograme
qi teimopluviograme care se rnai defir]resc ai ca bioclimograme, deoarece condifiile cli ice influenleazb
constante le bioloeice.
Bioclimogramele reprezinti eNpresia graficd a legdturilor dintre cerinlele pop rel unel specil $l
conditiile clirnatice dintr-un anumit areal. Ele permit sa se aprecieze modul care condifiile
le c[rei constante
biologice (to, O, Or, T, lio gi H) sunt cunoscute. Pe baza bioclimogramelor se pot rmina cregterea,
dezvoltarea gi inmul{irea unei specii, in general sau in condiliile unui an oarecare 9i aceastd bazd sit
prevadd dacdva avea loc sau nLl o inlnullire in masd a acestuta.
Termohigrogrumele surrt grafice care definesc corelaJia dintre constantele biologi ale Unel specll 9l
condiliile higrotennice locale gi permit caracterizarea activitSlii biologice a adullilor laliei respective
Gre.76).
Din aceastdterrnohigrogramd, (dup[ Sivescu gi Rafail6, 1978), se observd cd dd I aprezentat
condilii bune de dezvoltare, deoarece parametrii climatici analiza\i pentru lunile mai septembrie, s-au
incadrat in zona favorabili.

Termopluviogramele sunt grafice in care alituri de valorile constantelor term sunt reprezentate
limitele pluviometrice critice ale speciei gi condifiile termopluviometrice concrete pent o anumrta zona tn
timpul activitatii biologice a adultrilor.
in (fig.17) este reprezentatd termopluviograma viermelui merelor intocmitd pentru localitatea
RAmnicuVAlcea, in anul 1961, (dup[ Sdvescu 9i Rafail6, l9'/8), din care se desprinde f cd diundtorul,
datoritd condiliilor mari de precipitalii inregistrate (de 245,8 mm), in perioada de zbor a ullilor generafiei
hibernante (2Y - 15 VI), nu au avut coriditrii favorabile de dezvoltare deoarece limita crit pluviometrici la
care ponta este redusd gi procentul de atac la fructe al larvelor generatiei intAi este slab, de 150 mm.
Termohigrogramele sunt reprezentdri grafice realizate pentru prima datd de Sd (1969), in care
se prezintd corelaJia dintre constantele biologice, temperaturd (tn), umiditatea relativd H%) qi precipitalii
(Pmm) (fig.78).
Din analiza acestui grafic intocmit pentru gAndacul din Colorado (Lept decemlineata), se
constatd cd in zona Bucuregti, in anul 1965, lunile aprilie - tnai, dbundtorul nu a p zentat condilii de
dezvoltare, deoarece valorile principatilor factori climatici s-au inscris in afara subzon i optime. in aceste
58
 situalii aplicarea tratamentelor fitosanitare este importantd gi nn se lanseaza buletine de av

,'r

45
t0
35
30
;5
20

-+ .:Fi.t - i
.-L-+1-t-J

s0 90 H%

Fig.76. Termograma inmullirii viermelui merelor - Cydia pomonella L. la Bucuregti - B

, 1961 (dupd
Sivescu gi Rafail6)

ff
35

rtf
iSfi l/
tt n'rt

i i{i':
J; i..
t I-'f

'ffi fi$
30s0w l# ffi r70 ;W F;rrr
Fig.77 . Termograma inmulJirii viermelui merelor -Cydia pomonellaL in Loc. Rm. Vdlcea, 1961 ( pd Sdvescu gi
Rafail6)

Prognogramele sunt diagrame de termograf, higrograf, termohigrograf etc., prevd te cu constantele

biologice (to, Ol, 02, T, ho, gi H) pe care dispozitivele de inregistrare ale aparatelor nscriu conditiile
climatice. Un ddundtor prezintd condilii favorabile de dezvoltare atiunci cdnd valorile lgrotermrce sunt
inscrise in limitele subzonelor optime gi nu intrunegte condi{ii prielnice, cAnd valorile ive sunt in afara
subzonelor optime
Aplicarea tratamentelor se va face in funcfie de valorile parametrilor climatici Astfel,

59
 atunci cAnd valorile sunt inscrise in subzona optimS, tratamentele se avertizeazd
si dim v5, cAnd valorile
acestora se incadreazd ?n subzonele rece si calda sau aridd gi umedd,
combaterea este inoportuna (nu se
lanseazd avenizdri).
Criterial fenologic. Criteriul fenologic constd in coinciden!a fenofazelor dezvol
plantei gazdd gi
stadiile dezvoltarii speciei ddunitoare.
La mu dtori, o anumitd fenofazircare coincide cu stadiul pdgubi
reper pentru a , poate fi luatd ca
ii tratamentelor fitosanitare datoritd faptului p.uiuri lor biologice (to)
coincid sau au "u

ffi,4'l 7.v

*c,f" Ar-r{rL

1q
?n
t I
Y
t
r - .,; 1.,'
,1/ i'n,f,}|llfl tv \
1 ,
T
,
t5
1;")

Fig'78. Tennopluviograma inmulliri gAndacului din Colorado (Leptinotarsa

decemlineata), la i, in anul 1965.

Pe baza criteriului fenologic s-au stabilit calendare fenologice speciale de

comb ere pe specii de
ddundtori' La cultura mdrului (fig.79) finAnd cont de fenofazele dezvoltdrii gi de ddunrtorii
pecifici marului,
se disting LlrmAtoarele fenofaze:
Fenofaza de reptus vegetativ (f1g.79. A), care dureazd, de la cdderea frunzelor
mna gi pAnd la
dezmugurire primdvara, 9i care presupune luarea unor mdsuri de igiend culturald (taierea
gi rea ramurilor
atacate de ddundtori, sau a celor uscate, rdzuirearitidomului, pr""* gi str6ngereagi
arde frunzelor uscate.
a cuiburilor de omizi gi a fructelor rnumifiate etc.), agrotehniCe gi de combatere.
De obicei toamna dupd cdderea frunzelor, se aplicd gi un tratament cu scopul
com ii pontelor de
acarieni gi insecte (Aphididae, Psyllidae, Geometridae etc.) gi pdduchi jestogi (Coicidae),
r in timpul iernii
un al doilea tratament contra ddunhtorilor care hiberneazdin diferite stadii de
dezvoltare diferitele organe
ale pomilor.
Fenofuzele posthibernale (fig.79. B - N); b - fenofaza dezmuguririi;
c faza umfldrii
mugurilor; d - fenofaza ilnuguririlor; e - fenofaza ivirii bobocilor florali; f - fenofaz
individualizdrii
inflorescenlei; g - fenofaza desfacerii bobocilor florali; h - fenofazainfloririi: i - fenofaza
i putului caderii
petafelor,j - fenofaza scuturdrii petalelor; i - fenofaza legdrii fructelor, n - fenofaza
d,ezvol i fructelor.
JinAnd cont de complexarea criteriilor biologic gi fenologic, Benassy gi Milaire ( 969). au stabilit
calendare speciale de aplicare a tratamentelor fitosanitare pentru combaterea d[undtorilor
mir dupa cum
urmeazd,:
a) impotriva acarianului rogu (panonychus ulmi) in caz d,e tnvazie. ca tr nt la umflarea
mugurilor gi al doilea dupd cdderea petalelor.
b) impotriva viespei merelor (Hoprocanpa testudinea), se recomandd un rt la cdderea
petalelor;
c) impotriva gdrgfuilei florilor de mdr (Anthonomus pomorum) se recomandd tratament in
60
fenofaza umfl [ri i muguri lor;
d) impotriva moliei frunzelor de mbr (Hyponomeuta malinella), in afara tratam
tului de iarnd, se
mai aplicd l-2tratamente, dupd aparilia larvelor;
e) impotriva viermelui merelor (Cydia pomonella) se aplicd cAte doud tratam te pentru fiecare
generaJie.
Asemenea calendare au fost intocmite gi pentru alte specii ddun[toare pomilor iferi 9i vilei de
vie.

..
--". 'iI
<

t!

Frg.79 Fenofazele dezmuguririi, infloririi, legirii 9i dezvoltdrii fructelor de mdr

(dupd Fleckinger).

6)
 SISTEMATICA INSECTELOR
I timp, clasa
Clasificarea insectelor a fost gi este si
in prezent in continui perfeclionare In ulti
Insecta cu
aceasta cuprinzind clasa Entognatha 9i
c
Insect- o r^qr drlicati la ransul de supraclasd,
ffi:i; eiRos'9' 1e82)
anpi (Apterygota), din care fac
partfr 4 gi insecte cu
^-x.
ordine' dupd cum urmeaz6:
aripi (Pterygota), din care fac parte 27-de Protura, Diplura' $l
L Subclasa Apterygota - rungr,"-ls'88,'*ptinde ordinele'.
collemborl.aliubclasa ra, Odonata,
Pterygota - Lang', 1869' grupe azFl ot-diy7)?:^:l^"(::::t:'?.:, Corrodentia,
,;n,fJ:::Wri;:ry*lf;::o':, MecoPtera,
:y!:";i,";W;i:"#:;:{l:^i:/:"!;;f
;', ;-+^!^
ifii'a,'t'PiaoPtura' Dintera Aphaniptera.
onidnntern DiPtera-l r
,AP:::'!::'"
si
plantelor
idinele in care sunt incadrate insectele
d5'
se z - - -^- ^4^ ^^\
agricole(fitofage)qiopa't"dininsectelefolositoare(entomofage)' I alungit
Subclasa i;;;;;i rw;";' ;'u^p'ind: la::*?^i:' aparatul
Ap;J;;;"'^
fog':I9'ilirorme, :::#ii?:h
';
bucar de gi masticat.
9i

:;liipognu, gi locuinle.
"."n.,i,::T:flr?ff:t-JrTiffi;
Abdomenul terminat ;; ;;"r'ffi'fi "ni*r"i i?'-t ":'?i:l"b]!iY]-::::*'7:;i::t,: sfica etc
flt|"ffI# #;:Jtl#ffi;
coilimbota -
$ r;; colembolele
colembole.
L?::'o saccharina' rhermobia
lliilnaylae:sunt insecte mici, de 0'2 -10'0 r lungime, cu
ordinul
\Jfllrllul Lu"' fie pentru
antene formate din 6 articole iar piesele aparatului bucal un fir de Pir
. r Dj^:^^-^.r^ -,,n+ fnmqre Ain ). articole,pfeze
l-3, cdte
egmente, J
1, Sere,
drca).T nlocuriumede:
cu imPortanJi
1. -, ^J^6^^+ Drinninelele snecii diundtot
^+n Principalele specu
rSsadnile, ghivece cu pl ;e ornameffale din apartament etc.
maiord",s;,nt'.Hypoga'i;';';i;'i'iyy*':?!':.:y^!!:1tf l#'l#3;"r".,
metabole' cu incompleti
#l;"iffi% iiiiri"'^a'eazi insectele superioare' anpate'
sau completi' ct-tt^t^,.)a cosa$l' greleri. Insectele din acest ordin taliaIuimijlocie
brdinul Orthoptera s.o Saltatoria 'Ldcuste, tff bucal,
('rru5u@!' *t*ft
rqrvvr t*' dt ttp fitt:1Ti:"
pentru mas;ticat. ::'::l1i
sau mare (rb-J)
(16-35 mm),
IIun.,, capul
caPur ortognat' pronotul este 3i;:,*,
foarte bine dezvoltat.
,tat ; f"Ui :al fila larve, sunt adaptate
^---+ ^r^*1ar- pentru .irit; tu picioarele. anteri-oar^e sunt adaptate Pentru
,lo'o 1o Tp.ttiooniidne si la
pe tibiile picioarcr" o,'*^'o-u" la Tettigoniidae Si
(teg ine), inguste 9i
tersit abdomi""r.'arpl. anterioare sunt pergamentoase.
)l dezvoltat4 in
11 segmente
v peilru
este

o 0)
incompletS, fiind insecte hemrmetabote lrrg' maroccanus,
Principalelespeciidiundtoare.din;c9sto'!i\.?::,!:^tT:";:::*:^:?"; verrucivorus),
Loc,sta
'i;,:"i;i;",):';;; ,,1ia1y*7, fatn. Decticidae
7;;,ts;i;,drr--(rerngonta
fam. \tryllluue
Iaffi. (Gryllus
Gryllfdae I\Jt!'Lur qere'
6lsss1'trtt G anmnestnti tut"' Gryllotatpidae (Gryllotalpa
Ordinul Blattaria (Bl
buoatane'

corpur turtit
corpul uarrsu-"'l':'";:"
LuruL dorso-ventral, ::lf:Ht \b( I previzut
AriPite antenoare iar cele vvrlvrrvery
de hrana
Metam l[. Sunt specii lucifuge (nocturne)' cu regim
cu 2 cerci articulali.
omnlvor dorso-ventral.
mirimi mijrocii, corpul arungit,
brdir,rr Dermaptera _ Urechelnile. rnsecte cu -,^1 oi moctir:e1 regim de hrani
"i."-"'lri".J;" 1PT:: 1f g.:yli:*"*#*. LTff#A: Abdomenul se
;ffi; ; ;ffir"r,q.ip t. gare':'n: q i']
i anien
:1ll illt"'ffii:
ltfilfut:Jffi,Tf ,f,Tjf,of,#',,i;,," i;;;;i) ;.re iaiimporrante
:,T ?,^
,

specii fac parto din . Forfculidae:

Forficula auricularia.

62
 anoPtera - TriPgi' Sunt tt mici, cu
Ordinul qi divers
dimensiuni de 0 ,0 mm' mre au corpul al
qi alcdtuite
qi supt,
subtipul asimetric. Aripile sunt membranoase
ql cul
- 3 nemrri longitudinale, P cu franjuri
(perigori lungi). Picioarele I-2 arlicole,
Pretarsul prezent6nd o penu{i "rr to-t
v, denumitd
din 1l , ultimul
,,arolium'l Abdomenul este alcdtuit incompletd
trlrrO -ui redus. Denoltarea la aceste
insecte
(fig.81).
din
Fig.80 : Din acest ordin, Prezinti interes
a- familiile: Thripidae (Thrips tabaci' T. 1 LimothriPs
etc.).
denticornis)' falt_t. Phloeothripidae Qlaptothrips trifici,H. aculeatus
mijlocie,
Ordinul Heteroptera - Ploqnile' Insecte cu
STTM
pentru
sunt mixte
foarte bine
ind parfial
sunt
aceste specll
dezv oharea esteincompleti (fi g' 8 2)
in acest ordin sunt cuprinse spscrl fitofage ca'.

Eurygaste monffa, E' austrisca' Eurygast integricePs,

G, (fam.
Criplroto lineatus, Aelia acuminata' Aelia- pratensts,
Peiatomidae); Adelphocoris lineolatus'
Halticus apterus etc. (fam' Miridae)'
pdduchi
Fig.S1. Tripsul grnului - Haplothrips tritici Ordinul Homoptera - Cicade, purici de
Insectele acest ordin
de frunze sau afide, piduchi lestoqi'
bucal de
au corpul mic sau mijlociu, capul hipognat'
formate din 5
in{epai gi supt, subtipul homopter' Antenele
mai la afide
- 3 atticot", foarte rar 3 - 4, obignuit scurto'
la unele
fiind lungi. Picioarele sunt adaptate pentru
sunt adaPtate
specii (pirici, cicade etc.), cele posterioat
pentru sirit.
' Tarsele sunt formate din 1-3 Existi forme
aipate qi aPtere. La femelele an aripile sunt
. la unele specii de ci prima pereche
membranoase, numal
aripile stau
de aripi este pergamentoasi' in pozitie
de
cas6' Mas de la piduchii
pliatein formi unui acoperig.de
aripi'
i..toqi, au o singuripereche de la formele
Abdominul este voluminos, mai
segmentul 6
aptere, la afide partsa dorsald a corpului'
ice chitinizate,
atdominal sunt prezente o pereche de ape
e". Lafemel[,
simetrice, de diferite forme, denumite ".corni
F ig.82. Ploqnila cruciferelor un ovopoztor a vizibil pe
abdomenul se termind cu
Eurydema oleracea sau ascuns de licile genitale
(dupi BalachowslcY) fartea ventrali a abdomenului fig.83).
La aceste specii metamortozaeste incompleti
Ordinul Homoptera cuprinde cinci subordine: cu picioarele
mijlocii ei mici' bune
ilffiil;i";f':;;ir;-:-;;d', cuprinde insecte
^--L^-li" Cicadellidae
posterioareadaptate;F;'i'i1'q;:t'.-*1,':'^"-Y:,|f
i1l;;;;;;';;;,;;,psyllina- ":::\:,^)]::l$l
Ifr;;;;' ii' tq"ii'1'^r*',Meybylidae !:::::?^!:::Y'!^"!i; sdrit gi fac Parte
purici Insecte mici, care au picioarele adaptate
Subordinul -"iifrti.
din fam. ,esy ttidae (Piylla moli, P' pyricola etc\ I acoperit de o
mici, avand
- iedurr,i frinoqi, care cuprinde insecte7L^^-^
;;t;;tr"{i;;;:;i;; *^:
diunatoare, mai ates in iile protejate
secrelie:::;#ir;'.';r;;;i"r"'olro*'u, e dinT articole. rnsecte
^l

63
(sere,apartamente,solariietc.)gicarefacpartedinfamAleurodidae(Trialeurodes

e
(dun[ Gol ); c' PsYlla
a - Macrostelea sPP. - cic San Josd ( Ionescu); e -
pyricola- purice melifer
care
,tntniiimn - ni6rrchi 6e frunze Sau afide inladreazil numeroase Speciildiunitoare
Du
Sul^-r:--.r Myzus cerast
MYzus cerasi
aparlur la '
etc.), fam.
frc.), Tarn. 'r
t^^^^ E-
Subordinul Coccina - piduchi lestoqi' Insec'o -'* ':'v
- -:
' ---l- :
Femelele sunt aptere' i" 1"'Yo,9l'1,
cu aparau'u ous'nl.lur'eu'i':'-:",'*'
aptere,-;;;;";;luucar-n1tef :, , ''
t*"tt"::::r?;;%
t]o-t,l^r '

uu.ut *ai-entar (ei p'*""'a paeube)

:.) $1
'#irririi""i#"ri*"' '::::o^!:^::::\::::,i;;"*lY':i-ffi'
(parthenorecanium cornr, Lecanium hesperidum
Diispididae
Aspidiotus hederae.:*^
(Quadraspidiotus perniii'i'i', t'pidosaphes ulmi'
'o""-'";;;;;;"ir*nnoo*ra - viespi' albine' bo turnici' cuprinde ,i
unt de tip filiform'
Capul de
Lapur or*^^^^i'"t:'^''i;; "'-"""i TT
Lrp or
qs tip ;:ins ftts 1

Aparatul buc.al.- 9t
t|#li.t'.nari.llbdomenul este
nearipate. Aripile simt mer n:*:i:"^
ilfftli:rffi*ii}'.fr;.rar
.
ei se te#na ia re --- taierd", fi' do.* u.r'i'or.
u. veninos
4o un ac
)' apode etc'
Larvele sunt de diferite tipuri: vermiform, omidoform
I

ln acest ordin sunt cuprinse doui subordine:

64
 T enthre dini dae (fig. 8a)
oplocamPa
abdomenul deschis fam
Subordinul Chalastogaslra - viespi.cu
ele')'
minuta H. brevis. H' flwa, H' testudinea ul inchis,
Subordinul Clistrogastrea - vlespl-cu gibbus,
fanr. Eurytomidae (Eurytoma
schreine.ri' Bruchc
(Vespa rmanica, V.
S*rot, icoriandri etc'); fam' Vespidae
crabro, V. vulgaris etc')'
Ordinul ColeoPtera - (raffulcl'
Fig.S4. Reprezentan(i din ordinul Cuprinde ins
nyil er
fty*7r^^,--). o - Hnntnnn^"o' yr:!.1: unele specii
(dupa disparis
:.
Antenele sunt rorrnats Lrru rv
cd;i;t" u"op"tit de un teeume"l f':T';'^""y^ti
avAnd
este moale' CorP tare' adesea
I

il, de formd
d*-iii',n-,'-:"-'-"u";i
olntr-tur
alcatuit
protoracele alcarulr
baza uotw' rurr. ]ifffi"i"r"1n:fit:1
orima pereche pr chitinzath
iriunghiularl, dispus.la .feJt ruiliii**.'Elitrele au de covatd,
doua men .
. ,
in schimb pot- prezenta *y
i.hd;i;;;;ade-a :l1l: :q:*'::'$ene striuri,
striuri. punctuall
Dunctuatrii, ru i; la unele
Hlf?;'1i"1ft"."#ul*, " *.:Tene, , Melolontha
-tim'L'#, ;i 4;ii:F
reeffi::?'3i"3"f#'#u,o,tr sirit
specii ele sunt
'::i:;";:r"1il r*itili"lfi.';1, ;;;;arti'u'- '"oo"a unele* specii' pentruputernice'
l*1 "ou''Abc
etc.
este de
Tarsele sunt formate in general din
ffi'::::t':tx'#il;il i-ru;#;,'1r.".*r
3-5
ripsit de " rdi*3'liare
La remel abdominale
la care
alcituiesc ovopozrorur,'"*t ittttnele-caatt'_ dT: l^ ,,' ;+^ ;'** tt'
(s ---'' - " este liberi.
qe oi rite "*btipuri
*:ffiffi#"#;::ffitJ,;'";#:ff"Gffi
-, .-.^-.^ r--^
^a*a '{^"i ctrhnrdine:
Drn
Urn
.
" .^r^-^ ^.,A-tl frei
..
specll zo ofage' avand trei neter
Perechi palpi, antene
Sub
homonome, ,ti ?1"i,11f"t;;*litlill:ffiff;
rorrnar sin 6-7 arricole. capul este
prognat,
iar aripile
ibulele sunt
ilffi:#:,de obicei rudimentare. Abdomenur iform sau
putemiceeiprevazute;';,i'"11i;i;t-a.y**"::y::"::r',i:;f,t";::7*Z::#t;
:Hffi:'#i'7#;;:o;; i;;;;;';7",;;;;;;;, iio* spp '
carabus spp ' catosoma spp Harpalus sPP.

etc')' grupea1|lins9ctg in genla fitofag

i de palpi gi cu
Subordinul Polyphaga(fig'85)' ite. Din acest
antene heteronome. r
anteneheteronomeT;JJ;""'niiot-utt^An:-s,*,i?1"',:T,-:Y::::: etc.); fam.
t:Tuaeidae e":'l;,
subordinfacparte,,.,-.,ou..familii:fam.Sylphidae.,Aclypeaopeca,Ugw"-r'.-.o-. , Melolontha
Etateridae (Agriotes ;;;-,';;;;";ii , ram
ue-r11'"tys ipp
Y)'
spp tc);
Anoxia
* e (cocci 7 punctata,
';:i::;trk':i::;;"*{o;l'i,iiiirit"^v"ir", , Entomoscelis
Adatia bipunctata oilli'r"^"'ci'v'ory.1;;/.. Y9"ti7'1 Y,':::::. E:;::l spp., Cassida
tiTiio,!,'oilii,iiX,#i;" i1)it,l"ii fivrt"ilii 'pl 2:!::1,'3!" ':;i:;;,,;
, Curculionidae
B;;k;;' @ruchul pisorum" spp''
ra'r. ."''"'o':::-_-::;;::-;_,'r;n*,,,"
etc.); fam.
nebulosa elc.r;
)chantoscelides "?:i'
:';l:
nebulosa
goiy*r""t spp., Phytonomusvariabilis' Anthonornus *n, ,ob"tectus
ans,
"':"'
Sitonnlineatus )
OrdnutZ i;:#.""4
-Fluturi'CuPru specll mlcl,
cu zi de diferite
miilocii $i mari, la care corpul este acoperit
li""t ir l"r"ii.'Caput este mic,.hipogl?1'^ i* Tl i compuqi mari.
filiform clavat. AParatul
Anterreie sunt de tip pectinat, setiform,
unei tromPe
t,rcal este de lins 91 supt qi se prezinti sub cu solzi
Ambele Perechi de ariPi sunt mem
caracteristici' La unele specii fe e au aripile
chiar lipsesc in totalitate ( rtarii plantelor).
rudimentare sau
la le vizlblle 7, iar
n-Uao-"n"f este format din l0 urosomite'
fe.r
(omidoform),
i de picioare, iar
icioare). PuPa

Ordinul LePidoPtera cunrind; lola

Homoneura' fluturi cu aripilor
Fig,85. -- -r^Lt'ootutttt re. La ariPi
Metot uv -*t
mai
de [s
posterioare T9-r-Pt^oli1
pi"r^tnun_sistem
:i.:?. ?,:::tt5'
de frAnare numit jugum' Din subordin face
llrauopr
uarauuDu . '. r nr^-.-t^,^ humuli'
t^"'w4'1i H'
fJ luput
lunt H. sYlvinus).
patte fam' Hepialidae (Hepia.lus
n11t-r1:1Piy"*::3;, tii#, ia aripilor
Subordinul H e t e r on eu ra incadreizd fluturii 9u
Juuuluruulllpiron*t''ioare'SistemuldefrAnarealaripi I
in acest caz este
posterioare se diferentiaz[ net de cea a afl
65
 mai
etc.); fam.
denumit fr enellum. Y?"?. Yf iYZ : :: :::"::,I
', Lobesia
1a
C. rn'ur"o'u, v'q7"vY'--' r--"
(Plodia
nubilalis, P. sticticalis etc'); fam'
Mamestra
t t ' lt - ^+^ \. f^'f
t
i nt e rpu n c te
I^?::: ::^ i::i ::::t iI;] #
II a, E ri e I I a zi n c k e n e I I a'
ra brumata,
brassicae, AutograPna
AutograPna a dis , Euproctts
Eranni s defoliari a etc.);
chrysorrhoea etc.); fam' dreazA mlcl $1
foarte rar
"--t--- ' ''care' av
miilocii. corpul moale' Caplll e$e or
' 1 '"u"", inserat printr-un gAt ire. csea ce-t
prognat, dlstrnct ce r( i doi ochi
^ mare' n^ Pe cap sunt p
;ffiil
r---- ' o mobilitate foarteAntenele sunt formate n trei articole
compugi man ;r uel ' oceli'a . ,,r-,^--.^^^_^\ An bucal este
t""i"Tn:riiiiera),sa,h,r,,gr(Nematocera)'Apar.t supt. AriPile
,,O"poip."* lins 9i syPt .sau pentru inlenat.l
r'
anterioare sunt normal dezvo
Sl cu nervatta
nor"qererisfic[ Aripile posterioare t ::1
mite ,,haltere"
curol in menlinerea echrllDruturin t zborului.
cu
alcituite din 5 articole' pretarsul te
compus numir
Fie. 86. atdnt:l Le P i doPte r a: doui gheare puternice' Abdomenul esterr-
de obicei
brassicae redus de urosomite qi se termini cu
--:--: ^-- un ^rrnhl
Pieris
(sub de butoiag)
telescopic. Lawaeste apodi qi acefal6,
rttiiitruia sau eu pfai6' \ar pupa coarctati
(fie'87)'io
acest ordin sunt cuprinse doui subordine: de 10 articole.
il,ffi ;Jifi#i;;:;;:"ffi ;r;;li;':"'iT,:i:1xYts.:L**il\##i is mdrginata,
,"*rlr:"T;'## ul";;;;.uu etc' r,r-irriir. rrincipalele specii d^iunitoare sunt:ri
Contarinia ftitici, C. medicaginis rdinul BrachYcera - mu$e' cu antene

scurte. maxilari constituili din I -3 Larvele sunt

apar\nla
apJe'ti ile de insectt -ui I
(Oscinella frit' pumillionis,
familiile: (

(Delia
mYza nigriventris etc'); fam' A
AgromizYidae
iiae, D. antiqua, D' flonlegea etc');
etc.); fam.
(Lyriomyza trifoli, L. solani, tomyza
i

'Fipinio" iRhagoletis 111:

ce Cocdylluridae
ilidae (Psila
liiuroto*o llota, A' cincnPes);^fan'
'rosae)slfam. omyzidae(Opomyzaflorum)

Fig. 87. ord' DiPtera"

Syphu lachowslsY)

CLASIFICAREA
CARACTERIZAREA GENERALA $I
ALTOR GRUPE DE DAUNATORI ANIMALI

increngtrtura ArthroPoda
increngiturd
Arthropodelesuntarrimalecupicioarelearticulate.inafaraclaseilnsecta,din
Myriapoda'
fac parte 9i clasele; Arachnida, Crustacea 9i
sunt spectr parazite pi
Clasa Arachnida. Acarienii (piianjeni,
clestll 91 canusg)-, - -^*^al Aa r care provoaci
insecte, repre"inth, al doilea grup important de
prdddtoare. Aldturi
pagube Plantelor cultivate
-de ".*.ii
intre .0 mm lungime,
rHffi,T;il1ii,,'ut" mici, a cdror dimensiune corporatd osclteazd
avdnd"ill,ffi;"#
avanq serPur'"o'"**^lr--L^ -.---^.l9,^
c
;;tril
iiis tt2 STp'' : *:3-
-::
'^^i"*l
g:*::t':::f,
evrident5. Corpul
^afq
este scurt
gi abdomenul,
protejat de un
.o".pi.. frrd a se delimita inttt,glt, $i"' fi:"-::t9:.,tntaue
intatiitu" moale, extensibil tt*to" ftllloP-
ffiffi [#Hffiffiilffi;il'-';;;;";"i1'cnvinderegirlnea,l'?Pl":1T:111 toracele. Ea
se inser' la cele dou6 perechi de ndice bucale qi
or""r*#n:'#;ffi;ffiffi {r,oi'oro,la care 66
alta posterioard numitS propodosoma, pe cate sunt amplasate primele 2 perechi de p Partea
'hi',i'o'o*,' ASASE
posterioari a corpului - ryggi'lt:::t"*i:Xl*;.t"lTi#i
"''''i"de " ultimele 2 perechi de picioare Parrea a
ffi:ilT:;;;:o;;r*a, ra care sau abdomenul, lipsiti de apendice' pr tr
histerosome i, poarla numele de -frol i
parte ventral[ inserl cele 4
;:rii;:;;:;;i."r[n*o regiunii toracice ei atcltuiesc podosoma, ra a cdrei
perechi de Picioare. o pereche de
E:;;:;;t este distincti ei poarti o pereche de chelicere (alcituite din 3 articole)
'o fel de rostru' cu caruLa
pedipalpi (formali aii o uttitote), atcatuind unitate diferenliatd ca un
acarienii apuci, inleapi' rod sau tate'
existand mai varste' diferenJiate ele prin
;|tffi##" #;#iio, ur. loc prin metamofiozh, 1, 1 1^ -^i-.c ^: adu
picioare, iar stadiul de nimfb ei ^1,,1 4 perechi de
nip'rliri. Stadiul d" I;;;: i;rint6 numai tieife.ectti de
picioare. primari),
StadiilededezvoltareintAlnite^laacarieniSunt:ol,t1rv1trery9d:p1"^,.",1T3-j
protonimra intr-un stadiu
d"","";E?;i'-H ':"1;;;*; rT ffJ,ln-";;Aitt ;.r-orabi.lemaide *--1+:
dezvoltare,
mugi ani' nc
pani ce
^-i ^AnX cnt
condilii de viati se
::":H]J"1il'',1#ui'r*opus, staafii pout"'..tptuu'etui
""
restabilesc. , forme
de via{i' prezentind forme
Acarienii sunt specii foarte rispindite in toate mediile
parazite.
pe om gi animale 9i sunt in grupa
Cele mai multe form e panzite sunt int6lnite
ixodiformelor, cunoscute DBv
rrr'r'r' vurvovqlv sub denumirea de cdpuqe'
nevertebrate' mai ales pe insecte (Acarophenax
Acarienii zoofagi pot fi - edoparaztlt, pe drrerfle
diferite rlcvsrtsurdLs)
tn,-.,^^^:..1".^ -innnto
ffiffi[,i"al::;'iJ ;;'".*;;",n'* ;"'"t'8'
t r i b o t i) !":::?Pi :::,::' :,:! i :::t *i gi mijlocii, a
bttrrt;il;tffi ;;;^&;;;Fryi'sdinspeciidl:llg,"il':::";:,y:":i,T:#:
foliar ex' Tetranichus
rr.ilen'..i."#;i*lut r al plantelor, to tp..iur a ?PT"tttl* ,-:: -e-:^A polifagi (fl ychidae), altli
"aro, Acarienii fitofagi atac| cele mai diverse specii de plante, unii fiind -^1.iT^^;
oligofagi sau monofagi (Eriophyidae)' . care prezinth
Acarienii ru.'purt. aio .turu Arachnida, ordinul
Acari sart- Acarina (fig'89si 89)
urmitoarele subordine:

t.\
It

Fig. 89. Reprezentanli ai ordimrlui

Fig.S8. Corpul unui acarian Q\carus spp') | Eotetranychus tiliarium (dup[ Br
- );
(duPdHughes) 2 - Calepirimerus (Eryophyies) vitis (
Mathez)

acaient de stigme,
Subordinul Trombidifurmes (Distigmata), cuprinde ilg::i"t:
"u.t1u]-o fac parte
vizibire#ffi ;;";;,'^Tiw";'-iirin"1'"t'fr l*':11-',"':::::#T7::2!:;:-y:
eriofrzi sau t apodii (Eriophyifurmes sa'u
), acarieni
;;d'gff; il;#;ti;;,'.";I'::i
(Prosti gmata);
ursolnemirl qi acarieni tetranichizi Acaridae sau
care lipsesc stigmele 9i
Subordinul Sarcoptifurmes (Asti gmata\' la
Tyroglyhidae.

Clasa Crustacea
Segmentele
Crustaceelecuprindspeciicutegumentultare,impregnatcusiruridecalciu( au doud
regiuru: cefalotorace Si abdomen I
corpului sunt in nr."l-.t"ti"'Uil, grupati in doud
67
 pereche
perechi de antene. Aparatul bucal este format dintr-o
Orair,of phyilpoda inca3reaza specii awatice cu dime " tl*Oll:tljf::T::lit:
siunile corporale de 2,5-10 . Corpul este
ta Triops
I ) perechi de apendice foliacee'
segmentat, acoperit sau nu de carapace, avand,cel,putrn
cincrlfurmis (fam. Apodidae) este diundtoare culturilor de orsz. avdnd
ordinul Isopoda incadreaz| specii cu antene slab dezvoltatg gste turtit
lolul
t"Ti*: 91:1t:^t.f^1Ti"l ). Speciile
gapte perechi ae picioaie toracice egaie 9i gase perechi
i"i "P
p"tt" din subord. oniscoidae' Astfel din fam' I llidiidae
fi.;#;;;;#. J"r*t1"r agriclole 11-,- l^
A. u,,,i"or, A, vutgare, prod'c daune curturilor de ; altele
ffi;i,;#;';;;;;;;i;;;;;i;;;;"i, t- i- cc
Porcellionidae, prodrtc daune la plantele cultivate in
--1^-^.^1^ ^--1+l-,^+^ gi legumelor
din fam. Trichoniscidae, Oniscidae Si
depozltate (fig.90)'

Clasa MYriaPoda
zoofage' Corpul este alcdtuit
Cuprinde specii terestre cu respiralie tralreand, fitofage sau p6nd la ll7
din cap (cu o pereche de antene gi aparat bucal pentru rupt 9i masticat) li trunchi (
segmente homonome).
Subclasa symphylacuprinde specii mici (pan6la 10
mm) cu o singuri ner99h9 de pici pe fiecare
imarulata (fam' Scutigerellidae) daune la
segment. din aceast6 tuU"futa ,prriu Scutigeietla
.r*in1.l. aflate in faza de germinare (fig'91')'

Fig'90.Morfologiaspp.a-vdztttdorsal(dupdSutton);
d- vdzutventral ( eg - epimere;
antena; cf- cefalon;
mx-maxilipe.de;oc-ochi;os-oostegite;pl-pleotellson;pt'picioaretoracice;
te - tergite toracice; ur - uroPode'

a
Fig.91. a- Scutigerella i nmaculatea (dup6 Attems);
- b Blaniulus.lPP. (duPIMiihle)

increngltura Nematoda
de obicei invizibile cu t I liber, corpul
Nematozi sunt nevertebrate de dimensiuni foarte mici,
alungit, cilindric, i" g.**t tusiform,, ".".'1T11i^lt]:'::t: t"lf:11f:; lune antenoara
""t;g;;A;, -corpul este protejat
ffi^t";il#*ti-;il;"Ja"^a la exterior de o cuticuli sau cu $nun

longitudinale ;i transver saLe (frg.92)' evolueazdin

eclozeazdlawele'
Nematozii sunt organisme sexuate. Din ouile depuse la femele
68
 specii sunt
fiziologice,
fi. nematodul

(dupd Esser):
Fig.92.Corpul unui nematod frtoparazitG-chematic)
Be esofagian;
iil t il.C C't - cap; Cu - cuticun; es
ov
- esofag;
- ovar; od
- br'rlb
- ou in dezvoltare;
Gd -;ffitrAg..ti"e, In - intestin;
- rect; An - anus' Cd - coad['
Em - embrion; Ut - uterava - vagin; Re

art]1T11":f
Dup[plantagazdilpreferat6,nematozii.seimf lt,?T#; - Meloidogine
il:ffii#':"ff ;:;;';i;;;"il;;;h'ra'mare.rymaJodeJry"3ig:i?:ttff), : nematodul
,,*s,,il:Y::;.ffi"*ffi1'-7Ii"'i7-'i'1J1,,1"i22*i-yt"Tl,:: ,i,?,',?'Kil,i)"f;
Ditvtenchus structor eic.;
'{:f::i:t:;;:ff::;',:',;"iitt, S#i""il "u"on'r"i 'Gtobodera -,^^:
rostochiensis'
^: .,^+,*^l,,l"i - I)int dipsaci;
ii;#;:;: :;:' ;;;' ;;-;"r. Ce";icore :cruciferae;
nernatoout c1 e1
- Heterodera
11
nematodul .l'i:*:,
morcovului ;,'"i9i ielului
o"''uroi)itffiilf;r verroase
Meloidogine calPa etc.;
de ie: Xiphinema americana si X' italica etc';
K;;;;'";";;"'atacdvr{a 'l ^-^^ fragariae etc.;
ii:ffi#i";;;e;;;;tiiu.uu*iifr uctireri:pa.tytenchus,p,",',,:"i:.!!li],
myceliophagus' lenchoides
Nematozi cafe atach ciupercile comestibile: Ditylenchus
co mp o s tt c o la
^11:rt ^ ^ - ^o+a ni nrndr r sel e ve setale depozitate
ridicinile
pe lesuturile
,
depozitate.
serie de agenli
Da
. Astfel, sPecia
| - 1--t
, ,'i u., o)) ww rt-nodare la vita
mrte urusul virus", Ytv
a zmeurului"
Longidorus ., -i1'-Y:il:?::..Y"T.:!^Y::"r:la
transmite ciuperca Fusarium oxysporum'
iar specia
etc.; Nemat o6,i Meloidogine incognil4 ,elc.
Patylenchus prnrrroni,'lifrr"tti'i "lrl:p"t"zv"'"-'!!y!!:'::2::":,i:*::: ":#:"::I in doui clase:
Speciile de nematozi care produc pagube
la plantele cultivate sunt
Secernentea 9i AdenoPhorea' I vermiform,
numeroase specii de-nematozi care au
ti*"t#;ilIr* ipil*rmida), cuprinde ^^-- 1:*-i+ 'l^ l^hi li, iar cuticula
tl:l,t"t:lltT*l'::':*l"T
tnrir".,"i]?iffiffi:;ruii*'t"io.ou"'i''til't'f
laterale sunt intrerupte prin linii' Di acaasth clasa fac
::r:'r"#''J,##ffiffi;;ffij;
L;;T:[ffi "ffin*t-in oro. rfluihi'n,, srup : in familiile:
".rla*pule c,^ a^*:l::1^. Trrlonnhirlnr
rvrenchidae Heteroderidae,

Aphelenchoidae et'c.
ClasaAdenophorea(Aphasimida)suntnematozrlipsilidefasimide;
Dorylaimidae,Mermifidae'Longidoridae etc'
cuprinqi in ord. Dory)aimida,'"r, fu-itiitr:

69
 increngfltura Molusca

Clasa GastroPoda
nesegmentat
Animalenevertebrate,(melcii),careaucorpulprev[zut.lngeneralcu.simetrie'bilatera| miqcare. La
6, ,rir^- n*io+ in nqn rnrnchi (rnr.u viscerahj qi talpa^(picl"TD,.f^t1*":Tirj,*rt:jitr;
ic[; la unele
otejat de'clchilie (scoic[) calcaroasi' de formi
prin tdrire pe , care este
si la un scut dorsal' Deplasarea lor are loc rol tactil
umectat de un strat de mucus.
pe cap, sunt situate 1-2 p
:!--a^ 1 . - i de tentacule, o pereche
ni Ao tomtnnule^ onereche mai r cu
frind amplasali ful lor'
il uttt pereche lung6 cu tol devdz,ochii upra
Masa viscerali este de forma unui con este i;?l
gi
I tuo cu multe dilatiri
ro c rcrrnnnrle este alcdtuit
digestiv l4
Aparatul \lrBvruY
f\palatur
gisegte o lnaxra Pr u.'rnb
::." ( o cuticuld de
gi glande^anexe. La nivelul " gi care
prevazuti cu
v4 q
t de dinli rezistenti' pie ",
conchiolini, l)rvvdLur'A,
concnrorlH) ""tt orgamsme
servegte la roaderea maten
cu care me ou6. din care
e,la rvw t!
4rv loc
cate are
Liu vd"le $i realizeazd
hermafrodit
nermalroolLc, egalonati Pe I
ies larve. P6ni la completa dezvOltare larvele
sufer[ o transrormars urteL4urvrrvaqt t'\vLs
-2ar.l.

Fie.94. Melcul fhrd cochilie -'4 subfuscum

- (duPd Grossu)

rqW
F
mrcu
caP;
Ca -
cochilie;
Ob - orificiul

dar 9i in aPe
GastropodelesuntrispAnditeindiferitemediideviali,eletrdindmaialespet fitofag hrann. iar unele
de temper 116. in general au regim
dulci. fiind extrem a. i.rirt.rt. la amplitudini
sunt rdPitoare. ile fitofage
capoziliesistematica fac nartl$n clas.a Ga;tr:9"*':?:'.:Hi:::,lfii*, lSlli pulmonard),
P"i-""':t" (frind gastrop"!Z:*!2i.:::::?::::t*"i':ii::ii
.*t "ffiJ."h'il;l*"
;H::13ffi ::#ffiffi
oln cars lrLtir.ttls4zo ;;;;;|;;;";;;;;iiiisil!!"*,*ot:,i!1"?:l::'*1T::
uvq@ vrlA'v -
nitoarele: Helix pomatta' Helice.la ab'via,
j::l
dtnfam. Helicidae:
fac parte
ras agreste,
Ji" ordin qi sunt u t:---^^;)^^,
- Limacidae: /winn subtu
Arion srtl (fi9.94), A.
"iti*tf etc., dir fam.
B:i;:#:';'|:Li;i"y;,i,)frii*,.ii"i,"L."t "*'
ew'
hortensis, A. circumsPectus

increngdtura Vertebrata
Clasa Aves

lor este acoperit cu iar maxilarele

p[s[rile sunt vertebr ate aarese deplaseazl prin 4or, cgnu] in majoritatea lor pneumatice 9i
.*, uJnf,|l1'*ii"""tiuni cornoar. .. ui"atoiesc cio u1' oaiele
-L ^- c-^^;il-'{6,,nXtnqre nlentelOf vate sunt Pisin
H#ffi ;;'ffi;il;;;{"0"n911p:"Pib."',1*:t'l:"3T3j:"'"TtT:'.t",1
:##,iru.*'ffi;J"" "'"J a ""u oi*tnl' a"iind pa' te 1l :3::/:?t]:11?,T3:H: :* , av6nd talie
al celorlalte
;ffi'fijl::Ht;;;;;""
'ii' sipasdrere'iegetul p.
:'1i-"^'::1'l:?"" decAt capul,
il:i?ffiH"#;il##'*gdJ"'*;'i{Ti:-f tf *:X'-'"T:;li"11l'ili,l3,1
locuri. Majoritatea tor in perioaaa de cuibdrire
insectivore sau
;fi#:'i;:"ui""ii#;; in areiite
vulgaris elc'
omnivore. Ex. Corvts frugtlegus, Sturnus din ordinele: n iformes (Buteo
qi,prdddto ,
f;31'liJi,l'i";i::,;";;,;iffi;iffi'. ?: parte (Cuculus
-)uculifurmes /n-, ^-,r-.^ spp)
-^^l si , rformes (Picus
Athene'sPp );
spp., Falco spp.); Strigiio'*u' (Bubo spp '
spp.)
70
 ClasaMamalia
caractnizate printr-o mare dezvoltare a
Mamiferele reprezinti cele mai evoluate vertebrate, c pull Cu
vivipare 5i I
-:^+^*..r,,i 6ar'nd oontrql si rl canacititii de reglare a temperaturii corpului, fiind in marea
este b"ogati in glande, dintr
cele

aParlin ordinelor Rodenti a

e^'vrrrDrY '^u-'*6',-lr1l0lo f ommvore.
: ,-^ :1 ^ ^: ^ rrnl
ord,. Rodentia, gntpeazdvertebrate t"tiu micS 9i m ilocie,
"" rncrsivl1,f1-t:113-* datth' ceb 2 pe falca
Dentilia este specifi;-;;tt* ;od de **",.y3nj dl
iar molarii au
continua'
ffi:tffi; z'p. ?"i."ltrt rtioud,lipsiti de tida"ina$ "l llt?lt' specll
;$"* transveisall ium -u*ifere t'iestre, subterane' ""y:t:: ^T.b:]:"t cricetus,
vutgaris crc.);
(citettu citelrus, sciurus fam. u,nuun,-n- 1-, -'
"_::J:il"#irirrJ,Sr*ridae spp' etc')'
Arvicola terestris etc') gi fam.Miridae (AIus musculus' Rattus zs - iepurele
iepuri ce aparlin la c^^ t ^^^-;)^o
fam. Leporidae l'f onrtc
('epus oltln
ord. Lagom";;i;"w^de specii de
de cAmp grOryiotagis cuniiulus -iepurele de
vizuinl)' .: ,.-- L:-.^- Insecfivora
^..-+ ^.,-rinoarn

7I
 METODE DE COMBATERE A DAUNATORILOR ANIMALI

Protecfia culturilor impotriva ddun6torilor animali se poate realiza prin apli rationald a
intreg complex de mdsuri, elaborate pe baza celor mai noi cuceriri ale gtiinlei 9i practicii a1 icole.
Dup6 caracterul lor, mdsurile de combatere a ddundtorilor pot fr: prevent (indirecte sau
profilactice), acestea constituind profilaxia plantelor cultivate qt curative (directe sau tice), alcdtuind
terapia plantelor.
Din grupa mdsurilor preventive, fac parte mdsurile de carantinb fitosanitard,
igiena culturald gi utilizarea soiurilor sau hibrizilor rezistenfi sau toleranJi la atacul ddunSt
Aplicarea acestor misuri are drept scop sd preintAmpine aparilia, inmulfirea in a ddundtorilor
declanlarea unor atacuri puternice constituind cele mai importante 9i eficiente mdsuri ru combaterea
ddundtorilor, conform principiului universal profilactic: ,,este mai ugor (eficient) s[ previi boali (daunitor)
decAt sd o combafi".
Din grupa mdsurilor curative fac parte mdsurile fizico-mecanice, chimice 9i bi logice. Aplicarea
acestui grup de mdsuri asigurd distrugerea dbundtorilor apbrufi, reducAnd sau limitdnd tualele daune pe
care acestea le-ar cauza plantelor cultivate.

Misurile de carantinl fitosanitarfl

Carantina fitosanitard reprezintd un complexul de mdsuri care se aplicd in I impiedicarii

rlspflndirii unor ddunitori animali gi agenli fitopatogeni periculogi ai plantelor cultivate.
Activitatea de carantind fitosanitarb se desfrgoard pe baza legislaliei in vi . Ca urmare a
mdsurilor luate pe linia Inspecfiei de Stat pentru Carantind Fitosanitar[, din cadrul Min rului Agriculturii
gi Alirnentafiei, s-a impiedicat pdtrunderea in fari a unor ddundtori periculogi, um sunt: musca
m ed iteraneand a fructel o r, gdr gilri\a chinezeascd a e
I gum in oase lor etc.
Dupd obiectivul urnririt, carantina fitosanitard poate fi intern[ 9i extern6.
Carantina internd, se referd la controlul produselor de naturd vegetald infe sau nu de specii
ddundtoare - care se afld in \ard, dar pentru care se iau mdsuri de limitare a rdsp6ndirii lor alte zone sau de
lichidare a focarelor existente. Pe plan intern mlsurile de carantind sunt asigurate de Ins toratele Judefene
de Proteclia Plantelor gi Carantini Fitosanitari, care au misiunea de a organiza 9i executa controlul
fitosanitar permanent al culturilor.

Cflrantina externii are drept scop sd preintAmpine pdtrundereaintaria a unor ddu periculogi (de
carantind), care in general nu existd in !ar[, o datd cu schimbul de produse agricole, direct in tranzit.
Controlul se efectueazd la vdmile feroviare, maritime, aeroportttri, colete pogtale c. Produsele care
se lm insoJite de ceftificate fitosanitare, iln care se
imporld sau exportS, trebuiie sa fie insoti specific6 originea
produsului gi dacd este lipsit de boli gi ddun[tori de carantind.
lara care exportd produse vegetale, errite certificate fitosanitare prin care atestd marfa este
de ddundtori ce fac obiectul listei de carantind a\drri care importa marfa.
in cadrul Ministerului Agriculturii gi Alimentafiei funclioneazd Inspeclia de pentru Protecfia
Plantelor gi Laboratorul Central de Carantind Fitosanitard'
Sarcinile de bazd ale Serviciului de Carantind Fitosanitard sunt urmdtoarele:
- elaboreazd acte normative cu privire la controlul fitosanitar pentru importul produse vegetale,
precizdnd speciile de ddundtori de care acestea sd fie libere;
- stabilegte lista d[un[torilor de carantin[;
- controleazd plantele sau produsele vegetale destinate exporlului;
- orsanizeaz[ controlul fitosanitar al culturilor, serelor, pepinierelor, lor de cereale gi

depozitele de legume 9i fructe, pentru depistarea obiectelor de carantini fitosanitard;

- controleazd circLrlalia produselor vegetale in interiorul 16rii;
- organizeazd acJiuni de combatere pentru lichidarea dbundtorilor de carantini etc.

72
 Misuri agrofitotehnice
urmdregte schimbarea condiliilor de
in aga fel
Prin aplicarea mdsurilor agrofitotehnice se inmultirea
nefavorabile pentru dezvolt
incAt ele sb devind ofri,rr" pentiu plarrtele cultivate 9i
ddun[torilor.
Dintre mdsurile asrofitotehnice cu importanld
in combaterea ddundtorilor sunt: legerea terenului,
,olul.ri.- fert\l\zarea culturilor, sdmAn{a 9i
ul sdditor
asolamentul 9i rotafia cilturilor, lucr[rile
ca13l"''TtlT^"*::i:?l}:?:t'":":": de vie gi pomi
Ategerea terenutui, prezintd-importan{a
in iloase gi nu se
se dezvoltd foarte bine pe terenurile grele'
rru"tifSrilt';;;;;;;'l;i;i ; filoxeramare de 60%o siliciu (soluri nisipoase)'
#^,oili" ;;;;;;; "onlinrt
mai , _ 1^-.^-,,-il^
viticol" ei pomicole pe terenurile l*"lli:
, festate cu viermi
;"";t"#;:;:^;il";;;"l"pi"i"*-r"' de dezinsectizate a solului' se zd cu pierderi
albi ori viermi ,a.*a, A.i a lua masurile necesare
insemnate. entului impiedicd
culturilor in cadrul asol
Asolamentul Si rotalia culturilor. Respectarea rotatiei nd principala
grad ridicat al culturilor' retr
inmullirea in masd u aaunatotilor 9i infestaiea intr-un (Zabrus, muqtele
mdsurd Profilacticd in combaterea ddunatorilor
monofafi lBruchus etc.) sau oligofr
cerealelor etc.). diferitelor stadii
influenleaza nefavorabil dezvol
Lucrdrile solului. Ardturile de var6 9i de toamnd stadii sunt ridicate
dedezvoltarealeinsecteloredafice(viermicenugii,viermialbi.etc')'Pt*T-"1:1?-"::l: Prin lucrdrile
i;ffi;#ffi;i';i;;;u," ufliunii ractoriror d,'""911
l1*:i":"L:":::"i":""','n""li a c[ror dezvoltare
se distrug numeroase specii de i
;:;,lr#-ti;;;;,];" a terenului cu cultivatorul, ^ f^**.
forma .o.li^innl
radicicol6 a uchelui galicol al
;"#;#"iriffi"rn.ial al solului: oudle de greieri 9i l6custe,
ulmului etc. ----a actt
^^ itatea ddundtorilor.
.

influenfeazd
Administrarea ralionald a tngrdsdmintelor si amendamentelor, plantelor gi este
se rchimba.'1':1Y
prin ipio"ur'"^"'i"ri^i^l^i;;;;
'hi"'"i"e ::l:i:.T:*l::t"u
a" zvoltarea lor. devenind mai rezistente la atacul ddundtorilor
"r"q,"r"]ri I r::l--- l^ :-^^-
se dezvolt6 in sol,
""""t#"iU
il#;;"i""ont.luuie de asemenea la diminuarea populafiilor de insecte
la neutralizarea
cum este cazul solurilor podzolice, acide, care prin aplicarea
amendamentelor
pentru dezvoltarea=":.fl:|111?:1:
reacliei solului, creAndu-se conditii nefavorabile nului poate reduce
;;;; ;' ;"" d"',7i "':"ta *p"'t-f 6 d eo se b it6. 1'1 I: iT 1T
;;;' i
1i11": I fH:""'
plantelor' dac6 plantele au
uiJJ or.r""i"i i"nlui, ca.e produce fagtrbe mari in fazade rdsdrire a
-rrt
trecut de fazade,,brddiqor", atacul este mult redus' zelor de mazdre,
CulturiledemazdresemdnatetimpuriusuntmaipuJinatacatedeg6rg6rila
gdrgdrila mazittli 9i moliile mazdrii' ulastrei pe care se
Recoftarealatirrrpaculturilor,preirrtAmpin[scuturarea.seminfelor$iP'T:Y
iar#""t. .u,'*ur"u neagrd a erealelor, musca de Hessa I cerealele pdioase,
etc'
gargdrilele pdst[ioaselor 9i viespilor seminifage de legurninoase
plantelor constituie o ur[ de combatere a
Distrugerea resfuiilor vegetale rdrnase dup[ recoltarea
11)

(cofoarl|1 vi paiului de grAu

unor specii ddundtoare ca: sfredelitorul tulpinilor de porumb i: f:Xl]:
ierneazdcaot pe cotoarele devatzir)etc'
1-ir;gLu;, pdduchele cenugiu alverzei(care
Utilizarea soiurilor rezistente

de ddundtori, se Pot c
Dupd gradul de rnanifestare, rezistenfa plar-rtelor la atacul
rezistentd 9i sensibilitate la atacul dSundtorilor'
'ii,r"iit ftant"to.
i" r''----- - - este mai rar intdlnitd
in cazul atacului de ddundtori 9i reprezintd insuqirea
hrdnire, respecttv un sol lm este acela pe care
unui soi sau hibrid d" u nu oferi ddundtorului condilii de
insectele nu se hrdnesc. gradul de
moderatd 9i slab6, upd cum
Rezistenla plantelor la atacul ddundtorilor poate fi: inalt6,
mai putin slab decAt media i istrat[ la o culturd
ddunare al planlelor este foarte slab, moderat sau
se datoreazd or factori reali de
oarecare. Rezistenta mai poate fi falsd sau aparentd
qi adev6rat6, cAnd

rezistenj6. ^r^ plantet

ale _r^_+^. care poteniial
Rezistenlafalsd sau aparentd este condi!ionat6 de insugiri temporare
este atacat6; astfel de soiuri prezintd mare importanf
reale' care in mod negativ
Rezistenla atlevdratd se datoreaz[ prezen{et unor mecantsme
hrdnirea gi dezvoltarea insectelor pe acestea'

I)
 Dupd Painter (1951), in condifii de camp se intAlnesc trei factori debaz'ai
nfei adevdrate gi

anume: preferinfa, antlbioza gi toleranfa.

preferinla, reprezintd totalitatea insugirilor care favorizeazi sau impiedicl utili plantei de cdtre
insectd pentru hrSnire, depunere de oud, construire de adapost etc.
Antibioza constituie capacitatea plantelor de inhiba activitatea vitali a insecte , adicd influenta
ce se
negativd pe care o exercitd soiul sau hibridul rezistent asupra stadiilor ddundtoare ale insectelor,
hrhnesc pe seama plantelor respective.
Toleranla este capacitatea plantelor de a suporta un numbr mare de ddundtori, re se hrdnesc pe
acestea sau capacitatea de a suporta frrd a suferi o ddunare prea mare 9i care se
pot retace d pd dlunare.

Metode fizice de combatere

Mdsurile fizice de combatere a ddunbtorilor inglobeazd acele lucrdri care se reali zd prin ttilizarea
unor factori ca: temperatura, focul, lumina, radiafii infrarogii, ultraviolete (mai ales in dep
ite) etc.
Temperatuiile ridicate sau scbzute, pot fi utilizate in combaterea unor diun i din depozite,
magazii 9i sire. Astfel, expunerea produselor atacate de ddLundtorii din depozite la ten uri ridicate de 50
- 554C, contribuie Ia distrugerea acestora. Gdrgdrila fasolei poate fi distrusd prin expu boabelor atacate
la temperaturi de - 10"C timp de l2 ore etc.
Focul este o mbsurS. la care se recurge mai ales pentru distrugerea resturilor v rdmase in cdmp
dupa recoltarea culturilor, cu care ocazie sunt distrugi numerogi ddundtori'
Lumina se poate utlliza ca mijloc de combatere a unor specii de insecte cu fot sm pozitiv, care
sunt atrase de diferite surse de lumin6, captate 9i apoi distruse'
Rnzele infraroSii pe care le emit gi insectele in perioada de copulafie, ser esc la reperarea
partenerilor de sex opus. Astfel, razele infrarogii localizate pe antene 9i ochi, declanqeazd zboruri variate de
fomportament sexual. Razele X, I qi y, se folosesc in carantina fitosanitara pentru de infestari lor
ascunse precum gi in combaterea unor insecte care atacd produsele vegetale depozitate.

Metode mecanice de combatere

Combaterea ddundtorilor prin utilizarea metodelor mecanice este mult redusd toritd procedeelor
greoaie de aplicare, care necesitd un volum mare de munc[ gi consum mare de energie ridi
Dintre metodele rnecanice utilizate amintim: adunarea insectelor cu diferite aparal , ganluri capcani,
plante capcan6, inele cleioase, brAie capcand, scuturatul pomilor, omizitul, igiena Iturald, folosirea
momelilor, diferite metode de capturare (curse) simple, alimentare, atractante, pe t de culori (vase
galbene), feromoni, entoleterul, etc.
Adunarea insectelor cu diferite dispozitive gi aparate. Pentru adunarea unor specii de insecte
(buburuza lucernei, gdndacul rogu al lucernei etc.), se folosesc o serie de tipuri de disl tlve cu acuonare
manual6, hipotractate sau tractate mecanic, cum ar fi: aparatul Bhul - Mayer, Tarnavski, leanu etc.
De curAnd a apdrut pe piafd un dispozitiv pneumatico - mecanic de colectare a Itilor si larvelor
eAndacului din Colorado, numit,,Bio - Colector". Aparatul se monteazd pe tractor in apro imativ 15 minute.
El este alcatuit dintr-un motor liidraulic care dirijeazd ventilatoarele laterale 9i produce curent de aer. Un
dispozitiv dirijeazd jetul de aer pe plante, desprinde insectele gi le absoarbe in rezervorul colectare.
Aparatul prezintd o eficacitate de95Yo pentru insectele adulte gi circa 85o% pentru arve, putAnd lucra
pe 2,3 gi 4 rAnduri de plante la o singurd trecere. Cu ajutorul acestui aparat sunt desl insectele adulte
sau larvele existente pe plantele cultivate prin insuflare gi apoi aspirate intr-un rezervor
$anlurile capcand reprezintd obstacole care se executd pentru combaterea nsectelor care se

deplaseazdpe sol prin mers, cum sunt de exemplu: gLrgdrila sfeclei, larvele de lScuste, r izile fluturelui de
luncd etc. $anfurile se pot executa fie in afara culturilor ce trebuiesc apdrate in cazul m tiei ddunbtorilor
din alte parcele, fie din distantd in distanJa, in cazul unei parcele infestate.
Dimensiunea ganfurilor oscileazd in func{ie de specie, avAnd obignuit de la 0, la 1,0 m. Pentru
distrugerea directd a ddundtorilor care ajung in ganfuri se recomandd prlfuirea acestora cu iferite insecticide
cu doze mdrite,
Plantele capcand se folosesc in scopul atragerii ddundtorilor pe suprafefe mici s pe Lln numar mal
redus de plante preferate, apoi distrugerea lor prin diferite metode. Astfel, se poate prevel un atac in mas6 a
gArgAritei cenugii a sfeclei (Bothynoderes punctiventris), dacd in jurul culturilor de sfec se ins6mAnleazd,
maitimpuriu cu o bandd de 3 - 4 in lajime.
De obicei gdrg[rilele se concentreazd pe aceste plante gi se pot distruge cale chimici sau

74
mecanicd. La culturile de plante furajere in special alcdtuite din leguminoase pere destinate pentru
producere masi verde sau fAn, atunci cAnd se recolteazd plantele se poate lSsa o bandd sit[, in care se
vor aduna ddundtorii existenli in cultur6, urmAnd a fi distrugi apoi fie prin metode chi ice fie mecanice,
contribuindu-se la scdderea rezervei biologice din culturile respective.
Inelele cleioase sunt benzi de hArtie impern-reabild sau plastic, pe care se intin un strat de clei
nesicativ, aplicate in jurul trunchiurilor sau ramurilor groase ale pomilor, impotriva f, lelor de cotari
(Operophtera, Erannis etc.), a unor omizi (Aporia, Lymantria, Hyphantria etc.), adulfi de Rhagoletis,
Sciaphobus etc.
Brdiele capcand sunt addposturi artificiale aplicate pe tulpina pomilor la 80 - 100 cm deasupra
solului, oferind insectelor (adulte sau larve) posibilitatea de a se refugia pentru parc diapauzei estivale
sau hiemale. Ele se confeclioneazd, din cafton ondulat, hArtie de ambalaj, impletituri de ie, pdnzd de sac
etc. Aceste capcane se controleazd periodic cu care ocazie se distrug insectele aflate in ele.
BrAiele capcand sunt folosite impotriva adullilor unor specii ddunatoare de le (Anthonomus
pomorum, Rhynchites bacchus) sau a larvelor viermelui merelor (Cydia pomonella etc.).
Scuturatul pomilor reprezintl o modalitate prin care se adund de obicei primdv o sefle cle lnsecte
ddunbtoare adulte, care acfioneazd in special in pomiculturd.
Operatiunea de scuturare a pomilor se face pe o prelatS, dimineala devreme, insectele sunt
amorfite gi se repetd la circa 6-7 zile.lnsectele colectate pe prelatd sunt distruse prin diferi
Aceast[ metodd de combatere se poate trtiliza cu bune rezultate impotriva unor
pomilor fructiferi (Anthonomus pomorum, Rhynchites spp.), cdtrdbugului de mai (Me melolontha),
cdribugului marmorat (Polyphyllafitllo), cdrdbugeilor verzi ai vilei (Anomala spp. eic.).
Omizitul este operatia de colectare a omizilor aflate in cuiburile mdtS,soase de ramurile pomilor
fructiferi (fie in perioada de vegetalie, fie toamna sau primivara devreme) cu ajutorul unor foarfece de
omizit.
Cuiburile adunate se distrug prin ardere. Astfel, pot fi combdtute speciile de lepid ptere ca; fluturele
cu abdomenuf auriu (Euproctis chrysorrhoea), ndlbarul (Aporia crataegi), omida roasb a dudului
(Hyphontria cuneo), omida pdroasd a stejarului (Lymantria dispar), molia frunzelor de r (Hyponomeuta
malinella) etc.
Igienn culturald a pomilor, constd in curdlarea trunchiurilor gi ramurilor ale pomilor de
scoarfa uscatd, de mugchi gi licheni, care pot addposti diferite specii de insecte ddun Operatia de
curdlare a pomilor se poate face toamna titrziu, in timpul iernii sau primdvara devrenr cu ajutorul unor
unefte speciale (manugi cuzale,rdzuitoare, perii de sArmd etc.).
Momelile capcarle se folosesc pentru combatere gi sunt diferentiate in mome vizuale, momeli
alimentare qi momeli cu feromoni specifici.
Momelile vizuale provirr din vase galbene, plici galbene, pl[ci albe etc. Vasele lbene se folosesc
pentru a urmdri zborul entomofaunei de coleoptere din cLrlturile de rapifd (Hannt gi 1990). Placile
galbene au fost utilizate cu succes in combaterea unor specii de ddundtori ai plantelor entale.
Instalarea capcanelor se face Ia 10 - 15 crn deasupra solului, cdte 5 capcane/mp., himbarea lor are
loc dupd 25 -30 6s "jle (Szekely, 1990). Pl[cile galbene Rebell seutilizeazd in combater mugtei ciregelor
(Rhagoletis cerasi). In urma cercetdrilor efectuate de Hannt gi colab. 1990, au stabili faptul cd musca
suedezd (Oscinis frit) este atrasd de culoarea violet.
Momelile alimentare snnt preparate din plante verzi,tdrdle, seminfe, turte de soarelui, felii de
cartof, de sfecld etc., ce servesc pentru atragerea ddundtorilor in anumite locuri gi apoi se la distrugerea
lor. Momelile pot fi simple sau toxice. Momelile toxice sunt alcdtuite din diferite use alimentare
preferate de ddundtori la care se adaugd o substan!6 toxicd (fosfurd de zinc, de magneziu,
Aplicarea momelilor alimentare se poate face fie la suprafala solului (contra rozdt or, a omizilor
de bulra serndndturilor), fie in sol (contra coropignilelor, viermilor sArm6, viermilor albi etc
Pentru combaterea viermilor sArmd Chabert et Blot (1992, citafi de Ghizda colab. 1997)
recomandd o capcan[ cu momeli formate din boabe de porumb gi grAu, germinate.
Pentru capturarea unor specii de lepidoptere (viermele merelor, buha semdnituril , buha verzei) se
pot folosi o serie de momeli ce emanb mirosuri gi arome pldcute, care atrag insectele re ive . De obicei se
folosegte melasa diluatd cu apb (113 pitr]'i),la care se adaugd drojdie de bere. Amestecul inut se pune pe
tdvi gi se poate amesteca cu o substan{6 toxic6.
Pentru o serie de himenoptere ddundtoare (viespile fi'uctelor) se pot utiliza o serie de produse
fermentescibile ce emani mirosuri gi arome specifice. Pentru aceste momeli se utili de obicei sucuri
concentrate, amestecate cu un produs toxic si introduse la baza unor sticle cu sAtul lun , care se agala n
poml.

15
 Momelile cu feromoni specifici, utilizate de obicei in prognozd gi avertizare pot i folosite cu bune
rezultate in combaterea a numeroase specii de lepidoptere ddundtoare (Ghizdavu gi Orean, 987: Ghizdavu si
colab..1997 etc.).
Entoleterul se folosegte in special in mori. Fdina sau boabele introduse in aparat nt proiectate prin
fo(d centrifugl intre doud discuri de otel rotunjite, situate foarte aproape unul de altul. rita vitezei mari
cu care se proiecteazd boabele de discuri, produce gocuri ce omoari insectele aflate toate stadiile de
dezvoltare precum gi acarieni, datoriti distrugerii celulelor gi respectiv a fesuturi UtilizAnd acest
procedeu, s-au oblinut rezultate bune in combaterea unor ddunbtori ai produselor vegetale tate cum ar
fi: gAnddcelul fdinii (Tribolium confusum), gAndacul negru al fdinii (Tenebrioides icus), molia
cenugie a fbinii (Anagasta kuhniella), acarianul lainli (Acarus siro) etc.

Metode chimice de combatere

Mdsurife curative utilizate pentru protejarea culturilor impotriva atacului ddun ilor animali sunt
multiple, insd cea mai mult folositd la ora actuala gi pe scari largd atdt la noi in jard cdt pe plan mondial
este mdsura chirnici (chimioterapia agricold), bazatd, pe folosirea produselor fitofa tice specifice:
i nsecti cide, acaricide, nematoci de, rn olu scoc ide, rati cide etc
Avantaj e le ltil tzdrli metodel or c h i m ice su nt :
- reprezintd, metoda cea mai sigurd de aplicare rapid6, gi salvare in mod cert a cul rilor de pagubele
provocate de ddundtori;
fi condi{ionate sub diferite forme gi permite
- produsele fitofarmaceutice pot ligtilor agricoli sa
aleagd pe cele mai corespunzdtoare in funcfie de conditiile pedoclimatice locale cum ar fi: pulberi pentru
prdfuit in zonele lipsite de apb; emulsii sau pulberi muiabile, acolo unde apa nu uie o problemd,,
aerosoli etc.
- dispune de mijloace de aplicare a tratamentelor, folosindu-se aparatura terestrd mare capacrtate,
generatoare de aerosoli gi avialia utilitari etc., ce permit efectuarea lucrdrilor intr-un timp urt, imediat dupd
depistarea atacurilor gi inainte de a se inregistra pagube;
- compatibilitatea produselor din punct de vedere chimic Ai biologic, conduce combaterea rnai
multor specii ddunhtoare prin efectuarea unui singur tratament etc.
Cererile tot mai rnari de pe piaf6, faJd de produsele fitosanitare au condus la voltarea rapida a
industriei chimice, produc5toare de asemerrea produse. AtAt pe plan mondial cAt gi in noastrd in ultimii
ani, metoda chimicl de combatere a dbr-rndtorilor s-a extins tot mai mult.
Utilizarea produselor fitosanitare in mod raJional prezintd o eficienfd economlca bite, valoarea
recoltelor salvate, depdgiud cu mult costul tratamentelor.
Pe lAngd avantajele prezentate, extinderea utilizdrii produselor fitosanitare poate a lnsa si urmdri
negative, care rezultd din faptul ci majoritatea lor sunt toxice pentru om gi animale cu sA cald.
Manipularea, depozitarea gi utilizarea necorespunzdtoare a produselor fitofa tice, pot conduce
la intoxicafii grave ale oamenilor, animalelor domestice, vAnatului gi insectelor folosi are etc. Datoritd
utilizdrii indelungate al unor produse, la unele specii ddundtoare poate sb apard fenomenu de rezistenfd fald
de acele produse. Pentru evitarea acestor fenomene se impune cunoagterea temeinicb a produselor de uz
fitosanitar sub toate aspectele, precum gi utilizarea lor rationali.
Produsele de uz fitosanitar se pot clasifica dupd mai multe criterii: dupd grupa de unitori impotriva
cdrora se utilizeazd; dupa starea fizicd; dupd modul de acfiune; dupd grupa chimicd din fac parte; dup[
toxicitate etc.
Produsele fitofarmaceutice utilizate inrpotriva ddrund,torilor animali, se numesc z ?n raport de
grupLrl faunistic cel disting se diferenliazd.in: insecticide utilizate in combaterea insectelor; folosite
in combaterea acarienilor; nematocide folosite in combaterea nematozilor. mol utilizate in
com baterea me c lor; r ot ic id e utilizate in combater ea r ozdtoarelor etc.
I i

I. Insecticidele reprezinti grupa cea mai vastf,, deoarece gi numdrul cel m de ddundtori
animali ce atacd plantele cultivate (peste 90yo), apar].in clasei ,,Insecta".
Dupd modLrl lor de actiune, insecticidele se diferer\iazdin:
l. insecticide de ingestie ce acJioneazd asupra insectelor dupd ce sunt e (2 - 5%);

2. insecticicle de contact patrund in corpul insectelor prin partea exter a tegumentului

(majoritatea);
3. insecticide de respiralie (asfixiante sau fumigante), pdtrund in organism prin sis ul respirator (5
- t2%).
Existd ins[ gi o serie de insecticide cu acJiune complex6: de ingestie, de contact i chiar asfixiante

l6
(piretrinoizi etc.).
Dupd starea fizicd insecticidele se prezintd sub trei forme: solid6, lichidl gi iar duod starea
Frzicd a produselor comerciale intAlnite pe pia{[, formele de condi]ionare ale pesticidel qi simbolurile de
prescurtare sunt urmdtoarele: CA - concentrat pentru aplicarea sub formd de aerosol CE - concentrat
emulsionabil; EC - emulsie concentratd; CM - concentrat pentru momeli; CS - concentrat Iubilin api; ES -
efect secundar; G- granule; GD - granule dispersabile in apd; GS - granule solubile in ; GA - gaz sub
presiune; LV - lichid cu acfiune toxici prin volatilizare;M - momeal6; P.A - past[; P.P - lbere de prdfuit;
P.S - pulbere solubild in apd; PTS - pulbere pentru tratarea uscatd a seminfelor; PU - p lbere umectabild;
PUS - pulbere umectabil[ pentru tratarea semintelor; SC - suspensie concentratd; SV produs solid sub
formd de pulberi sau tablete cu acliune toxicd prin volatilizare etc.; AVR - suspensie ntru aplicarea cu
volum ultraredus; ULV - volum ultra redus; VR - Iichid pentru aplicare cu volum redus; V R - lichid pentru
aplicare cu volum ultraredus; WR - pLrlbere muiabil6.
Dupd gradul de toxicitate, insecticidele se incadreazdin patru grupe: notate de la I IV, in functie de
doza letald 50% (DL 50), oralacutd a substanlei active.
Prin dozd letald (DL 50) se inlelege doza unicd de substanld activd (s.a.), ex in mglKg corp,
care administratd oral la o grupd de gobolani albi, masculi gi fernele, supugi in prealabil la n post de 24 ore,
provoacd moartea a 50o/o din lotul experimental, in cursul perioadei de observaJie de 14 ile (la 3 ore de la
administrarea produsul ui, animalele sunt hrdnite normal).
- Grupa I: produse extrem de toxice cu un conlinut in substantd activd (s.a.), a DL 50 pAnd la
50 mg/Kg corp. Toate produsele comerciale sunt marcate cu etichetd de culoare rogie ( radan, Diafuran
etc.).
- Grupd a II - a : produse puternic toxice av6nd DL 50 irrtre 50 gi inclusiv 200 g/Kg corp, fiind
marcate ambalajele cu etichete de culoare verde (Thionex, Dursban, Divipan, Zolone, Cou er etc.).
- Grupa a III - a: produse moderat toxice cu DL 50 cuprins intre20l gi inclusiv 000 mg/Kg corp.
fiind marcate pe ambalaje cu etichete de culoare albastrd (Dimevur, Sinoratox, Decis, Karate, Carbetox
etc.).
- Grupa a IV - a: procluse ca toxicitate redusd la care DL 50 este peste 1000 Kg corp gi sunt
marcate pe ambalaje cu etichetd de culoare neugrd

Dupd grupa chimicd insecticidele se pot clasifica in: insecticide de origine ald, insecticide
anorganice, insecticide organice, piretrinoizi, amestecuri etc. La ora actual5 clasificarea td de MinisterLrl
AgricultLrrii gi Alimentaliei, existentd atitt in Codexul produselor de uz fitosanitar, om te in RomAnia,
2004, insecticidele sunt grupate in: A - produse organoclorurate; B produse - f-osforice; C -
carbamafi; D - piretrinoizi de sintezd; E - biologice; F - diverse, G - amestecu H- inhibitori ai
metamorfozei arff opodel or; J- Diaci lh idrazina etc..
Insecticide organoclorurate.
In aceasti grupd sunt incluse produse chimice pebaza de hidrocarburi clorurate a ror acliune prin
contact gi ingestie gi rnai rar prin respiraJie, afecteazd sistemul nervos gi produc m prin paralizie.
Toxicitatea lor etc. variabild, fiind moderat toxice gi puternic toxice, avAnd in general o anenlS mare, iar
tirnpuf de pauz6.la unele produse fiilizate mai ales la culturile legumicole, ajunge la 42 zile. Substanja
activd a acestor insecticide o reorezintd endosulfanul si lindanul.

Insecticide o rganofosforice.

Sunt produse chimice ce au la bazd esteri ai acidului fosforic, esteri ai acizilor l, esten al
aciduf Lri ditionoperofosforic, derivafi ai acidului pirofosforic, caracterizate printr-un larg de acfiune,
nu cumuleazd in organismele animale gi nici al plantelor, avAnd o persistenld redusd in sol, ante gi apd. Prin
descompunere formeazd de obicei substan{e mai pr-r}in toxice. Actioneazd prin contact, in stre $l resplralre
asupra sistemului nervos. ca inhibitori ai colinesterazei, provocAnd moartea prin paralizie o parte dintre ele
fiind sistemice (tabelul 8). Au o toxicitate variabilS de la foarte toxice pAn[ la o toxicitate s6. Timpul de
pauzd la aceste produse este cuprins intre l2-15 zile, insd la unele produse poate ajunge 40 de zile. iar la
altele scade la 5-7 zile.

Insecticide carbamice
Produsefe chimice dirr aceastd grupd provin din derivali carbamici, caracteriza printr-o actiune
rapidl de goc, aclionAnd prin contact gi ingestie; unele produse au acliune sistemicd. uc moartea prin

77
 remanenfd scurtl 9i prezinll reziduuri
paralizie,acfionAnd asupra sistemului nervos ca anticolinesterazici' Au
prrf."iour.. inra au Lur grad de toxicitate foar-te ridicat atat pentru aalnat3til -al] li, cAt
gi pentru
i"ii"
uni*ui"l. cu sdnge cald, frc nd parte din grupele I gi a II- a' Timpul de pauzd este varl il intre 7 si
60 de
in sol au fo cele mai eficiente
zlile. Insecticidele pe bazd de carbofuran 9i furaticarb au o bund persistenfd 9i
in combaterea dSundtorilor edafici (viermi s6rm6, viermi albi, viermi cenuqii etc')' Se folosi impotriva
seminlelor de.
diundtorilor din culturile de cartof, legume, pomi fructiferi, vitra de vie etc', sau in
sfecld, porumb, cartof etc.

lnsecticide piretrinoide sau piretrinoizi de sintezi'

Sunt produse provenite din sinteze organice, a cdrot substanle active sunt as ndtoare celor a
piretrinelor naturale. Insecticidele piretrinoide se descompun u$or la lumin6 9i dupd o nu mai prezintd
acfiune biologicd, marea lor majoritate sunt stabile l-15 zile' Ele aclioneazd asupra s
ui nervos al
-ale din ele pot avea
insectelor pe de contact, ingestie gi respiraJie, av6nd o puternicd ac{iune de 9oc. O pz
gi o acliune acaricida. Fac parte din grupa produselor toxice 9i mediu toxice, exceptrie d la aceastd reguld
hcdnd produsele pebazd, de bioresmetrin 9i permetrin, care nu-sunt toxice, avAnd DL 5 de 8 600 mg/kg,
a rase rezlstente
respectiv, > 4 000 mg/kg. Prezintd un spectru larg de acfiune, selectivitate redusi 9i pot
de ddundtori. Timpul de pauzd oscileazd intre 1-3 zlle pdn[,la2l de ztle.

Insecticide diverse
Din aceastd categorie fac parte o serie de insecticide care au cabaze chimice, subs actlve care nu
grupd se fo foarte des in
se incadreaza in grupele prezentate mai sus, insS anumite produse din aceastd
combaterea diferililor ddundtori animali ai plantelor cultivate.

Amestecuri de insecticide
in scopul mdririi capacitd{ii de combatere a df,undtorilor datoritd efectul I Slnerglc cAt gi
pentru prevenirea apariliei raselor rezistente, in ultimele decenii ale secolul XX s-a impus
iormularea a noi tipuri de insecticide prin amestecuri de insecticide.

Acaricidele
Sunt substanfe chimice folosite in combaterea unui grup de d[undtori i mai ales in
pomicultur6, culturi fo(ate gi sere, numili acarieni (pbienjeni din clasa Arachinida, ord.

Nematocide.

Sunt produse chimice sintetizate special, unele dintre ele fiind chiar selective util in combaterea
unor ddundtori intdlnili in sol, denumili nematozi (viermi) din clasa Secernentea (Pt mida). Avdnd in
vedere cantitatea mare de nematocid la unitatea de suprafatd se recomandd folosirea lor special la culturile
legumicole cultivate in sere.

Moluscocide (Helocide).
utilizate in combaterea molugtelor in special a melcilor fbr6 cochilie. Ele sunt
Sur-rt produse
conditionate sub formd de granule avand 4-10% s.a., fiind produse moderat toxice acfioneazd prin
insestie.

Rodenticide

Produse substanle chimice r-rtilizate impotriva rozitoarelor. O serie dintre ide acfioneazd. prin
ingestie, pentru fabricarea lor se folosesc o serie de produse ca: extrase din plante (pre le de la Scilla,
strlcnina), anorganice (fosfura de zinc, sulfatul de taliu), organice de sintetice (tiocarbi alii), iar altd parte
produc moartea rozdtoarelor prin producerea de hemoragii interne.

78
 Metode biologice
Combaterea biologicd sau bioterapia cuprinde un ansamblu complex de mdsuri care se aplicd in
scopul distrugerii ddundtorilor animali ai plantelor cultivate, prin utilizarea ralionali a d anilor naturali
(organisme zoofage) gi insecticide biologice.
Combaterea biologica implici o modificare a echilibrulLri biocenotic in favoarea d
Organismele folosite in combaterea biologic[ sLrnt: microorganisme (virusuri, bac
macroorganisme (insecte gi alte artropode, precum gi vertebrate).
Microorganismele patogene (virusuri, bacterii, ciuperci) sunt foarte mult utili in combaterea
diundtorilor animali, datoriti rdspAndirii lor in naturd gi ele stau la baza prepar[rii pe industrialS a
biopreparatelor sau insecticidelor biologice.
Microorganismele patogene produc irnboln[virea in masd a insectelor, in special densitdli mari 9i
apoi mortalit6!i ridicate. Primul preparat microbiologic a fost obtinut de Krasilscik gi ecinikov (1986),
avAnd ca bazd ciuperca Metaruhiziuon anisopliae Metch., rfiilizat in combaterea ilor spicelor
(Anisoplia spp.)
Dupd natura principiului activ, insecticidele biologice sunt: virotice, bacteriene, ce. helmintice.
hormonale etc., care odatd ajunse la nivelul corpului ddundtorilor animali ai plantelor cul ate, pot produce
adevdrate epizootii, ce se soldeazd ct moartea in masd a ddundtorilor.
Insecticidele virotice sunt produse pe bazd de virusuri entomopatogene poli , ce se obtin prin
infestarea gazdelor gi extragerea ulterioari a virusurilor inmulfite. La ora actuald cunosc produse
comerciale preparate in diferite jdri cum ar fi: Biotrol, Virex, Polyvirocide, Heliothis v etc., produse ce
pot fi utilizate in general pentru combaterea omizilor de lepidoptere.
Insecticidele bucteriene sunt biopreparate pe bazd de bacterii entomopatogene, r bolile produse
ddundtorilor animali poartd denumirea de bacterioze.
Speciile de bacterii entomopatogene aparfin la trei familii: Pseudomonadaceae, robacteraceae
(Salmonella tipimurium) Bacillaceae cu speciile Bacillus lentmorbus Dut, .8.
qi popillae t, B. thuringiensis
Bert.
Specia cea mai frecvent folositd este Bacillus thuringiensls, care se poate cultiva medii nutritive
in sta{ii speciale gi utilizatd pentru obtinerea pe cale industrialS a preparatelor bacterie ce au puternicd
acJir.rne asupra insectelor ddundtoare. Bacteria prezintd nurleroase varietdfi gi serotipuri pe carora se pot
obline preparate cu exotoxind sau lZrd exotoxin5.
Insecticiclele fungice sLrnt biopreparate care au ca principiu activ spori de ciuperc entomopatogene.
Cea mai virulent[ ciupercf, este Beauveria bassiana urmatd de B. spores. La momentul ual se cunosc o
serie de preparate biologice cum ar fi: Boverin, Muscardin A 45M, Metarzin etc.
In comparatie cu insecticidele chimice, preparatele microbiologice au o iune mai lenta,
imbolndvirea gi moartea intervin dup6,2-4 zile, efrcacitatea stabilindu-se dupd 7-10 zile. rvele inceteazd a
se mai hrdni la o zi dup[ aplicarea tratamentului. Cele mai eficace tratamente se reali la temperaturi de
I8 -22"C gi atunci cAnd se aplicd pe larve tinere aflate in vArstele I gi 2. Ploile de duratd radiatiile solare
sldbesc acliunea preparatelor, iar temperaturile scdzute pot sldbi intensitatea hrdnirii larv
Pentru pregdtirea suspensiei trebuie sd se foloseascd apa rece (pentru ca sporii ciupercilor sd nu
germineze). MaiintAi se dilueazd doza recomandatd intr-o cantitate micd de apb gi se agi pAnd se obtrine o
pastd omogen6, urmAnd ca apoi sd se adauge prin amestecare restul de ap[.
Insecticide helmintice sunt preparate care au ca principiu activ larve de matode din fam.
Mermithidae. Scognamglis (1969), (citat de Perju, 1995), mentioneaz[ cd in combaterea isomelidelor gi
in special a g6ndaculLri din Colorado, preparatele helmintice sunt foarte eficiente, fdr[ mai fi nevoie de
combaterea chimicS.
Insecticidele hormonule se bazeazd pe r-rtilizarea hormonilor naturali al cdror rol in
dezvoltarea insectelor este foarte bine cunoscut.

Zoofa'gii

Un rol important in reducerea rezervei biologice a ddun[torilor il au gi zoofagii, pot fi parazi{i 9i

prldltori.
Parazifii sunt organisme animale care se dezvoltd pe seama altor organisme an le (gazde) in mod
lent, odatd cu evolulia acestora. Dupd locul unde trdiesc, parazilri sur'ft ectoparazrli, se dezvoltd pe
corpul gazdelor gi endoparazili, care se dezvoltd in interiorul lor.
Din grupul ectoparazililor, cele mai multe specii apa(in ordinului Diptera, fam. hinidae, care se
dezvoltd pe corpul diferitelor specii de onizi (Tachina larvarum pe Hyphantria, spp. etc.).

19
 Speciile endoparazite sunt incadrate in clasa Nematoda (Mermis migrescens. tru Acrididae) qi
Insecta.
Pentru combaterea biologicd a ddundtorilor animali ai plantelor cultivate, se utili pe scard largd,
insectef e din familiile: Ichneumonidae, Chalcididae, Braconidae, Trichogrammati Aphelinidae,
Aphididae etc., care aparfin ordinului Hymenoptera.
Principalele specii de insecte parazite folosite in combaterea d[unitorilor an i sunt: Aphelinus
mali (paraziteazl p[duchele lAnos); Prospaltella perniciosi (paraziteazd, piduchele din Josd); Trisolcus
semistriatus (paraziteazd plognilele cerealelor); Chrysopa spp. (paraziteazd. afide ; Trichogramma
evanescens (paraziteazd. peste 200 de specii ddundtoare de lepidoptere ca: buha niturilor, buha
legumelor, sfredelitorul tulpinilor de porumb, viermele merelor, molia strugurilor ); Trichogramma
embriofagum (paraziteazd, oudle viermelui merelor etc.); Aphididus ntatricarie (parazitea pdduchele verde
al piersicuf ui); Encarisiaformosana (combate r-nusculifa albd de serd) etc.
Prdddtorii sunt organisme animale ce se hrdnesc cu pradd vie, acegtia avAnd int una corpul mai
mare decAt al victimei. Prdd[torii aparfin claselor de miriapode, arahnide, insecte, amfibie i, reptile, pasbri gi
mamifere. Cele mai multe specii de prdddtori apa(in clasei Insecta, ordinele: Hete ra, Neuroptera,
Coleoptera, Diptera etc. Perillus bioculatus (pr[d5tor al larvelor gAndacului din Co o); Coccinella 7
punctata (prdddtor al pdduchilor de frunze) etc.
Dintre pls[ri importan[d,prezint[ cele rdpitoare gi insectivore cum ar fi:
bufnila, striga, gorecarul comun etc.

Autocidia

Autocidia este metoda de combatere a d[undtorilor bazatd, pe principiul utiliz[rii masculilor sterili.
Sterilizarea ca metod[ de combatere a ddundtorilor a fost introdusd pentru prima datd cdtre Knipling
(1955). Aceastd metodd sebazeazd pe cregterea gi lansarea masculilor sterili din punct vedere sexual, in
numlr mult mai mare decAt a celor din populatia naturald, pAnd se realizeazd, com sau eradicarea
popula{iei naturale.
Sterilizarea insectelor gi a altor animale se poate realiza pe cale fizicd, (radi chimica
(ch im iosteri lizare), geneti cd g i hormonalS.
Sterilizarea frzicd (radiosterilizarea), se poate realiza prin Lrtilizarea izotopilor rad
de trasori, fie prin utilizarea radia{iilor ionizante.
Cotnbaterea ddundtorilor cu ajutorul radiatiilor ionizante se poate face in doud mod
a) Iradierea produselor vegetale depozitate, cu diferite doze sterilizante,cu
indivizilor din ambele sexe.
b) Iradierea diundtorilor, respectiv sterilizarea masculilor prin folosirea radiali r gamma sau a
razelor X, in doze stabilite, apoi lansarea lor in naturd intr-un numdr suficient de marr pentru a clomrna
concurenla masculilor normal i.
Ac{iunea iradierii se manifestd asupra celulelor organelor de reproducere, in au loc mutafii
f etafe, dominante, care impiedicd formarea sau frAneazd dezvoltareanormald a oului dupd ndare.
Sterilizarea chirnicd se poate realiza direct in naturd, prin aplicarea unor tratam cu o serie de
produse ca: Apholate, Metepa, Thiotepa, Tepa, diferiti antimetaboliti (pirine gi pirimidi 9i alte substanJe
cum ar fi: fosfamidele, triazinele etc.
Sterilizarea prin mijloace genetice a ddundtorilor, constd. in introducerea de m i aparfinAnd unei
rase avAnd caractere genetice diferite, intr-o regiLrne in care trdiegte o altd ras5, care la oblinerea
unor descendenfi sterili. Spre exemplu: o rasd a jAnfarului Aedes aegypti, are un f genetic care
favorizeazd, cregterea procentului de rnasculi in rapoft cu cel al femelelor. ?n urma procese de sterilitate s-a
intensificat acest caracter gi prin copularea unui mascul din aceastd rasd cu o normald dd o
descendentd care este alcituitd din 94 - 95% masculi. Prin urmare existd posibilitatea ridic pe aceastd cale
a potenfialului de inmulfire a speciilor ddundtoare.
Sterilizarea honnonalS a dbundtorilor constd in Lrtilizarea hormonilor qi analogil lor (edisona gi
hormonuljuvenil), fiind o metodl eficientd pentru oblinerea sterilitdtrii insectelor.

Utilizarea substanfelor biologic active

O serie de substanle secretate de artropode, de plantele cultur[ sau mrcroorgan e pot influenla
comportamentul gi o serie de procese fiziologice gi biologice, ceea ce a frcut posibil folosirea lor in
combaterea dlun[torilor animal i,
Izolarea acestor substanfe gi apoi sinteza lor in laborator, precum gi modificarile use ln structura

80
lor in scopul irnbundtatirii proprietAfilor este posibila gi se utilizeazd pe scard largd. pd modul lor de
acfiune aceste substanfe se impart in patru grupe: a) regulatori de cregtere ai insectelor b) sterilizanfi; c)
feromoni; d) alte substanfe biologic active.
a) Regulatorii de cre$tere, folosifi in combaterea speciilor dlundtoare de au la bazd
endohormoni ce asigurd cregterea gi dezvoltarea normald a insectelor, insd administ lor in doze mai
mari dec6t cele utile organismului conduc la dereglare dezvoltdrii gi in special a metamor i contribuind in
final la moartea insectelor.
Analogii sintetici ai acestor substanfe se produc industrial in multe fdri de pe glob, i ales in S.U.A.
gi Cehia, unde s-au oblinut produgi deosebili de activi, unii dintre ei sintetizafi chiar di plante. Astfel, au
fost obtinute produsele: Hidropren, ce se poate administra in doz6 de 0,05yo s'a,, pen combaterea unor
homoptere, coleoptere gi lepidoptere; Metopren, utilizat in combaterea muqtelor d[und in dozd de 0,025
- 0,05y0 s.a.; Kinopren, recomandat in dozd de 0, 1 - 0,25y0 s.a. pentru combaterea unor optere etc. in tara
noastrd au fost sintetizate unele substanfe ca: J.T.C., J.T.N., la, care au dovedit o efi te mare impotriva
unor ddundtori.

Utilizarea feromonilor

De obicei insectele sunt dependente de informafiile pe care le transmit roneaza pnn

intermediul mesagerilor chirnici care circuld in ecosisteme, denumili economi sau tele
Feromonii sunt diferenJiali in doud grupe mari: feromoni de dezvoltare (metabol
acliune (de declangare).
Feromonii de dezvoltare, induc la indivizii receptori o serie de modificbri etabolice sau de
dezvoltare, fiind mai importanli la insectele sociale gi la cele cu comportament gregar (I. hizdavu si colab.
I 983, I 997).
Feromonii de actiune, induc schirnbdri de comportament gi sunt diferenliaJi in oni de balizaj,
de ovipozilie, de agregare, de alarmd gi sexuali.
Ferornonii de balizaj, ce servesc la marcarea traseului de deplasare spre sursa hrand sau spre un
loc de cuibdrire (la insectele sociale, carii de scoa(d sau lemn).
Feromonii de ovipozilie, cu ajutorul cdrora sunt marcate locurile proprii (J6nlari) interzise pentru
depunerea pontei (mugtele fructelor);
Feromonii de agregarc, asigurd coeziunea familiei la speciile sau concentrareai vederea migraliei
sau populdriiunuibiotop (l6custe, cari de scoa(a sau letnn etc.)
Feromonii de alarm6, ce determind rdspAndirea populaliei in momentul atacu unui prdddtor (la
afide).
Feromonii sexuali, nediazd relatiile dintre partenerii sexuali inainte, in timpul 9i pd imperechere.
Feromonii sexuali se impart in trei grupe dup[ cum urmeazl:
- atractanli sexuali produgi de unul din sexe, pentru atragerea sexului opus in
intAlnili la majoritatea speciilor de insecte gi sunt produqi de cdtre femele.
- afrotlisiaci produgi de cdtre masculii atragi cu scopul de a excita femelele 9i ale determina sd

accepte imperecherea.
repelenli sexuali produgi in aparatul genital al masculului qi transformati odatd cu lichidul
-
spermatic in aparatul genital al femelei, care marcheaz[ femelele fecundate 9i ii determini pe ceilalJi masculi
sd le evite gisd se imperecheze cu femele nefecundate (I. Ghizdavu gi colab. 1983).

Folosirea feromonilor in combaterea insectelor diunitoare

Captarea insectelor din habitatul natural, se bazeazd pe proprietatea unor tipu de feromoni de a
determina apropierea fafd de sursa de emisie (atractanli sexuali, de agregare etc.). L ele atrase sunt
retinute iu capcane speciale, in funcfie de scopul captdrii, fie omorAndu-le (capcane ectrice, chimice,
adezive etc.), fie conservAndu-le vii (capcane 1dr6 ieqire). In aceste capcane se plasea momeli formate
dintr-un substrat (dopuri sau capsule de cauciuc sau mase plastice), conlinAnd o dozd de mon natural sau
sintetic care este emis treptat gi Lrniform (fig'95)'

81
 Fig. 95 Capcane feromonale adezive utilizate in combaterea
insectelor din pomiculturd (original)

De obicei captarea insectelor ddundtoare se face in urmdtoarele scopuri: preci ciclului biologic,
depistarea unor noi infestdri, supravegherea cantitativa a populaliei in vederea stabilirii rtunit[tii aplicarii
mdsurilor de combatere, combaterea prin captarea in masd, combatere prin captare, rtlizare sexuald pi

relansare, combatere prin captare, contaminare qi relansare, combatere prin rea transmlsrel
feromonale normale (dezorientare).

Mdsuri de protecfia ecosistemelor qi de prevenire a intoxica

in lucririle fitosanitare

Utilizarea produselor chimice, in proteclia plantelor impotriva bolilor, ddundtori buruienilor, pe

lAng[ efectele pozitive, are, adesea gi efecte secundare negative, ducAnd la intoxicarea care vln ln
contact cu produsele respective, cAt gi asllpra consumatorilor produselor agricole gi rticole pe care se
gisesc reziduuri toxice cAt gi asupra nrediLrlui anlbiant.
Din acest motiv, au fost elaborate reglementbri legale ce se regisesc in Legea r. 511982 privind
protecJia plantelor cultivate gi pbdurilor gi regimul pesticidelor'gi Legea nr.9l1973 prlvr protecfia mediului
inconjurdtor corelati cu Ordonanta 411995 privind fabricarea, comercializarea gi utili produselor de uz
fitosanitar pentru combaterea bolilor, ddun[torilor gi buruienilor in agriculturd 9i silvi Iturd 9i cu legea
3 I 1 91 8 privind asigurarea sdndtdli i popu laliei.

Norme de protec(ia muncii la folosirea pesticidelor. Mlsuri generale

Pentru tratamentele din agrioulturd se vor utiliza numai produse care au z de avizare a
pesticidelor" gi avizul MinisterulLri SAnatdtii.
Persoanefe care lucreazd cu pesticide trebule sd aibd avizul medicului la angaja gi in continuare,
periodic ele vor fi supuse exameuului medical in scopul depistdrii eventualelor boli te pe parcursul
angajirii. De asemenea, personalul care lucreazd cu pesticide trebuie instruit la angajare cAt qi periodic, la
fiecare inceput de sezon de tratamente, la folosirea unor substanle noi sau care pun eme deosebite la
aplicare.
Instruirile se vor incheia obligatoriu cu verificarea cunogtinJelor, completarea de protecfie $l
semnarea ei de cdtre angajal.
Laangajare nu vorfi acceptatitineri sub 18 ani, femei gravide sau care allpteazd persoane bolnave
de plirnAni, inimd, ficat gi alcoolici. in timpul h.rcrului se interzice categoric mAucatul, ul si fumatul. iar
inaintea mesei, muncitorii igi spalS rnAinile cu apd cdldutd gi slpun.
Persoanele care participd la aplicarea tratamentelor sau la manipularea idelor vor pufta
obligatoriu echipament de protecJie (ocl-relari gi magti de protecfie, mdnuqi, gorfuri, cizme de cauciuc,
bonete), in funcJie de grupa de toxicitate a prodr-rsului folosit. Dupd terminarea , echipamentul de
protecJi e se curdt6, denoc iv i zeazd, Si r epard..

Misuri la depozitarea pesticidelor

82
 minimum 100 in
Insecticidele gi fungicicidele se pdstreazdseparat de erbicide, in depozite situate
zitului trebuie sd
fafl de locuinte, grajduri, depozite de furaje, sau surse de apa. Intr-o incdpere anexd
existe in permanenld ap[, s[pun 9i prosop, trusd de prim ajutor 9i instinctor'
produsele se depoziteazd in funcfie de gradul de toxicitate, de inflamabilitatea, fo de conditionare

9i tipul ambalajului, frcAndu-se cu tdblile ugor

vizibile
Etichetele fixate pe ambalaje sunt inscriplionate in culori diferite in functie de pa de toxicitate
(roqu - grupa I de toxicitate; verde - grupa II de toxicitate; albastru - grupa lll de toxtct $l negru - grupa
IV). De asemenea etichetele trebuie sd cuprindd: denumirea produsului; cantitatea, gru de toxicitate, data
fabricarii. data intr[rii in depozit, de pe ambalaje nu trebuie sd lipseascd instrucfiunile de fl oslre.
Produsele inflamabile poartd obligatoriu semnttl de inflarnabil,,flacdrd roSie" q se depoziteazd in
incdperi special prevdzute cu etichete indicatoare ,,materiqle uSor inflamabile" 9i nul de pericol de

incendiu. irrodusele din grupele l-3 de toxicitate vor purta pe ambalaje semnul ,,cap de cu cele doud
oase incruciSate".
Temperatura din depozit nu trebuie sd scadd sub - 5oC sau s[ creascl peste 3OoL.
in inc[perile cu pesticide nu trebuie sb existe decAt stelaje, cAntarul 9i ustensile necesare livrdrii.
Se va fine o evidenld strictd a intrdrii gi iegirii oricdror cantitdji de pesticide, pentru fiecare us in parte.
Cheile de la depozit vor fi pdstrate gi folosite numai de responsabilul acestuta, t pe u$a depozitului
se aplicd o placb indicatoare cu menliunea,,Depozit de produse toxice" gi semnul ,,cap de

Mdsuri la transportul pesticidelor

Transportul pesticidelor de la locul de fabricare sau de la depozitele firmelor im trebuie sd

se facd in vehicule amenajate corespunzdtor pentru a se putea evita poluarea mediului am ant.
La transport, ambalajele cu pesticide vor fi manipulate cu griid,, pe fundul vehic lelor va fi agternut
un strat de pale, care se ard dupi incheierea lucrului. in cazul pesticidelor inflamabr la transpoft se va
asigura izolareatermica gi se interzice fumatul.
Dacd transportul se face in vehicule deschise, pesticidele se acoperd cu materia plastic sau prelate
pentru a fi ferite de intemperii. in vehiculele de transporl este interzis a se introduce ali ente, apd de bdut,
imbrdcdminte gi mai ales oameni.

M[suri la prepararea' suspensiilor 9i emulsiilor de stropit

Prepararea soluJiilor pentru stropit se face intr-un loc dinainte ales, departe de de apd potabild
(200 m). de ape curgdtoare, locuinle, grajduri, furajerii 9i care se inconjoard cu un nJ de circa 25 cm
:^^ll
adAr-rcime fi ind marcat cu o pancartd pe care sd se scrie, ,,Loc penlru pregdtirea
La incheierea lucrului, terenul se rdzuie cu sapa, iar p[mAntul contaminat ingroapd la I m
adAncime, la fel ca gi resturile de pesticide gi apa de sp[lare. Dupd acestea, teren se va ara adAnc.
Ambalajele refolosibile se strAng gi se returneazdlamagazie, iar cele care nu se refolc se distrug 9i se
ingroap[ sau ard. Butoaiele, gdlefile sau orice alte vase utilizate la pregdttrea zmet) r, suspensiilor gi
emulsiilor nu trebuie folosite gi in alte scopurl.
Pesticidele rdmase nefolosite se predau lamagazie.

Misuri la aplicarea tratamentelor

Tratarea sernin{elor cu pulberi se va face in goproane, nu in inciperi inchise. de tratat trebLrie
sd fie etangd pentru a nu rdspAndi pulberea toxicd in atmosferd. Din acelaqi motiv este bi ca sdmAnla sd fie
usor umectati @ca. 0.11 apd la chintal, eventual cu 0,2o/o aracet). Muncitorii vor purta m contra prafului.
Sbmdnla tratatd se pdstreazd sub cheie.
Pentru efectuarea tratamentelor in culturi cu produse toxice pentru om, anima sau albine, se vor
anunJacu 5 zile inainte prirndria din localitate, apicultorii din zond, precum 9i uni le piscicole gi de
gospodirire a apelor. Va fi anunlatd $i unitatea sanitari apropiata asupra zilei 9i a proc lor aplicate pentru
a -gi pregdti mijloacele de interventiein caz de intoxicatii.
Aparatele cu care se aplicd tratamentul vor fi verificate, reglate cu atenlie, pentru a funcfiona perfect.
Timpul de lucrLr cu pesticide s6 nu depdgeascl 6 ore pe zi. In timpul tratamentului munc ii nu vor mAnca,
bea sau fuma, acestea fiind permise numai in pauze, intr-un loc anume amenajat, sub brar, dupf, ce se
spald pe mAini gi pefafd' cu apd 9i sipun.

83
 Parcelele tratate se marcheazd cu tdblile avertizoare: ,,Teren otrdvit P unatul interzis",
menfionAndu-se gi intervalul de pauzd, (2-4 sdpt4mAni). Dacd produsul folosit este ex de toxic se va
institui paza parcelei tratate, iar timp de 3 zile nLr se va intra in cArnpul respectiv pentru a I ucrlri.
La dezinfectia pimdntului in sere cu produse fumigante, muncitorii vor purta de gaze, cizme
de cauciuc gi mdnugi, toate in perfectd stare. Dupi trecerea intervalului de pauzd, se va ae i bine sera .
Supravegherea stdrii de s6n[tate a muncitorilor in timpul lucrului cu pesticide ine conducdtorului
locului de munc5. La cel mai mic setnn de intoxicafie, muncitorul va fi scos in afara de lucru, aSezatla
umbrd. P6(ile corpului expuse toxicului vor fi spdlate cu grijd se vor administra anti iar muncitorul va
fi transpoftat imediat la unitatea sanitard apropiatd, insotitorul avdnd asupra sa eticheta usului fiilizalla
tratament.
MIsuri privind denocivizarea echipamentului de protec{ie,
a aparatelor gi maginilor folosite la aplicarea pesticidelor

Ochelarii gi mSgtile, dr-rpd folosire, se spalS cu apd calda gi sipun, se dez cu spir"t sau
formol 5%o, se clatesc cu apd, se gterg gi se plstreazd,in ambalaj original, in sdculele de fi t sau in pungi de
material plastic.
Halatele, salopetele, gorturile gi bonetele, dupd folosire se clrtesc cu apd caldd (5 ) 9i apoi se spald
in magina de sp[lat cu apd la 80oC in care se adaugd 0,5%o detergent.lJrmeazi apoi inm gi spblarea in
solutii de hidroxid de sodiu 0,5%o gi detergent 0,1%, dupd care se limpezesc in2-3 ape.
Incdlldmintea din cauciuc, se curdfd, se spalS cu apd caldd gi sdpun, dupd care pistreazd la cel
pufin I nr distantd de sursele de cdldurd.
Pardoselile incdperilor in care s-au manipulat pesticide se spald cu o solu{ie de calcinat[ 2%o. iar
magirrile gi aparatele folosite la aplicarea tratamentelor se trateazd cu clorurd de var 5Yo. lasd 4-6 ore. duod
care se spala minufios.
Apa rezultatd in urma spdlarii echipamentului de protecfie, maginilor, am lor nefolosibile,
pardoselilor, in lipsa canalizdrii se toarn[ in gropi de 0,5 m adAncime, departe de sursa de potabilS sau de
ape curgdtoare.

Misuri de prim ajutor in caz de intoxicafii cu pesticide

La manifestarea celor rnai rnici simptorne de intoxicalie (dureri de cap, arneJeli, !5, transpiralii,
dureri abdominale, vonte), conducdtorul locului de muncd, care supravegheazd in pe nenfd starea de
sdndtate a muncitorilor va lua o serie de mdsurr:
- intoxicatul va fi scos in afara zonei de lucru aqezandu-se la loc ferit de soare, t. bine aerisit:
- se desface cdmaga la gAt gi cureaua, iar dac6, imbrdcdmintea este ud6 se i imediat;
- pa(ile din corp stropite cu pesticide vor fi spblate bine cu apd dupd care intoxi I este invelit in
pdturi sau haine curate gi linut culcat, p6nd la transportarea la spital;

Misuri pentru prevenirea poluirii cu pesticide a produselor

Utilizarea produselor cl-rinrice in combaterea bolilor, ddundtorilor gi buruieni rr poate duce la
aparilia de reziduuri ale acestor substanfe in produsele alimentare ob{inute direct de ta pl te (legume, fructe
etc.), fie indirect de la animalele hrdnite cu furaje poluate (brdnzd,, carne, oud etc.).
Pentru a reduce cAt mai mult prezen{a reziduurilor in produsele agricole ure respectate
urmdtoarele cerinfe:
- limitarea tratamentelor la cele strict necesare, aplicarea Ior pebaza prognozei gi rtizitrii gi numai
dupd depdgirea P.E.D., renunfAndu-se la tratamentele ,,la acoperire";
- alegerea prodLrsultti pentru tratament se va face cu mult discerndm6nt, in nclie de faza de
vegetalie a plantei, de particLrlarit[1ile patogenului, respectAndu-se dozele gi concentrafiile bilite;
- se va respecta cu strictete - intervalul de pauzd (perioada, in zlle, de la ultimul tratament pAnd la
recoltare), care diferd in funclie de substan{a folositd, cultura tratatd gi destinalia sului recoltat
(sdm6nJ[, consum in stare proaspdtd, vinificare, pdstrare peste iarnd etc.). Intervalul de este corelat cu
viteza de descompLlnere a substantei active.
- nu se va depdgi doza de adeziv addugat in zemurile, solufiile sau emulsiile de s it, deoarece acest
fapt ar duce la cre$terea reziduurilor in recolt6;
- cantit[lile de reziduuri trebuie sI se incadreze in limitele maxime admisibile L.M.A.) stabilite
pentru fiecare substan{d gi produs agroalimentar in parte.

84
 Tendinfa pentru viitor este reprezentatd. de folosirea de insecticide selective cu pe ioada de remanenld
cdt rnai scurtd gi cu acJiune cAt mai activ6, asupra agentilor fitopatogeni pe fondul iliz6rii miiloacelor
nechimice (agrofitotehnice, biologice, fizice, rezistenla sporitd a soiurilor Si hibrizilor .), care imbinate
armonios in cadrul sistemelor de combatere integratd, va asigura scdderea cantitdlii de iduuri in produsele
agroalimentare gi reducerea impactului asupra mediului ambiant.
Ca urmare a toxicit[Jii lor, produsele mercurice au fost scoase din uz gi cu altele maipufin
toxlce.

Misuri pentru prevenirea poluirii solului

Din doza de pesticide aplicate in timpul tratamentului, planta de culturd preia c 50-l5Yo, diferenJa
ajungAnd in sol gi pe alte elemente ale agroecosistemului. Ulterior, prin spdlarea de organele tratate a
substanJelor pesticide in timpul ploilor, acestea ajung in sol, iar o altd parte importantd in substanta activd,
rdmasd nedescompus[, ajunge pe sol cu frunzele gi resturile vegetale rdmase dupd recolta
Dacd se aplicd tratamente rafionale, atunci capacitatea de autoreglare a solului se realizeazd,prin
degradarea fizico-chimicd gi biologicd a pesticidelor, nu este afectatd. CAnd cantitdfi de oesticide sunt
superioare capacitdlii de autoreglare a solului, atunci se pot produce fenomene nega ca: perturbarea
echilibrului microbiologic, reducerea ir-rtensitdtii proceselor de nitrificare gi denitrifi din sol, scdderea
accentuatd a fertilit6jii solului g. a.
In vederea prevenirii fenomenului de polLrare a solului cu pesticide se recomandd plicarea intregului
complex de mdsuri preventive gi reducerea numdrului de tratamente chimice. Vor fi u lizate pesticide cu
remanentd redusd, din grupe chimice diferite, pentru a nu se acumula cantitdli rnari dint substantd, care ar
bloca activitatea biolosici din sol.

Misuri pentru prevenirea poludrii apelor

Apele de suprafatl pot fi polLrate cu pesticidele de pe sol gi plante care pot fi a renate de ploi sau
apa de irigafii. Acestea mai pot fi poluate cAnd se fac tratamentele, cAnd se deverseazS. a le de spdlare sau a
resturilor de solLrfii, prin spdlarea maginilor gi ambalajelor etc.
Pesticidele ajunse in apd reprezintd, un real pericol, avAnd in vedere folosirea tora la alimentarea
localitdlilor, industriilor etc., precum gi datoritd fenomenului de concentrare a toxicului lungul lanfului
trofic.
Pentru a preveni poluarea apelor cu pesticide se impune ca aviotratamentele nu se facd la o
distanfd mai mica de 2 km de apele curgdtoare sau stdtdtoare, sd se evite aplicarea cAnd vdntul bate
spre apa iuvecinatS, mai ales dacd se folosesc produse V.U.R. sau V.R.. Este interzisd maginilor,
aparatelor, ambalajelor etc., folosite la aplicarea pesticidelor in apele curgdtoare, ca gi ersarea in ape a
resturilor de solulii.

85
 @

CUPRINS

C aracterele generale ale insectelor .................

Morfologia externd a insgctg-lg{. Capul 9i apendicele sa1e.""""""""'
Toracele gi apendicele sale ..... .. ... .. . '

Abdomenul gi apendicele sale ............

Anatomia gi fiziologia insectelor
Tegumentul insectelor
Sistemul musculator

Sistemul digestiv 9i fiziologia digestiei

I'7
Sistemul circulator
19
Sistemul respirator ....
19
Sistemul excretor
20
Sistemul secretor........
2l
Sistemul nervos
24
Tropisme gi instincte la insecte
25
Aparatul reproducdtor
26
Dimorfismul sexual...........
Biologia insectelor
2',7
Reproducerea qi dezvoltarea insectelor ..
27
Tipuri de reproducere..
27
Dezvoltarea insectelor.....
28
Dezvoltarea embrionard (embriogeneza)
29
Dezvoltarea postembrionar FL.. ........ -. - - -...
31
Dezvoltarea postmetaboH
31
Prolificitatea. Generafia qi ciclul biologic la insecte
Ecologia insectelor....
Factorii care influenle azA dezvoltarea insectelor
Constantele dezvoltirii insectelor........,...

RlspAndirea insectelor
4l
Probleme de bioecologie .....'............
42
Popula{ia gi caracteristicile sale . ......
Estimarea daunelor 9i pagubelor. Produse de duindtori

Tipuri de daune...........
Estimarea daunelor gi a pagubelor..........".......

85
 52
Pragul economic de diiunare...
53
Prognoza gi avertizare
)J
Elaborarea prognozelor de lungd duratl
54
Hi4ile de rdsp6ndire 9i Prognozd
55
Prognoza inmullirii daunf,torilor.
55
Elaborarea prognozelor de scurtd durati .. ..... ........

Avertizarca aplic5rii tratamentelor frtosanitare...

))
Sistematica insectelor.... d
62

,.,..........,....66
e
caracteitzueageneral[ gi clasificarea altor grupe de diunitori animali........
1'
Metode de de combatere a dlunltorilor animali ai plantelor cultivate...
72
Mdsurile de carantinl fitosanitarI..'.....
I5
Mdsuri agrofitotehnice
Utilizarea soiurilor rezistente......
Metode fizice de combatere....
't4
Metode mecanice de combatere
76
Metode chimice de combatere......
79
Metode biologice
82
Mdsuri de proteclia ecosistemelor gi de prevenire a intoxicafilor in lucririle fitosanitare
85
Bibliografie
86

86