1.

Observarea şi notarea respiraţiei

Scopul:evaluarea funcţiei respiratorii a pacientului fiind un indiciu al

evoluţiei bolii,al apariţiei unor complicaţii şi al prognosticului.
Respiratia reprezinta nevoia fiintei umane de a capta oxigenul din mediul
inconjurator,necesar proceselor de oxidare din organism,si de a elimina dioxidul
de carbon rezultat in urma arderilor celulare.
Elemente de apreciat:tipul respiraţiei,amplitudinea mişcărilor
respiratorii,ritmul,frecvenţa.
Materiale necesare:ceas cu secundar,pix de culoare verde,foaie de
temperatură/carnetel individual.
Intervenţiile asistentei:aşezarea pacientului în decubit dorsal,fără a
explica tehnica ce urmează a fi efectuată.
•Plasarea mâinii cu faţa palmară pe suprafaţa toracelui.
•Numărarea inspiraţiilor timp de un minut.
•Consemnarea valorii obişnuite printr-un punct pe foia de
temperatură(fiecare linie orizontală a foii reprezintă o respiraţie).
•Unirea cu o linie a valorii prezente cu cea anterioară pentru obţinerea
curbii.
•În alte documente medicale se poate nota cifric valoarea obţinută,cât şi
caracteristicile respiraţiei;ex:Rd=20 resp./min
Rs=18 resp./min
•Aprecierea celorlalte elemente ale funcţiei respiratorii se face prin simpla
observare a mişcărilor respiratorii.
Interpretarea rezultatelor:
-frecvenţa mişcărilor respiratorii variază în funcţie de sex,vârstă,poziţie,
temperatura mediului ambiant,starea de veghe sau somn.
-în stare fiziologică,curba respiratorie merge paralel cu cea a temperaturii
şi a pulsului
-în stare patologică-respiraţia dificilă(sete de aer):
1.dispnee cu accelerarea ritmului respirator-tahipnee(polipnee)
2.dispnee cu rărirea ritmului respirator-bradipnee(12-10-8
resp./min);
3.dispnee cu perturbarea ritmică şi periodică a respiraţiei-dispnee
Cheyne-Stokes-respiraţii cu amplitudini crescând până la apnee ce durează 10-
20 secunde.
4.Dispnee Kusmaul-respiraţie în patru timpi a inspiraţiei profunde,
urmată de o scurtă pauză şi o expiraţie scurtă zgomotoasă,după care urmează o
altă pauză.
VALORI NORMALE A FRECVENTEI ERSPIRATORII
-la nn-30-50 r/min
-la doi ani-25-35r/min -la 12 ani-15-25 r/min
-adult -14-16-18 r/min -varstnic-15-25 r/mi
 2.Măsurarea şi notarea pulsului

Scop:evaluarea funcţiei cardio-vasculare.

Elemente de apreciat:ritmicitate,frecvenţă,celeritate,amplitudine.
Locurile de măsurat:măsurarea se face la artera radială sau aceeaşi
succesiune de timp la alte artere:temporala,carotida, cubitala,humerala,radiala,
femurala,poplitee,tibiala posterioară,pedioasa.
Pulsul reprezinta expansiunea ritmica a arterelor,sincrona cu sistola
ventriculara ce ia nastere in urma conflictului dintre sangele exitent in sistemul
arterial si cel trimis de catre inima in timpul sistolei.
Materiale necesare:ceas cu secundar,pix de culoare roşie,foaie de
temperatura/carnetel individual.
Intervenţiile asistentei:
-pregătirea psihică a bolnavului
-asigurarea repausului fizic şi psihic al bolnavului timp de 10-15 min.
-spălarea pe mâini
-reperarea arterei
-fixarea degetelor palpatoare pe traiectul arterei
-exercitarea unei presiuni asupra peretelui arterial cu vârful degetelor.
-numărarea pulsaţiilor timp de un minut
-consemnarea valorilor obţinute printr-un punct pe foaia de
temperatură,ţinând cont că fiecare linie orizontală a foii reprezintă 4
pulsaţii
-unirea valorii prezente cu cea anterioară cu o linie,pentru obţinerea
curbei
-Consemnarea în alte documente medicale a valorii obţinute şi a
caracteristicilor pulsului:ex:Pd=80 b/min
Ps=90 b/min-puls regulat
Interpretarea frecvenţei pulsului
Frecvenţa pulsului variază fiziologic după vârstă,emoţii şi efort.
A)Variaţia fiziologică a frecvenţei pulsului:
-Pulsul tahicardic(accelerat)în:ortostatism,efort fizic şi psihic,emoţii
puternice în cursul digestiei.
-Pulsul bradicardic(rărit)în:decubit,stare de repaus,linişte psihică
B)Variaţia patologică a calităţii pulsului:
-frecvenţa-pulsul tahicardic (mai rapid)sau bradicardic(mai rărit)
-ritmicitate-puls ritmic sau aritmic
-amplitudine-puls cu amplitudine mică,filiform sau puls cu amplititudine
crescută
-volum(tensiunea)-puls dur sau puls moale
-celeritate-puls săltăreţ sau puls tard(cădere lentă)
VALORI NORMALE ALE FRECVENTEI PULSULUI
-la nn-130-140 p/min -adult-60-80p/min
-la copilul mic 100-120p/min -varstnic-80-90 p/min
-la 10 ani 90-100 p/min
 3.Măsurarea şi notarea temperaturii

Scop:evaluarea funcţiei de termoreglare şi termogeneză.

Locul de măsurat:
-cavităţi semiînchise:axila,plica inghinală,cavitatea bucală;
-cavităţi închise:rect,vagin.
Temperatura=rezultatul proceselor oxidative din organism,generatoare
de caldura prin dezintegrarea alimentelor energetice.
Termoreglare=functia organismului care mentine echilibrul intre
producerea caldurii(termogeneza)si pierderea caldurii(tremoliza) pentru
pastrarea valorilor constante(homeotermie).
Materiale necesare:termometru maximal,casoleta cu tampoane de vată şi
comprese sterile,recipient cu soluţie dezinfectantă(cloramină 1-5 %),tăviţa
renală,flacon cu alcool medicinal,ceas,foaie de observaţie,pix de culoare
albastra,carnetel individual.
Intervenţiile asistentei
-Pregătirea materialelor lângă bolnav.
-Pregătirea psihică a bolnavului.
-Spălarea pe mâini.
-Se scoate termometrul din soluţia dezinfectantă,se clăteşte şi se şterge cu
o compresă prin tamponare,se scutură.
-Se verifică dacă este în rezervor mercur.
A)Pentru măsurarea în axilă:
-Se aşează pacientul în poziţie de decubit dorsal sau în poziţie sezândă.
-Se ridică braţul bolnavului.
-Se şterge axila prin tamponare cu prosopul pacientului.
-Se aşează termometrul cu rezervorul de mercur în centrul axilei,paralel
cu toracele.
-Se apropie braţul de trunchi,cu antebraţul flectat pe suprafaţa anterioară a
toracelui.
-La pacienţii slăbiţi,agitaţi,precum şi la copii,braţul va fi menţinut în
această poziţie de către asistentă.
-Termometrul se menţine timp de 10 min.
B)Pentru măsurarea în cavitatea bucală
-Se introduce termometrul în cavitatea bucală,sub limbă sau pe latura
externă a arcadei dentare.
-Pacientul este rugat să închidă gura şi să respire pe nas.
-Se menţine termometrul timp de 5 min.
C)Pentru măsurarea rectală:
-Se lubrefiază termometrul.
-Se aşează pacientul în decubit lateral,cu membrele inferioare în
semiflexie,asigurandu-i intimitatea.
 -Se introduce tubul termometrului în rect,prin mişcări de rotaţie şi înainte.
-Termometrul va fi ţinut cu mâna tot timpul măsurării
-Se menţine termometrul timp de trei minute.
-După terminarea timpului de menţinere,se scoate şi se şterge cu o
compresă.
-Se spală termometrul,se scutură.
-Se introduce în recipientul cu soluţia dezinfectantă.
-Se notează valoarea obţinută pe foaia de temperatură.
-Notarea unui punct pe verticală,corespunzătoare datei şi timpului
zilei,scoţând pentru fiecare linie orizontală,două diviziuni de grad.
-Se uneşte valoarea prezentă cu cea anterioară,pentru obţinerea curbei
termice.
-În alte documente medicale se notează cifric.
Interpretarea rezultatelor
Temperatura normală(fiziologică)=36-37° C-afebril
Valori patologice:a)hipertermie 37-38° C -subfebrilitate
38-39° C -febră moderată
39-40° C -febră ridicată
40-41° C -hiperpirexie
b)hipotermie <36° C
Recomandări
-Măsurarea temperaturii dimineaţa între orele 7-8 şi seara între orele 18-19.-
Susţinerea termometrului la copii,bătrâni,inconştienţi,agitaţi şi măsurarea în
cavităţile semiînchise
.-În situaţia unor valori prea ridicate sau scăzute,neprăvăzute,repetaţi măsurarea
temperaturii sub supraveghere.
-Termometrul se menţine în timpul indicat în cavitate,altfel înregistrarea nu este
reală.
 4.Măsurarea şi notarea tensiunii arteriale(TA)

SCOP-evaluarea funcţiei cardio-vasculare(forţa de contracţie a inimii

determinată de elasticitatea şi calibrul vaselor).
Tensiunea arteriala=presiunea exercitata de sangele circulant asupra peretilor
arteriali,determinata de 4 factori:
1)debitul cardiac
2)forta de contractie a inimii
3)elasticitatea si calibrul vaselor de sange
4)vascozitatea sangelui
ELEMENTE DE APRECIAT:
-tensiunea arterială sistolică(maxima)
-tensiunea arterială diastolică(minima)
MATERIALELE NECESARE:
-aparat pentru măsurarea tensiunii arteriale cu manometru
-stetoscop biauricular
-tampon de vată
-tavita renala
-alcool
-creion roşu sau pix cu mină roşie
-foaia de temperatura/carnetel individual
INTERVENŢIILE ASISTENTEI:
-pregătirea psihică a bolnavului;
-asigurarea repausului fizic şi psihic timp de 15 minute;
-spălarea pe mâini;
-se aplică manşeta pneumatică pe braţul pacientului,sprijinit şi în extensie;
-se introduc olivele stetoscopului în urechi dupa ce se dezinfecteaza cu
tampoane cu alcool(inclusiv membrana stetoscopului)
-se pompează aer în manşeta pneumatică,cu ajutorul pompei de cauciuc
până la dispariţia zgomotelor pulsatile;
-se decomprimă progresiv aerul din manşetă prin deschiderea
supapei,până când se percepe primul zgomot arterial(care reprezintă
valoarea tensiunii maxime);
-se reţine valoarea indicată de acul manometrului pentru a fi consemnată;
-se continuă decomprimarea zgomotelor arteriale devenind mai dese;
-se reţine valoarea indicată de acul manometrului în momentul în care
zgomotele dispar,aceasta reprezentând tensiunea arterială minimă;
-se notează în foia de temperatură valorile obţinute cu o linie orizontală de
culoare roşie,socotindu-se pentru fiecare linie a foii o unitate coloană de
mercur;
-se unesc liniile orizontale cu linii verticale şi se haşurează spaţiul
rezultat.
VALORI NORMALE ALE TENSIUNII ARTERIALE:
1-3 ani 75-90/50-60 mmHg
4-11 ani 90-110/60-65 mmHg
12-15 ani 100-120/60-75 mmHg
Adult 120-140/75-90 mmHg
Varstnic >150/>90 mmHg
 5.DETERMINAREA CANTITĂŢII DE URINĂ PE 24 ORE
(măsurarea diurezei)
Diureza=procesul de formare si eliminare a urinei din organism timp de
24 ore.
Urina=lichidul format de rinichi prin filtrarea sangelui,in care sunt
eliminate substantele rezultatele din metabolismul intermediar proteic,inutile si
toxice pentru organism,si excretat de aparatul renal.Tulburarile metabolismului
intermediar influenteaza cantitatea si calitatea urinei eliminate.
Mictiune=actul fiziologic,constient de eliminare a urinei.
Scop:
-obţinerea datelor privind starea morfofuncţională a apartului renal;
-cunoaşterea volumului diurezei;
-urmărirea bilanţului circulaţiei lichidelor în organism=bilanţul lichidian.
MĂSURAREA DIUREZEI
Colectarea urinei pe 24 ore:
-se pregătesc recipiente-vase cilindrice gradate,cu gât larg,spălate şi clătite
cu apă distilată şi acoperite;
-colectarea începe dimineaţa la o anumită oră şi se termină în ziua
următoare la aceeaşi oră;
-se informează pacientul asupra necesităţii colectării corecte a urinei şi
asupra procedeului;
-pacientul urinează dimineaţa la o oră fixă,această cantitate de urină,de la
prima emisie se aruncă;
-se colectează,apoi,toate urinele emise în 24 ore se vor păstra până a doua
zi la aceeaşi oră,păstrându-se şi urina de la ultima emisie;
-recipientul de urină este etichetat cu numele pacientului,număr de
salon,se ţine la răcoare,pentru a preveni descompunerea urinei.
Cantitatea de urină eliminată în mod normal pe 24 ore este de aproximativ
1500ml.
Notarea grafica:
-pentru fiecare linie orizontala a foii de temperatura se socotesc 100 ml urina
-se noteaza grafic cu pix albastru sub forma unei coloane ce are hasurata numai
partea superioara ce corespunde cantitatii de urina a zilei respective.
 6.OBSERVAREA SI NOTAREA SCAUNULUI

SCAUNUL=resturile alimentelor supuse procesului de digestie,eliminate din

organism prin anus,prin actul defecatiei.
Scopul=obtinerea de informatii necesare pentru stabilirea diagnosticului si
urmarirea evolutiei bolilor tubului digestiv si glandelor anexe acestuia.
Urmarirea tranzitului intestinal se face prin:
-observarea caracterelor scaunelor si notarea scaunelor in foaia de temperatura.

Elemente de Valori normale Valori patologice

Observatie
1.Frecventa 1-2 scaune/zi a.3-6 scaune/zi,diaree in enterite si
enterocolite
b.20-30 scaune/zi=sindrom dizenteric
c.scaun la 2-4 zile=constipatie
d.suprimarea completa a eliminarii
fecalelor si a gazelor=ileus
2.Orarul Ritmic,la aceeasi ora a zilei,dimineata Pierderea orarului obisnuit al evacuarii
dupa sculare :constipatie sau diaree

3.Cantitatea Zilnic,15-=200 g de materii fecale -marita(in afectiunile pancreasului,ale

colonului,in diareele gastrogene de
natura aclorhidrica);poate ajunge la
cateva kilograme(in anomalii de
dezvoltare a colonului);
-redusa(in constipatie)
-foarte redusa,de numai 10-15 g(in
dizenterie)
4.Consistenta pastoasa,omogena Uscata,consistenta
crescuta(scibale,coproliti-in
constipatie);consistenta
scazuta(scaune moi),in
diaree;lichida,apoasa in special dupa
purgative saline;consistenta
neomogena(scaun solid,dur urmat de o
cantitate de scaun semilichid sau
lichid)
5.Forma Cilindrica,cu diametrul de 3-5 -de panglica sau creion(in cancer
cm,lungime variabila rectal);filiforma(in spasme ale regiunii
snorectsle);bile dure,de marimea
maslinelor(in constipatie),bile
conglomerate,multiglobale(in cazul
 cand materiile fecale au stagnat mult
timp in rect)
6.Culoarea Bruna Galben-aurie(in diaree);verde cand
bilirubina se oxideaza la nivelul
intestinului gros;mai inchisa(in
constipatie);albiciaosa ca argila(icter
mecanic),brun-inchis(icter
hemolitic);neagra ca pacura,moale si
lucios(in cazul unor hemoragii in
portiunea superioara a tubului
digestiv-melena);rosie(in cazul
hemoragiilor din portiunea inferioara a
tubului digestiv).
7.Mirosul Fecaloid Acid(in caz de fermentatie
intestinal);fetid(in caz de
putrefactie);miros rincet foarte
patrunzator(in cazul cand in scaun se
gasesc grasimi nedigerate);foarte
fetid(in cancerul colonului si rectului).
8.Aspectul Pastos-omogen De zeama de pepene sau supa de
linte(in febra tifoida);de zeama de
orez(in intoxicatii,sau holera)
9.Elemente - mucus,puroi,singe(in colite
patologice ulceroase,pseudomembranoase,cancer
rectal sau intestinal,dizenterie);resturi
de alimente nedigerate(in pancreatite
cronice);grasimi nedigerate,paraziti
intestinali,cazurile vor fi imediat
raportate medicului
10.Notarea Scaun normal Moale:/
scaunelor Diareic:‒
Mucus:X
Cu puroi:P
Cu sange:S
Grunjos:Z
 7.OBSERVAREA SI NOTAREA VARSATURILOR

Voma(varsutara)=actul reflex prin care se elimina brusc,la exterior,prin

gura,continutul stomacal.
Scop=obtinerea de in informatii privind continutul gastric pentru stabilirea
diagnosticului si bilantului lichidelor ingerate si eliminate zilnic din organism
Materiale necesare=tavita renala(2),pahar cu apa,foaie de temperatura,pix
albastru,musama,aleza,prosop.
Efectuarea tehnicii:
-se aseaza bolnavul intr-o pozitie care sa impiedice aspirarea
varsaturii(sezanda,semisezanda,in decubit lateral cu capul usor ridicat).
-se sustine capul(fruntea)bolnavului cu o mana si cu cealalta tavita renala
-se serveste bolnavului un pahar cu apa pentru clatirea gurii dupa varsatura

Etape de executie Timpi de executie

Observarea calitatilor
varsaturilor
Frecventa -ocazionale(in intoxicatiile alimentare sau in bolile infectioase acute);
-frecvente(in stenoza pilorica varsaturile se produc dupa mese);
-incoercibile(graviditate si unele boli psihice)
Orarul -matinale-dimineata pe stomacul gol(la alcoolici si gravide)
-postprandiale-imediat dupa alimentare sau chiar in timp ce bolnavul
consuma alimentele(la nevropati)
-tardive-la 2-6 ore de la alimentatie(in ulcer si cancer gastric complicat
cu stenoza pilorica)
Cantitatea In stenoza pilorica varsatura este foarte abundenta iar in alte cazuri
cantitatea se poate reduce la cativa zeci de ml.
Continutul -alimentare-(alimente mai mult sau mai putin digerate)
-fecaloide-(in ocluziile intestinale)
-mucoase,apoase(la etilici si gravide)
-biliare(in colecistopatii)
-purulente(in gastrita flegmonoasa)
-sangvinolente(sau sange pur-hematemeza-in boli ale stomacului)
Culoarea -galbena sau verzuie(in varsaturile bilioase)
-rosie,ca sangele nedigerat(in ulcer gastro-duodenal)
-galbuie,murdara(in ocluzie intestinala)
-bruna,ca zatul de cafea(in cancer gastric)
Mirosul -fad,acru(in hiperclorhidrie)
-fecaloid(reflux al continutului intestinal in stomac(ileus)
-unt rancet(in fermentatie gstrica)
Forta de proiectie -brusc,in jet,fara efort,fara legatura cu alimentarea,far agreata;
Simptome care -durere abdominala,deshidratare
insotesc varsatura
Notarea varsaturilor Se noteaza fiecarea varsatura cu un cerc insotit de data si ora cand s-a
in foaia de observatie produs,in rubrica speciala a foii de temperatura:
-varsatura alimentare:cerneala albastra
-varsatura bilioasa:cerneala verde
-varsatura sangvinolenta:cerneala rosie
 8.OBSERVAREA,MASURAREA SI NOTAREA
EXPECTORATIEI

Expectoratie=actul de eliminare pe gura,dupa tuse,a produselor formate in caile

respiratorii-sputa sau expectoratia.
Scop=obtinerea de informatii privind calitatile sputei,ele avand o mare valoare
in stabilirea diagnosticului si urmarirea evolutiei unor afectiuni pulmonare.
Materiale necesare:scuipatoare,tampoane pe porttampon,vas gradat,tavita
renala,foaie de observatie(temperatura),pix sau creion de culoare rosie.

Pregatirea bolnavului psihica si fizica:

-bolnavul va fi educat cum sa expectoreze:sa tuseasca cu gura inchisa;sa
colecteze sputa in scuipatoare;sa nu stropeasca in jurul,sa nu arunce in
scuipatoarele corpuri straine(mucuri de tigari,hartii);
-se va insista in educarea femeilor care au tendita de a ingera sputa.
-se va aseza bolnavul in pozitia care-i permite sa expectoreze cu usurinta,fara sa
oboseasca;
-se va sprijini capul bolnavului (daca o cere starea generala).

Notarea grafica:
-se noteaza in foaia de temperatura cu culoare rosie,identic cu notarea
diurezei,cantitatea de sputa colectata in vasul gradat.

Curatirea mucoasei bucale:

-se pregatesc tampoane de tifon de porttampon
-se curata mucoasa bucala si dintii cu tampoane pe porttampon
-se aruca tampoanele in tavita renala.

Observarea calitatilor
sputei
Culoarea -rosie,sangvinolenta,aerata si spumoasa(in hemoptizia din
tuberculoza,cancer pulmonar)
-hemoptoica sau sputa striata cu sange
-ruginie(ca sucul de prune,in debutul din pneumonie)
-rosie-bruna cand sangele stagneaza in plaman inainte de a fi evacuat
-rosie-gelatinoasa in cancerul pulmonar
-roz in edemul pulmonar
-galbena-verzuie in supuratiile pulmonare
-alba/alba-cenusie in inflamatia bronhiilor si in astmă bronsic
-neagra in infarct pulmonar
Mirosul -fetid in dilatatia bronsica,caverne tuberculoase
-fetiditate penetranta,in gangrena pulmonara
-mirosul pamantului sau al paiului umed in supuratii pulmonare
Consistenta Spumoasa,aerata,gelatinoasa,viscoasa,lichida
Forma sputei -perlata- in astmă
 -numulara- in caverne pulmonare(mase grunjoase,izolate in saliva)
-mulaje bronsice
Compozitia(aspectul -mucos-in astmă bronsic,inflamatia bronhiilor)
sputei) -purulent(in supuratii pulmonare,in cazul deschiderii unei colectii
purulente intr-o bronhie din vecinatatea plamanului)
-muco-purulent
-seros(in staza,edem pulmonar)
-pseudomembranos(in difteria laringiana,bronsita difterica,bronsita
pseudomembranoasa)
-sangvinolent(in edem pulmonar,cancer pulmonar,infarct pulmonar).
Cantitatea sputei -50-100 ml/24 h:in bronsita catarala,pneumonie,tuberculoza,incipienta
-pana la 1000ml/24 ore(in gangrene pulmonare,edem pulmonar)-
vomica=eliminarea unor colectii masive de puroi(in abces
pulmonar,chist hidatic)
 9.MASURAREA INALTIMII CORPORALE A BOLNAVULUI
ADULT

Scop:masurarea inaltimii bolnavului este necesara pentru determinarea

raportului cu masa corporala.
Materiale necesare: taliometru,foaia de temperatura,creion,stilou sau pix.

Tehnica:-se comunica bolnavului investigatia si simplitatea modului de executie

-se invita bolnavul sa se descalte
-se aseaza bolnvul in picioarecat mai drept sub cursorul
taliometrului,pana se atinge capul bolnavului
-pe tija gradata se citeste inaltimea bolnavului
-se noteaza in foaia de temperatura si de observatie
-se invita bolnavul sa coboare si se ajuta bolnavul sa se incalte
-bolnavul este condus pana la pat,asezat in pozitie comoda si invelit.

Obs!in cazul pacientilor imobilizati la pat masurarea inaltimii se face cu ajutorul

unei bande metrice avnd in vedere ca bolnavul sa fie perfect in decubit dorsal.
 10.MASURAREA SI NOTAREA GREUTATII CORPORALE A
BOLNAVULUI ADULT

Scop:aprecierea starii de nutritie a bolnavului,stabilirea necesitatilor calorice ale

organismului,stabilirea dozei terapeutice de medicamente si urmarirea evolutiei
bolilor.
Indicatii:determinarea masei corporale ete necesara la toti bolnavii internati in
spital,cu exceptia cazurilor la care mobilizarea activa este contraindicata.
Contraindicatii: bolnavii cu infarct miocardic,tromboflebite,cei cu
traumatisme,hemoragii,stari de soc.
Materiale necesare:cantar,foaia de temperatura.
Tehnica:-se pregatesc materialele necesare
-se anunta bolnavul sa nu manance
-bolnavul este rugat sa urineze
-se verifica indicatorul mobil al cantarului
-se invita bolnavul sa urce pe cantar
-se citeste pe scara cursorului valorile obtinute si se noteaza masa
corporala in foaia de temperatura
-se invita bolnavul sa coboare de pe cantar,si va fi condus pana la
pat,instalat in pozitie cat mai comoda.
-se reorganizeaza locul de munca,spalarea pe maini!
 11.Efectuarea toaletei pe regiuni la bolnavul imobilizat

Curăţarea întregului corp se efectuează pe regiuni,la patul

bolnavului,descoperindu-se progresiv numai partea care se spală.
Scop:îndepărtarea de pe suprafaţa pielii a stratului cornos ,descuamat şi
impregnat cu secreţiile glandelor sebacee şi sudoripare ,microbi şi alte substanţe
străine care aderă la piele.
Materiale necesare:
-două scaune,un paravan,muşama pentru a proteja patul,aleză,tavă
medicală,lighean,cană cu apă caldă,cană cu apă rece,două bazinete,tăviţă
renală,mănuşi de cauciuc,trei mănuşi de baie(pentru faţă,trup şi membre ,organe
genitale),trei prosoape de culori diferite,săpun neutru,alcool mentolat,pudrieră
cu pudră de talc,lenjerie de pat curată,lenjerie de corp curată,găleată pentru apă
murdară,sac pentru lenjeria murdară,termometru de baie,materiale pentru
îngrijirea unghiilor:foarfece,pilă;material pentru îngrijirea cavităţii
bucale:periuţă de dinţi,pastă de dinţi,un pahar cu soluţie antiseptică pentru
gargară,un pahar cu apă pentru proteza dentară.
Pregătirea psihică a bolnavului:
-se anunţă bolnavul,se explică simplitatea tehnicii
Pregătirea condiţiilor de mediu:
-se închid ferestrele
-se verifică temperatura în salon(20°C)
-se verifică să nu fie curenţi de aer rece
-se aşază scaunele lângă patul bolnavului
-se aşază paravanul în jurul patului.
Efectuarea toaletei feţei:
-se aşază în jurul gâtului bolnavului un prosop
-se îmbracă prima mănuşă de baie şi se umezeşte,se spală ochii de la
comisura externă spre cea internă,se clătesc cu apă curată şi se şterg cu primul
prosop curat
-se spală fruntea,de la mijloc spre tâmple,se spală regiunea periorală,peri
nazală prin mişcări circulare ,apoi se şterg prin tamponare.
Efectuarea toaletei urechilor:
-se săpuneşte mai întâi o ureche,insistând în şanţurile pavilionului şi în
regiunea retroauriculară,se clăteşte bine şi se şterge.
Efectuarea toaletei gâtului:
-se spală cu apă şi săpun,se clăteşte bine,apoi se şterge repede ,ca bolnavul
să fie dispus la răceală
-se aruncă apa din lighean.
Efectuarea toaletei membrelor superioare:
-se umple ligheanul cu 2/3 apă caldă(37°C),se verifică temperatura apei
-se descoperă câte un braţ,se săpuneşte circular,începînd de la umăr spre
capătul distal insistând la axilă
 -se limpezeşte şi se şterge imediat cu prosopul curat,se acoperă braţul
bolnavului
-se taie unghiile bolnavului şi se pilesc.
-se procedează la fel şi cu celălalt membru
Efectuarea toaletei toracelui:
-se descoperă partea anterioară a toracelui,se săpuneşte,la femei se insistă
sub pliurile submamare,se limpezeşte si se şterge prin tamponare
Efectuarea toaletei spatelui:
-se întoarce bolnavul şi se susţine în decubit lateral,se săpunesc spatele şi
regiunea lombo-sacrală,se limpezesc bine şi se şterge prin tamponare
-se îndepărtează muşamaua şi aleza
-se pudrează cu talc,se acoperă bolnavul,se readuce în decubit dorsal
Efectuarea toaletei abdomenului:
-se săpuneşte,se insită în zona ombilicului după ce a fost îndepărtată
murdăria cu ajutorul unui tampon de vată înmuiat în benzină
-se limpezeşte şi se şterge imediat
-se unge regiunea ombilicală cu vaselină
-se scoate mănuşa folosită şi se aşază în tăviţa renală
-se fricţionează braţele şi toracele cu alcool
-se pudrează cu talc gâtul,toracele,abdomenul şi braţele şi mai ales axilele
-se îmbracă bolnavul cu pijamaua curată
Efectuarea toaletei membrelor inferioare:
-se umple ligheanul cu 2/3 apă caldă(37°C),se verifică temperatura apei
-se îmbracă cea de-a doua mănuşă de baie
-se săpunesc coapsele ,insistând în regiunea inghinală,se limpezesc şi se
şterg
-se flectează gambele bolnavului pe coapse ,se mută muşamaua şi
ligheanu mai jos,se introduce piciorul în lighean
-se săpuneşte bine,insistând în regiunea poplitee,se limpezeşte apoi se
şterge cu cel de-al doilea prosop curat
-se fricţionează membrele cu alcool,se taie unghiile,se pudrează plicile cu
talc
Efectuarea toaletei organelor genitale externe:
-se prezintă bolnavului bazinetul pentru a urina şi se îndepărtează
-se aşază bolnavul în poziţie ginecologică şi se aşază sub regiunea sacrală
un bazinet curat
-se îmbracă mănuşa de cauciuc,peste care se îmbracă a treia mănuşă de
baie
- se efectuează spalarea dinspre partea anterioară înspre anus,cu săpun
neutru,care nu irită pielea şi mucoasele
-se limpezeşte cu ajutorul unui jet de apă curată turnată dintr-o cană
-se scoate bazinetul de sub bolnav
-se şterg organele genitale cu cel de-al treiliea prosop curat,
 -se şterg cu mare atenţie plicile,care se pudrează cu talc.
Efectuarea toaletei părului:
Materiale necesare: în afară de cele menţionate:
-pieptene,şampon,aparat de uscat părul
-se ridică uşor capul bolnavului şi se susţine ,apoi se îndoaie salteaua,se
protejează cu muşama şi aleză
-peste aleză se aşază o muşama rulată ca un jgheab
-se aşază ligheanul cu 2/3 apă caldă(37°C),se verifică temperatura apei
-se aşază capul bolnavului în uşoară hiperextensie,protejând ceafa
bolnafului cu un prosop
-se umezeşte părul apoi se şamponează
-se fricţionează părul cu ambele mâini şi se masează uşor pielea capului
pentru activarea circulaţiei sanguine
-se limpezeşte părul,se repetă manopera de 2-3 ori
-se acoperă părul cu un prosop încălzit,se usucă cu foehnul,se piaptănă
părul în şuviţe,începând cu vârfurile.
Efectuarea toaletei cavităţii bucale:
-în funcţie de starea bolnavului,acesta este adus în decubit semişezând sau
în decubit lateral
-se protejează lenjeria bolnavului
-se pune pastă de dinţi pe periuţă şi se oferă bolnavului alături de un
pahar cu apă
-după ce s-a spălat bolnavul prin mişcări verticale energice,îşi va clăti
gura cu apă,aruncând-o în tăviţa renală
-se serveşte al doilea pahar cu apă pentru gargară.
 12.Alimentarea pasivă a bolnavului

Materiale necesare:tavă,cană cu supă,farfurie,tacâmuri,cană cu apă,prosop.

Etape de execuţie:
Asistenta îmbracă halatul de protecţie peste uniformă,se prinde părul să nu
cadă în alimente şi se spală pe mâini.
Pregătirea bolnavului:
-se aşază bolnavul în poziţie semişezând,sau în decubit dorsal cu capul
uşor ridicat şi aplecat înainte pentru a uşura deglutiţia.
Intervenţiile asistentei:
-se aşază pe un scaun în partea dreaptă a bolnavului,cu mîna stângă
ridică uşor capul bolnavului,şi serveşte bolnavului supa cu lingura;
-alimentele solide sunt tăiate în faţa bolnavului,iar alimentele lichide se
servesc din vase semiumplute sau din căni cu cioc;
-se verifică temperatura alimentelor(prin gustare cu altă lingură);
-după terminarea alimentării,se şterge bolnavul la gură,se spală mâinile(la
nevoie),se aranjează patul,îndepărtând eventualele resturi alimentare ,mai ales
cele de pâine;
-se schimbă lenjeria murdărită în timpul alimentării;
-se aşază bolnavul în poziţie comodă ,pentru a se odihni după actul
alimentării;
-se acoperă bolnavul cu pătura şi se aeriseşte salonul
-se strânge vesela utilizată şi se transportă la oficiu.
 13.Captarea vărsăturilor

Definiţie:
Vărsătura –conţinut gastric care se elimină spontan,de obicei în afecţiuni
digestive,dar întâlnit şi ca un simptom în alte afecţiuni(alcoolism,tensiune intra-
craniană)sau sarcină.
Pregătirea materialelor:
-muşama şi aleză,prosop,
-două tăviţe renale ,
-pahar cu soluţie aromată.
Pregătirea bolnavului:
• psihică:
-va fi încurajat şi susţinut în timpul vărsăturii
• fizică:
-se aşază în poziţie şezând,sau decubit dorsal cu capul într-o parte
-se aşază un prosop sub cap sau în jurul gâtului
-se protejează lenjeria de pat şi de corp cu muşamaua şi aleza
Execuţie:
-se îndepărtează proteza dentară(când este cazul)
-i se oferă tăviţa renală sau o susţine asistenta
-se sprijină fruntea bolnavului
-după vărsătură se îndepărtează tăviţa
-i se oferă paharul cu soluţie aromată să-şi clătească gura(aruncă în altă tăviţă)
Îngrijirea ulterioară a bolnavului:
-se şterge gura bolnavului
-se îndepărtează materialele folosite
-se aşază bolnavul în poziţie comodă
-se aeriseşte salonul
-se supraveghează bolnavul în continuare
 14.Sondajul vezical

Definiţie:
Prin sondaj vezical se înţelege introducerea unui tubular(sondă sau
cateter)prin ureteră în vezica urinară ,realizând asrfel o comunicaţie
instrumentală între interiorul vezicii şi mediul extern.
Scop:
• explorator:
-recoltarea unei cantităţi de urină pentru examen de laborator
-depistarea unor modificări patologice ale uretrei şi vezicii urinare
• terapeutic:
-evacuarea conţinutului (când aceasta nu se face spontan)
-executarea unor procedee terapeutice prin sondă
Pregătirea materialelor:
-de protecţie:
-muşama şi aleză
-mănuşi sterile de cauciuc
-sterile:
-două sonde lungi de aproximativ 15 cm cu vârful uşor îndoit ,complet
rotunjit având unu-două orificii laterale aproape de vârf
-1-2 eprubete pentru urocultură
-medii de cultură în funcţie de germenii căutaşi
-ser fiziologic
-casoletă cu tampoane de vată
-două pense hemostatice
-nesterile:
-materiale pentru toaleta organelor genitale
-tăviţă renală,bazinet
-paravan(când se execută în salon)
-recipient pentru colectare
-medicamente:
-ulei de parafină steril
-oxicianură de mercur 1/5000
 Sondajul vezical la femei

Pregătirea bolnavei:
• psihică:
-se anunţă şi se explică necesitatea tehnicii
• fizică:
-se izolează patul cu paravan
-se protejează cu muşamaua şi aleza
-se aşază bolnava în decubit dorsal cu genunchii ridicaţi şi coapsele
îndepărtate (poziţie ginecologică)
-se îndepărtează perna şi pătura
-se acoperă bolnava lăsând liberă zona genitală
-se aşază bazinetul şi se efectuează toaleta organelor genitale externe
-se îndepărtează bazinetul şi se aşază tăviţa renală între coapsele bolnavei
Execuţie:
-sondajul se efectuează în condiţii de perfectă asepsie şi antisepsie,atât a
bolnavei şi a instrumentelor,cât şi a mâinilor celui care o execută
-asistenta îmbracă mănuşi sterile
-evidenţiază meatul urinar
-dezinfectează cu oxicianură de mercur orificiul uretral
-scoate sonda cu o pensă şi o prinde între degetele mediu şi inelar ale
mâinii drepte
-lubrifiazăsonda cu ulei steril
-orientată cu vârful în sus ,sonda se introduce în uretră 4-5 cm
-paralel cu înaintarea sondei,extremitatea acesteia vafi coborâtă printr-o
mişcare în formă de arc pentru a-i uşura trecerea în vezică
-primele picături se lasă să se scurgă în tăviţa renală, apoi în recipiente
pregătite în funcţie de scop(urocultură,examen biochimie) sau într-un recipient
de colectare
-extragerea sondei se face după pensarea orificiului extern prin aceleaşi
mişcări,în sens invers
Reorganizare
Îngrijirea ulterioară a bolnavei:
-se efectuează toaleta regiunii vulvare
-se se îmbracă şi se aşază comod în pat
-se vasupraveghează în continuare

Notarea în foaia de observaţie:

-se notează tehnica şi numele persoanei care a efectuat-o
-cantitatea de urină recoltată(volum,densitate)
-aspectul macroscopic al urinei
 Sondajul vezical la bărbaţi

Pregătirea materialelor:
-la fel ca la sondajul vezical la femeie
Pregătirea bolnavului:
• psihică:-se anunţă şi se explică necesitatea şi inofensivitatea tehnicii
• fizică:
-se aşază bolnavul în decubit dorsal cu picioarele întinse şi uşor depărtate
-se izolează patul cu paravan
-se acoperă bolnavul lăsând accesibilă regiunea genitală
-se face toaleta organelor genitale
-sub bazin se aşază o pernă tare,muşamaua şi aleza
-se aşază tăviţa renală între coapse
Execuţie:
-asistenta îmbracă mănuşi de cauciuc
-alege sonda şi o lubrifiază
-dezinfectează meatul urinar cu ser fiziologic şi oxicianurăde mercur
-între degetele inelar şi mic ale mâinii drepte prinde extremitatea liberă a
sondei şi cu ajutorul unei pense sterile ,ţinută în aceeaşi mână,apucă sonda în
imediata vecinătate a vârfului
-introduce vârful sondei în meat şi împinge uşor cu pensa,în timp ce cu
mâna stângă întinde penisul cât mai bine,pentru ca să dispară cutele transversale
ale mucoasei uretrale care ar putea împiedica pătrunderea sondei în vezică
-dacă pe parcursul înaintării sondei apar obstacole anatomice sau
funcţionale,spasme,asistenta retrage sonda şi pregăteşte alta de calibru mai mic
-pătrunderea sondei în vezică se semnalează prin scurgerea urinei prin
sondă
-se fixează sonda până se evacuează urina
-îndepărtarea sondei se face cu ajutorul pensei după ce extremitatea liberă
a fost închisă prin comprimare
Îngrijirea ulterioară a bolnavului:
-se efectuează toaleta şi se îmbracă bolnavul
-se schimbă lenjeria care s-a pătat cu urină
Notarea în foaia de observaţie:
-se notează tehnica şi numele persoanei care a efectuat-o
-cantitatea de urină recoltată(volum,densitate)
-aspectul macroscopic al urinei
 15.Introducerea tubului de gaze

Definiţie:
Tubul de gaze este un tub de cauciuc semirigid,de 30-35 cm lungime şi 8-12 mm
diametru,cu marginile extremităţilor rotunjite.
Scop:
-eliminarea gazelor din colon în caz de meteorism abdominal ( imposibilitatea
de a elimina gazele în mod spontan)
Pregătirea materialelor:
-de protecţie:muşama,aleză,învelitoare,paravan.
-sterile:tubul de gaze,substanţă lubrefiantă(vaselină boricată)
Pregătirea bolnavului:
-psihică:-se anunţă bolnavul şi se explică tehnica
-fizică:-se izolează patul cu paravan
-se protejează cu muşamaua şi aleza
-se dezbracă bolnavul şi se aşează în poziţie ginecologică.
Execuţia:
-asistenta se spală pe mâini şi se dezinfectează
-unge tubul cu vaselină boricată
-depărtează fesele bolnavului cu mâna stângă,iar cu mâna
dreaptăintroduce tubul de gaze prin anus în rect şi de aici în colon,prin mişcări
de „răsucire şi înainte”până la o adâncime de 15-20 cm
-acoperă bolnavul cu învelitoare
-menţine tubul maximum 2 ore
-se îndepărtează după degajare
-la nevoie se repune după 1-2 ore(după ce se restabileşte circulaşia la
nivelul mucoasei)
Îngrijirea ulterioară a bolnavului:
-se efectuează toaleta regiunii anale
-se aşează bolnavul comod,se înveleşte
-se aeriseşte salonul
Reorganizare:
-instrumentele folosite se curăţă,se dezinfectează,se pregătesc pentru
sterilizare.
 16.CLISMA EVACUATOARE

DEFINIŢIE:Clisma este o formă specială a tubajului,prin care se introduc

diferite lichide în intestinul gros(prin anus,în rect şi colon).
SCOP:
-evacuator:evacuarea conţinutului intestinului gros,pregătirea bolnavului
pentru intervenţie chirurgicală.
PREGĂTIREA MATERIALELOR:
-de protecţie:paravan,muşama şi aleză,învelitoare
-sterile:canulă rectală,casoletă cu comprese
-nesterile:stativ pentru irigator,irigatorul şi tubul de cauciuc de 1,5-2 m şi
diametru de 10 mm,tăviţă renală,bazinet,apă caldă la 36 ˚C-37 ˚C(500-1000 ml
pentru adulţi)ulei de ricin, 4 linguri /litru de apă.
PREGĂTIREA BOLNAVULUI:
-se izolează patul cu paravanul şi se protejează cu muşama şi aleză
-se aşează bolnavul în poziţie genupectorală,se aşează bazinetul sub
regiunea
sacrală şi se înveleşte pacientul cu învelitoare.
EXECUŢIA:
-se fixează canula la tubul irigatorului şi se închide robinetul;
-se verifică temperatura apei;
-se umple irigatorul;
-se evacuează aerul şi prima coloană de apă;
-se fixează irigatorul pe stativ;
-asistenta se spală pe mâini şi se dezinfectează;
-îndepărtează fesele pacientului cu mâna stângă;
-introduce canula prin anus în rect perpendicular pe suprafaţa
subiacentă,cu vârful îndreptat înainte în direcţia vezicii urinare;
-după ce vârful a trecut de sfincter se ridică extremitatea externă şi se
îndreaptă vârful în axa ampulei rectale,se introduce canula 10-12 cm;
-se deschide robinetul se ridică irigatorul la 50 cm deasupra patului
bolnavului;
-bolnavul este rugat să relaxeze musculatura abdominală,să reţină soluţia
10-15 minute;
-se închide robinetul înainte ca irigatorul să se golească;
-se îndepărtează canula şi se aşează în tăviţa renală;
-bolnavul este adus apoi în decubit lateral stâng pentru a uşura
pătrunderea apei la o adâncime mai mare.
ÎNGRIJIREA ULTERIOARĂ A BOLNAVULUI:
-se efctuează toaleta regiunii anale pe un bazinet curat;
-se îndepărtează materialele de protecţie;
-se aşează pacientul comod,se înveleşte;
-se aeriseşte salonul.
 17.SCHIMBAREA LENJERIEI DE PAT A BOLNAVULUI
IMOBILIZAT

Scop:asigurarea conditiilor igienice,de confort,pentru odihna si ingrijirea

bolnavului.
Materiale necesare:cearsaf de pat,cearsaf de patura,fete de
perna,aleza,musama,sac de rufe murdare.
Tehnica este efectuata de 2-3 cadre medicale,asezate de o parte si de alta a
patului.
Pregatirea materialelor necesare:
-lenjeria se impatureste si se aseaza pe un scaun,in ordinea intrebuintarii:patura
si cearsaful ei se impaturesc in trei,sub forma de armonica;
-aleza impreuna cu musamaua se ruleaza in latime;
-cearsaful de pat va fi rulat in lungime,pe fata,intr-o singura directie.
Efectuarea tehnicii:
-se indeparteaza noptiera de pat;
-se anunta bolnavul si i se explica acestuia simplitatea tehnicii(pentru a nu-i crea
stari emotive);
-se aseaza bolnavul in pozitia decubit lateral;
-spalarea pe maini cu apa curenta si sapun;
-as. Din partea dreapta prinde bolnavul cu mana stanga in axila dreapta a
bolnavului,sprijinindu-i capul de antebrat;
-se trage perna usor cu mana stanga spre marginea patului;
-se flecteaza usor cu mana stanga gambele bolnavului spre coapsa;
-se intoarce bolnavul in decubit lateral drept,sprijinindu-l in regiunea
omoplatilor si a genunchilor;
-se mentine bolnavul in aceasta pozitie;
-as.med din partea stanga ruleaza cearsaful impreuna cu musamaua si aleza
murdara pana la spatele bolnavului;
-cearsaful impreuna cu musamaua si aleza pregatite anterior se deruleaza pe
jumatatea libera a patului,fara ca lenjeria curata sa se atinga de cea murdara;
-as.med din partea dreapta flecteaza membrele inferioare ale bolnavului;
-sprijinind bolnavul in regiunea omoplatilor si subgenunchi,el se aduce in
decubit dorsal cu foarte mare atentie;
-prinzind bolnavul de axila stanga,as. Med din partea stanga il ridica usor si
introduce mana dreapta sub spatele bolnavului;
-se sprijina capul bolnavului pe antebratul stang;
-cu mana dreapta,se trage perna pe marginea stanga a patului;
-se aseaza capul bolnavului pe perna;
-sprijinind bolnavul de spate si regiunea poplitee,se aduce in decubit lateral
stang;
-se mentine bolnavul in aceasta pozitie;
-as. Med din partea dreapta ruleaza lenjeria murdara care se introduce in sacul
special prin miscari lente pentru a evita imprastierea in aer a
impuritatilor,prafului;
-spalarea pe maini cu apa si sapun;
-se intinde bine cearsaful,musamaua si aleza pe cealalata parte a patului;
-se executa colturile;
Sprijinind bolnavul in regiunea omoplatilor si sub genunchi,acesta se readuce in
decubit dorsal cu foarte mare atentie.
-spalarea pe maini,aerisirea salonului,reasezarea noptierei langa
pat,reorganizarea locului de munca.
 18.SCHIMBAREA POZITIEI BOLNAVULUI

Scop:daca mentine timp indelungat aceeasi pozitie,bolnavul este predispus la

aparitia unor complicatii(escare de decubit,tromboze,embolii etc.),care-i
impiedica procesul de vindecare.Pentru prevenirea aparitiei acestora,se
recomanda schimbarea pozitiei bolnavului.Acest lucru se poate efectua
activ(bolnavul isi schimba pozitia singur) sau pasiv (cu ajutor sau i-o schimba
alta persoana).
Schimbarea pozitiei din decubit dorsal in decubit lateral si invers:
-se anunta bolnavul;
-i se explica necesitatea efectuarii tehnicii;
-as. med se aseaza de partea patului spre care se doreste sa intpoarca bolnavul;
-se ridica patura,se pliaza si se aseaza pe marginea opusa a patului;
-se prinde bolnavul de omoplati si de bazin,flectand membrul inferior (cel opus
partii care se doreste schimabarea),si se intoarce bolnavul mentinandu-se in
acea pozitie timp de cateva minute;
-se readuce bolnavul in pozitia anterioara;
Schimbarea pozitiei din decubit dorsal in pozitie sezanda:
-se anunta bolnavul;
-i se explica necesitatea efectuarii tehnicii;
-se introduce mana stanga sub omoplatii bolnavului si printr-o miscare sigura se
ridica bolnavul in pozitia sezand;
-se supravegheaza tot timpul bolnavul,urmarind atent expresia fetei,coloratia
tegumentelor,respiratia,pulsul;
-daca starea bolnavului permite,bolnavul se poate mentine in acesta pozitie ,iar
apoi se poate aseza in pozie sezanda la marginea patului astfel;se introduce
mana dreapta sub regiunea poplitee mentinand in acelasi timp bolnavul cu mana
stanga de spate;
-se rotesc picioarele bolnavului intr-un unghi de 90˚,sub picioarele bolnavului
asezandu-se un scaun;
-se continua supravegherea bolnavului apoi se readuce bolnavul in pozitia
anterioara;
-spalarea pe maini;
-reorganizarea locului de munca;
 19.CAPTAREA URINEI

Scop:observarea caracterelor fiziologice si patalogice pentru descoperirea

modificarilor,in vederea stabilirii diagnosticului.
Materiale necesare:urinar,comprese uscate,musama,aleza,paravan,manusi de
protectie,invelitoare;
Captarea urinei bolnavului imobilizat la pat se afce in urinare(recipiente specile
cu deschizatura diferita pentru barbat si femeie,bazinet)confectionate din
material plastic,sticla sau metal emailat.
Efectuarea tehnicii:
-se anunta pacientul privind efecvtuarea si inofensivitatea tehnicii;
-pregatirea materialelor;
-spalarea pe maini;
-imbracarea manusilor;pravanul
-dezvelirea pacientului;
-se aseaza musamaua si aleza,se introduce bazinetul(sau urinarul)se acopera si
se invita pacientul sa urineze;
-se indeparteaza bazinetul cu precautie,si se acopera cu o invelitoare;
-se sterge meatul urinar cu o compresa curata;
-se indeparteaza musamaua si aleza;
-se imbraca bolnavul,se reface patul;
-se indeparteaza paravanul;se aeriseste salonul;
-spalarea pe maini;
-dupa utilizare urinarele se golesc imediat,se spala cu apa calda in jet,cu sapun si
se dezinfecteaza.
 20.CAPTAREA MATERIILOR FECALE

Materiale necesare:paravan,plosca,materiale pentru toaleta organelor

genitale,musama si aleza,acoperitoare pentru plosca,hartie
igienica,paravan,manusi de protectie;
Efectuarea tehnicii:
-se pregatesc materialele necesare;
-patul bolnavului se separa de restul salonului,prin asezarea paravanului;
-patura si cearsaful care acopera bolnavul se plieaza sub forma de
armonica la picioarele bolnavului;
-se protejeaza patul cu musamaua si aleza;
-se dezbraca bolnavul de pantalonii de pijama;
-cu mana stanga introdusa cu palma in sus sub regiunea sacrala,se ridica
bolnavul si,in aceealasi timp,cu mana dreapta se introduce plosca sub
bolnav;
-se acopera bolnavul cu o invelitoare;
-dupa actul defecarii se sterge bolnavul cu hartie igienica in regiunea
peranala si apoi se efectueaza toaleta regiunii perianale pe o alta plosca;
-se indeparteaza plosca cu precautie,se inveleste cu invelitoarea special
pregatita si se indeparteaza din salon;
-se indeparteaza musamaua si aleza,se imbraca bolnavul si se reface patul
bolnavului.
-se indeparteaza paravanul,se aeriseste salonul;
-spalarea pe maini cu apa si sapun.

Materiile fecale se pastreaza pana la vizita medicala in camera speciala a

grupului sanitar,plosca acoperita va avea atasat un bilet cu numele
bolnavului,numarul salonului,al patului si ora defecarii.
 21.CAPTAREA SPUTEI

Materiale necesare:pahar conic(sau cutie Petri)sau scuipatoare

speciala,spalate,sterilizate si uscate,cu solutie lizol 3%(fara solutie atunci
cand sputa trebuie sa fie supusa unor examene de laborator).
Efectuarea tehnicii:
-se pregatesc materialele necesare;
-se instruieste bolnavul sa nu inghita sputa,sa nu o imprastie,sa nu scuipe
in batista,servetele de hartie etc,ci numai in vasul pe care-l primeste in
acest scop.
-se schimba scuipatorile in fiecare dimineata;
-dupa golire,se spala cu apa rece,apoi cu apa calda cu ajutorul unor perii
speciale tinute in solutii dezinfectate.
-se sterilizeaza zilnic,prin fierbere sau cu vapori supraincalziti sub
presiune.
-spalarea pe maini.
 22.Hidratarea organismului prin perfuzie

Definiţie: prin perfuzie se înţelege introducerea pe cale

parenterală,picătură cu picătură a soluţiilor pentru reechilibrare
hidroelectrolitică,hidroionică şi volemică a organismului.
Scopul:hidratarea şi mineralizarea organismului,administrarea
medicamentelor la care se urmăreşte un efect prelungit,depurativ-diluând
şi favorizând excreţia din organism a produşilor toxici,completarea
proteinelor sau a altor componente sanguine,alimentaţia pe cale
parenterală.
Materiale necesare:tava medicală acoperită cu un câmp steril,trusa
pentru perfuzat,soluţii ambalate steril,soluţii hidratante în sticle sau pungi
riguros sterilizate şi încălzite la temperatura corpului,garou,tăviţă
renală,stativ pentru fixarea flacoanelor,1-2 seringi de 5-10 cm cu ace
pentru injecţii intramusculare şi intravenoase,o pernă tare,muşama,o pensă
hemostatică,tampon cu alcool,romplast.
Pregătirea materialelor,instrumentelor şi aparatului de perfuzie
-Se pregătesc instrumentele şi materialele necesare.
-Se scoate celofanul steril de pe flacon,se desprinde parafina de pe
suprafaţa dopului,care se dezinfectează cu alcool.
-Se îndepărtează teaca protectoare de pe trocar şi se pătrunde cu ei prin
dop în flacon.
-Se închide cu pensa hemostatică,imediat sub ac,tubul de aer,se
îndepărtează teaca protectoare de pe ac şi se pătrunde cu acesta în
flacon prin dopul de cauciuc,fără să se atingă trocarul.
-Se suspendă flaconul de suport.
-Se fixează tubul de aer la baza flaconului cu o bandă de romplast,având
grijă să depăşească nivelul soluţiei sau al substanţei medicamentoase.
-Se îndepărtează teaca protectoare de pe capacul port ac al tubului,se
ridică deasupra nivelului substanţei medicamentoase din flacon şi se
deschide uşor prestubul,lăsând să curgă lichidul în dispozitivul de
perfuzie,fără ca picurătorul să se umple cu lichid.
-Se coboară progresiv portacul,până când tubul se umple cu lichid,fiind
eliminate complet bulele de aer.
-Se ridică picurătorul în poziţie verticală şi se închide prestubul,aparatul
rămânând atârnat de stativ.
Pregătirea fizică şi psihică a pacientului
-Se anunţă pacientul,convingându-l de importanţa tehnicii.
-Se aşează pacientul în pat,în decubit dorsal,cât mai comod,cu antebraţul
în extensie.
-Sub braţul ales se aşează o pernă tare acoperită cu muşama.
Efectuarea perfuziei
-Spălarea pe mâini cu apă şi săpun.
-Asistenta îmbracă mănuşi pentru evitarea contaminării cu sânge.
-Se examinează calitatea şi starea venelor.
-Se aplică garoul la nivelul braţului.
-Se dezinfectează plica cotului cu alcool.
-Se cere pacientului să strângă pumnul şi se efectuează puncţia venei
alese.
-De preferinţă se începe cât mai periferic.
-Se verifică poziţia acului în venă,se îndepărtează garoul şi se adapteaază
amboul aparatului de perfuzie la ac.
-Se deschide imediat prestubul,pentru a permite scurgerea lichidului în
venă şi se reglează viteza de scurgere cu ajutorul prestubului la 60
pic./min sau în funcţie de necesităţi.
-Se fixează cu benzi de romplast amboul acullui şi porţiunea tubului în
vecinătate cu acesta,de pielea pacientului.
-Înainte ca flaconul să se golească complet,se închide prestubul pentru a
împiedica pătrunderea aerului în perfuzor şi se racordează aparatul de
perfuzie la noul flacon,dacă este necesar.
-După terminarea perfuziei se exercită o presiune asupra venei
puncţionate cu un tampon cu alcool şi printr-o mişcare,bruscă în direcţia
axului vasului,se extrage acul din venă

Reorganizarea locului de muncă

-Se aruncă la coş deşeurile materialelor folosite.
-Se notează în foaia de temperatură data şi cantitatea de lichid perfuzat
Accidente
-Hiperhidratarea prin perfuzie în exces,la cardiaci,poate determina edem
pulmonar acut,manifestat prin:tuse,expectoraţie,polipnee,
creştere T.A.
-Emboliza gazoasă prin pătrunderea aerului în curentul circulant.
 23.Efectuarea puncţiei venoase

Puncţia venoasă:reprezintă creearea unei căi de acces într-o venă prin

intermediul unui act de puncţie.
Scop:-explorator-recoltarea sângelui pentru examene de
laborator:biochimice,hematologice,serologice şi bacteriologice.
-terapeutic:-administrarea unor medicamente sub forma unor
injecţii şi perfuzii intravenoase;recoltarea sângelui în vederea transfuzării
sale,executarea transfuziei de sânge sau derivate ale sângelui,sângerare
300-500 ml în edemul pulmonar acut,HTA.
Locul puncţiei:venele de la plica cotului(basilica şi ceflica)unde se
formează un „M” venos prin anastomozarea lor,venele antebraţului,venele
de pe faţa dorsală a mâinii,venele subclaviculare,venele femurale,venele
maleolare interne,venle jugulare şi epicraniene(mai ales la sugar şi copilul
mic).
Materiale necesare:tava medicală acoperită de un câmp
steril,alcool,tampoane de vată fixată pe portampon,garou de cauciuc sau
bandă Esmarch,casoleta cu comprese sterile,leucoplast,muşama,pernă
elastică pentru sprijinirea braţului,recipienţi de recoltare:eprubete şi
flacoane sterilizate,ace de 25-30 mm,seringi de 10 ml.
Pregătirea psihică şi fizică a bolnavului:
-Se anunţă bolnavul şi se explică necesitatea tehnicii.
-Se aşează bolnavul în poziţia necesară în funcţie de locul puncţiei.
-Se examinează calitatea şi starea venelor având grijă ca hainele să nu
împiedice circulaţia de întoarcere la nivelul braţului.
-Se aşează braţul pe perniţă şi muşama în abducţie şi extensie maximă.
-Executarea puncţiei.
-Se aplică garoul elastic la nivelul unirii treimii inferioare cu cea mijlocie
a braţului,cu 10-15 cm deasupra locului ales pentru puncţie.
-Cu indexul mîinii stângi se palpează locul pentru puncţie.
-Se dezinfectează locul puncţiei cu un tampon îmbibat în alcool sau
tinctură de iod.
-Se cere bolnavului să închidă şi să deschidă pumnul de câteva ori şi să
rămână cu el închis.
-Având seringa în mâna dreaptă între police şi celelalte degete cu indexul
se fixează amboul acului ataşat.
-Cu indexul mâinii stângi se palpează locul pentru puncţie iar cu policele
se fixează vena la 4-5 cm sub locul puncţiei şi se exercită o compresiune
şi o tracţiune în jos asupra ţesuturilor vecine.Dacă vena nu se
evidenţiaează se tamponează de câteva ori.
-Se introduce acul în mijlocul venei,în direcţia axului longitudinal al venei
cu amboul în sus.
-Nu abordaţi vena din lateral.
-Nu introduceţi acul cu bizoul orientat în jos.
-Se împinge acul de-a lungul venei la o adâncime de 1-1,5 cm.
-Cu mâna stângă se trage încet pistonul aspirând(sângele trebuie să apară
în seringă).
-Se continuă aspirarea sângelui în seringă până se extrage cantitatea de
sânge necesară(dacă scopul puncţiei este recoltarea de sânge).
-Se desface nodul garoului şi bolnavul deschide pumnul.
-Se aplică un tampon de vată uscată peste locul unde este acul şi se retrage
acul printr-o mişcare rapidă.
-Se dezinfectează locul puncţiei cu un tampon cu alcool sau tinctură de
iod care va fi menţinut de bolnav timp de 10-15 min pentru
hemostază,poziţia braţului fiind în extensie.
-Se scoate acul de la seringă şi sângele recoltat se retrage în recipientul
pregătit.
-Spălarea pe mâini cu apă curentă şi săpun.
Îngrijirea bolnavului după tehnică
-Se efectuează toaleta locală a tegumentului.
-Se îndepărtează perna elastică şi muşamaua.
-Se schimbă lenjeria dacă este murdară.
-Se asigură o poziţie comodă în pat,se supraveghează pacientul.
Reorganizarea locului de muncă
-Se adună instrumentele utilizate şi se aruncă la container pentru a fi duse
la crematoriu.
Pregătirea sângelui recoltat pentru laborator
-Se amestecă sângele cu substanţe anticoagulante,în funcţie de felul
analizei(nu se amestecă dacă se fac analize serologice).
-Se etichetează flaconul cu datele personale ale bolnavului,data,salonul şi
analiza cerută,nr F.O.,secţia
-Se completează buletinul de analize şi se duc probele la laborator.

Accidente şi intervenţii
A)Hematom(prin internarea sângelui în ţesutul pervenos)-se retrage şi se
comprimă locul puncţiei 1-3 min.
B)Străpungerea venei(perforarea peretelui opus)-se retrage acul în
lumenul venei.
C)Ameţeli,paloare,lipotimie-se întrerupe puncţia,pacientul se aşează în
decubit dorsal fără pernă,se anunţă medicul.
 24.Efectuarea injecţiei intramusculare

Injecţia intramusculară:constituie introducerea unor soluţii izotonice

uleioase sau a unei substanţe coloidale,în stratul muscular.
Scop:introducerea în organism a unor substanţe medicamentoase.
Locurile de elecţie:regiunea supero-externă a fesei,deasupra marelui
trohanter,faţa externă a coapsei în treimea mijlocie,faţa externă a braţului în
muşchiul deltoid.
Materiale necesare:tava medicală,seringi sterile,alcool de 90°,tăviţe
renale.
Pregătirea materialelor şi instrumentelor
-Se anunţă bolnavul şi i se explică necesitatea tehnicii.
-Se aşează bolnavul în decubit ventral,lateral,poziţie şezând sau în
picioare.
-Pentru injecţia în regiunea fesieră se reperează următoarele :
•Punctul smirnof,la un lat de deget deasupra marelui trohanter şi
înapoia lui.
•Punctul Barthelemz,la unirea treimii externe cu cele două treimi
interne ale liniei care uneşte spina iliacă anterosuperioară cu extremitatea
superioară a şanţului interfesier.
•Zona care uneşte spina iliacă posterioară cu marele trohanter.
•Pentru poziţia şezând,injecţia se efectuează în toată regiunea
fesieră deasupra punctului de sprijin.
Efectuarea injecţiei
-Spălarea pe mâini cu apă curentă şi săpun.
-Dezinfectarea mâinilor cu alcool.
-Se încarcă seringa cu substanţa de injectat după verificarea fiolei,se
elimină bulele de aer.
-Se schimbă acul,îndepărtându-l pe cel cu care a fost aspirate substanţa şi
se adaptează un ac potrivit pentru efectuarea injecţiei.
-Se degresează locul injecţiei cu un tampon de vată cu eter şi se
dezinfectează cu un alt tampon cu alcool.
-Se invită bolnavul să-şi relaxeze musculatura şi să stea liniştit.
-Se întinde pielea între policele şi indexul sau în mediul mâinii stângi.
-Se înţeapă perpendicular pielea pătrunzând 4-7 cm cu rapiditate şi
siguranţă cu acul montat la seringă.
-Se verifică poziţia acului prin aspirare.
-Se injectează lent lichidul.
-După injectare se scoate dintr-o dată acul cu seringa,acoperind locul cu
un tampon cu alcool.
-Se masează locul cu u tampon cu alcool pentru a disocia planurile
ţesuturilor străpunse,activând circulaţia pentru a favoriza absorbţia.
-Se aşează bolnavul în poziţie comodă unde va sta în repaus 5-10 min.
-Spălarea pe mâini cu apă curentă şi săpun.

Reorganizarea locului de muncă

-Se aruncă la coş deşeurile de la injecţie.
Incidente,accidente şi intervenţii
-Durere vie prin atingerea nervului sciatic sau a unor ramuri ale sale-
retragerea acului efectuarea injecţiei în alte zone.
-Paralizia prin lezarea nervului sciatic-se evită prin respectarea zonelor de
elecţie a injecţiei.
-Hematom prin lezarea unui vas.
-Ruperea acului-extragerea manuală sau chirurgicală.
-Supuraţie septică-se previne prin folosirea unor ace suficient de lungi
pentru a pătrunde în masa musculară.
-Embolie,prin injectarea accidentală într-un vas a soluţiilor uleioase-se
provine prin verificarea poziţiei acului.
 25.Recoltarea sângelui venos cu sistemul Vacumtainer

Utilizarea acestei metode de prelevare asigură:

-Confortul pacientului;
-Calitatea probei de sânge;
-Securitatea personalului medical.
Pregătirea materialelor şi instrumentelor
-holder=un tub din material plastic care prezintă la partea superioară
amboul la care se ataşează acul de puncţie prin infiltrare,iar partea
inferioară 2 aripioare.
-acul de puncţie protejat de carcasă bicoloră.
-tuburi vacumtainer cu dopuri de diferite culori.
-materiale necesare efectuării puncţiei venoase.

Pregătirea psihică şi fizică a bolnavului

-se anunţă bolnavul şi i se explică necesitatea tehnicii.
-recoltarea se face dimineaţa pe nemâncate.
-se aşează pacientul în decubit dorsal cu membrul superior în
abducţie,extensie şi supinaţie.
Execuţie
-asistenta se spală pe mâini cu apăşi săpun,
-îmbracă mănuşi sterile;
-verifică banda de siguranţă a acului;
-îndepărtează carcasa de culoare albă a acului prin mişcări de răsucire;
-înfiletează capătul liber al acului în holder;
-alege locul puncţiei şi aseptizează;
-îndepărtează carcasa colorată a acului;
-execută puncţia venoasă;
-introduce tubul în holder apucând aripioarele cu indexul şi mediul,iar cu
policele împinge tubul în holder şi astfel va fi străpunsă diafragma gumată
a dopului;
 26.Efectuarea bilanţului hidric(ingesta-excreta)

Bilanţul hidric reprezintă raportul dintre ingesta şi excreta;acesta poate fi

echilibrat beneficiar sau deficitar.
Când cantitatea de lichide ingerate este mică,se va completa cu soluţii
administrate parenteral,până la reluarea funcţiilor digestive.
Rezultatele dozărilor de electroliţi conduc la determinarea cantităţii de
seruri ce se vor introduce în perfuzii.Semnele clinice prin care se traduce
perturbarea raportului ingesta/excreta sunt:uscăciunea limbii,a pielii,manifestări
de deshidratare,balonare,etc.
Efectuarea tehnicii:
-Se va nota :
-cantitatea de lichide ieşite sau pierdute,reprezentate prin:
-volumul diurezei
-volumul aspiraţiilor gastroduodenale şi al vărsăturilor
-alte pierderi:dren,fistule,diaree,transpiraţii,etc.
-cantitatea de lichide intrate prin:
-perfuzii cu seruri glucozate (se notează cantitatea şi
concentraţia),cu seruri clorurate(cantitatea şi concentraţia),cu hidrolizate de
proteină.
Este important de ştiut că perfuziile cu sânge ,plasmă,masă eritrocitară ,nu
vor fi încorporate în capitolul „intrări” în bilanţul lichidian,întrucât au un rol
esenţial în refacerea masei sanguine diminuate în cursul actului operator şi nu
reprezintă un aport hidric.
 27.Pregătirea preoperatorie

Scop:
-pregătirea bolnavului înaintea intervenţiei chirurgicale este un element major
de prevenire a infecţiilor postoperatorii.De ea depinde reuşita operaţiei şi
evoluţia postoperatorie.
Pregătirea psihică şi fizică a bolnavului:
-ajunşi în secţia de chirurgie,bolnavilor trebuie să li se asigure confort fizic şi
psihic
-asistenta medicală are obligaţia să înlăture starea de anxietate în care se află
bolnavul înainte de operaţie:
-să-l ajute să-şi exprime teama
-să-l asigure că va fi însoţit
-să inspire încredere
-să răspundă cu amabilitate,profesionalism,siguranţă şi promptitudine la
solicitarea bolnavului

PREGĂTIRE GENERALĂ

1).BILANŢ CLINIC:
• Bilanţ clinic general:
-asistenta observă aspectul general al bolnavului,înălţimea şi greutatea
(obezitatea şi caşexia),vărsta aparentă şi reală,aspectul pielii(starea de
hidratare sau deshidratare a organismului),ţinuta,mersul,faciesul,starea
psihică.
-culege date din diverse surse:foaia de observaţie,foaia de
temperatură,familia bolnavului,ceilalţi membri ai echipei de îngrijire,însă
principala sursă,rămâne bolnavul.
• Culegerea de date privind antecedentele bolnavului:
a)familiale:
-dacă în familie au fost bolnavi cu:
-neoplasme
-diabet
-HTA
-cardiopatii
-tuberculoză,etc.
b)chirurgicale:
-dacă a mai suferit alte intervenţii
-dacă au avut evoluţie bună
-dacă au fost complicaţii
 c)patologice:
-se vor nota bolile care au influenţă asupra anesteziei şi intervenţiei
-dacă a avut afecţiuni pulmonare şi dacă este fumător
-afecţiuni cardiace
-tare cronice:diabet,etilism,etc
-epilepsie
• Urmărirea şi măsurarea funcţiilor vitale şi vegetative:
-se va urmări,măsura şi nota:
-TA,pulsul,respiraţia,temperatura,diureza,scaunul
• Examenul clinic pe aparate:
Este făcut de către medic prin:inspecţie,palpare,percuţie,auscultaţie.
2)BILANŢ PARACLINIC:
-COMPLETEAZĂ EXAMENUL CLINIC
-permite o apreciere exactă a stării viitorului operat
• Examene de rutină:
-sunt examene de laborator ,obligatorii înaintea tuturor
intervenţiilor
chirurgicale,indiferent de timpul avut la dispoziţie pentru pregătire şi indiferent
de starea generală a bolnavlui:
-timp de sângerare şi coagulare,determinarea grupei
sanguine,hematocrit,glicemie,uree sanguină.
• Examene complete:
-hemoleucograma completă,VSH,ionograma,EAB(echilibrul acido-
bazic),coagulare completă,probe de
disproteinemie,proteinemie,transaminaze,examen de urină,EKG,Rx
pulmonar.
• Examene speciale:
Explorarea tubului digestiv:
-examenul radiologic fără substanţă de contrast
-examenul materiilor fecale

PREGĂTIREA PENTRU OPERAŢIE

Se face în funcţie de timpul avut la dispoziţie şi de starea generală a bolnavului.

• TIMP SUFICIENT,BOLNAV INDEPENDENT
În ziua precedentă:
-repaus
-regim alimentar:-uşor digerabil
-consum de lichide pentru:
-menţinerea TA
-dezintoxicarea şi mărirea diurezei
 -diminuarea setei postoperatorii
-diminuarea acidozei postoperatorii
-alte pregătiri pentru intervenţii speciale:
-antibioterapie când se anticipează apariţia unei infecţii
postoperatorii
-spălătură gastrică
În seara zilei precedente:
o Pregătirea pielii:
-baia generală(în cazul bolnavului dependent,toaleta generală
se face la pat,de două ori în 24 de ore)
-se verifică regiunea
inghinală,ombilicul,axilele,unghiile(scurte fără lac de
unghii),picioarele,spaţiile interdigitale
-toaleta bucodentară
-toaleta nasului
-ras,cât mai aproape de momentul intervenţiei,cu aparat de
ras propriu,cât mai larg în funcţie de zonă.
o Pregătirea tubului digestiv:
-clismă evacuatoare
-nu se dau purgative
-alimentaţie lejeră:băuturi dulci sau alcaline
În ziua intervenţiei:
-bolnavul nu mai bea
o În salon:-se mai face eventual o clismă cu patru ore înaintea
intervenţiei
-se îndepărtează bijuteriile
-se îndepărtează proteza dentară mobilă
-se îmbracă bolnavul cu lenjerie curată
-se pregătesc documentele:FO,analize,radiografii,ce
vor însoţi bolnavul
o Transportul bolnavului în sala de operaţie:
-se face numai însoţit de asistenta medicală,care are obligaţia să
predea bolnavul asistentei de anestezie,împreună cu toată
documentaţia şi alte observaţii survenite ulterior şi foarte importante
pentru intervenţia chirurgicală.
-se face cu brancard,pat rulant,cărucior,în funcţie de boală şi bolnav
-bolnavul trebuie aşezat confortabil şi acoperit.
o În sala de preanestezie:
-se verifică regiunea rasă şi se notează eventualele escoriaţii
-se verifică starea de curăţenie
-se pregătesc zonele pentru perfuzie
-instalarea sondei urinare
o In sala de operaţie:
 -se execută ultima parte a pregătirii bolnavului
-se instalează şi se fixează bolnavul pe masa de operaţie
-monitorizarea funcţiilor vitale
-obţinerea unui abord venos
-pregătirea câmpului operator

PREGĂTIREA BOLNAVULUI ÎN URGENŢE CHIRURGICALE

Dat fiind timpul foarte scurt avut la dispoziţie,pregătirea bolnavului,se face în

acelaşi timp cu pregătirea sălii şi a chirurgilor
-pregătirea constă în:
-spălarea cu apă caldă şi săpun ,numai a zonelor cu risc
-raderea cu atenţie pentru a nu provoca escoriaţii
-badijonarea zonei cu un antiseptic colorat
-eventualele plăgi prezente se vor pansa şi se vor proteja foarte
atent
-golirea conţinutului gastric
-în rest pregătirea bolnavului este la fel ca pentru bolnavul
independent.

Supravegherea postoperatorie şi îngrijirile acordate

bolnavilor operaţi

Supravegherea postoperatorie a bolnavului începe din momentul terminării

intervenţiei chirurgicale,deci înainte ca el să fie transportat în salon.

I.Reântoarcerea în cameră
Transportul bolnavului operat:
-este indicat a se face cu patul rulant sau cu căruciorul
-patul sau căruciorul va fi manevrat cu atenţie,ferit de smucituri şi porniri
sau opriri bruşte
-poziţia în patul rulant va fi decubit dorsal cu capul într-o parte ,pentru a
nu-şi înghiţi eventualele vomismente
Instalarea operatului:
-se va face într-o cameră cu mobilier redus şi uşor lavabil,curată,bine
aerisită,liniştită,în semiobscuritate,având temperatura cuprinsă între 18 şi
20°C,prevăzută cu instalaţii de oxigen montate pe perete,cu prize în stare de
funcţionare şi cu aparatură pentru aspiraţie.
-patul va fi prevăzut cu muşama şi aleză,bine întinse ,fără pernă.
Poziţiile bolnavului în pat:
-transferul de pe cărucior pe pat se va efectua de către trei persoane ,ale
căror mişcări trebuie să fie sincrone,pentru a evita bruscarea operatului
 -cea mai frecventă poziţie în pat este decubit dorsal,cu capul într-o
parte,pănă îsi recapătă conştiinţa.
-în anumite cazuri ,bolnavul va fi aşezat în poziţie FOWLER,pentru a
relaxa musculatura abdominală.

II.SUPRAVEGHEREA BOLNAVULUI OPERAT

Este sarcina fundamentală a asistentei medicale.Supravegherea este

permanentă,în depistarea precoce a eventualelor incidente şi complicaţii
postoperatorii .
• Elemente de supravegheat:
o Date clinice:
 Aspectul general al operatului:
-coloraţia pielii ,a unghiilor,urmărind apariţia cianozei
-starea extremităţilor
-starea mucoaselor-limba uscată sau umedă,saburală sau
curată,-indică starea de hidratare a bolnavului.
-starea de calm sau agitaţie
 Diferiţi parametri fiziologici:
-TA-se măsoară ori de câte ori este nevoie,în primele 2 ore
după operaţe, din 15 în 15 minute,din 30 în 30 minute în
următoarele 6 ore,şi din oră în oră în următoarele 16 ore,notând
datele în foaia
de reanimare
-pulsul se măsoară la 10-15 min,urmînd
frecvenţa,ritmicitatea,amplitudinea,,care se notează.
-respiraţia-se notează frecvenţa,amplitudinea,ritmicitatea,şi
se sesizează medicul în caz de tuse sau expectoraţie
-temperatura-se măsoară dimineaţa şi seara şi se notează.
 Pierderile lichidiene sau sanguine:
-urina:reluarea emisiei de urină în prima parte a zilei este un
semn bun,la început cantitatea de urină nu este abundentă,dar
în două zile ,revine la normal.
-scaunul:-se reia în următoarele 2-3 zile,şi este precedat de
eliminare de gaze;în cazul în care nu se elimină gaze,se
foloseşte tubul de gaze,iar în cazul în care scaunul nu este
spontan,se face o clismă evacuatoare.
-transpiraţia:-se notează dacă apare,deoarece în cazul în care
este abundentă,poate antrena pierderi de apă importante.
-vomismentele:-se va nota cantitatea,aspectul şi caracterul
 -pierderile prin drenaj:-se notează aspectul şi cantitatea
,pentru fiecare dren în parte.
 Alte semne clinice sunt urmărite de chirurg şi anestezist,ele
fiind semne importante în evoluţia postoperatorie:starea
abdomenului,starea aparatului respirator.

III.ÎNGRIJIRILE ACORDATE BOLNAVILOR OPERAŢI

Primele zile post-operatorii sunt cele mai dificile pentru bolnav şi datorită
faptului că îngrijirile sunt foarte numeroase.Aceste îngrijiri sunt de ordin general
şi de ordin local:
a. Poziţia bolnavului în pat – este de regulă în decubit dorsal. După
anumite intervenţii poziţia trebuie să fie insă modificată : decubit ventral
(intervenţie pe coloana vertebrală), decubit lateral (intervenţii pe rinichi –
favorizează drenajul), poziţia Trendelenburg (circulaţie cerebrală deficitară),
poziţia Flower (drenaje pleurale, insuficienţă respiratorie).
b. Calmarea durerii postoperatorii – intensitatea durerii postoperatorii
urmează o curbă ascendentă cu maximum în noaptea ce urmează operaţia,
pentru ca apoi să diminueze progresiv, la 48 ore postoperatoriu. Analgeticele pe
bază de opiacee se folosesc cu prudenţă pentru că deprimă respiraţia,
accentuează pareza postoperatorie şi maschează eventualele complicaţii
peritoneale.
-lupta împotriva durerii:-asupra organelor interne,durerile pot fi superficiale,de
origine parietală,sau profunde,de origine viscerală.
c. Mobilizarea bolnavului – trebuie iniţiată cât mai precoce, pentru
operaţiile mici şi mijlocii chiar în ziua operaţiei, pentru cele de amploare în
funcţie de starea generală a bolnavului. Se previn astfel complicaţiile ca:
tromboflebite, bronhopneumonii, escare.
-lupta împotriva stazei venoase.-se va efectua prin mişcări active şi
contracţii musculare statice ale membrelor inferioare,alternate cu perioade de
repaus,flexia şi extensia degetelor de la picioare,flexia şi extensia
genunchilor,mişcări de pedalare în pat,antrenând şi articulaţia şoldului.
-ridicarea din pat precoce reprezintă metoda cea mai eficace pentru
prevenirea stazei venoase,dar acesta nu trebuie făcut decât în prezenţa asistentei
medicale şi după ce a fost verificat că nu prezintă edeme ale membrelor
inferioare şi se măsoară TA culcat şi apoi în ortostatism.
-ridicarea se face treptat:-mai întâi la marginea patului,îşi
balansează
gambele,face un pic de gimnastică respiratorie,cu braţele ridicate în inspiraţie şi
coborâte în expiraţie.
-nu trebuie să meargă singur,decât sprijinit de asistenta medicală,şi
să nu exagereze de prima dată.
 -existenţa complicaţiilor postoperatorii nu va interzice
plimbarea,acolo unde este posibil.
d. Reluarea alimentaţiei - se va face cât mai precoce, în funcţie de timpul
intervenţiei . Se permite bolnavului să bea lichide (apă, ceai puţin îndulcit), la
început cantităţi mici, apoi din ce în ce mai mari. Ulterior se prescriu : supă de
zarzavat strecurată şi sărată normal, iaurt, lapte, carne fiartă sau friptă în funcţie
de reluarea tranzitului.
-rehidratarea:După intervenţii chirurgicale ,în mod special pe tubul
digestiv,alimentaţia normală se reia după o perioadă relativ lungă.
e. Reluarea tranzitului intestinal – este un alt parametru al unei evoluţii
postoperatorii favorabile. În mod normal la 48-72 ore de la operaţie pareza
postoperatorie dispare şi bolnavul emite gaze, apoi are primul scaun.
Pentru combaterea parezei se folosesc amestec alfa-blocant + colinagonist
(Blegomazin + Minstin), ulei de ricin sau parafină administrat per os sau pe
sondă nazogastrică , clisme uşoare, supozitoare emoliente.
Reapariţia parezei intestinale sau menţinerea ei cu toate măsurile de combatere
alături de alte semne indică de regulă o complicaţie inflamatorie peritoneală .
f. Prevenirea şi combaterea complicaţiilor inflamatorii:
- complicaţii pulmonare se previn prin aspirarea secreţiilor, gimnastică
respiratorie, masaj toracic, mucolitice, tuse asistată, antibiotice.
- complicaţiile trombo-embolice se previn prin mobilizarea precoce dar
supravegheată anticoagulantă;
- complicaţiile urinare se previn prin evitarea sondajului vezical, medicaţie de
stimulare a micţiunii (alfa şi betablocante).
 28.Îngrijirea plăgii operatorii

Definiţie:
Plaga=rezultatul unui traumatism în urma căruia se produc distrugeri ale
ţesuturilor interesând întotdeauna pielea.Agentul vulnerant este mecanic:-
intervenţia chirurgicală.
Scop:pansamentul protejează plaga de factori nocivi(mecanici,termici,
climaterici şi infecţioşi ai mediului înconjurător),asigură o bună absorbţie a
secreţiilor,un repaus perfect al regiunii lezate şi favorizează cicatrizarea.
Pregătirea materialelor:
-masă de instrumente
-trusă cu instrumente sterilizate
-1-2 pense hemostatice
-1-2 pense anatomice
-foarfece
-casoletă cu comprese şi tampoane de tifon şi vată sterile
-tăviţă renală
-muşama şi aleză
-soluţii antiseptice:-alcool 70°,tinctură de iod sau alcool iodat 2%,apă
oxigenată,
- unguente şi pulberi cu antibiotice
-leucoplast
Pregătirea bolnavului:
• psihică:-se explică bolnavului necesitatea efectuării pansamentului
• fizică:-se aşază bolnavul în poziţie cât mai comodă, în decubit dorsal
-se aşază muşamaua şi aleza sub bolnav ,în regiunea plăgii

Execuţie:
-spălarea pe mâini cu apă şi săpun,îmbrăcarea cu mănuşi
-examinarea plăgii şi a tegumentelor din jur.
-se ridică pansamentul vechi cu multă blândeţe,pentru a nu produce
dureri,dacă nu se desprinde, se înmoaie cu apă oxigenată,şi apoi se ridică
pansamentul
-se îndepărtează din plagă eventualele secreţii ,prin tamponare cu
comprese sterile uscate
-se toarnă în plagă apă oxigenată(rol hemostatic,dezinfectant şi de
îndepărtare a secreţiilor)
-se curăţă marginile plăgii ,la fiecare ştergere folosind un alt tampon
-se dezinfectează tegumentele sănătoase din jurul plăgii cu alcool iodat
1%
-se curăţă plaga prin tamponare
-se acoperă plaga cu 2-3 comprese sterile care să depăşească marginile
plăgii cu cel puţin 1-2 cm ,uscate sau îmbibate cu soluţii antiseptice
-peste pansament se aşază un strat de vată sterilă
-se fixează pansamentul cu leucoplast
-spălarea pe mâini cu apă şi săpun

29.Recoltarea materiilor fecale

Definiţie:
Scaun=resturile alimentare supuse procesului de digestie, eliminate din
organism prin actul defecaţiei.
Scop:
-explorator:
-depistarea unor germeni patogeni responsabili de îmbolnăvirea tubului
digestiv
-depistarea unor purtători sănătoşi de germeni
-depistarea unor tulburări în digestia alimentelor.
Pregătirea materialelor:
-tavă medicală,ploscă sterilă,tub recoltator
-tampoane sterilizate,montate pe prttamponprevăzute cu dopuri de cauciuc
şi introduse în eprubete sterile
-eprubete cu medii de cultură
-materiale pentru toaleta perineală
-muşama şi aleză.
Pregătirea bolnavului:
-psihică: se anunţă şi i se explică necesitatea efectuării tehnicii
-fizică:-îşi goleşte vezica urinară
-se efectuează toaleta regiunii perineale
Execuţie:
• recoltarea directă din rect:
-se aşază bolnavul în decubit lateral stâng,cu membrul inferior drept
intins,iar cel stâng în flexie
-se îndepărtează fesele şi se introduce tamponul steril,prin mişcări de
rotaşie prin anus în rect
-se şterge mucoasa rectală
-se îndepărtează tamponul şi se introduce în eprubeta sterilă.
Îngrijirea ulterioară a bolnavului:
-se efectuează toaleta în regiunea anală
-se îmbracă bolnavul şi se aşază comod
-se aeriseşte camera.
Reorganizarea: -se îndepărzează materialele folosite ,se curăţă riguros şi se
pregătesc pentru sterilizare.

30.Determinarea factorului Rh
Definiţie:Factorul Rh este un aglutinogen (antigen)legat de eritrocit,independent
de aglutinogenele din sistemul OAB.Nu are anticorpi naturali,anticorpii anti-Rh
formându-se prin transfuzie sau sarcină la persoane care nu au acest
aglutinogen(sunt Rh- negative).
Scop:
-determinarea compatibilităţii faţă de factorul Rh.importantă în transfuzie
şi sarcină,deoarece incompatibilitatea duce la accidente.
Pregătirea materialelor:
-tavă medicală
-lame de sticlă curate,degresate ,uscate
-ser anti-Rh şi pipetă
-casoletă cu tampoane de vată
-eter,alcool medicinal
-cameră umedă
-ser fiziologic,termostat
Execuţie:
• determinarea factorului Rh pe lamă
-spălarea atentă a mâinilor
-se verifică valabilitatea serului anti-Rh,aspectul,culoarea
-se pun,pe lama de sticlă,în ordine, cu pipeta din fiola de ser anti-Rh, 3
picături
de ser-test,fiecare cu un diametru de 5-6 mm
-picăturile din stânga şi dreapta lamei se folosescca martori,iar picătura din
mijloc-pentru determinarea dorită
-se degresează cu eter pulpa degetului mijlociu sau inelar şi se efectuează
înţeparea
-se şterge prima picătură de sânge cu vată uscată
-se ia cu un colţ al lamei o picătură de sânge,care se pune peste a doua
picătură
de ser-test anti-Rh
-picătura de sânge se amestecă cu eritrocite Rh-pozitive,iar cea din dreapta –
cu
eritrocite negative
-se omogenizează cele trei picături prin mişcări circulare
-se aplică un tampon cu alcool pe regiunea înţepată
-se aşază lama în camera umedă,apoi la termostat,la 37ºC
-se citeşte rezultatul după 30-60 de minute.

31.RECOLTAREA SÂNGELUI PENTRU DETERMINAREA

GRUPELOR SANGUINE
 Pentru determinarea grupei sanguine se foloseşte fie sânge venos (din
venă),fie sânge capilar (din pulpa degetului)
• Recoltarea sângelui venos:
-se recoltează 3-4 ml sânge din venă,într-o sticluţă perfect uscată şi –în
prealabil ,sterilizată prin căldură uscată.
-se lasă să coaguleze şi astfel se va separa serul şi cheagul.
• Recoltarea sângelui se poate face şi pe substanţă anticoagulantă(citrat de
sodiu sau heparină);în acest caz,după sedimentare sau centrifugare ,rezultă
plasmă şi masă eritrocitară.
• Recoltarea sângelui din pulpa degetului este o metodă mai
expeditivă,utilizată mai ales când se fac determinări cu scop informativ ,în
serie,în colectivităţi.
Efectuarea tehnicii cu sânge recoltat din venă
-lângă fiecare picătură de ser-test se pune (cu ajutorul unei pipete
sau baghetă de sticlă)câte o picătură din sângele pe care-l cercetăm;
-picătura de sânge trebuie să fie aproximativ de 10 ori mai
mică,decât picătura de ser-test;
-picăturile de ser se omogenizează cu picăturile de sânge, prin
mişcări circulare ;de fiecare dată insă,se schimbă pipeta /bagheta sau se
clăteşte într-un vas cu ser fiziologic şi se şterge cu vată sau tifon.
Efectuarea tehnicii cu sînge recoltat prin înţepare
Cînd sângele se recoltează din pulpa degetului, se procedează în felul
următor:
-cu indexul şi policele mâinii stângi,asistenta prinde degetul inelar
al bolnavului,strângându-l,producând o uşoară hemostază;
-cu mâna dreaptă,asistenta dezinfectează locul puncţiei cu un
tampon de vată îmbibat în alcool;şterge excesul de alcool;
-efectuează înţeparea pulpei degetului bolnavului cu un ac de
seringă (la aproximativ 0,5 cm de vârful degetului,pe linia mediană)
-cu vata uscată,înlătură prima picătură de sânge care apare imediat
după extragerea acului;
-după aceea ,cu câte un colţ al lamei şlefuite ,asistenta ia pe rând
câte o picătură de sânge ,care se amestecă,prin mişcări circulare cu serul-
test.
Se va avea în vedere să nu se utilizeze de două ori acelaşi colţ de lamă.
După ce s-a pus sânge în cele trei godeuri cu ser-test,se aşteaptă 2-3
minute –timp în care lama se agită în mişcări de basculare ;în acest
timp,se produce aglutinarea.

32.RECOLTAREA SÂNGELUI VENOS PENTRU

EXAMENELE HEMATOLOGICE
Sedimentarea:
Aşezarea progresivă a elementelor figurate spre fundul eprubetei din
sânge necuagulabil lăsând în repaus (fenomen fizic).Viteza de sedimentare a
hematiilor (V.S.H.) rapiditatea cu care se produce depunerea lor.
Pregătirea pentru V.S.H.
a) Materiale:
● sterile:
- seringă de 2 mm uscată;
- soluţie de citrate de Na 3,8%;
- ace pentru puncţia venoasă;
● nesterile:
- stativ şi pipetă Westergreen;
- perniţă muşama;
- eprubete
- taviţă renală;
- garou;
- vată;
● soluţii dezinfectante: alcool 70 grade.

b) Pregătirea bolnavului:
● pregătirea psihică:
- I se explică cu 24 ore înainte necesitatea efectuării examinării;
● pregătirea fizică:
- se anuntă să nu mănânce;
- se păstrează repaos fizic.
Execuţia:
- asistenta se spală pe mâini cu apă şi săpun;
- imbracă mănuşi de cauciuc sterile;
- aspiră în seringă 0,4ml citrat de Na 3,%;
- puncţionează vena fără garou şi aspiră sânge până la 2ml;
- retrage acul şi aplică tamponul cu alcool;
- scurge amestecul sânge-citrat în eprubetă şi omogenizează lent;
- aşează eprubeta în stativ;
- îngrijirea pacientului;
● Pregătirea produsului pentru laborator:
- se completează buletinul;
- se etichetează produsul;
- se aspiră cu pipeta Westergreen până la gradaţia 200 şi se aşează în stativ pe
dopul de cauciuc, în poziţie strict verticală (când examenul se face la patul
bolnavului).
Hematocrit:
 Recoltarea săngelui pentru determinarea hematocritului se face prin
puncţie venoasă. Se recoltează 2 ml de sânge pe cristale de E.D.T.A. (acid etilen
diaminotetracetic 1%) – 0,5 ml soluţie, uscată prin evaporare.
Rezistenţa globulară:
- se recoltează sângele pentru obţinerea globulelor roşii;
- se evită emoliza şi cuagularea sângelui;
- sângele recoltat (5-6ml) se trece imediat într-un balon Erlenmyer de
100ml în care s-au pus 5-10 perle de sticlă;
- se agită uşor balonul timp de 5-10 minute cu mişcări circulare;
- sângele se defribinează şi nu mai coagulează;
- se trimite imediat la laborator.
De reţinut:
- un frotiu bun este fără goluri, cu un strat regulat;
- frotiul de sânge se face numai cu sânge proaspât;
- recoltarea VSH-ului se face numai cu seringa si acul uscat şi numai
seringă de 2 ml;
- pentru examenul ân picătură groasă sângele se recoltează sub formă de
picătură groasă;
- se recoltează pe fiecare extremitate a lamei câte 2-3 picături cât mai
apropiate între ele;
- cu colţul unei lame şlefuite se amestică picăturile, formând o pară
circulară cu diametrul de aproximativ 1 cm;
- se continuă amestecarea picăturilor până se formează un mic cheag –
semnul unei difribinări complete;
- uscarea frotiului se face prin agitarea lamei;
- numele bolnavului şi numărul buletinului de analiză se acriu direct pe
lamă cu un creion dermatograf;
- picătura groasă se execută pentru punerea în evidenţă a plasmodiilor,
maladiilor.

33.RECOLTAREA SÂNGELUI VENOS PENTRU

EXAMENE BIOCHIMICE
 -Se efectuează prin puncţie venoasă,dimineaţa,bolnavul fiind „a jeune”.
-Se recoltează 5-10 ml sânge simplu,pentru a determina:ureea sanguină,
acidul uric,creatinina,bilirubina,colesterolul,lipemia,teste de disproteinemie,
calcemie, sideremie,transaminaza(TGO,TGP),glicemie,fibrinogen,ionograma
sanguină, electroforeză,timp de protrombină(Quick);

34.Administrarea medicamentelor prin perfuzie(PEV)

 Definiţie: prin perfuzie se înţelege introducerea pe cale
parenterală,picătură cu picătură a soluţiilor pentru reechilibrare
hidroelectrolitică,hidroionică şi volemică a organismului.
Scopul:hidratarea şi mineralizarea organismului,administrarea
medicamentelor la care se urmăreşte un efect prelungit,depurativ-diluând şi
favorizând excreţia din organism a produşilor toxici,completarea proteinelor sau
a altor componente sanguine,alimentaţia pe cale parenterală.
Materiale necesare:tava medicală acoperită cu un câmp steril,trusa
pentru perfuzat,soluţii ambalate steril,soluţii hidratante în sticle sau pungi
riguros sterilizate şi încălzite la temperatura corpului,garou,tăviţă renală,stativ
pentru fixarea flacoanelor,1-2 seringi de 5-10 cm cu ace pentru injecţii
intramusculare şi intravenoase,o pernă tare,muşama,o pensă hemostatică,tampon
cu alcool,romplast.
Pregătirea materialelor,instrumentelor şi aparatului de perfuzie
-Se pregătesc instrumentele şi materialele necesare.
-Se scoate celofanul steril de pe flacon,se desprinde parafina de pe
suprafaţa dopului,care se dezinfectează cu alcool.
-Se îndepărtează teaca protectoare de pe trocar şi se pătrunde cu ei prin
dop
în flacon.
-Se închide cu pensa hemostatică,imediat sub ac,tubul de aer,se
îndepărtează
teaca protectoare de pe ac şi se pătrunde cu acesta în flacon prin dopul de
cauciuc,fără să se atingă trocarul.
-Se suspendă flaconul de suport.
-Se fixează tubul de aer la baza flaconului cu o bandă de romplast,având
grijă să depăşească nivelul soluţiei sau al substanţei medicamentoase.
-Se îndepărtează teaca protectoare de pe capacul port ac al tubului,se
ridică
deasupra nivelului substanţei medicamentoase din flacon şi se deschide uşor
prestubul,lăsând să curgă lichidul în dispozitivul de perfuzie,fără ca picurătorul
să se umple cu lichid.
-Se coboară progresiv portacul,până când tubul se umple cu lichid,fiind
eliminate complet bulele de aer.
-Se ridică picurătorul în poziţie verticală şi se închide prestubul,aparatul
rămânând atârnat de stativ.
Pregătirea fizică şi psihică a pacientului
-Se anunţă pacientul,convingându-l de importanţa tehnicii.
-Se aşează pacientul în pat,în decubit dorsal,cât mai comod,cu antebraţul
în
extensie.
-Sub braţul ales se aşează o pernă tare acoperită cu muşama.
Efectuarea perfuziei
 -Spălarea pe mâini cu apă şi săpun.
-Asistenta îmbracă mănuşi pentru evitarea contaminării cu sânge.
-Se examinează calitatea şi starea venelor.
-Se aplică garoul la nivelul braţului.
-Se dezinfectează plica cotului cu alcool.
-Se cere pacientului să strângă pumnul şi se efectuează puncţia venei
alese.
-De preferinţă se începe cât mai periferic.
-Se verifică poziţia acului în venă,se îndepărtează garoul şi se adapteaază
amboul aparatului de perfuzie la ac.
-Se deschide imediat prestubul,pentru a permite scurgerea lichidului în
venă
şi se reglează viteza de scurgere cu ajutorul prestubului la 60 pic./min sau în
funcţie de necesităţi.
-Se fixează cu benzi de romplast amboul acului şi porţiunea tubului în
vecinătate cu acesta,de pielea pacientului.
-Înainte ca flaconul să se golească complet,se închide prestubul pentru a
împiedica pătrunderea aerului în perfuzor şi se racordează aparatul de perfuzie la
noul flacon,dacă este necesar.
-După terminarea perfuziei se exercită o presiune asupra venei
puncţionate
cu un tampon cu alcool şi printr-o mişcare,bruscă în direcţia axului vasului,se
extrage acul din venă.
Reorganizarea locului de muncă
-Se aruncă la coş deşeurile materialelor folosite.
-Se notează în foaia de temperatură data şi cantitatea de lichid perfuzat.
Accidente
-Hiperhidratarea prin perfuzie în exces,la cardiaci,poate determina edem
pulmonar acut,manifestat prin:tuse,expectoraţie,polipnee,creşterea T.A.
-Embolia gazoasă prin pătrunderea aerului în curentul circulant.

35.Administrarea medicamentelor pe cale orală

 •Definiţie
Calea orală este calea naturală de administrare a medicamentelor,acestea
putându-se resorbi la nivelul mucoasei bucale şi a intestinului subţire şi gros.
•Scop
Obţinerea efectelor locale sau generale ale medicamentelor;efecte locale:
favorizează cicatrizarea ulceraţiilor mucoasei digestive protejează mucoasa
gastrointestinală,înlocuieşte fermenţii digestive, secreţia gastrică, (în cazul lipsei
acestora), dezinfectaeză tubul digestive; efecte generale:medicametele
administrate pe cale orală se resorb la nivelul mucoasei digestive,pătrund în
sănge şi apoi acţionează asupra unor
organe,sisteme,aparate(antibioticile,vasodilatatoarele,cardiotonicele,sedativele).
•Contraindicaţii
Administrarea medicamentelor pe cale orală:medicamentul este inactivat de
secreţiile digestive,medicamentul prezintă proprietăţi iritante asupra mucoasei
gastrice,pacientul refuză medicamentele,se impune o acţiune promptă a
medicamentelor,madicamentul nu se resoarbe pe cale digestivă,se impune
evitarea circulaţiei portale.
•Forma de prezentare a medicamentelor
Lichide:soluţii,mixture,infuzii,decocturi,tincture,extracte,uleiuri,emulsii;solide:p
ulberi,tablete,drajeuri,granule,mucilagii.
•Pregătirea administrării medicamentelor
Pacientul este informat asupra efectelor urmărite prin administrarea
medicamentului respective şi a eventualelor efecte secundare,i se dă în poziţie
şezând dacă starea lui permite.Materiale:lingura,linguriţa,pipeta,sticla
picurătoare,pahar gradat,ceaşcă,apă,ceai,lapte.
•Administrarea medicamentelor
Lichide:siropuri,uleiuri,ape minerale,emulsii;se măsoară doza unică cu
paharul,ceaşca de cafea;mixturile,soluţiile,emulsiile se măsoară cu
lingura,linguriţa;tincturile,extractele se dozează cu pipeta sau sticla
picurătoare.Medicamentele lichide se pot dilua cu ceai,apă sau se administrează
ca atare,apoi pacientul bea apă,ceai.
Solidele:tabletele,drajeurile se aşează pe limba pacientului şi se înghit ca
atare.Tabletele care se resorb la nivelul mucoasei sublinguale(nitroglicerină)se
ataşează sub limbă.pulberile divizate în casete amilacee sau capsule cerate se
înmoaie înainte caseta în apă şi se aşează pe limbă pentru a fi înghiţită.Pulberile
nedivizate se dozează cu linguriţa sau cu vârful de cuţit.Granulele se măsoară cu
linguriţa.Unele pulberi se dizolvă în apă,ceai şi apoi se administrează sub formă
de soluţii(purgativele saline).
•Reorganizarea
Instrumentele folosite se dezinfectează,se spală.

36.RECOLATREA URINII PENTRU UROCULTURĂ

SCOP-explorator

PREGĂTIRE:
MATERIALE:
-urinar sau ploscă
-muşama,aleză
-materialele pentru toaleta organelor genitale externe
-recipient steril
PACIENT:
-psihic:
-se anunţă şi se instruieşte privind folosirea bazinetului
-să ştie să utilizeze numai recipientul gol şi curat
-să urineze fără defecaţie
-să verse urina în vasul colector
-să nu urineze în timpul toaletei
-fizic:
-se protejează patul cu muşama şi aleză
-se aşează plosca sub pacient
-se face toaleta organelor genitale externe
-se îndepărtează bazinetul şi se înlocuieşte cu altul curat
EXECUŢIE:
-urocultura stabileşte prezenţa bacteriilor în urină
-se recoltează urina de dimineaţă,în absenţa unui tratament cu antibiotice
-prima cantitate de urină emisă,aproximativ 50 ml,se elimină la toaletă sau
la bazinet,apoi fără să se întrerupă jetul urinar,se recoltează aproximativ 5
ml urină în recipientul steril
-se astupă repede cu capacul
-se transportă la laborator
ÎNGRIJIREA ULTERIOARĂ A PACIENTULUI:
-este ajutat să se îmbrace
-este aşezat într-o poziţie comodă
-se aeriseşte salonul

37.Servirea mesei la pat, activ

Materiale necesare:tava,cana cu supa,farfurie cu mancare,tacamuri,cana sau
pahar cu apa,servetele de masa.

Pregatirea bolnavului(care nu se poate ridica,sezand sau semisezand):

-se aseaza bolnavul in decubit lateral stang,cu capul sprijinit pe o perna;
-se spala bolnavul pe maini;

Pregatirea conditiilor de mediu ambiant:

-se protejeaza lenjeria de pat cu o aleza,iar cea a bolnavului cu un prosop curat;
-se aseaza tava acoperita cu un prosop curat pe un scaun sau pe un taburet la
inaltimea patului;

Servirea alimentelor:
-se ofera bolnavului,pe rand,in masura in care le consuma,felurile de mancare
indicate de regimul alimentar,ajutand bolnavul,taindu-i alimentele solide;
-se servesc bolnavului lichidele in pahar sau cana umplute pe jumatate sau in
cani speciale,inchise pe jumatate in partea lor superioara si prevazute cu un cioc
sau cu ajutorul unor tuburi transparente din material plastic,curate si fierte,avand
una din extremitati introdusa in cana;

Reorganizarea salonului:
-se ridica imediat vesela utilizata,se indeparteaza tava si se ajuta bolnavul sa se
instaleze in pat,in pozitie comoda;
-se aeriseste salonul.

38.Pregătirea si înregistrarea electrocardiogramei

Electrocardiograma este înregistrarea grafică a rezultantei fenomenelor
bioelectrice din cursul unui ciclu cardiac.

Pregătirea pacientului pentru efectuarea electrocardiogramei:

- înregistrarea EKG necesita repaus fizic si psihic absolut al bolnavului, care
trebuie să se odihnească înainte de înregistrare 10-20 minute;
- se explică bolnavului modul de desfăşurare al examinării, vom căuta să-l
liniştim, să-i îndepărtăm frica sau tensiunea nervoasă.
-bolnavul va fi culcat comod pe patul de consultaţii şi va fi rugat să-şi relaxeze
musculature;
-membrele superioare sunt aşezate de-a lungul corpului, semiflectate de la cot,
uşor in pronaţie, iar membrele inferioare sunt uşor îndepărtate. Trebuie să avem
grijă ca pacientul să nu se atingă de partea metalică a patului.
-contactul electric dintre electrozi şi pielea bolnavului se asigură printr-o bucată
de tifon înmuiata in soluţie de electrolit sau pastă specială pentru electrozi.

Cei zece electrozi se fixeaza in felul urmator:

a) montarea electrozilor pe membre:
- roşu pentru mâna dreaptă
- galben pentru mâna stângă
- negru pentru piciorul drept
- verde pentru piciorul stâng

b)montarea electrozilor precordiali

V1 - spatiul IV intercostal, pe marginea dreaptă a sternului;
V2 - spatiul IV intercostal, pe marginea stângă a sternului;
V3 - intre V2 si V4
V4 - spatiul V intercostal stâng pe linia medioclaviculară;
V5 - la intersecţia de la orizontala dusă din V4 şi linia axilară anterioară stângă;
V6 - la intersecţia de la orizontala dusă din V4 şi linia axilară mijlocie stângă;

Sunt utilizate trei derivatii bipolare standard ale membrelor:

D1 - antebraţ drept-antebraţ stang
D2 - antebraţ drept-gambă dreaptă
D3 - antebraţ stâng-gambă stângă

După încheierea înregistrării se îndepărteaza electrozii de pe bolnav, se şterge

pacientul de pastă. Pe EKG vom nota numele şi prenumele pacientului ,data, ora
efectuării, vârsta, T.A., dacă bolnavul a luat medicamente ce pot influenţa
înregistrările.
Pe spatele EKG-ului vom nota numele celui care a efectuat înregistrarea. Se
notează în foaia de observaţie a bolnavului efectuarea tehnicii şi data.