Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Bogaev
Bogaev
Dawn-Way
SCENA 1.
AMANTA. Unde-i?
AMANTUL. În spate!
AMANTA. Păi, desprinde-l!
Pauză.
AMANTA. Târfă??? M-ai făcut târfă?!M-a făcut târfă! Gata, m-am săturat, până aici a fost. N-
o să ne mai vedem!
AMANTUL. N-o să ne mai vedem?!
AMANTA. Da!
AMANTUL. Ai hotărât tu?!
AMANTA. Am hotărât!
AMANTUL. Minunat! Mă bucur foarte mult!
AMANTA. Şi eu la fel!
AMANTUL. M-ai băgat în căcat până-n gât!
AMANTA. Ia mai du-te-n măta!
AMANTUL. Şi-o să mă duc!
AMANTA. Du-te, du-te!
Amantul pleacă.
AMANTA. (Strigă în urma lui). Bine zicea mama, că un ticălos te părăseşte când ai mai
mare nevoie de el!!! Sunt singură şi cu un cadavru pe un drum pustiu!!! Cară-te, ticălosule!!!
Scârbă, javră ce eşti! Nici nu ştii că m-am culcat cu Nicolai!!!
Pauză.
AMANTUL. (Se opreşte) Repetă ce ai spus! Ce-ai spus?! (Se apropie de amantă, gata s-o
lovească). Te-ai culcat cu bărbatu-tău, te-ai culcat cu el???
AMANTA. Încetează, am glumit…
Pauză.
Amantul îi dă o palmă.
Pauză.
Pauză.
SCENA 2.
Scrâşnetul frânelor.
Maşina se opreşte la un metru de trupul care zace în mijlocul drumului.
Dintr-o maşină blindată pe care scrie «Banca» ies doi bărbaţi tunşi scurt în haine de
deţinuţi. Se apropie în grabă, privesc trupul necunoscutului.
DEŢINUTUL 1 (porecla-FĂRĂ URECHI). I-au zburat jumătate din creier… Bine l-au mai
aranjat…
DEŢINUTUL 2 (porecla-FĂRĂ NAS). Bine că am apucat să frânez... Încă puţin şi aş fi dat
peste el!..
DEŢINUTUL 1. E mort…
DEŢINUTUL 2. E ţeapăn. (Pauză.) Eu nici nu l-aş fi observat…Puteam să jur că…
DEŢINUTUL 1. Viaţa e ca o închisoare, din ea doar în mormânt poţi ajunge. Cât sânge, fir-ar
să fie…
DEŢINUTUL 2. Numai el e de vină.Ce pizda măsii căuta pe aici. Hai să mergem, Baclan.
DEŢINUTUL 1. (uitându-se la necunoscut). Aşteaptă un pic, cred că-i viu…
DEŢINUTUL 2. (Uitându-se şi el). Ei, pe dracu...
DEŢINUTUL 1. E viu…
DEŢINUTUL 2. E mort.
DEŢINUTUL 1. E viu… Parcă respiră?!
DEŢINUTUL 2. Îmi bag p...! Hai, că s-or lămuri şi fără noi. Hai s-o ştergem!
DEŢINUTUL 2. Ce e?..
DEŢINUTUL 1. Piciorul…
DEŢINUTUL 2. Ce-i cu piciorul?
DEŢINUTUL 1. Piciorul lui… N-ai văzut? I-a tremurat…
DEŢINUTUL 2. I-a tremurat pula, s-a excitat de moarte… Să mergem!
Deţinutul 1 se întoarce la necunoscut.
DEŢINUTUL 2. Ţi-ai găsit să glumeşti cu mine, mă iei drept prost...Hai, eu nu-mi abandonez
prietenii! (Îl ajută să se ridice, apoi îl duce în spate până la maşină.)
DEŢINUTUL 1. Poliţia…
DEŢINUTUL 2. Fir-ar să fie! Atâta ne-a fost!!!
Pauză.
Pauză.
Tânărul merge spre maşină.
NĂSOSUL. Încotro?
CLĂPĂUGUL. Să raportez.
NĂSOSUL. De ce?
CLĂPĂUGUL. Cum? Nu trebuie?
Pauză.
NĂSOSUL. Trebuie, începătorule…Treaba noastră este să fie respectată legea. Iar legea este
ca şi apa pentru moară. Fără apă, moara nu lucrează. Iar apa suntem noi.
CLĂPĂUGUL. O să-mi dea probabil un averisment, nu mai mult …
NĂSOSUL. Asta s-o crezi tu.
CLĂPĂUGUL. Păi, dumneavoastră, domnule locotenent…Vă rog să mă scuzaţi, dar ieri i-aţi
lovit pe trei. Şi nu vi s-a întâmplat nimic. Ba chiar aţi primit şi menţiune…
NĂSOSUL. Legea noastră seamănă cu taică-meu: nu fute decât selectiv !
CLĂPĂUGUL. Şi eu de ce să fiu futut domnule locotenent?! (Arătând spre necunoscut.) El
era într-un loc nepermis!
NĂSOSUL. Vor veni şi te vor întreba: «Ai băut?» Ce le vei răspunde ?..Un poliţist beat e ca şi
un iepure cu sâni. Aşa ceva nu există şi nici nu trebuie să existe.
Se uită la necunoscut.
Pauză.
Pauză.
Pauză.
Pauză.
Bodyguardul pleacă să caute cartea de vizită. Deputatul se uită în jur şi-l vede la
vreo zece metri pe necunoscutul care stă pe asfalt şi-şi apasă cu mâna rana plină de sânge
din capul său spart.
Pauză. Se uită unul la celălalt.
DEPUTATUL. De ce v-aţi aruncat sub maşina mea??? (Pauză, se apropie.) Numai să nu-mi
spuneţi că vă plimbaţi pe marginea drumului să adunaţi ciuperci… Ce făceaţi aici pe drum?
Repet întrebarea –ce făceaţi aici pe drum?! (Se înfurie.) Răspunde, porcule! N-auzi? Cu tine
vorbesc! Aha, eşti beat… Alcoolic nenorocit, mi-ai distrus maşina! Ridică-te, porcule, ridică-te
dacă-ţi spun! Vino să vezi ce-ai făcut! Căcatule ce eşti, mai şi zâmbeşti! Ţie ţi-o fi vesel?..
Şterge-ţi imediat zâmbetul ăsta de pe faţă! Să nu-l mai văd! Ridică-te, căcatule! Ridică-te
imediat, împuţitule! V-aţi înmulţit ca ciupercile, boschetari nenorociţi! Ridică-te! N-auzi, cu tine
vorbesc! Ridică-te! (Plin de furie începe să-l bată cu pumnii, cu picioarele.)
DEPUTATUL. (A obosit să-l mai bată pe necunoscut, respiră greu, îşi curăţă cu batista
pantofii de sânge). Până şi boschetarii au învăţat să zboare…
BODYGUARDUL. (privindu-l pe necunoscut). Lev Ghenadevici... L-aţi omorât.
DEPUTATUL. Cum adică l-am omorât?
BODYGUARDUL. Păi, nu mai respiră şi nici puls nu are.
Privesc.
Pauză.
Pauză.
DEPUTATUL. Ascultă, Alioşa… Eu întârzii la avion! Hai, mai repede! Îl iei, îl arunci acolo şi
treaba-i gata!
BODYGUARDUL. Vă bateţi joc de mine?
DEPUTATUL. Ascultă, fă ce-ţi spun! De dragul meu! E o treabă de trei secunde. Ei?!
(Pauză.) Te voi plăti chiar acum.
Pauză.
BODYGUARDUL. Cât?
DEPUTATUL. Vai, dragă! Nu ştiam că-ţi plac atât de mult banii… Poftim. (Scoate un
pormoneu mare, îi dă bodyguardului câteva bancnote.) Iartă-mă, sunt fără factură.
BODYGUARDUL. (Uitându-se la bani). Ce-i asta???
DEPUTATUL. Mălai… E puţin?
BODYGUARDUL. Dar dumneavoastră cum credeţi?
DEPUTATUL. Poftim încă ceva. (Îi dă bani.) L-aş fi cărat eu, dar nu vreau să-mi murdăresc
costumul. Dimineaţă am o consfătuire la Kremlin…
BODYGUARDUL. (nu ia banii). Nu…
DEPUTATUL. (îi aruncă portmoneul). Na! I-ai pe toţi! Sunt ai tăi!
Bodyguardul nu ia portmoneul.
DEPUTATUL. Tot puţin e??? Frate, dar tu te-ai obrăznicit de tot. Ce vrei atunci?
BODYGUARDUL. Maşina.
DEPUTATUL. Maşina? Care maşină?
BODYGUARDUL. Asta.
Pauză.
DEPUTATUL. Te-ai prostit de tot?! Ştii câţi bani am dat pe maşina asta, plus creditul, plus
asigurarea? Şi dacă ai munci o viaţă întreagă, tu n-ai reuşi s-o cumperi! M-ai înţeles?! Şi mai
ales-pentru ce ? Pentru ce?! Ca să cari zece metri mai încolo un sac cu căcat…E ridicol!
BODYGUARDUL. Păi da... Şi nişte ani buni de detenţie. Dacă transpiră ceva, eu voi fi
băgat la înaintare. Cine l-a ascuns, ăla l-a şi ucis. Ştiţi să ieşiţi basma curată, cunosc treburile
astea...
DEPUTATUL. Ei, nu face acuma din ţânţar armăsar…
BODYGUARDUL. Aştept.(Se retrage într-o parte, îşi aprinde o ţigară.) Iar
dumneavoastră rumegaţi…Dar mai energic, ca să nu pierdem avionul.
Pauză.
Necunoscutul nu răspunde.
MIREASA. El doarme…
MIRELE. Pe şosea???
Pauză.
MIREASA. O fi beat. (Se uită la balta de sânge de lângă necunoscut.) Uite, a spart şi un
borcan de dulceaţă… Să fie de vişine?
Pauză.
Se apropie mai mult, se uită.
Pauză.
Pauză.
El e înger.
SCENA 6
SOŢIA. Râzi?
SOŢUL. Omorul e întotdeauna mortal! Parcă poţi omorî altfel?!
SOŢIA. Ţie ţi se poate întâmpla orice. Aşa eşti tu croit.
SOŢUL. Cum sunt eu croit?!
SOŢIA. Ţie toate ţi se-ntâmplă diferit faţă de restul oamenilor normali!
SOŢUL. Vrei să spui că l-am lovit intenţionat???
SOŢIA. Nu ştiu…
SOŢUL. Ce nu ştii?!
SOŢIA. Nu striga, că trezeşti copiii.
SOŢIA. De un an de zile le-ai promis copiilor că-i duci la pescuit…Şi când în sfârşit ne-am
adunat, ne-am pornit, mergem, tu te rătăceşti în trei metri pătraţi… Nici măcar lacul nu eşti în
stare să-l găseşti! La ce ţi-a trebuit lac, când avem lângă casă un râu?
SOŢUL. Acolo nu este peşte.
SOŢIA. Pentru tine peştele e mai important decât familia?!
SOŢUL. Da!
SOŢIA. Poftim! Demult voiam să aud asta!
SOŢUL. Ai auzit-o! E bine?..
SOŢIA. Şi după vorbele astea tu mai vrei al treilea copil?
SOŢUL. Eu? Tu mi-ai ros urechile: «Băiat şi fetiţă avem.Ne trebuie al treilea».
SOŢIA. Om de nimic ce eşti. Nu-ţi respecţi niciodată cuvântul. Şi minţi în privinţa lucrurilor
mărunte. Le-ai promis copiilor că le cumperi un glob pământesc. Unde-i? Nu e! Ai promis că te
laşi de fumat? Ai promis! Şi continui să fumezi ca un animal!
SOŢUL. În sfârşit o să mă bage la închisoare şi o să mă odihnesc de tine...
SOŢIA. Iar de copii nici că-ţi pasă! Te iubeşti doar pe tine! (se uită în întuneric.)
Îngerul se mişcă.
Se uită amândoi.
Soţul sună.
Bubuitură.
Scrâşnetul frânelor. Se opreşte maşina pompelor funebre. Din maşină ies un bărbat
în costum (Şeful pompelor funebre) şi doi muncitori cu feţele roşii. Tustrei se
apropie de înger.
ŞEFUL. Ce e???
Se uită toţi.
Pauză.
PRIMUL MUNCITOR. Aici şi dacă bei şi dacă nu bei, tot beat umbli. Însăşi moartea îţi
toarnă în pahar.
AL DOILEA MUNCITOR. Suntem vinovaţi. O să ne revanşăm. Iar pe moarta asta o vom
înlocui cu alta. Mergem şi căutăm pe la morgă… Nu există morţi de neînlocuit.
PRIMUL MUNCITOR. O să găsim una să-i semene leit, ca două picături de apă, chiar şi mai
bine.
ŞEFUL. La fel aţi găsit şi data trecută! Două ore mi-au trebuit să-i explic văduvului de ce
nevastă-sa a întinerit în sicriu cu treizeci de ani! Mersi mult! Acum nu mă mai duceţi cu chestii
din astea… Căutaţi-o! Iar dacă n-o găsiţi, vă culcaţi voi în locul ei!
Se uită la înger.
Îl examinează pe înger.
Îl aruncă pe înger pe asfalt. Îşi fac semnul crucii. Se duc tustrei la maşină, se aşează,
pleacă.
Îngerul rămâne întins pe jos.
SCENA 8.
Scrâşnetul frânelor. În faţa îngerului se opreşte o maşină, din care ies un preot
creştin şi un imam. Se uită fâstâciţi la înger.
PREOTUL. Dar cum se procedează în asemenea cazuri??? El doar trebuie cumva ajutat.
IMAMUL. Allah e Stăpânul puterii! (Îl examinează.) Omul ăsta e mort…
PREOTUL. Din ţărână l-a creat Dumnezeu pe om şi în ţărână se va întoarce … Iartă Doamne
păcatele robului tău şi greşelile tuturor celor pe care îi pomenesc în rugăciunile mele…
Se uită amândoi.
PREOTUL. Este evident că a fost lovit de maşină, în toate e voia lui Dumnezeu…
IMAMUL. Allah este judecătorul drept şi suprem.
Îl examinează pe înger.
Pauză.
Privesc amândoi.
Privesc amândoi.
PREOTUL. Avionul e peste o oră, iar mâine la şapte e conferinţa, stimabile.
IMAMUL. (se uită la ceas). Mergem…
PREOTUL. Iartă-l Doamne pe robul tău.
SCENA 9
Se uită la înger.
Se uită la înger.
Pauză.
Se uită la înger.
GRAVIDA. Îl ducem acum la spital.
SOŢIA. Pentru ce?
GRAVIDA. Trebuie ajutat.
SOŢIA. Oricum va muri peste zece minute.
GRAVIDA. Dacă-l lăsăm aici, mă va pedepsi Dumnezeu.
SOŢIA. Linişteşte-te. Tu nu-i trebuieşti lui Dumnezeu...
Se uită.
GRAVIDA. Mă va pedepsi!
SOŢIA. Nu!
GRAVIDA. Ba da! Şi atunci o să nasc un monstru şi o să mor… (Îşi aprinde o ţigară.)
SOŢIA. (o loveşte peste mână). Arunc-o! De câte ori ţi-am spus ?! Ţărancă proastă! Nu-i voie!
Şi mai scuipă dracului guma aia! Mesteci toată ziua ca o vacă …
GRAVIDA. Adică, nimic nu mai am voie???
SOŢIA. Vei naşte şi- good bye! După aia poţi să faci ce vrei, poţi să şi crăpi…Dar deocamdată
asculţi de mine. (Pauză.) Ce e? Plângi?
GRAVIDA. O să am o vânătaie…
SOŢIA. Linişteşte-te…N-am să mai fac. (O îmbrăţişează, o mângâie.) Iartă-mă.
GRAVIDA. Mare patroană, ce să zic! Două restaurante, trei magazine şi nu poate naşte un copil!
(O îmbrânceşte) Ia mai du-te tu... Copilul e al meu! Nu ţi-l dau!
SOŢIA. Stai! Încotro?! Întoarce-te imediat!
GRAVIDA. (fuge, i se face rău, se apucă cu mâinile de burtă). Aoleu!.. (Se aşează pe
pământ.) O să nasc un monstru…
SOŢIA. Linişteşte-te… Totul va fi bine.
GRAVIDA. Vai… Vai… O să mor…
SOŢIA. Nu-ţi fă griji, sunt obişnuitele contracţii … (O ajută pe gravidă să se ridice, o duce la
maşină.)
GRAVIDA. O să mor…
SOŢIA. Respiră… Apartamentul– la semnarea actului de renunţare… Ţi-am zis să respiri!
Se opreşte o maşină frigorifică pe care scrie „Găini reci”. Din maşină ies şoferul şi
expeditorul, se uită la îngerul întins pe jos.
Privesc.
ŞOFERUL. E mort…
EXPEDITORUL. Şi chiar dacă ar fi viu? Ce-i cu asta?
ŞOFERUL. Păi, am fi chemat salvarea, l-ar fi ajutat…
EXPEDITORUL. Ce „salvare”?! Avem 10 tone de carne! Peste un ceas se va împuţi toată! Şi
aşa am pierdut toată ziua, umblăm în cerc! (Se duce înapoi la maşină.)
ŞOFERUL. Stai!
EXPEDITORUL. Ce e?!
ŞOFERUL. Vezi?
EXPEDITORUL. Ce?
ŞOFERUL. Aripile…
EXPEDITORUL. Minţi.
ŞOFERUL. Uită-te şi tu.
Se uită.
Privesc.
Privesc.
Privesc.
SCENA 11
Pauză.
Se aşează în maşină, trec peste îngerul întins pe jos şi merg mai departe.
Îngerul se ridică în genunchi, scuipă sânge, se ridică apoi în picioare, merge pe
drum, încercând să-şi ia zborul. Pe alături trece o maşină, prin geamul căreia este
aruncată o cutie de Coca Cola.
SCENA 12
DOCTORUL. (isteric). N-am vrut! N-am vrut! Aţi văzut doar că am frânat! Am frânat! De
unde a putut să apară?! L-am observat în ultimul moment! Şi ce drum alunecos, un adevărat
coşmar! Ce-i de făcut?! Ce-i de făcut?! L-am nenorocit!
ASISTENTA. (dându-i o palmă). Mai tacă-ţi gura, animalule! Ce bărbat eşti tu???
DOCTORUL. Eu sunt virusolog! Nu sunt chirurg! M-a rugat Ivanov să-i ţin azi locul! Mi-azis
că dacă mă plim o noapte cu rabla asta primesc o zi liberă! (Pauză.) Prostul de mine, de ce am
fost de acord?!
ASISTENTA. Bine, l-ai lovit. Ei, şi ce-i cu asta…Se-ntâmplă în fiecare tură.
DOCTORUL. Eu sunt doctor şi eu l-am omorât! Dar poate că mai e viu? Eu nu sunt chirurg,
eu sunt virusolog!
ASISTENTA. Linişteşte-te şi nu mai urla aşa… Mare doctor şi ăsta…
DOCTORUL. Ce-i cu el?! Vă rog, uitaţi-vă mai repede!
ASISTENTA. (se uită). Fractură de craniu… Claviculă ruptă… Entorsă umăr şi probabil cutia
toracică traumată…Ochii sunt poziţionaţi conform axului...E în şoc traumatic...Dar de fapt cred
că e în comă, gradul IV...Bine l-ai mai aranjat, doctore...
DOCTORUL. Trebuie dus imediat!
ASISTENTA. Unde să-l duci? La judeţean nu-l vor salva.
DOCTORUL. La municipal…
ASISTENTA. Acolo nu primesc pe nimeni fără poliţie.
DOCTORUL. Atunci la regional…
ASISTENTA. Nu ne ajunge benzina până la regional. Şi aşa am depăşit limita luna asta.
DOCTORUL. Şi atunci unde să-l ducem?!
ASISTENTA. Nu-l ducem nicăieri. Îl operăm aici.
DOCTORUL. Cum să-l operăm aici?!
ASISTENTA. Nu te mai căca pe tine, virusologule. Eu de patruzeci de ani lucrez pe
ambulanţă! Hai, adu instrumentele.
SCENA 13
Se uită.
COMPOZITORUL. E viu?
REGIZORUL. Viu.
Pauză.
Pauză.
REGIZORUL. (uitându-se la înger). A fugit de la casa de nebuni. S-a văzut din prima.
COMPOZITORUL. Vei avea neplăceri.
REGIZORUL. Păi da, o să mă care prin tribunale, acum, înainte de premieră, iar eu încă n-am
găsit finalul spectacolului… Şi dacă moare?
Pauză.
Pauză.
SCENA 14
BĂTRÂNUL. Unde?!
BĂTRÂNA. Pe acolo pe undeva…
Se uită amândoi.
Privesc amândoi.
Pauză.
BĂTRÂNA. Un înger…
BĂTRÂNUL. Cum?
BĂTRÂNA. Un înger!
BĂTRÂNUL. Ce fel???
BĂTRÂNA. (bucuroasă). Ţi-am zis că există îngeri, dar tu nu mă credeai!
BĂTRÂNUL. Ca să vezi…Are aripi...
BĂTRÂNA. Din copilărie am visat să văd un înger. Mama îmi spunea că dacă vezi un înger,
dobândeşti fericirea veşnică. Uite că deja am trăit o viaţă întreagă şi m-am tot întrebat: cum o fi
fericirea asta veşnică? Ei, uite că la bătrâneţe văd...Un înger...Vezi ce noroc pe noi! Un înger! A
apărut însuşi îngerul…
Privesc.
Privesc.
BĂTRÂNUL. E viu?..
BĂTRÂNA. E viu?!
BĂTRÂNUL. Uită-te…
BĂTRÂNA. Ce? Unde? Cum? E viu?! E viu! A deschis ochii… Ce ochi! Acum văd, asta-i
fericirea… Doamne Dumnezeule… Îngerul trăieşte! Pentru a doua oară, avem noroc! Du-te mai
repede după trusa medicală!
Bătrânul aleargă spre maşină.
Îngerul îi şopteşte ceva nedesluşit bătrânei.
BĂTRÂNA. (nu înţelege). Ce??? Cum?! Ce «Eternă»?.. Nu aud… Spune mai tare… Am
auzit - «eternă», dar mai departe? «Eternă», ei? Ce-ai vrut să-mi spui? Mai repetă o dată…Te rog
încă o dată, o dată… O să aud.
Amândoi îl apucă pe înger de mâini şi de picioare, dar nu sunt în stare să-l ridice.
Pauză.
Privesc în întuneric.
Pauză.
Privesc în întuneric.
Pauză.
Pauză.
BĂTRÂNA. Noaptea???
Pauză.
BĂTRÂNA. Stai!
BĂTRÂNUL. Ce e?
BĂTRÂNA. (Pauză.) Cred că am uitat ceva… Ceva important…
BĂTRÂNUL. Să mergem, îţi vei aminti mai târziu.
DIAVOLUL. Presupun că acum vom termina cu comedia noastră? (Se uită la înger.) Personal,
m-am distrat. În ceea ce vă priveşte, iarăşi aţi pierdut...Nimeni nu l-a salvat pe îngerul
dumneavoastră…Nimeni…Am avut dreptate! I-am numărat o perioadă, dar le-am pierdut şi
socoteala! (Pauză.) De ce nu spuneţi nimic? De fapt, ce-ar fi aici de spus?...Oamenii sunt o
cauză pierdută. Eu am propus demult să-i nimicim pe toţi. Atâta bătaie de cap cu ei, şi nu
primeşti nimic în schimb. Deşi, dacă mă mai gândesc...Acum două mii de ani, pe drumul ăsta nu
s-a oprit chiar nimeni… (Pauză.) Şi totuşi, ce drăguţi sunt oamenii şi ce naivi… Se duc undeva,
se agită, se grăbesc...Iar acolo, la intersecţie, pe toţi îî aşteaptă o surpriză. (Privind în întuneric.)
Ei nici nu ştiu că acolo e o prăpastie, un abis. Şi dacă pici - pici de tot, fără să te opreşti!! Haideţi
să mergem acolo jos, să cercetăm mai amănunţit aceste suflete decăzute… (Pauză.) Dar pe înger
nu-l luaţi cu dumneavoastră???
DUMNEZEU. El va rămâne aici.
DIAVOLUL. Aici??? Dar de ce?.. (Pauză.) Mai aşteptăm Ziua Judecăţii? După mine şi aşa e
totul clar...Hai să terminăm odată cu oamenii ăştia!
DUMNEZEU. Nu.
DIAVOLUL. Dar o analiză raţională ne spune că trebuie întreruptă această comedie…
DUMNEZEU. Nu. Vom continua. Ocupaţi-vă locul.
Pauză.
DIAVOLUL. Credeţi că până la urmă, printre ei, se va găsi măcar un singur оm???
SCENA 16
Zorii zilei.
Îngerul e întins pe şosea.
Se apropie o maşină etc...
CORTINA