Cap 8.

BANDAJUL CHIRURGICAL

Bandajul sau înfăsarea chirurgicală reprezintă metoda de fixare a pansamentului

sau de imobilizare temporară a unor regiuni anatomice cu ajutorul feşilor.

Feşile pot fi de tifon, de pânză sau ţesătură elastică, de diferite lungimi şi lăţimi,
în funcţie de regiunea pe care o acoperă. . Lăţimea unei feşi este cuprinsă între 5-25 cm,
iar lungimea 1-20 m. Ele se livrează în formă de sul, cu capătul iniţial la exterior şi cel
terminal în interior.
Faşa de tifon este cea mai frecvent utilizata, este moale şi se adaptează bine
oricarei regiuni. Se livrează sub formă de suluri cu lăţimile mai sus menţionate şi cu
lungimea de 5 m (fig. 8-1)

Figura 8-1

Faşa de pânză este confecţionată din orice fel de ţesatură în cazul în care nu
dispunem de feşi de tifon şi i se pot da lungimi şi laţimi diferite în funcţie de necesitate.
Tot din pinză se confecţionează şi bandajele pline ,,basma”, in forma triungiulară, patrată
sau dreptunghiulară şi care se folosesc pentru fixarea pansamentului, dar mai ales pentru
imobilizarea temporară a unui membru in caz de fracturi sau luxaţii.
Faşa elastică este ţesută din fire de bumbac şi de latex, nu se desiră, este uşoară,
solidă, nu jenează mişcarile, nu produce stază si se recupereaza usor. Este folosita in
bandajul artuculatiilor in cazul luxatiilor si pentru profilaxia stazei venoase şi edemului
de etiologie vasculară la nivelul membrelor inferioare (figura 8-2) .

Figura 8-2

Infaşarea chirurgicală a avut mai multă intrebuinţare pină la descoperirea

substanţelor adezive, care au cucerit teren fiind mai economice şi mai manevrabile. In
prezent nu se mai practică reutilizarea feşilor deoarece există riscul de transmitere a unor
germeni rezistenţi în urma manevrelor de spălare şi călcare a lor, deaceea după folosire,
feşile sunt arse la crematoriu.

Indicaţiile bandajului

- fixarea pansamentului în regiunile în care materialele cu substanţe adezive nu

asigură această cerintă ( pe extremitaţi, regiunea capului, zona articulaţiilor);
- fixarea pansamentelor unor plăgi usoare situate în regiuni supuse traumatizmelor
in timpul activiaţii (mîna, picior);
- efectuarea unui pansament compresiv
- imobilizarea temporară a membrelor care au fost supuse unor traumatizme
(entorse, lixatii, fracturi)
Principii

- să imobilizeze perfect pansamentul pentru protecţia plăgii

- să fie elastică pentru a nu produce leziuni de compresie
- să fie efectuată cu blindeţe şi îndeminare pentru a nu spori suferinţa bolnavului
- bandajarea membrelor se incepe din porţiunea distală spre cea proximală în sensul
circulaţiei venoase
- bandajarea trebuie sa inceapă si să se termine la 15-20 cm de plagă
- sa permită mişcări în articulaţiile interesate
- capătul feşei va fi plasat opus plăgii şi se va fixa printr-un nod care nu jenează sau
cu leucoplast
- turele feşei să nu prezinte cute şi să se acopere parţial unele pe altele pentru a nu
aluneca

Tehnica bandajului

Faşa de tifon este ţinută în mână dreaptă şi cu ruloul spre cel ce execută se
derulează de la stânga spre dreapta. Bandajarea incepe cu 2-3 ture circulare ,,ture de
fixare”. Pentru o fixare sigură, după primul tur, colţul liber al feşii se rasfrânge (fig. 8-3).
Următoarele ture se trag în diverse moduri (circular, oblic, în evantai, etc.). Terminarea
bandajării se efectuează cu 2-3 ture suprapuse, capătul feşii fixându-se cu ace de
suguranţă, prin legare sau cu bandă adezivă. În cazul legării se despică faşa in două, se
încrucişează sau se înnoadă capetele şi se leagă în jurul segmentului respectiv în aşa fel
încât nodul să nu fie amplasat pe zona afectată sau pe zone de sprijin.
Scoaterea feşei se efectuază prin derularea ei în sens invers sau prin tăiere cu
foarfeca butonată.
Figura 8-3

Modalitaţi de bandajare. În funcţie de regiunea anatomică supusă bandajului,

sunt mai multe tipuri de infaşare: spirală, circulară, în spică, în evantai, în ,,8”, etc.

circular spirală în ,,8’’ spică evantai

Bandajul circular: se efectuază suprapunând turele de faşă exact una peste alta.
Are avantajul că se execută simplu şi rapid. Dezavantajul constă în faptul că se rasuceşte,
mobilizând pansamentul de pe plagă. Se aplică pe regiunile cilindrice: cap, git, braţ,
abdomen, torace, articulaţia pumnului, etc. (fig. 8-4)
Figura 8-4

Bandajul in spirală: după fixarea feşei cu ture circulare, se trece la ture oblice,
conducând-o şerpuind în aşa manieră încât să acopere 1/3 din turele anterioare. Pe alocuri
faşa se rasfrânge prin tehnica numită ,,manevra policelui”, deoarece marginea caudală a
fiecărei ture ramâne departată de tegumente. Acest tip de bandajare este indicat de aplicat
pe membrele superioare şi cele inferioare (fig. 8-5;8-6).

Figura 8-5 Figura 8-6

Bandajul in evantai: se începe cu ture circulare aplicate deasupra articulaţiei

după care se efectuază o tură oblică deasupra articulaţiei, următoarele ture fiind conduse
din ce în ce mai puţin oblic, ajungând circulare la nivelul liniei articulare. Sub articulaţie
se continue din nou cu ture oblice , pâna la acoperirea completă a regiunii. Este indicată
în regiunea cotului genunchiului, etc. (fig. 8-7)

Figura 8-7

Bandajul în ,,spic de griu” sau ,,spică”: se începe cu ture circulare deasupra

articulaţiei , pentru fixarea pansamentului, după care faşa este condusă în forma cifrei
,,8”, fiecare tură acoperind cea precedentă cu 1/3 sau 2/3. Se termină infăşarea cu ture
circulare pe punctul de sprijin. Se indică tot în regiuni articulare (fig. 8-8), la radacina
membrelor (regiunea inghinală, scapulo-humerală), cât şi pentru executarea unui
pansament compresiv după amputaţie de sân la femei (fig. 8-15) .

Figura 8-8

Bandajul in forma cifrei ,,8”: se incepe cu ture circulare sub articulaţie, după care
turele sint conduse oblic peste articulaţie, continuând cu ale ture circulare deasupra
articulaţiei. Se revine oblic pe fata opusă , incrucişând prima tură ascendentă, dupa care
se continuă în 8 acoperind jumatate din tura anterioară. Se continuă de câteva ori şi se
termină bandajul deasupra articulaţiei cu ture circulare. Este indicată pentru regiunile
articulare: articulaţia cotului, piciorului, mâinii (fig. 8-9).

Figura 8-9

Bandajul rasfrânt: se fixează fasă prin ture circulare, după care se continuă oblic
în sus până pe faţa anterioară sau posterioară a antebraţului unde se fixează cu ajutorul
policelui mâinii stângi şi apoi se rasfrânge şi continua în jos, înconjurând segmentul
posterior, după care iarăşi oblic în sus acoperind jumătatea turei anterioare se continuă
până pe faţa anterioară a antebraţului unde iaraşi este fixată cu policele, repetând
manevra. La sfârşit este fixată cu ture circulare. Aceasta metodă este indicată de aplicat la
nivelul membrelor şi are avantajul etanşietaţii pe toată lungimea sa (fig 8-10; 8-11).
Figura 8-10 Figura 8-11

Tipuri de bandaje pe regiuni.

Bandajarea calotei craniului se execută sub formă de capelină sau prin bandaj
recurent (mitra lui Hipocrate)
- Capelina se efectuază folosind o singură faşă de către 2 persoane. Iniţial faşa este
condusă circular pornind de la protuberanţa occipitală, pe deasupra urechii drepte, lasând
libere pavilioanele auriculare, trecând deasupra arcadelor sprâncenoase, apoi deasupra
urechii stângi şi se continuă cu înca 2 ture circulare pâna la nivelul frunţii, unde se
fixează faşa cu ajutorul policelui şi se rasfrânge până la nivelul regiunii occipitale unde
este fixată de ajutor. Se conduce faşa din spate în fata acoperind bolta craniană cu ture
oblice fixate la final prin 2-3 ture circulare. Se fixeaza capătul liber al feşii cu leucoplast
sau ace de siguranţă, în capătul opus regiunii pansate (fig. 8-12).
Figura 8-12

Aceeaşi tehnică poate fi efectuată de către o singură persoană, când fiecare tură
oblică răsfrântă peste bolta craniană este fixată cu câte o tură circulară până la infaşarea
completă a capului (fig. 8-13).

Figura 8-13
-Bandajul recurent (mitra lui Hipocrate) se efectuază cu ajutorul a 2 feşi: una cu ture
circulare frontooccipitale şi alta cu ture anteroposterioare de acoperire. Dupa fiecare tura
feşele se incrucişeaza la nivelul regiunii frontale şi cele occipitale.

Bandajarea regiunii feţei se practică folosind praştia, căpăstrul, binoclu sau monoclu.
Praştia se foloseşte la bandajarea nasului. Se confecţionează dintr-o faşa lungă de
50-60 cm, care la ambele capete se despică lung, lasând la mijloc o porţiune de
aproximativ 5 cm lungime nedespicată (fig. 8-14), care este aplicată peste pansamentul
nasului. Se trec capetele superioare ale feşii sub pavilionul urechii şi se înnoada în
regiunea occipitală, iar cele inferioare se trec deasupra urechilor incrucişându-le pe cele
superioare, realizând astfel o praştie (fig. 8-15; 8-17).

Figura 8-14 Figura 8-15

Figura 8-16 Figura 8-17

 Capastrul se foloseşte pentru fixarea pansamentului de la nivelui bărbiei şi
buzelor. Este confecţionat la fel ca şi praştia folosind o faşă cu o lungime de 0,50-1m.
Fixăm cu partea nedespicată pansamentul de la nivelul bărbiei sau buzelor, după care
capele inferioare sunt legate pe calotă, iar cele superioare la ceafă sau se incrucişează în
regiunea occipitală şi se leagă în regiunea frunţii(fig. 8-18; 8-19; 8-20).

Figura 8-18 Figura 8-19

Figura 8-20

Monoclul sau binoclul se foloseşte pentru fixarea pansamentului la nivelul

orbitelor. Monoclul acoperă o singură regiune orbitară. Se efectuază începând cu 2-3 ture
circulare frontooccipitale după care se conduce faşa oblic peste ochiul pansat, pe sub
urechea de aceeaşi parte şi se readuce faşa pe frunte, deasupra urechii opuse. Se efectuaza
din nou o tură circulară frontooccipitală, apoi oblic repetând succesiunea de ture oblice şi
circulare pâna la acoperirea completa a ochiului. Se fixează capătul liber al feşei cu
leucoplast sau ace de siguranţă (fig. 8-21).

Figura 8-21 Figura 8-22

Binoclul acoperă ambele regiuni orbitale. Pentru infaşarea binoculară, în locul

turelor circulare frfontooccipitale, se conduce fasa oblic peste celălalt ochi, turele
incrucişindu-se deasupra piramidei nazale unde formează o spică (fig. 8-22).
Bandajarea toracelui se efectuază pentru fixarea pansamentului la nivelui
regiunii toracice cât ăi pentru imobilizare în fracturi de coaste şi entorse sau luxaţii ale
umarului şi a claviculei. Tipurile de bandaje sânt: bandajul circular, spica sânului,
bandajul Desault, bandajul Velpeau şi basmaua pentru imobilizarea braţului şi a umarului

bandajul umarului bandajul toracelui bandajul sânilor bandajul sânului

(în spică) (în spică) (în spică) (în spică)
Figura 8-23
Bandajul circular (fig. 8-23) al toracelui se realizeaza conducând faşa circular incepând
din regiunea inferioară a toracelui 2-3 ture de fixare, după care efectuam ,,manevra
policelui” şi se conduce faşa de jos în sus peste umăr, coborând faşa pe spate pentru a
realiza asfel o bretea de susţinere pe umăr, fixând-o apoi cu o tura circulară peste torace.
Se repetă manevra pentru a doua bretea peste celălalt umăr. Se conduce faşa în ture
spiralate pâna în axilă, unde se închee cu 2 ture circulare.
Spica sânului (fig. 8-23) se începe cu două ture circulare de fixare pe torace, după
care se conduce faşa de jos în sus spre umarul opus sânului de pansat, trecând peste sânul
interesat. Se coboară faşa pe spate prin axila sânului ce trebuie pansat, pâna în dreptul
turei circulare, care se execută de fiecare dată după ce s-a trecut faşa peste sân şi spate. Se
încheie bandajul cu doua ture circulare. Spica dublă acoperă în mod similar ambii sâni.
Bandajul Desault (fig. 8-24) este tehnica cea mai des folosită de imobilizare
provizorie pentru leziunile claviculei şi umărului, precum şi ca mijloc de imobilizare
provizorie pentru fracturile braţului. Pentru realizarea acestui tip de bandaj avem nevoie
de 4 feşi cu laţimea de 20 cm, vată şi talc. Iniţial se sprijina membrul superior al
pacientului , astfel încât braţul şi antebraţul să formeze un unghi de 90o. Se începe
îmbrăcarea toracelui cu ture circulare pâna sub axilă. Aceste ture vor izola pielea
toracelui şi pielea braţului şi antebraţului, evitând apariţia iritaţiei şi chiar a eroziunii
pielii, provocate de transpiraţia locală. Se întroduce în axilă şi în plică cotului o cantitate
mica de vată îmbibată cu talc, după care lipim braţul şi antebtaţul de torace su cotul îndoit
la 90o. Fixăm membrul superior de torace prin ture circulare de faşa care trebuie să
cuprindă braţul, cotul şi antebraţul. Apoi din spate faşa se trece peste umărul lezat,
coboară anterior peste braţ, sub cot şi urcă în spate paralel cu braţul. Faşa revine în faţa
peste umărul lezat, se indreaptă oblic sub axilă sănătoasă şi se reântoarce în faţă peste
umărul bolnav, coboară lateral de-a lungul braţului sub cot, apoi susţinând antebraţul , se
indreaptă spre toracele opus facând o tură circulară de fixare la cot. După această tură de
fixare, fasa se trece din nou peste umarul lezat, coboară anterior, va susţine antebraţul, se
face iar o tură circulară şi tehnică se continuă astfel , încât fiecare tură oblică şi circulară
să depasească cu câţiva centimetri tura anterioară. După imobilizarea membrului superior
cu 2-3 feşi circulare, intreg antebraţul va fi întarit cu benzi de leucoplast. Pumnul, mâna
şi degetele trebuie sa rămâna libere pentru a putea fi permanent mobilizate.
Figura 8-24

Acelaşi lucru îl putem realiza cu o basma cu 4 colţuri care suspenda membru

superior ca într-un hamac în poziţia descrisă şi ale cărei capete se înnoadă în spaţiul
interscapular şi la ceafă. Această tehnică este cunoscută sub numele de ,, eşarfa lui Petit”
(fig. 8-25).

Figura 8-25

Bandajul Velpeau are aceleaşi indicaţii ca şi bandajul Desault, de care diferă prin
faptul că imobilizarea membrului se realizează cu cotul flectat in unghi ascuţit şi cu mâna
fixată pe umarul opus (fig. 8-26).
Figura 8-26

Bandajul umarului şi axilei (fig. 8-27)

La nivelul braţului şi axilei se pot aplica bandaje cu feşi trase în ,,8” sau în spică,
precum şi o basma, care trece pe sub axilă, se încrucişează peste umăr şi se innoadă sub
axila opusă (cravata biaxilară Mayor).
Cu aceste tipuri de bandaje, pe linga fisarea pansamentului se poate realiza si
compresia regiunii.

Figura 8-27

Bandajul degetelor si miinii (fig. 8-28)

 La nivelul acestor segmente faşa se fixează prin ture circulare la nivelul
articulaţiei radio-carpiene, apoi se duce faşa oblic pe partea dorsală a mânii şi se acoperă
degetul respectiv prin ture în spirală. Pentru auricular şi police,cât şi pentru haluce,
bandajul se face în spică.

bandajul bandajul bandajul mânii bandajul bandajul

în spirală în spică în spirală în spică
Figura 8-28

Bandajul regiunii inghinale şi fesiere

La nivelul acestor regiuni, bandajul este in formă de spică. Fixarea iniţială se face
prin 2-3 ture trecute circular pe abdomen, deasupra crestelor iliace. De la această faşă se
trece oblic peste regiunea inghinală, pe faţa internă, posterioară şi externă a radacinii
coapsei de unde urcă iar oblic, peste regiunea inghinală realizând prima spică ce se
continuă printr-un nou circular pe abdomen dus apoi oblic peste regiunea inghinal’ până
se acoperă (fig. 8-29)

Figura 8-29
 Bandajul regiunii perineale şi anale
Pentru perineu se foloseşte faşa în ,,T”. Aceasta fixare a pansamentului se
efectuaza cu ajutorul a două feşe. Prima se trece în jurul abdomenului, deasupra crestelor
iliace înnodându-se. Ea va servi ca sprijin pentru a doua faşa care se trece dublu între
coapse, acoperind perineul (fig. 8-30).

Figura 8-30

Bandajul bontului de amputaţie

Pentru bandajul bontului de amputaţie se foloseşte tehnica înfăşării recurente cu 2
feşi sau înfaşarea cu o faşă. Se incepe orin ture circulare de fixare la 10 cm de plagă, după
care se rasfrânge faşa antero-posterior, ca şi în cazul calotei craniene, pâna se acoperă tot
pansamentul fixând turele rasfrânte cu ture circulare.
Bandajul scrotului
Pansamentul regiunii scrotului se fixează cu ajutorul suspensorului, care poate fi
confecţionat din pânză asemenea bandajului în ,,T” sau din material elastic şi de formă
corespunzatoare regiunii.