Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Curs Bazele Generale Ale Kinetoterapiei PDF
Curs Bazele Generale Ale Kinetoterapiei PDF
Curs Bazele Generale Ale Kinetoterapiei PDF
Autor
ISBN 978-606-527-238-5
Cuprins
3
2.2.5.2. ExerciŃii active de abdomen.................................................................................................. 54
2.2.5.3. ExerciŃii de abdomen cu rezistenŃă ....................................................................................... 55
2.2.5.4. ExerciŃii pentru muşchiul diafragm ...................................................................................... 55
2.2.4.5. ExerciŃii pentru bazin şi perineu ........................................................................................... 55
2.2.4.6. IndicaŃii şi contraindicaŃii ..................................................................................................... 56
2.2.6. Procedee pentru stimularea funcŃiei de nutriŃie ....................................................................... 56
2.2.7. Procedee pentru stimularea funcŃiilor de eliminare ................................................................. 57
2.2.8. Procedee pentru stimularea funcŃiilor neuromotorii ................................................................ 58
2.2.8.1. Gimnastica articulară ............................................................................................................ 58
2.2.8.2. ExerciŃii de gimnastică pe grupe de muşchi ......................................................................... 69
2.2.8.3. Educarea şi reeducarea neuromotorie................................................................................... 70
2.2.8.4. ExerciŃii fizice cu caracter aplicativ ..................................................................................... 74
2.3. Bazele teoretice şi practico-metodice ale metodelor în kinetoterapie ........................................ 77
2.3.1. Metode de relaxare folosite în kinetoterapie ........................................................................... 78
2.3.2. Metode de educare / reeducare neuromotorie.......................................................................... 78
2.3.3. Metode de facilitare neuro-proprioceptivă .............................................................................. 79
2.3.4. Metode de reeducare posturală ................................................................................................ 80
2.3.5. Metode de recuperare folosite în afecŃiunile lombare ............................................................. 80
Rezumat ............................................................................................................................................. 81
Bibliografie ........................................................................................................................................ 81
Evaluare ............................................................................................................................................. 82
Capitolul III. Sistemul mijloacelor kinetoterapiei ............................................................................. 95
Scop ........................................................................................................................................... 95
Obiective operaŃionale ............................................................................................................... 95
3.1. Clasificarea mijloacelor folosite în kinetoterapie ....................................................................... 95
3.2. Mijloacele fundamentale ale kinetoterapiei................................................................................ 96
3.2.1. ExerciŃiul fizic terapeutic......................................................................................................... 96
3.2.1.1. Structura exerciŃiului fizic terapeutic.................................................................................... 96
3.2.1.2. Principiile de bază ale exerciŃiului fizic terapeutic............................................................. 103
3.2.1.3. Promovarea mişcărilor sau controlul motor ....................................................................... 106
3.2.2. Masajul .................................................................................................................................. 107
3.3. Mijloacele ajutătoare ale kinetoterapiei.................................................................................... 109
3.3.1. Termoterapia.......................................................................................................................... 109
3.3.2. Electroterapia......................................................................................................................... 110
3.3.3. Hidroterapia ........................................................................................................................... 111
3.3.4. Terapia ocupaŃională.............................................................................................................. 112
3.3.5. ActivităŃile fizice adaptate ..................................................................................................... 113
3.4. Mijloacele asociate kinetoterapiei ............................................................................................ 114
3.4.1. Factorii naturali...................................................................................................................... 114
3.4.2. Factorii igienici şi alimentaŃia ............................................................................................... 116
Rezumat ........................................................................................................................................... 118
Bibliografie ...................................................................................................................................... 118
Evaluare ................................................................................................................................... 119
Capitolul IV. Evaluarea în kinetoterapie. Obiectivele generale ale kinetoterapiei.......................... 125
Scop ......................................................................................................................................... 125
Obiective operaŃionale ............................................................................................................. 125
4.1. Evaluarea în kinetoterapie ........................................................................................................ 125
4.2. Obiective generale în kinetoterapie .......................................................................................... 126
Rezumat ........................................................................................................................................... 131
Bibliografie ...................................................................................................................................... 131
Evaluare ........................................................................................................................................... 132
Bazele generale ale kinetoterapiei
Cuvânt înainte
5
Diagnosticul funcŃional stă la baza stabilirii obiectivelor de tip finalitate, generale şi
specifice intermediare şi chiar la baza stabilirii obiectivelor urmărite de fiecare şedinŃă de
intervenŃie. Pe stabilirea corectă a obiectivelor se bazează alegerea corectă a mijloacelor
de intervenŃie şi, ca atare, elaborarea corectă a programului de intervenŃie, precum şi
aplicarea acestuia în practică.
Autoarea
Bazele generale ale kinetoterapiei
Scop
Cunoaşterea terminologiei, înŃelegerea conceptelor fundamentale ale kinetoterapiei şi
formarea capacităŃii de a opera cu noŃiunile specifice.
Obiective operaŃionale
După ce vor studia această unitate de curs, studenŃii vor putea:
Să cunoască şi să înŃeleagă noŃiuni specifice kinetoterapiei
Să cunoască definiŃiile diverselor concepte specifice
Să poată formula exemple practico-aplicative, pornind de la cunoaşterea noŃiunilor de
bază
Să înŃeleagă locul pe care îl ocupă kinetoterapia în cadrul procesului complex de
recuperare medicală
7
principiile de structurare a unor programe care se adresează organismului uman, atât din
punct de vedere profilactic, cât şi din punct de vedere terapeutic şi recuperator. Este o
disciplină ştiinŃifică cu caracter aplicativ bine definit, având un obiect propriu de studiu:
menŃinerea şi dezvoltarea unor indici morfologici şi funcŃionali normali, prin mijloacele
specifice (exerciŃiul fizic ca element de bază), la persoane în situaŃii biologice speciale”
(MoŃet, D., Mârza, D., 1995). Având în vedere că „toŃi oamenii beneficiază, sub o formă
sau alta de „miracolul şi binefacerile curativo-profilactice şi terapeutice ale mişcării”, se
poate afirma că „într-un moment sau altul a vieŃii, fiecare om (sănătos, în situaŃii biologice
speciale, bolnav, deficient, convalescent) intră în sfera de aplicaŃii şi compensatorii"
(Marcu, V., 1997).
Mai este necesară definirea câtorva noŃiuni, care în cadrul domeniului se regăsesc
numai în legătură cu Kinetoterapia, astfel:
Profilaxia reprezintă "ansamblu de mijloace destinate prevenirii apariŃiei,
propagării sau agravării bolilor; poate fi directă (antisepsie, chimioterapie, vaccinoterapie,
seroterapie), sau indirectă (când urmăreşte creşterea rezistenŃei individuale)" (MoŃet, D.,
2010).
Terapia reprezintă "o ramură a medicinii dedicată aplicării unor remedii variate –
întotdeauna medicamentoase sau chirurgicale, în scopul vindecării bolilor sau al
ameliorării simptomatologiei şi a altor tulburări produse de aceasta" (MoŃet, D., 2010).
Recuperarea reprezintă "un proces sau acŃiune având ca scop revenirea la
starea de sănătate şi la o capacitate de efort satisfăcătoare" (MoŃet, D., 2010).
Recuperarea funcŃională este "reprezintă un domeniu de activitate complexă
medicală, educaŃională, socială şi profesională, prin care se urmăreşte restabilirea pe cât
posibil a capacităŃilor funcŃionale pierdute de către un individ în urma unei boli sau a unui
traumatism, precum şi dezvoltarea unor mecanisme compensatorii care să-i asigure în
viitor posibilitatea de muncă sau autoservire, respectiv o viaŃă independentă economic
şi/sau social " (Academia ŞtiinŃelor Medicale, 1971).
Compensarea reprezintă "mecanismul biologic de menŃinere a funcşiilor vitale ale
organismului în caz de leziune sau tulburare funcŃională gravă a unor organe, prin
modificări secundare care restabilesc echilibrul" (MoŃet, D., 2009). În cazul în care
recuperarea nu poate reda subiectului în întregime capacitatea funcŃională normală, sau
dacă recuperarea nu se poate realiza din diverse motive, se lucrează pentru formarea
unor mecanisme compensatorii care să asigure un anumit grad, variabil, de funcŃionalitate
şi, implicit, de autonomie, înlocuind funcŃiile diminuate sau pierdute.
Corectarea este "un proces care se ocupă cu corectarea abaterilor de la normal
datorate unor cauze diverse" (Marcu, V., 1997).
Educarea este "un proces care se ocupă cu formarea şi dezvoltarea unor
deprinderi pe care persoana nu le-a avut niciodată" (Marcu, V., 1997); este, mai ales,
cazul copiilor cu deficienŃe/afecŃiuni congenitale sau dobândite foarte timpuriu.
Reeducarea este "ansamblul mijloacelor şi îngrijirilor destinate să permită
restabilirea, totală sau parŃială, a funcŃiilor afectate după o boală invalidantă (motorie sau
psihomotorie); poate fi reeducare fizică, funcŃională, locomotorie, a mersului, profesională,
vocală" (MoŃet, D., 2010).
Readaptarea reprezintă "ansamblul de măsuri care, pe lângă reeducarea
funcŃională a persoanelor handicapate, vizează dezvoltarea posibilităŃilor psihice, fizice şi
profesionale ale acestora şi integrarea în viaŃa publică şi privată" (MoŃet, D., 2010).
Reabilitarea reprezintă "readucerea în stare activă, prin reeducare, exerciŃii şi
fizioterapie a unor funcŃii alterate sau aproape dispărute în urma unor procese patologice"
(MoŃet, D., 2010).
AlŃi termeni necesari pentru înŃelegerea conŃinutului disciplinei sunt:
Act reflex - "ReacŃie fiziologică elementară, înnăscută, determinată de excitanŃi
proveniŃi din mediul intern sau extern. ~ reprezintă funcŃia structurii anatomice denumită
Bazele generale ale kinetoterapiei
arc reflex. ~ stă la baza celor mai multe manifestări motrice şi vegetative ale organismului
uman. Dacă excitaŃia care determină un ~ este precedată de o excitaŃie care în mod
normal nu produce ~ respectiv şi această asociere se repetă de multe ori în aceleaşi
condiŃii, se constată că ~ se va declanşa la acŃiunea excitaŃiei iniŃial indiferente. În acest
mod, ia naştere un nou tip de reflexe, cele dobândite, denumite reflexe condiŃionate, care
au un rol foarte important în viaŃa de toate zilele, în educaŃia fizică şi în activitatea sportivă.
În limbajul curent, se utilizează greşit termenul ~ pentru a denumi actele motrice efectuate
rapid şi fără comandă voluntară de un sportiv. În realitate, aceste reflexe sunt acte motrice
automatizate" (Alexe, N., 2002).
Agonist - "Muşchi sau grupă musculară care, contractându-se, determină
efectuarea unei mişcări. AcŃiunea muşchilor ~ este însoŃită în permanenŃă de aceea a
muşchilor antagoniti. Coordonarea fină a intervenŃiei ambelor categorii de muşchi este
indispensabilă pentru efectuarea corectă a mişcărilor şi evitarea suprasolicitărilor
mecanice ale muşchilor şi articulaŃiilor" (Alexe, N., 2002).
Amplitudine a mişcării - "Caracteristică a mişcării, constând în deplasarea
maximă care poate fi realizată în planul de execuŃie al mişcării respective. ~ depinde în
cea mai mare măsură de forma extremităŃilor osoase care se articulează. AlŃi factori care
condiŃionează ~ sunt: starea cartilagiilor şi sinovialei articulaŃiei, supleŃea capsulei şi
ligamentelor articulare, forŃa de contracŃie a musculaturii agoniste, elasticitatea
musculaturii antagoniste" (MoŃet, D., 2009). Creşterea ~ este unul din obiectivele
procesului de antrenament, pentru că ea influen]ează eficienŃa execuŃiilor tehnice şi
aspectul estetic al mişcărilor. ~ se măsoară în grade cu un aparat special (goniometru)
sau în centimetri prin lungimea parcursului mişcării.
Antagonist - "Muşchi sau grupă musculară care, contractându-se, frânează sau
opreşte mişcările efectuate prin contracŃia muşchilor agonişti. AcŃiunea acestor două tipuri
de muşchi este fin şi permanent coordonată" (Alexe, N., 2002).
Atitudine - "PoziŃie a corpului şi a segmentelor sale prezentă atât în statică, cât şi
pe parcursul mişcărilor, asigurată de centrii motori corticali şi subcorticali, pe baza unor
informaŃii complexe proprioceptive, vestibulare, vizuale şi auditive. ActivităŃile corporale
contribuie la formarea unei atitudini corecte" (Alexe, N., 2002).
Bază de susŃinere - "SuprafaŃă de formă geometrică variabilă, delimitată de
marginile exterioare ale picioarelor, prin care corpul ia contact cu solul. Are importanŃă în
aprecierea condiŃiilor de echilibru. Sinonim: poligon de susŃinere" (Alexe, N., 2002).
ContracŃie musculară – "Proprietate fundamentală a muşchiului constând din
creşterea tensiunii sale interne datorită acŃiunii unui excitant adecvat. Tensiunea internă
astfel produsă se transmite asupra punctelor de inserŃie ale muşchiului şi, în funcŃie de
condiŃiile biomecanice momentane, determină apropierea, depărtarea sau rămânerea
nemişcată a acestora" (Alexe, N., 2002). ~ dinamică - Tip de contracŃie în care creşterea
tensiunii interne a muşchiului este însoŃită de deplasarea punctelor de inserŃie ale
acestuia. ~ dinamică concentrică -Tip de contracŃie în care punctele de inserŃie se apropie
şi muşchiul se scurtează datorită faptului că forŃa dezvoltată de el e mai mare decât
rezistenŃa pe care o întâmpinî. ~ dinamică excentrică sau de frânare - Tip de contracŃie în
care punctele de inserŃie se depărtează şi muşchiul se alungeşte sub acŃiunea unei forŃe
de sens contrar mai mare decât cea produsă prin creşterea tensiunii sale interne. ~ statică
sau izometrică - Tip de contracŃie în care capetele de inserŃie ale muşchiului contractat nu
se deplasează (lungimea muşchiului rămâne nemodificată). ForŃa dezvoltată de muşchi
fiind mai mică decât rezistenŃa opusă de obiectul fix asupra căruia acŃionează. ~ dinamică
produce lucru mecanic pozitiv în ~ dinamică concentrică şi negativ în ~ dinamică
excentrică. ~ izometrică nu produce lucru mecanic. ~ dinamică stă la baza tuturor
mişcărilor corpului. ~ statică (izometrică) asigură poziŃia corpului, a segmentelor sale şi
fixează punctele de inserŃie ale muşchilor care efectuează mişcările. ~ este prezentă în
toate situaŃiile în care forŃa dezvoltată prin creşterea tensiunii interne a muşchiului rămâne
9
mai mică decât rezistenŃa externă care se opune acesteia. ~ constituie, de asemenea,
faza iniŃială a contracŃiilor dinamice concentrice şi excentrice, durând până când forŃa
muşchiului devine mai mare decât rezistenŃa externă (contracŃie concentrică) sau este mai
mică decât aceasta (contracŃie excentrică). ~ se realizează pe baza transformării de către
muşchi a energiei chimice în energie mecanică. Metodica de dezvoltare a forŃei are
indicaŃii precise pentru utilizarea cu efecte optime a fiecărui tip de ~.
Coordonare a mişcării - "Activitate a sistemului nervos central datorită căreia
fiecare muşchi necesar efectuării unei mişcări se contractă cu intensitatea adecvată şi
numai când este necesar pentru a se asigura execuŃia exactă a mişcării respective"
(Alexe, N., 2002). ~ are la bază procese nervoase complexe care se perfecŃionează prin
repetare. La început, orice mişcare este puŃin precisă, rigidă şi se execută cu consum
mare de energie fizică şi nervoasă. Aceasta se explică prin faptul că procesul de excitaŃie
a zonei motorii cerebrale cuprinde şi celule care nu sunt strict necesare acelei mişcări, iar
execuŃia acesteia se face sub control voluntar permanent. Corectarea execuŃiilor permite
localizarea mereu mai exactă a procesului de excitaŃie cerebrală şi restrângerea acestuia
la celulele necesare. Prin repetare îndelungată se creează reflexe condiŃionate care
asigură coordonări precise, economice şi în perfectî concordanŃă cu scopul mişcării,
controlul conştient fiind necesar doar la începutul şi sfârşitul acestora ~ prezintă mari
diferenŃe interindividuale. Ele se datoresc atât experienŃei motrice personale (factor de
mediu), cât şi eredităŃii. Factorii ereditari care condiŃionează ~ fac parte din categoria celor
cu determinare genetică stabilă şi, ca atare, se modifică greu şi relativ puŃin sub influenŃa
factorilor de mediu (de ex.: antrenamentul).
Culcat - "PoziŃie fundamentală orizontală în care corpul se găseşte aproape în
întregime în contact cu suprafaŃa de reazem: ~ dorsal . pe spate; ~ facial . pe faŃă; ~ costal
. pe o latură" (Alexe, N, 2002). "În medicină şi în kinetoterapie poziŃia poartă numele de
decubit (decubit dorsal, ventral, lateral sau laterocubit)" (MoŃet, D., 2009)
Echilibru - "Stare de repaus caracterizată prin egalizarea forŃelor interne şi
externe care acŃionează asupra corpurilor" (Alexe, N., 2002). La vieŃuitoare nu există decât
echilibru stabil şi nestabil. Definirea categoriei de echilibru se face după anumiŃi parametri
şi anume: centrul general de greutate al corpului şi baza (punctul) de sprijin (reazem). La
echilibrul stabil, centrul general de greutate al corpului se află sub baza de sprijin, iar la cel
nestabil deasupra acesteia. La corpul omenesc există numeroase situaŃii în care o parte a
componentelor sale se află în condiŃii de echilibru nestabil. Astfel, în poziŃia stând,
membrele inferioare, trunchiul şi capul sunt în echilibru nestabil, pe când membrele
superioare (în cazul când acestea atârnă liber în jos) sunt în echilibru stabil. Cunoaşterea
tipului global sau segmentar al echilibrului are o importanŃă deosebită în determinarea
valorii forŃelor care îl asigură (mai ales a forŃei musculare). SenzaŃia de ~ este rezultatul
conştientizării impulsurilor care sosesc la scoarŃa cerebrală de la aparatul vestibular, de la
ochi şi de la proprioceptorii musculari, permiŃând sportivului să-şi menŃină sau să realizeze
poziŃia de ~.
Grupă musculară - "Totalitate a muşchilor care, prin contracŃie simultană,
acŃionează în aceeaşi direcŃie (de ex.: flexie, extensie, adducŃie, abducŃie, rotaŃie). În
realitate, nici o mişcare nu se efectuează prin acŃiunea unei singure grupe musculare. ~
antagonistă - Grupă musculară care prin contracŃie adecvată reglează viteza mişcării. ~
sinergică - Grupă musculară prin care se asigură o mai bună direcŃionare şi precizie a
mişcării, precum şi contracŃiile statice ale muşchilor care, fixând punctele de inserŃie ale
celorlalŃi muşchi, contribuie la creşterea eficienŃei acŃiunii acestora. Acestea intervin pe
lângă ~ principală (agonistă)" (Alexe, N., 2002).
LanŃ muscular - "Ansamblu de grupe musculare care intră în contracŃie succesiv,
punând în mişcare lanŃurile cinematice. Fiecare mişcare are lanŃul său muscular care o
asigură" (Alexe, N, 2002).
Bazele generale ale kinetoterapiei
Mişcare - "1. Categorie filozofică care desemnează totalitatea schimbărilor şi a
deplasărilor realizate de materia vie şi nevie din univers. 2. Act motor reflex, voluntar sau
automatizat, constând din schimbarea poziŃiei în spaŃiu a corpului în întregime sau a
părŃilor sale componente. Se efectuează datorită contracŃiilor musculare dinamice
concentrice sau excentrice. Este însoŃită de producerea lucrului mecanic (travaliului)
pozitiv, când se realizează prin contracŃii dinamice concentrice, sau negativ, în cazul
contracŃiilor dinamice excentrice.~ automată - Act motor complex efectuat prin impulsuri
plecate din centrii nervoşi corticali, aflaŃi în stare de excitabilitate scăzută, fapt care
permite executarea lui fără controlul amănunŃit al conştiinŃei. Automatizarea unei ~ se
dobândeşte prin repetări numeroase în aceleaşi condiŃii ale ~ voluntare respective. ~
automată face parte din deprinderile motorii consolidate şi se caracterizează prin buna
coordonare a contracŃiilor musculare. Acestea determină creşterea preciziei ~ şi a
economiei de energie chimică (fiecare muşchi se contractă cu intensitate adecvată şi
numai în momentul când intervenŃia lui este necesară). Concentrarea redusă a atenŃiei
asigură şi economisirea energiei nervoase. ~ automată greşită se corectează greu. De
aceea se recomandă ca repetările necesare dobândirii automatizării să fie executate cât
mai corect posibil" (Alexe, N, 2002).
Mobilitate - "Caracteristică a motricităŃii exprimată prin amplitudinea mişcărilor
efectuate. ~ depinde de factori articulari (forma suprafeŃelor articulare, starea capsulei şi a
ligamentelor) şi de factori musculari (forŃa musculaturii agoniste, supleŃea musculaturii
antagoniste). Vârsta, inactivitatea şi temperatura scăzută diminuează ~, iar antrenamentul
şi încălzirea o măresc" (Alexe, N., 2002).
Ortostatism - "PoziŃie verticală a corpului uman, în care acesta se sprijină în mod
egal pe ambele picioare. Posibilitatea de menŃinere a acestei poziŃii se dobândeşte treptat,
după naştere, în primii doi ani de viaŃă. ~ a determinat importante modificări ale formei, ale
structurii şi ale funcŃiilor corpului specifice speciei umane (curburile coloanei vertebrale,
caracteristicile toracelui şi ale bazinului, ale membrelor superioare şi inferioare, ale
motricităŃii etc.)" (Alexe, N., 2002).
Tonus muscular - "Stare de tensiune activă, uşoară, permanentă, involuntară şi
variabilă ca intensitate a muşchilor netezi şi striaŃi. Rezultă din intrarea succesivă în
acŃiune a unor grupe mici de fibre din muşchi, ca răspuns reflex la excitaŃii pornite din
proprioceptor (musculatura striată) sau interoceptor (musculatura netedă). ~ al muşchilor
somatici are rol important în menŃinerea poziŃiei anatomice a capetelor osoase în
articulaŃiile mobile (~ de repaus), în menŃinerea poziŃiei verticale a corpului (~ de postură),
precum şi în favorizarea contracŃiilor statice şi dinamice necesare activităŃii aparatului
locomotor. ~ striat creşte cu vârsta, stările emoŃionale, oboseala acută, oboseala cronică
(supraantrenament) şi temperatura scăzută a mediului. ~ are nivel mai scăzut la copii, în
cazul temperaturilor ridicate ale mediului (în special ale apei), în somn şi la persoanele
antrenate în stare de formă sportivă. Creşterea exagerată a ~ având influenŃă nefavorabilă
asupra mobilităŃii articulare şi expunând la întinderi şi la rupturi musculare este înlăturată
prin încălzire adecvată şi prin tehnici speciale de autoreglare" (Alexe, n., 2002).
Rezumat
Scopul acestui capitol este de a dezvolta capacitatea de înŃelegere a principalelor
noŃiuni terminologice specifice în stânsă legătură cu utilizarea lor corectă, pentru
îmbunătăŃirea şi optimizarea comunicării şi colaborării cu specialiştii domeniului. În acest
sens, sunt prezentate principalele noŃiuni terminologice generale, cât şi unele noŃiuni
terminologice specifice cerându-se completarea lor cu cele întâlnite pe parcurs, pentru a
dezvolta abilităŃile lucrului cu dicŃionarul şi cu sursele bibliografice. Pe măsură ce studentul
îşi dezvoltă vocabularul terminologic apare adaptarea şi ajustarea comunicării verbale sau
11
scrise în cadrul activităŃilor specifice domeniului kinetoterapiei. Pentru dirijarea eficientă a
îmbunătăŃirii şi utililizării vocabularului terminologic, explicarea şi înŃelegerea noŃiunilor
trebuie însoŃită de exemplificări practice.
Bibliografie
1. Alexe, N. (coord), (2002), Enciclopedia educaŃiei fizice şi sportului în România, Editura
Aramis, Bucureşti
2. Marcu, V., (1997), Bazele teoretice şi practice ale exerciŃiilor fizice în kinetoterapie,
Editura UniversităŃii din Oradea
3. MoŃet, D. (coord.), (1997), Îndrumător terminologic pentru studenŃii secŃiilor de
kinetoterapie, Editura Deşteptarea, Bacău
4. MoŃet, D. şi Mârza, D., (1995), Bazele teoretico-metodice ale exerciŃiului fizic (ActivităŃi
motrice), Note de curs, Universitatea din Bacău
5. MoŃet, D., (2009), Enciclopedia de kinetoterapie, vol. 1, Editura Semne, Bucureşti
6. MoŃet, D., (2010), Enciclopedia de kinetoterapie, vol. 2, Editura Semne, Bucureşti
Evaluare
1. Recuperarea medicală:
a. urmăreşte restabilirea cât mai deplină a capacităŃilor funcŃionale reduse sau
pierdute
b. urmăreşte dezvoltarea nervoasă compensatorie şi de adaptare
c. cuprinde măsuri adecvate fazei bolii şi procedee pentru menŃinerea sechelelor
2. Kinetologia:
a. înseamnă ştiinŃa ce studiază mişcarea organismelor vii şi structurile ce participă la
aceste mişcări
b. înseamnă ştiinŃa ce studiază mişcarea umană şi structurile ce participă la aceste
mişcări
c. este o disciplină ştiinŃifică care se ocupă cu menŃinerea şi dezvoltarea unor indici
morfologici şi funcŃionali normali, prin mijloacele specifice (exerciŃiul fizic ca element de
bază), la persoane în situaŃii biologice speciale
3. Kinetoterapia:
a. este o etapă a recuperării axată pe problema orientării profesionale
b. studiază mecanismele neuromusculare şi articulare care asigură omului mişcările
normale
c. studiază şi elaborează principiile de structurare a unor programe care se adresează
organismului uman, atât din punct de vedere profilactic, cât şi din punct de vedere
terapeutic şi recuperator
4. Profilaxia reprezintă:
a. totalitatea metodelor, procedeelor şi mijloacelor prin care se acŃionează pentru
împiedicarea apariŃiei îmbolnăvirilor
b. totalitatea metodelor, procedeelor şi mijloacelor prin care se acŃionează pentru
extinderea unor boli deja apărute
c. totalitatea metodelor, procedeelor şi mijloacelor prin care se acŃionează pentru
înlăturarea complicaŃiilor şi consecinŃelor grave ale bolii
Bazele generale ale kinetoterapiei
6. Reabilitarea urmăreşte:
a. readucerea în stare activă, prin reeducare, exerciŃiu fizic şi fizioterapie, a unor funcŃii
alterate
b. refacerea capacităŃii de muncă a bolnavilor
c. readucerea în stare activă, prin reeducare, exerciŃiu fizic şi fizioterapie, a unor funcŃii
aproape dispărute în urma unor procese patologice
13
Bazele generale ale kinetoterapiei
Scop
ÎnŃelegerea noŃiunilor de tehnică, procedeu, metodă şi a succesiunii logice şi corecte în
care trebuie să fie luate în considerare acestea, precum şi cunoaşterea tehnicilor,
procedeelor şi metodelor de bază folosite în kinetoterapie.
Obiective operaŃionale
După ce vor studia această unitate de curs, studenŃii vor putea:
Să înŃeleagă sensul noŃiunii de tehnică şi să cunoască tehnicile de bază în
kinetoterapie
Să înŃeleagă sensul noŃiunii de procedeu şi să cunoască cele mai folosite procedee în
kinetoterapie
Să înŃeleagă sensul noŃiunii de metodă şi să cunoască cele mai folosite metode în
kinetoterapie
15
Tehnici în kinetoterapie
Tehnici anakinetice (akinetice) Tehnici kinetice
Imobilizarea Posturarea Statice Dinamice
ContracŃia Relaxarea
Bazate pe mişcarea activă Bazate pe mişcarea pasivă
izometrică musculară
- TracŃiuni
- Mobilizare pasivă pură
asistată
Bazate pe Bazate pe
- Mobilizare autopasivă
mişcarea activă mişcarea activă
- Mobilizare pasivo-activă
reflexă voluntară
- Mobilizare sub anestezie
- Mobilizare mecanică
- Manipulare
- Mobilizare activă
liberă
- Mobilizare
activo-pasivă
- Mobilizare activă
cu rezistenŃă
La acestea se mai adaugă o serie de tehnici ceva mai complexe, cum ar fi (Marcu, V., Dan, M., 2006):
- Tehnici de stretching
- Tehnici de transfer
- Tehnici de facilitare
Bazele generale ale kinetoterapiei
2.1.1.1. Imobilizarea
"Imobilizarea este o tehnică anakinetică ce se caracterizează prin menŃinerea, mai
mult sau mai puŃin prelungită, a corpului în întregime sau doar a unei părŃi în nemişcare,
cu sau fără ajutorul unor instalaŃii sau aparate" (Ionescu, A., 1994). Imobilizarea suspendă,
în primul rând, mişcarea articulară, ca şi contracŃia voluntară, dar conservă contracŃia
tonostatică. Din punctul de vedere al scopului imobilizării, există:
1. I m o b i l i z a r e a d e p u n e r e î n r e p a u s, utilizată pentru:
- boli grave cardiopulmonare, arsuri întinse, traumatisme craniocerebrale, medulare,
toracice etc.; în aceste cazuri, imobilizarea este generală, dar desigur nu completă;
- procese inflamatorii localizate - artrite, tendinite, miozite, arsuri, flebite etc., ca şi
alte procese care determină algii intense de mobilizare. Imobilizarea se face pentru
segmentul respectiv şi se realizează pe pat, pe suporturi speciale, în eşarfe etc.
Posturile corective se adresează, desigur, doar părŃilor moi, al căror Ńesut conjunctiv
poate fi influenŃat. Corectarea devierilor osoase nu este posibilă decât la copii şi
adolescenŃi în creştere.
Uneori, se recomandă ca postura (mai ales cea liberă) să fie adoptată după o
încălzire prealabilă a respectivei zone sau, eventual, să fie aplicată în apă caldă. De un
mare interes în recuperarea funcŃională sunt posturile seriate care se fixează cu orteze
amovibile, pe măsură ce se câştigă din deficitul de corectat. Se consideră că noaptea este
Bazele generale ale kinetoterapiei
cel mai potrivit interval pentru posturi-imobilizări în diverse aparate, în scop corectiv sau de
păstrare a amplitudinilor de mişcare câştigate prin kinetoterapia din timpul zilei. Oricum ar
fi realizată poziŃionarea, ea nu trebuie să provoace dureri care pot, la rândul lor, să
genereze noi contracturi.
Din patologie amintim câteva afecŃiuni în care posturarea reprezintă o tehnică de
bază a kinetoterapiei: reumatismul inflamator cronic şi în general artritele, indiferent de
etiologie, coxartroza, lombosacralgia cronică de cauză mecanică, paraliziile de cauză
centrală sau periferică, deviaŃiile de coloană sau ale altor segmente etc.
19
2. Posturile de facilitare. În vederea facilitării unui proces fiziologic perturbat de boală,
poziŃionarea corpului într-o astfel de postură poate reprezenta un tratament de mare
valoare. Dintre cele mai cunoscute şi utilizate posturi de acest fel amintim:
- Posturile de drenaj bronşic
- Posturile antideclive sau proclive pentru promovarea sau blocarea circulaŃiei de
întoarcere
- Posturile facilitatorii respiratorii sau cardiace
- Posturile de drenaj biliar
1. Mobilizarea pasivă
Există de foarte multă vreme o veşnică dispută asupra valorii kinetoterapiei pasive,
deşi ea continuă de secole să se perfecŃioneze. De la afirmaŃia lui Merle D'Aubigne că
„întreaga metodă de reeducare pur pasivă este nu numai inutilă, dar şi dăunătoare,
singura indicaŃie a ei fiind întreŃinerea mobilizării articulaŃiilor ai căror muşchi sunt complet
paralizaŃi", până la aceea a lui Bennett, potrivit căreia „importanŃa mobilizării pasive este
atât de mare, încât, dacă nu am avea de utilizat decât o singură tehnică pentru fiecare
bolnav, în mod cert mobilizarea pasivă ar fi aceea pe care ar trebui să o alegem", au fost
exprimate toate opiniile posibile (Marcu, V., Dan, M., 2006). Credem că această
controversă este complet inutilă şi nefondată, deoarece tehnicile pasive şi cele active ale
kinetoterapiei nu se opun unele altora, ci se completează, defectele unora fiind corectate
de celelalte, contraindicaŃiile unora lăsând câmp liber de acŃiune celorlalte. Mişcarea
pasivă ca tehnică de lucru nu este utilizată decât în kinetoterapie, în rest neavând desigur
nici un rost ca exerciŃiu fizic.
Definind mişcările pasive, D. Gardiner (citat de Marcu, V., Dan, M., 2006) arată că
acestea "se fac cu ajutorul unei forŃe exterioare în momentul inactivităŃii musculare totale -
determinată de boală - sau al unui maxim de inactivitate musculară - determinată
voluntar". Deci, subiectul nu realizeză travaliu muscular.
Efectele mişcărilor pasive se repercutează:
asupra aparatului locomotor, contribuind la:
- menŃinerea amplitudinilor normale articulare, a troficităŃii structurilor articulare (prin
stimularea circulaŃiei locale, a secreŃiei, repartiŃiei şi proprietăŃilor reologice ale
lichidului sinovial şi prin evitarea degenerării cartilajului) în cazul paraliziilor
segmentului respectiv;
- creşterea amplitudinii articulare prin asuplizarea structurilor capsulo-ligamentare,
prin întinderea tendinomusculară, a Ńesutului cutanat şi subcutanat, prin ruperea
aderenŃelor la nivelul planurilor de alunecare;
Bazele generale ale kinetoterapiei
- menŃinerea sau chiar creşterea excitabilităŃii musculare, conform legii lui Vekskul:
„excitabilitatea unui muşchi creşte proporŃional cu gradul de întindere" (citat de
MoŃet, D., 2010);
- diminuarea contracturilor - retracturilor musculare, prin întinderea prelungită a
muşchiului („reacŃia de alungire" Kabat);
- declanşarea „stretch-reflex-ului", prin mişcarea pasivă de întindere bruscă a
muşchiului, care determină contracŃie musculară.
asupra sistemului nervos şi a tonusului psihic, contribuind la:
- menŃinerea memoriei kinestezice pentru segmentul respectiv, prin informaŃia
proprioceptivă pornită de la receptorii articulari şi periarticulari (în segmentele
paralizate, mişcarea pasivă şi parŃial posturile reprezintă singura posibilitate de
păstrare a imaginii schemei corporale şi a încadrării în schema spaŃială pentru
membrele paralizate).
- menŃinerea moralului pacientului, prin prezenŃa kinetoterapeutului lângă pacient şi
prin contactul fizic realizat între aceştia; astfel, încrederea într-o evoluŃie favorabilă
la un paraplegic, de exemplu, este menŃinută - prin vizualizarea posibilităŃii,
deocamdată pasive, a mobilizării articulaŃiilor lui pe toată amplitudinea de mişcare.
asupra aparatului circulator, contribuind la:
- obŃinerea unor efectele mecanice de „pompaj" asupra vaselor mici musculare şi
asupra circulaŃiei venolimfatice de întoarcere, atunci când sunt executate ritmic;
- prevenirea instalării sau eliminarea edemelor de imobilizare;
- obŃinerea hiperemiei locale, pe cale reflexă pornită de la receptorii senzitivi articulari
şi musculari, prin răspuns neurovegetativ.
asupra altor aparate şi sisteme, contribuind la:
- menŃinerea troficităŃii Ńesuturilor - de la piele la os – la nivelul segmentelor
imobilizate;
- mărirea schimburilor gazoase la nivel pulmonar şi tisular;
- creşterea tranzitul intestinal şi facilitarea evacuării vezicii urinare;
- influenŃarea unele relee endocrine.
21
- Mişcarea se execută pe direcŃiile fiziologice, cu amplitudine maximă, de preferinŃă
asociind poziŃii sau mişcări de facilitare. Spre exemplu, mobilizarea braŃului pe
abducŃie este facilitată dacă este pus şi în rotaŃie externă.
- Prizele folosite de către kinetoterapeut au o importanŃă deosebită şi trebuie să
respecte unele indicaŃii generale:
o între mâinile kinetoterapeutului nu trebuie să existe decît articulaŃia de
mobilizat, deoarece o articulaŃie nu se mobilizează prin intermediul altei
articulaŃii;
o prizele trebuie să utilizeze cel mai mare braŃ al pârghiei mobilizate (existând
şi excepŃii); contrapriza, în schimb, se aplică în apropierea articulaŃiei;
o locul de aplicare a prizei constituie un mod de facilitare sau inhibiŃie a unui
grup muscular.
- Mobilizarea pasivă este o tehnică pur analitică, deci va antrena succesiv articulaŃie
după articulaŃie şi tot succesiv se va executa pentru fiecare direcŃie de mişcare.
- Nu trebuie să provoace durere, pentru a nu declanşa reflexele de apărare
musculară, care ar limita mai mult mobilitatea articulară. Uneori, se forŃează
mişcarea pentru întinderea Ńesuturilor, asigurându-ne însă de suportabilitatea
pacientului.
- Mobilizarea pasivă are ca parametri de execuŃie forŃa, viteza, durata, frecvenŃa,
care se adaptează stării clinice locale şi scopului urmărit.
- Se recomandă ca mobilizarea pasivă să fie pregătită prin aplicaŃii de căldură, masaj
sau electroterapie antialgică.
a1. TracŃiunile continue (extensii continue) (figura nr. 6) se execută numai prin instalaŃii cu
contragreutăŃi, arcuri, scripeŃi, plan înclinat etc, Sunt utilizate mai ales în serviciile de
ortopedie, pentru realinierea osului fracturat, sau pentru deplasări ale capetelor articulare,
iar în serviciile de recuperare, pentru corectări ale articulaŃiilor blocate şi deviate în flexie,
extensie etc.
Acest tip de tracŃiuni sunt de un real folos pentru obŃinerea decoaptării articulare
(îndepărtarea capetelor articulare). Presiunea crescută intraarticular este generatoare de
durere. Instalarea unei tracŃiuni continue reduce durerea şi întinde muşchii,
decontracturându-i.
TracŃiunea continuă are ca elemente de dozare forŃa şi durata. ForŃa se apreciază în
funcŃie de mărimea segmentului, de masa musculo-tisulară ce trebuie învinsă, de pragul
de durere. Durata este şi ea variabilă, în general de ordinul zilelor (termenul de ,,continuu"
fiind ambiguu din acest punct de vedere). Aplicarea tracŃiunii continue se face fie prin
broşe transosoase, fie prin benzi adezive la piele, fie prin corsete de fixaŃie, manşoane,
ghete etc. Aceste ultime modalităŃi sînt metodele obişnuite în serviciile de recuperare
medicală.
a2. TracŃiunile discontinue se pot executa atât cu mâna, de către kinetoterapeut, cât
şi cu ajutorul unor instalaŃii, întocmai ca şi cele continue. Sunt indicate, în special, în cazul
articulaŃiilor cu redori ce nu ating poziŃia anatomică şi în cazul articulaŃiilor dureroase cu
contractură musculară. Procesele inflamatorii articulare pot beneficia şi ele de astfel de
tracŃiuni cu forŃă moderată, care au şi rolul de a imobiliza. TracŃiunile vertebrale
recomandate în discopatii fac parte din aceeaşi categorie a tracŃiunilor discontinue.
Bazele generale ale kinetoterapiei
a3. TracŃiunile - fixaŃii alternante sunt mai mult o variantă a tehnicii de posturare
corectivă, dar se menŃin pe perioade mai lungi. Tehnica se aseamănă şi cu ortezele
progresive. TracŃiunea, de fapt, nu se execută în ax, ci oblic, pe segmentele adiacente
articulaŃiei. Sistemul de tracŃionare este realizat prin tije cu şurub, sau alte sisteme de
tracŃionare treptată, prinse în aparate rigide amovibile, confecŃionate din plastic, piele sau
chiar gips, care îmbracă segmentele respective.
Reglajele progresive de tracŃiune cresc la un interval de cca 48 de ore. Tehnica este
utilizată pentru corecŃia devierilor determinate de cicatricele retractile sau redorile
articulare generate de retracturi ale Ńesuturilor moi.
23
aderenŃial. Pentru a se sconta pe un rezultat pozitiv, această tehnică se execută în etape
succesive, la câteva zile interval, fiecare etapă fiind urmată de fixarea unei atele gipsate
pentru menŃinerea nivelului de amplitudine câştigat. Există mobilizări forŃate sub anestezie
regională sau locală, dar mai puŃin utilizate pentru articulaŃiile mari şi, în general, asociate
cu o medicaŃie miorelaxantă. Mobilizările sub anestezie comportă destule riscuri (în afară
de insuccese), ca fracturi de epifize - mai ales la copii, smulgeri de ligamente şi chiar
rupturi cutanate, motiv pentru care ortopedul care le execută trebuie să cunoască foarte
bine tehnica de lucru. Odată facută mobilizarea sub anestezie şi articulaŃia fixată în poziŃia
maximă obŃinută, după circa 48 de ore se va începe mobilizarea activo-pasivă. În aceste
48 de ore se va combate edemul local articular cu comprese resorbtive, antiinflamatorii,
antialgice. După câteva zile de kinetoterapie intensă se poate practica o nouă imobilizare
forŃată.
c. Mobilizarea pasivă pură asistată este cea mai obişnuită tehnică de mobilizare
pasivă executată de mâinile kinetoterapeutului, în timp ce pacientul îşi relaxează voluntar
musculatura.
Prin această tehnică se realizează totalitatea efectelor mobilizării pasive descrise
mai înainte. Ea trebuie să respecte toate condiŃiile de realizare a mişcării pasive, de
asemenea discutate mai sus. Parametrii acestei tehnici sunt:
- poziŃia pacientului şi a kinetoterapeutului;
- prizele şi contraprizele;
- mobilizarea segmentelor;
- forŃa şi ritmul de mobilizare.
- PoziŃia pacientului este importantă atât pentru a permite confortul şi relaxarea sa,
cât şi pentru o mai bună abordare a segmentului de mobilizat. De regulă, pacientul
este poziŃionat în decubit dorsal, decubit ventral sau în aşezat.
Din decubit dorsal se mobilizează: umărul (toate mişcările, cu excepŃia retropulsiei);
cotul (toate mişcările); pumnul-mâna (toate mişcările); şoldul (toate mişcările, cu
excepŃia extensiei); genunchiul (toate mişcările, dacă şoldul e liber); glezna-
degetele (toate mişcările); rahisul (flexie - înclinări laterale - rotaŃii).
Din decubit ventral se mobilizează: umărul (retropulsie); şoldul (extensie);
genunchiul (dacă şoldul este blocat); glezna (cu genunchiul flectat la 900); rahisul
(extensie).
Din aşezat se mobilizează: umărul (toate mişcările); cotul (toate mişcările); pumnul-
mâna (toate mişcările); genunchiul (toate mişcările); rahisul (toate mişcările).
În ceea ce priveşte poziŃia kinetoterapeutului, ea se schimbă în funcŃie de
articulaŃie, pentru a nu fi modificată cea a bolnavului, dar trebuie să fie comodă,
neobositoare, pentru a permite un maximum de tehnicitate.
25
- prin presiunea corpului (sau a unui segment al corpului) – de exemplu: în
redorile de genunchi se forŃează flexia prin genuflexiune; în cazul unui picior
echin, prin apăsarea cu greutatea corpului pe piciorul posterior etc.;
- prin acŃiunea membrului sănătos - de exemplu: într-o hemiplegie, pacientul, cu
membrul superior sănătos, va mobiliza membrul superior paralizat;
- prin intermediul unei instalaŃii „scripete reciproc" - de exemplu: mobilizarea
membrului superior, în redori de umăr, cu ajutorul membrului superior sănătos,
care trage de o coardă legată la o chingă şi trecută peste un scripete;
- prin intermediul unei instalaŃii de mecanoterapie mobilizată prin manivelă, leviere
sau roată de către însuşi pacient.
27
2. Mobilizarea activă
Ceea ce defineşte acest tip de mobilizare este implicarea contracŃiei musculare
proprii segmentului ce se mobilizează. Dar, deoarece contracŃia musculară poate fi reflexă
(involuntară) sau voluntară, se vor deosebi o mobilizare activă reflexă şi o mobilizare
activă voluntară.
29
Cu prioritate, obiectivele urmărite prin mobilizarea activă voluntară sunt:
- Creşterea sau menŃinerea amplitudinii de mişcare la nivel articular;
- Creşterea sau menŃinerea forŃei musculare;
- Recuperarea sau dezvoltarea coordonării neuromusculare;
- MenŃinerea unei circulaŃii normale sau creşterea fluxului circulator;
- MenŃinerea sau creşterea ventilaŃiei pulmonare;
- Ameliorarea condiŃiei psihice;
- MenŃinerea echilibrului neuroendocrin, etc.
31
ContracŃia izotonică este o contracŃie dinamică prin care se produce
modificarea lungimii muşchiului, determinând producerea mişcării la nivel articular. Pe tot
parcursul mişcării, deci al contracŃiei izotonice, tensiunea de contracŃie rămâne aceeaşi.
Modificarea lungimii muşchiului se poate face în 2 sensuri:
- Prin apropierea capetelor sale, deci prin scurtare, realizând o contracŃie
dinamică concentrică. În cazul mobilizării active cu rezistenŃă, se realizează
o contracŃie concentrică atunci când agoniştii înving rezistenŃa externă, muşchiul
se contractă pentru a învinge această rezistenŃă şi se scurtează apropiindu-şi
atât capetele de inserŃie, cât şi segmentele osoase asupra cărora acŃionează.
ContracŃia dinamică concentrică se poate realiza atât în interiorul, cât şi în
exteriorul segmentului de contracŃie; scurtând muşchiul îi dezvoltă tonusul şi
forŃa. Prin repetare, mişcările concentrice produc hipertrofie musculară, urmată
de creşterea forŃei, iar la nivel articular cresc stabilitatea.
- Prin îndepărtarea capetelor de inserŃie, deci prin alungire, realizând o
contracŃie musculară excentrică. În cazul mobilizării active cu rezistenŃă,
acest tip de contracŃie se realizează când agoniştii, deşi se contractă, sunt
învinşi de rezistenŃa externă. ContracŃia excentrică se realizează atunci când
muşchiul fiind contractat şi scurtat cedează treptat unei forŃe care-l întinde şi-i
îndepărtează atât capetele de inserŃie, cât şi segmentele osoase asupra cărora
lucrează muşchiul respectiv. ContracŃia dinamică excentrică se poate realiza atât
în interiorul, cât şi în exteriorul segmentului de contracŃie; prin acŃiunea ei
dezvoltă elasticitatea şi rezistenŃa muşchiului. Prin repetare, contracŃiile
excentrice produc lucru muscular rezistent sau negativ; cresc elasticitatea
musculară, iar la nivel articular mobilitatea.
În funcŃie de aria în care se desfăşoară, mişcările active cu rezistenŃă (realizate fie
prin contracŃii concentrice, fie prin contracŃii excentrice) pot fi realizate în:
- Cursă internă, sau interiorul segmentului de contracŃie, când agoniştii
lucrează între punctele de inserŃie normală; mişcarea executată în interiorul
segmentului de contracŃie se realizează atunci când muşchiul se contractă şi din
poziŃia lui normală de întindere se scurtează apropiind pârghiile osoase de care
este fixat. O astfel de contracŃie scurtează muşchiul şi-i măreşte forŃa şi volumul.
ContracŃia concentrică în interiorul segmentului de contracŃie, se
produce atunci când mişcarea respectivă este iniŃiată din punctul zero anatomic
sau din diverse unghiuri articulare pozitive, se desfăşoară în sens fiziologic
(muşchiul se scurtează reuşind să învingă rezistenŃa) şi se opreşte la amplitudini
mai mari sau la sfârşitul cursei. Pe parcursul mişcării, agoniştii îşi apropie
capetele de inserŃie, se scurtează progresiv, pentru ca la sfârşitul cursei de
mişcare să fie maxim scurtaŃi. ContracŃia excentrică în interiorul
segmentului de contracŃie, se produce atunci când mişcarea respectivă,
iniŃiată din diverse unghiuri pozitive se desfăşoară în sens opus celui fiziologic
(rezistenŃa externă învinge muşchiul, care se alungeşte treptat) şi se opreşte la
unghiuri articulare mai mici sau la punctul zero anatomic. Pe parcursul mişcării,
agoniştii îşi îndepărtează capetele de inserŃie, se alungesc progresiv, în punctul
zero anatomic fiind maxim alungiŃi.
- Cursă externă, sau exteriorul segmentului de contracŃie, când agoniştii
lucrează dincolo de punctele de inserŃie normală, în segmentul de contracŃie
pentru antagonişti. Mişcarea în afara segmentului de contracŃie se realizează
numai cu acei muşchi care pot fi întinşi peste limita de repaus. La aceşti muşchi
avem, la început, o contracŃie în exteriorul segmentului până revin la poziŃia lor
de repaus, după care contracŃia continuă în interiorul segmentului de contracŃie.
O astfel de contracŃie dezvoltă elasticitatea, lungeşte muşchiul şi măreşte
Bazele generale ale kinetoterapiei
amplitudinea mişcării. Limita dintre curse se găseşte la nivelul punctului 0 (zero)
anatomic, în care unghiul dintre segmente este zero, agoniştii sunt maxim
alungiŃi (zona lungă), iar antagoniştii maxim scurtaŃi (zona scurtată). ContracŃia
concentrică în exteriorul segmentului de contracŃie, se produce atunci
când mişcarea respectivă, iniŃiată din diverse unghiuri articulare ale mişcării
opuse, numite unghiuri negative, se desfăşoară în sens fiziologic şi se opreşte la
unghiuri articulare negative mai mici sau la punctul zero anatomic. ContracŃia
excentrică în exteriorul segmentului de contracŃie, se produce atunci
când mişcarea respectivă, iniŃiată din punctul zero anatomic sau din diverse
unghiuri negative, se desfăşoară în sens opus celui fiziologic şi se opreşte la
unghiuri negative mai mari.
- Cursă medie, când agoniştii au o lungime medie, situată la jumătatea
amplitudinii maxime, pentru o mişcare dată.
33
numeroase metode de creştere a forŃei musculare (De Lorme, Zinovieff,
McQueen, culturism etc.).
Figura nr. 15. Mobilizare activă cu rezistenŃă folosind sistemul de scripete cu greutăŃi
(Manole, L., 2008)
Figura nr. 16. Mobilizare activă cu rezistenŃă folosind greutăŃile (Ionescu, A., 1994)
Bazele generale ale kinetoterapiei
Figura nr. 17. Mobilizare activă cu rezistenŃă folosind arcurile (Ionescu, A, 1994)
Figura nr. 18. Mobilizare activă cu rezistenŃă folosind apa (Manole, L., 2008)
35
diverse niveluri pe sectorul de mişcare. Când forŃa muşchiului este foarte slabă,
această tehnică este singura care poate da rezultate. Mâna kinetoterapeutului va
înregistra, în fiecare moment, valoarea forŃei dezvoltate de pacient. La valori mai
mari de forŃă musculară această tehnică nu mai este indicată, devenind prea
obositoare pentru kinetoterapeut.
- Re zistenŃa executată de pacient (autore zistenŃa). Cu membrul sănătos
sau utilizând propria greutate a corpului, pacientul însuşi poate opune o rezistenŃă
dozată. Când se recurge la cea de-a doua alternativă, muşchiul lucrează cu origine
şi inserŃie inverse, încercând să mişte trunchiul contra extremităŃii. Tehnica este, de
fapt limitată doar la câteva mişcări din articulaŃii (umăr, cot, pumn, genunchi şi
gleznă) în plus, pentru a ne asigura de o execuŃie cât mai corectă, este necesar un
instructaj foarte amănunŃit al pacientului.
Figura nr. 19. RezistenŃă executată de pacient (autorezistenŃă) (Ionescu, A., 1994)
1. ContracŃia izometrică
ForŃa pe care o dezvoltă un muşchi care caută să deplaseze un obiect imobil este
denumită „forŃă izometrică"; în timpul acestui travaliu, muşchiul nu şi-a schimbat lungimea
(sau foarte puŃin), fibra musculară şi-a crescut tensiunea, fără să se scurteze. ContracŃia
izometrică apare, deci, în cazul în care muşchiul lucrează contra unei rezistenŃe care
depăşeşte forŃa sa actuală. Spre deosebire de contracŃia izotonică, în care muşchiul îşi
modifică lungimea fibrei, fără importante schimbări în tensiunea de contracŃie, în cea
izometrică, din contră, creşte tensiunea de contracŃie la aceeaşi lungime a muşchiului. Se
ştie că, pe măsură ce rezistenŃa opusă unui muşchi creşte, un număr tot mai mare de
unităŃi motorii sunt recrutate în efortul de a învinge această rezistenŃă. Cum în contracŃia
izometrică rezistenŃa este maximă, vor fi puse în tensiune toate fibrele musculare.
Tensiunea musculară este maximă, ceea ce va conduce la creşterea forŃei musculare.
Bazele generale ale kinetoterapiei
Introducerea contracŃiei statice (izometrice) în kinetoterapie se datorează lui Hettinger şi
Muller (1953), care au dovedit valoarea deosebită a acestei tehnici în creşterea forŃei şi
rezistenŃei musculare. Tot ei au demonstrat că, prin izometrie, se obŃine o rapidă
hipertrofiere a masei musculare. ContracŃia izometrică nu poate fi menŃinută mult timp,
deoarece este obositoare, ea „suspendând” circulaŃia sângelui din muşchi.
Figura nr. 20. ContracŃie izometrică (rezistenŃa opusă de kinetoterapeut este egală cu forŃa
muşchilor, făcând imposibilă mişcarea) (Ionescu, A., 1994)
2. Relaxarea musculară
Relaxarea musculară, ca proces invers contracŃiei, trebuie încadrată în terminologia
de bază, în „abecedarul" kinetoterapiei, ca o tehnică kinetică statică. În general, vorbim de
relaxare generală a întregului corp, proces în strînsă legătură cu relaxarea psihică şi de
relaxare locală, care se referă la un grup muscular, un segment sau un membru.
Un muşchi se relaxează atunci când tensiunea de contracŃie scade. De fapt, un
muşchi păstrează întotdeauna o tensiune de contracŃie, chiar când se află într-o stare de
maximă relaxare. Această tensiune este denumită „tonus muscular de repaus” şi este
menŃinută de activitatea permanentă a fibrelor intrafusale, în timp ce fibrele extrafusale
sunt relaxate. Tonusul muscular este variabil în funcŃie de grupele musculare. La nivelul
musculaturii antigravitaŃionale (posturale), tonusul muscular realizează „tonusul postural”.
O serie de cauze, printre care starea psihică, au o mare importanŃă, făcând ca
grupe importante musculare să nu se relaxeze complet odată cu încetarea unei activităŃi
motorii şi nici chiar în aşa-zisa ,,stare de repaus”, când corpul, teoretic, ar trebui să
păstreze doar tonusul muscular de repaus. În afară de aceste stări de tonus muscular
crescut, nedatorat vreunei afecŃiuni a aparatului locomotor, există şi situaŃii patologice, în
care apar creşteri importante de tonus muscular ce determină contracturi musculare
localizate sau generalizate, stări de spasticitate.
Relaxarea musculară constituie un obiectiv de mare importanŃă în kinetoterapie,
realizându-se prin mai multe modalităŃi. Vom exemplifica câteva dintre modalităŃile folosite
pentru obŃinerea relaxării musculare locale, relaxarea musculară generală depăşind cadrul
acestui curs. Astfel, se pot folosi:
- conştientizarea stării de relaxare musculară, ca stare inversă contracŃiei musculare;
se execută alternativ contracŃii statice, urmate imediat de relaxări statice;
37
- posturarea segmentului, în sprijin absolut pe un plan orizontal sau în chingi,
căutând, prin inhibiŃie centrală, suspendarea oricărei activităŃi musculare în
respectivul segment;
- scuturarea ritmică a membrului respectiv, executată de kinetoterapeut, în timp ce
pacientul caută să-şi relaxeze musculatura;
- masaj blând al muşchiului contractat sau aplicarea de vibraŃii la nivelul segmentului,
în timp ce pacientul îşi relaxează muşchii din teritoriul respectiv.
De fapt, oricare ar fi modalitatea folosită, la baza obŃinerii relaxării musculare stă
mereu inducerea conştientă a efectului de decontracturare, cu înregistrarea senzaŃiei
kinestezice a unei astfel de stări, în contrast cu cea de contracŃie. După cum se va vedea
în capitolele care urmează, acest tip de relaxare intră în metodologia multor exerciŃii şi
programe kinetice; s-a arătat deja necesitatea relaxării musculare locale în timpul
executării mobilizărilor pasive.
În afară de aceste tehnici de bază, există tehnici speciale sau tehnici combinate,
cum ar fi: tehnici de stretching, tehnici de transfer, tehnici de facilitare neuromusculară şi
proprioceptivă.
39
2.1.4. Tehnici de transfer
Transferul este procedeul prin care pacientului i se modifica poziŃia în spaŃiu sau se
mută de pe o suprafaŃă pe alta. În sens mai larg, noŃiunea include toate secvenŃele de
mişcare ce se impun atât înainte, cât şi după realizarea transferului propriu-zis:
pretransferul, mobilizarea în pat, poziŃionarea în scaunul rulant (postransferul).
Clasificarea tipurilor de transfer se face în funcŃie de posibilitatea şi capacitatea
pacientului de a participa la acŃiune, de la dependent (în care practic pacientul nu participa
la transfer), până la independent (în care terapeutul doar supraveghează şi observă
transferul) şi de etapa de evoluŃie a bolii.
Există trei tipuri de tehnici pentru transfer, în funcŃie de capacitatea pacientului de a
participa la acŃiune:
1. Transferurile independente, în cazul realizării lor de către pacient, singur, după
indicaŃiile prescrise şi după o perioadă de antrenament.
2. Transferurile asistate de una sau două persoane, care ajută (într-un mod anume)
pacientul să se ridice din pat şi să se aşeze în scaunul rulant, sau de aici pe alte suprafeŃe
(ex.: cadă de baie, saltea etc.)
3. Transferurile prin liftare sau cu scripeŃi. Se utilizeaza instalaŃii mai simple sau mai
complexe pentru ridicarea pacienŃilor şi reaşezarea lor. Astfel de transferuri sunt folosite
pentru pacienŃii care nu au nici un fel de participare la transfer, invaliditatea lor fiind totală;
se realizeaza în secŃiile de hidroterapie când pacientul este liftat şi apoi lăsat în bazin sau
cada de hidrokinetoterapie.
Tehnicile de transfer descrise îşi propun să fundamenteze câteva principii de bază,
urmând ca fiecare kinetoterapeut să-şi adapteze tehnica la nevoile specifice ale bolnavului
pe care îl tratează. Alegerea uneia sau alteia dintre tehnicile de transfer va urmări
realizarea transferului în condiŃii de maximă securitate atât pentru pacient, cât şi pentru
terapeut.
41
- executatarea exerciŃiilor la aparate specifice (cicloergometru, banda rulantă,
steperul, profiline, scara fixă, banca de gimnastică etc.), sau nespecifice, cum sunt
aparatele din gimnastica artistică (bară, paralele inegale, bârnă etc.)
- creşterea intensităŃii efortului prin folosirea exerciŃiilor complexe de rostogolire, sau
târâre, solicitările crescând atunci când ele se execută în condiŃii deosebite (ex.
banca de gimnastică orizontală, apoi înclinată la diverse unghiuri).
- Executarea exerciŃiilor în apă, mişcările executându-se în sens descendent.
43
cei ce nu au destulă forŃă în membrele superioare pentru a se menŃine suspendaŃi, dar
pentru cei mai puternici sau antrenaŃi această poziŃie nu constituie, cel puŃin la început, o
piedică pentru respiraŃie.
Figura nr. 21. Reglarea ritmului respirator cu ajutorul mâinilor aplicate pe torace
(Manole, L., 2008)
Bazele generale ale kinetoterapiei
ExerciŃiile libere de respiraŃie urmăresc:
- lărgirea cavităŃii toracice în întregul ei sau lărgirea diametrelor antero-posterior,
transversal sau vertical;
- dezvoltarea simetrică a toracelui sau a unei singure jumătăŃi;
- dezvoltarea bazelor sau a vârfurilor toracelui.
ExerciŃiile libere de respiraŃie se execută lent, continuu, liniştit şi ritmic, fără alte
încordări. Nu sunt utile respiraŃiile bruşte, sacadate sau grăbite, care obosesc pe
executant. După ce au fost învăŃate, pot fi însoŃite de alte mişcări de gimnastică, pasive,
active şi cu rezistenŃă.
45
2.2.3.4. ExerciŃii de respiraŃie însoŃite de mişcări active
Mişcările active care însoŃesc fazele respiraŃiei amplifică mai mult mobilitatea
toracică, angrenează mai activ muşchii respiratori şi coordonează mai bine actul
respirator. ExerciŃiile de respiraŃie pot fi însoŃite de mişcări active ale membrelor
superioare, ale trunchiului şi ale membrelor inferioare; acestea pot favoriza inspiraŃia,
expiraŃia sau ambele faze ale respiraŃiei.
ExerciŃiile de respiraŃie însoŃite de mişcări active ale membrelor
superioare sunt cele mai des folosite în practică. MenŃinerea poziŃiilor şi executarea
acestor mişcări necesită contracŃia statică şi dinamică a muşchilor din regiunea umerilor,
omoplaŃilor, toracelui şi spatelui. În timpul executării acestor exerciŃii se exercită asupra
toracelui diverse acŃiuni mecanice de presiune şi tracŃiune, de contracŃie şi relaxare, care
pot favoriza sau stânjeni funcŃia respiratorie. Dacă, spre exemplu, fixăm mâinile pe şolduri,
pe umeri, la ceafă, pe creştetul capului sau pe un sprijin în faŃa corpului (pe marginea unei
ferestre, pe spătarul unui scaun sau pe orice bară transversală), umerii şi omoplaŃii sunt
bine fixaŃi, iar muşchii respiratori accesorii, în special cei inspiratori, se contractă mai
puternic, lărgesc mai mult cuşca toracică şi măresc ventilaŃia plămânilor. La rândul lor,
mişcările membrelor superioare măresc diametrele toracelui şi amplitudinea mişcărilor
respiratorii. În special mişcările de abducŃie a membrelor superioare şi de ridicare a lor în
sus favorizează inspiraŃia, coborârea, adducŃia şi încrucişarea lor spre înainte, favorizând
expiraŃia.
Sunt recomandate mişcările cu forŃă redusă şi medie, întrucât cele grele duc la
blocarea toracelui şi la stânjenirea funcŃiei respiratorii şi circulatorii.
Mişcările libere de membre superioare cu respiraŃie se execută simetric sau
asimetric, din poziŃia stând (ortostatică), aşezat, pe genunchi sau culcat (decubit).
ExerciŃiile de respiraŃie însoŃite de mişcări libere ale trunchiului au o
mai mare eficacitate decât cele însoŃite de mişcările membrelor superioare. Mişcările de
trunchi se împart, după axele de mişcare, în flexii şi extensii, îndoiri laterale şi răsuciri, la
care se adăugă circumducŃia. Extensia trunchiului, executată cu amplitudine redusă,
îndreaptă şi extinde coloana vertebrală, lărgeşte toracele şi favorizează inspiraŃia; flexia
trunchiului în înclinare, aplecare sau îndoire favorizează expiraŃia. Îndoirile laterale
favorizează inspiraŃia de partea convexă şi expiraŃia de partea concavă. În răsuciri, se
produc fenomene mecanice analoage cu cele din îndoirile laterale. Îndoirile şi răsucirile pot
fi folosite ca exerciŃii asimetrice, unilaterale, de respiraŃie şi ca exerciŃii corective.
ExerciŃiile de respiraŃie însoŃite de mişcări libere ale membrelor
inferioare sunt folosite frecvent în gimnastica respiratorie. Mişcările membrelor inferioare
şi în special mersul şi alergarea sunt bune exerciŃii ajutătoare pentru respiraŃie.
Persoanele care merg mult sau aleargă în fiecare zi prezintă o bună dezvoltare a toracelui
şi a funcŃiei respiratorii. Există însă şi alte mişcări ale membrelor inferioare care pot fi
utilizate ca exerciŃii ajutătoare pentru respiraŃie. Aceste exerciŃii se pot executa simultan
sau alternativ, din poziŃia stând (ortostatică), culcat sau atârnat; ele nu pot avea o acŃiune
directă asupra toracelui, dar influenŃa lor se face simŃită asupra diafragmului prin
intermediul muşchilor abdominali.
ExerciŃiile de respiraŃie însoŃite de mişcări complexe sunt mai grele, din
cauza dificultăŃii de coordonare a lor cu ritmul respirator. Aceste exerciŃii pot fi
sistematizate după cum favorizează inspiraŃia, expiraŃia ori ambele faze ale respiraŃiei, sau
după cum accelerează, încetinesc sau păstrează normal ritmul respirator. Cel mai comun
criteriu de grupare a lor rămâne poziŃia din care se execută şi segmentele la nivelul cărora
predomină efortul fizic.
Bazele generale ale kinetoterapiei
47
ExerciŃiile de respiraŃie cu rezistenŃă sunt contraindicate bolnavilor de plămâni în
stadiul acut şi predispuşi la hemoptizii, bolnavilor febrili şi celor cu insuficienŃă cardiacă
decompensată.
49
ExerciŃiul fizic, practicat raŃional şi dozat corect, antrenează aparatul cardiovascular
(şi, mai ales, miocardul) pregătindu-l pentru a face faŃă necesităŃilor crescute, determinate
de efortul fizic.
Diverse tulburări funcŃionale şi boli scad foarte mult capacitatea de adaptare la efort
a aparatului cardiovascular. Pentru recuperarea şi reeducarea funcŃională a acestui
aparat, kinetoterapia contribuie cu exerciŃii sau procedee specifice, cum ar fi: mişcări
pasive, contracŃii sau relaxări locale fără deplasarea segmentelor, mişcări active analitice
şi o serie de procedee de gimnastică vasculară. La acestea se poate adăuga masajul cu
efect circulator.
51
tulburări ale funcŃiilor respiratorii. Limitarea respiraŃiei diafragmatice, care apare odată cu
insuficienŃa circulatorie, favorizează stazele în circulaŃie atât la periferie (cianoză şi edeme
ale extremităŃilor), cât şi la nivelul organelor (ficat, splină, rinichi); după acestea apar
stazele în mica circulaŃie, cu localizare mai ales la nivelul plămânilor.
ExerciŃiile metodice de respiraŃie reantrenează funcŃia respiratorie şi rezolvă
problema stazelor, prin acŃiunea lor stimulatoare asupra aparatului circulator.
RespiraŃiile ample şi ritmice exercită presiuni şi relaxări alternative asupra cordului şi
a vaselor de sânge, presiuni care favorizează scurgerea mai activă a sângelui.
În kinetoterapie se vorbeşte chiar şi despre o gimnastică a aortei şi arterelor
pulmonare, ca rezultat al exerciŃiilor de respiraŃie.
Cele mai bune efecte circulatorii se obŃin prin exerciŃii de respiraŃie care amplifică
mişcările diafragmului şi ale bazei toracelui. Aceste exerciŃii pot fi executate prin mişcări
libere ale toracelui sau prin respiraŃii însoŃite de mişcări de trunchi în diverse planuri.
Mişcările care implică musculatura abdominală şi care influenŃează funcŃia diafragmului
sunt, de asemenea, utile, dar trebuie executate cu prudenŃă, pentru a nu mări brusc
sarcinile miocardului.
În cazul tulburărilor cardiovasculare mai grave sunt folosite mişcările pasive de
respiraŃie.
55
indirect, prin mişcări ale diafragmului, ale trunchiului şi membrelor inferioare (din
articulaŃiile coxofemurale).
57
2.2.8. Procedee pentru stimularea funcŃiilor neuromotorii
59
ArticulaŃia pumnului permite mişcarea de flexie - extensie, de înclinare cubitală
(adducŃia) şi radială (abducŃia) şi de circumducŃie (fig. nr. 25).
Figura nr. 26. Mobilizarea articulară metodică a antebraŃului (Ionescu, A., 1994)
61
Figura nr. 27 (A, B, C, D, E, F, G). Exemple de exerciŃii de mobilizare articulară metodică a
umărului (Ionescu, A., 1994)
63
ArticulaŃia şoldului permite un mare număr de mişcări: de flexie şi extensie, de
abducŃie şi adducŃie, de rotaŃie interna şi externă, de circumducŃie (fig. nr. 30).
Flexia sau proiecŃia înainte a membrului inferior se poate executa cu genunchiul
întins, când este mai limitată, sau cu genunchiul flectat, când este mai amplă.
Extensia sau proiecŃia înapoi este mult mai redusă. Atât flexia, cât şi extensia pot fi
executate dintr-o parte într-alta.
AbducŃia sau depărtarea membrelor inferioare se poate executa cu membrele
inferioare întinse sau cu genunchii flectaŃi; abducŃia este mai amplă dacă se execută cu
articulaŃiile coxofemurale în flexie.
AdducŃia sau apropierea membrelor inferioare este o revenire din abducŃie;
mişcarea poate fi continuată dincolo de linia mediană prin încrucişarea membrelor.
RotaŃia internă şi externă a şoldurilor se execută mai bine cu articulaŃiile şoldurilor şi
genunchilor la unghi drept; în rotaŃia internă piciorul se duce înafară, în rotaŃia externă se
duce înăuntru.
CircumducŃia se execută cu genunchii întinşi sau cu ei îndoiŃi.
Din poziŃia culcat facial (decubit ventral) se poate executa extensia cu genunchiul
extins sau flectat. Din aceeaşi poziŃie, cu genunchii flectaŃi (gambele verticale), se execută
depărtarea şi apropierea picioarelor, care este de fapt o rotaŃie internă şi externă a
şoldurilor.
Ca şi la membrele superioare, toate mişcările membrelor inferioare se execută
concentric şi excentric şi, dacă este cazul, înăuntrul şi în afara segmentului de contracŃie
al muşchilor.
Se prelucrează fiecare articulaŃie în parte sau se lucrează simultan cu articulaŃiile
pereche.
Bazele generale ale kinetoterapiei
65
Figura nr. 30. Exemple de exerciŃii de mobilizare articulară metodică a şoldului
(Ionescu, A., 1994)
Figura nr. 31. Exemple de exerciŃii de mobilizare articulară metodică a capului şi gâtului
(Ionescu, A., 1994)
67
Mobilizarea metodică a trunchiului
Coloana vertebrală dorsală, dar mai ales cea lombară, la care se adaugă la anumite
mişcări şi contribuŃia articulaŃiilor coxofemurale, permite o serie de mişcări sumative de
flexie şi extensie, îndoiri laterale şi circumducŃii.
Flexiile sunt fie înclinări executate din articulaŃiile şoldurilor şi aplecări în care, pe
lângă mişcarea din şolduri, se adaugă şi o uşoară redresare a coloanei lombare, fie îndoiri
ale întregii coloane, adăugate la flexia articulaŃiilor coxofemurale.
Extensiile sunt uşoare înclinări înapoi din şolduri şi redresări ale coloanei vertebrale
dorsale, sau arcuiri ale întregii coloane, dar mai ales ale coloanei lombare.
Îndoirile laterale, răsucirile şi circumducŃiile se execută mai mult la nivelul coloanei
lombare şi dorsale inferioare.
Mişcările de trunchi se execută de către pacient din poziŃia aşezat, kinetoterapeutul
păstrând poziŃia stând (ortostatică).
Aceste mişcări pot fi executate într-un singur sens sau dintr-o parte într-alta.
69
- RezistenŃa muşchilor se dezvoltă printr-un număr mare de repetări ale
contracŃiilor izometrice sau izotonice, prin autorezistenŃă şi rezistenŃă manuală
sau mecanică.
- Elasticitatea muşchilor se păstrează, dezvoltă sau se reface prin mişcări ample
şi întinderi ale muşchilor, executate excentric şi în afara segmentului de
contracŃie.
- Viteza mişcărilor se dezvoltă prin exerciŃii de durată scurtă şi executate rapid şi
ritmic, repetate des.
- ProprietăŃile fiziologice ale muşchilor nu pot fi exercitate separat una de cealaltă
şi nici fără a Ńine seama de contribuŃia lanŃului nervos senzitivomotor sau de
centrii nervoşi coordonatori; exerciŃiile pentru muşchi sunt în acelaşi timp cele
mai bune exerciŃii pentru nervii motori respectivi. Prin repetare îndelungată,
funcŃiile muşchilor şi nervilor se îmbunătăŃesc progresiv, iar mişcările se execută
mai economic şi mai coordonat.
- Odată cu fortificarea muşchilor creşte şi rezistenŃa tendoanele şi a celorlalte
formaŃiuni aponevrotice.
- ExerciŃiile musculare produc efecte secundare care se răsfrâng asupra funcŃiilor
circulatorii, trofice, locale şi generale ale corpului.
71
o mers pe o linie sinuoasă;
o mers ascendent, descendent, trecând peste mici obstacole;
- ExerciŃii de echilibru cu depărtarea centrului de greutate al corpului sau al
segmentelor sale de baza de susŃinere:
o stând pe vârfuri, cu membrele superioare întinse în sus;
o mers pe o bancă îngustă, pe o bârnă etc.
o mers pe vârfuri cu membrele superioare în diferite poziŃii.
Se ştie că înălŃarea nivelului de sprijin în poziŃii şi în mers, în raport cu solul,
determină, la majoritatea oamenilor, o serie de tulburări de echilibru, mai ales
subiective (teama, răul de înălŃime), care influenŃează negativ stabilitatea corpului,
precizia şi siguranŃa mişcărilor. În gimnastică, înălŃimea sprijinului poate creşte
progresiv; la aceasta se poate adăuga îngustarea sprijinului, alungirea distanŃei de
parcurs, înclinarea pantei ctc.
- ExerciŃii de echilibru cu dispunerea centrului de greutate al corpului sau al
segmentelor sale în afara suprafeŃei de sprijin:
o stând pe vârfuri pe o bârnă: ducerea unui membru superior în sus şi a
celuilalt lateral. Mâna dusă lateral poate susŃine un obiect (greutate,
măciucă, baston).
- ExerciŃii de echilibru folosind poziŃii neobişnuite ale corpului:
o mers pe bârnă cu capul mult înclinat înainte, cu capul pe spate, înclinat
lateral sau răsucit;
o mers cu trunchiul îndoit înainte sau răsucit.
- ExerciŃii de echilibru prin schimbarea procedeului obişnuit de deplasare:
o mers lateral; mers înapoi;
o mers ghemuit; mers pe patru labe.
- ExerciŃii de echilibru cu modificarea vitezei şi ritmului:
o mers lent;
o mers cu schimbarea paşilor (mersul repede este favorabil menŃinerii
echilibrului).
- Mers în echilibru cu trecerea peste obstacole sau cu transport de greutăŃi:
o mers cu trecerea peste obstacole diverse;
o mers cu o greutate pe cap, pe spate sau în braŃe.
- ExerciŃii de echilibru cu scăderea controlului senzorial:
o menŃinerea echilibrului în stând (pe sol, la înălŃime) cu ochii închişi;
o mersul la înălŃime cu distragerea atenŃiei.
Instabilitatea aparatului de sprijin scade siguranŃa în exerciŃiile de echilibru, iar
schimbarea condiŃiilor de lucru le îngreuiază.
ExerciŃiile de echilibru se sistematizează după poziŃiile de bază şi după tehnica
folosită:
- exerciŃii individuale şi exerciŃii în doi, trei sau mai mulŃi parteneri;
- exerciŃii pe sol sau pe aparate;
- exerciŃii simple (ca mersul) sau complexe (ca mersul cu diverse mişcări de braŃe, de
cap şi trunchi).
- exerciŃii speciale de echilibru, care se încadrează în gimnastica artistică, sportivă
sau acrobatică.
PoziŃiile şi mişcările de echilibru constituie o metodă de gimnastică folosită pentru
dezvoltarea acestei funcŃii, necesară la toate vârstele, dar mai ales la copiii mici şi
persoanele în vârstă înaintată. Aceste exerciŃii sunt încadrate în gimnastica de corectare a
deficienŃelor fizice, cu scopul de a menŃine atitudinea corecta a corpului şi de a îndrepta
deviaŃiile capului şi gâtului, ale coloanei vertebrale şi ale membrelor. ExerciŃiile de echilibru
au devenit mijloace specifice de reeducare funcŃională în asimetriile funcŃionale prin
Bazele generale ale kinetoterapiei
inegalitatea membrelor inferioare, prin paralizii flasce sau spastice, prin mişcări
necoordonate şi prin alte tulburări funcŃionale, ortopedice şi neurologice.
ExerciŃiile de târâre
ExerciŃiile de târâre, ca şi cele de echilibru, pot fi folosite pentru educarea şi
reeducarea neuromotorie, datorită caracterului aplicativ şi al solicitărilor la care supun
organismele implicate în efectuarea lor.
ExerciŃiile de târâre constau din deplasări ale corpului executate în poziŃii cu bază
largă de susŃinere şi cu centrul de greutate foarte apropiat de această bază.
PoziŃiile fundamentale din care se execută târârea sunt trei: pe genunchi, aşezat şi
culcat. Aceste poziŃii oferă corpului o mare stabilitate, în schimb deplasările se fac cu un
efort intens.
75
spre orizontală şi sub orizontală, asigurând sprijinul gambelor înapoi; îndoiri şi răsuciri de
truchi, în timpul cărora se execută mişcări ale membrelor superioare şi inferioare.
Târârea pe genunchi se execută spre înainte, lateral, în cerc etc; cu trunchiul
vertical, înclinat sau aplecat, cu mâinile pe şolduri, la umeri, la ceafă sau cu membrele
superioare întinse în sus, înainte, lateral.
PoziŃia pe genunchi cu sprijin pe palme (patrupedia) pune trunchiul în plan orizontal.
Greutatea capului, a centurii scapulare şi a membrelor superioare, a toracelui şi a
abdomenului, care în poziŃia verticală se sprijină pe coloana vertebrală, scade foarte mult,
uşurând sarcinile mecanice ale coloanei; greutatea acestor părŃi ale corpului se sprijină
acum pe membrele superioare şi inferioare. GraŃie acestui fapt, mobilitatea coloanei
vertebrale creşte, iar mişcările de trunchi executate din această poziŃie sunt mult mai
ample în toate sensurile. PoziŃia orizontală a trunchiului favorizează circulaŃia sângelui, iar
cordul are de luptat mai puŃin împotriva gravitaŃiei decât în poziŃia stând.
PoziŃia pe genunchi cu sprijin pe palme are trei variante principale: cu trunchiul
deasupra liniei orizontale, la orizontală şi sub orizontală.
În prima poziŃie, cu trunchiul deasupra orizontalei, capul este puŃin ridicat, trunchiul
oblic de sus în jos şi dinainte înapoi, membrele superioare întinse, cu palmele aplicate în
faŃa genunchilor, coapsele uşor înclinate dinante înapoi.
În poziŃia a doua, cu trunchiul orizontal, capul se menŃine uşor ridicat, membrele
superioare şi inferioare sunt verticale.
În poziŃia a treia, capul şi trunchiul coboară sub linia orizontală, membrele
superioare sunt îndoite, sau întinse înainte, oblic înainte sau lateral; coloana vertebrală
tinde să-şi inverseze curburile, cifozând regiunea lombară şi lordozând pe cea toracală.
Din patrupedie se pot executa mişcări de pe loc ale trunchiului, membrelor
superioare şi inferioare.
77
Unele dintre metodele kinetoterapeutice sunt considerate chiar „concepte”, termenul
desemnând faptul că acele metode sunt deschise permanent înnoirii şi readaptării; pe de
alta parte, unele tehnici (cum este cazul stretching-ului, descris anterior), sunt ridicate, în
prezent, la rangul de metodă.
Metoda Jacobson
Linia fiziologică, introdusă de Eduard Jacobson, se bazează pe identificarea
kinestezică a stării de tensiune musculară, în antiteză cu lipsa contracŃiei (relaxarea).
Durata de lucru a metodei Jacobson (numită şi metoda relaxării progresive) este
între 20-40 min., pentru o relaxare locală (zonală), dar se poate prelungi la 1-4 ore, pentru
relaxări globale (în cazul pacienŃilor care nu pot executa continuu şedinŃa de relaxare, se
aplică reprize de relaxare, care însă nu trebuie să fie mai scurte de 5 min.). Se execută o
sedinŃă pe zi, dar se poate repeta de 4-6 ori pe zi. Antrenamentul durează luni de zile şi
presupune cunoaşterea miologiei şi a mecanicii respiratorii normale (ordinea inspirului dar
şi a expirului fiind – abdominal, toracic inferior, toracic superior).
Metoda Schultz
Linia psihologică, din a cărei categorie fac parte şi terapiile comportamentale,
sofronizarea, etc. este reprezentată cel mai bine de metoda lui Johannes Heinrich Schultz;
metoda vizează obŃinerea relaxării prin tehnici de tip central, care induc prin autocontrol
mental, imaginativ, o relaxare periferică.
Numită şi metodă de relaxare autogenă sau “antrenament autogen” (din grecescul
autos – prin sine - şi genan – a produce), după spusele autorului, este o autohipnoză, cu
ajutorul căreia se poate obŃine controlul unor funcŃii ale anumitor organe şi, implicit
relaxare; este o metodă de autodecontractare concentrativă, subiectul creându-şi, prin
concentrare, o stare hipnotică. EficienŃa deconexiunii obŃinută prin starea hipnoidă se
materializează prin starea de greutate şi prin senzaŃia de căldură induse la nivelul
segmentelor care se doresc a fi relaxate.
Metoda se aplică individual sau în grup, specialistul conducând doar primele sedinŃe
de relaxare.
Metoda Brünngstrom
Signe Brünnstrom, îşi defineşte metoda ca un mod de abordare a tratamentului
hemiplegiei. În vederea recuperării, această metodă se bazează pe folosirea patern-urilor
motorii disponibile ale pacientului.
Bazele generale ale kinetoterapiei
Conceptul Vojta
Principiul de tratament prin mişcarea reflexă, a lui Vaclav Vojta, se bazează pe
principiile locomoŃiei reflexe (a mişcărilor reflexe). Adresat copiilor cu tulburări de mişcare
de natura cerebrală, conceptul este folosit şi ca program de tratament standardizat în
kinetoterapia altor afecŃiuni, de exemplu a tulburărilor de statică vertebrală.
Metoda Frenkel
Aceasta metodă este specifică tratamentului pacienŃilor cu afecŃiuni ale cerebelului,
respectiv ataxicilor. Jacob A. Frenkel, iniŃiatorul metodei, a observat că propriocepŃia
pierdută poate fi, în mare măsură, înlocuită prin input şi feed-back vizual.
Metoda se bazează pe o serie de tehnici şi exerciŃii cu control vizual, aplicând legea
progresiunii performanŃei şi preciziei.
Metoda Kabat
Herman Kabat a dezvoltat o metodologie de recuperare neuromotorie, pornind de la
studiile neurofiziologice realizate asupra mişcării, comportamentului motor şi învăŃării
motorii.
Metoda se mai numeşte şi “de facilitare neuro-proprioceptiva" şi se aplică în leziuni
de neuron motor periferic, recuperarea insuficienŃei motorii cerebrale, leziuni de neuron
motor central.
79
2.3.4. Metode de reeducare posturală
Metoda Klapp
Metoda Rudolf Klapp foloseste poziŃia patrupedă pentru activarea musculară în
condiŃia unei coloane orizontale, neîncărcate şi respectă o serie de principii stricte de
execuŃie.
Metoda foloseşte o serie de poziŃii lordozante şi cifozante, care în funcŃie de
înclinarea trunchiului, facilitează mobilizarea unei anumite zone vertebrale. PoziŃiile
lordozante sunt:
- trei poziŃii peste orizontală: 1 – corespunde segmentului L4-L5; 2 – corespunde
segmentului L1-L2; 3 – corespunde segmentului D11-D12;
- o poziŃie orizontală: 4 – corespunde segmentului D8-D10;
- două poziŃii sub orizontală: 5 – corespunde segmentului D7-D6; 6 – corespunde
segmentului D5-D3.
PoziŃiile cifozante, în număr de 5, sunt asemănătoare celor lordozante, dar trunchiul
este menŃinut în cifozare dorsolombară. În aceste poziŃii, flexibilitatea coloanei dorsale
este obŃinută în poziŃiile peste orizontală, iar a celei lombare în poziŃiile de sub orizontală.
Metoda Schroth
Metoda Katharinei Schroth constă din „o gimnastică ortopedică” care acordă
prioritate respiraŃiei, în scopul asigurării alinierii, detorsionării coloanei şi a modelajului
toracic corector.
EsenŃialul în exerciŃiile propuse este realizarea unei inspiraŃii maximale, în trei sau
patru timpi, pe parcursul căreia subiectul trebuie să localizeze expansiunea toracică
inspirând cranial şi înspre concavitate şi efectuând totodată corecŃia segmentelor
corporale.
Metoda McKenzie
ConcepŃia lui Robin A. McKenzie în ceea ce priveşte tratamentul lombosacralgiilor
porneşte de la afirmaŃiile că factorii predispozanŃi în apariŃia acestei patologii sunt în
ordine:
- poziŃia prelungită de aşezat, cu coloana flectată;
- frecvenŃa crescută a mişcărilor de flexie lombară (acestea crescând presiunea pe
elementele posterioare discale).
În consecinŃă, lipsa extensiei lombare predispune la lombalgie.
Programul McKenzie este un complex de exerciŃii, cu eficienŃă atât în durerea
cronică, cât şi în cea acută. Acest program foloseste o serie de exerciŃii progresive, menite
să localizeze şi, în cele din urmă, să elimine durerea pacientului.
Rezumat
Cunoaşterea tehnicilor, procedeelor şi metodelor folosite în kinetoterapie este
similară cu construirea fundaŃiei unei clădiri. Aşa cum o clădire nu va putea fi ridicată sau
se va dărâma dacă nu are o fundaŃie solidă, aşa studentul la kinetoterapie nu va putea
deveni specialist dacă nu stăpâneşte perfect toate cunoştinŃele incluse în acest vast
capitol.
Nu numai cunoaşterea teoretică a tehnicilor, procedeelor şi metodelor folosite în
kinetoterapie îl vor ajuta pe viitorul specialist, ci şi cunoaşterea şi respectarea indicaŃiilor
metodice, a regulilor şi principiilor după care se aplică cele învăŃate din teorie şi, mai ales,
formarea abilităŃilor practice necesare pentru aplicarea lor corectă.
Este, de asemenea, necesară crearea unei legături logice şi perfect funcŃionale între
teorie, metodică şi practică şi, mai ales, formarea deprinderilor de corelare a cunoştinŃelor
însuşite şi a abilităŃlilor formate cu particularităŃile individuale ale fiecărui pacient, pentru a
se obŃine rezultate bune în recuperare.
Bibliografie
1. Albu, C., Vlad, T.L. Albu, A., 2004, Kinetoterapia pasivă, Editura Polirom, Iaşi
2. American Physical Therapy Association, 2003, Guide to physical therapist practice
(2nd edition), VA: American Physical Therapy Association, Alexandria
3. Bandy, W.D., Sanders, B., 2001, Therapeutic exercise: tehniques for intervention,
Lippincott and Wilkins, Baltimore
4. Barnes, M.P., Radermacher, H., 2007, Community Rehabilitation in Neurology,
Cambridge University Press, Cambridge
5. Barret, D., Gretton, M. (edit.), 2006, Cardiac Care: An introduction for Healthcare
Professionals, John Wiley and Sons Ltd., Chichester
6. Bota, A., 2007, Kineziologie, Editura Didactică şi Pedagogică R.A., Bucureşti
7. Brimer, M.A., 2004, Clinical cases in physical therapy (2nd edition), Butterworth-
Heinemann Ltd., Philadelphia
8. Brown, S.P., 2006, Exercise physiology: basis of human movement in health and
disease, Lippincott Williams and Wilkins, Philadelphia
81
9. Carr, J.H., 2000, Movement science: foundation for physical therapy in
rehabilitation, Asper Publishers, Sydney
10. Chaitow, L., Bradley, D., 2002, Multidisciplinary Approaches to Breathing Pattern
Disorders, Churchill Livingstone, London
11. Cordun, M., 1999, Kinetologie Medicală, Editura Axa, Bucureşti
12. DeLisa, J.A. (Edit.), 2005, Rehabilitation medicine: principles and practice (3rd. ed.),
Lippincott-Williams and Wilkins, Philadelphia
13. DeTurk, W.E. (edit.), 2004, Cardiovascular and pulmonary physical therapy: an
evidence-based approach, McGraw-Hill, New York
14. Donner, C., Ambrosino, N., 2005, Pulmonary Rehabilitation, Hodder Arnold, London
15. Ionescu, A., 1994, Gimnastica medicală, Editura ALL, Bucureşti
16. Knott, M., Voss, D., 1969, Proprioceptive Neuromuscular Facilitation, Hobler Harper
Book, London
17. Manole, L., 2008, Bazele generale ale kinetologiei, Note de curs, Universitatea din
Bacău
18. Marcu, V., 1997, Bazele teoretice şi practice ale exerciŃiilor fizice în kinetoterapie,
Editura UniversităŃii din Oradea
19. Marcu, V., Dan, M. (coord.), 2006, Kinetoterapia, Editura UniversităŃii din Oradea
20. Michlovitz, S.L. (Edit.), 1996, Thermal agents in rehabilitation (3rd. ed.), F.A. Davis,
Philadelphia
21. MoŃet, D., 1998, Bazele generale ale kinetoterapiei, note de curs, Universitatea din
Bacău
22. MoŃet, D., 2001, Bazele kinetoterapiei, vol. I, Universitatea din Bacău
23. MoŃet, D., 2002, Bazele kinetoterapiei, vol. II, Universitatea din Bacău
24. MoŃet, D., 2009, DicŃionar de kinetoterapie, vol. 1, Editura Axa, Bucureşti
25. MoŃet, D., 2010, DicŃionar de kinetoterapie, vol. 2, Editura Axa, Bucureşti
26. Plas, F., Hagron, E., 2001, Kinetoterapia activă, Editura Polirom, Iaşi
27. Sbenghe, T., 1999, Bazele teoretice şi practice ale kinetoterapiei, Editura Medicală,
Bucureşti
Evaluare
2. Imobilizarea:
a. este o tehnică kinetică
b. se caracterizează prin menŃinerea corpului sau a unei părŃi a acestuia în nemişcare
c. facilitează mişcarea articulară
d. suspendă contracŃia izotonică
3. Imobilizarea de contenŃie:
a. blochează un segment sau o parte a acestuia într-un sistem de fixare externă
b. urmăreşte consolidarea fracturilor
c. urmăreşte corectarea abaterilor de la aliniamentul normal
Bazele generale ale kinetoterapiei
5. Posturările:
a. sunt atitudini impuse corpului sau unor părŃi ale lui
b. urmăresc evitarea instalării unor devieri de statică
c. în raport cu exerciŃiul fizic, pot fi iniŃiale şi finale
6. Posturile corective:
a. se adresează structurilor osoase, mai ales la bătrâni
b. nu trebuie să provoace dureri
c. se adoptă după o încălzire prealabilă
8. Mobilizarea pasivă:
a. se realizează cu ajutorul unei forŃe externe
b. se bazează pe contracŃia voluntară
c. nu presupune travaliu muscular
11. TracŃiunile:
a. sunt folosite pentru creşterea presiunii intraarticulare
b. folosesc la realizarea decoaptării articulare
c. se realizează în axul segmentului sau al articulaŃiei
83
13. PoziŃia pacientului pe parcursul realizării mobilizărilor pasive pure asistate:
a. trebuie să suprime posibilitatea de mişcare
b. trebuie să asigure relaxarea pacientului
c. trebuie să asigure o bună abordare a segmentelor de mobilizat
27. Printre regulile care trebuie să se respecte pentru realizarea mobilizărilor active cu
rezistenŃă se numără:
a. rezistenŃa se aplică pe tot parcursul mişcării
b. valoarea rezistenŃei este mai mare decât forŃa muşchiului
c. rezistenŃa se aplică pe direcŃia de mişcare a segmentului
d. la rezistenŃă mare se foloseşte un ritm de lucru scăzut
85
31. Mişcarea în interiorul segmentului de contracŃie se produce:
a. când agoniştii lucrează între punctele de inserŃie normală
b. când muşchiul se scurtează pornind de la punctul 0 (zero) anatomic
c. când muşchiul se scurtează pornind de la o poziŃie mai întinsă decât normal (de la
unghiuri articulare negative)
39. Cu cât rezistenŃa opusă unui muşchi este mai mare, cu atât:
a. se recrutează un număr mai mare de unităŃi motorii
b. se pun în tensiune un număr mai mare de fibre musculare
c. se obŃine hipotrofierea muşchiului
87
49. În gimnastica respiratorie:
a. poziŃiile care necesită, pentru menŃinere, efort static nu facilitează respiraŃia
b. exerciŃiile se fac din poziŃii stabile
c. se folosesc poziŃii cu bază mică de susŃinere
89
67. Procedeele de gimnastică vasculară:
a. exercită şi stimulează circulaŃia periferică
b. au doar efecte circulatorii locale
c. determină dilatarea capetelor periferice ale arterelor şi capilarelor
82. Printre regulile care trebuie respectate în aplicarea gimnasticii grupelor şi lanŃurilor
musculare se numără:
a. este obligatorie realizarea examinării morfologice şi funcŃionale a grupelor de
muşchi care vor fi exercitaŃi
b. se vor folosi exerciŃii concentrice, în interiorul segmentului de contracŃie, pentru
îmbunătăŃirea elasticităŃii musculare
c. se vor folosi contracŃii izometrice sau izotonice, cu autorezistenŃă şi reziszenŃă,
pentru îmbunătăŃirea rezistenŃei musculare
91
85. Printre modalităŃile practice de structurare a exerciŃiilor de echilibru se numără:
a. mărirea suprafeŃei de sprijin
b. depărtarea centrului de greutate a corpului sau al segmentelor sale de baza de
susŃinere
c. dispunerea centrului de greuatte a corpului sau al segmentelor sale în afara
suprafeŃei de sprijin
88. Mersul:
a. constituie un inhibitor al funcŃiilor organice
b. are efect de liniştire a sistemului nervos
c. este cel mai simplu şi mai util exerciŃiu aplicativ, folosit în recuperare
89. Alergările:
a. sunt exerciŃii active complexe şi obositoare
b. consumă o cantitate mică de energie
c. stimulează intens marile funcŃiuni organice
95. Târârile:
a. sunt exerciŃii grele, de viteză şi mobilitate
b. se realizează prin efort fizic intens şi, uneori, cu blocarea respiraŃiei
c. se execută în ritm lent şi cu pauze dese
93
103. Metoda Schrot:
a. acordă prioritate respiraŃiei
b. urmăreşte alinierea şi detorsionarea coloanei vertebrale şi modelajul toracic
corector
c. se bazează pe contracŃia izometrică a musculaturii oblice-transverse a trunchiului,
cu scop de tonicizare corectivă
Scop
Cunoaşterea mijloacelor de bază, a celor ajutătoare şi asociate kinetoterapiei şi
înŃelegerea modului în care acestea contribuie la recuperarea funcŃională complexă şi
completă a pacienŃilor.
Obiective operaŃionale
După ce vor studia această unitate de curs, studenŃii vor putea:
Să înŃeleagă considerentele din care unele mijloace sunt de bază, altele ajutătoare şi
altele asociate kinetoterapiei.
Să cunoască mijloacele cu care operează kinetoterapia şi modalităŃile concrete în care
acestea pot fi folosite.
Să-şi formeze o idee despre modul în care, din sistemul mijloacelor kinetoterapiei, pot
fi selectate cele mai eficiente în vederea elaborării programului complex
kinetoterapeutic.
95
Mijloacele asociate kinetoterapiei sunt cele care pot completa efectele
obŃinute prin folosirea celorlalte două categorii, contribuind la obŃinerea mai rapidă a
rezultatelor şi / sau la asigurarea stabilităŃii şi durabilităŃii lor.
99
PoziŃiile derivate din poziŃia stând (ortostatică)se pot obŃine:
- prin schimbarea poziŃiei membrelor superioare * faŃă de poziŃia fundamentală * a
unuia faŃă de celălalt * faŃă de celelate regiuni ale corpului * simetric * asimetric
- prin schimbarea poziŃiei trunchiului * faŃă de poziŃia fundamentală
- prin schimbarea poziŃiei membrelor inferioare * faŃă de poziŃia fundamentală * a
unuia faŃă de celălalt * faŃă de celelate regiuni ale corpului * simetric * asimetric
PoziŃiile derivate din poziŃia aşezat se pot obŃine:
- prin schimbarea poziŃiei membrelor superioare * faŃă de poziŃia fundamentală * a
unuia faŃă de celălalt * faŃă de celelate regiuni ale corpului * simetric * asimetric
- prin schimbarea poziŃiei trunchiului * faŃă de poziŃia fundamentală
- prin schimbarea poziŃiei membrelor inferioare * faŃă de poziŃia fundamentală * a
unuia faŃă de celălalt * faŃă de celelate regiuni ale corpului * simetric * asimetric
PoziŃiile derivate din poziŃia pe genunchi se pot obŃine:
- prin schimbarea poziŃiei membrelor superioare * faŃă de poziŃia fundamentală * a
unuia faŃă de celălalt * faŃă de celelate regiuni ale corpului * simetric * asimetric
- prin schimbarea poziŃiei trunchiului * faŃă de poziŃia fundamentală
- prin schimbarea poziŃiei membrelor inferioare * faŃă de poziŃia fundamentală * a
unuia faŃă de celălalt * faŃă de celelate regiuni ale corpului * simetric * asimetric
PoziŃii derivate din poziŃia culcat (decubit) se pot obŃine:
- prin schimbarea poziŃiei membrelor superioare * faŃă de poziŃia fundamentală * a
unuia faŃă de celălalt * faŃă de celelate regiuni ale corpului * simetric * asimetric
- prin schimbarea poziŃiei membrelor inferioare * faŃă de poziŃia fundamentală * a
unuia faŃă de celălalt * faŃă de celelate regiuni ale corpului * simetric * asimetric
PoziŃiile derivate din poziŃia atârnat se pot obŃine:
- prin schimbarea poziŃiei membrelor inferioare * faŃă de poziŃia fundamentală * a
unuia faŃă de celălalt * faŃă de celelate regiuni ale corpului * simetric * asimetric
- prin schimbarea prizei mâinilor pe bară * în suspinaŃie * în pronaŃie * apropriat *
depărtat * combinat
101
- Punerea sub tensiune a muşchiului în timpul contracŃiei izometrice permite o
mobilizare a elementelor musculare, în special a elementelor tendinoase în raport
cu tecile în care ele alunecă în mod obişnuit. ContracŃia izometrică va putea astfel
evita instalarea aderenŃelelor tendonului în teaca sa, care pot să survină în timpul
imobilizărilor.
- ContracŃia izometrică permite întreŃinerea troficităŃii cartilagiului, datorită
modificărilor de presiune la nivel articular.
Dezavantajele lucrului muscular static (ale contracŃiei izometrice):
- Lucrul muscular static (contracŃia izometrică) nu întreŃine alunecarea suprafeŃelor
articulare.
- Lucrul muscular static (contracŃia izometrică) nu întreŃine schema spaŃială, care
este în relaŃia cu deplasarea segmentelor în spaŃiu.
- Este dificil de înŃeles pentru unii pacienŃi modul de realizare a acestui tip de
contracŃie. Este mai uşor de înŃeles un gest sau o mişcare care trebuie executată
decât contracŃia unui muşchi sau a unei grupe musculare.
a. Elemente proprioceptive
a1. Întinderea (“stretch”), care se poate executa în 2 moduri:
- Întindere rapidă, care facilitează sau amplifică mişcarea;
- Întindere prelungită, cu efect inhibitor pentru agonişti (mai accentuat pe muşchii
tonici).
a2. RezistenŃa opusă unei mişcări creşte recrutarea de motoneuroni alfa şi gama.
Intensitatea aplicării rezistenŃei trebuie tatonată şi, dacă nu se obŃine un rezultat pozitiv, se
trece la o rezistenŃă mai mică. Cei mai sensibili la acest element sunt muşchii posturali
extensori.
a3. VibraŃia, care are efect de facilitare a activităŃii muşchiului asupra căreia se aplică (cea
mai favorabilă frecvenŃă este de 100-200Hz.) şi de inhibare a activităŃii muşchiului
antagonist (dar nu şi în cazul leziunilor de neuron motor central).
a4. Telescoparea (compresiunea), care are efect de creştere a stabilităŃii.
a5. TracŃiunea, care are ca efect mărirea amplitudinii de mişcare (mai ales datorită
scăderii durerii articulare).
a6. AcceleraŃia (liniară şi angulară) este utilizată pentru creşterea tonusului muscular (în
funcŃie de direcŃia de accelerare), ca şi pentru creşterea abilităŃii.
a7. RotaŃia ritmică, repetată, care diminuează impulsurile venite prin sistemul reticular
activator şi are efect de relaxare. Rularea, pendularea, legănarea, balansarea, rostogolirea
unui segment sau a întregului corp (aflat de preferinŃă şi într-o postură facilitatorie –
relaxantă, cum ar fi de exemplu poziŃia fetală), determină efecte relaxante.
Bazele generale ale kinetoterapiei
b. Elemente exteroceptive
b1. Atingerea uşoară (manual sau cu un calup de gheaŃă), măreşte răspunsul fazic, mai
ales, din partea musculaturii feŃei şi a musculaturii distale a membrelor.
b2. Periajul este utilizat în 3 scopuri: scăderea intensităŃii durerii, creşterea reflexului
miotatic şi reducerea secreŃiei sudorale.
b3. Temperatura. Căldura se foloseşte, în principal, pentru a schimba proprietăŃile fizice
ale Ńesuturilor, pentru a creşte moderat fluxul sangvin şi, în unele cazuri, pentru a reduce
durerea; temperatura scăzută este folosită, de obicei, pentru a reduce edemul, spasmul
muscular, spasticitatea şi durerea.
b4. Tapotarea uşoară paravertebrală, folosită pentru a obŃine un efect de scădere a
tonusului muscular şi de calmare în general.
Dintre aceste principii, două sunt de primă importanŃă: cel referitor la poziŃia de start
şi principiul progresivităŃii.
103
PoziŃia de start
ObservaŃiile clinice au arătat că o mare parte din insuccesele sau întârzierile în
apariŃia efectelor pozitive ale exerciŃiilor fizice terapeutice se datoresc posturilor
inadecvate de pornire ale acestora.
Crearea unei perfecte stabilităŃi a corpului şi / sau segmentului, în timpul exerciŃiului,
este o condiŃie de bază. De exemplu, poziŃia stând depărtat (ortostatism cu picioarele
depărtate) este mult mai stabilă faŃă de poziŃia stând (ortostatism), pentru orice exerciŃiu
de trunchi sau membre. Dar dacă exerciŃiul reclamă mişcarea spre înainte a membrelor
superioare, stabilitatea se obŃine ducându-se un picior mai în faŃă şi menŃinând poziŃia de
stând (ortostatică), cu picioarele unul în faŃa celuilalt. În timpul efectuării exerciŃiului cu
mişcarea membrelor superioare spre înainte, echilibrul va fi menŃinut de mici mişcări la
nivelul gleznelor, de mişcări în plan sagital ale coloanei lombare şi bazinului, care nu
întotdeauna sunt dorite. Există însă o excepŃie de la acest principiu, şi anume în cazul
exerciŃiilor de coordonare neuromusculară, când poziŃia de start este aleasă tocmai ca să
creeze dificultăŃi în menŃinerea echilibrului, deoarece prin dezechilibrări şi reechilibrări
succesive se va obŃine, în final, coordonarea.
Principiul progresivităŃii
Al doilea principiu de bază, cel al progresivităŃii, se referă la necesitatea ca
exerciŃiile fizice să fie încontinuu în corelaŃie cu capacitatea funcŃională a structurilor
implicate în execuŃie; capacitatea funcŃională creşte treptat, odată cu aplicarea repetată a
exerciŃiului fizic terapeutic.
Principiul progresivităŃii se aplică în exerciŃiile pentru tonifiere musculară, pentru
creşterea amplitudinii mişcării, ca şi în cele pentru îmbunătăŃirea coordonării.
105
de gimnastică partea lată - mers pe banca de gimnastică partea îngustă, - pe o
stinghie etc.
- Creşterea dificultăŃii de a menŃine în echilibru o poziŃie prin: ridicarea centrului de
greutate al corpului (întinderea membrelor superioare în sus, pe lângă cap);
mişcarea liberă a diverselor articulaŃii ale membrelor superioare, perturbând
echilibrul; ridicarea înălŃimii băncii sau a bârnei pe care se merge (efect psihologic
care perturbează echilibrul); utilizarea de sărituri uşoare pe un picior, alternativ, cu
opriri bruşte în anumite poziŃii, paşi înainte, lateral, în spate, cu flectarea şi
întinderea câte a unui genunchi etc.
Există o metodă de progresivitate valabilă pentru orice tip de exerciŃiu şi pentru
orice obiectiv: progresivitatea în timp, prin creşterea treptată a duratei acelui exerciŃiu.
Durata trebuie apreciată la nivelul unei zile, deoarece se referă atât la durata unei şedinŃe,
cât şi la durata tuturor şedinŃelor dintr-o zi.
ExerciŃiul fizic poate antrena un segment, o parte a corpului, având drept scop
refacerea funcŃiei motorii a acelui segment (exerciŃiu local specific), sau poate antrena
corpul întreg, având de obicei ca obiectiv antrenarea unor funcŃii generale ale
organismului, ca antrenarea cardiovasculară, creşterea metabolismului, reechilibrarea
endocrină şi psihică, dezvoltarea armonioasă generală etc. Apare deci evident că
exerciŃiul fizic va urmări întotdeauna un scop, că este construit în vederea unei finalităŃi
funcŃionale şi / sau anatomice.
Deşi exerciŃiul fizic prin el însuşi are un sens, nu putem alcătui un program
kinetoterapeutic prin exerciŃii fizice alese la întâmplare. ExerciŃiile fizice se vor lega astfel
încât acestea să devină eficace, sub formă de metode kinetoterapeutice, care vor
reprezenta cărămizile din care specialistul va crea metodologia adecvată unui program, cu
obiectiv terapeutic bine precizat, pentru un anumit pacient. Dar kinetoterapeutul, care este
elementul fundamental al reuşitei oricărui program kinetoterapeutic, trebuie să cunoască la
perfecŃie toate aspectele teoretice şi practice ale exerciŃiului fizic, pentru a le aplica
creator, cu toată competenŃa.
Mobilitatea
Prin acest termen înŃelegem abilitatea de a iniŃia o mişcare şi de a executa mişcarea
pe toată amplitudinea ei fiziologică. Deficitul de mobilitate poate avea drept cauze:
hipertonia (spasticitatea), hipotonia, dezechilibrul tonic, redoarea articulară sau
periarticulară.
Reeducarea mobilităŃii va presupune, deci, fie recâştigarea amplitudinii articulare, fie
a forŃei musculare (cel puŃin până la o anumită valoare minimă necesară), fie refacerea
ambelor.
Bazele generale ale kinetoterapiei
Stabilitatea
Stabilitatea este capacitatea de a menŃine posturile gravitaŃionale şi
antigravitaŃionale şi poziŃiile mediane ale corpului. Poate fi definită ca "posibilitatea
realizării unei contracŃii normale simultane a muşchilor din jurul articulaŃiei (cocontracŃie)"
(MoŃet, D., 2010). De fapt, stabilitatea este realizată prin două procese:
- Capacitatea reflexelor tonice posturale de a menŃine o contracŃie în zona de
scurtare a muşchiului contra gravitaŃiei sau contra unei rezistenŃe manuale aplicate
de către kietoterapeut;
- CocontracŃia, adică contracŃia simultană a muşchilor din jurul unei articulaŃii, ceea
ce creează stabilitatea în posturile de încărcare şi face posibilă menŃinerea corpului
în poziŃie dreaptă.
Mobilitatea controlată
Mobilitatea controlată reprezintă abilitatea de a executa mişcări în timpul menŃinerii
oricărei posturi (care presupune susŃinerea greutăŃii corporale, cu segmentele distale
fixate), sau abilitatea de a rota capul şi trunchiul în jurul axului longitudinal în timpul
menŃinerii acestor posturi. Un stadiu intermediar este aşa-zisa „activitate static-dinamică",
în care porŃiunea proximală a unui segment se rotează, în timp ce porŃiunea lui distală este
fixată prin greutatea corpului. De exemplu: în poziŃie unipodală, rotarea trunchiului reclamă
un deosebit control al stabilităŃii şi echilibrului.
Pentru a se putea obŃine mobilitatea controlată sunt necesare:
- obŃinerea unei forŃe musculare în limita disponibilă de mişcare;
- promovarea unor reacŃii de echilibru în balans;
- dezvoltarea unei abilităŃi de utilizare a amplitudinii funcŃionale de mişcare atât în
articulaŃiile proximale, cât şi în cele distale.
Abilitatea
Abilitatea este ultimul nivel al controlului motor (cel mai înalt) şi poate fi definită ca
fiind „manipularea şi explorarea mediului înconjurător". În timp ce rădăcinile membrelor
prezintă o stabilitate dinamică care ghidează membrul, partea distală (mâna, piciorul) are
o mare libertate de mişcare şi acŃiune.
3.2.2. Masajul
"Masajul constă în aplicarea, manuală, mecanică sau electrică, metodică şi
sistematică, a unor procedee specifice asupra părŃilor moi ale corpului, în scop igienic
(fiziologic), profilactic şi terapeutic-recuperator" (Mârza, D. şi MîrŃ, C., 2001).
Masajul este, alături de exerciŃiul fizic terapeutic, un mijloc de bază, specific al
kinetoterapiei, putând fi considerat indispensabil din punct de vedere al aplicării unui
tratament eficient.
Luând în considerare şedinŃa de exercitare din kinetoterapie, în care mijloacele se
îmbină în vederea atingerii obiectivelor stabilite, atât exerciŃiul fizic (sub forma tehnicilor,
procedeelor şi metodelor specifice), cât şi masajul prezintă avantajul că pot fi folosite şi în
cadrul aşa numitelor "secvenŃe alternate" din programul complex recuperator (de exemplu,
înainte, între, sau după exerciŃiile fizice este bine să se adauge efectul masajului asupra
muşchilor, în scopul diminuării durerii, a contracturilor musculare, a împrăştierii infiltratelor,
a facilitării circulaŃiei, sau chiar al stimulării contracŃiei musculare). Această nouă
modalitate de abordare a şedinŃei de exercitare în kinetoterapie înlocuieşte concepŃia
convenŃională, depăşită a alegerii mijloacelor pe baza ideii de "îmbinare - înlănŃuită" a
două tehnici / procedee / metode cu aceeaşi esenŃă.
107
Efectele masajului
Principala direcŃie în care se exercită efectul procedeelor de masaj este cea a
circulaŃiei sanguine. "Tehnicile energice de fricŃiune, frământat, tapotament, determină
eliberarea de histamină, care acŃionează cu predilecŃie asupra vaselor mici de sânge
producând vasodilataŃie, exteriorizată prin hiperemie cutanată. Această oarecum banală
hiperemie este, de fapt, rezultatul intervenŃiei mai multor substanŃe şi anume: serotonina,
care produce vasodilataŃie la nivelul muşchilor scheletici, dar care determină şi un puternic
vasospasm; kininele plasmatice, cărora li se datorează cel mai eficient efect vasodilatator
cunoscut până în prezent, fiind de 10 ori mai active ca histamina etc" (Mârza, D., 2002).
Aceleaşi procedee de masaj realizează, pe cale reflexă influenŃarea sistemului
aferent simpatic, acŃionând asupra venelor din muşchiul striat, tot în sens vasodilatator, ca
urmare a predominanŃie receptorilor de tip beta, din pereŃii vasculari.
Tehnicile energice de masaj duc şi la activarea acetilcolinei, cu rol de mediator
chimic al fibrelor parasimpatice terminale şi simpato-parasimpatice ganglionare,
responsabilă de o vasodilataŃie puternică, în prima fază, pentru ca apoi să contribuie la
apariŃia reacŃiilor compensatoare adrenosimpatice, eliberatoare de catecolamine.
"Catecolaminele (în special adrenalina), printr-o acŃiune metabolică indirectă
intensifică glicoliza, urmată de acumularea de acid lactic, cu efect vasodilatator local,
accentuat şi de activarea proteazelor tisulare" (Franceschi, C., 1980).
Efectele masajului, cu rezultat la distanŃă prin influenŃarea sistemului nervos în
reglajele vasculare periferice, au şi scopul de a informa asupra circulaŃiei arteriale.
Efectele benefice ale masajului, se răsfrâng pozitiv şi asupra conŃinutului vaselor de
sânge. O şedinŃă de masaj va fi urmată de o creştere uşoară a hemoglobinei, precum şi a
numărului de hematii, leucocite, modificări care se explică prin stimularea reflexă a
organelor hematopoietice şi prin mobilizarea sângelui din organele de depozit. Procedeele
secundare de masaj, au aceleaşi efecte ca şi procedeele principale de masaj, ele fiind
aplicaŃii speciale ale tehnicilor, care acŃionează tot pe cale mecanică şi reflexă, urmând
aceleaşi mecanisme descrise până acum.
3.3.1. Termoterapia
Termoterapia prin căldură foloseşte ca factor terapeutic temperatura cu valori
cuprinse între 40-800 C şi medii diferite (apă, aer încălzit, nisip, băi de soare, nămol).
Reguli generale de aplicare (Cameron, M.H., 2008):
- "obligatoriu se aplică comprese reci pe frunte, ceafă, precordial;
- se aplică înainte de masă;
- sunt urmate de o procedură de răcire;
- nu se aplica mai multe proceduri calde pe zi (decât cu foarte multă grijă);
- este foarte importantă supravegherea continuă a pacientului".
Procedurile folosite în cadrul termoterapiei sunt:
- Baia cu aburi sau căldura umedă
- Baia de aer cald sau căldura uscată
109
- Baia de lumină
- Baia de soare
- Sauna
- Băi hiperterme de nămol
- OncŃiune (ungere) cu nămol
- Împachetări cu parafină
3.3.2. Electroterapia
"Electroterapia foloseşte proprietăŃile curentului electric pentru influenŃarea
funcŃionalităŃii organismului în sensul dorit şi necesar" (Rădulescu, A., 2002). Astfel, în
cadrul electroterapiei sunt folosite:
- Curentul galvanic (curentul electric de frecvenŃă zero sau curentul continuu);
intensitatea curentului poate varia, crescând de la valoarea zero a intensităŃii pâna
la un anumit nivel (curent continuu ascendent), sau descrescând spre zero (curent
continuu descendent). Dacă aceste creşteri şi descreşteri au loc ritmic, curentul ia
forma unei curbe ondulatorii şi se numeşte curent variabil.
- CurenŃii în impulsuri. Întreruperea curentului continuu cu ajutorul unui întrerupator
manual (cum se realiza la primele aparate construite), sau prin reglare electronică
(cum se realizează la aparatele moderne) determină producerea de impulsuri
electrice succedate ritmic (singulare sau în serii), cu efect excitator. CurenŃii cu
impulsuri se folosesc pentru stimularea contracŃiei musculaturii striate
normoinervate (curenŃi de joasă frecvenŃă), pentru terapia musculaturii total
denervate (curenŃi progresivi Lapique, curenŃi cu impulsuri trapezoidale, curenŃi
triunghiulari), pentru terapia musculaturii spastice, pentru stimularea contracŃiei
musculaturii netede (impulsuri exponenŃiale).
- CurenŃii diadinamici, cu efecte analgezice, hiperemiante, trofice, resorbtive,
dinamogene.
- Curentul electric de medie frecvenŃă, cu efecte excitomotorii, vasodilatatorii, trofice,
resorbtive, decontracturante, analgezice, parasimpaticotone, simpaticolitice.
- Curentul electric de înaltă frecvenŃă (unde scurte, diapulse).
- Ultrasunetele, cu efecte analgezice, miorelaxante, hiperemiante, antiinflamatorii,
vasomotoare şi metabolice.
- Fototerapia sau terapia cu lumină reprezintă utilizarea acŃiunii energiei radiante
luminoase asupra organismului. Ea poate fi naturală (lumina solară), sau artificială
(furnizată de spectrele de iradiere emise în anumite condiŃii de corpurile încalzite).
Se folosesc radiaŃiile infraroşii (calorice), radiaŃiile vizibile şi radiaŃiile ultraviolete.
- Terapia cu laser. LASER reprezintă iniŃialele pentru LIGHT AMPLIFICATION by
STIMULATED EMISSION of RADIATION, adică AMPLIFICAREA LUMINII prin
EMISIE STIMULATĂ de RADIAłIE. Are efecte analgezice, miorelaxante,
antiinflamatorii, trofice, resorbtive, bactericide şi virucide.
Bazele generale ale kinetoterapiei
- Terapia prin câmpuri magnetice de joasă frecvenŃă Un câmp magnetic este produs
de un curent electric sau de un câmp electric. Aparatul MAGNETODIAFLUX este
un produs românesc, care funcŃionează pe baza unui generator de câmp magnetic
de joasă frecvenŃă.
3.3.3. Hidroterapia
"Hidroterapia este o metoda fizioterapeutică, care utilizează aplicarea apei pe piele,
sub diferite forme de administrare, în scopul creşterii rezistenŃei organismului, normalizarii
funcŃiilor sale alterate şi combaterii anumitor manifestări din patologia umană" (Campion,
M.R., 1997).
Principalele proceduri hidroterapeutice sunt reprezentate de:
- fricŃiuni şi spălări;
- comprese;
- cataplasme;
- împachetari;
- băi;
- duşuri;
- afuziuni.
FricŃiunile sunt proceduri hidroterapeutice care constau în fricŃiunea unei regiuni ale
corpului cu un prosop înmuiat în apă caldă sau rece. Se îmbină, în acest fel, acŃiunea
cumulată a excitanŃilor termici şi mecanici, ceea ce dă o reacŃie vasculară rapidă şi
intensă.
Spălările reprezintă proceduri hidroterapeutice prin intermediul cărora se realizează
excitarea pielii, doar prin stimuli termici. Ele constau din înmuierea în apă a unui prosop şi
spălarea unor regiuni ale corpului.
Compresele sunt proceduri hidroterapice care constau în învelirea unei părŃi sau a
întregii suprafeŃe a corpului cu o Ńesătură umedă, acoperită la rândul ei cu alta, rău
conducatoare de căldură, în scopul de a menŃine cât mai mult timp reacŃia iniŃiala.
Cataplasmele sunt proceduri hidroterapice care constau în aplicaŃii locale cu diverse
substanŃe umede, ce au temperaturi variabile. AcŃiunea lor este asemănătoare
compreselor, însă, datorită asocierii excitaŃiei chimice (datorate substanŃei aplicata pe
piele), efectele sunt mai pronunŃate.
Împachetările sunt procedurile care contau în învelirea unei părŃi a corpului sau a
întregului corp într-un cearceaf umed, peste care se aplică o pătură. IniŃial, în regiunea
interesată se înregistrează senzaŃia de rece, urmată de vasoconstricŃia vaselor pielii; după
un timp apare înroşirea şi încălzirea pielii, urmată de o transpiraŃie abundentă.
Băile sunt cele mai răspândite proceduri hidroterapice. Băile se pot face fie cu apă
simplă, fie cu apa îmbogăŃită cu substanŃe chimice, plante medicinale, sau gaze (baile
medicinale). Mai există, de asemenea, băile cu abur. Băile se împart în complete
(generale), când se afundă tot corpul în apa şi locale (parŃiale) când este supusă îmbăierii
numai o parte din corp. Temperatura apei este variabilă, putând fi folosită apă rece (până
la 200 C), caldă (39-400 C) şi fierbinte (peste 400 C).
Duşurile sunt proceduri hidroterapeutice în care apa, sub formă de jet, la
temperaturi şi presiuni diferite, este îndreptată asupra organismului. Se beneficiaza astfel
de combinaŃia dintre excitantul termic şi cel mecanic, ceea ce măreşte eficienŃa procedurii.
Se folosesc duşurile generale reci, duşurile călduŃe, duşurile scoŃiene, duşurile cu abur şi
duşurile subacvatice.
Afuziunile sunt proceduri hidroterapeutice care constau în proiectarea unei coloane
de apă de obicei rece, fără presiune, asupra unor suprafeŃe mai mult sau mai puŃin întinse
ale organismului, influenŃându-se astfel circulaŃia sângelui, respiraŃia, tonusul muscular şi
111
funcŃionalitatea sistemului nervos. Procedurile se efectuează repede şi nu trebuie să
dureze mai mult de un minut.
ExerciŃiul fizic în apă (hidrokinetoterapia) are efecte deosebite asupra organismului,
respectiv:
- diminuarea durerii şi contracturilor musculare;
- relaxarea generală şi locală;
- menŃinerea sau creşterea amplitudinii de mişcare articulare;
- reeducarea musculaturii deficitare: creşterea forŃei musculare, a tonusului
muscular, creşterea rezistenŃei şi coordonării musculare;
- reeducarea ortostatismului şi a mersului;
- relaxare, prin activităŃi recreative;
- efecte biotrofice şi de activare a circulaŃiei;
- redresare psihică.
Avantajele exerciŃiului fizic în apă (hidrokinetoterapiei), în bazin sau piscină, sunt:
- descărcarea de greutate a corpului;
- supraadăugarea efectelor apei calde;
- folosirea forŃei hidrostatice de împingere de jos în sus a corpului;
- utilizarea turbulenŃei apei pentru exerciŃii cu rezistenŃă;
- facilitarea reeducării mersului;
- practicarea unor procedee de înot, adaptate în scop terapeutic.
113
În atenŃia activităŃilor fizice adaptate se situează o serie de activităŃi majore, a căror
perturbare poate să ducă la dependenŃă funcŃională. Aceste activităŃi sunt: autoîngrijirea,
desfăşurarea unor activităŃi manuale, mersul, văzul, auzul, vorbitul, respiraŃia, activităŃi
lucrative. ActivităŃile fizice adaptate se bazează pe adaptarea exerciŃiilor, activităŃilor fizice
la condiŃiile şi posibilităŃile individului.
ActivităŃile fizice adaptate se adresează:
- persoanelor cu disabilităŃi (motorii, senzoriale, intelectuale);
- persoanelor cu boli cronice (afecŃiuni cardiovasculare, reumatism, afecŃiuni
respiratorii, epilepsie, afecŃiuni musculare etc);
- pensionarilor (de vârsta, de boală);
- diverselor categorii profesionale sau diverselor categorii de populaŃie care, prin
specificul activităŃilor pe care le desfăşoară sau datorită lipsei acestor activităŃi riscă
să se îmbolnăvească).
Factorii cosmici cuprind radiaŃiile solare şi cosmice. RadiaŃiile solare sunt cele mai
importante. Ele nu ajung toate pe sol, ci numai 60-80% dintre ele, sub formă de raze
calorice sau infraroşii, raze luminoase şi raze ultraviolete.
Factorii atmosferici, cosmici şi telurici sunt cei care definesc calitatea climatului. Din
îmbinarea lor şi din predominanŃa unuia sau a altuia iau naştere diferitele tipuri de clime.
În Ńara noastră se conturează următoarele tipuri de bioclimă:
- Bioclimă sedativ indiferentă (de cruŃare), care este recomandată pentru punerea în
repaus a funcŃiilor neuro-vegetative şi endocrine.
- Bioclimă excitantă – solicitantă, în care se diferenŃiază două varietăŃi bioclimatice:
bioclima de stepă (solicită intens sistemul nervos, glandele cu secreŃie internă şi
metabolismul) şi bioclima de litoral maritim (efectele sunt asemănătoare cu cele
determinate de bioclimatul de stepă, dar mai intense şi mai nuanŃate).
- Bioclimă tonică stimulantă, în care indicii bioclimatici induc un confort termic redus,
cu stres pulmonar şi cutanat accentuat, cu caracter hipertonic şi deshidratant; are
efecte de echilibrare a SNC şi vegetativ, de stimulare a reacŃiilor adaptive şi a
termoreglării, de stimulare a proceselor imunologice.
Apele minerale
Folosirea apelor minerale în cură externă se face sub formă de băi generale, în
bazin, sau în vană. Efectele băilor carbogasoase sunt:
- acŃiune farmacodinamică asupra circulaŃiei, cu efecte locale asupra circulaŃiei
cutanate, asupra circulaŃiei musculare şi a circulaŃiei sistemice;
- bulele de gaz realizează un micromasaj cutanat, obŃinându-se efecte oarecum
asemănătoare cu ale masajului manual;
- favorizarea circulaŃiei, datorită factorului termic.
115
Mofetele generale
Gazele carbonice sunt emanaŃii postvulcanice neogene, spontane prin geneza
geochimică specifică arealelor geologice ale României. Mofetele emană dioxid de carbon
uscat în concentraŃie de 90 %.
CO2 gaz uscat are efecte complexe, conjugate, contrarii asupra circulaŃiei cutanate,
musculare, sistemice şi asupra fluxului sanguin cerebral.
Fitoterapia
Plantele medicinale, fie că ne oferă rădăcinile, rizomii, bulbii, tijele, ramurile,
frunzele, florile sau fructele, îşi aduc contribuŃia din plin la buna funcŃionare a organismului.
În Ńara noastră, datorită reliefului şi condiŃiilor pedoclimatice, cresc în jur de 3200 de
specii de plante, dintre care 876 sunt folosite ca plante medicinale. Acestea pot fi folosite
în diverse scopuri, în funcŃie de efectele pe care le au asupra organismului.
Apiterapia
Mierea este o soluŃie concentrată de glucide, respectiv levuloză (fructoză), glucoză,
zaharoză, maltoză, apă, săruri minerale (fosfat de calciu, clorură de sodiu, fier). Fiind
asimilată direct de organism, datorită conŃinutului mare de glucoză şi levuloză, mierea este
un produs energetic de prim rang.
În apiterapie se folosesc, în principal, polenul (cu proprietăŃi nutritive şi
biostimulatoare), lăptişorul de matcă (cu proprietăŃi de mobilizare a rezervelor de fier din
organism şi de modificare a conŃinutului de fier în sânge) şi propolisul (cu efecte antivrotice
şi de îmbunătăŃire a evoluŃiei plăgilor).
AlimentaŃia vegetariană
Fructele şi zarzavaturile trebuie să fie prezente permanent în alimentaŃia umană,
deoarece:
- au o valoare nutritivă şi calorică certă, constituind o importantă sursă de energie
pentru organism;
- alcătuiesc mari depozite de vitamine de o mare varietate;
- constituie mari depozite de săruri minerale şi alte elemente nutritive indispensabile
vieŃii;
- au un conŃinut mare de fibre alimentare.
117
Rezumat
Cunoaşterea sistemului mijloacelor kinetoterapiei este absolut necesară, pentru
înŃelegerea faptului că specialistul în kinetoterapie are la dispoziŃie o serie de instrumente
fundamentale (care nu trebuie să lipsească din aplicaŃiile sale), altele ajutătoare, de care
se poate folosi în funcŃie de necesităŃi, pentru întărirea efectelor obŃinute prin folosirea
celor fundamentale şi altele asociate, de care este recomandat să se Ńină seama, pentru a
asigura o recuperare eficientă şi pentru a evita perturbarea rezultatelor obŃinute prin
kinetoterapie de o serie de factori care Ńin şi de stilul de viaŃă al pacientului.
Cunoaşterea şi folosirea sistemului mijloacelor kinetoterapiei subliniază
interdisciplinaritatea intervenŃiei de recuperare şi necesitatea colaborării şi cu ceilalŃi
membri ai echipei, în scopul asigurării unor rezultate cât mai bune.
BineînŃeles că, după evaluarea pacientului şi stabilirea diagnosticului funcŃional,
kinetoterapeutul va putea compara nevoile acestuia cu mijloacele pentru folosirea cărora
este abilitat specialistul în recuperare şi, astfel, poate opera alegerile cele mai bune, în
scopul atingerii obiectivelor finale.
Bibliografie
1. Albu, C., Vlad, T.L. Albu, A., 2004, Kinetoterapia pasivă, Editura Polirom, Iaşi
2. American Physical Therapy Association, 2003, Guide to physical therapist practice
(2nd edition), VA: American Physical Therapy Association, Alexandria
3. Baciu, C., 1981, Cultura fizică medicală, Editura Sport-Turism, Bucureşti
4. Bandy, W.D., Sanders, B., 2001, Therapeutic exercise: tehniques for intervention,
Lippincott and Wilkins, Baltimore
5. Becker, B.E. (edit.), 1997, Comprehensive aquatic therapy, Butterworth-Heinemann
Ltd., Boston
6. Bota, A., 2007, Kineziologie, Editura Didactică şi Pedagogică R.A., Bucureşti
7. Cameron, M.H., 2008, Physical Agents in Rehabilitation: From Research tu
Practice, 2nd edition, Saunders, London
8. Campion, M.R. (Edit.), 1997, Hydrotherapy: principles and practice, Butterworth-
Heinemann
9. Carr, J.H., 2000, Movement science: foundation for physical therapy in
rehabilitation, Asper Publishers, Sydney
10. Cordun, M., 1999, Kinetologie Medicală, Editura Axa, Bucureşti
11. Crielaard, J.M., Vanderthommen, M., 1996, Effets du massage par appareile
semiautomathique: etude scintigraphique et tonometrique, Annuaire
kinesiterapeutique, no. 23, Paris
12. Davis, C.M. (Edit.), 2004, Complementary therapies in rehabilitation, Thorofare,
Slack
13. DeLisa, J.A. (Edit.), 2005, Rehabilitation medicine: principles and practice (3rd. ed.),
Lippincott-Williams and Wilkins, Philadelphia
14. Dragnea, A., Bota, A., 1999, Teoria activităŃilor motrice, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti
15. Dufour, M. et collab., 1999, Massage et massotherapie, Editions Maloine, Paris
16. Fawaz, H., Colin, D., 1995, Influence du massage sur la TcPO transcutanee dans la
prevention de l’escare. Annuaire Kinesitherapeutique, no. 22
17. Franceschi, C., 1980, L’investigation vasculaire par ultrasonographie doppler,
Masson, Paris
Bazele generale ale kinetoterapiei
18. Gersh, M.R., 1992, Electrotherapy in rehabilitation, F.A. Davis, Philadelphia
19. Ghid de electroterapie, 2000, BTL, Bucureşti
20. Hecox, B., 2006, Integrating physical agents in rehabilitation (2nd ed.),
Pearson/Prentice Hall, Upper Saddle River
21. Integration of Persons with a Handicap through Adapted Physical Activity, Oslo,,
Norway
22. Ionescu, A., 1994, Gimnastica medicală, Editura ALL, Bucureşti
23. Krausz, L., Krausz, L.T., 2004, Fiziokinetoterapie – pe baze fiziopatologice, Editura
Medicală Universitară, Cluj-Napoca
24. Manole, L., 2008, Bazele generale ale kinetologiei, Note de curs, Universitatea din
Bacău
25. Marcu, V., 1983, Masaj şi kinetoterapie, Editura Sport-Turism, Bucureşti
26. Marcu, V., 1997, Bazele teoretice şi practice ale exerciŃiilor fizice în kinetoterapie,
Editura UniversităŃii din Oradea
27. Marcu, V., Dan, M. (coord.), 2006, Kinetoterapia, Editura UniversităŃii din Oradea
28. Marcu, V., Dan, M., 2002, Formarea profesorilor de educaŃie fizică pentru a preda
activităŃi fizice adaptate, Volumul Sesiunii de lucrări ştiinŃifice, Editura Risoprint,
Cluj-Napoca
29. MarcuŃ, P., Cucu, B., 2005, Gimnastica în kinetoterapie – noŃiuni de bază, Editura
GMI, Cluj-Napoca
30. Mârza, D., 2002, Masajul terapeutic, Editura Plumb, Bacău
31. Mârza, D., MîrŃ, C., 2001. Masaj clasic, note de curs, Universitatea din Bacău
32. Michlovitz, S.L. (Edit.), 1996, Thermal agents in rehabilitation (3rd. ed.), F.A. Davis,
Philadelphia
33. Mogoş, V., 1990, Apa, agent terapeutic, Editura Sport-Turism, Bucureşti
34. MoŃet, D., 2001, Bazele kinetoterapiei, vol. I, Universitatea din Bacău
35. MoŃet, D., 2009, DicŃionar de kinetoterapie, vol. 1, Editura Axa, Bucureşti
36. MoŃet, D., 2010, DicŃionar de kinetoterapie, vol. 2, Editura Axa, Bucureşti
37. Plas, F., Hagron, E., 2001, Kinetoterapia activă, Editura Polirom, Iaşi
38. Popescu, Al., 1993, Terapia ocupaŃională şi ergoterapia, Editura Cerna, Bucureşti
39. Rădulescu, A., 1993, Electoterapie, Editura Medicală, Bucureşti
40. Rădulescu, A., 2002, Fizioterapie – proceduri de hidrotermoterapie, Editura
Medicală, Bucureşti
41. Sbenghe, T, 1999, Bazele teoretice şi practice ale kinetoterapiei, Editura Medicală,
Bucureşti
Evaluare
2. ExerciŃiul fizic:
a. în kinetoterapie se numeşte exerciŃiu fizic terapeutic
b. este un mijloc de bază specific doar kinetoterapiei
c. este un mijloc comun al educaŃiei fizice, sportului şi kinetoterapiei
119
3. ExerciŃiul fizic terapeutic:
a. are o structură simplă
b. stă la baza oricărei tehnici, a oricărui procedeu sau a oricărei metode
kinetoterapeutice
c. urmăreşte scopuri specifice kinetoterapiei
5. După Şcoala de kinetoterapie din Boston, structura exerciŃiului fizic se exprimă prin
următorii termeni:
a. act motric
b. tehnică
c. elemente
121
21. Printre avantajele lucrului muscular dinamic se numără:
a. în reeducare, contracŃiile dinamice nu permit raportarea la un gest cunoscut
b. lucrul muscular dinamic permite întreŃinerea, activarea sau creşterea forŃei
musculare
c. lucrul muscular dinamic permite întreŃinerea, activarea sau creşterea amplitudinii de
mişcare
123
37. Termoterapia:
a. foloseşte căldura şi frigul ca factori terapeutici
b. se referă la Ńinerea sub control a temperaturii corporale
c. foloseşte sauna şi masajul cu gheaŃă
38. Electroterapia:
a. Foloseşte curentul electric doar în scopul stimulării musculare
b. foloseşte curentul galvanic
c. foloseşte ultrasunetul
39. Hidroterapia:
a. este similară cu înotul terapeutic
b. foloseşte aplicaŃiile apei pe piele în diverse scopuri terapeutice
c. este o metodă fizioterapeutică
43. Climatoterapia:
a. presupune utilizarea factorilor atmosferici, cosmici şi telurici, pentru ameliorarea
stării de boală
b. studiază exclusiv influenŃele umidităŃii aerului asupra organismului
c. se foloseşte în scop profilactic, curativ şi recuperator
44. În salină:
a. amplitudinea respiraŃiei este mai mică, deoarece aerul conŃine mult bioxid de carbon
b. se practică speleoterapia
c. se răresc crizele de astm, până la dispariŃie
46. Apiterapia:
a. se referă la tratamentul cu ajutorul apei
b. se referă la tratamentul cu ajutorul mierii de albine
c. urmăreşte, în linii mari, creşterea nivelului energetic al organismului
Bazele generale ale kinetoterapiei
Scop
ÎnŃelegerea noŃiunii de evaluare şi a importanŃei acesteia în kinetoterapie;
conştientizarea foarte strânsei legături între evaluare, rezultatele acesteia, stabilirea
diagnosticului funcŃional, formularea obiectivelor şi elaborarea programului de
recuperare.
Obiective operaŃionale
După ce vor studia această unitate de curs, studenŃii vor putea:
Să cunoască noŃiunile de bază privind evaluarea funcŃională a pacientului;
Să conştientizeze importanŃa evaluării funcŃionale în kinetoterapie;
Să înŃeleagă faptul că, doar pe baza unei corecte şi complete evaluări se poate stabili
un corect şi complet diagnostic funcŃional;
Să cunoască obiectivele generale şi specifice - intermediare în kinetoterapie şi şi
modul în care se stabilesc acestea pe baza rezultatelor evaluării.
Promovarea relaxării:
- Reducerea durerii, prin relaxare la nivelul SNC;
- Reducerea durerii, prin relaxare la nivel local;
- Reducerea contracturilor musculare (şi prevenirea retracturilor), în afecŃiuni
posttraumatice / reumatologice / neurologice centrale şi periferice;
- Creşterea confortului psihic şi fizic, înlăturarea efectelor distresului;
Îndeplinrea obiectivului general de promovare a relaxării va fi asigurată prin
îndeplinirea obiectivelor specifice intermediare enumerate mai sus. Pe de altă parte,
îndeplinirea acestui obiectiv va contribui la:
- ÎmbunătăŃirea performanŃelor de control motor;
- Creşterea şi îmbunătăŃirea controlului asupra unor funcŃii ale organismului
(respirator, cardiovascular, digestiv, uro-genital);
- Promovarea participării active şi conştiente în cadrul programului de recuperare;
- Scăderea / combaterea mişcărilor involuntare;
- ObŃinerea gradului necesar de relaxare, pentru iniŃierea şi performarea
antrenamentului ideo-motor.
Reeducarea sensibilităŃii:
- ObŃinerea capacităŃii de a sesiza excitaŃia specifică în exterocepŃie-propriocepŃie-
interocepŃie;
- Performarea capacităŃii de localizare topografică a unei excitaŃii specifice;
- Recompunerea pe homunculusul senzitiv a “hărŃii sensibilităŃii”;
- Creşterea capacităŃii de discriminare specifică pentru toate tipurile de sensibilitate
(exterocepŃie-propriocepŃie-interocepŃie);
- Promovarea tipurilor de sensibilitate la copil, conform etapelor de dezvoltare psiho-
neuromotorie;
- MenŃinerea unui nivel optim al sensibilităŃii, necesar asigurării calităŃii vieŃii la
persoanele de vârsta a III-a;
- PerfecŃionarea unor tipuri complexe de sensibilităŃi specifice unor activităŃi umane
(simŃul spaŃiotemporal, simŃul prehensiunii, simŃul instrumentului muzical, simŃul
sportiv);
- Sesizarea stării de anormalitate a unor atitudini deficiente / mişcări substituite;
- Recuperarea componentelor de sensibilitate a funcŃiei oro-faciale: masticaŃie / gust,
deglutiŃie, olfacŃie, fonaŃie + capacitate de comunicare;
- Recuperarea capacităŃii de sensibilitate a funcŃiilor sfincteriene (urinar / anal);
- Reeducarea şi recuperarea sensibilităŃii la nivelul aparatului genital;
- Reeducarea şi recuperarea sensibilităŃii echilibrului la nivelul aparatului vestibular;
- Moderarea hiperesteziilor.
127
Corectarea posturii şi aliniamentului corpului şi a segmentelor sale:
- ObŃinerea dezvoltării fizice armonioase a corpului / a relaŃiei dintre diferitele
segmente corporale;
- ObŃinerea dezvoltării fizice armonioase între organele interne şi sistemul neuro-mio-
artrokinetic;
- Combatarea atitudinilor defectuoase ale aparatului locomotor;
- Profilaxia secundară a dezechilibrelor posturale;
- Profilaxia terŃiară a deficienŃelor;
- Realinierea segmentelor corporale, prin mijloace orto-protetice;
- Tonifierea, în condiŃii de scurtare sau de alungire, a musculaturii striate;
- Prevenirea scurtărilor / alungirilor unilaterale ale structurilor moi periarticulare;
- Scurtarea / alungirea structurilor moi periarticulare, alungite / scurtate unilateral,
pentru asigurarea echilibrului funcŃional;
- Formarea reflexului de atitudine corporală corectă în statică / dinamică.
Reeducarea respiratorie:
- Relaxarea musculaturii respiratorii;
- Drenaj bronho-pulmonar;
- Dirijarea aerului la nivelul căilor respiratorii superioare;
- Mobilizarea cutiei toracice prin mişcări pasive;
- Reeducarea tipurilor de respiraŃie: - costal superioară (claviculară), costal inferioară,
diafragmatică, completă;
- Tonifierea (pe amplitudine maximă) a grupelor musculare implicate în actul
respirator;
- Promovarea controlului / coordonării respiraŃiei (frecvenŃa, controlul volumului
curent, ritmul, controlul fluxului de aer) în repaus – mişcare - efort;
- Formarea deprinderii de a respira corect în repaus – mişcare - efort;
- Relaxare generală / scăderea durerii prin hiperventilaŃie.
Recuperarea mobilităŃii:
Pentru hipermobilitate:
- Tonifiere musculară, în condiŃii de scurtare, a muşchilor periarticulari;
129
- MenŃinerea unei cocontracŃii musculare eficiente în timpul mişcărilor pe direcŃiile
anatomofiziologice;
Pentru hipomobilitate:
- ObŃinerea unghiurilor articulare funcŃionale / normale, prin: inhibiŃia hipertoniilor
musculare (miotatice, miostatice, analgice, antalgice); creşterea elasticităŃii
(întinderea) Ńesutului contractil; cresterea elasticităŃii (întinderea) Ńesutului
necontractil; asuplizarea tuturor Ńesuturilor moi periarticulare; creşterea amplitudinii
miscărilor artrokinematice (alunecare, rotaŃie conjunctă, detracŃie);
- MenŃinerea / îmbunătăŃirea mobilităŃii articulare, prin promovarea fenomenelor
metabolice articulare;
- MenŃinerea mobilităŃii articulare în perioadele acute / subacute;
- MenŃinerea mobilităŃii normale în articulaŃiile supraiacente şi subiacente articulaŃiei
afectate;
- Combaterea aderenŃelor Ńesuturilor moi, prin mobilizări (de mică amplitudine, pasive
/ autopasive, pasivo - actve);
- Creşterea mobilităŃii prin manipulări articulare.
Rezumat
Diagnosticul funcŃional (care este apanajul exclusiv al kinetoterapeutului şi una
dintre obligaŃiile sale, în acelaşi timp) se stabileşte pe baza diagnosticului clinic (cu care
pacientul vine de la medic) şi a rezultatelor testării stării funcŃionale, cât mai complete şi
complexe.
Testarea funcŃionalităŃii pacienŃilor se realizează printr-o serie de metode, denumite
în kinetoterapie metode de explorare şi evaluare, unele preluate din medicina generală
(cum ar fi anamneza şi examenul general), altele specifice (cum ar fi somatoscopia,
antropometria, examinarea funcŃionalităŃii aparatelor şi sistemelor organismului prin
goniometrie, testing muscular, teste de efort etc.).
Aplicarea corectă a acestor metode va conduce la obŃinerea unor informaŃii care
ajută kinetoterapeutul la stabilirea diagnosticului funcŃional.
Diagnosticul funcŃional stă la baza stabilirii obiectivelor de tip finalitate, generale şi
specifice intermediare şi chiar la baza stabilirii obiectivelor urmărite de fiecare şedinŃă de
intervenŃie.
Pe stabilirea corectă a obiectivelor se bazează alegerea corectă a mijloacelor de
intervenŃie şi, ca atare, elaborarea corectă a programului de intervenŃie, precum şi
aplicarea acestuia în practică.
Evaluarea intermediară îi permite kinetoterapeutului să urmărească evoluŃia
pacientului şi să intervină cu modificările necesare în programul de recuperare.
Evaluarea finală îi permite kinetoterapeutului să stabilească măsura în care
obiectivele pe care le-a urmărit au fost îndeplinite.
BineînŃeles că, în funcŃie de modul în care operează cu toate elementele enumerate
mai sus, kinetoterapeutul va obŃine rezultate mai bune sau mai puŃin bune.
Bibliografie
1. Chiriac, M., 2000, Testarea manuală a forŃei musculare, Editura UniversităŃii din
Oradea
2. Cordun M., 1999, Kinetologie medicală, Editura Axa, Bucureşti
3. Cordun, M., 2009, Kinantropometrie, Editura CD Press, Bucureşti
4. Day, R.J., Fox, J.E., 2009, Neuromusculoskeletal Clinical Tests: A Clinician's
Guide, Churchill Livingstone, London
5. Ispas, C., 1998, NoŃiuni de semiologie medicală pentru kinetoterapeuŃi, Editura Art
Design, Bucureşti
6. Manole, V., Manole, L., 2009, Evaluare motrică şi funcŃională în kinetoterapie,
Editura Pim, Iaşi
7. Marcu, V., Tarcău, E., 2005, Studiu privind evaluarea pacienŃilor cu
algoneurodistrofie, Editura UniversităŃii din Oradea
8. Moca, O., 2004, Evaluarea funcŃională în recuperarea afecŃiunilor neurologice,
Editura Treira, Oradea
9. Petty, N.J., 2005, Neuromusculoskeletal Examination and Assessment: A
Handbook for Therapists (3rd. ed.), Churchill Livingston, London
10. Sbenghe, T., 1987, Kinetologie profilactică, terapeutică şi de recuperare, Editura
Medicală, Bucureşti
11. Sbenghe, T., 1999, Bazele teoretice şi practice ale kinetoterapiei, Editura Medicală,
Bucureşti
12. Sbenghe, T., 2002, Kinesiologie – ştiinŃa mişcării, Editura Medicală, Bucureşti
131
13. Tudor, V., 2005, Măsurare şi evaluare în cultură fizică şi sport, Editura Alpha,
Bucureşti
14. VlăduŃu, P., Pârvulescu, N. V., 2001, Semiologie şi noŃiuni de patologie medicală
pentru kinetoterapeuŃi, Editura Sitech, Craiova
Evaluare
1. Evaluarea:
a. ajută la stabilirea obiectivelor
b. este procesul prin care se transmit pacientului informaŃiile necesare
c. ajută la stabilirea măsurii în care obiectivele stabilite au fost îndeplinite
3. Diagnosticul funcŃional:
a. este stabilit de către medic
b. se bazează pe cumularea diagnosticului clinic cu rezultatele evaluării funcŃionale
iniŃiale
c. stă la baza elaborării programului de kinetoterapie
12. Pentru atingerea obiectivului general de creştere a forŃei musculare este necesară
îndeplinirea următoarelor obiective specifice intermediare:
a. creşterea forŃei musculare cu eliminarea gravitaŃiei (pentru muşchi cu forŃă 3-4)
b. creşterea forŃei muşchilor prin contracŃii de toate tipurile (izotonice, izometrice)
c. menŃinerea forŃei musculare în perioadele acute şi subacute
133