Curs de hidroterapie - Lecţia 2

Efectele aplicaţiilor cu apă, indicaţiile şi contraindicaţiile hidroterapiei

1. Titlu

2. Efectele aplicaţiilor cu apă. Efectele aplicaţiilor cu apă sunt

foarte variate în funcţie de temperatura, suprafaţa, durata şi
modalitatea administrării lor. Există efecte locale şi efecte
regionale sau generale. Unele efecte sunt imediate, de scurtă
durată, în timp ce altele sunt tardive, respectiv de lungă durată.
Înainte de a face cunoştinţă cu principalele tipuri de efecte ale
aplicaţiilor hidroterapice, vom clarifica două noţiuni foarte
importante.

3. Efectul primar. În hidroterapie se face distincţie între efectul

primar sau direct şi efectul secundar sau indirect al aplicaţiilor
cu apă. Iată un exemplu care ilustrează diferenţa dintre cele
două tipuri de efecte. Aplicarea apei reci asupra unei părţi
a corpului are ca efect primar răcirea acelei porţiuni însoţită
de scăderea fluxului de sânge la nivelul respectiv. Reducerea
cantităţii de sânge care curge prin regiunea răcită se datorează
faptului că scăderea temperaturii induce prin mecanism nervos-
reflex îngustarea vaselor de sânge din regiunea respectivă.

4. Efectul secundar. După cum se ştie, ori de câte ori constantele

biologice sunt modificate, în organism se declanşează
mecanisme diverse şi complexe pentru compensarea
respectivelor schimbări. Revenind la exemplul anterior, aşa se
explică de ce, de îndată ce aplicaţia cu apă rece este îndepărtată,
va urma o revenire şi chiar o creştere a circulaţiei sanguine
peste nivelul dinainte de tratament.

5. Efectul reactiv - reacţia. Această creştere, după o scădere

iniţială a unei funcţii fiziologice, reprezintă aşa-numitul efect
secundar, sau efect indirect. Acesta se datorează răspunsului
activ al organismului faţă de stimulul aplicat, răspuns prin
care organismul încearcă să contrabalanseze efectul direct.
Acest efect secundar sau indirect, are o mare importanţă în
hidroterapie şi în general în balneofizioterapie, fiind cunoscut
sub numele de efect reactiv, sau simplu, reacţie.

Curs de hidroterapie - Lecţia 2 • Efecte, indicaţii, contraindicaţii • pag. 1

 6. Fazele reacţiei. Reacţia are de fapt mai multe componente.
Cele mai importante aspecte sau faze ale reacţiei sunt: faza
circulatorie, faza nervoasă şi cea metabolică. Faza circulatorie
a reacţiei constă în creşterea fluxului de sânge, după cum am
mai exemplificat. Faza nervoasă constă în anumite modificări
ale activităţii structurilor nervoase, fie în sensul intensificării fie
în sensul inhibării. Faza metabolică constă în intensificarea sau
diminuarea arderilor metabolice în ţesuturi.

7. Reacţie completă / incompletă. Cea mai evidentă faza a reacţiei

este faza circulatorie. Aceasta fază oferă indicii importante
cu privire la eficienţa şi corectitudinea tratamentului. O
reacţie circulatorie bună, constituie un semn al unei proceduri
corect administrate. Atunci când tratamentul nu produce o
reacţie circulatorie corespunzătoare, se vorbeşte de o reacţie
incompletă. Această situaţie impune reevaluarea procedurilor
sau includerea unor proceduri ajutătoare care să favorizeze o
reacţie satisfăcătoare.

8. Factorii care influenţează reacţia. Calitatea reacţiei depinde de

mai mulţi factori printre care cei mai importanţi sunt: vârsta,
starea de sănătate a persoanei, exerciţiul fizic, temperatura
corpului, felul şi modalitatea de aplicare a tratamentului.

9. Vârsta. Copiii şi persoanele în vârstă au în general o capacitate

de reacţie mai limitată. Se ştie din practica hidroterapiei că
persoanele la vârste extreme nu suportă bine aplicaţiile reci.
Pentru a compensa această lipsă de vitalitate, se poate recurge
la o încălzire a corpului prin diverse metode.

10. Starea de sănătate-boală. Starea de sănătate a persoanei are o

influenţă foarte mare asupra capacităţii de reacţie la tratamentele
cu apă. Organismul epuizat datorită unor boli, nu are rezervele
necesare pentru a reacţiona viguros la aplicaţiile hidroterapice,
în special la cele reci. Atunci când capacitatea de reacţie este
afectată, se impune adaptarea procedurilor la starea bolnavului.
Aceasta se poate realiza fie prin atenuarea intensităţii şi/sau
duratei procedurilor energice, fie prin renunţarea la aplicaţiile
reci.

Curs de hidroterapie - Lecţia 2 • Efecte, indicaţii, contraindicaţii • pag. 2

 11. Exerciţiul fizic. Exerciţiul fizic amplifică reacţia organismului
la aplicaţiile hidroterapice. Acest lucru se explică desigur prin
faptul că în cursul exerciţiului fizic se produce o intensificare
a circulaţiei sanguine, o încălzire a corpului şi în general o
accelerare a celor mai multe reacţii metabolice.

12. Temperatura corpului. Dacă corpul este cald, reacţia apare

cu uşurinţă. În anumite situaţii, cum se întâmplă de exemplu
în cazul unor bolnavi cu frisoane, reacţia poate fi redusă sau
absentă chiar dacă corpul este cald, atâta vreme cât pielea este
rece şi pacientul are o senzaţie de frig. Temperatura pielii este
esenţială. O altă parte a corpului a cărei temperatură este foarte
importantă pentru o bună reacţie, sunt picioarele. Acestea
trebuie să fie întotdeauna calde şi dacă e nevoie se va face o baie
fierbinte de picioare.

13. Factori tehnici. Reacţia mai este influenţată de factori fizici cum
este diferenţa de temperatură dintre aplicaţia rece şi cea caldă.
În principiu, anvergura reacţiei este cu atât mai mare cu cât
diferenţa de temperatură dintre aplicaţia caldă şi cea rece este
mai mare. Alţi factori care au o influenţă asupra reacţiei sunt
durata de menţinere a aplicaţiilor, regiunea pe care se aplică
procedura precum şi mărimea suprafeţei expuse.

14. Proceduri ajutătoare. Ori de câte se estimează că reacţia va fi

insuficientă, este preferabil să se recurgă în prealabil la o aplicaţie
caldă pentru pregătirea pacientului. Încălzirea pacientului se
poate face printr-o baie fierbinte de picioare, prin consumul
de lichide fierbinţi sau exerciţiu fizic. De asemenea, intensitatea
reacţiei poate fi şi mai mult stimulată prin proceduri ajutătoare
cum este, de exemplu, fricţiunea sau percuţia (bătătoritul).

15. Factorul psihic. Starea sistemului nervos, dacă persoana este

odihnită sau obosită, starea mentală a pacientului, toate acestea
au un cuvânt de spus în calitatea reacţiei. Persoanele stresate,
anxioase, care au oroare de apa rece sau care au prejudecăţi
faţă de anumite aspecte ale procedurilor ce urmează să fie
administrate, pot avea o reacţie deficitară.

Curs de hidroterapie - Lecţia 2 • Efecte, indicaţii, contraindicaţii • pag. 3

 16. Efectele aplicaţiilor reci. În principal aplicaţiile reci produc
următoarele efecte locale: contracţia vaselor sanguine,
reducerea fluxului sanguin, răcirea şi pierderea coloraţiei roşii
a tegumentelor. Ca efecte generale aplicaţiile reci produc:
scăderea ritmului cardiac şi respirator, scăderea sensibilităţii
cutanate, scăderea reacţiilor metabolice. Oricum, datorită
reacţiei organismului, îndepărtarea aplicaţiei reci lasă loc unui
flux sanguin crescut cu înroşirea pielii.

17. Efectele aplicaţiilor calde. În principal aplicaţiile calde produc

următoarele efecte locale: dilatarea vaselor sanguine, creşterea
fluxului sanguin, înroşirea tegumentelor şi încălzirea lor. Un
alt efect benefic care merită reţinut este relaxarea musculaturii.
Între efectele generale ale căldurii se numără: creşterea ritmului
cardiac şi respirator, intensificarea reacţiilor metabolice,
creşterea temperaturii corpului, intensificarea transpiraţiei şi
altele. Aplicaţiile calde generale prelungite duc în cele din
urmă la consumarea rezervelor energetice şi la epuizarea
organismului.
18. Efecte complexe. În realitate, efectele sunt mult mai complexe,
rezultatul final fiind o combinaţie a efectelor locale, regionale,
generale datorate de efectele reflexe, mecanice şi hidrostatice. Un
exemplu de efect şi procedură complexă este cel al combaterii
unei congestii prin aplicarea simultană a unei comprese reci
locale, direct pe zona respectivă pentru a îndepărta sângele care
stagnează în regiunea respectivă şi o aplicaţie caldă la distanţă,
de exemplu o baie fierbinte de picioare, pentru a atrage sângele
cât mai departe de zona de congestie.
19. Instruire şi aplicare riguroasă. Pentru a evita riscurile şi pentru
a obţine efectele benefice ale aplicaţiilor cu apă trebuie să vă
însuşiţi temeinic tehnica de lucru în cazul fiecărei proceduri.
Respectaţi durata şi frecvenţa indicată pentru fiecare procedură
în parte şi nu cedaţi tentaţiei de a face un tratament mai energic
pentru a obţine un efect mai puternic sau mai prompt. Abţineţi-
vă de la proceduri extreme şi nu abuzaţi de anumite aplicaţii,
mai ales în cazul persoanelor în vârstă, la copii sau cei slăbiţi de
boală.
20. Precizie şi măsurare obiectivă. În practicarea hidroterapiei este
foarte importantă respectarea cu precizie a temperaturii apei.
De asemenea, trebuie evaluată corect temperatura aerului din
cameră. În funcţie de temperatură apa este considerată: foarte
fierbinte, peste 40°C; fierbinte, între 38-40°C; caldă, între 33-
38°C; călduţă între 27-33°C; răcoroasă între 21-27°C; rece între
12-21°C şi foarte rece între 0-12°C. În intervalul de 35-37°C
apa este considerată neutră. Pentru determinarea temperaturii
apei se va folosi un termometru special de baie iar pentru
măsurarea temperaturii din încăpere un termometru de cameră.

Curs de hidroterapie - Lecţia 2 • Efecte, indicaţii, contraindicaţii • pag. 4

 21. Factorul timp. Cu excepţia procedurilor cu efect sedativ, care
sunt indicate seara, majoritatea tratamentelor hidroterapice
se vor aplica în cursul dimineţii. Înainte şi după aplicarea
tratamentului pacientul se va odihni cel puţin o jumătate de
oră. Acest lucru este necesar deoarece efectele hidroterapiei se
obţin ca urmare a reacţiei fiziologice a organismului la stimulii
aplicaţi, lucru pentru care corpul trebuie să dispună de resurse
energetice suficiente.

22. Protecţia capului şi hidratarea. Multe proceduri au ca efect

secundar o creştere a circulaţiei la nivelul creierului. Pentru
prevenirea congestiei cerebrale şi a urmărilor nedorite ale
acesteia, se vor aplica pe frunte şi/sau pe ceafă comprese reci.
Pentru a asigura cele mai favorabile condiţii pentru reacţie
şi pentru prevenirea deshidratării, se va oferi apă de băut
în cantitate adecvată, înainte, în timpul şi după efectuarea
procedurii.

23. Condiţii stricte de igienă. Întreţinerea necorespunzătoare a

bazinelor sau echipamentului hidroterapic poate duce la apariţia
unor infecţii cu germeni patogeni. Folosiţi întotdeauna vase bine
spălate, la nevoie dezinfectate şi apă curată din surse verificate.
Deşi legislaţia impune măsuri de dezinfecţie a bazinelor, apei şi
echipamentului folosit în unităţile de stat sau private, este bine
să vă asiguraţi că aceste măsuri sunt respectate cu stricteţe.

24. Indicaţii terapeutice. Hidroterapia are efecte benefice în

afecţiunile reumatismale ale oaselor şi articulaţiilor fiind
folosită în mod curent în tratamentul reumatismului degenerativ,
în artrozele şoldului (coxartroza), genunchilor (gonartroza), în
artrozele cu alte localizări, în artrita reumatoidă - atât în faza
inflamatorie acută cât şi în cea cronică -, în durerea lombară
cronică, în fibromialgie şi alte artrite inflamatorii., , , ,

25. Alte indicaţii terapeutice. Procedurile hidroterapice au aplicaţii

în tratamentul degerăturilor şi hipotermiei, în reabilitarea
pacienţilor cu scleroză multiplă şi, mai nou, în recuperarea
pacienţilor cu insuficienţă cardiacă cronică. În condiţiile de
acasă, procedurile simple cu apă sunt cel mai des folosite ca
mijloc de creştere a rezistenţei nespecifice a organismului şi ca
tratament adjuvant în afecţiunile respiratorii uşoare cum sunt
răcelile sau stările gripale obişnuite.

26. Contraindicaţii generale. Este foarte important să ştim că există

o serie de boli în care hidroterapia este contraindicată. Cele
mai importante dintre acestea sunt: hipertensiunea arterială
complicată, ateroscleroza cerebrală, ateroscleroza coronariană,
anevrismele, tendinţa la hemoragii, diatezele hemoragice,
hipertireoza, nevrozele grave, dermatozele, varicele acutizate,
în general afecţiunile acute în faza activă sau decompensată,…

Curs de hidroterapie - Lecţia 2 • Efecte, indicaţii, contraindicaţii • pag. 5

 27. Contraindicaţii generale. … tumorile maligne şi unele
benigne, bolile infecţioase, stările caşectice, epilepsia,
bolile hematologice, tulburările psihice, sarcina normală şi
patologică.

Autor: dr. Valentin Nădăşan

Data redactării: 18.07.2006.

Bibliografie:
C. Dail, Ch. Thomas, Hidroterapie, Tratamente simple pentru afecţiuni
obişnuite. Casa de editură Viaţă şi Sănătate, Bucureşti.
Agatha Thrash, C. Thrash, Home Remedies: Hydrotherapy, Massage,
Charcoal, and Other Simple Treatments, Thrash Publications, Seale,
Alabama, 1981.
G. Knapp Abbott, Efectele fiziologice ale apei şi tehnica hidroterapiei,
Tipografia Institutului Biblic, Braşov, 1937.
Rakosvalfi Z., Curs de fizioterapie, UMF Târgu Mureş, 1987.
I. Baciu, Fiziologie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 1977.

Copyright 2006, Asociaţia Sănătate şi Temperanţă, Toate drepturile

rezervate. Material realizat de Editura Prisma, Tg. Mureş. Imagini:
Editura Prisma,Tg. Mureş; Hemera Technologies Inc. Canada.
Înregistrări: Radio Vocea Speranţei, Bucureşti. Pentru a procura în mod
legal acest material contactaţi-ne la vnadasan@sanatateplus.net sau
telefon 0744-276 383.

Curs de hidroterapie - Lecţia 2 • Efecte, indicaţii, contraindicaţii • pag. 6