Alte dispozitive interferențiale

OGLINZILE LUI FRESNEL

O lentilă Fresnel este un tip de obiectiv compact,

dezvoltat de fizicianul August-Jean Fresnel pentru faruri.
Lentila Fresnel reduce cantitatea de lumină necesară față de o
lentilă convențională prin împărțirea lentilei într-un set de
secțiuni circular-concentrice, cu rolul de a susține teoria
ondulatorie a luminii.

În acest dispozitiv interferențial, cele doua surse S1 și

S2 reprezintă imaginile virtuale ale sursei S în două oglinzi
plane I și II care fac între ele un unghi foarte apropiat de 180
grade. Interferențele apar în locul în care razele se întâlnesc
razele de lumină. Pe ecranul M se observă o imagine de
interferență sub forma unor franjuri de lumină.

BIPRISMA LUI FRESNEL

Este alcătuită din două prisme

identice, cu unghi refringent mic,
ațezate bază lângă bază. Fasciculele de
lumină emise de sursa S formează, după
refracție, două imagini virtuale S1 și S2
care constituie sursele coerente.
OGLINDA LLOYD

Oglinda lui Lloyd este un experiment clasic de optică care a fost descris pentru prima
dată în 1834 de Humphrey Lloyd. Obiectivul său inițial a fost să furnizeze dovezi suplimentare
pentru natura ondulatorie a luminii, dincolo de cele oferite de Young și Fresnel. În experiment,
lumina dintr-o sursă monocromatică de fantă reflectă dintr-o suprafață de sticlă la un unghi mic
și pare să provină dintr-o sursă virtuală ca rezultat. Lumina reflectată interferează cu lumina
directă a sursei, formând franjuri de interferență.

BILENTILA LUI BILLET

O lentilă biconvexă este tăiată în

jumătăți de-a lungul centrului, iar
jumătățile sunt separate, creându-se o
fantă mică între acestea două. Acest
ansamblu, alături de lumina emisă de
sursa S produce o imagine dublă care,
suprapuse fringe de interferență.
INELELE LUI NEWTON

O lentilă plan-convexă cu distanța focală mare este

așezată cu fața curbă pe o placă de sticlă plană. Între
lentilă și placă se formează un film de aer sau de lichid
cu grosimea crescândă de la centru spre margine. În
cazul în care un fascicul de lumină monocromatică
cade perpendicular sau aproape perpendicular, pe
lentilă se observă, în
lumina reflectată, franje
de interferență circulare
cu centrele în punctul de
contact între cele două suprafețe, numite inelele lui Newton.