Tema 1. Noţiuni generale despre Dreptul Proprietăţii Intelectuale.

1. Noţiunea şi particularităţile specifice DPI.

2. Caracterizarea elementelor constitutive ale proprietăţii intelectuale.
3. Principiile reglementării juridice a relaţiilor privind proprietatea
intelectuală.

1. Noţiunea şi particularităţile specifice DPI

Dreptul proprietăţii intelectuale este un ansamblu de norme juridice care

reglementează relaţiile sociale privind crearea şi valorificarea rezultatelor muncii
intelectuale (este o muncă spirituală, creatoare).
La 14 iulie 1967 la Stockholm a fost constituită organizaţia mondială a
proprietăţii intelectuale (OMPI). Art. 2 al Convenţiei OMPI prevede că
proprietatea intelectuală include drepturi care se referă la:
 opere literare, artistice şi ştiinţifice;
 activitatea interpretativă a artiştilor, imprimările audio-, video-,
emisiunile radio şi TV;
 invenţiile în toate domeniile activităţii umane;
 descoperirile ştiinţifice;
 desenele şi modelele industriale;
 mărcile de fabrică, de comerţ şi de serviciu, denumirile de firmă şi
emblemele comerciale;
 protecţia contra concurenţei neloiale;
 toate celelalte drepturi ce se referă la activitatea intelectuală în domeniile:
 industrial;
 ştiinţific;
 literar;
 artistic.
Particularităţile specifice DPI:
  DPI are în calitate de obiecte bunuri incorporale, acestea fiind
rezultatul activităţii intelectuale;
 modurile de dobîndire şi faptele juridice ce stau la baza apariţiei
drepturilor asupra obiectelor proprietăţii intelectuale sunt specifice;
 aceste drepturi precum şi dreptul de propretate intelectuală inclusiv
sunt limitate în timp ca de exemplu:
o operele literare, ştiinţifice, artistice au ca durată a dreptului de autor
viaţa autorului plus cincizeci de ani după deces;
o asupra unei opere audio, video dreptul de autor este ocrotit pe
parcursul a 50 ani, iar asupra operelor de artă decorativă sau aplicativă timp de 25
ani de la data apariţiei lor;
o asupra operelor anonome, sau a celor ce apar sub pseudonim durata
dreptului de autor este de 50 ani de la publicare;
o operele publicate sau apărute pentru prima dată în curs de 30 ani după
decesul autorului sunt ocrotite timp de 50 ani din momentul apariţiei;
o durata de valabilitate a unui brevet de invenţie este de 20 ani;
o pentru soiuri de arbori, pomi fructiferi şi viţa de vie este de 25 ani, iar
pentru celelalte specii este de 20 ani ;
o protecţia asupra desenelor şi modelelor industriale se face prin
certificatul care are o durată de înregistrare de 5 ani ;
o înregistrarea mărcii se face pe o durată de 10 ani.

 Dreptul de proprietate intelectuală este limitat şi în spaţiu. Există

atîtea regimuri de protecţie juridică a drepturilor ce ţin de proprietatea intelectuală
cîte state sunt. OMPI – ul orientează spre unificarea reglementărilor pe scara
internaţională a regimurilor de protecţie ale drepturilor ce ţin de proprietatea
intelectuală.
 2. Caracterizarea elementelor constitutive ale proprietăţii
intelectuale.

Elementele DPI sunt:

 dreptul de autor şi drepturile conexe;
 dreptul de proprietate industrială.
Dreptul de autor are înţelesuri diferite în sens obiectiv şi în sens subiectiv.
În sens obiectiv dreptul de autor este un ansamblu de norme juridice ce
reglementează relaţiile privind valorificarea operelor artistice, literare şi ştiinţifice.
În sens subiectiv dreptul de autor este folosit pentru a reflecta situaţia cînd
în condiţiile legii unui subiect concret îi aparţine dreptul de a se numi autor al unei
opere artistice, literare, ştiinţifice.
Noţiunea drepturilor conexe se utilizează pentru a indica un anumit grup
de drepturi subiective ce aparţin interpreţilor, autorilor de fonograme etc.
Dreptul de proprietate industrială este ansamblul de norme juridice care
reglementează relaţiile sociale privind :
 crearea şi valorificarea invenţiilor;
 modelelor de utilitate;
 desenelor şi modelelor industriale;
 utilitatea mărcilor şi denumirilor de origine a produselor.

3. Principiile reglementării juridice a relaţiilor privind proprietatea

intelectuală.

Ca şi celelalte ramuri de drept şi DPI este guvernat de anumite principii şi

anume:
 principiul egalităţii în creaţie (principiul egalităţii activităţii de
creaţie). Conform art. 32 din Constituţia RM oricărui cetăţean îi este garantată
libertatea gîndirii precum şi libertatea exprimării în public prin cuvînt, imagine sau
alt mod mod posibil. Art. 33 garantează libertatea creaţiei ştiinţifice şi artistice, iar
creaţia nu este supusă cenzurei;
 principiul egalităţii în drepturi a autorilor (art 16 din Constituţie);
 principiul echităţii îşi găseşte expresia în normele ce prevăd
exercitarea drepturilor asupra operelor, precum şi normele ce prevăd remunerarea
autorilor pentru valorificarea acestor opere;
 principiul îmbinării intereselor autorului cu cele ale societăţii (art.
55 din constituţie prevede respectul faţă de drepturile şi interesele legitime, faţă de
demnitatea altor cetăţeni este obligatorie);
 principiul realităţii şi garantării drepturilor.

Bibliografia şi acte normative

1. Constituţia RM din 29.07.94
2. Legea RM privind drepturile de autor şi drepturile conexe nr. 139
din 02.07.2010
3. Legea RM privind pritecţia invenţiilor, nr. 50-XVI din 07.03.2008
4. Victor Volcinschi, Dorian Chirosca, Dreptul proprietăţii intelectuale,
Chişinău, 2001,
5. Viorel Roş, Tratat de drept de autor şi drepturi conexe, Bucureşti, 2005,
6. Introducere în proprietatea intelectuală, ROSETI, Bucureşti, 2001;
7. Teodor Boboaşcă, Dreptul proprietăţii intelectuale, Beck, Bucureşti,
2006;
8. Ioan Macovei, Dreptul proprietăţii intelectuale, ALL beck, Bucureşti,
2005.
9. Бодюл Т.Д. Основные положения авторского права в Республике
Молдова. Кишинев,1997.