Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1.Celula avionului
Direcţi
e
FUSELAJUL
Fuselajul reprezinta corpul avionului de care se ataseaza aripile, ampenajul,
motorul si trenul de aterizare. Contine cabina cu scaunele pilotilor si pasagerilor
plus comenzile si instrumentele din cabina, si poate contine si compartimentul de
bagaje.
Majoritatea avioanelor moderne de antrenament au fuselajul de tip
semimonococa, o structura de rezistenta usoara acoperita cu un invelis care de
cele mai multe ori este din tabla de aluminiu. In acest fel eforturile sunt preluate
de intreaga structura – atat partea structurala interna cat si invelis.
Fuselajele de ultima generatie au o constructie de tip monococa confectionate
din materiale compozite(usoare cu o mare rezistenta) la care nu exista o
structura interna,toate sarcinile fiind preluate de acest invelis de tip ‘’coaja de ou’’
Tipurile de constructii mai vechi au o structura interna de tip grinda cu zabrele la
care invelisul este de regula din material textil toate sarcinile fiind preluate de
structura interna.
ARIPA
Aripa este proiectata sa genereze portanta motiv pentru care este expusa la
sarcini mari in zbor care depasesc in evolutii cu mult greutatea avionului. In
general, aripa are unul sau mai multe lonjeroane care se prind de fuselaj si care
se prelungesc pana la varful aripii. Lonjeroanele preiau majoritatea eforturilor din
aripa care sant orientate in sus pentru portanta si in jos pentru greutatea
fuselajului si a rezervoarelor de combustibil. Aditional, unele aripi sant prevazute
cu montanti care confera o rezistenta suplimentara preluind o parte din eforturile
aripii transmitindu-le fuselajului.
Nervurile sunt pozitionate aproximativ perpendicular pe lonjeroane si asistate de
lise care sant paralele cu lonjeroanele conferind forma profilului aripii si
rigidizeaza invelisul care este prins de acestea. Nervurile transmit sarcinile
(incarcarile) intre invelis si lonjeroane.
COADA
Ampenajele au in general o constructie similara aripii si au o parte fixa orizontala
(stabilizator) si una fixa verticala (deriva) de care sant prinse partile mobile
(suprafetele de comanda) profundor (orizontal) si directie (vertical). Exista si alte
variante de solutii constructive – dubla deriva, stabilizator monobloc, etc. Katana
are ampenajul in forma de T. In mod uzual, suprafetele de comanda sunt
prevazute cu compensatoare de efort (trimere).
1.1.5.2 CAUCIUCURILE
Puterea unui cauciuc vine din carcasa sa, care este construită din material
casant şi apoi acoperit cu cauciuc. Evaluarea pliului este o măsură a presupusei
sale rezistenţe. Nici pereţii de cauciuc nici lungimea chilei nu pot demonstra forţa
cauciucului; pereţii laterali protejează laturile carcasei cauciucului , şi chila de
cauciuc oferă o suprafaţă de frecare la punctele de contact între cauciuc şi pistă.
Tăieturile superficiale sau zgârieturile în pereţii laterali sau pe chilă, sau
pietre mici în chilă nu vor fi în detrimentul puterii cauciucului. Totuşi, orice tăieturi
mari (îndeosebi dacă expun materialul casant) sau umflături (care pot fi indicii
exeterne ale unei deteriorări casante interne) ar trebui să vă facă să respingeţi
cauciucul înaintea zborului.
Condiţia caucicurilor ar trebui notată în timpul inspecţiei externe de
dinaintea zborului, îndeosebi în ceea ce priveşte:
umflarea;
dilatarea;
uzura, îndeosebi pete plate cauzate de derapare;
tăieturi, umflături (îndoesebi tăieturi adânci care expun materialul casant);
avarierea structurii peretelui lateral.
Daca franghia este lasata prea slaba, vantul poate ridica avionul de pe sol, urmat
de trantirea acestuia care chiar daca se face pe trenul de aterizare, produce
socuri mecanice care solicita structura. Asigurati-va asadar ca tensionarea
cablurilor de ancorare este cea potrivita.
Motorul cu piston are multe variante constructive din care multe sant proprii
echiparii avioanelor.Tipurile de motoare mai vechi aveau cilindrii uzual dispusi
radial in jurul arborelui cotit-ex. AN2. Motoarele radiale denumite si in stea au un
excelent raport putere/greutate in gama de puteri mari necesare pentru
operatiuni precum lucrul agricol.
Unele avioane au motoare in linie, la care cilindrii sant dispusi intr-o linie –
acelasi principiu de baza ca in cazul majoritatii motoarelor auto. Cateva din
primele modele de avioane au avut motoare in linie cu cilindrii dispusi vertical
deasupra arborelui cotit, cu capetele cilindrilor deasupra motorului.
Ridicarea liniei de forta intr-o pozitie corespunzatoare din considerente de
proiectare au pozitionat cilindrii si implicit corpul motorului intr-o pozitie foarte
inalta. Acest fapt a obstructionat vizibilitatea pilotului. Un alt dezavantaj la
aceasta varianta este garda foarte mica a elicii fata de sol, fapt care determina
necesitatea unor jambe foarte lungi. Cea mai simpla solutie in rezolvarea acestor
probleme a fost inversarea cilindrilor astfel incat arborele cotit sa fie deasupra.
Deasemenea mai sant si alte variante cum ar fi motoarele in V sau H (aceasta
desemnand dispunerea cilindrilor), variante folosite la avioanele militare precum
Spitfire sau Tempest care necesitau puteri mari (2000-3000 CP).
Pistonul culisand in cilindru constituie unul din peretii camerei de combustie.
Pistonul este prevazut cu segmenti care etanseizeaza pistonul in cilindru
prevenind orice pierdere de putere prin lateralele pistonului precum si trecerea
uleiului in camera de ardere.
Arborele cotit si biela transforma miscarea in linie a pistonului in miscare de
rotatie. Totodata, arborele cotit preia puterea de la toti cilindrii si o transfera la
elice. Biela face legatura intre arborele cotit si piston. Supapa (valva) de admisie
permite intrarea amestecului aer/carburant in cilindru. Cilindrul formeaza restul
camerei in care amestecul combustibil este comprimat si ars. Supapa (valva) de
evacuare permite gazelor arse sa iasa din cilindru dupa combustia acestora.
Bujiile aprind amestecul combustibil.
Unul din cele mai uzuale motoare clasice folosite in prezent este motorul cu
patru, sase sau opt cilindri dispusi orizontal si opusi.
Motorul clasic are un numar de cilindri in care pistoanele se misca inainte si
inapoi. In fiecare cilindru amestecul aer/carburant este ars, energia calorica
cauzand extinderea gazelor si actionand in consecinta asupra pistonului
deplasandu-l in cilindru. Aceasta reprezinta transformarea energiei chimice a
combustibilului in energie calorica si apoi in energie mecanica.
Pistonul este conectat prin biela la arborele motorului pe care il roteste. Biela
converteste deci miscarea liniara a pistonului in miscare de rotatie a arborelui
care transmite energia generata de motor la elice. Majoritatea avioanelor au
elicea cuplata direct la arborele cotit si arborele cotit este si arborele elicei. Elicea
produce forta de tractiune necesara zborului.
Ciclul complet al acestui motor cu piston este compus din patru curse complete
ale pistonului in cilindru, de unde denumirea de motor in patru timpi. Nikolaus
Otto a descris si dezvoltat acest motor in 1876, astfel incat acest ciclu in patru
timpi este cunoscut ca fiind ciclul Otto. Cei patru timpi sant : (1)admisia ;
(2)compresia ; (3)arderea (sau expansiunea) ; (4)evacuarea
a.ADMISIA
reprezinta timpul in care amestecul este aspirat in cilindru. Pistonul culiseaza din
varful catre baza cilindrului creand o depresiune in cilindru. Acest fapt face ca
fluxul de aer din sistemul de admisie trecand prin carburator (unde benzina este
dozata si amestecata cu aerul rezultand amestecul carburant) sa fie aspirat in
cilindru prin supapa de admisie care este deschisa.
La inceputul compresiei, supapa de admisie se inchide si pistonul se intoarcce
catre capul cilindrului marind astfel progresiv presiunea amesteculu si implicit
temperatura acestuia. La sfarsitul timpului (etapei) de compresie, amestecul este
aprins de o descarcare (scanteie) electrica produsa intre electrozii bujiei initiindu-
se astfel arderea progresiva (combustia) amestecului. Acest fapt produce
extinderea gazelor creandu-se astfel o presiune mare ce se exercita pe capul
pistonului care in acest moment a trecut de varful cursei si este inpins inapoi in
cilindru in timpul de ardere (sau expansiune). Exact inainte de terminarea
expansiunii supapa de evacuare se deschide si gazele arse sant fortate sa iasa
prin sistemul de evacuare in atmosfera.
Cand pistonul se apropie din nou de capul cilindrului in timp ce ultimela gaze
arse sant evacuate, supapa de admisie se deschide si cea de evacuare se
inchide initiindu-se astfel din nou primul timp-admisia, si ciclul se reia.
De notat ca intr-un ciclu Otto complet din cei patru timpi doar unul dezvolta
putere cu toate ca arborele cotit (care transmite puterea la elice) se roteste de
doua ori. Pentru cresterea puterii dezvoltate de motor si pentru asigurarea unei
functionari ‘’rotunde’’, motorul are mai multi cilindri ai caror timpi de ardere sant
esalonati la diferite pozitii pe parcursul rotatiei arborelui cotit. Aceaste esalonari
(spatieri) sant egale astfel incat, la un motor cu patru cilindri (des intalnit la
avioanele de scoala), arborele cotit va primi in doua rotatii complete putere de la
patru timpi diferiti de ardere – cate unul de la fiecare cilindru. In cazul unui motor
cu sase cilindri vor fi sase timpi de ardere pe parcursul a doua rotatii – deci un
motor mai silentios.
b.COMPRESIA MOTORULUI
Motoarele sant proiectate astfel incat valoarea presiunii de compresie produsa
de piston va indica tipul de combustibil ce va fi folosit. Presiuni dezvoltate mai
mari vor produce mai multa putere (la aceeasi capacitate data a motorului), dar
necesita folosirea unui combustibil de calitate mai buna capabil sa suporte
presiuni si temperaturi mari fara sa explodeze (fara sa produca detonatii).
Raportul de compresie al unui motor este raportul dintre volumul total al
cilindrului cu pistonul la Punctul Mort Inferior (PMI) si volumul liber de deasupra
pistonului cand acesta este in varful cursei – Punctul Mort Superior (PMS).
Volumul cilindrului aspirat de piston in cursul unui timp se numeste volum aspirat.
SUPAPELE SI DISTRIBUTIA
Supapa de admisie (care permite intrarea amestecului in cilindru) si supapa de
evacuare (prin care gazele arse sunt eliminate) trebuie sa se deschida si inchida
la momente foarte precise legate de miscarea pistonului. Pentru a putea realiza
aceasta corelare exista axa cu came antrenata de arborele cotit prin intermediul
unui angrenaj cu roti dintate.
Axa cu came se roteste cu jumatate din viteza de rotatie a arborelui cotit si
actioneaza culbutorii (prin intermediul tijelor tachetilor) care apasa si deschid
supapele (comprimand si arcurile acestora). Momentul exact de actionare a
supapelor este calculat de proiectant si trebuie sa fie cel mai nimerit punct
conform ciclului motorului.
Uzual viteza de rotatie a motorului in regim de lucru este de 2400 rotatii pe minut.
Fiecare supapa de admisie se deschide si inchide odata la patru curse ale
pistonului adica odata la doua rotatii complete a arborelui cotit. Prin urmare axa
cu came se roteste cu jumatate din viteza arborelui cotit. La 2400 rot/min fiecare
supapa se deschide si inchide de 1200 ori pe minut – de 20 de ori pe secunda.
Puterea pe care o dezvolta motorul depinde de cantitatea de amestec care poate
fi introdusa in cilindru in timpul admisiei – si durata acestui proces este foarte
scurta.
Supapa de admisie deschizandu-se exact inainte ca pistonul sa atinga PMS si
inchizandu-se imediat dupa ce pistonul trece de PMI, determina timpul de
admisie extinzand astfel la maximum durata alocata intrarii amestecului in
cilindru. Aceste momente se numesc atacul supapei si eliberarea supapei.
Similar,supapa de evacuare se deschide imediat inainte de PMI si se inchide
imediat dupa PMS pentru timpul patru (de evacuare) si inceputul timpului de
admisie.
De notat ca, pentru o foarte scurta perioada de timp, la startul timpului de
admisie gazele arse sant inca in timpul eliminarii din cilindru – cu supapa de
evacuare deschisa -, in timp ce amestecul proaspat incepe sa intre prin supapa
deschisa de admisie. Aceasta scurta perioada cand ambele supape (admisie si
evacuare) sant deschise se numeste suprapunerea deschiderii supapelor.
c.ARDEREA
O scanteie de inalta tensiune este produsa in cilindru cu putin inainte ca pistonul
sa atinga PMS si sa inceapa timpul de ardere. Aceasta usor devansata scanteie
permite initierea unui front de flacara controlat care incepe sa se deplaseze prin
amestecul care a fost comprimat in cilindru. Gazele incep sa se destinda datorita
arderii si exercita o presiune foarte mare asupra pistonului pe perioada coborarii
acestuia in cilindru in timpul trei al ciclului (al arderii). Scopul sistemului de
aprindere este sa produca scanteia exact temporizata pentru fiecare cilindru.
Majoritatea motoarelor de aviatie au sistemul de aprindere dual (si independent),
care functioneaza in paralel unul cu celalalt, fiecare sistem alimentand una din
cele doua bujii montate pe fiecare cilindru. Acest sistem dual este mai sigur in
cazul cedarii unuia din sisteme si permite o crestere a randamentului arderii.
Curentul electric de inalta tensiune necesar alimentarii bujiilor este produs de
componentele motorului numite magnetouri, cate un magnetou pentru fiecare din
cele doua sisteme ale aprinderii. Fiecare magnetou este antrenat mecanic de
motor si genereaza curent electric care este distribuit la bujii la momentul exact.
Magnetoul consta dintr-un magnet care este rotit (in interiorul carcasei sale) in
apropierea unui conductor care are o infasurare in jurul sau. Rotatia magnetului
induce un curent electric in infasurare. In jurul acestei infasurari primare se afla
infasurarea secundara care are un numar mult mai mare de spire – un
transformator – care transforma voltajul primarului intr-un curent de voltaj mult
mai mare. Aceasta inalta tensiune este directionata sa alimenteze fiecare bujie la
momentul potrivit producand o scanteie intre electrozii acesteia care initiaza
aprinderea amestecului comprimat in camera de ardere.
Temporizarea producerii scanteii este esentiala. Fiecare magnetou are un set de
contactori (ruptorul) care sunt fortati sa se deschida si sa se inchida de catre o
mica cama care este parte a axului magnetului care se roteste. Ruptorul face
parte din circuitul primar si cand se deschide intrerupe curentul care trece prin
acesta. Caderea brusca a curentului din primar (ajutata de un condensator sau
capacitor plasat intre ploti) induce inalta tensiune necesara in infasurarea
secundara.
Bujia este plasata in circuitul secundarului si tensiunea inalta – cca 20.000 volti –
dintre electrozi cauzeaza producerea scanteii.
Cum ciclul fiecarui cilindru este defazat fata de ale celorlalti, curentul trebuie sa
fie distribuit catre fiecare bujie la momentul exact (putin inainte de inceperea
arderii). Distribuitorul este componenta magnetoului care indeplineste aceasta
functie.
Amestecul carburant din fiecare cilindru se aprinde odata la fiecare doua rotatii
ale arborelui cotit si distribuitorul are un rotor a carui rotatie este demultiplicata
fata de cea a arborelui cotit astfel incat acesta se roteste complet odata la fiecare
doua rotatii complete ale arborelui. Cu alte cuvinte, rotorul distribuitorului face o
turatie completa pe tot ciclul de patru timpi al motorului. Odata la fiecare rotatie
rotorul distribuitorului distribuie curentul de inalta tensiune din secundar fiecarui
cilindru in ordinea corecta a arderii.
Circuite separate pentru bujiile apartinand aceluiasi sistem de aprindere (una pe
cilindru) pleaca din terminale diferite ale cutiei distribuitorului. Firele
circuitelor(fişele) sant inmanunchiate adesea impreuna formand cablajul
aprinderii. Pierderile de curent din cablajul aprinderii cauzeaza mersul
dezordonat al motorului (aceasta poate apare la altitudini mari chiar daca nu se
manifesta la nivelul marii). Unul din obiectivele inspectiei inainte de zbor este o
verificare vizuala a izolatiei cablajului aprinderii (eventuala existenta a
crapaturilor sau exfolierilor datorate caldurii,etc.).
Când curentul de aer trece în jurul unui cilindru poate deveni turbulent şi se
poate rupe într-o asemenea manieră încât să apară o răcire inegală, formînd
puncte de căldură locale, prost răcite. Pentru a evita această răcire inegală,
fantele capotei motorului in partea din faţa preia aerul din zona de înaltă presiune
din spatele elicei şi îl distribuie pe cât se poate de egal în jurul cilindrilor, unele
motoare avand in acest scop prevazute deflectoare de curent de aer . După
răcirea motorului, aerul iese prin
fante special prevazute in partea din spatele motorului.
Răcirea aerului este cea mai puţin eficientă la regimuri mari de functionare şi
viteza redusă a aerului, de exemplu la decolare.Regimul ridicat de putere
produce multă căldură şi viteza de aer scăzută oferă numai un curent de aer
redus care să ajute la răcire. La viteze de aer ridicate şi regimuri scazute de
putere, ca de exemplu la coborâre, răcirea poate fi prea eficientă.
Voleţii de răcire trebuie folosiţi cu atenţie in cantităţi mici, ţinînd cont de condiţiile
ambientale. De obicei sunt deschise pentru decolare, parţial deschise în urcări
sau în timpul zborului de croaziera, şi închise aproape complet în timpul unei
coborâri fără putere. Vor fi deschise la apropierea de sol, când va fi necesară o
crestere a puterii la o viteza a aerului scăzută.Voletii trebuie deschisi când se
rulează pe sol, pentru a ajuta la disiparea căldurii motorului.
2.2.3 TEMPERATURA CHIULOASELOR CILINDRILOR
Uleiul care circulă printr-un motor poate prelua depunerile şi alte materiale
străine, reducînd astfel încărcătura abrazivă de pe părţile aflate în mişcare ale
motorului. Aceasta contaminare este reţinută de filtrul de ulei. Dacă filtrul nu
este curat(nu este schimbat la timp), se poate bloca, făcînd ca uleiul murdar să
treacă pe lângă filtru şi să circule în interiorul sistemului de ungere al motorului.
Uleiul murdar are caltităţi mai slabe de răcire şi ungere şi de aceea motorul va
suferi – va exista o rată crescută de uzură care va scurta viaţa motorului.Uleiul
asigură de asemenea etanşarea, ca de exemplu între peretele cilindrului şi piston
pe măsură ce se mişcă în sus şi în jos. Aceasta împiedică gazele comprimate
(combustibil/ aer) să scape printre segmentii pistonului în carterul motorului.
Sunt aşezate în sistem pentru a înlătura orice materie străină precum mizerie
sau particule de carbon din uleiul care circulă. Filtrele de ulei ar trebui înlocuite la
intervale regulate, aşa cum se specifică în Programul de întreţinere, şi
inspectate, deoarece colectorul de ulei ar putea oferi indicii asupra condiţiei
motorului, adică particule mici de metal ar putea indica o deterioare mecanică
iminentă.Unele motoare au prevazute in zona colectorului sesizoare de
şpan(particule mici de metal)si un sistem de semnalizare in cabina echipajului.
În interiorul corpului filtrului de ulei se află o supapă de ocolire(bypass) a
filtrului de ulei. Această supapa permite uleiului să treacă pe lângă filtru în cazul
în care acesta este înfundat. Uleiul murdar şi impur este de preferat lipsei
complete de ulei.
Uleiul circulă în jurul părţilor aflate în mişcare şi prin motor –ungând,curăţind, şi
răcind - şi apoi se întoarce în colectorul umed prin gravitaţie, sau într-un
rezervor separat de ulei prin pompele de evacuare (într-un sistem cu colector
uscat). Pompele de evacuare au un debit mai mare de pompare decât pompele
de alimentare cu ulei pentru a asigura că tot uleiul este evacuat din motor.
Uleiul din motor absoarbe o mare cantitate de căldură în trecerea sa prin motor,
şi răcirea care are loc în colector este de obicei insuficientă, aşa că majoritatea
motoarelor au un radiator de racire al uleiului care operează într-un proces de
schimb de căldură prin curentul de aer. Uleiul ajunge în radiatorul de racire al
uleiului după ce a fost pompat din colector prin filtrul de ulei.
Dacă uleiul este rece, o supapă de scurtcircuitare dirijează uleiul ocolind
radiatorul de racire, deoarece nu este nevoie de răcire si pentru a evita
spargerea acestuia datorita presiunii mari, mai ales iarna. Odată ce uleiul este
cald (când motoul s-a încălzit), este direcţionat prin radiatorul de racire al
uleiului.Radiatorul de racire al uleiului este de obicei situat în sistemul de ulei
astfel încât uleiul se răceşte puţin în colector, apoi trece prin radiator pentru a fi
răcit mai mult, înainte de a intra în părţile principale ale motorului.
Ca parte a inspecţiei zilnice de dinaintea zborului ar trebui să verificaţi starea
radiatorului de racire al uleiului pentru:
Starea de curatenie a partii frontale -Lipsa de insecte, cuiburi de păsări sau
alte impurităţi cu alte cuvinte ar trebui să verificaţi dacă aveţi o trecere liberă a
aerului prin fagurii radiatorului; şi
Orice scurgere de ulei sau fisuri.
Un indicator de temperatură a uleiului este amplasat în cabină. Este conectat
de o sondă de temperatură care monitorizeaza temperatura uleiului după ce a
trecut prin radiatorul de racire al uleiului şi înainte să fie folosit în secţiunile
fierbinţi ale motorului.
Unele avioane au un indicator de măsurare a temperaturii chiuloaselor
pentru a oferi un alt indiciu al temperaturii motorului, în zona care înconjoară
chiuloasa cilindrului.
Schimbarea uleiului este necesară periodic. Dacă acelaşi ulei este folosit
încontinuu, după o perioadă de timp va deveni foarte murdar deoarece filtrele nu
îl mai pot curăţa. Schimbările chimice vor apărea în ulei şi sub formă de:
Oxidarea cauzată de contaminarea de la unele din produsele colaterale ale
combustiei în motor; şi
Absorbţia apei care se condenseaă în motor când se răceşte după oprire.
De aceea uleiul trebuie să fie schimbat la intervale regulate, aşa cum se cere în
Programul de Întreţinere.
Folosiţi doar tipul şi gradul indicat de ulei şi nu amestecaţi gradele de ulei.
TIPUL ULEIULUI
Tipul incorect de ulei va cauza o ungere scăzută, o răcire insuficientă şi daune
ale motorului. Temperatura uleiului şi indicaţiile de presiune pot fi anormale.
CANTITATEA DE ULEI
Nivelul uleiului trebuie verificat înaintea zborului, deoarece treptat scade din
cauza:
Arderii peliculei de ulei odata cu amestecul combustibil/ aer în cilindri;
Pierderii sub formă de ceaţă sau stropi prin evaporarea uleiului; şi
Scurgeri
Exista o riglă de masurare a uleiului în rezervor. Aceasta arată cantităţile de
ulei maxime şi minime. Dacă cantitatea de ulei este sub minim, veţi descoperi
că uleiul se supraîncălzeşte şi/ sau presiunea uleiului este prea scăzută sau este
fluctuantă. Dacă cantitatea de ulei este prea mare, atunci uleiul în exces poate
fi forţat să iasă prin diferite părţi ale motorului, cum ar fi pe la simeringul de
etansare al axului frontal al motorului sau prin sistemul de aerisire al instalatiei de
ulei.
PRESIUNEA SCAZUTÃ A ULEIULUI
La un regim de putere normală, o presiune scăzută a uleiului poate indica o lipsă
de ulei şi o defectare iminentă a motorului.
Presiunea scăzută a uleiului ar putea însemna:
lipsă de ulei datorată unei defectiuni din sistemul de ungere;
ulei insuficient;
pierderi de la rezervorul de ulei sau de la conductele de ulei;
defectarea pompei de ulei;
uzura motorului, precum jocuri mari la lagarele arborelui cotit;
supapa de reducere a presiunii este deschisă (înţepenită).
La pornire, indicatorul de presiune al uleiului ar trebui să indice o creştere a
presiunii uleiului în max.30secunde.
ALTITUDINI MARI
Zborul la altitudini mari unde densitatea aerului este mica poate impune
saracirea amestecului inainte de decolare.Aerodromurile cu elevatie mare sau
cele situate la nivelul marii dar cu temperaturi apropiate de 40°C necesita atentie
la selectarea amestecului inainte de decolare.
Exemplu : Un aerodrom are cota de 3000 ft,QNH 1013mb si temperatura aerului
este 34°C. In acest caz altitudinea densimetrica la decolare/aterizare este de
5807 ft,motorul , elicea si avionul in general(portanta generata) se va comporta
similar ca atunci cind zborul este efectuat la o altitudine de 5807ft in ISA.
2.5.6 COMBUSTIA ANORMALA (INCORECTA)
DETONATIA
Arderea corect-progresiva a amestecului se produce pe masura ce frontul de
flacara avanseaza (se deplaseaza) in camera de combustie. Acest fapt produce
o crestere a presiunii care deplaseaza lin pistonul spre PMI in timpul de ardere.
Cand gazul este comprimat, se produce o crestere a temperaturii acestuia (se
poate simti acest fenomen cand se umfla o roata de bicicleta cu pompa de
mana). Daca cresterea presiunii si a temperaturii este prea mare pentru
amestecul din cilindru, atunci arderea nu va fi progresiva ci exploziva –
combustie spontana.
AUTOAPRINDEREA
Autoaprinderea este o ardere progresiva a amestecului dar momentul inceperii
sale este inainte de aparitia scanteii. Aceasta preaprindere poate fi cauzata de
un punct (o zona) supraancalzit in cilindru (ex. depunere de calamina) care
datorita temperaturii sale initiaza arderea. Rezultatul este functionarea
neregulata a motorului si o crestere brusca a temperaturii chiulasei.
Autoaprinderea poate apare datorita prezentei calaminei in motor sau folosirea
regimurilor mari de motor in conditiile unui amestec sarac (fara benzina in exces
pentru racire). Poate apare doar intr-un cilindru care are un “punct fierbinte’’
(calamina), in timp ce detonatia apare in mod normal in toti cilindrii.
Autoaprinderea este un fenomen care apare in functionarea in conditii particulare
in cazul unui cilindru – detonatia este data de starea amestecului care este
furnizat tuturor cilindrilor. Ambele fenomene pot fi evitate (prevenite) prin
folosirea unui combustibil corect si observarea limitarilor operationale ale
motorului. Aceste informatii sunt furnizate de Manualul de Zbor al avionului.
2.5.7 GIVRAREA CARBURATORULUI
Expansiunea aerului in timpul accelerarii sale prin tubul venturi(difuzor) are ca
efect scaderea temperaturii acestuia. Chiar si aerul mai cald poate scadea sub
zero si, daca acesta este umed, se poate forma gheata. Acest fenomen poate
degrada serios functionarea motorului conducand chiar la oprirea motorului.
GHEATA DE IMPACT
-Gheata de impact apare cand picaturi de apa supraracita (cu temperatura sub
punctul de inghet) se ciocnesc de peretii metalici ai galeriei de admisie in
carburator transformandu-se instantaneu in gheata (acest fenomen poate apare
atat la sistemele de amestec cu carburator cat si la cele folosind injectia).
-Gheata de impact poate apare cand temperatura exterioara este putin peste sau
sub zero si avionul zboara in nori, ploaie sau aer cetos dens – umezeala vizibila
– si particulele de apa sunt in jurul temperaturii de 0°C, sau daca suprafetele
canalizatiei de admisie au ele insele acest regim termic (avionul coboara de la
inaltime mare – temperatura joasa – la inaltime mica unde aerul are temperatura
mai mare dar este umed).
-Acest tip de gheata se formeaza in zona unde jetul de benzina este pulverizat in
curentul de aer in difuzorul carburatorului, unde benzina se vaporizeaza cauzand
o reducere substantiala a temperaturii sale datorita caldurii latente absorbita in
timpul vaporizarii.
-In unele texte de referinta, gheata de depunere mai este numita gheata de
refrigerare (refrigeration icing), deoarece este cauzata de vaporizarea unui lichid
– acelasi proces care este utilizat la majoritatea refrigeratoarelor.
-DEPUNEREA DE GHEATA PE CLAPETA DE ADMISIE
-Ambele tipuri de gheata descrise anterior pot apare cand temperatura exterioara
a aerului este mare. Datorita expansiunii (scaderii presiunii statice) apare
scaderea temperaturii pana la limita de inghet – si faptul ca suntem la
Casablanca si sunt +35°C nu insamna ca nu este posibila aparitia ghetii la
carburator. Daca umiditatea este mare, acesta se poate forma usor.
--functionarea defectuoasa.
Daca turatia revine la o valoare semnificativ mai mare decat cea de dinaintea
cuplarii incalzirii, inseamna ca gheata a fost prezenta si a fost cel putin partial
topita ; repetati procedura pana cand toata gheata se topeste avand grija sa nu
se formeze din nou inainte de d..
2.5.9 SISTEMUL DE INJECTIE A COMBUSTIBILULUI
-simplitatea in exploatare
-rampele de combustibil fiind foarte subtiri, sistemul este mult mai susceptibil la
impuritati (praf, apa).
6. REALIMENTEREA CU COMBUSTIBIL
Pentru siguranţă în timpul realimentării cu combustibil, avionul ar trebui parcat
departe de alte avioane şi clădiri, motorul trebuie oprit şi contactele taiate.
Locaţia echipamentului de stingere a incendiilor trebuie cunoscută în caz că este
necesar. Fumatul este interzis pe o rază de min.50 m in zona de alimentare a
aeronavei.
Pentru a preveni posibilitatea unei scântei de energie statică care aprinde
vaporii de combustibil trebuie să se conecteze fire de împământare între
avion, echipamentul de realimenmtare cu combustibil şi sol si să vă asiguraţi că
se află la acelaşi potenţial electric. Aceast lucru trebuie făcut înainte de a
îndepărta buşonul de combustibil, când vaporii de combustibil sunt eliberaţi în
aer.
2.7 ELICEA
Elicea (din greacă helix, "spirală") este un mijloc de propulsie care realizează
deplasarea unei nave sau avion prin rotirea paletelor elicei, care sunt amplasate
radial pe axa elicei.
Elicea nu este prevăzut cu o carcasă, fiind un agregat care utilizează energia de
propulsie rezultată din curentul de fluid sau aer care este produs prin mişcarea
de rotaţie a elicei.
Descoperitorul sau inventatorul elicei care funcţiona este austriacul Joseph
Ressel (1793 - 1857). eres divina.
Principiu de funcţionare
Paletele sau aripioarele elicei sunt în aşa fel amplasate, încât produc prin rotaţie
unde asimetrice de aer sau apă, prin aceasta iau naştere forţe de presiune şi
absorbţie care determină la rândul lor formarea unui curent în mediul respectiv.
Fiecare paletă a elicei contribuie la acest efect motric de propulsie.
Efectul se poate observa la vapoare, sau toate ambarcaţiunile cu motor, vehicule
cu pernă de aer, avioane, elicoptere.
O elice după principiul de funcţionare este inversul turbinei, prin faptul că
cedează energie mediului înconjurător pe când turbina preia energia potenţială
din mediul înconjurător.
Lăţimea paletelor este în funcţie de unghiul de amplasare a lor pe axa elicei, ca
şi în funcţie de viteza de rotaţie.
Paletele au de obicei un profil (lat. fillum = fir) sau contur o faţă fiind convexă
obligând fluidul să efectueze o cale mai lungă ca şi pe partea opusă, această
diferenţă de viteză între cele două părţi creează efectul de sorb (sugere),
intensitatea acestui efect poate fi reglată prin modificarea vitezei sau poziţiei
paletelor elicei.
Elice de propulsie
Acest tip de avion permite pilotului să fie în faţa elicei care în timpul rotaţiei va
împinge avionul.
Acest tip de elice l-a folosit pilotul francez Farman (1913), principiul fiind folosit
de avioanele militare britanice Airco D.H.1 şi Airco D.H.2 cu scopul ca în faţă să
fie posibilă folosirea mitralierei, ulterior au fost introduse combinaţii dintre elicele
de tracţiune şi cele de propulsie (Dornier Do 335 sau Cessna Skymaster).
Trebuie să aveţi mare grijă când folosiţi un avion. Ca pilot, veţi avea multe lucruri
la care să vă gândiţi, îndeosebi în etapele incipente de pregatire pentru zbor, şi
nu este ceva neobişnuit să vă simţiţi incapabil să vă descurcaţi cu toate aceste
aspecte ale zborului. Instructorul dumneavostră vă va conduce prin procedeul
exact şi apoi vă va monitoriza acţiunile. Creaţi, prin repetiţie, procedee sigure
astfel încât să vă devină o a doua natură.
Pregatirea pilotului este probabil cea mai importantă şi bunul simţ este cea mai
importantă componentă a sa. Implică inspecţii atente înaintea zborului, verificînd
că a avut loc întreţinerea necesară, asigurîndu-vă că frânele sunt puse şi că
zona de lângă elice este liberă înainte de a porni motorul, proceduri şi verificări
corecte, şi încredere în voi înşivă şi în capacitatea voastră – încrederea că puteţi
duce la bun sfârşit zborul fără griji .
Increderea, dar nu în exces, le-a albit părul multor piloţi şi pasagerilor lor. Avînd
încredere în voi înşivă că veţi lua deciziile corecte, aşa cum este necesar în
timpul fiecărui zbor, este o deprindere pe care ar trebui să v-o însuşiţi.
Inţelegerea acestei părţi teoretice a aviaţiei este o pregătire necesară – şi uitaţi-
vă la piloţii profesionişti – aceştia nu încetează niciodată să citească şi să
studieze.
“Pilotarea avionului” ar trebui să fie mereu grija dumneavoastră principală.
Calculele de navigaţie, operarea motorului în limitele definite, managementul
problemelor curente ce pot apare la motor – toate acestea sunt secundare când
vine vorba de mentinerea avionului pe o traiectorie de zbor sigură.
Identificaţi-vă priorităţile–pilotarea avionului are prioritate absolută faţă de
orice altceva.
O coborâre controlată, în timp ce soluţionaţi o problemă a motorului, arată o
pregatire aviatică de departe mai bună decât o soluţie rapidă a problemei
motorului, fără să daţi atenţie traiectoriei de zbor şi vitezei, permiţînd intarea
avionului într-o coborare accentuată in spirală cu o inclinare mare.
Au avut loc accidente incredibile– o problemă minoră, un bec ars de la indicatorul
trenului de aterizare, de îndată ce atenţia unui echipaj de trei membri este
distrasă,este suficient pentru ca un avion mare să coboare câteva mii de picioare
lovindu-se de sol. Niciodată sa nu vă distrageţi atenţia de la traiectoria de zbor a
avionului pentru mai mult de câteva secunde.
O greşeală la încărcarea cu 20,000 livre de combustibil în loc de cele 20,000
kilograme care sunt necesare a făcut ca un avion mare de linie modern să
rămână fără combustibil în zbor. Asa că fiţi atent la alimentarea cu combustibil.
Verificarea periodică a cantitatii de combustibil pe timpul zborului este o obligatie
permanenta a pilotului. Asiguraţi-vă că selectarea consumului de combustibil
este corectă şi că rămâne combustibil suficient pentru încheierea zborului, plus
rezervele.
Intotdeauna urmaţi procedeele recomandate pe care le găsiţi în manualul
constructorului. Aceasta va asigura operarea corectă a motorului, evitînd astfel
deteriorarea bujiilor, suprasolicitarea componentelor motorului, obţinînd cea mai
bună economie de combustibil.
Trebuie să ştiţi limitările motorului şi nu le depăşiţi –din motive de
siguranţă.
Monitorizaţi indicatorul de temperatură a uleiului(si temperatura chiuloaselor
daca exista la bord) pentru a ajuta să vă păziţi împotriva temperaturilor ridicate
care dăunează motorului. Evitaţi funcţionarea motorului la sol pentru perioade
prelungite, dacă este posibil, iar dacă nu poate fi evitat, puneţi avionul cu faţa in
vânt pentru o răcire mai bună şi, dacă exista, deschideţi voletii de racire ai
motorului. Dacă sunt atinse temperaturile maxime(care ating linia roşie) în timpul
operaţiunilor la sol, eliberaţi pista şi opriti motorul pentru a permite răcirea
acestuia.
Preveniţi functionarea defectuoasă si deteriorarea bujiilor evitînd să folosiţi
motorul la turaje(rpm) foarte scăzute pentru perioade lungi deoarece la un rpm
scăzut bujiile se ancrasează(formarea de calamină in zona electrozilor) care le
va creşte conductivitatea electrică şi pot duce la proasta functionare a aprinderii.
Nu rulaţi pe terenuri necorespunzatoare, elicea poate să lovească iarba mai
inaltă, alte obiecte sau chiar solul. O repriză puternică a motorului la sol, atunci
când rulaţi pe un teren necorespunzator va presa amortizorul roţii din faţă şi va
micsora garda elicei. Dacă palele elicei lovesc solul (sau chiar iarba înaltă), pot
apare daune ale elicei şi este posibil să îndoaie arborele port elice si arborele
cotit(vilbrochenul) motorului – ceea ce vă poate costa.
Evitaţi pornirea motorului pe suprafeţe pietruite. Curentul de aer puternic şi
vârtejurile din jurul unei elici pot ridica uşor pietre sau pietriş. Daunele precum
tăieturi (ciobirea) ale palelor afectează performanţele elicei. Tăieturile adânci pot
cauza crăpături în pală pe măsură ce se îndoaie şi pot duce chiar la ruperea
palelor în timpul zborului, cu rezultate dezastruoase. Tăieturile elicei şi alte
daune trebuie aduse imediat la cunostinţa unui specialist de la sol.
Remediul obişnuit este de a “şlefui tăietura” cu o pilă sau să o rotunjiţi în forma
palei elicei. Aceasta va reduce durata de viaţă a elicei, aşa că evitaţi să rulaţi pe
o suprafaţă care poate cauza tăieturi(ciobiri)ale palelor.
Pietrele aruncate înapoi de elice sau curentul de aer din jurul său pot de
asemenea afecta alte părţi ale avionului. Dacă vreţi să rămâneţi prieten cu ceilalţi
care folosesc acelasi aerodrom, evitaţi rulajul pe lângă uşi deschise ale
hangarelor şi evitaţi să aruncaţi pietre, mizerie şi praf în zona de reparaţii.
Maniera de pilotare la sol si in zbor înseamnă să vă gândiţi si la ceilalţi.
Efectuaţi verificarea instrumentelor motorului
Dacă un instrument al motorului indică o problemă, verificaţi-o prin compraraţie
cu alt instrument, adică un indicator al presiunii uleiului care arată deodată zero
poate indica faptul că uleiul a fost pierdut din sistem sau poate fi o indicaţie de
măsurare greşită sau chiar defectarea aparatului indicator.
Această verificare ar trebui să stabilească veridicitatea indicatiei – o temperatură
normala constantă a uleiului ar indica faptul că încă circulă suficient ulei, o
temperatură care creşte repede şi se apropie de limita maximă ar indica faptul că
a avut loc o pierdere de ulei şi că uleiul care a rămas nu poate face faţă. In acest
caz ar trebui să începeţi imediat să luaţi masurile care se impun pentru a rezolva
problema.
Dacă vă aflaţi în zbor, o pierdere serioasă de ulei ar însemna oprirea motorului,
aşa că pregătiţi-vă să aterizaţi cât mai curând posibil. Cu un indicator defect,
care citeşte greşit, motorul va continua să opereze normal.
Un avion cu o elice cu pas variabil si regulator de turaj constant va avea un
aparat indicator al presiunii la admisie pentru a indica presiunea aerului la
admisie între carburator şi cilindri. La un turaj constant, presiunea la admisie va
scade pe măsură ce avionul ia inăltime si densitatea aerului este mai scăzută. O
altă cauză a scăderii presiunii la admisie este givrarea carburatorului. Dacă
verificaţi indicatia aparatului de temperatură a aerului la carburator vă veţi da
seama dacă această scădere a presiunii la admisie este cauzată de creşterea în
altitudine şi/sau givrării carburatorului.
MOTORUL
Functionarea defectuoasă a motorului poate fi continuă sau intermitentă. Dacă
motorul începe să funcţioneze defectuos, verificaţi imediat instrumentele
motorului să vedeţi dacă vă arată motivul. In orice caz, uitaţi-vă la procedurile
menţionate în Manualul de Zbor. Este esenţială o cunoaştere amănunţită a
acestor aspecte.
Acestea sunt cateva cauze ale funcţionării defectuose a motorului:
Alimenatare inadecvată cu combustibil. Un litrometru de combustibil care
arată că rezervorul este gol şi un robinet selector de combustibil pozitionat pe el
necesita o selectare imediată a unei noi surse de combustibil dacă vreţi să nu
aibă loc o pierdere completă a puterii motorului. La orice schimbare a consumului
pe rezervoare sau orice problemă pe care o suspectaţi în ceea ce priveşte
alimentarea motorului cu combustibil, trebuie să folosiţi pompa de
supraalimentare a combustibilului (dacă avionul este dotat) să asiguraţi o
presiune constantă a combustibilului.
Givrajul carburatorului. Prezenţa umezelii, chiar şi o umiditate crescută, ar
putea indica formarea de gheaţă în carburator. Aceasta generează o pierdere de
putere şi posibil o funcţionare defectuoasă a motorului. Un indicator de măsurare
a temperaturii aerului la carburator vă poate ajuta în determinarea cauzei.
Încălzirea carburatorului. Cuplarea incalzirii complete a carburatorului va cauza
o scădere iniţială a performantelor (o scădere în rpm pentru o elice cu pas fix),
urmată de o creştere a puterii şi o funcţionare mai bună pe măsură ce gheaţa
este îndepărtată. Scădere iniţială a puterii este cauzată de faptul că aerul
fierbinte care intră în carburator este mai puţin dens, şi se amestecă cu aceeaşi
cantitate de combustibil ca înainte de cuplarea incălzirii carburatorului şi
îmbogăţeşte astfel amestecul. Pe măsură ce gheaţa se topeşte şi curentul de aer
se îmbunătăţeşte, putera creşte şi funcţionarea defectuoasă dispare (sperăm).
Dacă nu este gheaţa la carburator, atunci cuplarea incălzirii carburatorului va
genera o scădere în rpm pentru o elice cu pas fix.
Dacă avionul nu este dotat cu un indicator al temperturii aerului din carburator,
incălzirea carburatorului ar trebui să fie ori complet calda fie complet rece.
Setările intermediare între aceste două limite ar putea înrăutăţi situaţia schimbînd
temperatura marginal şi permiţînd formarea a chiar mai multă gheaţă.
Deoarece aerul fierbinte care este adus când este cuplată incălzirea
carburatorului este de obicei nefiltrat (spre deosebire de aerul normal indus în
carburator), este bine să evitaţi folosirea incălzirii carburatorului în timpul
operaţiunilor la sol din moment ce poate introduce praf şi pietriş în sistemul
carburatorului şi în motor.
Amestec incorect. O urcare prelungită va duce treptat la o îmbogăţire a
amestecului pe măsură ce scade densitatea aerului, cu o funcţionare
defectuoasă – dacă amestecul nu este corectat. O coborâre prelungită necesită
să mişcaţi controlul amestecului spre in faţă pe poziţia BOGAT.
Defectarea magnetoului/sistemul de aprindere. Selectaţi o putere de
croaziera scăzută şi selectaţi fiecare magnetou separat. Dacă motorul
funcţionează cu o scădere uşoară pe un anume magnetou, dar cu intreruperi pe
ambele(BOTH) sau pe celălat magnetou, atunci selectaţi sistemul cu un singur
magnetou care oferă o funcţionare lină. Luaţi în calcul aterizarea la cel mai
apropiat aerodrom – motorul avionului va funcţiona în continuare satisfăcător, dar
acum este ca şi cum aţi ţine toate ouăle într-un singur coş şi o defectare al celui
de-al doilea magnetou vă poate lăsa fără nici unul. • Scânteierea poate cauza un
contact greşit. Uneori acest lucru poate fi rezolvat prin creşterea temperaturii şi
probabil poate arde fişa, sau prin schimbarea setărilor de energie.
Scurgerea curentului de combustie, care poate avea loc uneori în jurul atelajului
de combustie, ar putea fi cauza; cu toate acestea acest lucru poate fi remediat în
timpul zborului. Această scurgere de la atelajul combustiei poate fi mai rău la
altitudini ridicate/ setări mai mari de enrgie şi în vreme umedă.
Consum excesiv de combustibil şi ulei. Deşi acestea nu cauzează întotdeauna o
funcţionare rudimentară sau o descreştere evidentă în performativitaea pe
termen scurt, indică cu siguranţă o scădere în performativitaea motorului care ar
trebui investigată. Inspectaţi să vedeţi dacă există scurgeri şi verificaţi
combustibilul şi uleiul. Aduceţi acest aspect la cunoştinţa unui inginer de la sol.
ELICEA
Vibrarea sau o funcţionare greoaie indică de obicei o poblemă sau o problemă
iminentă. O elice neechilibrată poate genera vibrare. Dacă vibrarea de datoreşte
unei elice stricate, posibil o elice neechilibrată datorată tăieturilor, atunci o
schimbare a rpm sau a vitezei aerului poate reduce vibrarea. Acesta este doar
un remediu temporar până când avionul atrizează.
Dacă vibrarea nu se diminuează, ci se înrăutăţeşte, ar putea indica o slăbire a
axelor care ataşează elicea la cabină. In acest caz este bine să opriţi motorul.
Dacă suspectaţi acest defect într-un într-un motor avion cu un singur motor, ar
trebui să vă gândiţi o aterizare cât mai curând (o aterizare foraţată, dacă este
necesar).
Dacă această condiţie de neechilibru este cauzată de gheaţa de pe palele elicei,
atunci înlăturarea gheţii va remedia vibrarea.
Acesta poate necesita o technică uşor diferită, îndeosebi când motorul este
fierbinte, aerul fierbinte şi vaporii în liniile de combustibil a unui motor injectat cu
combustibil poate dăuna încărcăturii de combustibil la pornire.
O tehnică este de a da drumul pompelor de amplificare a combustibilului.
Aceasta va pune presiune asupra liniilor de combustibil până la unitatea de
control a combustibilului, înlăturînd orice vapor în acea parte a sistemului. Lăsaţi
amestecul de control astfel încât combustibilul să nu atigă cilindri ci să fie reciclat
înapoi în rezervor.
8.
BALANSAREA UNEI ELICE CU MANA
OPRIREA MOTORULUI
3.1.2 BATERIA
Bateria oferă energia electrică iniţială pentru a porni motorul şi o sursă de
rezervă de energie electrică pentru folosirea de urgenţă.
Majoritatea avioanelor uşoare au o baterie cu acid care creează curent
electric (amperi) printr-o relaţie chimică între plăcile principale introduse în acid
sulfuric slab care acţionează ca un electrolit. Pentru a preveni coroziunea de la
vreo scurgere de acid, bateria este de obicei localizată în propriul său
compartiment. Bateria are nevoie să fie eşapată pentru a elimina hidrogenul şi
oxigenul format când aceasta este încărcată.
Bateriiile sunt clasificate în funcţie de voltajul de-a lungul terminalelor – de
obicei 12 sau 24 volţi - şi capacitatea lor de a oferi curent pentru o anumită
perioadă de timp (ore – amper).
O baterie de 30 ore – amperi este capabilă să ofere constant curent de 1
amper pentru 30 ore (sau 6 amperi pentru 5 ore). Dacă energia sa electrică este
epuizată, de exemplu prin pornirea motorului, bateria are nevioe să fie
reîncărcată. Aceasta are loc de obicei după ce motorul porneşte când absoarbe
energie produsă de alternator. Cea mai mare scurgere de curent asupra bateriei
are loc în timpul pornirii, când oferă energie electrică la motorul de ponire de a
întoarce motorul – aşa că cea mai mare rată de reîncărcare a bateriei va avea
loc în mod normal imediat după pornirea motorului.
Conectarea a două baterii de 12 volţi 40 ore-amperi în paralel este
echivalentă cu o singură baterie de 12 volţi capabilă de a alimenta (2*40) = 80
ore-amperi.
Reglatorul voltajului
Cantitatea de volatj corectă de la generator/ alternator este menţinută de
un regulator de voltaj, asupra căruia pilotul nu are control direct.
Dispozitivul de supravoltaj
Unele avioane au dispozitive de supravoltaj. Uitaţi-vă în Ghidul de operare
al pilotului pentru informaţii.
3.1.4 Ampermetrul
Ampermetrul măsoară curentul (amperii) care curge în sau din baterie. (In
unele evioane un voltmetru este oferit pentru a măsura forţa electromotoare
disponibilă pentru a furniza curentul.)
Există două tipuri destul de diferite de prezentări ale ampermetrelor şi
trebuie să înţelegeţi ce anume vă spune instrumentul.
Ampermetrul de centru-zero
Acesta măsoară curgerea curentului în şi din baterie.
Curentul în baterie este încărcătură, cu acul ampermetrului la mijloc.
Curentul din baterie este descărcare, cu acul ampermntrului deviat la stânga.
Curgerea de curent zero fie în fie din baterie este arătat de faptul că acul este
localizat în poziţia centru-zero.
Cu bateria pornită şi fără încărcătură de la alternator, ampermetrul va
arăta o descărcare de la baterie, adică bateria oferă curent pentru circuitele
electrice care sunt pornite. Acul ampermetrului se află în partea stângă faţă de
centru-zero.
3.1.6 RELEURILE
Un releu este un mecanism într-un circuit electric care poate fi activat printr-un
curent sau voltaj pentru a produce o schimbare în condiţia electrică a altui circuit
electric.
In loc să aibă curente ridicate şi fire grele care merg în direcţia
întrerupătoarelor în cabină (cu pierderi de curent în consecinţă) un curent scăzut
în amperi operat printr-un schimbător poate fi folosit pentru a închide un releu
îndepărtat şi să completaţi circuitul pentru un circuit cu amperaj mai ridicat, cum
ar fi motorul de pornire.
Curentul care activează releul este într-un circuit complet diferit de releu.
Ocazional un releu va rămâne chiar dacă curentul care îl activează a fost
înlăturat, şi un curent nedorit va trece prin circuit. Multe startere electrice au o
lumină de avertizare roşie care va sta aprinsă pentru a-l avertiza pe pilot de
releul de pornire care stă în continuare, şi că starterul motourului încă
funcţionează deşi starterul a fost închis.
Daca tineti mana dreapta contra vantului puternic sau in afara ferestrei
aflandu-va intr-o masina in miscar, atunci se simte o presiune in plus a vantului
datorita vantului care loveste mana dumneavoastra. Aceasta presiune in plus,
peste si deasupra presiunii statice care este prezenta intotdeauna, se numeste
presiune dinamica sau presiune datorata miscarii relative. Este simtita de corpul
ce se misca relativ cu aerul, i.e. ar putea sa se miste prin aer sau aerul ar putea
sa curga pe langa acesta.
Cat de puternica poate fi aceasta presiune dinamica depinde de doi
factori:
1. Viteza corpului relationata cu aerul. Cu cat masina circula mai repede
sau cu cat vantul sufla mai tare, cu atat presiunea dinamica in plus pe care o
simtiti pe mana este mai puternica. Acest lucru este datorita faptului ca mana
este lovita de mai multe molecule de aer pe secunda.
La altitudini mari, aţi simţi o presiune dinamicǎ mai micǎ decât la altitudini
mai joase unde atmosfera este mai densǎ, chiar dacǎ vǎ deplasaţi prin aer cu
aceeaşi vitezǎ. Mǎsura presiunii dinamice se scrie:
Presiunea dinamicǎ = ½ ρV-pǎtrat
Unde ρ este densitatea aerului, ce scade odatǎ cu altitudinea, iar V este
viteza corpului în raport cu aerul (i.e. nu conteazǎ dacǎ corpul se mişca prin aer
sau dacǎ aerul trece pe lângǎ corp, ori o combinaţie între amândouǎ – atâta timp
cât se mişcǎ proporţional una cu cealaltǎ va exista presiune dinamicǎ).
Presiunea dinamicǎ variazǎ în mod direct cu V-pǎtrat. Este una din legile
pǎtratului întâlnite în naturǎ.
Notǎ: Presiunea totalǎ se mai numeşte şi presiune pitot, presiune ram sau
presiune de impact
O mare parte din teoria fluxului aerului a fost analizatǎ de cǎtre Daniel
Bernoulli şi este exprimatǎ ca:
Presiunea staticǎ + presiunea dinamicǎ = presiunea totalǎ
mǎsuratǎ de linia staticǎ ½ ρ V-pǎtrat mǎsuratǎ de
(barometru/altimetru) tubul pitot
Notǎ: Indicatorul de vitezǎ a aerului (IVA), despre care vom discuta pe scurt,
indicǎ presiunea dinamicǎ (i.e. diferenţa dintre presiunea totalǎ şi presiunea
staticǎ). Scara IVA mǎsoarǎ unitǎţi de vitezǎ (noduri) mai degrabǎ decât unitǎţi
de presiune.
NOTA 1. Unele ASIs au linii radiale albastre pentru a delimita anumite viteze
importante, (de exemplu cea mai bunǎ vitezǎ a unui motorpentru un avion uşor
cu doua motoare).
4.3 ALTIMETRUL
4.4 VARIOMETRUL
Viteza se măsoară în metri pe secundă (m/s) sau in picioare pe minut (fpm). Din
punct de vedere constructiv se aseamană cu altimetrul. Partea principală a
instrumentului o constituie tot o capsulă metalică, care comunică cu un termos.
Pe tubul de legatură există un orificiu capilar (tub capilar), prin care ansamblul
capsulă-termos comunică cu exteriorul. Asupra pereţilor capsulei acţionează
presiunea statică a aerului atmosferic. În poziţie de repaus, presiunea din
interiorul capsulei va fi egală cu presiunea statică din exterior, datorită tubului
capilar. Acul indicator al aparatului se va afla în dreptul valorii zero. Dacă
schimbăm poziţia aparatului, mutându-l la o înalţime mai mare, presiunea din
exteriorul capsulei va scădea, ceea ce va determina dilatarea capsulei în urma
căreia acul indicator al aparatului va indica urcarea. Prin tubul capilar, diferenţa
de presiune va tinde să se egaleze, astfel, odată cu oprirea urcării, acul indicator
va reveni la zero.
4.5 GIROSCOPUL
INSTRUMENTELE GIROSCOPICE
În timp ce aparatul de zbor işi schimbǎ atitudinea, giro pǎmânt care este
baza indicatorului de atitudine reţine rigiditatea relativǎ cu verticalitatea
pǎmântului. Acest lucru înseamnǎ cǎ avionul se mişcǎ în jurul rotorului giro a
indicatorului de atitudine care, aşa cum este arǎtat în figura 26-2, are o axǎ de
rotire verticalǎ.
Lângǎ giroscop se aflǎ o imagine a orizontului, în jurul cǎreia se mişcǎ
avionul (şi panoul de instrumente). Atitudinea avionului faţǎ de orizontul real este
simoblizatǎ de linia artificialǎ a orizontului de lângǎ giro şi un avion mic simbolic
ataşat de ecranul instrumentului.
Indicatorul de atitudine aratǎ atitudinea de mişcare înainte şi înapoi şi
unghiul de întoarcere (rotire). Acesta aratǎ imaginea atitudinii avionului dar nu
aratǎ şi performanţa acestuia. Aceeaşi atitudine ar putea apǎrea în cazul unei
urcǎri abrupte sau în cazul unei coborâri lente – pentru a cunoaşte performanţa
avionului, trebuie sǎ vǎ referiţi la alte instrumente (indicatorul de vitezǎ,
altimetrul, indicatorul de vitezǎ verticalǎ).
Trebuie verificatǎ sursa de putere a giro de atitudine (indiferent dacǎ este
electricǎ, de aspirare – in jur de 4.5” Hg). Anumiţi indicatori, în special cei
conduşi prin aspirare au limite de mişcare înainte - înapoi şi de întoarcere, care,
dacǎ sunt depǎşite, pot determina giro sǎ cadǎ şi sǎ citeascǎ greşit (Cartea de
Operare a Pilotului poate conţine informaţia, iar dacǎ nu cereţi sfatul
intructorului).
Anumite giro sunt inches atunci cǎnd nu sunt folosite. Dacǎ acestea sunt
închise, atunci ar trebui scoase în momentul când avionul este drept şi nivelat şi
atunci când giro se aflǎ în vitezǎ. Acest lucru ar trebui fǎcut la scurt timp înainte
de decolare sau în timpul zborului drept, nivelat şi la o vitezǎ micǎ. De
asemenea, un model mic de avion sau avionul index ar trebui aliniate cu
orizontul artificial de pe instrument atunci când giro se aflǎ în vitezǎ şi avionul
este drept şi nivelat (în zbor sau la sol).
Indicatorul de atitudine este subiectul unor mici erori atunci când aparatul
de zbor accelereazǎ şi încetineşte. Acest lucru afecteazǎ unitatea de gravitate
folositǎ pentru a menţine axa de rotire verticalǎ. Acceleraţia, cea de la decolare,
poate cauza o eroare micǎ de transit în mişcarea înainte – înapoi şi alunecare,
dar acest lucru este greu vizibil la aparatele de zbor pentru instruire care au
acceleraţie micǎ.
Indicatorul de atitudine este cunoscut de asemenea şi ca orizontul artificial
şi orizontul giro.
Compasul magnetic este indicatorul primar de direcţie la majoritatea
aparatelor de zbor. Este, dealtfel, dificilǎ citirea în timpul turbulenţelor şi ca
subiect al acceleraţiei şi al erorilor de întoarcere. Ese un instrument dificil de
pilotat cu precizie.
Indicatorul de direcţie (DI) este un giroscop care este aliniat cu compasul
magnetic în mod periodic, în timpul zborului. Acesta îşi ia direcţia de la compass,
dar nu este subiect al acceleraţiei şi al erorilor de întoarcere (fǎcând posibile
întoarcerile precise şi pǎstrarea direcţiei) şi este uşor de citit în timpul
turbulenţelor. Indicatorul de edirecţie este de asemenea cunoscut şi sub numele
de indicator de direcţionare (HI) sau giro de direcţionare (DG).
Existǎ erori mecanice în cadrul DI (frecare) ce îl determinǎ sǎ se
deplaseze de pe linia precisǎ datoritǎ nordului magnetic. Acest lucru se numeşte
mişcare mecanicǎ.
Rotorul DI “perfect” va menţine precisǎ linia în spaţiu. Totuşi,
datoritǎmişcǎrii avionului prin spaţiu, linia în spaţiu de la avion la nord se va
schimba uşor. Aces lucru mǎreşte mişcarea aparentǎ – un fenomen natural
cauzat, nu de schimbǎri în giro al avionului şi a rotaţiei datoritǎ imperfecţiunilor
mecanice, ci de mişcarea pǎmântului în spaţiu şi mişcarea aparatului de zbor
relative cu pǎmântul.
Acest subiect este urmǎrit şi la nivelul CPL. La nivelul PPL trebuie sǎ vǎ
amintiţi doar sa aliniaţi DI cu compasul magnetic la fiecare 10 sau 15 minute,
urmǎrind procedura descrisǎ mai jos).
4.8.1 DIRECTIA
IZOGONELE
Daca nordul magnetic este spre vest fata de nordul adevarat ( variatie de
vest ), atunci gradle M vor depasi gradele T si invers daca exista variatie de est.
Ex. 1
Daca busola dvs. indica exact est, mai exact 090º magnetice, si declinatia
magnetica in zona in care va aflati este 4ºW, prin urmare capul magnetic raportat
la nordul adevarat este 090 – 4 = 086º adevarate.
Ex. 2
Daca declinatia magnetica in zona dvs. este 10º est si avionul dvs. are
cap 295 pe busola magnetica, care este capul adevarat ?
Dccelerarea catre est. In aceasta decelerare este incetinit atat axul cat si restul
avionului iar CG-ul magnetului, datorita inertiei, incearca sa avanseze. Fisa
compasului se va roti indicand un viraj aparent catre sud.
Accelerarile nord sau sud. Aceste accelerari sau decelerari, nu vor cauza
aparitia unor viraje, deoarece avionul se deplaseaza drept.
Virajul prin nord. Cand aeronava vireaza printr-un cap nordic, accelerarea se
face la unghiuri drepte – est sau vest, in functie de directia in care va indreptati.
Daca virati dreapta prin nord, accelerarea este catre est, CG-ul ramane in urma
in asa fel incat busola sa indice un viraj mai redus decat cel real.
• Certificatul de Inmatriculare;
• Certificatul de Navigabilitate;
• Manualul de zbor;
• Documente de Intretinere (mentenanta)
Certificatul de tip
Atunci cand o aeronava este gandita iar apoi construita, fabricantul aplica,
dupa efectuarea cu succes a unor teste corespunzatoare, si apoi i se ofera o
aprobare pentru un Certificat de Tip. Acest document este eliberat catre fabricant
de autoritatea aviatica din tara fabricantului.
Cerinte tehnice si de siguranta, de fiabilitate dar si alti factori sunt luati in
considerare cu atentie, existand mai multe inspectii si teste de zbor inainte de
emiterea Certificatului de Tip. Odata obtinut, fabricantul incepe productia si un
nou tip de avion apare pe piata.
Pilotul nu vede Certificatul de Tip, care este retinut de fabricant.
Certificatul de Inmatriculare
Consultati RACR-47
General:
Elicea
Parbrizul
Sistemul de combustibil
Aripile
Trenul de aterizare
• Verificare: lonjeroanele de absorbtie a socului pentru scurgeri iar extensia sa
para normala.
• Verificare: presiunea cauciucurilor, defectiuni
• Inspectare: instalatia de frana, urme de scurgeri, defectiuni.
Fuselajul si Ampenajul
Cabina
- asigurare;
- Certificatul de Zgomot;
- Certificatul de Aprobare a Echipamentului Radio;
- Licenta Radio a aeronavei;
- Tabel al Greutatii si Centrajului
Limitarile aeronavei
Vne este viteza maxima absoluta la care trebuie pilotat avionul. Este
indicata pe ASI de o linie rosie. Orice rafale sau manevre la viteze mai mari
decat Vne poate determina aparitia unor factori de sarcina inacceptabili. O astfel
de viteza nu trebuie atinsa in conditii normale.
Limita normala de viteza pentru operare (Vno – Normal Operating Limit Speed)
Vno este viteza maxima la care ar trebui sa fie pilotat avionul in conditii
normale. Sectorul normal de operare pentru viteza este indicat pe ASI printr-un
arc de cerc verde. Deasupra Vno exista un arc de cerc galben sau portocaliu, si
se extinde pana la linia de limitare rosie la Vne.
Nu ar trebui sa depasiti Vno.
CARACTERISTICI SI PERFORMANTE
INTRODUCERE
Manualul de zbor a fost conceput pentru a pune la dispoziţia piloţilor informaţii minime
necesare pentru desfăşurarea în siguranţă a activităţii de zbor.
DATE DESCRIPTIVE
IAR-46 este un avion foarte uşor cu structură metalică, biloc, destinat zborului de şcoală,
antrenament şi turism.
Construcţia este clasică, îmbinată prin nituire, cu locurile dispuse “cot a cot”, postul din
stânga fiind cel principal.
Aripa este trapezoidală, plasată jos, iar ampenajul este în formă de “T”.
Trenul de aterizare este semiescamotabil ( mecanic), amortizat, cu roată de bechie
orientabilă cuplată cu direcţia.
MOTOR
ELICE:
HOFMAN HO-V352F/170+6 FQ
- elice tip „viteză constantă”, cu pas comandat hidraulic
- diametru 1,76 m
DIMENSIUNI ŞI SUPRAFEŢE
Dimensiuni de gabarit:
- Anvergură 12,5 m
- Lungime 7,85 m
- Înălţime 2,15 m
Aripa
- Suprafaţă portantă 13,87m²
- Coardă medie aerodinamică(CMA) 1,237m
- Coarda la încastrare 1,5m
- Coarda la vârf 0,93m
- Alungire 9,4m
- Profil GA(W)-1
- Încărcare specifică maximă 55,7 kg/m²
- Unghi diedru 2º36'
- Unghi de săgeată(bord de atac) 2º18'
- Calaj aripă 4º
- Suprafaţă flapsuri 2×0,68m²
- Bracaj flaps 0º 20º 30º 40º
- Suprafaţă eleroane 2×0,41m²
- Bracaj eleron în sus 20º
în jos 30º
Ampenaj orizontal:
- Anvergură 3,48m
- Suprafaţă stabilizator 2×0,82m²
- Suprafaţă profundor 2×0,55m²
- Bracaj profundor în sus 25º
în jos 20º
- Suprafaţă compensator 2×0.07m²
- Bracaj compensator în sus 10º
în jos 30º
Ampenaj vertical:
- Suprafaţă derivă 0,84m²
- Suprafaţă direcţie 0,80m²
- Bracaj direcţie dreapta 30º
stânga 30º
Fuselaj:
- Lăţime maximă în cabină 1,1m
- Anvergură plan central 2,02m
Tren de aterizare:
- Ampatament 5,43m
- Ecartament tren de aterizare 1,59m
- Roată tren de aterizare tip 5".00-5"(3,5bar)
- Roata de bechie TOST tip 210×65mm(2,6bar)
LIMITĂRI DE VITEZĂ
MARCAREA VITEZOMETRULUI
GRUP MOTOPROPULSOR
Specificaţie ulei:
- Se vor utiliza numai uleiuri din clasificarea API clasa „SF”,”SG” sau dintr-o
clasă superioară.
- Se recomandă uleiurile cu aditivi pentru angrenaje ca cele utilizate la
motocicletele de mare performanţă.
- Nu se recomandă folosirea uleiurilor cu aditivi modificatori ai fricţiunii.
- Uleiurile de motocicletă pentru regim greu de lucru îndeplinesc toate
cerinţele.
-
Atenţionare: Pentru alte informaţii privitoare la specificaţia uleiului şi pentru cazul
utilizării preponderente a benzinei AVGAZ 100LL (peste 30% din timpul de funcţionare
a motorului) se vor consulta Manualul Operatorului Rotax 912 şi Service Information 18
UL 97 R2-D/E.
Vâscozitate ulei: se recomandă uleiurile multigrad.
Lichid de răcire: amestec de 50% antigel concentrat cu aditivi anticoroziune şi 50% apă
distilată sau orice alt lichid de răcire echivalent (se vor respecta cu atenţie indicaţiile
producătorului lichidului de răcire). Rezultate satisfăcătoare se obţin cu „BASF Glzsantin
Anticorrosion” sau cu un lichid de răcire echivalent.
Notă: Se va consulta Manualul Operatorului Rotax 912 pentru alte recomandări
importante.
Fabricant elice: HOFFMAN GmbH & Co KG PROPELLERSYSTEM
Model elice: HO-V352F/170+6 FQ
- elice tip „viteză constantă”, cu pas comandat hidraulic
- diametru 1,76m
MARCAREA APARATELOR DE SUPRAVEGHERE MOTOR
Mase
Masa maximă de decolare 750 kg
Masa maximă de aterizare 750 kg
Centraj
Limitele poziţiei centrului de greutate sunt:
- limită faţă: 19,57% din CMA (242mm)
- limită spate: 30,47 din CMA (377mm)
Evoluţii admise
Avionul este certificat în categoria avioane foarte uşoare (VLA) pentru regimul de zbor
de zi la vedere ( VFR-zi, cu excepţia condiţiilor de givraj).
Factori de sarcină
La masa maximă de 750 kg:
-factor maxim pozitiv + 4,4
-factor maxim negativ - 2,2
Echipaj minim
Echipajul minim: 1 pilot
Postul principal de comandă: postul din stânga.
Condiţii de funcţionare
Zborul de zi la vedere cu condiţia echipării minime cu:
- centuri de siguranţă pentru fiecare loc;
- vitezometru, altimetru şi busolă;
- litrometru, indicator presiune ulei, indicator temperatură ulei, turometru (cu
înregistrare ore funcţionare).
- indicator temperatură chiulasă, indicator presiune de admisie şi sesizor de
presiune minimă combustibil;
- aparat radio-comunicaţie VHF în stare de funcţionare.
Benzină
- capacitate rezervor 72 L
- cantitate utilizabilă 70 L
- cantitate neutilizabilă 2L
- benzină fără Pb min. 95 octani sau AVGYZ 100LL
Număr de ocupanţi
- 2 ocupanţi cu masa de 55÷172 kg – 1 pilot + 1 pasager.
PROCEDURI DE URGENŢĂ
INTRODUCERE
Oprirea motorului
- elice____________________________pas mic
- viteză___________________________cca. 112 km/h
- procedura de pornire motor este identică ca în cazul pornirii la sol (motor cald
sau motor rece). Pornirea prin acţionarea scurtă a demarorului este posibilă la
orice viteză.
Dacă motorul nu porneşte, se încearcă pornirea motorului în regim moară de vânt. Se
efectuează următoarele operaţii:
- elice_____________________________pas mic
- manetă de gaz_____________________la ¼ din cursă spre plin
Avertizare: Dacă se depăşeşte mai mult de ¼ din cursa spre plin a manetei de gaz, există
pericolul supraturării motorului în primele momente după repornire, până când
regulatorul de pas începe să funcţioneze la parametrii normali.
- zbor în picaj______________________până la atingerea vitezei de 195 km/h
Avertizare: Pierderea de înălţime este de cca. 300m
Zbor planat
Aterizare forţată
a) Considerente generale
Aterizarea în condiţii deosebite (teren necunoscut) cere o recunoaştere (apreciere) din aer
a terenului (aprecierea denivelării, durităţii, direcţiei vântului, stării vegetaţiei, lungimii,
etc.)pentru a se proceda în conformitate cu posibilităţile oferite de teren.
O planare uniformă şi un contact lin cu solul la aterizare se va realiza la viteza minimă
V= 115,7 km/h.
Notă: Se poate verifica vizual dacă zăvorul manetei de comandă escamotare tren de
aterizare este în poziţie corectă.
Dacă după repetarea operaţiei, semnalizarea nu este certă, caseta roşie este aprinsă, se va
proceda în felul următor:
- tren___________________________poziţia scos
- motor_________________________oprit
- elice___________________________pas mic
- elice___________________________la orizontală (prin acţionarea
demarorului)
- contact cu solul___________________lin
g) Amerizare forţată
- volet________________________________________0º
- direcţia______________________________________contra vântului, pentru
vânt puternic şi apă agitată paralel cu valurile, pentru vânt slab şi valuri
mari.
- trenul de aterizare_______________________________sus
- elicea_________________________________________pas mic
- motor_________________________________________oprit
- cupolă_________________________________________deschisă
- poziţia avionului_________________________________uşor cabrat
Viteză limită
Apropierea de viteza limită este avertizată optic şi sonor cu aproximativ 10 km/h înainte
de afi atinsă ( avertizorul are ton modulat)
În apropierea vitezei de angajare (după avertizorul sonor începe să sune) apare şi o
avertizare aerodinamică manifestată prin uşoare scuturături, cu aproximativ 5 km/h
înainte de angajare.
Angajarea în limita de viteză se produce blând, simetric, prin oscilaţii în tangaj.
Redresarea (scoaterea din angajare) se realizează prin împingerea manşei sau chiar
simpla eliberare a manşei. Redresarea este promptă cu o pierdere de înălţime de
aproximativ 55÷85 m pentru zborul cu motorul redus şi 25÷35 m pentru zborul cu
motorul la 75% PMC.
Pentru zborul în viraj, avertizarea se produce cu aproximativ 9 km/h înainte de atingerea
vitezei limită şi pierderea de înălţime la redresare variază între 30÷55 m funcţie de
configuraţia de zbor.
Defectarea genaratorului
Largarea cupolei
Avertizare: Înainte de rotirea elicei se va verifica prezenţa calelor la roţi sau dacă frâna
de parcare este acţionată şi dacă ambele circuite de aprindere sunt decuplate. În cabină
trebuie să fie o persoană cu experienţă.ROTIREA ELICEI SE FACE ÎN SENS
NORMAL DE ROTAŢIE, CU FERIRE DIN PLANUL DE ROTAŢIE A ELICEI, pentru
a se evita accidentarea.
8. Motor:
- se verifică dacă ambele circuite de aprindere sunt decuplate;
- se scot capotajele, se verifică starea lor;
- se verifică mişcarea liberă a cablului de comandă manetă gaz, a cablului de
comandă manetă şoc, a cablului de comandă clapetă aer admisie motor;
- se verifică, la postul stânga, funcţionarea blocajului pentru maneta de gaz şi
pentru comanda pas elice;
- se verifică mişcarea liberă a cablului de comandă a clapetei de răcire motor şi
cele cinci poziţii ale clapetei de răcire motor;
- se verifică nivelul uleiului, se completează dacă este nevoie, se urmăresc
indicaţiile din Manualul Operatorului Rotax 912;
Avertizare: Risc de ardere şi opărire. Verificările se efectuează doar când motorul este
rece.
- se verifică nivelul lichidului de răcire, se completează dacă este nevoie până la
max. 2/3 din vasul de expansiune;
Notă: Nivelul lichidului de răcire trebuie să fie între marcajele de max. şi min. Ale
vasului de supraplin.
- se urmăresc eventualele scurgeri de combustibil, ulei sau lichid de răcire; dacă
sunt scurgeri se depistează sursa scurgerilor şi se remediază ;
- se verifică starea eşapamentului;
- se verifică starea bateriei;
- se verifică starea şi fixarea fişelor şi cuplajelor electrice;
- se montează capotajele, se verifică siguranţa prinderii.
Avertizare: Efectuaţi controlul înainte de zbor numai cu motorul rece sau doar călduţ.
Risc de ardere şi opărire.
- se verifică dacă nu sunt scurgeri de benzină, ulei şi lichid de răcire; dacă
există, remediaţi înainte de zbor;
- se răsuceşte pala cu mâna pentru verificarea schimbării uşoare a pasului.
Avertizare: Înainte de rotirea elicei se va verifica prezenţa calelor la roţi sau dacă frâna
de parcare este acţionată şi dacă ambele circuite de aprindere sunt decuplate. În cabină
trebuie să fie o persoană cu experienţă. ROTIREA ELICEI SE FACE ÎN SENS
NORMAL DE ROTAŢIE, CU FERIRE DIN PLANUL DE ROTAŢIE A ELICEI, pentru
a se evita accidentarea.
- se verifică elicea – să nu existe joc, jocul unghiular permis pentru pală este de
1º. Se verifică prinderea, siguranţarea şi integritatea palei;
Notă: Nivelul lichidului de răcire trebuie să fie între marcajele de max. şi min. ale
vasului de supraplin.
- se verifică nivelul de ulei; dacă este cazul se completează. Se respectă
indicaţiile din Manualul Operatorului Rotax 912;
- se verifică comenzile motor;
- se verifică funcţionarea semnalizărilor prin apăsare pe butonul „TEST”, se
aprind becurile din casete şi sună avertizoarele. Pentru efectuarea verificării
trebuie cuplate întrerupătorul general şi disjunctorul pentru semnalizări, iar
după verificare acestea se decuplează;
- se verifică ca roţile să fie cu cale sau frâna de parcare acţionată;
- se verifică ca zona elicei să fie liberă.
c) Pornirea motorului
Avertizare: Nu porniţi motorul dacă sunt persoane în apropierea avionului.
- disjunctoarele______________________cuplate
- robinet de benzină__________________deschis
- întrerupătorul general________________cuplat
- pompă suplimentară benzină__________cuplată
- comandă şoc – motor rece____________trasă
- motor cald____________împinsă
- maneta de gaz______________________la poziţia „mers în gol”
- contact aprindere____________________cuplat (ambele circuite)
- manşa_____________________________trasă
- frâna de parcare_____________________decuplată, se acţioneză pedalele
- butonul demaror_____________________acţionat
Atenţionare: Demarorul va fi acţionat timp de max. 10 sec. (fără întrerupere), după care
urmează o perioadă de răcire de 2 min.
- maneta de gaz_______________________se acţionează până când se obţine o
funcţionare regulată la aprox.
2500 rpm.
Verificaţi dacă presiunea uleiului creşte în 10 sec. şi monitorizaţi presiunea uleiului în
continuare. Creşterea turaţiei motorului este permisă doar la valori constante ale presiunii
uleiului de peste 2 bar.
La o pornire motor cu temperatură scăzută a uleiului, continuaţi să observaţi presiunea
uleiului, deoarece ea poate să scadă.
- comanda şoc – motor rece______________oprit (amestec sărac).
Atenţionare: Pentru a nu se solicita reductorul, pornirea motorului se face cu maneta de
gaz la mers în gol sau cel mult deschisă la 10%. Se aşteaptă aprox. 3 sec. după aducerea
manetei de gaz înapoi la un regim de sarcină parţială, pentru a atinge o turaţie constantă,
înainte de reaccelerare.
Pentru a verifica cele două circuite de aprindere, se decuplează şi cuplează pe rând numai
câte un circuit de aprindere.
Atenţionare: Nu acţionaţi butonul demaror atâta timp cât motorul funcţionează.
Aşteptaţi până la oprirea completă a motorului.
e) Rulare:
- frână de parcare___________________decuplată (caseta de planşa de bord
stinsă)
- comanda pas elice_________________pas mic
- manşa___________________________poziţie neutră
- maneta de gaz_____________________acţionată progresiv pentru atingerea
vitezei de max. 10 km/h.
- manevrare avion __________________prin roata de bechie cuplată cu direcţia
(palonier)
- frână tren de aterizare( după nevoie, pentru oprire sau pentru micşorarea razei
de viraj)____________________________se acţionează fără brutalitate
(bruscări)
- clapetă răcire motor________________deschisă sau în poziţie intermediară,
funcţie de temperatura mediului ambiant
.
f) Controlul înainte de decolare:
- centurile_______________________legate, ajustate
- cupola de plexiglas______________închisă, zăvorâtă
- temperatură ulei_________________minim 50º C
- combustibil _________________min. 10 L (funcţie de scopul zborului)
- robinet de combustibil__________deschis
- comenzile____________________funcţionare liberă
- volet________________________poziţie dorită (20º )
- compensator__________________neutru
- pompă suplimentară de benzină___în funcţiune, becul galben aprins
- clapetă răcire motor____________deschisă
- se obţine autorizaţia de decolare.
g) Decolare:
- volet_______________________20º
- maneta de gaz_______________progresiv turaţie maximă
- turaţie motor/ pres. admisie_____5800 rpm/ min. 27,2 in Hg (max. 5 min.)
- în rulare____________________se desprinde bechia la 50 km/h
- dezlipire____________________la viteza de 80-85 km/h
- palier______________________până la realizarea vitezei de 105 km/h
- viteza la 15 m înălţime_________105 km/h
h) Urcare:
- la viteza verticală pozitivă________tren „sus”
- viteza optimă de urcare__________105 km/h
- motor________________________5500 rpm. (putere max. continuă)
- volet_________________________0º
- viteza optimă de urcare__________ 108 km/h
- la H=150-200m________________se opreşte pompa suplimentară de benzină
(uzual la H de siguranţă)
- se urmăresc parametrii motor.
i) Croazieră:
- la înălţimea dorită_________________________se schimbă pasul – pas
croazieră
- pentru alegerea regimului de croazieră dorit, se studiază capitolul „Informaţii
suplimentare”- „Croaziera”în care sunt date recomandări şi valori ale turaţiei,
presiunii de admisie, consumului orar de benzină, vitezei, consumului de
benzină la 100 km pentru croazieră maximă, croazieră economică şi croazieră
rapidă.
- compensatorul____________________________anulează efortul.
Avertizare: La temperatura aerului sub 5º C, pentru prevenirea îngheţului la carburator,
se recomandă menţinerea temperaturii uleiului la peste 70º C şi tragerea comenzii aer
admisie.Se vor respecta indicaţiile, din Manualul Operatorului Rotax 912 S3, de la
capitolul referitor la exploatarea motorului în condiţii de vreme rece.
- viteza minimă de zbor Vso___________________80 km/h (cu turaţie de mers
în gol)
Notă: Evitaţi exploatarea motorului în afara domeniului normal de funcţionare, 90º÷110º
C. Pentru a provoca evaporarea posibilelor acumulări de apă, cel puţin o dată pe zi
trebuie mărită temperatura uleiului până la 100º C.
j) Zborul de apropiere:
- trenul de aterizare_________________________ scos
- elice____________________________________pas mic
- pompă suplim. de benzină ___________________pornită
- volet_____________________________________pe poz. Aterizare ( 40º )
- se selectează unghiul de pană din manşă (în tangaj)
- viteza pe pantă (Vopt=110÷120 km/h )__________se reglează cu ajutorul
manetei de gaz
Notă: La bracarea voletului sau reducerea motorului, cu trenul de aterizare escamotat, se
aprinde caseta de semnalizare roşie „Tren” şi funcţionează avertizorul sonor (ton
continuu).
Notă: La bracarea voletului de la 0º la 40º ( poziţia de aterizare), apare o tendinţă de picaj
care se anulează printr-o uşoară tragere a manşei.La introducerea voletului de la 40º la 0º,
apare o tendinţă de de cabraj care se anulează printr-o uşoară împingere a manşei.
k) Aterizarea:
- viteza verticală________________sub înălţimea de 10m se micşorează
unghiul de pantă
- viteza la 15m H._______________105 km/h
- viteza de contact cu solul________80 km/h
- contactul cu solul______________pe trei puncte
- manşa_______________________trasă
- frâna roţilor (vit. Sub 40 km/h)____acţionată gradat
l) Ratarea aterizării
Dacă situaţia impune ratarea aterizării, se vor respecta următoarele:
- motor_________________________ plin (5800 rpm.)
- viteză_________________________115 km/h
- se începe urcarea
- la H. De 15 m __________________volet 0º (treptat)
- motor_________________________5500 rpm.
- Se continuă urcarea.
n) După aterizare:
- se va direcţiona aeronava____________________cu ajutorul palonierului
- pe perioada rulării nu se va tura motorul excesiv
- manşa (în timpul rulării)_____________________trasă la maxim.
o) Oprirea motorului:
În mod normal, când motorul nu a fost solicitat pe pantă şi la rulare, se opreşte prin
întreruperea aprinderii. După un rulaj îndelungat, dacă temperatura motorului a crescut,
înainte de rotire se ţine motorul la 2000 – 2500 rpm. timp de 2 – 3 min. şi se opreşte prin
închiderea robinetului de benzină.
Opt lent
- viteza de intrare__________________________175 km/h
- turaţie motor_____________________________5500 rpm
- maneta de gaz____________________________plin
Viraj strâns
- viteza de intrare____________________________175 km/h
- inclinare maximă___________________________60º
- turaţie motor_______________________________5500 rpm.
- maneta de gaz______________________________plin
- viteza stabilizată____viraj dreapta______________150 km/h
viraj stânga_______________160 km/h
Şandela
- viteza de intrare______________________________175 km/h
- turaţie motor_________________________________5500 rpm.
- maneta de gaz________________________________plin
- viteza de ieşire________________________________95 km/h
- câştig de înălţime______________________________~100 m
La exploatarea avionului în sezon rece – temperaturi ale mediului la decolare mai mici de
5º - se montează un obturator pe pnoul parafoc în zona clapetei de răcire motor. La
incinta de admisie se cuplează un tub gofrat pentru captarea aerului cald din spatele
motorului.
PERFORMANŢE
Viteza limită
Vitezele prezentate în tabel sunt raportate la masa maximă – 750 kg, la nivelul mării.
Regim Poziţie volet Poziţie tren de Viteza de Pierderea de
motor aterizare angajare (km/h) înălţime (m)
IAS
Motor la Escamotat ( β = 0º ) Escamotat 87 85
ralanti, Escamotat ( β = 0º ) Scos 87 65
elicea pe Decolare ( β = 20º ) Escamotat 82 65
pas mic Decolare ( β = 20º ) Scos 82 65
Aterizare ( β = 40º ) Escamotat 79 55
Aterizare ( β = 40º ) Scos 79 55
Motor Escamotat ( β = 0º ) Escamotat 80 25
75%, Escamotat ( β = 0º ) Scos 80 25
elicea pe Decolare ( β = 20º ) Escamotat 79 35
pas de Decolare ( β = 20º ) Scos 79 35
decolare Aterizare ( β = 40º ) Escamotat 77 35
Aterizare ( β = 40º ) Scos 77 35
Performanţe de decolare
La masa maximă ( 750 kg ) în condiţii fără vânt, pe pistă de beton, la altitudinea de 0 km,
în atmosferă standard:
- distanţa de rulare_____________________________________185 m
- distanţa de decolare peste obstacol de 15 m________________409 m
Pentru alte situaţii, consultaţi tabelul de mai jos (distanţele sunt în metri):
H ISA -20º ISA -10º ISA ISA +10º ISA +20º
aerodro ( - 5º ) ( + 5º C ) ( + 15º C ) ( + 25º C ) ( + 35º )
m Rular Decolar Rular Decolar Rular Decolar Rular Decola Rular Decol
(m) e e e e e e e re e .
0 157 286 170 311 185 409 211 453 240 502
500 183 333 201 366 221 440 244 502 274 563
1000 216 395 240 432 269 490 302 552 345 630
1500 260 476 294 537 335 611 390 710 455 831
2000 323 590 372 680 437 797 521 951 643 1175
Distanţa de aterizare
La masa maximă admisă ( 750 kg ) în condiţii fără vânt, pe pistă cu beton, la nivelul
mării şi temperatura de +15º C este:
- distanţa de aterizare_________________________________171 m
- distanţa de rulare____________________________________110 m
Pentru alte situaţii, distanţa de aterizare, în metri, este dată în tabelul următor:
H ISA -20º ISA -10º ISA ISA +10º ISA +20º
aerodrom ( -5ºC ) ( +5º C ) ( +15º C ) ( +25º C ) ( +35º )
(m)
0 161 166 171 176 181
500 168 173 179 184 189
1000 176 181 187 192 198
1500 183 189 195 201 207
2000 192 198 204 211 217
Performanţe la urcare
1. Urcarea la decolare
- viteza_______________________________________108 km/h
- volet________________________________________20º
- tren de aterizare________________________________scos
- turaţie motor___________________________________5800 rpm. (max. 5
min.)
Vitezele de urcare la decolare, în m/s, sunt date în tabelul următor:
H ISA -20º ISA -10º ISA ISA +10º ISA +20º
aerodrom ( -5º C ) ( +5º C ) ( +15º C ) ( +25º C ) ( +35º C )
(m)
0 3,68 3,42 3,17 2,93 2,70
500 3,34 3,08 2,83 2,60 2,37
1000 3,01 2,75 2,50 2,26 2,03
1500 2,67 2,41 2,16 1,92 1,70
2000 2,34 2,07 1,83 1,59 1,36
2500 2,00 1,74 1,49 1,25 1,02
3000 1,66 1,40 1,15 0,92 0,69
3500 1,33 1,07 0,82 0,58 0,35
4000 0,99 0,73 0,48 0,24
2. Urcare la croazieră
- viteza________________________________________112 km/h
- volet_________________________________________0º
- tren de aterizare________________________________sus
- turaţie motor___________________________________5500 rpm.
Vitezele de urcare la croazieră, în m/s, sunt date în tabelul următor:
H ISA -20º ISA -10º ISA ISA +10º ISA +20º
aerodrom ( -5º C ) ( +5º C ) ( +15ºC ) ( +25º C ) ( +35º C )
(m)
0 4,18 3,86 3,55 3,25 2,96
500 3,76 3,44 3,13 2,83 2,54
1000 3,34 3,02 2,70 2,41 2,12
1500 2,92 2,59 2,28 1,99 1,70
2000 2,50 2,17 1,86 1,56 1,28
2500 2,08 1,75 1,44 1,14 0,86
3000 1,66 1,33 1,02 0,72 0,44
3500 1,24 0,91 0,60 0,30 0,01
4000 0,81 0,49 0,18
INFORMAŢII SUPLIMENTARE
Croaziera
Recomandări generale:
- Se vor evita regimurile motor caracterizate prin presiune de admisie maximă
( corespunzătoare altitudinii de zbor ) deoarece conduc la creşterea
consumului de combustibil.
- O scădere a presiunii de admisie cu aprox. 1 in.Hg faţă de valoarea maximă
conduce la scăderea consumului orar fără o diminuare notabilă a vitezei.
- Pentru un zbor de croazieră economic se poate utiliza o turaţie cuprinsă între
4800 - 5000 rpm. şi o presiune de admisie redusă cu aprox. 2-3 in.Hg faţă de
valoarea max. corespunzătoare altitudinii de zbor.
- Pentru un zbor de croazieră rapidă se poate utiliza o turaţie cuprinsă între 5100
– 5300 rpm. şi o presiune de admisie redusă cu aprox. 1 in.Hg faţă de valoarea
max. corespunzătoare altitudinii de zbor.
Corecţii pentru abaterea de la condiţiile standard:
- ISA +10º - se obţine acelaş consum ca în condiţiile stadard prin ridicarea
presiunii de admisie cu 0,3 in.Hg şi scăderea altitudinii de zbor cu 150 m
- ISA - 10º - se obţine acelaş consum ca în condiţiile standard prin scăderea
presiunii de admisie cu 0,3 in.Hg şi creşterea altitudinii cu 150 m.
Autonomia de zbor
Distanţele de rulare şi decolare pe pistă de iarbă sunt cu 25% mai mari faţă de cele pe
pistă de beton
Valorile distanţelor de aterizare pe pistă cu iarbă cresc cu 15% faţă de valorile distanţelor
de aterizare pe pistă betonată.
Performanţe de planare
- În configuraţia lisă şi cu clapeta de răcire motor închisă, fineţea este mai mare
de 1:11 la viteza de 110 km/h. Fineţea se menţine aproximativ la aceaşi
valoare până laviteza de 120 km/h.
- Viteza de cădere este de 2,7 m/s
- Menţinând aeronava la viteza de 110 km/h, la fiecare 100 m pierduţi pe
verticală se parcurg sigur 1100 m.
Masa minimă
Limite şi centraje
Limitele admise:
- centraj faţă: 19,57% - 242 mm CMA
- centraj spate: 30,47% - 377 mm CMA
Nu se utilizează lesturi suplimentare de corectare a centrajului în toată gama normală de
încărcare cu pilot (piloţi):
- minim 1 pilot: 55kg
- maxim 2 piloţi: 86 – 172 kg
DESCRIEREA SISTEMELOR
Introducere
Avionul foarte uşor IAR-46 este proiectat şi construit de IAR-SA Braşov, în concordanţă
cu cerinţele regulamentului JAR-VLA.
Structură
Fuselaj
Structura fuselajului este metalică de tip semi-cocă, cu lonjeroane, lise, panouri şi
învelişuri asamblate prin nituri.
În partea anterioară a fuselajului se află compartimentul motor, despărţit de cabină de un
panou parafoc. Motorul se fixează pe un suport motor, din ţevi sudate, aflat în
compartimentul motor.
În zona centrală a fuselajului se află cabina şi planul central.
Cabina are două posturi de pilotaj poziţionate „cot la cot” . Scaunele posturilor de pilotaj
au spătarele reglabile. Pentru centurile de siguranţă sunt prevăzute câte 4 puncte de
prindere în structură la fiecare post de plotaj. Cabina este protejată de un parbriz fix şi o
cupolă culisantă, ambele din plexiglas montat pe un schelet metalic.Cupola culisantă are
pe arcada superioară o manetă de largare a cupolei pentru cazurile de urgenţă.
Planul central are prevăzut un cheson transversal consolidat pentru prinderea trenului
principal de aterizare, iar în extremităţi feruririle de prindere ale aripilor.
În partea posterioară a fuselajului se află deriva, cu ferurile de prindere pentru ampenajul
orizontal, şi capabilităţile de montare a bechiei.
Aripi
Aripile, de formă trapezoidală, au o construcţie metalică mono-lonjeron, cu un lonjeron
auxiliar spre bordul de fugă. Se fixează de planul central prin intermediul unor
feruri.Fiecare aripă este echipată cu: eleron, volet şi bord marginal, toate metlice.
Ampenaje
Ampenajul orizontal este alcătuit din două semi-ampenaje, fiecare fiind alcătuită din
stabilizator, profundor şi compensator profundor. Cele două semi-ampenaje se montează
în ferurile din partea superioară a derivei şi pot fi pliate de o parte şi de cealaltă a acesteia
în scopul uşurării transportului avionului. Stabilizatoarele şi compensatoarele
profundoarelor au o structură complet metalică, iar profundorul are structură metalică cu
înveliş din material textil impregnat şi vopsit.
Ampenajul vertical este alcătuit din derivă, care este direct asamblată de fuselaj şi
direcţie. Deriva este complet metalică, iar direcţia are o structură metalică cu înveliş din
material textil şi vopsit.
Comenzi de zbor
Comenzile de zbor sunt de tip mecanic, convenţionale.
Pentru eleroane şi voleţi mişcarea este transmisă printr-un sistem de comandă alcătuit din
leviere şi tije, iar pentru profundoareşi direcţie printr-unul alcătuit din tije şi cabluri.
Comanda compensatorului profundorului se face prin cabluri.
Din cabină, eleroanele şi profundoarele sunt acţionate de la manşă, câte o manşă pentru
fiecare post de pilotaj; voleţii sunt acţionaţi de la maneta comenzii volet, poziţionată între
scaune; direcţia de la palonierele aflate la fiecare post de pilotaz; compensatoarele
profundoarelor sunt acţionate de la comanda compensator profundor aflată sub planşa de
bord, pe partea dreaptă a consolei inferioare.
Planşa de bord
Planşă de bord standard.
Tren de aterizare
Trenul de aterizare este alcătuit dintr-un tren de aterizare principal, semiescamotabil şi
amortizat, şi o roată de becchie, orientabilă, cuplată cu direcţia.
Trenul de aterizare principal, prins de structură în zona planului central, are o construcţie
sudată. Cele două jambe, care intră în alcătuirea trenului principal de aterizare, sunt
prevăzute cu amortizoare oleo-pneumatice. Roţile au frâne cu disc acţionate hidraulic.
Sistemul de acţionare a trenului de aterizare principal este mecanic, acţionarea
efectuîndu-se prin intermediul comenzii escamotare tren. Trenul are un sistem de
avertizare, cu micro-întrerupător, pe planşa de bord sistemul având lămpi pentru
semnalizarea poziţiei şi zăvorârii trenului. Tot pe planşa de bord este semnalizată
frânarea roţilor trenului.
Bechia are de asemenea o construcţie sudată, având un amortizor din cauciuc.
Pentru manevre la sol roata de bechie poate fi decuplată de direcţie, putând astfel să fie
rotită cu 360º.
Cupolă cabină
Urcarea până la cupolă se va efectua dinspre bordul de fugă al aripii, pe lângă fuselaj,
evitând cu atenţie călcarea pe volet. Accesul în cabină se face prin descuierea zăvorului
din maneta de zăvorâre, aflată în partea superioară a cupolei, înspre faţă. Se roteşte
maneta de zăvorâre şi se împinge cupola înspre spate. După intrarea în cabină, pentru
închiderea ei, cupola se trage înspre faţă şi se închide automat. După aceea, se roteşte
maneta de zăvorâre pentru siguranţare, în sensul indicat pe eticheta de lângă ea. Pentru
ieşirea din cabină se roteşte maneta de zăvorâre şi se împinge cupola înspre spate.
Pentru cazurile de urgenţă, cupola are un sistem de largare comandat de la maneta de
largare, aflată deasupra piloţilor, pe arcada superioară a cupolei. Este asigurat accesul la
maneta de largare pentru ambii piloţi.
GRUP MOTOPROPULSOR
Motor
Este de tip ROTAX 912 S3, în 4 timpi, cu patru cilindrii orizontali opuşi, cu aprindere
dublă electronică, cu un arbore cu came şi tije împingătoare, cu răcire cu lichid de răcire a
chiulasei şi răcire cu aer a cilindrilor, cu carter uscat cu ungere forţată, cu două
carburatoare de depresiune constantă, cu arbore pentru elice cu pas fix, acţionată printr-
un reductor cu amortizor de şoc şi ambreiaj de suprasarcină integrate, şi cu generator de
curent alternativ cu redresor regulator extern.
Puterea maximă este de 98,6 CP la turaţie de 5800 rpm (max. 5 min.), puterea max.
continuă este de 92,5 CP la turaţie de 5500 rpm.
Următoarele accesorii intră în componenţa motorului:
- starter electric (12 V; 0,6 W )
- regulator hidraulic pas elice tip „viteză constantă”
- pompă ulei
- pompă de apă
- pompă mecanică de combustibil.
Comenzile motor sunt următoarele:
- manetă de gaz
- comandă şoc
- comandă aer admisie motor
- comandă clapetă răcire motor.
Benzina utilizată este: fără Pb. De min. 95 OCT. sau AVGAZ 100 LL.
Montare motor.
Este montat pe un suport motor, cu o construcţie din ţevi sudate. Suportul motor este
prins de ferurile de pe panoul parafoc prin intermediul unor şuruburi. Motorul este prins
de suportul motor, prin intermediul unui inel, prin şuruburi.
Compartimentul motor este protejat de două capotaje metalice, unul superior şi altul
inferior. Capotajele sunt prinse de fuselaj cu ajutorul unor turnicheţi.
Elice
Elicea HOFFMANN HO-352F/170+6 FQ este o elice cu două pale, tip „viteză
constantă”, cu pas comandat hidraulic. Palele sunt din lemn, cu bandaj din aliaj de
aluminiu. Diametrul elicei este de 1,76 m.
Sistemul de comandă pas elice este dublat, pentru fiecare post de pilotaj existând câte
ocomandă pas elice pe planşa de bord. La postul de pilotaj principal, care este cel din
stânga, se află un blocaj comun pentru comanda pas elice şi maneta de gaz.
Comenzi motor
Sistemul de comandă gaz este dublat, pentru fiecare post de pilotaj existând câte o
manetă de gaz pe planşa de bord. La postul de pilotaj principal se află un blocaj comun
pentru comanda pas elice şi maneta de gaz.
Comanda şoc, comanda aer admisie motor şi comanda clapetă de răcire motor sunt
poziţionate central pe planşa de bord şi pe consolă, astfel încât ambii piloţi au acces la
ele.
INSTALAŢIA DE COMBUSTIBIL
Are în componenţă:
- un rezervor, amplasat ăn fuselaj, în zona din spatele scaunelor piloţilor;
- o pompă electrică suplimentară de combustibil, acţionată de la un întrerupător
de pe planşa de bord;
- un filtru de combustibil, cu un sistem de purjare al apei comandat din cabină
de la comanda aflată în spatele scaunului pilotului din dreapta;
- un robinet de combustibil, care este acţionat de o manetă aflată în partea
centrală a planşei de bord;
- conducte flexibile, în compartimentul motor, şi conducte rigide.
INSTALAŢIA ELECTRICĂ
Se compune din:
- partea de generare şi pornire, aflată în compartimentul motor. Generatorul este
încorporat în carcasa motorului, curentul generat este de 12V, puterea lui
maximă este de 250W. Nodul energetic conţine: un regulator-redresor, un
condensator de netezire, siguranţe, releu de comandă pentru demaror şi baterie
acumulator. Voltampermetrul, aflat pe planşa de bord, este conectat la bornele
unui şunt.
- partea de consumatori, cu următoarele grupe componente: grupa de
instrumente control motor, grupa de semnalizări acustice şi optice şi grupa
echipamentelor electrice opţionale.
De partea de consumatori este legată şi comanda de pornire pompă suplimentară de
combustibil.
Întrerupătorul general se află pe planşa de bord, în partea stângă, jos.
Toate circuitele electrice sunt protejate prin disjunctoarele montate pe planşa de bord, în
partea dreaptă, jos.
Pe avion este montată o priză parc pentru cuplarea la o sursă externă de alimentare de
12Vcc, pentru cazul temperaturilor atmosferice foarte scăzute, când bateria nu se poate
asigura energia de pornire a motorului.
Priza de presiune totală este montată pe intradosul aripii stângi. Conductele instalaţiei
anemo-baro sunt flexibile, în zonele de cuplare cu aparatele de bord şi zona de legătură
aripă-plan central, şi rigide.
Cupola cabinei este prevăzută, pe ambele laturi, cu câte o fereastră mică culisantă pentru
aerisire.
Încălzirea cabinei avionului se face cu ajutorul instalaţiei de încălzire. Reglarea
temperaturii aerului introdus de instalaţie în cabină se face de la selectoarele de aer
cald/rece, aflate pe consola centrală, de sub planşa de bord.
INSTALAŢIA ANTIINCENDIARĂ
EXTINCTOR BA 51015R-3
Descriere generală
Este utilizat pentru stingerea incendiilor provocate de lichide inflamabile, echipamente
electrice şi materiale nemetalice (hârtie, lemn, textile, gaze). Pentru încărcare se foloseşte
soluţie BCF-HALON 1211.
Veificarea greutăţii se face la fiecare 12 luni (pierderea max. admisă este de 10g).
Scăderea masei cu mai mult de 10g impune reîncărcarea extinctorului.
Durata de viaţă este de 10 ani.
Date tehnice:
- Masa extinctorului plin (fără suport): 2,069 kg
- Masa încărcăturii: 1,500 kg
- Temperatura de exploatare: - 25º C +55º C (domeniul max. admis -40ºC
+70ºC)
- Presiunea de testare: 24 bar.
- Presiunea de operare: 8,5 ± 10% bar la +20ºC
Utilizarea extinctorului
- Se scoate extinctorul din suport desiguranţând şi deschizând centurile de
prindere;
- Se menţine în poziţie verticală, se desface siguranţa de culoare roşie din
capacu mânerului acţionând-o în sensul săgeţii gravate pe aceasta;
- Se apropie extinctorul de sursa de incendiu cu duza de evacuare spre baza
flăcării şi se apasă pe mânerul de declanşare.
Avertizare
- Lipsa discului roşu de pe mânerul extinctorului indică faptul că acesta a fost
folosit.
- Extinctorul trebuie reîncărcat, indiferent că a fost sau nu utilizat complet.
- Agentul de lucru al extinctorului poate fi periculos pentru respiraţie la
eliberarea în spaţii închise.
- Încărcarea şi lucrările de întreţinere se fac numai de către fabricant sau în
atelier autorizat de acesta şi se consemnează în Fişa Matricolă ce-l însoţeşte.
Generalităţi
Echipamentul, montat pe planşa de bord, are amplasate pe panoul frontal toate comenzile
şi afşajele necesare funcţionării.
Ecipamentul de cap (căşti) se află montat pe panoul spate piloţi.
Instalaţia este alimentată la 12V (reţeaua de pe avion) prin intermediul unui disjunctor.
Butoanele de emisie se află pe cele două manşe.
Caracteristici tehnice:
- Nr. canale: 760
- Canale memorate: 99
- Fregvenţa de lucru: 118,00 ÷ 136,975 MHz în trepte de 25 KHz
- Consum: - Standby: 70mA
- Recepţie: 500mA
- Emisie: 2,5 A
- Temperatura mediului ambiant: -20ºC +55ºC
PORNIRE
Atenţionare: În timpul pornirii sau opririi motorului aparatul trebuie să fie deconectat.
Se rrroteşte butonul de pornire. Pe afişaj trebuie să apară 188,88 clipitor; timp de 2 sec.
(aparatul îşi efectuează autotestul)
După terminarea testului, dacă aparatul se găseşte în condiţie bună, este afişat modul în
care a fost selectat anterior opririi. Dacă aparatul este defect, afişajul clipeşte aprox 5 sec.
Un raport despre defectul depistat poate fi afişat prin apăsarea butonului STO.
OPERARE
Moduri de lucru:
1. Standard (afişează frecvenţa de lucru şi pe cea preselectată)
2. Afişează frecvenţa activă; nu se afişează frecvenţele preselectate dar
scanează toate frecvenţele.
3. Afişează frecvenţa activă şi temperatura ( opţional, nu este montat
traductorul de temperatură)
4. Afişează frecvenţa activă şi tensiunea sursei de alimentare.
5. Mod de lucru Service. Setarea se face numai la sol de către personalul de
întreţinere.
Mase şi centraje
Masa echipamentului, inclusiv echipamentul de cap, este de aprox. 1 kg. Prin montarea
echipamentului se menţine poziţia centrului de greutate al avionului în limitele
centrajului.
Generalităţi
Cutia de comandă este amplasată pe planşa de bord. Receptorul este amplasat în structura
ce susţine planşa de bord; antena este pe partea inferioară a aeronavei.
Pe partea frontală a cutiei de comenzi se află comenzile, cu afişaj. Indicatorul aparatului
este poziţionat pe planşa de bord (partea stângă)
Pe planşa de bord, în zona centrală (lângă eticheta busolă) se află butonul de comandă
TO/FROM
(QDM/QDR).
Instalaţia este alimentată la 12V (reţeaua avionului) prin intermediul unui disjunctor notat
cu NAV.
Caracteristici tehnice:
- Consum: max. 120 mA
- Temperatura mediului ambiant: -20ºC ÷ +55ºC
- Frecvenţa de lucru: 108,00 ÷ 117,95 MHz
- Eroare: ±2º
Pornire
Atenţionare: În timpul operaţiilor de pornire sau oprire motor, staţia trebuie să fie oprită.
1. Se verifică poziţia disjunctorului NAV
2. SE acţionează butonul de pornire (ON/OF). Dacă selectorul de canale
se află ăn poziţia A, apare pe display ultima frecvenţă utilizată. Dacă
selectorul se află în altă poziţie, atunci apare o frecvenţă memorată.
3. Se aduce selectorul la poziţia A, se apasă butonul STORE. Cursorul
vertical (pointer) al indicatorului, deviază jumătate di cursă şi dispare
steguleţul VOR/LOC. Dacă bateria memoriei s-a descărcat, va apărea
frecvenţa 112,00 MHz.
4. Se selectează frecvenţa dorită. Dacă se poate recepţiona un semnal –
steguleţul de atenţionare VOR/LOC – dispare.
5. Se roteşte selectorul de „curs” – „OBS” ( de pe indicator) până
indicele TO/FROM arată „TO” şi indicele vertical (pointer) se
poziţionează pe centru. Indicatorul de cursă va indica direcţia
magnetică spre staţia VOR. Deviaţia de curs pe perioada de apropiere
este indicată de indicele (pointer) vertical în direcţia de corecţie. După
trecerea deasupra staţiei VOR indicatorul TO/FROM se schimbă din
„TO” în „FROM”. Dacă se păstrează direcţia zborului în continuare,
(acelaş curs), indicele de curs, cu indicele vertical în centru va arăta
linia direcţiei magnetice de la staţia VOR peste care a zburat.
Memorarea frecvenţelor
- Selectarea de canale în poziţia A;
- Se alege frecvenţa prin intermediul selectorului de frecvenţă în MHz şi al
celui în KHz;
- Selectorul de canale se poziţionează pe memoria dorită;
- Se apasă butonul STORE.
VOR Radial
- Se selectează frecvenţa staţiei VOR
- Nu se acţionează VOICE – se reglează volumul din VOL;
- Din comutatorul TO/FROM, aflat deasupra receptorului, (TO=QDM,
FROM=QDR) se cuplează informaţia dorită. Valoarea QDR de pe afişaj este
însoţită de F (ex. 180F). Pentru schimbarea modului de operare din QDM în
QDR se acţionează comutatorul o singură dată în direcţia dorită.La a doua
acţionare in aceiaşi direcţie pe afişaj apare frecvenţa canalului activ.
- După fiecare schimbare de canal trebuie acţionat butonul TO-FROM.
- Dacă nu se recepţioneazã semnal VOR sau s-a defectat instalaţia apare OFF.
Mase şi centraje
Masa echipamentului inclusiv echipamentul de cap este 1,65 kg.
Prin montarea echipamentului se menţine poziţia centrului de greutate al avionului în
limetele centrajului.
Generalităţi
Echipamentul este montat pe planşa de bord şi în structura adiacentă are amplasate pe
panoul frontal toate comenzile şi afişajele necesare funcţionării.
Instalaţia este alimentată la 14Vcc, reţeaua avionului
Caracteristici tehnice:
- Frecvenţa de recepţie: 1030 MHz ±0,2 MHz
- Frecvenţa de emisie: 1090 MHz ±3 Mhz
- Temperatura mediului ambiant: -20ºC ÷ +55º
Pornire
Atenţíonare: În timpul operaţiilor de pornire sau oprire motor, staţia trebuie să fie oprită.
- Se cuplează disjunctorul ATC şi alimentarea cu energie electrică a aeronavei.
- Se comută selectorul de mod de pe poziţia OFF pe SBY. Urmează un autotest
timp de trei sec.
- Faza de încălzire durează 30 sec. În această perioadă, după cele trei sec. De
autotestare, se semnalizează intermitent „SbY” pe linia de mod a display-ului.
Nu se poate transmite în acest timp.
Funcţionare
Coduri speciale
- Se pot memora şi activa două coduri utilizator:
un cod VFR definit de utilizator (cu butonul VFR)
un cod transponder definit de utilizator (cu butonul
CODE)
- Pentru memorarea unui cod nou, se procedează astfel:
se setează codul de memorat
se apasă butonul de memorare coduri STO
se apasă în următoarele 3 sec. unul din cele două
butoane menţionate menţionate la primul punct. Dacă
se depăşeşte cele trei sec. memorarea codurilor este
anulată.
dacă butonul STO nu a fost apăsat anterior apăsării
unuia din butoanele VFR sau CODE, atunci codul
memorat cu aceste butoane apare pe display şi devine
activ după trei sec.
- Pentru activarea unui cod memorat se procedează astfel:
se apasă unul din butoanele VFR sau CODE; codul
memorat devine vizibil pe display şi devine activ după
3 sec.
dacă se apasă din nou butonul apăsat anterior în
răstimpul celor 3 sec. codul setat anterior devine activ.
Testare
Se poate face un test complet după faza de încălzire, prin apăsarea simultană a butoanelor
VFR şi CODE. Dacă în urma testării sunt detectate defecte, codurile acestora sunt afişate
pe display după ce butoanele apăsate sunt eliberate:
E1 – memoria ROM defectă
E3 – memoria EEPROM defectă
E5 – interfaţă defectă
E6 – memoria RAM defectă
Codurile de urgenţă
7500 pentru deturnare
7600 defectarea radio
7700 situaţie de urgenţă la bord care prezintă un risc direct asupra
avionului
Radarul va decodifica automat. Selectarea codurilor se face pe poziţia SBY.
Mase şi centraje
Masa instalaţiei este de aprox. 1,2 kg.
Prin montarea echipamentului se menţine poziţia centrului de greutate al avionului în
limitele centrajului.
CARACTERISTICI SI PERFORMANTE
PRESCURTĂRI ŞI DEFINIŢII
DESCRIERE TEHNICĂ
Informaţii generale
-Avionul Zlin – 142 este destinat pentru antrenamentul în zbor elementar sau avansat şi
pentru învăţarea şi executarea pilotajului acrobatic, pentru antrenament în zbor de noapte
şi zbor fără vizibilitate (după aparate), precum şi pentru remorcaje aeriene.
-Avionul Zlin – 142 este o versiune a avionului Zlin 42 M. - este un avion monomotor,
biloc, monoplan cu aripă joasă. Pe avion este montat un motor cu şase cilindrii în linie
inversat M – 337 AK cu elice cu pas reglabil hidraulic V – 500A.
Fuselajul
Este de construcţie mixtă. Partea centrală a fuselajului, portantă, este construită din grinzi
sudate, din oţel şi învelişul din material plastic stratificat. Partea din spate a fuselajului
este semimonococă. Construcţia scaunelor piloţilor permite folosirea paraşutelor de spate.
Scaunele piloţilor sunt aşezate cote – â – cote şi reglabile spre faţă/spate în 4 poziţii.
Postul principal este în stânga. În spatele scaunelor se află un loc pentru bagaj. Cupola
cabinei se deschide prin culisare în faţă şi este prevăzută cu un sistem de largare în caz de
avarie. Pentru fixarea cupolei cabinei în poziţie deschis, este prevăzut un opritor.
Aripa
Aripa este complet metalică cu lonjeron principal şi auxiliar. Construcţia aripii
permite demontarea ei de fuselaj. Forma aripii in plan orizontal este dreptunghiulară.
Învelişul aripii este din tablă de duraluminiu placată cu aluminiu. Pe aripi sunt montate
flapsuri şi eleroane, cu fantă, complet metalice şi identice ca dimensiuni.
Ampenajul
Ampenajul este de tip cheson, complet metalic, cu învelişul în totalitate din tablă
de duraluminiu. Suprafeţele de comandă au compensare masică şi aerodinamică.
Profundorul are servocompensator şi un trimer comandat. Direcţia este prevăzută cu un
trimer comandat din cabină şi un compensator fix, trimerul acţionând direct asupra
palonierelor, iar acestea asupra direcţiei.
Comenzile
Pe avion este montat un sistem de dublă comandă compus din comenzile
profundorului şi eleroanelor, cţiei, rotirii de bot, flapsurilor, compensatoarelor
(trimerelor) şi comenzile motorului şi elicei.
Comanda profundorului şi eleroanelor este cu manşă simplă, iar comanda direcţiei este cu
palonier prevăzut cu un sistem de comandă a frânelor roţilor principale.
Comanda profundorului şi eleroanelor se face prin intermediul unor tije, iar comanda
direcţiei prin intermediul unor tije şi cabluri.
Comanda roţii de bot este combinată cu comanda direcţiei.
Comanda flapsurilor şi a compensatoarelor este mecanică.
Motorul se comandă prin intermediul manetei de gaze, al manetei de corecţie a
amestecului şi a tijei compensatorului. Turaţia elicei se comandă prin maneta pasului.
Trenul de aterizare
Trenul de aterizare este triciclu şi se compune din trenul de aterizare principal şi
roata de bot.
Trenul de aterizare principal este alcătuit din două arcuri de oţel fixate pe fuselaj. Roţile
trenului de aterizare principal sunt prevăzute cu frâne hidraulice cu discuri, reglare
automată a jocului. Pedalele de frână montate pe paloniere comandă fiecare roată a
trenului principal în parte. Frâna de staţionare comandă ambele roţi simultan.
Roata de bot este prevăzută cu un amortizor oleopneumatic şi cu un amortizor
anti”schmmy”. Roata este comandată cu ajutorul palonierul pe toată cursa acestuia.
Instalatia de forta.
Motorul M - 337AK este un motor cu piston, în patru timpi, cu răcire cu aer, cu 6 cilindrii
inversaţi, cu sensul de rotaţie spre stânga, cu distribuţie prin supape şi arbore cu came pe
chiulasa cilindrilor, cu injecţie de joasă presiune a combustibilului în faţa supapelor de
admisie.
Motorul este fără reductor, cu compresor de alimentare şi este adaptat pentru executarea
zborurilor pe spate şi pentru întregul complex de pilotaj acrobatic.
Elicea V – 500A este cu două pale, cu pas variabil, reglabil hidraulic, cu turaţie
constantă. Palele sunt din duraluminiu.
Sistemul de alimentare
Iluminarea:
Avionul este echipat cu un sistem de iluminare pentru zborurile de noapte:
- far de rulaj la aterizare,
- lumini de poziţie,
- iluminarea aparatelor de bord şi a cabinei,
- lampă pentru iluminarea hărţii,
- far cu lumină intermitentă (maiak).
Echipamentul de radiocomunicaţie
La comandă specială avionul poate fi echipat cu următoarele:
-.staţie de radio de tipul aprobat
-instalaţie de radionavigaţie de tipul aprobat.
Echipamentul de remorcare a planoarelor
Echipamentul pentru remorcarea planoarelor se livrează la comandă specială şi se
compune din: dispozitiv de prindere a cablului, oglindă retrovizoare şi manetă de
comandă a zăvorului de remorcare. Maneta de comandă a zăvorului de remorcare se află
pe panoul central, între scaune. Greutatea maximă la decolare a planorului este de 500
Kg.
Aparatura de bord: Cabina avionului este echipată cu aparate pentru controlul zborului,
motorului şi de navigaţie, inclusiv semnalizare.
Centrajul
Centrajele limită de exploatare %CMA
Maxim în faţă 20
Maxim de spate 26
Atenţie: Centrajele limită de exploatare sunt valabile pentru categoriile ACROBAT (A),
UTILITAR (U) şi NORMAL (N).
Instalaţia de forţă
Limitarea turaţiei motorului şi a elicei.
Regimul Turaţia Presiunea de admisie Limitarea în timp Compresor
rot/min
KPa Atm
Maxim de 2750+3% 110 1,2 Maxim 5 minute Cuplat
decolare
Maxim de 2600+3% 100 1,02 Nelimitat Cuplat
exploata-re
nelimita-tă
Turaţia maximă 2860 83 0,85 30 secunde cuplat
admisibilă
Turaţia maximă 3025 100 1,02 1 secundă Decuplat
instantanee
Funcţiona-rea 2750+3% 100 1,02 Maxim 5 minute Decuplat
Notă: In cazuri extreme, de avarie, se permite folosirea puterii maxime a motorului timp
de 10 minute în următoarele condiţii:
-parametrii de funcţionare ai motorului să nu depăşească valorile maxime admise din
Manualul de Zbor.
-folosirea excepţională a puterii maxime de decolare, trebuie trecută în livretul motorului.
Folosirea compresorului
-În cazul folosirii îndelungate a compresorului trebuie să se respecte
presiunea la admisie recomandată, în gama valorilor recomandate pentru regimul
respectiv de zbor.
-La executarea figurilor acrobatice se admite cuplarea compresorului numai la
regimul maxim de exploatare nelimitat al motorului, adică la presiunea la admisie de 100
KPa (1,02 Atm) şi la turajul maxim de 2600 rot/min.
Marcarea în culori a limitelor pe aparatele de control al funcţionării motorului.
Denumirea Unitatea de Reper radial roşu Arc galben Arc verde
aparatelor măsură
Turometru Rot/min 500 3025 2600 – 2860 500 – 2600
Indicator presiune KPa - 118 98 – 110 39 – 90
admisie
Atm - 1,2 1,0 – 1,2 0,4 – 1,0
0
Indicator C 25 – 40
temperatură ulei 25 85 80 – 85 40 - 80
Indicator 70-140 140 – 185
0
temperatură C 70 210 (x) 185+210 (x)
chiulasă
Indicator presiune KPa 10 50 10 – 30 30 – 40
combustibil 40 – 50
Kgf/cm2 0,1 0,5 0,1 – 0,3 0,3 – 0,4
0,4 – 0,5
Indicator presiune KPa 120 450 120 – 350 350 – 400
ulei 400 – 450
Kgf/cm2 1,2 4,5 1,2 – 3,5 3,5 – 4
4,0 – 4,5
Semnificaţia marcajului Valori maxime Regim de Limite normale
atenţie mărită de exploatare
Combustibilul
Benzină de aviaţie neetilată cu cifra octanică de cel puţin 78, iar la nevoie alte sorturi de
benzină de aviaţie.
Restricţie: -În cazul folosirii benzinei de aviaţie etilate, conţinutul de tetraetil de
plumb nu trebuie să depăşească 0,06 % (procente volumetrice)
-În lichidul etilat nu trebuie să existe bromură de etil şi compuşi organici
cloruraţi.
Recomandări: pentru asigurarea funcţionării normale a motorului se recomandă să se
folosească:
- LBZ 78
- SHELL 80, ESSO 80(maxim 0,06% tetraetil de plumb)
- BP 200 L conform MIL – 5572 E, Grade 100/130 (maxim 0,06% tetraetil de
plumb)
- AVGAS 100 L (St. 100/130)
- Pentru exploatare în conditii tropicale, la temperaturi ale atmosferei peste 30 0C, se
recomanda folosirea de combustibil cu cifra octanica de cel putin 80.
Alimentarea rezervoarelor cu combustibil
Denumirea Categoria
Acrobatic (A) Normal (N)
Şcoală (U)
Rezervorul principal de combustibil 2 x 60 litri 2 x 60 litri
Rezervorul de acrobaţie 5 litri 5 litri
Rezervoarele extremale - 2 x 50 litri
Total 125 litri 225 litri
Combustibil neconsumabil 3 litri 5 litri
Cantitatea totală de combustibil care se consumă 122 litri 220 litri
Restrictii de viteza
Viteza Notaţie Categoria
convenţională
Acrobatica (A) Normală (N)
Utilitar (U)
IAS Km/h CAS IAS Km/h CAS Km/h
Km/h
Viteza maximă admisă VNE 333` 315 332 315
de zbor
Viteza normală admisă
în zbor de croazieră VNO 273 260 272 260
Viteza calculată de VA (A) 284 270 235 227
manevră (U) 264 252
Viteza maximă admisă
în zbor cu flapsurile VFE 189 185 188 185
scoase
Folosirea frânelor
Viteza iniţială admisibilă de începere la frânării este de 100 Km/h.
Echipajul minim. Numărul maxim de scaune pentru călători.
Echipajul minim al avionului este de un pilot.
Numărul maxim de scaune pentru pasageri – un scaun (în dreapta).
Fumatul
Fumatul la bordul avionului ZLIN 142 este INTERZIS.
Presiunea minimă a azotului în lonjeronul principal
Presiunea minimă admisibilă a azotului în lonjeronul principal este de 150 KPa (1,5
Kgf/cm2).
Avertisment: În cazul scăderii presiunii azotului sub valoarea minimă stabilită trebuie
scos imediat avionul şi remediat defectul.
Dacă s-a constatat o scădere a presiunii azotului sub valoarea minimă stabilită în timpul
zborului trebuie executată aterizarea pe aerodromul cel mai apropiat evitind pe cit posibil
suprasolicitarea stucturii avionului.
Marcajului în culori al manometrului de presiune a azotului în lonjeronul principal
Culoarea Semnificaţia culorii KPa Kgf/cm2
Reper roşu radial Presiune minimă 150 1,5
Arc verde Limitele de exploatare 150 – 250 1,5 – 2,5
Pornirea motorului:
- La pornirea motorului trebuie decuplată staţia de radio de bord cu întrerupătorul de pe
panou de comandă
- Butonul demarorului poate fi acţionat maxim 10 secunde.
- Pornirea poate fi repetată de 3 ori, cu pauze de câte 30 secunde.
- Încercarea următoare de pornire poate fi repetată după răcirea demarorului (timp de
aproximativ 10 minute)
- După pornirea motorului butonul demarorului trebuie eliberat imediat.
- După pornirea motorului trebuie să se urmărească presiunea uleiului; dacă în decurs
de 10 secunde presiunea uleiului nu atinge valoarea de 120 KPa (1,2 Kgf/cm 2) trebuie
oprit imediat motorul şi înlăturat defectul.
Recomandări:
-Pentru pornirea motorului se recomandă folosirea unei surse de aerodrom
corespunzătoare (astfel se măreşte durata de serviciu a bateriei)
-În cazul folosirii sursei de alimentare de aerodrom staţia de radio nu trebuie pornită.
-Pentru uşurarea pornirii motorului la o temperatură a aerului exterior sub +5 0C se
recomandă încălzirea uleiului şi a motorului.
Temperatura mediului Comanda Injectarea Observaţie
0
ambiant ( C) şi tipul pornirii de
combustibil
Gaz Amestec
1/4 la 1/2
Peste +5 din cursa Sărac 2–4 Se roteşte elicea cu
manetei injecţii mâna 2 –4 rotaţii
1/4 la 1/2 Sărac sau 2 – 4 MAGNETOURI
Pornirea la sol Sub +5 din cursa puţin injecţii DECUPLATE
manetei îmbunătăţit
Motor Nu se Nu se roteşte cu
cald după 1/4 din sărac injectează mâna
zbor cursă
În cazul opririi
Pornirea în zbor cu motorul 1/4 până elicei se roteşte
cald la 1/2 din 2 – 4 injecţii elicea apăsând
cursă butonul
demaror(compresor
CUPLAT)
Avertisment:
Dacă se observă o scădere a temperaturii chiulasei sub 70 0C trebuie mărită temperatura
chiulaselor cilindrilor mărind turajul prin acţionarea manetei de gaze.
Înainte de aterizare temperatura chiulaselor cilindrilor trebuie să fie minim 1000C.
21. Aterizarea
27. Angajarea
Atenţie: avionul este prevăzut cu sistem de semnalizare a angajării (semnal acustic –
sonerie)
Ieşirea din angajare: Din zborul normal: Se împinge manşa fără să se bracheze
eleroanele
Direcţia – în poziţie neutră
- Din zborul în viraj:Se pun eleroanele şi palonierele în poziţie
neutră
Se împinge manşa până la atingerea vitezei de
siguranţă
Comanda girorizontului
-Tija de blocare este montată în colţul de jos din dreapta aparatului şi este marcată cu
litera A. Prin tragerea tijei, aparatul se deblochează (discul roşu de semnalizare intră în
interior), iar blocarea se face prin apăsarea tijei de blocare (discul roşu iese în afară).
-Prin rotirea butonului din colţul de jos din stânga aparatului, se deplasează macheta
avionului în funcţie de regimul de zbor, în limitele dintre +11,5 0(urcare) şi –
5,50(coborâre).
-Becul cu descărcări în gaze din fanta scării sferice a giroorizontului serveşte pentru
semnalizarea intrării giroscopului girorizontului în turaţia normală şi pentru controlul
girobusolei (girodirecţionalului).
Pornirea şi comanda aparatului
-Înaintea pornirii girorizontului trebuie cuplat INTRERUPĂTORUL GENERAL şi
următoarele întrerupătoare: BATERIA, GENERATOR (dacă funcţionează motorul) şi
APARATE.
-Aparatul se porneşte cu ajutorul întrerupătorului CONVERTIZOR. La pornire,
aparatul trebuie să fie blocat (tija de blocare trebuie să fie împinsă şi discul roşu să fie
ieşit în afară).
-Aparatul poate fi deblocat după pornirea giroscopului, semnalizată prin aprinderea
becului cu descărcări în gaze, din fanta scării sferice (după aproximativ 1 minut de la
pornire).
Atenţie: -Înainte de oprire, aparatul trebuie blocat şi numai după aceasta trebuie tăiat
întrerupătorul CONVERTIZOR. Aparatul deblocat se poate deteriora la oprire. Blocarea
poate fi făcută în orice poziţie a aparatului.
-În timpul rulării, decolării şi aterizării se poate debloca aparatul, respectiv poate
rămâne deblocat, cu condiţia ca giroscopul să fie la turaţia maximă.
-În caz de nevoie este posibil să se deblocheze aparatul după 25 de secunde de la
conectare, dar va funcţiona sigur numai după aprinderea becului de descărcare în
gaze.
-Orizontul artificial funcţionează şi în timpul zborului acrobatic, dar în vrie
informaţiile nu sunt sigure.
Zborul acrobatic
Ca avionul ZLIN – 142 se pot executa figurile acrobatice menţionate mai sus.
Figurile acrobatice permise pot fi executate în orice ordine şi în orice combinaţii, în zbor
în simplă comandă sau cu doi piloţi, respectându-se toate restricţiile prevăzute.
Pregătirea înainte de zbor
-Obiectele străine – trebuie îndepărtate toate obiectele străine din cabină.
-Bateria – se controlează nivelul electrolitului.
-Zborul în simplă comandă:
Se ia perna sau paraşuta de pe scaunul neocupat
Se leagă bine centurile scaunului neocupat
Greutatea şi centrajul – se controlează conform regulilor prezentate mai sus.
Rezervoarele de combustibil extremale – fără combustibil.
Măsuri care trebuie luate în timpul zborului înainte de începerea zborului acrobatic
-Comenzile – se controlează funcţionarea şi echilibrarea (poziţie neutră)
-Robinetul de combustibil cu mai multe căi – se comută pe rezervorul 1S (stânga)
-Compresorul – decuplat sau cuplat (după decizia pilotului)
-Elice – turaţia 2750 rot/min (compresor decuplat) sau 2600 (compresor cuplat)
-Amestec – SĂRAC până la înălţimea de 1500 metri ISA (peste 1500 metri de
îmbogăţeşte)
-Flapsurile – escamotate
-Cabina – închisă şi siguranţată
-Verificarea aparaturii:
- Aparatura motorului – în limitele admise (sectorul verde)
- Indicatorul presiunii de azot în lonjeronul central – minim 150 KPa (1,5 Kgf/cm2)
- Accelerometrul – se fixează la poziţie „0” (dacă este montat pe avion)
-Se leagă centurile şi se ajustează
-Înălţimea de siguranţă – se verifică la altimetru
-Zonele de lucru – se verifică zona de lucru – viraj de 3600
În timpul zborului acrobatic
Se urmăresc limitările motorului, de viteză, de suprasarcină care apar în timpul
acrobaţiei si aşa mai departe.
Avertisment:
-Turaţia maximă a motorului de 2750 rot/min, poate fi folosită de maxim 5 minute
(compresor decuplat).
-Cuplarea compresorului este permisă numai la regimul maxim de exploatare
nelimitată a motorului, adică la presiunea de admisie de 100 KPa (1, 02 At) şi 2600
rot/min.
-Mărirea turajului motorului în prima treime a cursei de deplasare a manetei de gaze,
de la ralanti la gaz în plin, trebuie să se execute lent şi lin (în cel puţin 2 secunde)
-Pentru începerea acrobaţiei trebuie să se aleagă o asemenea înălţime încât să fie
asigurată trecerea fără pericol a avionului în zbor orizontal în orice manevră,
respectându-se înălţimea minimă admisibilă în funcţie de calificarea pilotului şi regulile
în vigoare.
Viteza de croazieră
Conditii: -500 metri ISA altitudinea:
-flapsurile în poziţia ESCAMOTAT
-compresorul CUPLAT
Durata de zbor
Condiţii: ca la punctul „viteze de croazieră”