Exerciții

1.Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, semnificațiile textului următor, evidențiind două

trăsături ale textului liric. ( eul liric, limbaj poetic, teme și motive literare etc.)

Suflete, prund de păcate,

eşti nimic şi eşti de toate.
Roata stelelor e-n tine
şi o lume de jivine.
Eşti nimic şi eşti de toate:
aer, păsări călătoare,
fum şi vatră, vremi trecute
şi pământuri viitoare.
Drumul tău nu e-n afară,
căile-s în tine însuţi.
Iară cerul tău se naşte
ca o lacrimă din plânsu-ţi.
(Lucian Blaga, Suflete, prund de păcate)

2. Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, semnificațiile textului următor, evidențiind două

trăsături ale textului epic. ( instanța narativă, repere spațio-temporale, teme și motive
literare etc.)

La vreo sută de metri în susul străzii era parcă o oază de umbră. Da într-o grădină. Se revărsau,
înalte, deasupra trotuarului, ramuri stufoase, compacte, de tei. Gavrilescu le privea fascinat,
şovăind. Întoarse încă o dată capul în direcţia tramvaiului, apoi porni hotărât cu paşi mari,
ţinându-se pe lânga ziduri. Când ajunse, umbra i se păru mai puţin deasă. Dar se simţea totuşi
răcoarea grădinii şi Gavrilescu începu să respire adânc, dându-şi puţin capul pe spate. Ce
trebuie să fi fost acum o lună de zile, cu teii în floare, îşi spuse visător. Se apropie de poarta cu
grilaj şi cerceta grădina. Pietrişul fusese udat de curând, şi se vedeau rondurile cu flori, iar în
fund un bazin înconjurat cu pitici. Auzi în acea clipă tramvaiul trecând cu un uruit uscat pe
lânga el, şi intoarse capul.
Prea târziu! exclamă, zâmbind. Zuspat! Adaugă şi, înăltând braţul, îi facu semn cu
pălăria multă vreme, ca în Gara de Nord, când, pe timpuri, Elsa pleca să petreacă o lună la
familia ei, într-un sat de lângă Munchen.
Apoi, cuminte, fără grabă, începu să înainteze. Ajuns la staţia următoare, îşi scoase
haina şi se pregăti să aştepte, când îl lovi deodată mirosul amărui al frunzelor de nuc strivite
între degete. Întoarse capul şi privi în jurul lui. Era singur. Cât putea vedea cu ochii trotuarul era
pustiu. Nu îndrăznea să privească cerul, dar simţea deasupra capului aceeaşi lumină albă,
incandescentă, orbitoare, şi simţea văpaia fierbinte a străzii lovindu-l peste gură, peste obraji.
Porni atunci la drum, resemnat, cu haina sub braţ, cu pălăria trasă apăsat pe frunte.
( Mircea Eliade - La ţigănci )
 3. Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, semnificațiile textului următor, evidențiind două
trăsături ale textului dramatic. ( notațiile autorului, limbaj, modalități de caracterizare etc.)

EFIMIŢA (din aşternut): Şi zi aşa cu Galibardi, 'ai?

LEONIDA: (asemenea) Aşa, zău!... Ei! mai dă-mi încă unul ca el, şi până mâine seară, - nu-mi
trebuie mai mult, - să-ţi fac republică...(cu regret) Da' nu e! Da' o să-mi zici că cu încetul se face
oţetul, ori că mai rabdă, că n-a intrat zilele în sac. (cu tărie) D-apoi bine, frate, până când tot
rabdă azi, rabdă mâine? că nu mai merge, domnule, s-a săturat poporul de tiranie trebuie
republică!
EFIMIŢA: Adică, zău, bobocule, de! Eu, cu mintea ca de femeie, pardon să te-ntreb şi eu un
lucru: ce procopseală ar fi şi cu republica?
LEONIDA: (minunat de aşa întrebare): Ei! Bravo! Ş-asta-i bună! Cum, ce procopseală? Vezi
asta-i vorba: cap ai, minte ce-ţi mai trebuie? Apoi, închipuieşte-ţi dumneata numai un condei,
stai să-ţi spui: mai întâi şi-ntâi că dacă e republică, nu mai plăteşte niminea bir...
EFIMIŢA: Zău?
LEONIDA: Zău... Al doilea că fieştecare cetăţean ia câte o leafă bună, toţi într-o egalitate.
EFIMiŢA: Parol?
LEONIDA: Parol... Par egzamplu, eu...
EFIMIŢA: Pe lângă pensie?
LEONIDA: Vezi bine; pensia e başca, o am după legea a veche, e dreptul meu; mai ales când e
republică, dreptul e sfânt: republica e garanţiunea tuturor drepturilor.
EFIMIŢA (cu toată aprobarea): Aşa da.
LEONIDA: Şi al treilea, că se face şi lege de murături.
EFIMIŢA: Cum lege de murături?
LEONIDA: Adicătele că nimini să nu mai aibă drept să-şi plătească datoriile.

( I.L. Caragiale – Conu Leonida faţă cu reacţiunea)