Simțul cromatic

Simțiul cromatic este capacitatea retinei de a discrimina lumina în culori în funcție de

lungimea de undă. Spectrul vizibil al lungimilor de undă este în intervalul 375-760 μm.
Radiațiile luminoase sunt integrate ca informație cromatică prin intermediul a 3 tipuri de
conuri, fiecare cu un pigment specific uneia dintre cele 3 culori principale roșu (protan), verde
(deutran), albastru (tritan). Semnalele primite de la conuri sunt codificate de celulele
ganglionare. La nivel cortical are loc integrarea finală a senzației cromatice, fiecare culoare fiind
caracterizată prin tonalitate (lungimea de undă), saturație (cantitatea de radiații cu aceeași
lungime de undă) și luminozitate (stralucire, nivelul energetic al radiațiilor).

Metode de examinare
-de denumire - testul cu lanterna colorată – pe un ecran se proiectează diferite culori pe care
pacientul trebuie să le recunoască și să le denumească;
-de asortare și clasificare prin care se solicită pacientului să recunoască și să clasifice în ordinea
tonalității anumite eșantioane colorate:
*testul lânurilor – mai multe fire de lână colorate cu tonalități diferite trebuie arajate în grupuri
cu aceeași tonalitate;
*testul Munsell 100 – 4 penare cu 84 de pastile colorate, pacientul trebuie să aranjeze în fiecare
penar pastilele în ordinea progresiei tonalității. La final examinatorul notează numerele de pe
spatele pastilelor aranjate de către pacient și trasează o diagramă care indică tipul de modificare a
simțului cromatic;
-de discriminare - planșele Ishihara – investighează tulburările de simț cromatic pe axa roșu-
verde. Conțin simboluri (numere, litere, desene geometrice) contituite din cercuri mici colorate
de dimensiuni diferite cu aceeași tonalitate, dar care diferă prin saturație și luminozitate; fondul
este alcătuit tot din cercuri colorate ce diferă prin tonalitate, însă au aceeași saturație și
luminozitate. Se plasează planșa la 75 cm, iar pacientul ce poartă corecție optică adecvată pentru
aproape (dacă este cazul) este rugat să citească simbolurile sau să urmăreasca cu vârful degetului
conturul desenelor geometrice. Examinatorul notează răspunsul pentru fiecare planșă, iar dacă o
parte din planșe sunt citite incorect se caută tipul de anomalie cromatică, urmărind ghidul de la
finalul atlasului cu planșe. Prima planșă poate fi citită atât de pacienții sănătoși, cât și de
discromați, are rol demonstrativ. Planșele 2-17 sunt citite doar de pacienții normali, iar plașele
18-21 doar de discromați. În următoarele planșe 22-25 deuteranopii citesc doar prima cifră a
numerelor afișate, iar protanopii văd a doua cifră. Ultimele planșe conțin forme geometrice.

Tulburări de percepție ale culorilor

-CONGENITALE sunt bilaterale, neevolutive și nu sunt conștientizate de către pacient; pot fi
clasificate astfel:
 tricomazia - anomalii (protanomalie, deutranomalie sau tritanolamie) - atunci când
una dintre cele 3 culori principale este percepută doar dacă are o saturație mare
 dicromazia – absența percepției unei culori (protanopie, deutranopie, tritanopie)
 acromatopsia – absența percepției tuturor colorilor, se asociză cu ambilopie, fotofobie și
nistagmus
-DOBÂNDITE pot fi uni sau bilaterale, au caracter evolutiv și sunt percepute de către pacient:
 disctomatopsii propiu-zise: cauzate de afecțiuni degenerative, inflamatorii sau toxice ale
ale retinei sau nervului optic; tulburări cromatice pe axa roșu-verde sunt caracteristice
pentru afectarea nervului optic, iar pe axa albastru-galben pentru leziuni retiniene
 cromatopsii - percepția unei suprafețe albe ca fiind colorată, de exemplu: vederea
colorată în roșu=eritranopsie (în caz de hemoragie vitreană sau preretiniană), albastru
(în afakie), galben=xantopsie (după ingerare de santonină).