Nevrita retrobulbara

Studentul Gr.M1717 – Tincovan Ivan

Conferentiar – Paduca Ala
 Nevrita retrobulbară este o
formă de nevrită optică în care
nervul optic, aflat în partea din
spate a ochiului, se
inflamează. Zona inflamată este
între partea din spate a ochiului și
creier. Nervul optic conține fibre
care transportă informații vizuale
de la celulele nervoase din retină la
celulele nervoase din creier. Când
aceste fibre se inflamează,
semnalizarea vizuală către creier
devine perturbată și vederea este
afectată.
 Nevrita retrobulbară poate fi cauzată de o varietate de
afecțiuni, inclusiv:

•Infecții precum meningita, sifilisul și diferite boli virale

•Scleroză multiplă
•Tumori
•Expunerea la anumite substanțe chimice sau medicamente
•Reactii alergice

Cu toate acestea, în multe cazuri, cauza este

necunoscută. Pierderea vederii poate fi minimă sau boala poate
duce la orbire completă.
 Simptome
Simptomele se agravează de obicei timp de două săptămâni și apoi se
stabilizează. Cu toate acestea, evoluția bolii variază foarte mult. Majoritatea
cazurilor arată o oarecare îmbunătățire în timp, deși recuperarea completă este
rară. Nevrita optică afectează de obicei doar un singur ochi, dar ambii ochi pot
fi afectați.
 Simptomele frecvente includ:
•Vedere încețoșată sau estompată
•Un punct orb la sau aproape de centrul vederii
•Colorează „spălarea” astfel încât culorile să fie mai puțin bogate
•Durere cu mișcarea ochilor
•Sensibilitate la atingere sau presiune a ochiului
•Orbire completă în ochiul afectat
 Diagnostic
Un medic va folosi un oftalmoscop sau alte echipamente specializate (cum
ar fi o lampă cu fantă) pentru a examina partea din spate a ochiului, în special
discul optic. Aici fibrele nervului optic se concentrează înainte de a ieși din ochi
pentru a se extinde înapoi către creier. În stadiile incipiente ale nevritei
retrobulbare, discul optic pare normal. Mai târziu, poate deveni palid.
Pupila devine în mod normal mai mică (constrâng) ca răspuns la lumină. În
nevrita retrobulbară, acest răspuns este adesea redus în ochiul afectat. De
asemenea, medicul vă va testa acuitatea vizuală, care este frecvent afectată la
nivelul ochiului afectat. Medicul vă va testa vederea laterală (periferică)
deoarece, în multe cazuri de nevrită retrobulbară, poate fi detectat un scotom, o
pată oarbă sau întunecată în câmpul vizual. De asemenea, medicul poate căuta
afecțiuni asociate, cum ar fi infecția sau scleroza multiplă, după o discuție
detaliată despre alte simptome și o examinare fizică completă.
 Tratament
Multe cazuri se ameliorează fără tratament. Uneori, un
medicament cu corticosteroizi, cum ar fi metilprednisolonul
intravenos, este utilizat pentru a trata nevrita
retrobulbară. Tipul terapiei depinde de cauza suspectată a
problemei. De exemplu, dacă un RMN prezintă anomalii
sugestive de scleroză multiplă la nivelul creierului sau
măduvei spinării, tratamentul cu interferon sau acetat de
glatiramer (Copaxonă) poate reduce probabilitatea unor
atacuri repetate de nevrită și poate reduce și șansele de
progresie către scleroza multiplă definitivă.
Multumesc!