Sunteți pe pagina 1din 11
Universitate a Politehnica Bucureşti Facultatea de Inginerie Aerospaţială INSTRUMENTE DE BORD: ALTIMETRUL Student

Universitatea Politehnica Bucureşti Facultatea de Inginerie Aerospaţială

Bucureşti Facultatea de Inginerie Aerospaţială INSTRUMENTE DE BORD: ALTIMETRUL Student Gabriel MARINICĂ

INSTRUMENTE DE BORD:

ALTIMETRUL

Facultatea de Inginerie Aerospaţială INSTRUMENTE DE BORD: ALTIMETRUL Student Gabriel MARINICĂ Grupa 961 SAS 1

Student Gabriel MARINICĂ Grupa 961 SAS

Universitate a Politehnica Bucureşti Facultatea de Inginerie Aerospaţială METODE DE MĂSURARE A ALTITUDINII Altitudinea

Universitatea Politehnica Bucureşti Facultatea de Inginerie Aerospaţială

METODE DE MĂSURARE A ALTITUDINII

Inginerie Aerospaţială METODE DE MĂSURARE A ALTITUDINII Altitudinea H, este parametrul care defineste distanța,

Altitudinea H, este parametrul care defineste distanța, măsurată după verticala locului, dintre centrul de masă al avionului și punctul corespunzător de pe suprafața Pământului. Aparatele care permit măsurarea acestui parametru se numesc ALTIMETRE. În funcție de punctul luat ca referință, altitudinea aceluiași avion are denumiri diferențiate și valori, în general, diferite. Astfel, dacă punctul de referință este situat la nivelul mării, altitudinea se numește absolută și se notează cu H m .

se numește absolută și se notează cu H m . Fig 1. Clasificarea altitudinilor Dacă însă

Fig 1. Clasificarea altitudinilor

Dacă însă punctul de referință se consideră pe un anumit aerodrom (de decolare sau de aterizare) altitudinea se numește relativă H r . De cea mai mare importanță pentru securitatea zborului este altitudinea măsurată față de punctul de pe sol care se găsește la verticala avionului. Aceasta se numește altitudine adevărată - H a . De menționat că în cazul în care drept referință pentru măsurarea altitudinii se ia o anumită suprafață barică, altitudinea respectivă se numeste barometrica – H b .

La bordul aeronavelor se utilizează atât altimetre indicatoare cât și transmițătoare de altitudine. Acestea din urmă furnizează informațiile sub forma unor semnale electrice destinate instalațiilor automate de pilotaj și calculatorului de navigație. Pentru măsurarea altitudinii se pot aplica mai multe metode, care vor fi prezentate, pe scurt, în cele ce urmează.

a) Metoda barometrică. Această metodă de măsurare a altitudinii se bazează pe dependența dintre presiunea atmosferică p și altitudinea H. Relația p=p(H) nu ste invariabilă, ci se modifică în funcție de latitudine , de anotimp, de starea vremii, și de la zi la noapte. Datorită acestui fapt a fost necesar să se prelucreze statistic observațiile privind dependența p=p(h) și să se stabilească o relație standard, asupra căreia s-au făcut deja unele referiri. Altimetrele care funcționează pe principiul variației presiunii cu înălțimea se numesc altimetre barometrice și sunt, în fond, manometre pentru presiune absolută.

Universitate a Politehnica Bucureşti Facultatea de Inginerie Aerospaţială b) Metoda radiotehnică de măsurare. Metoda

Universitatea Politehnica Bucureşti Facultatea de Inginerie Aerospaţială

Bucureşti Facultatea de Inginerie Aerospaţială b) Metoda radiotehnică de măsurare. Metoda radiotehnică

b) Metoda radiotehnică de măsurare. Metoda radiotehnică de măsurare a altitudinii se bazează pe fenomenul de reflexie a undelor electromagnetice. Aparatele de măsurare a altitudinii se bazează pe fenomenul de reflexie a undelor electromagnetice. Aparatele de măsurare a altitudinii realizate pe acest pricipiu se numesc radioaltimetre. Ele permit măsurarea timpului necesar unei unde electromagnetice pentru a se propaga de la avion pana la sol și retur. Este de reținut faptul că radioaltimetrele moderne au o precizie foarte ridicată și sunt absolut necesare la bordul avioanelor mai ales pentru evoluțiile din faza venirii la aterizare și aterizării în condiții de vizibilitate redusă. Tot pe principiul măsurării timpului necesar propagări radiației directe și reflectate funcționează și altimetrele acustice și cele optice. În cazul altimetrelor acustice, oscilațiile emise sunt oscilații sonore. Aceste altimetre nu se folosesc în aviație. Altimetrele optice, care funcționează pe baza unor emițătoare cuantice de lumină (laser) sunt aparate de perspectivă. La altimetrele cu laser, receptorul radiațiilor reflectate este un fotomultiplicator.

c) Metoda inerțială. Metoda inerțială de măsurare a altitudinii se bazează pe măsurarea componentei verticale a accelerației avionului și integrarea ei de două ori. Altimetrul inerțial constă dintr-un accelerometru și un dispozitiv de integrare. Axa de sensibilitate a accelerometrului este orientată după verticala locului cu ajutorul unei platforme stabilizate.

d) Metoda ionizării. În această metodă de măsurare a altitudinii se utilizează dependența fenomenului de ionizare a atmosferei în funcție de distanța față de Pământ. Astfel, la altitudini cuprinse între 20 și 80 km gradul de ionizare a atmosferei crește cu altitudinea. Cunoscând această dependență se poate realiza un altimetru de ionizare.

Dintre metodele prezentate, cel mai larg răspândite sunt metoda barometrică și metoda radiotehnică.

Teoria altimetrului barometric

După cum s-a arătat, metoda barometrică de măsurare a altitudinii se bazează pe dependența dintre presiunea atmosferică (statică), p și altitudinea H:

p=f 1 (H). La stabilirea formulelor barometrice mai trebuie avute în vedere dependența dintre greutatea specifică a aerului și altitudine:

ɣ=f 2 (H),

Universitate a Politehnica Bucureşti Facultatea de Inginerie Aerospaţială precum și variația temperaturii T, cu

Universitatea Politehnica Bucureşti Facultatea de Inginerie Aerospaţială

precum și variația temperaturii T, cu înălțimea:

precum și variația temperaturii T, cu înălțimea: T=f 3 (H). Variația temperaturii aerului cu

T=f 3 (H). Variația temperaturii aerului cu înălțimea se aproximează cu segmentele de dreaptă exprimate cu formula:

în care

(

)

(

),

este gradientul de temperatură al stratului atmosferic „i”.

Valorile parametrilor H i , T i și pentru cele 6 straturi în care poate fi divizată atmosfera până la 95 km înălțime sunt precizați în tabelul de mai jos. Desigur, valorile din tabel arată că temperatura nu are o variație monotonă. Astfel, stratul 1 temperatura scade, în stratul 3 temperatura crește, iar în stratul 5 temperatura scade din nou. Peste 95 km temperatura are valori crescătoare, dar această zonă nu prezintă interes pentru aviație. În straturile 2,4 și 6 temperatura are valori constante:

f 3 (H)=T(H) =T i =const. Interesează legatura dintre p(H)=f 1 (H) dintre presiunea atmosferică p și altitudine. În acest scop se separă din atmosferă o coloană de secțiune constantă A și se scrie ecuația de echilibru a forțelor ce se exercită asupra unui strat de grosime elementară dH, situat în interiorul coloanei.

 

Structura verticală a atmosferei

 

Numărului

Limitele

Altitudinea H i , km

Temperatura T i ,

Gradientul |

|,

stratului, i

stratului, km

 

K

°/km

 

i=1

0

11

H

0 =0

T

0 =288,15

Ƭ

1

=6,5

i=2

11

25

H

11

=11

T

11

=216,66

Ƭ

2 =0

i=3

25

46

H

25

=25

T

25

=216,66

Ƭ 3 =2,73

 

i=4

46

54

H

46

=46

T

46

=274

Ƭ

4 =0

i=5

54

80

H

54

=54

T

54

=274

Ƭ 5 =3,45

 

i=6

80

95

H

80

=80

T

80

=185

Ƭ

6 =0

Dacă se notează cu dG greutatea elementară a stratului și cu dF forța de plutire a stratului, datorită diferenței dintre presiune de pe cele două baze ale stratului, se poate scrie:

̅̅̅̅

̅̅̅̅

Forțele elementare dG și dF au expresiile:

̅̅̅̅

̅̅̅̅

care, substituie în

dG=ɣAdH;

dF=-Adp,

, conduc la expresia:

ɣdH+dp=0.

Universitate a Politehnica Bucureşti Facultatea de Inginerie Aerospaţială În conformitate cu ecuația de stare a

Universitatea Politehnica Bucureşti Facultatea de Inginerie Aerospaţială

Bucureşti Facultatea de Inginerie Aerospaţială În conformitate cu ecuația de stare a gazelor scrisă sub

În conformitate cu ecuația de stare a gazelor scrisă sub forma p(H)V=pV=GRT(H) și ținând seamă că G/V=ɣ rezultă:

ɣ=p/RT(H).

și ținând seamă că G/V=ɣ rezultă: ɣ =p/RT(H). Fig2. Echilibrul în coloana de aer. Substituind pe

Fig2. Echilibrul în coloana de aer.

Substituind pe ɣ=p/RT(H) în ɣdH+dp=0 după separarea variabilelor se obține:

(

)

În care T(H) este dependența funcțională dată de una din relațiile

(

)

( ) sau f 3 (H)=T(H) =T i =const., iar R este constanta gazelor.

Ca

valoare

inițială

pentru

presiune

se

ia

presiunea

atmosferică

normală

la

T o =288,15K, și H=o care are valoarea p 0 =760 mm Hg.

CONSTRUCȚIA ALTIMETRELOR BAROMETRICE

ALTIMETRE CU UN AC INDICATOR

Datorită dependenţel presiunii atmosferice (statice) de altitudine, problema măsurăril altitudinii se reduce la măsurarea presiunii. Prin urmare altimetrul este un manometru pentru presiune absolută. Carcasa aparatului este pusă în legătură cu priza de presiune statică 6. La varlaţla altItudinii, presiunea variază şi ea, iar capsulele aneroide 8 se deformează punând în mişcare mecanismul aparatului şi acul indicator 1. Cadranul aparatului este etalonat în km sau în metri. Interesează caracteristica statică (ecuația scării) a aparatului. Pentru aceasta se foloseşte reprezentarea schematică din fig 4, unde se poate urmărl transformarea succesivă a mărimilor interrnediare în cele trei elemente componente. Se scrie deci:

Universitate a Politehnica Bucureşti Facultatea de Inginerie Aerospaţială ( ) ( ) ( ) (

Universitatea Politehnica Bucureşti Facultatea de Inginerie Aerospaţială

(

)

(

)

(

)

(

,

)

de unde dacă se consideră W=k(p 0 -p) rezultă:

[

{

[

(

)

]

}

]

consideră W=k(p 0 -p) rezultă: [ { [ ( ) ⁄ ] } ] În care

În care s-a avut în vedere funcția p(H) pentru stratul 1.

care s - a avut în vedere funcția p(H) pentru stratul 1. Fig 3. Schema de

Fig 3. Schema de principiu a altimetrului barometric

1 - Ac indicator, 2- roată dințată, 3- sector dințat, 4 – mecanism bielă-manivelă, 5- conductă de legătură cu ștuțul aparatului, 6 – priză de presiune statică, 7 – carcasa aparatului (etanșă), 8 – baterie de capsule aneroide

aparatului (etanșă), 8 – baterie de capsule aneroide Fig.4 – Schema structurală a altimetrului Ultima

Fig.4 – Schema structurală a altimetrului

Ultima relație care exprimă ecuația scării altimetrului barometric arată că unghiul ϕ de rotatie a acului indicator nu depinde liniar de altitudine, ceea ce constituie un neajuns. Pentru liniarizarea acestei caracteristici se utilizează capsule (baterii de capsule) aneroide cu gofraj special la care relatia ( ) nu este liniară.

ALTIMETRE CU DOUĂ ACE INDICATOARE

Altimetrele barometrice au, de regulă, o construcţie mai complicată decât cea

prezentată în fig. 3. Pentru a putea citi cu precizie suficientă indicațiile în întreg domeniul de

măsurare (0

cadran. Unul dintre ace execută o rotaţie întreagă la variaţia altitudinii cu 1 000 m, scara

30 km) aparatul este prevăzut cu două ace indicatoare şi cu două scări pe

Universitate a Politehnica Bucureşti Facultatea de Inginerie Aerospaţială corespunzătoare având diviziuni cu valoarea

Universitatea Politehnica Bucureşti Facultatea de Inginerie Aerospaţială

Bucureşti Facultatea de Inginerie Aerospaţială corespunzătoare având diviziuni cu valoarea de 10 m.

corespunzătoare având diviziuni cu valoarea de 10 m. Celălalt ac se roteşte de 10

mai puţin, indicând grosier altitudinea în km. Schema cinematică a acestui tip de altimetru este prezentată în fig. 5, iar aspectul cadranului se vede în fig. 6.

20 ori

fig. 5, iar aspectul cadranului se vede în fig. 6. 20 ori Fig.5 Schema altimetrului cu

Fig.5 Schema altimetrului cu două ace indicatoare:

1 cadran barometric, 2 arc plat, 3- 12 compensatori de temperatură cu bimetal, 4- bielă, 5- contragreutate, 6- baterie de capsule, 7-arc spiral, 8-roată dințată, 9- cremalieră, 10- ax tubular, 11 pinion, 13 – roată dințată, 14- sector dințat, 15 – arbore, 16- bază de montaj.

14 - sector dințat, 15 – arbore, 16- bază de montaj. Fi g.6 Cadranul unui altimetru

Fig.6 Cadranul unui altimetru cu afișare mixtă:

analogică (acul indicator) și numerică (contro de role). Observaţie. Pentru executarea unor traiecte cu parametri comandati de la sol se utilizează altimetre prevăzute cu index mobil (fig. 7). Motorul electric 3 este alitnentat cu semnalul transmis de la sol prin radio. Motorul, prin reductor, actionează roata dintată 2 de

Universitate a Politehnica Bucureşti Facultatea de Inginerie Aerospaţială care este fixat indexul 1. Acesta se

Universitatea Politehnica Bucureşti Facultatea de Inginerie Aerospaţială

Bucureşti Facultatea de Inginerie Aerospaţială care este fixat indexul 1. Acesta se poate roti in raport

care este fixat indexul 1. Acesta se poate roti in raport cu cadranul interior al aparatului, indicând pilotulul altitudinea la care trebuie să zboare. Simultan motorul roteşte şi periile pe potențiometrul 5, conectat intr-o schema în punte,

pe potenț iometrul 5, conectat intr-o schema î n punte, Fig.7 Altimetrul cu index comandat VDI-30:

Fig.7 Altimetrul cu index comandat VDI-30:

1- Index, 2 – roată dințată, 3- motor electric, 4- reductor, 5 – potențiometru, A – amplificator, M motor, R1, R2, R3, R4 – rezistențele din laturile punții autoechilibrate.

formată din rezistenţele R1, R2, R3 şl R4. Dacă puntea nu este echilibrată, motorul roteşte elementele menţionate până la stabilirea echilibrului. La echilibru motorul se opreşte, iar indexul ocupă poziţia altitudinii impuse.

ERORILE INSTRUMENTALE ALE ALTIMETRELOR

Aceste erori sunt provocate de următoarele cauze:

a) histerezisul elastic; b) neliniaritatea ecuației scării; c) frecarea în lagăre; d) dezechilibrul pieselor mobile; e) variaţia temperaturii; f) captarea imprecisă a presiunii statice; g) existenţa unei presiuni remanente în capsulă. Erorile a şl e sunt erori proprii

Universitate a Politehnica Bucureşti Facultatea de Inginerie Aerospaţială oricărui manometru mecanic. Dacă altimetrul

Universitatea Politehnica Bucureşti Facultatea de Inginerie Aerospaţială

Bucureşti Facultatea de Inginerie Aerospaţială oricărui manometru mecanic. Dacă altimetrul este de tip

oricărui manometru mecanic. Dacă altimetrul este de tip electromecanic, mai intervin erorl instrumentale datorate traductoarelor electrice şi schemei electrice de măsurare adoptate.

a) La un ciclu complet de funcţionare, caracteristica W o =f(H) la variaţia lui H în sens

crescător, nu coincide cu caracteristica W d =f(H) pentru H descrescător. Această diferenţă se datorează histerezisului elastic, adică unui fenomen de remanenţă propriu tuturor arcurilor. Pentru micșorarea erorii provocate de acest fenomen, capsulele se realizează din materiale speciale, adoptându-se o tehnologie de fabricaţie care elimlnă remanenţa.

b) Elementele care constituie altimetrul nu au caracteristici perfect liniare, iar compensarea lor reciprocă nu conduce întotdeauna la o caracteristică rezultantă riguros liniară. Din această cauză apar erori de scară, denumite astfel datorită faptului că Ia trasarea diviziunilor pe cadran se are în vedere o ecuatie α=f(H) liniară. Aceste erori pot fi micşorate prin reglarea individuală a fiecărul aparat. De regulă în constructia unor aparate se prevăd mecanisme speciale de liniarizare a scării.

c) Pentru evaluarea erorilor provocate de frecarea în lagărele mecanismelor de

transmisie şi multiplicare se presupune că, în scopul învingeril cuplurilor de frecare, este necesar să actioneze o presiune Δp f , pentru care acul indicator nu se roteşte. Căderii de presiune Δp f îi corespunde eroarea de măsurare a altitudinii. Relaţia dintre aceste două mărimi se poate stabili. Pentru variaţii mici Δp şi ΔH se poate considera că:

în care, dacă se ia p(H), se obține expresia gradientului baric vertical:

Pentru alte straturi, expresia lui

(

)

diferă. Prin urmare, eroarea

datorită frecării

în lagăre se calculează din penultima ecuație, scriind:

Întru-cât gradientul scade cu creşterea altitudinii, inseamnă că erorile datorate frecării sunt mai importante la inălțimile mari decât la cele mici. Aşa, de exemplu

, adică eroarea la H=20 km este de 14 ori mai mare decât la H = 0, evident presupunând că frecarea este aceeaşi. Acesta este unul din motivele principale care determină creşterea erorilor altimetrelor barometrice cu inăltimea.

Universitate a Politehnica Bucureşti Facultatea de Inginerie Aerospaţială d) Dacă piesele destinate să execute

Universitatea Politehnica Bucureşti Facultatea de Inginerie Aerospaţială

Bucureşti Facultatea de Inginerie Aerospaţială d) Dacă piesele destinate să execute mişcări de rotatie

d) Dacă piesele destinate să execute mişcări de rotatie sunt incorect echilibrate, acestea creeacupluri perturbatoare ale căror valori devin destul de mari în timpul zborului cu suprasarcini. Pentru învingerea acestor cupluri este necesară o anumită presiune căreia corespunde o eroare în indicatiile aparatului. Consecințele acestei situații sunt identice cu cele menționate la punctul c. Pentru eliminarea acestor erori se iau o serie de măsurl de ordin constructiv. Astfel, piesele mobile se echilibrează corect, se utilizează capsule cu suprafata efectivă cât mai mare etc

e) Erorile de temperatură ale altimetrelor, de altfel ca ale oricărui manometru mecanic, se datoresc influenţei temperaturii mediului ambiant asupra modululul de elasticitate al materialului din care este confecţionat elementul sensibil elastic (capsula). Liniarizind dependenţa modulului de elasticitate E, de temperatură rezultă:

(

)

În care E 0 este modulul de elasticitate inițial în N/m 2 ,

– coeficientul de temperatură al lui

E, iar este variația de temperatură. Caracteristica elementului sensibil poate fi scrisă sub forma: p=Ef(W).

La o variație a lui E cu

îi corespunde o variație a lui p cu

, sau, altfel spus:

Dacă se exprimă acum eroarea de presiune

rezultă:

în valori ale mărimii de măsurat

, substituind rezultă:

(

f) Dacă presiunea statică se captează cu o eroare oarecare

)

datorită constructiei şi

locului de plasare insuficient de corecte a prizei de presiuni pe avion, se produce eroarea:

g) În interlorul capsulelor arteroide se realizează un vid suficient de înaintat. Totuşi persistă o presiune remanentă p r . La variatia temperaturil amblante, presiunea p, se modifică cu valoarea:

Pentru eliminarea acesteia se impune realizarea unui vid foarte înaintat în capsulă astfel incât

Universitate a Politehnica Bucureşti Facultatea de Inginerie Aerospaţială ALTIMETRUL DE CABINĂ Pentru crearea

Universitatea Politehnica Bucureşti Facultatea de Inginerie Aerospaţială

ALTIMETRUL DE CABINĂ

Facultatea de Inginerie Aerospaţială ALTIMETRUL DE CABINĂ Pentru crearea condițiilor vitale pe timpul zborului la

Pentru crearea condițiilor vitale pe timpul zborului la mare înălțime, cabinele avioanelor sunt ermetice, iar în interiorul lor se menține o presiune superioară celei atmosferice, procedeu cunoscut sub denumirea de presurizare. Este necesar un aparat de bord care să controleze doi parametri: înălțimea în cabină și caderea de presiune. Prin înălțimea în cabină se înțelege altitudinea care ar corespunde, conform atmosferei standard, presiunii stabilite în cabină. Prin cădere de preiune se înțelege diferența , dintre presiunea din cabină p cab și presiunea atmosferică: . Un asemenea aparat reunește în casrcasa sa două instrumente distincte. Unul dintre acestea este un altimetru format din capsulă aneroidă, mecanism de transmisie şl o scală-disc mobilă pe care se citeşte altitudinea in cabină. Carcasa comunică cu cabina; deci asupra capsulei acţionează presiunea din cabina P cab . Celălalt aparat este format dintr-o capsulă deschisă, care comunică printr-un ştuţ cu presiunea atmosferică captată de priza de presiune statică. Asupra acestei capsule acţionează deci două presiuni: una din interiorul ei, p, şi alta din exterior, p cab >p. Rezultă deci un manometru diferenţial care măsoară tocmai căderea de presiune

diferenţial care măsoară tocmai căderea de presiune Schema cinematică a altimetrului de cabină 1- cadran, 2-

Schema cinematică a altimetrului de cabină 1- cadran, 2-sector dințat, 3-axă, 4 – compensator bimetal de ordin II, 5- bielă, 6 – manivelă, 7-compensator bimetal de ordin I, 8 centru rigid, 9 – capsulă aneroidă, 10- ștuț, 11-conductă, 12-bielă, 13-centru mobil, 14- capsulă manometrică, 15- manivelă; 16 compensator cu bimetal de ordinul II, 17 – axă, 18-arc spiral, 19 pinion, 20-cadran, 21-ac indicator, 22- pinion, 23-sector dințat, 24-arc spiral, 25,26 – șuruburi.