CARACTERISTICILE JOCULUI DE HANDBAL ÎN EDUCAŢIA

FIZICĂ ŞI SPORTIVĂ – TIP DE EFORT, CONŢINUT TEHNICO-

TACTIC, ASPECTE PSIHO-PEDAGOGICE

Introducere
Handbalul este un joc sportiv de echipă, cu un pronunţat caracter dinamic. Fiind
o sinteză a deprinderilor motrice de bază (alergare, săritură şi aruncare), face parte din
mijloacele de bază ale educaţiei fizice şi sportive şcolară. Aria de practicare a jocului este
mare, acesta fiind întâlnit în trei ipostaze: mijloc al educaţiei fizice în învăţământul de
toate gradele, joc sportiv de performanţă şi mare performanţă, dar şi ca joc sportiv
recreativ (sport de masă). Regulamentul de joc este simplu, aplicarea regulilor de bază se
face cu uşurinţă chiar de la începutul perioadei de instruire. Instalaţiile şi terenul de joc
sunt simple şi relativ puţin costisitoare. Deşi, la handbal, contactul corporal este permis,
dacă se respectă regulamentul de joc, există pericol redus de accidentări.

Mijloc al educaţiei fizice şi sportive

Ca important mijloc al educaţiei fizice şi sportive şcolare, contribuie la realizarea
obiectivelor acesteia în felul următor:
1. Contribuie la întărirea stării de sănătate a elevilor, având influenţe benefice asupra
marilor funcţiuni ale organismului.
2. Folosind în joc atât membrele superioare – pentru manevrarea mingii, cât şi pe cele
inferioare – pentru deplasări, contribuie la dezvoltarea fizică armonioasă, angrenând
toată musculatura pe parcursul jocului.
3. Jocul de handbal contribuie la dezvoltarea calităţilor motrice de bază, îndeosebi
asupra îndemânării, vitezei (sub toate aspectele) şi forţei. Se dezvoltă deasemeni
calităţile motrice specifice, detenta, rezistenţa în regim de viteză şi forţă, dar şi
îndemânarea în regim de viteză şi forţă.
4. Handbalul este un joc sportiv cu o tehnică şi o tactică reletiv simple, accesibil
tinerilor şi uşor de învăţat pentru a putea desfăşura joc bilateral.
5. Concomitent cu mişcările simple, apar o serie de acte şi acţiuni tehnico-tactice ca;
schimbări de direcţie, fente, sau cele specifice jocului de apărare, care au influenţă
deosebită asupra dezvoltării motricităţii generale.
6. Handbalul fiind un joc sportiv colectiv, favorizează dezvoltarea relaţiilor interumane,
de socializare, de respect, colaborare şi cooperare, contribuie la educarea trăsăturilor
voliţionale şi caracteriale.
Practicarea jocului de handbal, la nivel de performanţă, în unităţi specializate,
necesită o pregătire asiduă şi continuă. Jocul modern se desfăşoară în mare viteză, în
ritm susţinut, fapt ce presupune eforturi fizice mari şi o motivaţie deosebită pentru un
angajament fizic şi psihic total.

Efortul în handbal
Jocul de handbal este caracterizat de un efort dinamic, cu multe întreruperi deci
discontinuu. Mişcările effectuate solicită un efort aciclic
Din punct de vedere al intensităţii, durata celor două reprize (2x30’), este efort
moderat. Pe fazele de atac şi apărare efortul este diferit:
atac – contraatacul şi faza a II-a. care durează doar câteva secunde, constituie efort
maximal; - faza a III-a şi aIV-a, avem efort submaximal şi maximal (circulaţii de minge şi
jucători, momentele de finalizare).
apărare – replierea în câteva secunde este efort maximal, în celelalte faze avem efort
submaximal cu dese întreruperi.
Handbalul este un joc sportive de intensitate moderată, punctat cu eforturi de
intensitate maximală şi submaximală.
In funcţie de organul solicitat, în handbal avem efort neuromuscular, cu puternică
solicitare psihică şi a analizatorilor.
 Din punct de vadere metabolic, handbalul se joacă în regim de aerobioză,
punctat cu dese faze de anaerobioză, în atac şi efort de tip mixt în apărare.
In lecţia de educaţie fizică şcolară, dozarea efortului se face în funcţie de scopul
didactic al temelor de handbal (veriga a-V-a). Astfel la temele de învăţare vom avea
volum mare de lucru şi intensitate redusă, la consolidare volumul va fi mai redus iar
intensitatea mai mare.. La temele de perfecţionare, rezolvate de obicei prin joc bilateral,
predomină complexitatea efortului pe fondul intensităţii crescute. Este foarte important
ca în lecţii să dozăm correct efortul şi să organoizăm judicious colectivul de elevi, pentru
a realize o densitate motrică optimă.

Conţinut tehnico-tactic
Conţinutul jocului predat la nivelul ciclului gimnazial este unul simplificat, care să
poată fi însuşit la nivel şcolar şi să resolve obiectivele specifice, referitoare la:
 Însuşirea procedeelor şi acţiunilor tehnico-tactice de bază ale jocului (pasarea
mingii şi aruncarea la poartă)
 Crearea deprinderilor de aplicare în joc a cunoştiinţelor însuşite, cu respectarea
regulilor simple ale jocului.
 Formarea capacităţii de a desfăşura în mod independent jocul bilateral în condiţii
regulamentare, în calitate de organiuator, arbitru şi jucător.
În privinţa conţinutului acesta va avea pentru jocul în atac:
1. poziţia fundamentală
2. mişcarea în teren; alergare (cu faţa, cu spatele, cu pas adăugat), opriri,
porniri, schimbări de direcţie.
3. şcoala mingii: ţinere; prindere şi pasare (de pe loc şi din deplasare în
diverse planuri); dribbling simplu şi multiplu; aruncare la poartă zvârlită de deasupra
umărului (din alergare, din săritură, cu pas adăugat, de la 7 m)
4. contraatac cu unu şu două vârfuri
5. trecerea rapidă din apărare în atac prin pase între 3-4 coechipieri
6. acţiuni tehnico-tactice simple (încrucişare, învăluire, paravan, angajarea
jucătorilor la semicerc), în sistemul de atac cu un pivot
Jocul de apărare va cuprinde:
1. poziţia fundamentală, deplasări cu pas adăugat (în toate direcţiile)
2. ieşirea în întâmpinarea adversarului cu şi fără minge şi retragerea oblică spre
direcţia de pasare
3. blocarea mingi aruncate la poartă
4. joc în sistemul “om la om” şi 6+0

Aspecte psiho.pedagogice
Instruirea va pune accentual pe învăţarea elementelor fundamentale ale jocului,
folosind ca mijlocace principale ştafetele şi jocurile pregătitoare. Jocul bilateral, cu reguli
reduse, va fi present încă din primele lecţii, crescând treptat timpul afectat acestuia.
Modelele operaţionale folosite trebuie judicious alese şi correct cuantificate.
Organizarea judicioasă a colectivului de elevi, pe grupe mici trebuie să asigure un număr
mare de execuţii, în vederea consolodării tehnicii de bază, în acelaşi timp oferind
profesorului posibilitatea de a corecta eventualele greşeli.
Demonstraţia profesorului va fi ireproşabilă, acesta putând folosi, în funcţie de
posibilităţi, înregistrări video, planşe sau kinograme.
Ca metodă de exersare în şcoală se va folosi netoda globală, singura care va
realize o instruire mai rapidă, venind şi în întâmpinarea dorintei copiilor de mişcare, de
joc efectiv. Metoda analitică va fi utilizată în lecţie în următoarele situaţii: corectarea
greşelilor cu character general; perfecţionarea unor procedee şi acţiuni tehnico-tactice;
în cadrul orelor de activităţi sportive (pregătirea echipei representative); în handbalul de
performanţă pentru realizarea măiestriei (în secţiile şi cluburile specializate).
Concluzii
Jocul de handbal prin starea de emulaţie pe care o implică dezvoltă la elevi
capacitatea de a învinge gruel, dorinţa de autodepăşire permanentă, atât de necesară
virţii sociale actuale.
 Succesiunea rapidă a fazelor de atac şi apărare solocită o gândire rapidă, logică,
cu alegerea soluţiilor optime în funcţie de situaţia concretă din teren. Elevii învaţă să
anticipeze acţiunile adversarilo şi ale coechipierilor, dezvoltându-şi creativitatea.
Respectarea regulamentului de joc are efecte deosebite asupra personalităţii în
formare a elevilor, asupra trăsăturilor positive voliţionale şi caracteriale. Fiind un joc
colectiv dezvoltă spiritual de cooperare şi întrajutorare, respectul faţă de adversar,
coechipieri, arbitrii şi public.
Putem spune că jocul de handbal contribuie la cultivarea spiritului de fair-plaz, nu
numai pe terenul de sport, dar şi în viaşa socială. Dar toate acestea depend în mare
măsură de profesionalismul şi măiestria profesorului.

Bibliografie selectivă
1. Bota, I. Handbal modele de joc şi pregătire, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1984,
293 pag.
2. Colobaba-Evuleţ, D., Bota, I. Jocuri sportive, teorie şi metodică, Editura Aldin,
Bucureşti, 1998, 327 pag.
3. Dragnea, A. Antrenamentul sportiv, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1996,
364 pag.
4. Kunst-Ghermănescu, I., Gogâltan, V., Jianu, E., Negulescu, I. Teoria şi metodica
handbalului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983, 304 pag.
5. Rizescu C. Handbal, Editura University Press, Constanţa, 2000, 154 pag.
6. Rizescu C. Handba l- curs de specializare, Editura University Press, Constanţa, 2005,
209 pag.
7. Teodorescu, L. Probleme de teorie şi metodică în jocurile sportive, Editura Sport-
Turism, Bucureşti, 1975, 222 pag.