Citirea inteligentă

Învăţarea eficientă
Tehnicile de învăţare eficientă fac munca mai productivă, astfel încât, pentru un anumit volum de
muncă, vei obţine rezultate mai bune, iar cantitatea şi calitatea învăţării se vor îmbunătăţi. După
câteva săptămâni, te vei obişnui cu metodele prezentate, iar învăţarea va deveni plăcută şi nici nu vei
mai simţi că desfăşori o muncă.
Cea mai bună învăţare se realizează atunci când sunt implicate toate sistemele senzoriale.
Creierul are acces la informaţii pe trei căi: vizuală, auditivă şi kinestezică ( VAK ). Kinestezic
înseamnă mişcare, fiind vorba atât de mişcarea propriu-zisă (de exemplu atunci când efectuezi un
experiment), dar, mai ales, de ,,mişcare’’ a imaginilor mintale care trebuie să se producă atunci când
înveţi. Metoda VAK face o codificare mai bună folosind aspectele vizuale, semantica şi acţiunea.

Metode pentru a citi mai eficient

Felul în care citeşti o carte depinde de motivul pentru care citeşti-pentru a obţine o imagine generală,
pentru a verifica o informaţie sau a găsi răspuns la o întrebare sau pentru o cunoaştere amănunţită şi
sistematică a tuturor ideilor. În primul rând trebuie să stabileşti ce şi de ce citeşti.
Majoritatea elevilor, când au de studiat un text, citesc de la început până la sfârşit şi gata. Acesta este
un mod de a citi total ineficace.
Cel mai important lucru, atunci când citeşti, este îmbunătăţirea înţelegerii; să înţelegi mai bine textul
pe care îl citeşti, pentru ca să poţi să ţi-l aminteşti apoi mai bine.Nu încerca să înveţi ce nu înţelegi.
Porneşte uşor, de la simplu spre complex şi vei ajunge să înţelegi progresiv, pentru ca, în final, să se
producă o înţelegere bruscă a ideii. Nu accepta niciodată să treci peste ceva ce nu ai înţeles, deoarece
vor apărea goluri, iar cunoştinţele ulterioare, fiind legate de aceste goluri, nu vor mai putea fi nici ele
înţelese. Nu trece peste ceea ce ţi se pare dificil. Dacă laşi o dificultate neînvinsă, nu vei putea să
înţelegi ideile care urmează şi vei întâmpina noi dificultăţi în text, pe care nu le-ai fi avut dacă
rezolvai de la început problema înţelegerii. Se ştie foarte bine că poţi citi fără să fii atent la ceea ce
citeşti. Pentru a putea să înţelegi, trebuie să fii atent. Atunci când citeşti şi mintea nu este prezentă,
nu se fixează nimic în memorie; pur şi simplu pierzi timpul degeaba.

Metode de citire
Pentru învatarea unui material, există trei metode:
*Metoda globală, integrală; adică se învaţă dintr-o dată întreaga lecţie. Metoda se aplică
atunci când materialul de învăţat nu are un volum prea mare şi nu este prea dificil,
prezentând avantajul unei viziuni globale asupra materialului. În acest caz, metoda studierii
pe fragmente este ca şi când ai încerca să rezolvi un puzzle fără să cunoşti imaginea finală.
*Metoda fragmentării constă în învăţarea pe capitole, părţi. Învăţarea pe fragmente se
aplică la materialele de dimensiuni mici, simple, unitare, structurate logic sau pentru
materialele care au o structură evolutivă şi unitară. Nu poţi de exemplu să înveţi la istorie
citind cartea de câteva ori de la început la sfârşit.
Fragmentele selectate pentru învăţare nu trebuie segmentate aleatoriu, ci pe baza unei coerenţe
interne. Se caută ideile principale ale fiecărui fragment şi se fixează, se repetă fiecare fragment şi în
final se asamblează. Învăţarea pe fragmente permite verificarea imediată şi apariţia unor sentimente
pozitive, generate de evoluţia învăţării, dar, pentru refacerea întregului, este nevoie de timp
suplimentar. Timpul de asamblare este cu atât mai mare cu cât sunt mai multe fragmente, putând
consuma până la 50 % din timpul total. Pentru un material foarte lung şi eterogen, metoda este însă
adecvată.
 *Metoda combinată (sau progresivă) este mai eficientă, deoarece îmbină cele două
metode pentru a le cumula avantajele. Presupune studiul înlănţuit progresiv: se citeşte
materialul în întregime pentru familiarizarea cu conţinutul şi se împarte apoi pe
fragmente logice; se învaţă fragmentele progresiv şi cumulativ (se învaţă primul, apoi al
doilea şi se repetă primele două comasat, apoi al treilea şi se repetă cele trei la un loc –
după fiecare fragment învăţat se adaugă cele deja parcurse). Dacă pe măsura repetării
părţilor ele sunt integrate treptat una în alta, constituirea ansamblului devine mai uşoară.
Metoda se recomandă mai ales pentru materialele lungi şi dificile.

Împarte materialul în unităţi logice (lecţii, capitole, subcapitole). Nu trebuie să-l divizezi după număr
de pagini, cum fac unii elevi: ,,Învăţ două pagini şi le repet, apoi alte două şi aşa mai departe....’’.
Astfel se distorsionează structura logică. De cele mai multe ori chiar textul sugerează modul de
fragmentare (capitole, alineate etc.). Învaţă fiecare unitate după modelul învăţării integrale: o citire
pentru familiarizare şi a doua citire pentru înţelegerea în profunzime.
Ultima etapă este cea de consolidare finală a celor citite şi presupune răsfoirea cărţii în deplină
cunoştinţă de cauză. Aceasta îţi permite atât să definitivezi imaginea de ansamblu, să integrezi
ultimele detalii, să faci legătura între aspecte aparent disparate şi să extragi concluzii generale.
Alegerea metodei trebuie să se facă în funcţie de natura materialului şi de particularităţile
individuale. Pentru cei înclinaţi spre sinteză, este mai eficient studiul integral, în timp ce pentru cei
analitici, este mai eficient studiul pe fragmente. În cazul unui material scurt, se recomandă metoda
globală, iar pentru dimensiuni mari, cea combinată.

Înţelegerea este cu atât mai bună, cu cât citeşti mai activ. Pentru aceasta a fost discutată o metodă
denumită RICAR de la iniţialele etapelor: Răsfoire, Întrebare, Citire, Aducere-aminte şi
Recapitulare. Această metodă se aplică mai ales la materialele complexe şi de dimensiuni mari. O
parte importantă a metodei este aducerea-aminte. Acestei etape trebuie să-i acorzi circa 50% din
timpul destinat învăţării. Numai prin reproducere îţi dai seama cât de mult şi cât de bine ai învăţat.
Dacă te axezi pe recunoaştere, poate apărea senzaţia că ştii. Nu citirea repetată este eficientă, ci
lectura îmbinată cu reproducerea şi controlul fidelitătii ei. Cea mai bună variantă este lectură-
reproducere-lectură-reproducere. Cea din urmă ajută fixarea şi în acelaşi timp o verifică, iar reluarea
lecturii corectează erorile şi lipsurile constatate la prima reproducere (feed-back). Prin această
metodă, după zece zile se reţin de cinci ori mai multe informaţii decât după o variantă de patru
lecturi consecutive.
Unii elevi preferă să înveţe dintr-o dată lecţia, altiil o învaţă pe fragmente. Cea mai bună este metoda
combinată: citeşti o dată toată lecţia, alcătuieşti planul, apoi repeţi conţinutul pe baza planului
ghidându-te după notiţe şi, în final, repeţi fără plan. Deşi pare mai mult, vei constata că necesită mai
puţin timp decât ,,toceala’’. Trebuie să ai în vedere un număr maxim de repetări ale esenţialului şi un
număr minim de repetări ale amănuntelor, ceea ce face ca ideile esenţiale să fie înţelese şi asimilate
din ce în ce mai bine.
Fă o recapitulare finală generală-tot numai din memorie- după câteva ore, cel mai bine seara, înainte
de culcare. Dacă-ţi scapă anumite lucruri esenţiale în exerciţiile mintale de reluare, revino la
materialele scrise.