Sunteți pe pagina 1din 4

Istoria Muzicii Universale

1Cultura muzicala a Evului Mediu – Prerenastere sec 3- 10

a) Muzica gregoriana sec 6-9 -de la cantus planus la Ars Antiqua

• Prin cantus planus ( cant plan) se cunoaște , în arta muzicala universala cantul liturgic al
bisericii romane din Apus, caracterizat prin structuri melodice simple , având un ritm de
forme libere , alcătuit de regula din durate egale (ritmuri plane)

• în lexicul muzical universal cantus planus mai este cunoscut sub numele de cantus romanus ,
precum și sub aceea de cantus gregorianus
• s-a numit la inceputuri cantus romanus ca de altfel toate artele din perioada romanica de
cultura premergatoare Renasterii , întrucât era produsul de artă al geniului latin, în special al
celui roman, deosebindu-se prin stil și etos de artă Rasariteana unde, în paralel se dezvolta
pe un drum propriu muzica bizantina.
• Cantus planus va primi apoi numele de cant gregorian pentru rolul secial atribuit Papei
Grigore cel Mare 540-604, figura proeminenta a timpului datorită caruia s- a pus ordine în
gândirea stilistica a cantarilor , s-au întemeiat școli speciale de cant de tipul Schola
Cantorum , au fost intocmite culegeri și antologii necesare oficierii cultului , printre care și
vestitul Antiphonarium de o valoare documentara invocata de toți gregorianistii urmași.
• Din el va genera în secolele IX -X pe timpul lui Hucbald1, primele forme în stil polifonic :
organum și discantus (diafonia)
• muzica inregistreaza în acest punct al evolutiei sale, momentul cheie de trecere de la
monodia gregoriana la polifonie , adică pasul spre marea arta, arta pre-renascentista și mai
apoi cea renascentista ce inscrie la vârful realizarilor sale capodoperele lui Palestrina .
• Perceptele lui cantus planus vor fi implicate în idei componistice și principii majore pentru
întreaga muzica precum: polimodalismul specific, pandiatonismul melodiei sale, tehnici
contrapunctice prin cantus firmus, formele polifonice ale Renasterii și Barocului, concept de
ritm liber, drama muzicala a Evului mediu care se considera a fi generat tot din arta
gregoriana.
• Pana în secolul al VIII lea a existat o perioada neclară și confuza în privința formularii
teoretice a modurilor gregoriene. O teorie precis cristalizata asupra celor 8 moduri este
enuntata pt prima data de către Flacus Alcuin 735-804 un vestit monah benedictin de când
gregorian
• el distinge cele 8 moduri în : autentice 4 și plagale 4

• Moduri gregoriene. Scări modale

Muzica gregoriana este o arta plurimodala folosind un numar de 8 moduri ca și cea bizantina
din Răsărit.
• Din cele 8 moduri 4 sunt considerate principale sau autentice , find urmate de alte 4
derivand din primele și sunt considerate secundare sau plagale.

1Hucbald (Hucbaldus, Hubaldus) (c. 840 or 850 – June 20, 930) was a Frankish music theorist, composer, teacher, writer, hagiographer,
and Benedictine monk. Deeply influenced by Boethius' De Institutione Musica, he wrote the first systematic work on western music theory, aiming at
reconciling through many notated examples ancient Greek music theory and the contemporary practice of the more recent so-called 'Gregorian chant'.
• Toate cele 8 moduri erau concepute pentru vocile barbatesti singurele admise a cânta în
biserica , după faimoasa interdictie catolica: mulieres în ecclesia taceant
• Modurile preluate de greci sunt:

• Cara
cteris
tici:
este

monodic, diatonic, interpretat de solist sau cor. Are un ambitus redus, intonatii riguros
diatonice , o desfășurare lenta , pe trepte alaturate , salturile fiind folosite rar.
• Ritm liber determinat de text oblig în lb latina, și textele sunt preluate din biblie
• exista doua maniere de cant: -accentus cantare silabica caracteristica evangheliilor
- concentus (psamodie simpla și psamodie melismatica)
• notatia la început alfabetica din sec 9 apare neuma- alcatuita din semne și accente ale gram
gerecesti și latine
• 1200- Contributia esentiala în notatia neumelor cu 4 colturi o au calugarii : Franco
Flamaud,- Hucbald – Benedict
• La început portativul era o linie, neumele erau plasate pe linie, reprezentând un sunet- ut, re,
mi, fă, sol, la , și
• Ritmul muzicii gregoriene foarte dificil de cercetat nefiid clar definit, dar determinat de
accentele vb
• Se cristalizeaza părțile missei: - kyrie eleisan
- credo
- sanctus – vine dintr-un imn
• coralul gregorian are 3 tipuri de melodii: - silabica -predomina recitativul, lectura solemna
- neumatica intre 2 și 5 sunete pe o silaba
- melismatica fraze bogate în ornamntele pe silaba

b) Muzica Bizantina
• pe plan istorico -social , Bizantul se prezinta se prezinta ca o entitate extrem de framantata și
de zbuciumata a Evului mediu , dacă gândim la cele aproape 12 veacuri cât a durat Imperiul
Roman de răsărit , întemeiat de Constantin cel Mare la anul 330 , și șters apoi definitiv de pe
harta politica la 1453 , prin căderea Constantinopolului sub turci
• Prototipul artei bizantine era ilustrat în arhitectura și pictura prin impunatoarea catedrala Sf.
Sofia din Constantinopol , zidita în timpul imparatului Justinian 527-565
• concret cantul bizantin prinde forme în ambianta cantului creștin de rit ortodox din primele
secole ale erei noastre , nu mult după căderea civilizației antice grecești, cu elemente
proveind dintr-un amestec de procedee de origine greco-romana , ebraica, și arabo-siriana ,
la care se adauga , în mod firesc, structuri consistente ale muzicii laice populare de factura
orientala
• cele mai mari dificultati le constituie desigur studiul artei bizantine din secolele ce au urmat
victoriei turcesti de la 1453, când mijloacele sale originale suporta influente și maniere
venind din zona turco-araba și persana , ce pun greu în cumpana autenticitatea și puritataea
sa stilistica
• muzica bizantina, a rămas pana azi la forme monodice , și își defineste stilurile prin trei
marii stadii ale dezvoltarii mijloacelor sale de lucru:- cantarea în stil bizantin vechi , stilul
paleo-bizantin sec 6- 12
- cantare în stil bizantin mediu- stilul
medio-bizantin sec 13- 18
- cantarea în stil bizantin nou , stilul
neo-bizantin sec 19-20

• 1. Paleobizantin – este o arta transmisa indeosebi pe cale orala, nu și-a fixat decât târziu
sec 10-12 , o semeografie a așa.
• Formele stilistice de început cuprindeau : - cantarea psalmodica în care intrepretul expunea
retoric și solemn 1-2 versuri din psalmi , iar mulțimea relua printr-un refren de tipul Aleluia,
sau Kirie eleison
- cantarea ecfonetica2 un gen solemn în felul
recitativului dramatic utilizand ușoare inflexiuni melodice
- cantarea antifonica în care credinciosii ,
impartiti în doua grupe interpretau alternativ diferitele texte biblice
• deși interpretarea în comun dadea acestei muzici la inceputurile ei, un caracter impunator ,
maret și solemn , pe plan structural stilul sau era totuși simplu , auster, -cantus simplex
• curând urmează o perioada a cantarii solisticii. Din mulțime se desprind acei interpreti
profesionisti numiti melozi și imnozi, care crescuti în ambianta muzicii de tip oriental , vor
creea și inventa în stilul lor o melodie mai bogata – melodia cantilena- de contururi modale
precise
• concomitent mai ales la vârful perioadei stilistice în discuție, existența cantarilor
cvasimelismatice, purtatoare și de ornamente cantus ornatus, grefate însă pe structurile de tip
cantilenic, semn al interferentei cu creatiile în stilul artei orientale
• odată cu cantarea de tip ornamental se încheie de fapt, formarea principalelor stiluri de
melodica bizantina ce se vor proiecta în spațiul artistic al etapelor următoare, cu care aceasta
arta va lucra în contemporaneitate și anume:
• - cantarea psalmodica-corespunzand recitativului
• - cantarea simpla , neornata , corespunzand celei irmologice
• -cantarea cantilenica echivaleta celei stihirarice

2 În limba greaca ekfonisis – exclamatie , lectura cu voce înaltă, lectura solemna


• -cantarea ornata, corespondenta celei papadice


2. Cantarea în stilul mediobizantin
• cuprinde aproximativ secolul 13-18
• stilul de cantare preferat timpului va fi cel melismatic(cantus melismaticus) cunoscută sub
numele de cantare papadica
• iau ființa la noi în țara școli muzicale de faima, cea de la Putna, intemeiata de Eustație în
veacul sec 16, la curtile domnesti se practica o muzica bizantina elevata

3. Catarea în stilul neobizantin


• se încearcă realizarea unei recuperari a frumusetei autentice ale acestei arte , prin reforma
intreprinsa în practica liturgica , la începutul sec 19, de către Hrysant de Madytos, Hurmuz
Hartofilax și Grigore Levitul
• noul stil de muzica bizantina, monodic va fi pe mai departe subordonat principiului
melodicitatii de tip oriental, dar se va angaja mai clar și mai distinct pe toate cele trei genuri
muzicale bizantine – diatonic, cromatic și enarmonic, în toate cele 8 moduri – cu structurile
proprii și cele complementare – și prin toate cele 4 stari (idiomuri) de cântări ale fiecarui
mod, - recitativa, irmologica, stihirarica și papadica
• innoirile muzicii bizantine după reforma făcută de grupul lui Hrysant, pătrund în prima
jumătate a sec al 19 și în țara noastră fiind promovat de către psalti componisti vestiti :
Macarie Ieromonahul, Anton Pann, Dimitrie Succeveanu, Stefanache Popescu , Teodor
Georgescu, etc
• pentru denumirile celor 7 trepte naturale ale scarii, bizantinii folosesc un sistem de silabe ,
grefate din alfabetul grecesc
PA – VU – GA – DI – KE – ZO – NI
RE – MI – FA – SOL – LA – SI – DO

c) Muzica laica medievala


• se dezvolta în sec 11-13 mai întâi în Aquitaine (regiune traditionala din Franța) și în
Occitanie, datorită trubadurilor3
• toți erau poeti, intepreti și creatori. Genurile lor practicate erau cântece de dragoste,
patriotice, de jale.
• Istoria ii crediteaza ca primul primul dintre trubaduri pe Guillaume de Poitieres, urmat de
Bernard de Ventadour, Macabru, pana în momentul când crusiada contra albigenzilor în sec
al 13 , îi sileste pe trubaduri și interpreti lor jonglerii (poeti și muzicanti deseori ambulanți)
să se refugieze în Italia și în Spania
• melodia era simpla și expresiva organizata în forme strofice, ambitus variabil de 4ta și 9na.
Melodia ornamentala, ritm dedus din ritm poetic, notatia se face pe portative de la 2 la 8 linii
, notele erau neume.
• Lirica franceza își va găsi corespondenti atât în lirica minnesänger-ilor germani și în aceea a
minstrels-ilor englezi

3TRUBADÚR, trubaduri, s. m. Nume dat poeților medievali (sec. XI-XIII) ale căror versuri, compuse în vechea franceză de sud și
recitate cu un acompaniament muzical specific, aveau de obicei un caracter erotic sau pastoral; p. gener. poet-cântăreț care călătorea
din loc în loc. – Din fr.troubadour.