MINISTERUL SĂNĂTĂŢII AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE “NICOLAE

TESTEMIŢANU“

APROB
Decanul facultăţii Stomatologie
USMF “N.Testemiţanu”
Dr.habilitat,profesor universitar
I.Lupan
“ ____” ______________2015

CATEDRA PROPEDEUTICA STOMATOLOGICĂ

„PAVEL GODOROJA”

TESTE

PENTRU EXAMENUL DE PROMOVARE LA

PROPEDEUTICA STOMATOLOGIEI ORTOPEDICE
pentru studenţii anului II universitar
 COMPLIMENT SIMPLU

MORFOLOGIA FUNCŢIONALĂ A SISTEMULUI STOMATOGNAT

1. Suprafețele proximale ale dinților laterali inferiori au formă:

A- Triunghiulară
B- Romboidală
C- Trapezoidală
D- Pătrată
E- Dreptungiulară
2. Suprafețele vestibulară și palatinală ale dinților anteriori au formă:
A- Trapezoidală
B- Triunghiulară
C- Romboidală
D- Pătrată
E- Dreptunghiulară
3. Care dinte din dentiția permanentă are pe suprafața vestibulară o creastă de smalț verticală:
A- Incisivul central
B- Incisivul lateral
C- Caninul
D- Premolarii
E- Molarii
4. După sistema FDI de adnotare a dinţilor 46 corespunde:
A – primului premolar superior din dreapta
B – primului molar inferior din dreapta
C – primului premolar superior din stânga
D – primului premolar inferior din stânga
E – primului molar superior din stânga

5. După sistema FDI de adnotare a dinţilor 34 corespunde:

A – caninului superior din dreapta
B – primului premolar superior din dreapta
C – primului premolar inferior din stânga
D – caninului inferior din stânga
E – caninului inferior din dreapta

6. Pentru RC este caracteristic:

A – poziţia cea mai înaltă, posterioară şi neforţată a condililor articulari ai mandibulei în fosele
articulare
B – poziţia cea mai înaltă, anterioară şi neforţată a condililor articulari ai mandibulei în fosele
articulare
C – poziţia medie a condililor articulari ai mandibulei în fosele articulare
D – poziţia posterioară, forţată a condililor articulari ai mandibulei în fosele articulare
E – poziţia cea mai inferioară şi medie a condililor articulari ai mandibulei în fosele articulare

7. Pentru poziţia de OC este caracteristic:

A – condilii articulari ai mandibulei se deplasează din RC posterior în fosele articulare cu 0,1 – 1,5
mm
2
B – condilii articulari ai mandibulei se deplasează din RC inferior în fosele articulare cu 0,1 – 1,5
mm
C – condilii articulari ai mandibulei se deplasează din RC anterior în fosele articulare cu 0,1 – 1,5
mm instalându-se la baza pantelor tuberculilor articulari
D –condilii articulari ai mandibulei se deplasează din RC în poziţia medie a foselor articulare cu 0,1–
1,5mm
E – condilii articulari ai mandibulei se rotesc în fosele articulare făcând o mişcare de 0,1 – 1,5 mm

8. Spaţiul de inocluzie fiziologică în mediu este egal cu:

A – 0,5 – 1,0 mm
B – 1,0 – 1,5 mm
C – 2,0 – 3,0 mm
D – 3,5 – 4,0 mm
E – 4,5 – 5,0 mm

9. Elementele componente ale sistemului stomatognat (aparatului dento-maxilar) sînt:

A-nasul
B-urechele
C-muşchii orofaciali şi mobilizatori a mandibulei
D-craniul
E-ochii

10. Perioada de modelare a sistemului stomatognat (ADM) corespunde:

A-perioadei intrauterine
B-perioadei postnatale pînă la 3 ani
C-3-6 ani
D-de la 16 ani pînă la sfîrşitul vieţii
E-6-16 ani

11. Factorii ce influenţează evoluţia sistemului stomatognat ( ADM):

A-climaterici
B-neuroendocrini
C-geografici
D-purtarea
E-fizionomici

12. Grosimea plăcilor corticale la mandibulă este în dependenţă de:

A- intensitatea respiraţiei
B- gradul de forţă pe care îl suportă mandibula în timpul funcţiei
C- stereotipul actului de masticaţie
D- funcţia glandelor salivare
E- funcţia analizatorică

13. Forţa absolută a muschilor ridicători ai mandibulei este:

A-290-300 kg
B-390-400 kg
C-490-500kg
D-590-600 kg
E-690-700 kg

14. Liniile de rezistenţă verticale (contrforsele) la maxilă sunt:

A-subnazale
B-nazo-frontale
3
C-palatinale
D-postero-anterioare
E-suborbitale

15. Muşchii masticatori cu inserţie pe mandibulă sunt:

A-transversali ai nasului
B-ridicători a buzei superioare
C-ridicători a aripelor nasale
D-orbiculari ai gurii
E-maseterici

16. Muşchii mimici (oro-faciali) sunt:

A-a limbii
B-pteriogoidieni externi
C-orbiculari ai gurii
D-temporali
E-pterigoidieni interni

17. Definiţie “presiune masticatorie” este:

A-forţa muşchilor ridicători, care se realizează pe un sector al arcadelor dentare în timpul funcţiei
B-forţa muşchilor ridicători, care se realizează pe întreaga arcadă dentară la maxilă
C-forţa muşcilor ridicători, care se realizează pe întreaga arcadă dentară la mandibulă
D-forţa muşchilor ridicători, care se realizează pe ambele arcade dentare în întregime
E-aşa forţă nu exzistă

18. Ungiul traectoriei articulare sagitale în mediu este:

A-250
B-330
C- 400
D- 600
E-500

19. Articulaţia temporo-mandibulară (ATM) este o articulaţie:

A-congruientă
B-incongruientă
C-convexă
D-concavă
E-convex-concavă

20. Spaţiul periodontal ca normă în regiunea apexului în mediu este egal cu:
A-2,5mm
B-0,25mm
C-0,17mm
D-0,09mm
E-0,35mm

21. Indicii medii a rezistenţei parodontului după Haber pentru incisivii centrali la bărbaţi sînt egale:
A-15 kg
B-20 kg
C-25 kg
D-30 kg
E-35 kg
4
22. Dinţii frontali au comun:
A-prezenţa 5 suprafeţe verticale
B-suprafeţele orale şînt convexe
C-suprafeţele verticale sunt concave
D-prezenţa ecuatorului în treimea cervicală
E-prezenţa a două şanţuri pe suprafeţele vestibulare

23. Dinţii se diferenţiază după:

A-semnul fosetelor
B-numărul dinţilor
C-semnul coletului
D-culoarea cerii
E-forma coroanei şi cuspizi

24. Suprafaţa vestibulară a incisivilor maxilari este:

A-dreptungiulară
B-romboiodală
C-alungită
D-conică
E-trunchi de con invers

25. Suprafeţele proximale ale dinţilor laterali sînt:

A-trunchi de con invers
B-conice
C-trapezoidale
D-trunchi de con cu baza spre ocluzal
E-dreptungiulare cu laturile convexe

26. Pe suprafaţa orală a dinţilor frontali este prezent:

A-nui nimic
B-cingulum
C-tuberculul Black
D-tuberculul Carabelli
E-tuberculul Zuckerkordl

27. Cuspizii de sprijin a premolarilor şi molarilor formează suprafeţe de sprijin din:

A-cuspizii linguali ai premolarilor şi molarilor inferiori
B-cuspizii vestibulari ai premolarilor şi molarilor inferiori
C-cuspizii palatinali ai premolarilor şi molarilor superiori
D-cuspizii palatinali numai a premolarilor superiori
C-cuspizii palatinali numai a molarilor superiori

28. Formele fiziologice ale arcadelor dentare:

A-forma de “V”
B-forma de omega
C-semicerc
D-forma de “M”
E-parabolă, elipsă

29. Curba de ocluzie sagitală Spee este:

A-linia convenţională care va trece în zona dinţilor laterali a mandibulei tangenţial vîrfurilir
cuspizilor vestibulari
5
B-dreaptă, trasată de la primul premolar pînă la ultimul molar mandibular
C-totalitatea dinţilor în arcadele dentare
D-linia care uneşte cuspizii vestibulari şi linguali ale dinţilor laterali maxilari
E-linia care uneşte numai cuspizii orali a dinţilor laterali maxilari

30. Curba de ocluzie transversală Monson-Willson este:

A-linia de contact a arcadelor dentare antagoniste
B-dreaptă, trasată de la primul premolar pînă la ultimul molar maxilar
C-curba imaginară care uneşte cuspizii vestibulari şi linguali de pe o hemiarcada cu cei omogeni de
pe hemiarcada dentară opusă
D-linia care uneşte cuspizii orali a dinţilor laterali de pe o hemiarcadă
E-segmentul de cerc a cărui centru se află intraorbital

31. La semnele ocluziei centrice în ocluzia ortognată se referă:

A-fiecare dinte are numai un singur dinte antagonist
B-contact cu un antagonist au numai dinţii 4.1şi 3.1
C-cuspizii vestibulari al primului molar mandibular acoperă antagonistul
D-cheia ocluziei Angle nu este deriglată
E-lipsa contactului între dinţii frontali

32. Spaţiul minim de inocluzie e prezent la:

A-pronunţarea fonemei “S”
B-pronunţarea fonemei “F”
C-pronunţarea vocalei “A”
D-pronunţarea cuvîntului “treizeci şi trei”
E-prezenţa contactelor numai între marginile incisivale a dinţilor frontali

33. Bonwill consideră că profunzimea curbei de ocluzie sagitale Spee depinde de:
A- contracţia simetrică a muşchilor mobilizatori ai mandibulei
B- contracţia asimetrică a muşchilor mobilizatori ai mandibulei
C- de gradul de supraacoperire a dinţilor frontali inferiori de cei superiori
D- stereotipul actului de masticaţie
E- caracterul produselor alimentare

34. Bonwill consideră că contactele dento-dentare dintre arcadele dentare în trei puncte la mişcarea
de propulsie a mandibulei se instalează datorită:
A- actului de deglutiţie
B- curburii de ocluzie sagitală Spee
C- planului de ocluzie
D- ariilor ocluzale
E- curburii de ocluzie transversale Monson-Willson

35. Fenomenul Cristhensen sagital se caracteriziază cu:

A- apariţia unui spaţiu de inocluzie completă în zonele laterale ale arcadelor dentare la mişcarea de
propulsie a mandibulei
B- contacte multiple dintre arcadele dentare în ocluzia centrică
C- contacte maximale dintre arcadele dentare în ocluzia centrică
D- contracţia maximală a muşchilor mobilizatori ai mandibulei
E- cu contracţia medie a muşchilor mobilizatori ai mandibulei

36. Din tipurile de ocluzie fiziologică fac parte:

A- dreaptă sau cap-la-cap
B- deschisă
6
C- încrucişată
D- închisă
E- adîncă

37. Fenomenul Cristhensen lateral se caracterizează prin:

A- apariţia spaţiului dintre arcadele dentare pe partea de balans la mişcarea de lateralitate a
mandibulei
B- apariţia spaţiului dintre arcadele dentare pe partea activă (lucrătoare) la mişcarea de lateralitate a
mandibulei
C- absenţa spaţiului dintre arcadele dentare la mişcarea de propulsie a mandibulei
D- contacte dento-dentare maximale dintre arcadele dentare
E- contracţie simertică, bilaterală maximă a muşchilor mobilizatori ai mandibulei

38. Segmentul frontal al planului de ocluzie este paralel:

A- liniei trago-nazale
B- planului Camper
C- liniei bipupilare
D- liniei mediane a feţei
E- liniei interincisivale

39. Planul orizontal Camper trece:

A- de la marginea inferioară a aripii nazale pînă la centrul tragusului
B- de la spina nazală posterioară pînă la marginea superioară a conductelor auditive externe
C- de la spina nazală posterioară pînă la marginea inferioară a conductelor auditize externe
D- pe marginea incisivală a dinţilor frontali inferiori
E- pe marginea incisivală a dinţilor frontali superiori

40. Semnele caracteristice ale ocluziei ortognate pentru toţi dinţii sînt:
A- fiecarea dinte este în contact cu doi dinţi antagonişti cu excepţia incisivilor centrali inferiori şi a
molarilor de minte de pe maxilă
B- fiecarea dinte este în contact numai cu dintele antagonist
C- fiecarea dinte este în contact numai la actul de deglutiţie
D- fiecare dinte este în contact numai la actul de fonaţie
E- dinţii între arcadele dentare nu contactează

41. Planul de ocluzie în zona frontală trece:

A- pe marginea incisivală a incisivilor centrali inferiori
B- pe marginea incisivală a incisivilor centrali superiori
C- pe marginea incisivală a incisivilor laterali superiori
D- în zona ecuatorului anatomic a dinţilor frontali superiori
E- în zona cervicală a incisivilor superiori

42. Aria de ocluzie este o suprafaţă:

A- formată din succesiunea suprafeţelor ocluzale ale fiecărui dinte în parte
B- imaginară
C- anterioară
D- posterioară
E- nereală

43. Datorită curburii sagitale de ocluzie Spee la închiderea arcadelor dentare în ocluzie centrică se v-
a observa că:
A- dinţii laterali superiori nu întretae planul de ocluzie
B- dinţii laterali superiori întretae planul de ocluzie
7
C- dinţii laterali iferiori întretae planul de ocluzie
D- dinţii laterali iferiori cu feţele ocluzale ating planul de ocluzie
E- dinţii laterali nu au nici un raport cu planul de ocluzie

BIOMATERIALE

44. Regimul de polimerizare a acrilatelor termo – polimerizabile este recomandat de firma

producătoare în instrucţiunea anexată, însă este necesară respectarea următorului regim, în
mediu:
A – încălzirea lentă a băii cu apă până la fierbere 30-45 min şi fierberea 30 – 45 min
B – încălzirea rapidă a băii cu apă până la fierbere şi fierberea 30 – 45 min
C – încălzirea în trepte a băii cu apă în timp de 3 ore până la fierbere şi fierberea 1 oră
D – încălzirea în trepte a băii cu apă timp de 3 ore până la fierbere
E – începerea polimerizării în apă la temperatura 500

45. Tehnica clasică de aplicare a acrilatelor termopolimerizabile în chiuvetă prevede:

A – realizarea machetei din ceară, a tiparului şi introducerea acrilatului în tipar
B – realizarea machetei din compozite şi schimbul cu acrilat
C – modelarea acrilatului direct pe model
D – modelarea acrilatului pe bont mobilizabil
E – modelarea mixtă a machetei

46. Acrilatele autopolimerizabile se utilizează în scopul confecţionării protezelor:

A – permanente
B – provizorii
C – faciale
D – ultra dure
E – monolite

47. Compozitele moderne prevăd modelarea microprotezelor:

A – iniţial din ceară
B – iniţial din ghips
C – prin depuneri strat cu strat
D – prin depunerea unui strat integru
E – prin ambalarea machetei din ceară în chiuvetă

48. Acrilatele tip Carbodent se utilizează la confecţionarea:

A – protezelor dentare permanente
B – incrustaţiilor
C – protezelor maxilo - faciale
D – implanturilor
E – protezelor dentare - provizorii

49. Acrilatele tip Sinma – 74 se utilizează la confecţonarea protezelor:

A – mobilizabile
B – maxilo - faciale
C – totale
D – fixe
E – provizorii
8
50. Acrilatele fluide tip Valplast, SR – ivoclar se introduc în tipar prin:
A – presare
B – turnare
C – injectare
D – suflare
E – stratificare

51. Acrilatele de tip Ortosil se utilizează la confecţionarea protezelor dentare:

A – fixe
B – mobilizabile cu căptuşeală
C – mobilizabile fără căptuşeală
D – provizorii
E – într-o şedinţă

52. La prepararea acrilatelor raportul dintre monomer şi polimer este:

A – 1:1
B – 2:1
C – 1:2
D – 2:2
E – 1:3

53. Ce ingredient al amestecurilor de ceară le redau plasticitate cerurilor dentare:

A – parafina
B – ozocherita
C – ceara de albine
D – ceara sintetică
E – ceara de Carnauba

54. Materialele ampretare Kromopan, Elastic şi Ypen fac parte din:

A – hidrocoloizi reversibili
B – hidrocoloizi ireversibili
C – materiale dure
D – materiale siliconice
E – materiale polisulfide

55. Materialele amprentare din grupul alginatilor se utilizează la amprentarea:

A – într-un timp
B – în doi timpi
C – dublă
D – în trei timpi
E – în trei timpi fără lingură amprentară

56. Materialele amprentare Xantopren, Optosil şi Dentaflex fac parte din:

A – hidrocoloizi reversibili
B – hidrocoloizi ireversibili
C – materiale dure
D – materiale siliconice
E – materiale polisulfide

57. Din criteriile medico-tehnice ale materialelor amprentare fac parte:

A-să aibă o culoare plăcută
B-să fie solubile în apă potabilă
9
C-să nu acţioneze nociv asupra componentelor cîmpului protetic
D-să nu fie lipicioase la lingura amprentară
E-să fie lipicioase la lingura amprentară

58. Oxman clasifică materialele amprentare:

A-dure
B-elastice
C-precise
D-lichide
E-semilichide

59. La baza clasificării materialelor amprentare Poctolachi şi Bîrsa au pus criteriile:

A-proprietăţile clinice ale materialelor
B-proprietăţile fizice ale materialelor
C-starea fizică a materialului la finala prizei
D-starea fizică după pregătirea materialului
E-durata timpului de priză

60. Hidrocoloizii reversibili au la bază:

A-agar-agarul
B-sulfatul de Ca
C-sărurile Ba
D-acidul alginic
E-fosfatul trisodic

61. Hidrocoloizii ireversibili sînt derivaţi a acidului:

A-clorhidric
B-sulfuric
C-alginic
D-acrilic
E-ascorbinic

62. Lingura amprentară cu materialul amprentar respectiv după întroducere în cavitatea orală se
presază pe cîmpul protetic:
A-strict vertical
B-iniţial pe zona posterioară
C-iniţial pe zona anterioară
D-iniţial pe zona laterală dreaptă
E-iniţial pe zona laterală stîngă

63. Hidrocoloizii ireversibili (materialele alginate) la amestic cu apa după instrucţiune reprezintă
stări coloidale:
A-viscoase
B-fluide
C-dure
D-semidure
E-disperse

64. Pastele ZOE ca materiale amprentare fac parte din cele:

A-reversibile
B-ireversibile
C-elastice
10
D-termoplastice
E-termorezistente

65. Ceara dentară pentru modelarea bazei protezelor mobilizabile este fabricată în formă de:
A-bastonaşe
B-plăci
C-rulouri
D-ştifturi
E-arcuri

66. Pentru modelarea formei anatomice a dintelui la confecţionarea coroanelor ştanţate ceara dentară
furnizată în formă de bastonaşe de culoare albasră conţine:
A-ulei special
B-parafină
C-grăsimi
D-umplutori duri
E-umplutori plastici

67. Aliajele aurului cu titlul 900 conţin:

A-aur –100%
B- argint –14,0%
C-aur –90,0%
D-cupru –16,0%
E-paladiu –14,0%

68. Ceara dentară incoloră sub formă de bastonaşe este utilizată la modelarea:
A-bazei protezelor mobilizabile
B-protezelor scheletate
C-corpului de punte
D-machetei coroanei acrilice
E-machetei incrustaţiei corono-radiculare

69. Materialul amprentar Gelin face parte din materiale amprentare:

A- cristalizabile
B- siliconice
C- autopolimerizabile
D- hidrocoloizi ireversibili
E- hidrocoloizi reversibili

70. Aliajele crom-cobalt se utilizează la confecţionarea protezelor dentare prin tehnica:

A- ştanţării
B- galvanoplastie
C- lipirii
D- turnării
E- sudării

71. Din grupul materialelor auxiliare utilizate în protetica dentară fac parte:
A- ceramica
B- melot-metalul
C- acrilatul
D- compozitele
E- aliajele metalelor nobile
11
72. La materiale diverse utilizate în laboratorul de tehnică dentară se referă:
A- materiale de ambalat, izolat, decapante
B- metale şi aliaje nobile
C- acrilatele pentru confecţionarea protezelor fixe
D- acrilatele pentru confecţionarea protezelor mobilizabile
E- ceramica

73. Acrilatele tip Eladent-100, Ortosil, Hidrocryl sînt utilizate la confecţionarea:

A- punţilor dentare
B- protezelor mobilizabile cu căptuşală
C- protezelor mobilizabile fără căptuşală
D- incrustaţiilor
E- coroanelor totale

LEZIUNILE ODONTALE CORONARE ŞI TEHNOLOGIA CONFECŢIONĂRII

MICROPROTEZELOR DENTARE

74. Coroanele de înveliş fizionomice din acrilat sînt indicate în terapia leziunilor odontale coronare
ale dinţilor frontali cînd coroanele lor:
A-au o înălţime mică
B-sînt abraziate pînă la colet
C-au o înălţime normală
D-sînt fracturate de la colet
E-sînt afectate de carie dentară

75. Grosimea pereţilor coroanei de porţelan (ceramică) trebuie să fie minim de:
A-0,5mm
B-1,0mm
C-1,5mm
D-2,0mm
E-2,5mm

76. Pentru obţinerea unei retentivităţi satisfăcătoare a coroanei din porţelan (ceramică) bontul
preparat trebuie să alcătuiască din lungimea coroanei clinice:
A-2/3
B-1/3
C-1/2
D-1/4
E-1/5

77. La prepararea dintelui sub coroană de înveliş din porţelan (ceramică) în zona coletului se va
prepara un prag circular cu o lăţime de:
A- 0,2-0,3 mm
B- 0,4-0,5 mm
C- 0,6-0,7 mm
D- 0,8-1,2 mm
E- 2,0 mm

12
78. La prepararea dintelui sub coroana de înveliş din porţelan (ceramică) în zona coletului se va
prepara un prag circular sub un unghi de:
A-500
B-600
C-700
D-800
E-900
79. Metoda clasică de preparare sau şlefuire a dintelui sub coroane fizionomice din porţelan
(ceramică) începe cu suprafeţele:
A-vestibulare
B-proximale
C-orale
D-ocluzale
E-nu are importanţă

80. Metoda mecanică de retracţie gingivală la confecţionarea coroanelor fizionomice din porţelan
(ceramică) sau metalo-ceramică prevede utilizarea:
A-coroanelor de substituţie
B-capelor din acrilate
C-instrumentelor speciale
D-frezelor sferice
E-frezelor cilindrice

81. Metoda chimică de retracţie gingivală la confecţionarea coroanelor fizionomice din porţelan
(ceramică) sau metalo-ceramică prevede utilizarea:
A-firelor de bumbac îmbibate cu soluţie de efedrină 5%
B-firelor de bumbac îmbibate cu etanol 900
C-firelor de bumbac îmbibate cu apă distilată
D-firelor de bumbac uscate
E-firelor de matasă uscate

82. Modelul de lucru la confecţionarea coroanelor fizionomice din porţelan (ceramică) se va

confecţiona:
A-din ghips medical cu bonturi nemobilizabili din acelaşi material
B-din ghips medical cu bonturi mobilizabili din acelaşi material
C-din superghips cu bonturi nemobilizabili
D-din superghips cu bonturi mobilizabili
E-nu are importanţă materialul

83. Folia de platină la confecţionarea coroanei fizionomice din porţelan (ceramică) are o grosime de:
A-0,025mm
B-0,25mm
C-0,5mm
D-0,75mm
E-1,0mm

84. La prepararea dintelui pentru coroana tip Jacket din acrilat sau compozite pragul cervical se va
realiza:
A-subgingival
B- paralel festonului gingival
C-la dorinţa pacientului
D-la dorinţa medicului
E-la decizia consiliului
13
85. Macheta pentru componenta metalică a coroanei mixte metalo-ceramice se va modela din ceară
cu o grosime de:
A- 0,1-0,2mm
B- 0,3-0,4mm
C- 0,5-0,6mm
D- 0,7-0,8mm
E- 1,0mm

86. Componenta metalică a coroanei mixte metalo-ceramice se va confecţiona din:

A-aur pur
B-aur cu titlul 900
C-oţel inoxidabil
D-aliaj crom-cobalt
E-nu are importanţă

87. Ceramica dentară se arde:

A-în cuptoare speciale cu vid
B-în cuptoare speciale fără vid
C-la flacăra sursei de căldură
D-cu aparatul de lipire
E-ceramica dentară se topeşte

88. La confecţionarea coroanei fizionomice Jacket din porţelan (ceramică) primul strat de ceramică
care se aplică pe căpăcelul din platină este:
A-dentina
B-smalţul
C-opacul
D-cuarţul
E-nu are importanţă

89. Componenţa metalică a coroanei mixte metalo-acrilice după I.Postolachi este confecţionată prin
tehnica:
A-turnării
B-ştanţării
C-mixtă
D-polimerizării
E-arderii

90. Placajul din acrilat aderă la componenţa metalică turnată a coroanei mixte metaloacrilice datorită:
A-lipirii
B-fenomenelor chimice
C-unei perfecte presări a placajului
D-prezenţei elementelor retentive
E-prezenţei micromagniţilor

91. Cercetările efectuate de Gh.Bîrsa şi I.Postolachi au demonstrat că o adaptare intimă a coroanei

metaloceramice la pragul cervical se obţine cînd el este preparat sub un unghi:
A-ascuţit
B-drept
C-optuz
D-concav
E-înalt
14
92. Sablarea componenţei metalice a coroanei mixte metaloceramice se efectuiază cu pulbere de
corund pe baza oxidului de:
A-siliciu
B-fier
C-aluminiu
D-titan
E-argint

93. Sablarea componenţei metalice a coroanei mixte metaloceramice se efectuiază în scopul:

A-asigurării aderării ceramicei la metal
B-degrasării componentei metalice
C-micşorării grosimei componentei metalice
D-creării microperforaţiilor necesare
E-controlului calităţii componentei metalice

94. Coroanele metalice turnate sînt indicate:

A – pe dinţii frontali
B – pe dinţii laterali
C – pe orice dinte
D – pe dinţi mobili de gr. III
E – pe dinţii fragili

95. La pregătirea dintelui pentru coroană fizionomică din ceramică din înălţimea coroanei se
şlefueşte:
A – 3/4
B – 1/3
C – 1/2
D – 1/4
E – 2/3

96. Tehnica modernă de confecţionare a coroanelor fizionomice din compozite (Isosit) prevede:
A – modelarea machetei din ceară incolor
B – modelarea machetei din ceară roz
C – modelarea machetei din acrilate autopolimerizabile
D – modelarea machetei din ceară calibrată
E – modelarea directă strat cu strat a pastei compozite de culori adecvate

97. Coroanele mixte metalo-ceramice şi metalo-acrilice cu componenta metalică turnată sînt indicate:
A – pe dinţi scurţi
B – pe dinţi cu distrucţii mari
C – pe dinţi mobili de gr. III
D – indiferent de vîrstă
E – ca microproteze unidentare şi ca element de agregare în punţile dentare

98. Grosimea componentei metalice în coroana M/C este de:

A – 1,5 – 2 mm
B – 1,0 – 1,2 mm
C – 0,5 – 0,8 mm
D – 0,3 – 0,4 mm
E – 0,1 – 0,2 mm

99. Grosimea componentei fizionomice în coroana M/C este de:

15
A – 0,8 – 2,0 mm
B – 2,5 – 2,8 mm
C – 3,0 – 3,5 mm
D – 3,6 – 3,8 mm
E – 3,8 – 4,0 mm

100. Coroana ecuatorială are limitele:

A – supraecuatorial
B – infraecuatorial
C – în limitele ecuatorului
D – în limitele zonei ocluzale
E – în limitele zonei cervicale

101. Coroana telescopată este indicată:

A – ca microproteză unidentară
B – ca element în diferite şini fixe
C – ca element de fixare în protezele parţiale mobilizabile
D – ca element de fixare în protezele totale
E – ca microproteză bidentară

102. În coroana mixtă după USMM ca element de retenţie a placajului se utulizează:

A – butoni
B – şanţuri transversale
C – şanţuri verticale
D – găuri trunchiulare
E – găuri cilindrice

103. Pivotul coroanei de substituţie trabuie să aibă o grosime de:

A – 1- 1,2 mm
B – 2 – 2,5 mm
C – 2,5 – 3,0 mm
D – 0,3 – 0,5 mm
E – n-are importanţă

104. Incrustaţiile (inlay-urile) prezintă proteze dentare:

A-bidentare fixe
B-bidentare mobilizabile
C-tridentare
D-unidentare fixe
E-unidentare mobilizabile

105. Incrustaţiile (inlay-urile) sînt indicate în tratamentul:

A-pulpitelor
B-prezenţei breşelor arcadelor dentare
C-leziunilor odontale coronare
D-anomaliilor dento-maxilare
E-afecţiunilor articulaţiei temporo-mandibulare

106. Incrustaţiile după materialele din care sînt confecţionate pot fi din:
A-ceară dentară
B-ceară de albine
C-cauciuc vulcanizat
16
D-cauciuc nevulcanizat
E-aliajele metalelor inobile

107. Inlay-ul prezintă o microproteză:

A-extratisulară
B-intratisulară
C-mixtă
D-totală
E-cervicală

108. Onlay-ul prezintă o microproteză:

A-utilizată numai pe dinţii temporari
B-intratisulară
C-extratisulară
D-punctiformă
C-fără extremităţi

109. Pinlay-ul prezintă o microproteză:

A-de acoperire coronară totală
B-intratisulară cu pivot
C-intratisulară fără pivot
D-extratisulară
E-intra-extratisulară

110. Conform destinaţiei incrustaţiile (inlay-urile) pot fi:

A-ca element de agregare a diferitor lucrări protetice
B-ca elemente provizorii de protecţie a pulpei
C-ca elemente provizorii de protecţie paradontală
D-ca elemente multidentare
E-ca elemente în protezele totale

111. Conform numărului suprafeţelor dintelui ce vin în contact cu incrustaţia extratisulară

deosebim incrustaţii:
A- suspendate
B- punctiforme
C- monofeţe
D- tangenţiale
E- oblice

112. Conform modului de modelare a machetei incrustaţiei deosebim tehnici:

A-directă
B-precisă
C-în doi timpi
D-provizorie
E-permanentă

113. Din aliajele aurului la confecţionarea incrustaţiilor (inlay-urilor) se utiliziază titlul:

A-1000
B-750 cu platină
C-750 fără platină
D-700
E-583

17
114. Coroanele de înveliş trebuie să corespundă următoarelor cerinţe:
A-să refacă funcţia glandelor salivare
B-uşor să se deplaseze din cavitatea orală de către pacient
C-să fie uşor înclinate oral
D-să reconstituie punctele de contact proximale
E-uşor să se supuie sterilizării

115. Coroanele de înveliş sînt indicate:

A-la dorinţa pacientului
B-ca elemente de agregare în punţile dentare
C-ca elemente de protecţie a acţiunii nocive a razelor UV
D-ca elemente de profilaxie a afecţiunilor paradontale
E-pe dinţi mobili de gradul III

116. După destinaţie coroanele de înveliş pot fi:

A-de protecţie sau provizorii
B-de refacere a lăţimii arcadei dentare
C-de refacere a funcţiei analizatorice a cavităţii orale
D-de lichidare a proceselor inflamatorii în periodonţiu
E-de lichidare a proceselor inflamatorii a fibromucoasei

117. Coroanele de înveliş pot fi confecţionate din următoarele metale:

A-Au
B-Cu
C-Ti
D-Ag
E-Cr

118. La confecţionarea coroanelor de înveliş din acrilate se utilizează:

A-sinma-74
B-acrel
C-ftorax
D-acronil
E-bacril

119. Tehnologia confecţionării coroanelor de inveliş prin tehnica ştanţării

prevede obţinerea modelului de lucru:
A-din aliaje uşor fuzibile
B-din supergips
C-din acrilate autopolimerizabile
D-din cementuri dentare
E-din ghips medical

120. La confecţionarea coroanelor de înveliş metalice prin tehnica ştanţării modelajul bontului pe
modelul de lucru va începe:
A-imediat după realizarea modelului de lucru
B-după izolarea modelului
C-după trasarea liniei coletului clinic
D-după acoperirea bontului cu metal prin tehnica galvanoplastiei
E-nu are nici o importanţă cînd va începe

121. Patricele metalice la realizarea coroanelor metalice de înveliş se confecţionează din aliajele:

18
A-uşor fuzibile
B-Cr-Ni
C-Cr-Co
D-Cu
E-Al

122. Temperatura de topire a aliagului uşor fuzibil “Melot” utilizat la confecţionarea coroanelor
metalice prin tehnica mixtă de ştanţare este de:
A-11000
B-10000
C-17500
D-1000
E-630

123. Avantajele coroanelor confecţionate prin tehnica turnării şînt:

A-fizionomice
B-semifizionomice
C-redau cu o mare exactitate suprafeţele ocluzale
D-fiziologice
E-igienice

124. Coroanele întreg turnate cu grosimea dirijată au pereţii cu grosimea de:

A- 0,1-0,2 mm
B- 0,3-0,4 mm
C- 1-1,5 mm
D- 2,0 mm
E- 2,2 mm

125. Coroana de înveliş ecuatorială este indicată pe:

A-incisivi
B-canini
C-molari
D-dinţi timpurii
E-dinţi mobili de gradul III

126. Coroana metalică telescopată prezintă o lucrare protetică:

A-unitară
B-dublă
C-triplă
D-provizorie
E-transparentă

127. La confecţionarea coroanelor fizionomice din ceramică modelul se va realiza cu dinţi:

A-mobilizabili
B-nemobilizabili
C-din ghips medical
D-ceară dentară specială
E-ceară de albine

128. Tehnica clasică de confecţionare a coroanelor din acrilat prevede următoarele etape de
laborator:
A-prepararea dintelui stîlp şi amprentarea
B-modelarea machetei viitoarei coroanei din ceară specială
19
C-modelarea machetei viitoarei coroanei din acrilat autopolimerizabil
D- modelarea machetei viitoarei coroanei din ceară de albine
E- modelarea machetei viitoarei coroanei din ceară vegetală

129. Penrtu confecţionarea coroanei metalo- ceramice e necesar de un model de lucru confecţionat
din:
A- gips medical fără dinţi mobilizabili
B- gips medical cu dinţi mobilizabili
C- supergips cu dinţi mobilizabili
D- supergips fără dinţi mobilizabili
E- ceramică

130. Pentru confecţionarea coroanei Jacket din porţelan (ceramică) modelul de lucru se v-a
confecţiona din:
A- gips medical cu dinţi mobilizabili
B- supergips fără dinţi mobilizabili
C- gips medical fără dinţi mobilizabili
D- supergips cu dinţi mobilizabili
E- aliaje uşor fuzibile

EDENTAŢIA PARŢIALĂ ŞI TEHNOLOGIA CONFECŢIONĂRII PUNŢILOR DENTARE

131. Absenţa dinţilor 8 la mandibulă va corespunde următoarei clase a edentaţiei parţiale după
Kennedy:
A–I
B – II
C – III
D – IV
E – nu este edentaţie parţială

132. Absenţa incisivilor centrali superiori v-a corespunde următoarei clase a edentaţiei parţiale
după Kennedy:
A – nu este edentaţie parţială
B–I
C – II
D – III
E – IV

133. Absenţa unilaterală a molarilor la maxilă v-a corespunde următoarei clase a edentaţiei parţiale
după Kennedy:
A–I
B – II
C – III
D – IV
E–V

134. Absenţa bilaterală a molarilor la mandibulă v-a corespunde următoarei clase a edentaţiei
parţiale după Kennedy:
A–I

20
B – II
C – III
D – IV
E–V

135. Absenţa primului molar din stînga la mandibulă v-a corespunde următoarei clase a edentaţiei
parţiale după Kennedy:
A–I
B – II
C – III
D – IV
E–V

136. Prezenţa molarului 3 la mandibula din stînga şi absenţa tuturor celorlalţi dinţi
v-a corespunde următoarei clase a edentaţiei parţiale după Kennedy:
A–I
B – II
C – III
D – IV
E–V

137. Absenţa bilaterală a primilor molari la maxilă v-a corespunde următoarei clase a edentaţiei
parţiale după Kennedy:
A–I
B – II
C – III
D – IV
E–V

138. La prezenţa numai a molarilor 3 la mandibulă edentaţia parţială v-a corespunde următoarei
clase după Kennedy:
A–I
B – II
C – III
D – IV
E–V

139. Corpul de punte suspendat este indicat la restabilirea integrităţii arcadelor dentare:
A – în zonele laterale
B – în zona frontală
C – în orice zonă
D – în zonele fronto-laterale
E – în zonele fără atrofia apofizei alveolare

140. Corpul de punte în formă de semişa este indicat în punţile dentare:

A – demontabile
B – din două bucăţi
C – mobilizabile
D – acrilice
E – metaloceramice

141. Forma corpului de punte depinde nu numai de topografia breşei dar şi de:
21
A – înălţimea dinţilor limitrofi breşei
B – starea coronară a dinţilor limitrofi breşei
C – lăţimea apofizei alveolare
D – gradul de atrofie a apofizei alveolare
E – tipul de ocluzie

142. Corpul de punte în semişa se recomandă la confecţionarea punţilor dentare:

A – mobilizabile
B – din 2 bucăţi
C – acrilice
D – din M/C
E – demontabile

143. Spaţiul fiziologic de inocluzie este individual şi variază de la:

A – 1,0 – 6,0 mm
B – 7,0– 8,0 mm
C – 9,0-10,0 mm
D – 11,0–12,0 mm
E – mai mult de 12,0 mm

144. Puntea dentară din două bucăţi poate fi confecţionată:

A – numai în zona frontală a arcadelor dentare
B – numai în zonele laterale ale arcadelor dentare
C – numai în zona frontală a arcadei dentare inferioare
D – numai în zona frontală a arcadei dentare superioare
E – în orice zonă a arcadelor dentare

145. Element al punţii dentare este:

A- patricea elementului retentiv
B- porţiunea de lipire
C- corpul punţii
D- arcul protezei
E- cuspizii coroanei dintelui ancoră

146. Cea mai rezistentă punte dentară va fi:

A- din fier
B- din Au titlul 916
C- din Cu
D- confecţionată galvanoplastic
E- din aliaj Cr-Co

147. După aspectul fizionomic punţile dentare pot fi:

A- suspendate
B- punctiforme
C- semifizionomice
D- lipite
E- întreg turnate

148. Corpul de punte are formă :

A- ovală
B- de semicasetă
C- semiovală
D- aplatizată
22
E- alungită

149. Corpul punţii dentare mobilizabile are formă de:

A- cupă
B- şa
C- semioval
D- patrat
E- cub

150. După metoda confecţionării punţile dentare pot fi:

A- sculptate
B- frezate
C- polimerizate
D- ştanţate
E- electro-galvanice

151. Corpul de punte dintr-o bucată trebuie să fie:

A-din două aliaje
B- din trei aliaje
C- din acelaş material ca şi elementele de agregare
D- elastic
E- plastic

152. Suprafaţa mucozală a corpului de punte trebuie să fie:

A- poroasă
B- ascuţită
C- groasă
D- subţire
E- netedă

153. Corpul la puntea dentară m/a total fizionomică este:

A- faţetat vestibular
B- sub formă de cupă
C- sub formă de semicupă
D- sub formă de bară rotundă
E- cu elemente retentive pe toate suprafeţele

154. Ce elemente retentive în puntea dentară m/a cu componenta metalică întreg turnată pot fi:
A- butoni
B- magniţi
C- lacuri
D- clei cpecial
E- clei silicat

155. După aspectul fizionomic deosebim punţi dentare:

A- metalice
B- galvanoplastice
C- din aur
D- din argint
E- parţial fizionomice

156. După modul de fixare punţile dentare pot fi:

23
A-mobilizabile
B-fixate prin magneţi
C-sudate
D-lipite
E-solidarizate

157. Cerinţele către coroane ca elemente de ancorare a punţilor dentare fixe sunt:
A- să fie lucioase
B- să fie netede
C- să fie lipicioase
D- să repete forma dinţilor ancoră
E- să nu repete forma dinţilor ancoră

158. Pregătirea elementelor componente ale punţii dentare către lipire include:
A- prelucrarea termică, chimică a suprafeţelor de lipire
B- prelucrarea mecanică a suprafeţelor de lipire
C- suprafeţele de lipire se acoperă cu lac
D- galvano-plastia suprafeţelor de lipire
E- finisarea cu perii a suprafeţelor de lipire

159. Punţile dentare fixe sînt piese protetice:

A- ce transmit forţele funcţionale asupra parodontului dinţilor stîlpi
B- ce transmit forţele funcţionale asupra substratului mucoosos
C- ce transmit forţele funcţionale pe cale mixtă
D- standarte
E- de o singură folosinţă la actul de masticaţie

160. Suprafaţa mucosală a corpului de punte se modelează în raport de:

A- înălţimea coronară a dinţilor vecini
B- dinţii antagonişti
C- tipul ocluziei
D- numărul dinţilor vecini
E- situaţia clinică

EDENTAŢIA PARŢIALĂ ŞI TEHNOLOGIA CONFECŢIONĂRII PROTEZELOR

PARŢIALE MOBILIZABILE

161. Fibromucoasa sănătoasă cu grosime şi rezilienţă moderată, conform clasificării Supple

corespunde clasei:
A–I
B – II
C – III
D – IV
E–V

162. Fibromucoasa hipertrofiată, mobilă, flotantă, conform clasificării Supple corespunde clasei:
A–I
B – II
C – III

24
D – IV
E–V

163. Fibromucoasa atrofiată, subţire cu un grad de rezilienţă redus conform clasificării Supple
corespunde clasei:
A–I
B – II
C – III
D – IV
E–V

164. Conform clasificării Liund zona glandulară a fibromucoasei cîmpului protetic la maxilă este
situată:
A – pe coama apofizei alveolare
B – în zona mediană a palatului dur
C – în zona rugilor palatine
D – în treimea posterioară a bolţii palatine
E – în zonele periferice ale proceselor alveolare

165. Fibromucoasa cîmpului protetic la maxilă subţire şi sensibilă la presiuni, conform clasificării
Liund corespunde:
A – zonei periferice a apofizelor alveolare
B – zonei rugilor palatine
C – zonei mediane
D – zonei glandulare
E – zonei apofizelor alveolare

166. Rezilienţa fibromucoasei cîmpului protetic după diferiţi autori în diferite zone variază între:
A – 10 –12 mm
B – 8,0 – 9,0 mm
C – 7,0 – 5,0 mm
D – 4,0 – 3,0 mm
E – 2,5 – 0,4 mm

167. Croşetele în protezele parţiale mobilizabile acrilice se confecţioanează din sîrmă de Wiplă cu
diametrul:
A – 2,0 – 2,5 mm
B – 1,5 – 2,0 mm
C – 0,6 – 0,8 mm
D – 0,2 – 0,4 mm
E – nu are importanţă

168. Limitele protezei parţiale mobilizabile acrilice la mandibulă în zona tuberculilor piriformi:
A – îi acoperă în totalitate
B – îi acoperă cu 1/2
C – îi acoperă cu 2/3
D – nu ajunge la limita lor mezială
E – îi acoperă în funcţie de valoarea lor protetică

169. Conectorul principal al protezei parţiale mobilizabile acrilice are o grosime de:
A – 0,5 mm
B – 1,0 mm
C – 1,5 mm
25
D – 2,0 mm
E – 3,0 mm

170. Protezele parţiale mobilizabile pot fi confecţionate:

A – numai în edentaţiile terminale bilaterale
B – numai în edentaţiile terminale unilaterale
C – numai în edentaţiile frontale
D – numai în edentaţiile intercalate
E – în orice tip de edentaţie parţială

171. Destinaţia conectorului principal în protezele parţiale mobilizabile scheletate este:

A – fixarea dinţilor artificiali
B – unirea elementelor dentare cu şeile protezei
C – unirea şeilor protezei
D – fixarea elementelor de ancorare şi stabilizare
E – micşorarea dimensiunilor bazei protezei

172. Avantajele şeilor metalice incluse în acrilat în protezele parţiale mobilizabile scheletate:
A – nu traumează fibromucoasa
B – sunt fizionomice
C – sunt fiziologice
D – permit corecţia şi rebazarea
E – sunt igienice

173. Lăţimea conectorului principal în proteza parţială mobilizabilă scheletată prezentat de plăcuţă
la maxillă este de:
A – 3,0-4,0 mm
B – 5,0 mm
C – 6,0-8,0 mm
D – 9,0-10,0 mm
E – mai mult de 10 mm

174. Grosimea conectorului principal în proteza parţială mobilizabilă scheletată prezentat de

plăcuţă la maxilă este de:
A – 0,2 mm
B – 0,4-0,5 mm
C – 6,0-7,0 mm
D – 8,0-10,0 mm
E – 1,0-2,0 mm

175. Conectorul principal în proteza parţială mobilizabilă scheletată prezentat de plăcuţă la maxilă
este plasat:
A – în zona palatinală posterioară
B – pe versantele interne a apofizelor alveolare
C – în zona torusului palatinal
D – în zona liniei Ah
E – în orice zonă

176. Conectorul principal în proteza parţială mobilizabilă scheletată prezentat de bară la

mandibulă este plasat:
A – la 3-4 mm de festonul gingival şi cu 2 mm de la nivelul fundului de sac lingual
B – la 1-2 mm de festonul gingival şi la nivelul fundului de sac lingual
C – în zona coletului dinţilor restanţi
26
D – în zona ecuatorială a dinţilor laterali
E – nu are importanţă locul plasării

177. Conectorul principal în proteza parţială mobilizabilă scheletată prezentat de bară la

mandibulă în sens antero-posterior va fi plasat în raport de:
A – implantarea dinţilor restanţi
B – înălţimea dinţilor restanţi
C – lăţimea procesului alveolar
D – orientarea versantului lingual al procesului alveolar
E – nu are importanţă nici un factor

178. În protezele parţiale mobilizabile scheletate cu sprijin preponderent dento-paradontal

conectorul principal la maxilă prezentat de plăcuţe are următorul raport cu mucoasa:
A – este distanţat cu 5,0 mm
B – este distanţat cu 8,0 mm
C – este distanţat cu 1,0 mm
D – este distanţat cu 1,2 mm
E – are contact intim cu mucoasa

179. Pentru prevenirea înfundării în fibromucoasa cîmpului protetic a conectorului principal

prezentat de bară în proteza parţială mobilizabilă scheletată la mandibulă el este distanţat de la ea
cu:
A – 2,0-3,0 mm
B – 4,0 mm
C – 0,5 mm
D – 0,6 mm
E – în raport de gradul de rezilienţă

180. Destinaţia conectorilor secundari în proteza parţială mobilizabilă scheletată este:

A – unirea şeilor protezei
B – unirea elementelor dentare cu porţiunile mucosale
C – unirea croşetelor în bloc
D – ocolirea formaţiunilor anatomice
E – ocolirea frenurilor buzelor şi a limbii

181. Conectorii secundari în proteza parţială mobilizabilă scheletată se plasează:

A – pe suprafeţele ocluzale ale dinţilor
B – pe versantele interne ale proceselor alveolare
C – pe procesele alveolare
D – pe feţele proximale ale dinţilor ancoră
E – pe centrul apofizelor alveolare

182. Pintenul ocluzal în croşetul tip Ackers trebuie să aibă grosime de:
A – 5,0-8,0 mm
B – 1-1,5 mm
C – 2,0 mm
D – 2,5 mm
E – nu are importanţă

183. Croşetul Bonwill are următoarele braţe:

A – două retentive, două opozante, două ocluzale
B – două retentive, două opozante, unul ocluzal
C – două retentive, unul opozant, două ocluzale
27
D – două retentive, trei opozante, unul ocluzal
E – numai unul retentiv, unul opozant şi unul ocluzal

184. Croşetul inelar Jackson este indicat în următoarele clase ale edentaţiei parţiale după Kennedy:
A–I
B – II
C – VI
D – IV
E– V

185. În edentaţia frontală de cl. IV Kennedy cînd breşa arcadei dentare este limitată de primii
premolari elementele de ancorare ale protezei parţiale mobilizabile scheletate vor fi plasate:
A – pe primii molari bilateral
B – pa primii premolari bilateral
C – pe ambii premolari şi primul molar unilaterali
D – pe toţi dinţii bilaterali prezenţi
E – nu are importanţă numărul dinţilor ancoră

186. Axul de inserţie şi dezinserţie a protezei parţiale mobilizabile scheletate este:

A – direcţia de aplicare şi înlăturare a protezei
B – întroducerea protezei în cavitatea bucală
C – aplicarea protezei pe model
D – studierea protezei în paralelograf
E – studierea protezei vizual

187. Ce prezintă axul de inserţie şi dezinserţie a protezei parţiale mobilizabile scheletate:

A – calea de aplicare şi înlăturare a protezei de pe cîmpul protetic fără obstacole
B – calea de aplicare şi înlăturare a protezei de pe cîmpul protetic cu obstacole
C – calea de aplicare şi înlăturare a protezei cu obstacole considerabile
D – calea relativă de aplicare a protezei în cavitatea orală
E – calea relativă de înlăturare a protezei din cavitatea orală

188. Destinaţia retentivometrelor la studiul modelelor în paralelograf este determinarea:

A – axului de inserţie a protezei
B – axului de dezinserţie a protezei
C – punctului extremităţii braţului retentiv al croşetei
D – lăcaşilor pentru pintenii ocluzali
E – poziţiei modelelor

189. Determinarea ecuatorului protetic în paralelograf se efectuază cu tija:

A – detectoare
B – răzuşă
C – retentivometrică
D – portcreion
E – suplimentară

190. Culisele ca sistem special de fixare a protezelor parţiale moblizabile scheletate sînt alcătuite
din:
A – numai matrice
B – numai patrice
C – matrice şi patrice
D – inele
E – benzi supracingulare
28
191. Croşetul continuu utilizat în edentaţiile parţiale cl. I Kennedy este şi un element:
A – fiziologic
B – antibascular
C – antivibrator
D – antiinflamator
E – antialergic

192. Croşetul continuu în edentităţiile parţiale cl. I Kennedy este plasat în zona dinţilor frontali:
A – gingival
B – la colet
C – supracingular
D – în apropierea marginelor incisivale
E – supraocluzal

193. Croşetul continuu în edentităţiile parţiale mandibulare cl. IV Kennedy în zona dinţilor
laterali este plasat:
A – gingival
B – subecuatorial
C – în zona ecuatorului
D – supraecuatorial
E – supraocluzal

194. Croşetul în “T” cu conector secundar prelungit reduce influenţa negativă a forţelor
funcţionale în proteza parţială mobilizabilă scheletată:
A – asupra fibromucoasei
B – asupra substratului osos
C – asupra dinţilor stîlpi
D – asupra dinţilor antagonişti
E – bolţii palatine

PROTEZE PARŢIAL MOBILIZABILE SCHELETIZATE

195. Pentru proteza parţială mobilizabilă scheletată e caracteristic:
A- că părţile componente sînt solidarizate într-o unitate comună
B- că şeile sînt situate în spaţiile edentate fără conexiune cu alte elemente
C- conectorul acrilic este armat cu metal
D- conectorul principal este din acrilat
E- transmiterea presiunii funcţionale numai suportului muco-osos

196. Componenta metalică a şeii protezei parţiale mobilizabile scheletate poate fi:
A- inclusă în acrilat
B- ovală
C- suspendată
D- punctiformă
E- tangenţială

197. Componenta metalică a şeii protezei parţiale mobilizabile scheletate dacă nu este inclusă în
acrilat atunci ea:
A- are contact cu fibromucoasa
B- nu are contact cu fibromucoasa
29
C- este suspendată
D- uşor plată
E- uşor convexă

198. Elementul de legătură dintre şeile protezei parţiale mobilizabile scheletate (conectorul
principal) trebuie să posede:
A- elasticitate maximă
B- plasticitate
C- fragilitate
D- duritate
E- luciu

199. Conectorul principal al protezei parţiale mobilizabile scheletate în formă de bară la

mandibulă în secţiune are formă:
A- triunghiulară
B- patrată
C- pentagon
D- trapezoidală
E- ovală

200. La maxilă conectorul principal al protezei parţiale mobilizabile scheletate în formă de bară în
secţiune are formă:
A- semipatrată
B- semiovală
C- triunghiulară
D- patrată
E- asimetrică

201. Grosimea conectorului principal al protezei parţiale mobilizabile scheletate la mandibulă

prezentat de bară trebuie să fie:
A- 0,5-1,0 mm
B- 1,5-2,0 mm
C- 3,0 mm
D- 4,0 mm
E- 5,0 mm

202. Cerinţe către plăcuţe ca conector principal al protezei parţiale mobilizabile scheletate la
maxilă se referă:
A- grosimea 0,4-0,5 mm
B- lăţimea mai mică de 3,0 mm
C- este situată la distanţă de 0,5 mm de la suprafaţa mucoasei palatului moale
D- să fie elastică
E- să fie fragilă

203. Zonele de plasare a conectorului principal în formă de bară a protezei parţiale mobilizabile
scheletate la maxilă:
A- în zona frontală
B- în treimea anterioară a palatului dur
C- în treimea anterioară a zonei posterioare a palatului dur
D- în zona liniei “A”
E- în zona palatului moale

204. Lăţimea plăcuţelor ca conector principal în proteza parţială mobilizabilă scheletată la maxilă:
30
A- 5,0 mm
B- 6,0 mm
C- 7,0 mm
D- 8,0 mm
E- 10 mm şi mai mult

205. Care din croşetele mai jos numite pot fi confecţionate din sîrmă:
A- Kemeny
B- Jackson
C- Ackers
D- Bonwill
E- Ney

206. Croşetele turnate după Lejoyeux trebuie să corespundă următoarelor cerinţe:

A- să cuprindă mai mult de 1800 din cercumferinţa dintelui
B- să cuprindă mai puţin de 1800 din cercumferinţa dintelui
C- să dezvolte o forţă continue orizontală asupra dintelui ancoră
D- toate părţile componente ale croşetei trebuie să se situieze în 1/3 ocluzală
E- se aplică pe dinţii ancoră cu starea paradontală nefavorabilă

207. Croşetul Adams se confecţionează prin:

A- turnare
B- îndoire
C-mixt
D-polimerizare
E-presare

208. Ce elemente de fixare, menţinere şi stabilizare a protezelor mobilizabile scheletate pot fi

utilizate din cele indicate:
A- capse
B- camere de vid
C- cameră fără vid
D- magneţi
E- balamale

209. Mijloacele care se opun deplasărilor protezei parţiale mobilizabile scheletate:

A- Elementele de menţinere, sprigin şi stabilizare
B- dinţii artificiali
C- şeile protezei
D- conectorul principal
E- conectorii secundari

210. Ce elemente de fixare a protezelor parţiale mobilizabile scheletate pot avea formă în “T”:
A- bara la sistem Dolder-Rumpel
B- capsa
C- telescoapele
D- disjunctorii de forţă
E- culisele

211. Şeile protezelor parţiale mobilizabile scheletate se confecţionează din:

A- ceară
B- acrilat elastic
C- compozite
31
D- acrilate termopolimerizabile
E- mase poliesterice

212. Pentru lustruirea protezelor parţiale mobilizabile scheletate se va folosi:

A- filţuri conice
B- carborundul
C- vazelina
D- uleiul vegetal
E- filţuri triunghiulare

213. Pentru dublarea modelului deretentivizat este necesar de:

A- vacum-malaxor
B- paralelograf
C- chiuvetă specială
D- chiuvetă obişnuită
E- gips

214. La confecţionarea scheletului metalic a protezei parţiale mobilizabile scheletate prin turnare
se foloseşte sursa de topire a aliajului:
A- electro-galvanică
B- aparatul de lipire
C- curentul de fregvenţă înaltă
D- aparatul de sudare
E- spirtiera

215. Ca antioxidant la lipirea elementelor scheletului metalic al protezei parţiale mobilizabile

scheletate se utilizează:
A- heliu
B- criptonul
C- argonul
D- xenonul
E- boraxul

216. Conceperea defenitivă a construcţiei protezei parţiale mobilizabile scheletizate se efectuiază

la etapa:
A- examenului pacientului
B- examinarea modelului de studiu vizual
C- preconizarea planului de tratament
D- analiza modelului de lucru la paralelograf
E- la etapa dublării modelului

217. Croşetul Bonwill are:

A- un braţ elastic în formă de “L”
B- un braţ elastic în formă de “G”
C- două braţe retentive
D- un pinten ocluzal
E- un braţ opozant

218. Modelul de lucru a protezei parţiale mobilizabile scheletate se confecţionează după amprenta:
A- documentară
B- de diagnostic
C- funcţională
D- standart
32
E- parţială

219. Edentaţia parţială congenetală se caracteriziază prin:

A-absenţa mugurilor dentari a dinţilor de minte la un maxilar
B- absenţa mugurilor dentari a dinţilor de minte la ambele maxilare
C-extracţia a cîţiva dinţi la un maxilar
D-extracţia a cîţiva dinţi la ambele maxilare
E-absenţa mugurilor dentari a cîţiva dinţi pe un maxilar

220. Edentaţia parţială congenetală este considerată ca o edentaţie:

A-primară
B-secundară
C-unilaterală
D-bilaterală
E-totală

221. Edentaţia parţială congenitală clinic se manifestă ca:

A-anodonţie
B-hipodonţie
C-hiperdonţie
D-macrodonţie
E-microdonţie

222. Absenţa parţială a mugurilor dentari pe un maxilar este:

A-hipodonţie
B-hiperdonţie
C-anodonţie
D-microdonţie
E-macrodonţie

223. Absenţa totală a mugurilor dentari pe un maxilar este:

A-hipodonţie
B-anodonţie
C-hiperdonţie
D-macrodonţie
E-microdonţie

224. Pentru edentaţia parţială primară este caracteristic absenţa dinţilor ca urmare a:
A-extracţiei
B-traumatismului
C-absenţei mugurilor dinţilor
D-abraziuni patologice a dinţilor
E-avitaminozei

225. Edentaţia parţială falsă se caracteriziază prin absenţa dinţilor ca urmare a:

A-retenţiei dinţilor în profunzimea osului
B-extracţiei
C-absenţei mugurilor dinţilor
D-traumatismului
E-fracturii coroanelor

226. Anodonţia se caracteriziază prin:

A-absenţa parţială a dinţilor extraşi pe una din arcadele dentare
33
B-absenţa parţială a dinţilor extraşi pe ambele arcade dentare
C-absenţa totală a mugurilor dinţilor
D-absenţa totală a coroanelor dinţilor ca urmare a abraziunii dinţilor
E-absenţa tuturor dinţilor de minte

227. Eedentaţia parţială produsă de factori postnatali este:

A-primară
B-secundară
C-terminală
D-intercalată
E-totală

228. Examenul clinic al pacientului cu edentaţie parţială începe cu:

A-radiografia dinţilor restanţi
B-percuţia dinţilor restanţi
C-determinarea gradului de mobilitate a dinţilor restanţi
D-palparea zonei ATM
E-clarificarea motivaţiei

229. Tabloul clinic al edentaţiei parţiale se va găsi în dependenţă de:

A-caracterul alimentelor
B-frecvenţa alimentaţiei
C-localizarea breşei arcadei dentare
D-particularităţile respiraţiei
E-igiena cavităţii orale

230. La absenţa dinţilor frontali superiori simptomul facial va fi exprimat prin:

A-micşorarea DVO
B-majorarea DVO
C-prăbuşirea buzei inferioare
D-prăbuşirea buzei superioare
E-prăbuşirea ambelor buze

231. Gradul de pronunţare a apofizei alveolare edentate va depinde de:

A- topografia breşei
B-profesia pacientului
C-stajiul de muncă
D-cauzele care au determinat edentaţia
E-tipul de ocluzie

232. Dinţii frontali superiori în ocluzia ortognată au în mediu o înclinare vestibulară în zona
incizală de:
A-00
B- 5-100
C- 19-200
D- 250
E- mai mult de 250

233. Dinţii frontali inferiori în ocluzia ortognată au o înclinare vestibulară în zona incizală de:
A- 00
B- 2-30
C- 3-100
D- 150
34
E- mai mult de 150

234. Clasificarea edentaţiei parţiale Kennedy-Applegate la rînd cu criteriul topografic include:

A- numărul dinţilor absenţi
B- prezenţa dinţilor de minte
C- elemente defiziologie şi terapie protetică
D- gradul de extindere a breşei
E- numărul breşelor

235. Pentru clasa I subdiviziunea I a edentaţiei parţiale conform clasificării Kennedy este
caracteristic prezenţa:
A- unei breşe în zona dinţilor restanţi
B- a două breşe în zona dinţilor restanţi
C- a trei breşe în zona dinţilor restanţi
D- a patru breşe în zona dinţilor restanţi
E- în zona dinţilor restanţi nu sînt breşe

236. Fibromucoasa hipertrofiată, mobilă a procesului alveolar după clasuficarea Supple

corespunde clasei:
A-I
B-II
C-III
D-IV
E-V

237. Pentru clasa II a fibromucoasei cîmpului protetic după Supple este caracteristic:
A- fibromucoasă cu grosime şi rezilienţă moderată
B- fibromucoasă atrofiată, subţire cu grad de rezilienţă redusă
C- fibromucoasă groasă,friabilă cu un grad mare de rezilienţă
D- fibromucoasă hipertrofiată, mobilă, în creastă de cocoş
E- fibromucoasă cu grosime neuniformă pe toată întinderea

238. Zonele Schroder ale fibromucoasei după Liund sunt situate:

A- în treimea anterioară a bolţii palatine
B- în treimea medie a bolţii palatine
C- în treimea posterioară a bolţii palatine
D- în zona posterioară a palatului moale
E- în zona medie a palatului moale

239. Apofizele alveolare la maxilă cu valoare protetică negativă după Lejoyeux corespund clasei:
A- I
B- II
C- III
D- IV
E- V

240. Tuberculii piriformi ai mandibulei sînt situaţi:

A- în triunghiul retromolar
B- în triunghiul retropremolar
C- în triunghiul retroalveolar
D- pe centrul procesului alveolar în zona frontală
E- pe versantul vestibular a procesului alveolar

35
 EDENTAŢIA TOTALĂ ŞI TEHNOLOGIA CONFECŢIONĂRII PROTEZELOR TOTALE

241. Cînd torusul palatinal se întinde de la gaura palatină anterioară pînă la limita distală a
palatului dur după Landa corespunde clasei:
A–I
B – II
C – III
D – IV
E–V

242. Fibromucoasa la maxilă fiind atrofiată, subţire, cu un grad de rezilienţă redus, inaptă să
suporte presiuni după Supple corespunde clasei:
A–I
B – II
C – III
D – IV
E–V

243. Fibromucoasa hypertrofiată, mobilă, flotantă, care cere o îndepărtare chirurgicală după
Supple corespunde clasei:
A–I
B – II
C – III
D – IV
E–V

244. După Sangiuolo cînd substratul osos la maxilă are un grad de atrofie medie corespunde
clasei:
A–I
B – II
C – III
D – IV
E–V

245. După Sangiuolo cînd substratul osos mandibular are un grad de atrofie avansat cu dispariţia
apofizei alveolare şi tuberculii piriformi atrofiaţi aproape complet corespunde clasei:
A–I
B – II
C – III
D – IV
E–V

246. Scopul amprentării preliminare în edentaţia totală este obţinerea unui model:
A – preliminar
B – fiziologic
C – cu dimensiuni dorite
D – din ghips dur
E – din acrilate

36
247. Lingura individuală este necesară pentru amprentarea:
A – anatomică
B – funcţională
C – fiziologică
D – parţială
E – mixtă

248. Marginea amprentei funcţionale de succiune se găseşte:

A – pînă la zona mucoasei pasiv mobile
B – în limetele zonei mucoasei pasiv mobile
C – în limitele mucoasei imobile
D – depăşeşte zona mucoasei pasiv mobile cu 1-2 mm
E – depăşeşte zona mucoasei pasiv mobile cu 3-4 mm

249. Marginea amprentei funcţionale propriu zis se găseşte:

A – în limitele mucoasei imobile
B – pînă la mucoasa pasiv mobilă
C – în limitele mucoasei pasiv mobile
D – depăşeşte mucoasa pasiv mobilă cu 3-4 mm
E – depăşeşte mucoasa pasiv mobilă cu 1-2 mm

250. Lingurile amprentare individuale se supun corectării din motivul că au mărgini:

A – subţiri
B – înalte
C – groase
D – ce nu corespund fundului de sac
E – denivelate

251. Dacă lingura individuală în timpul executării probei funcţionale Herbst se deplasează de pe
cîmpul protetic atunci:
A – nu se corectează
B – se alungeşte marginea
C – se perforează
D – se scurtează
E – se confecţionează altă lingură

252. Pentru o perfectă închidere marginală la amprentarea funcţională lingura individuală se

corectiază adaugind un rulou de material termoplastic de tip Subrofix pe marginile ei şi:
A – se modelează manual
B – nu se modelează
C – se utilizează din nou testele funcţionale
D – nu este necesar de această operaţiune
E – se poate utiliza orice material

253. Segmentele laterale ale planului protetic sînt paralele:

A – între ele
B – planului Camper
C – planului vertical
D – planului frontal
E – planului sagital

254. Palnul protetic se determină în scopul:

A – alegerii dinţilor artificiali
37
B – montării dinţilor faţă de creasta alveolară
C – creării curbei vestibulare a arcadei dentare
D – creării curbelor ocluzale ale arcadelor dentare
E – creării unui contact intim între arcadele dentare

255. Crearea curbelor de ocluzie la construirea arcadelor dentare în protezele totale are scopul:
A – asigurării unui contact maximal dintre arcadele dentare în timpul funcţiei
B – asigurării unui contact numai în zona frontală
C – asigurării unui contact numai în zonele laterale
D – asigurării DVO
E – asigurării spaţiului de inocluzie fiziologică

256. Cîmpul protetic al edentaţiei totale se subîmparte în:

A- zona sublinguală
B- zona retromolară
C- zona funcţională
D- zona palatului moale
E- zona suturii mediene

257. În componenţa zonei de sprigin a cîmpului protetic edentat total la mandibulă este:
A- fibromucoasa activ mobilă
B- procesul alveolar al mandibulei
C- regiunea inserţiei muşchului buccinator
D- plica pterigo-mandibulară
E- spaţiul sublingual

258. Lingura amprentară individuală trebuie să corespundă următoarelor cerinţe:

A- să balanseze
B- să fie plastică
C- să fie elastică
D- să fie rigidă
E- să fie perforată

259. Proteza totală se confecţionează din:

A- acrilat elastic
B- ceramică
C- aliajele Au titrul 900
D- acrilate autopolimerizabile
E- acrilate termopolimerizabile incolore

260. Formaţiunile anatomice ce favorizează menţinerea protezei totale pe cîmpul protetic la maxilă
sunt:
A- plicile gingivo-bucale laterale
B- muşchiul ridicător al unghiului gurii
C- frenul limbii
D- frenul buzei superioare
E- tuberozităţile maxilare

261. Lingura amprentară individuală are destinaţia:

A- înregistrarea zonei de sprigin şi periferice a cîmpului protetic edentat total în funcţie
B- pentru obţinerea unui model preliminar
C- respectarea principiilor igienice
D- protecţia medicului
38
E- protecţia pacientului

262. Metoda de confecţionare a lingurilor individuale:

A- suflare
B- pe modelul preliminar
C- ardere
D- lipire
E- sculptare

263. Pentru acrilatele termopolimerizabile e caracterictic:

A- devin plastice sub acţiunea temperaturii
B- nu-şi schimbă consistenţa sau proprietăţile
C- polimerizarea sub acţiunea undelor de o anumită frecvenţă
D- se micşoriază în volum de la 40%
E- trecerea din formă plactică în solidă prin polimerizare sub acţiunea temperaturii

264. În edentaţiile totale unghiurile mandibulei devin:

A- obtuze
B- drepte
C- ascuţite
D- întinse
E- undulare

265. În edentaţiile totale condilii articulari ai mandibulei la înciderea gurii se deplasează:

A- în sus şi anterior
B- în sus şi posterior
C- numai în sus
D- numai anterior
E- numai posterior

266. Cîmpul protetic edentat total la maxilă este prezentat de:

A- Procesele alveolare, tuberozităţile maxilare, bolta palatină
B- formaţiunele anatomice ale fibromucoasei din zona anterioară
C- valul palatin
D- formaţiunele anatomice ale fibromucoasei din zona laterală
E- formaţiunele anatomice ale fibromucoasei din zona distală

267. Tipurile de atrofie ale maxilei în edentaţiile totale se clasifică după:

A- Agapov
B- Rîndaşu
C- Schoroder
D- Koller
E- Rubinov

268. În edentaţiile totale la maxilă atrofia are un caracter:

A- excentric (centifug)
B- concentric (centripet)
C- acentric
D- undular
E- redus

269. Cîmpul protetic edentat total la mandibulă este prezentat de:

A- procesul alveolar şi tuberculii piriformi
39
B- planşeul bucal
C- frenul buzei inferioare
D- frenul limbii
E- muşchii periferici cîmpului protetic

270. Fibromucoasa pasiv mobilă (neutră) vestibulară în edentaţiile totale participă la formarea:
A- aspectului fizionomic al protezei totale
B- supapei vestibulare a protezei totale
C- supapei verticale a protezei totale
D- supapei sagitale a protezei totale
E- aspectului igienic a protezei totale

271. Prima etapă clinică la confecţionarea protezelor totale este:

A- amprentarea preliminară
B- amprentarea funcţională
C- amprentarea tradiţională
D- amprentarea tridimensională
E- amprentarea parţială

272. Gradul de rezilienţă al fibromucoasei cîmpului protetic edentat total individualizează:

A- utilizarea materialelor şi a tehnicilor de amprentare
B- alegerea lingurii amprentare
C- tehnica pregătirii lingurii amprentare
D- timpul amprentării
E- amprentarea preliminară

273. Ce linii de orientare se trasează pe modelulu funcţional în edentaţia totală la maxilă:

A- linii ce indică zona cu rezilienţa minimă a fibromucoasei
B- linii ce indică zona cu rezilienţă mărită a fibromucoasei
C- linii ce încercuiesc zona cu cicatrice a fibromucoasei
D- liniile din zona cu rezilienţă minimă a fibromucoasei
E- linia ce marcează centrul apofizei alveolare

274. Regimul de polimerizare a acrilatului termopolimerizebil este:

A- 15-20min la temperatura camerei
B- 30-45min de la început de ferbere
C- 20 min la presiune 5-6 atmosfere
D- 1,5 ore la 600C
E- la 400C în mediu umed

275. Marginile lingurii amprentare individuale trebuie să fie:

A- ascuţite
B- scurte
C- lungi
D- rotungite
E- perforate

276. Primul molar superior în protezele totale se montează după Gysi în contact cu planul de
ocluzie:
A- numai cu vîrful cuspidului meziopalatinal
B- numai cu vîrful cuspidului distopalatinal
C- numai cu vîrful cuspidului meziovestibular
D- numai cu vîrful cuspidului distovestibular
40
E- cu toţi cuspizii

277. Scopul confecţionării şabloanelor cu bordurile de ocluzie.

A- determinarea şi inregistrarea rapoartelor intramaxilare centrice
B- de ai prezenta pacientului viitoarea culoare a protezei
C- de ai demonstra pacientului succiunea ce v-a avea proteza
D- de a înregistra relieful mucosal a cîmpului protetic
E- verificarea toleranţei pacientului faţă de ceara stomatologică

278. Cerinţe către şablonul cu bordură de ocluzie:

A- grosimea şablonului 1,5-2,0 mm
B- grosimea şablonului 3,0-4,0 mm
C- grosimea şablonului 0,5 mm
D- să balanseze
E- să fie umectate

279. Simulatoarele sunt aparate:

A- ce imită actul de masticaţie
B- ce imită cavitatea orală
C- provizorii
D- de o singură folosinţă
E- ce imită mişcările mandibulare

280. Chiuvetele sunt alcătuite din:

A- două inele ce se unesc printr-o balama:
B- trei inele ce se unesc cum doreşti
C- două inele şi două capace ce se fixează numai într-o singură poziţie
D- inele cu perforaţii la locul de injectare a acrilatului
E- vas confecţionat din celuloid ce uşor îşi schimbă forma, volumul

SIMPTOMATOLOGIA AFECŢIUNILOR STOMATOLOGICE DE BAZĂ CE NECISITĂ UN

TRATAMENT ORTOPEDO-PROTETIC ŞI METODELE DE EXAMINARE A
BOLNAVILOR ÎN CLINICA DE PROTETICĂ DENTARĂ

281. Examenul clinic al pacientului în clinica de protetică dentară include:

A-radiografia
B-motivaţia
C-electroodontometria
D-termometria
E-reografia

282. Examenul clinic subiectiv al pacientului în clinica de protetică dentară include:

A-percuţia dinţilor restanţi
B-palparea ATM
C-istoria actualei maladii
D-inspecţia zonei maxilo-faciale
E-auscultaţia ATM

41
283. Examenul clinic obiectiv al pacientului în clinica de protetică dentară include:
A-inspecţia zonei maxilo-faciale
B-istoria vieţii
C-istoria actualei maladii
D-gnatosonia
E-gnatofonia

284. Examenul paraclinic al pacientului în clinica de protetică dentară include:

A-palparea muşchilor oro-faciali
B-palparea ATM
C-inspecţia zonei maxilo-faciale
D-radiografia dento-paradontală
E-motivaţia

285. Examenul clinic obiectiv exobucal în clinica de protetică dentară se efectuiază prin:
A-inspecţia zonei maxilio-faciale
B-radiografia ATM
C-clarificarea motivaţiei
D-studiul anamnezei actualei maladii
E-completarea odontoparodontogramei

286. Kriştab recomandă de a începe examenul clinic al dinţilor:

A-cu incizivii centrali la mandibulă trecînd iniţial în stînga, apoi în dreapta
B-cu dinţii de minte la mandibulă din stînga
C-cu dinţii de minte la mandibulă din dreapta
D-cu dinţii de minte la maxilă din stînga
E-cu dinţii de minte la maxilă din dreapta

287. Kopeikin, Gavrilov, Şcerbacov consideră că examenul clinic a dinţilor este raţional de a
începe:
A-cu incizivii centrali la mandibulă, trecînd în stînga, apoi în dreapta
B-cu incizivii centrali la maxilă trecînd în stînga, apoi la dreapta
C-cu dintele de minte a unei hemiarcade, terminînd cu dintele de minte al celeilalte hemiarcade
D-cu caninii ca cei mai puternici dinţi, indiferent de maxilă
E-nu are importanţă ordinea examenului dinţilor

288. Paradontometria se efectuiază cu:

A-gnatodinamometrul
B-fagodinamometrul
C-miotonometrul
D-ajutorul sondei boante gradată în mm
E-sondei în baionetă gradată în cm

289. Examenul clinic obiectiv al arcadelor dentareîn clinica de protetică dentară se efectuiază:
A-prin inspecţie
B-radiografic
C-prin determinarea acuzelor pacientului
D- prin studiul modelelor de diagnostic
E-prin aplicarea gnatosoniei

290. Examenul clinic obiectiv a apofizelor alveolare edentate parţial se va efectua:

A-prin studiul modelelor de diagnostic
B-pe filmul radiologic
42
C-prin palparea digitală
D-prin sondare
E-prin percuţie

291. Înregistrarea contactelor dento-dentare la examenul relaţiei şi raportului de ocluzie centrică se

va efectua cu:
A-hirtie de articulaţie
B-hîrtie de şmirgel
C-ghipsul
D-pasta ZOE
E-vizual

292. Mucoasa pasiv mobilă este pezentată printr-o zonă cu o lăţime în mediu de:
A- 0,1-0,2mm
B- 0,3-0,4mm
C- 0,5-0,6mm
D- 1,0mm
E- 1,5-2,0mm

293. Gnatofonia este o metodă de studiul la examenul pacientului stomatologic:

A- a zgomotelor normale şi anormale produse de contactele dento-dentare
B- a funcţiei fonetice
C- a funcţiei de automenţinere
D- a actului de masticaţie
E- a respiraţiei orale

294. Gnatosonia este o metodă de studiul la examenul pacientului stomatologic:

A- a aranjării dinţilor pe arcadele alveolare
B- a zgomotelor normale şi anormale prodise de contactele dento –dentare
C- a tipului de ocluzie fiziologică
D- a tipului de ocluzie patologică
E- a DVO

295. Reodentografia este o metodă de examinare:

A- a stării bazei osoase a cîmpului protetic
B- a ocluziei
C- a circulaţiei sangvine a dintelui
D- a circulaţiei sangvine a glandelor salivare
E- a dinamicei mandibulare

296. Formele nozologice de bază ale afecţiunilor sistemului stomatognat ce necesită un tratament
ortopedo-protetic au fost sistematizate de:
A-Gavrilov
B-Şcerbacov
C-Burlui
D-Kopeikin
E-Hutu

297. Din formele nozologice de bază ale afecţiunilor sistemului stomatognat ce necesită un
tratament ortopedo-protetic fac parte:
A-pulpitele
B-abraziunea patologică a dinţilor
C-abraziunea fiziologică a dinţilor
43
D-periodontitele
E-stomatita aftoasă recidivantă

298. Din simptomele subiective ale afecţiunilor sistemului stomatognat ce necesită un tratament
ortopedo-protetic fac parte:
A-absenţa parţială a dinţilor
B-micşorarea DVO
C-durerea
D-dereglări de structură a ţesuturilor dentare
E-absenţa totală a dinţilor

299. Din simptomele obiective ale afecţiunilor sistemului stomatognat ce necesită un tratament
protetic fac parte:
A-dereglări de integritate coronară
B-dereglări de respiraţie
C-dureri acute
D-dureii surde
E-dereglări de masticaţie

300. Din formele nozologice de bază ale afecţiunilor sistemului stomatognat ce necesită un
tratament ortopedo-protetic fac parte:
A-edentaţia totală
B-pulpita acută
C-pulpita cronică
D-periodontita acută
E-periodontita cronică

C O M PLI M E N T M U LT I PLU

MORFOLOGIA FUNCŢIONALĂ A SITEMULUI STOMATOGNAT

301. Funcţiile principale ale sistemului stomatognat sunt:

A-respiraţia
B-fonaţia
C-umectarea bolului alimentar
D-deschiderea gurii
E-fizionomia

302. În evoluţia ontogenetică de dezvoltare a sistemului stomatognat deosebim următoarele

perioade:
A- de dezvoltare parţială
B-postnatală
C-de dezvoltare în salturi
D-prenatală
E-de formare a cavităţii orale

44
303. Arhitectura şi morfologia componentelor sistemului stomatognat sînt influienţate de:
A-funcţia fizionomică
B-caracterul alimentelor
C-stereotipul actului de masticaţie
D-condiţiile mediului înconjurător
E-funcţia masticatorie

304. Dimensiunile medii ale înălţimei coroanelor incisivilor la maxilă după Marseillier sînt:
A- incisivii centrali- 15,0 mm
B- incisivii centrali- 10,0 mm
C- incisivii centrali- 8,0 mm
D- incisivii laterali- 8,8 mm
C- incisivii laterali- 7,8 mm

305. Dimensiunele medii ale înălţimei coroanelor caninilor la maxilă şi mandibulă după
Marseillier sînt:
A- caninii la maxilă- 9,5 mm
B- caninii la maxilă- 9,0 mm
C- caninii la maxilă- 8,5 mm
D- caninii la mandibulă- 9,5 mm
E- caninii la mandibulă- 9,3 mm

306. Liniile (traveele) de rezistenţă la mandibulă sunt:

A-alveolare
B-marginale
C-radiale
D-coronoidale
E-bazilare

307. La muşchii mobilizatori ai mandibulei se referă:

A-muşchii limbii
B-muşchii orbiculari ai buzelor
C-muşchii coborîtori
D-muşchii valului palatin
E-muşchii propulsori

308. Articulaţia temporo-mandibulară este compusă din:

A-condilii articulari ai mandibulei
B-aripele osului sfenoidal
C-muşchiul pterigoidian intern
D-capsula articulară
E-meniscul articular

309. Care ligamente ale articulaţiei temporo-mandibulare limitează mişcările de lateralitate a

condililor articulari:
A- stilo-mandibular
B- pterigomandibular
C- disco-temporal
D- sfeno-mandibular
E- disco-mandibular

310. La propulsia mandibulei participă muşchii

A-geniohioidian
45
B-pterigoidian extern dreapta
C-pterigoidian intern dreapta
D-pterigoidian extern stînga
E-fascicolul profund al muşchiului maseter

311. La mişcarea mandibulei de lateralitate spre dreapta participă muşchii:

A-pterigoidian extern dreapta
B-pterogoidian extern stînga
C-ridicător al ungiului gurii
D-temporal stînga
E-milohioidieni stînga

312. Formele fiziologice ale arcadelor dentare sunt:

A-asimetrică
B-semieliptică
C-trapezoidală
D-hiperbolică
E-ovală

313. La ligamentele alveolo-dentare se referă cele:

A-gingivale
B-verticale
C-mucosale
D-apicale
E-oblice

314. Dimensiunele medii ale înălţimei coroanelor primilor molari la maxilă şi mandibulă după
Marseillier sînt:
A-primul molar la maxilă- 7,5 mm
B-primul molar la maxilă- 7,0 mm
C-primul molar la mandibulă- 7,7 mm
D-primul molar la mandibulă- 7,0 mm
E-primul molar la mandibulă- 6,9 mm

315. Dinţii frontali de pe hemiarcada stînga au comun:

A-prezenţa ecuatorului în trimea medie a suprafetei vestibulare
B-prezenta ecuatorului la unirea treimei cervicale cu treimea medie a suprafeţei vestibulare
C-forma concavă a suprafeţei vestibulare
D-prezenţa a două şanţuri pe suprafaţa vestibulară
E-prezenţa a trei şanţuri pe suprafaţa vestibulară

316. Suprafaţa vestibulară a dintelui 3.4 este delimitată de:

A-suprafaţă linguală
B-suprafaţă proximală mediană
C-suprafaţă proximală distală
D-suprafaţă cervicală
E-suprafaţă ocluzală

317. Semnele de diferenţiere a incisivului superior central din dreapta de cel din stînga sînt:
A-unghiul mezial e egal cu 900 la dintele 1.1
B-unghiul mezial e egal cu 900 la dintele 2.1
C-unghiurile distale la ambii incisivi sînt obtuze
D-unghiurile meziale la ambii incisivi sînt obtuze
46
D- unghiurile meziale şi distale sînt egale

318. Pe suprafaţa orală a incisivilor superiori avem următoarele elemente:

A- şanţuri transversale
B- creste marginale
C- trei lobi egali
D- doi lobi egali
E- tuberculul dentar

319. Molarul doi superior are pe suprafaţa ocluzală:

A-cinci cuspizi
B-trei cuspizi
C-doi cuspizi vestibulari
D-doi cuspizi palatinali
E-doi cuspizi supranumerari

320. Dimensiunele medii ale înălţimei coroanelor primilor premolari la maxilă şi mandibulă după
Marseillier sînt:
A- primii premolari la maxilă- 8,0 mm
B- primii premolari la maxilă- 7,5 mm
C- primii premolari la mandibulă- 8,0 mm
D- primii premolari la mandibulă- 7,5 mm
E-primii premolari la mandibulă- 7,0 mm

321. Pe suprafaţa ocluzală a molarilor inferiori permanenţi sînt următoarele elemente:

A-cîte trei cuspizi
B-cîte doi cuspizi
C-cîte două creste marginale
D-cîte două margini incicivale
E-fosete centrale şi fosete marginale

322. Ce ocluzii sînt considerate fiziologice:

A-adîncă
B-încrucişată
C-deschisă
D-dreaptă
E-ortognată

323. Semnele ocluziei centrice sunt:

A-paradontale
B-musculare
C-dentare
D-linguale
E-articulare

324. Ocluzii fiziologice sînt:

A-progenia
B-descisă
C-prognatia
D-biprognată
E-opistognată

47
325. Ocluzii patologice sînt:
A-progenia
B-prognatia
C-adîncă
D-ortognatică
E-biprognatică

326. Ce relaţii sănt prezente între arcadele dentare în mişcarea de lateralitate:

A-prezenţa contactelor cuspizilor omogeni pe partea lucrătoare
B-prezenţa contactelor cuspizilor omogeni pe partea de balans
C-prezenţa contactelor cuspizilor neomogeni pe partea de balans
D-spaţiul de inocluzie pe partea lucrătoare
E-relaţii de ocluzie centrice

327. Consecutivitatea fazelor actului de masticaţie după Gysi sînt:

A-închiderea gurii
B-deschiderea gurii
C-propulsia mandibulei pînă la contactul dintre arcadele dentare “cap la cap”
D-mişcarea mandibulei de lateralitate
E-respiraţia

328. În evoluţia postnatală a sistemului stomatognat deosebim următoarele perioade:

A – de morfogeneză de până la 1 an
B – de morfogeneză de până la 3 ani
C – de morfogeneză de până la 7 ani
D – de morfogeneză de până la 16 ani
E – de modelare de la 16 ani până la vârste înaintate

329. Sistemul stomatognat se dezvoltă şi se formează sub influenţa de dirijare a următorilor

factori:
A – fiziologici
B – biologici
C – genetici
D – neuroendocrini
E – funcţionali

330. La maxilă stâlpii de rezistenţă sînt sistematizaţi în:

A – verticali
B – oblici
C – tangenţiali
D – orizontali
E – cu un caracter mixt

331. La nivelul palatului dur Benninghoff împarte stîlpii de rezistenţă în:

A – transversali
B – verticali
C – oblici
D – posterio - anteriori
E – laterali

332. Comparând corticala maxilei şi a mandibulei ne convingem:

A – corticala la ambele maxilare este de aceeaşi grosime
B – corticala la maxilă este mai groasă
48
C – corticala la mandibulă este mai groasă
D – corticala la mandibulă este mai subţire
E – corticala la maxilă este mai subţire

333. În morfologia funcţională a mandibulei după verticala interincisivă deosebim următoarele

forme de menton:
A – menton neutru
B – menton ondulat
C – menton pozitiv
D – menton negativ
E – menton triunghiular

334. La mandibulă presiunile venite de la nivelul paradonţiului se transmit pe următoarele căi:

A – liniile de rezistenţă transversale
B – liniile de rezistenţă anterioare
C – liniile de rezistenţă posterioară
D – liniile de rezistenţă verticale
E – procesele mastoidiene

335. Meniscul articulaţiei temporo-mandibulare împarte spaţiul articular în:

A – cavitatea menisco – temporală (anterior-superioară)
B – cavitatea menisco – tuberculară
C – cavitatea menisco – condeliană (inferior-posterioară)
D – cavitatea menisco – posterioară
E – cavitatea menisco - mediană

336. Formele frecvente ale tuberculului articulat a articulaţiei temporo-mandibulare sunt:

A – rotungită
B – plată
C – mediu pronunţat
D – ovală
E – abruptă

337. Predominarea funcţională a muşchiului maseter conduce la instalarea steriotipului actului

masticator:
A – tocător
B – frecător
C – unilateral
D – bilateral
E – mixt

338. Muşchii pterigoidiani interni participă la formarea steriotipului actului masticator:

A – tocător
B – frecător
C – unilateral
D – bilateral
E – mixt

339. Cele mai armonioase forme ale arcadelor dentare la maxilă şi mandibulă sînt:
A – trapezoidală la mandibulă
B – patrată la maxilă
C – semielipsă la maxilă
D –elipsoidă la mandibulă
49
E – parabolică la mandibulă

340. Unitatea de sistem a arcadelor dentare este asigurată de:

A – punctele de contact interdentare
B – dinamica mandibulară
C – apofizele alveolare
D –ligamentele interdentare
E – articulaţia teomporo-mandibulară

BIOMATERIALE

341. Indicaţi criteriile medico-tehnice ale materialelor amprentare:

A-să redee fidel caracterul funcţiei muşchilor ridicători ai mandibulei
B-să redee fidel conturile planşeului bucal
C-să nu acţioneze toxic asupra ţesuturilor cîmpului protetic
D-să nu se deformeze la îndepărtarea de pe cîmpul protetic
E-să fie de culoarea fibromucoasei cavităţii orale

342. Materialele ce se folosesc la amprentarea țesuturilor cavității bucale trebuie să posede

următoarele proprietăți:
A- Să fie destul de fluid pentru a se adapta la contururile dure și moi ale cîmpului protetic
B- Timpul de priză ideal săfiemai mult de 7 min.
C- Să nu-și modifice volumul în procesul de priză și nici ulterior, pînă la realizarea modelului.
D- Să fie biocompatibile
E- Materialul trebuie să fie vîscos cînd este înlăturat din cavitatea bucală.

343. Se pot distinge următoarele materialeamprentare:

A- Hidrocoloizii ireversibili
B- Polimerii
C- Hidrocoloizii reversibili
D- Materialele siliconice
E- Ceramic

344. Conform clasificării Oxman materialele amprentare pot fi:

A-foarte precise
B-puţin precise
C-termoplastice
D-semilichide
E-cristalizabile

345. Conform clasificării Gherner şi Napadov materialele amprentare pot fi:

A-dure
B-semidure
C-elastice
D-semielastice
E-termoplastice

50
346. Postolachi şi Bîrsa clasifică materialele amprentare în:
A-elastice
B-primare
C-secundare
D-dure
E-mixte

347. Materialele amprentare elastice sînt prezentate de:

A-hidrocoloizi reversibili
B-hidrocoloizi ireversibili
C-acrilate autopolimerizabile
D-elastomeri de sinteză
E-materiale cristalizabile

348. Din materialele alginate fac parte:

A-cromopan
B-gelin
C-elastic
D-хantopren
E-Repin

349. Materialele amprentare siliconice ca reprezentanţi a elastomerilor de sinteză în dependenţă de

consistenţă sînt divizate în:
A-pastă vîscoasă dură
B-pastă vîscoasă normală
C-pastă chitoasă densă
D-pastă chitoasă rarificată
E-pastă chitoasă în formă de aluat

350. Reprezentanţi a siliconilor în formă de pastă viscoasă normală sînt:

A-Repin
B-Dentol
C-Sielast 0,3; 0,5
D-Хantopren
E-Dentaflex

351. Reprezentanţi a siliconilor în formă de pastă chitoasă densă sînt:

A-Optosil
B-Zeta Plus
C-Exaflex
D-Kromopan
E-Ypen

352. Din materialele amprentare dure ireversibile fac parte:

A-Dentol
B-Repin
C-Stens
D-Termomasa Kerr
E-Ortocor

353. Ceara de origine animalieră poate fi:

A-de albine
B-de lînă
51
C-sintetică
D-japoneză
E-de munte

354. După provinienţă ceara naturală poate fi:

A-animalieră
B-de munte
C-vegetală
D-minerală
E-de colină

355. Ceara stomatologică conţine:

A-ceară de albine
B-parafină
C-ceara Carnauba
D-ceară dură
E-ceară moale

356. Ceara de origine vegetală poate fi:

A-Japoneză
B-Carnauba
C-de lînă
D-Candelil
E-dură

357. Ceara de origine minerală poate fi:

A-de Montana
B-parafină
C-originală
D-ozocherita
E-aşa varietăţi de ceară nu există

358. Pentru lustruirea protezelor dentare din acrilate se utilizează pulbere fină din:
A-peatră ponce
B-peatră granit
C-cuarţ
D-feldspat
E-cretă

359. Ceara stomatologică pentru modelarea bazelor protezelor mobilizabile conţine:

A-cerazit
B-parafină
C-grăsimi
D-coloranţi
E-umpluturi dure

360. Ceara stomatologică pentru modelarea scheletului protezelor scheletezate se comercializiază

în formă de:
A-bastonaşe
B-plăci
C-discuri
D-sfere
E-dinţi naturali
52
361. Abrazivele pentru şlefuire după destinaţie se împart în materiale pentru:
A-prepararea ţesuturilor dure dentare
B-şlefuirea aliajelor
C-şlefuirea acrilatelor
D-şlefuirea caucucului
E-şlefuirea ceramicei

362. La confecţionarea modelelor se utilizează următoarele materiale:

A-ceară stomatologică
B-ghipsul medical
C-superghipsul
D-cimenturile dentare
E-aliajele Co-Cr

363. Protezele dentare pot fi confecţionate din:

A – aur
B – titan
C – argint
D – ceramică
E – aramă

364. Şcoala naţională împarte aliajele metalelor în:

A – nobile
B – inobile
C – semidure
D – seminobile
E – dure

365. Aliajele metalelor nobile pot fi pe bază de:

A – aur
B – paladiu
C – cupru
D – titan
E – platină

366. La confecţionarea microprotezelor unidentare întreg turnate se utilizează aliajele metalelor

nobile:
A – Au 916, 900
B – aur platinat
C – aur cu titan
D – platină cu circoniu
E – argint - paladiu

367. Aliajele Ni - Cr tip 18/8 + Mo se utilizează la confecţionarea:

A – protezelor dentare turnate
B – croşetelor prin îndoire
C – croşetelor prin turnare
D – protezelor dentare ştanţate
E – protezelor dentare prin galvanoplastie

368. Aliajele Ni – Cr moderne se utilizează la confecţionarea:

A – protezelor dentare turnate
53
B – croşetelor prin îndoire
C – croşetelor prin turnare
D – protezelor dentare ştanţate
E – protezelor dentare prin galvanoplastie

369. La confecţionarea lucrărilor protetice din metaloceramică se utilizează aliagele:

A – vitaliu
B – Wipla
C – KHS
D – Degudent
E – Gaudent

370. Ceramica dentară se utilizează la confecţionarea:

A – bazei protezei mobilizabile
B – protezelor unidentare
C – placarea suprafeţelor metalice
D – implanturilor
E – protezelor faciale

371. Răşinele acrilice Vita K+В se polimerizează sub acţiunea:

A – temperaturii medii
B – razelor foto
C – presuinei
D – vidului
E – aburilor

372. Acrilatele tip Etacril se utilizează la confecţionarea protezelor:

A – fixe
B – mobilizabile parţiale
C – direct în cavitatea orală
D – mobile totale
E – fără participarea tehnicianului dentar

LEZIUNILE ODONTALE-CORONARE ŞI TEHNOLOGIA CONFECŢIONĂRII

MICROPROTEZELOR DENTARE

373. Etiologia leziunilor odontale coronare poate fi:

A – traumatică
B – fiziologică
C – de acţiuni chimice
D – congenitală
E – artificială

374. Leziunile odontale coronare pot fi produse de factori:

A – endogeni
B – fiziologici
C – exogeni
D – dificili
E – artificiali

54
375. Simptomatologia leziunilor odontale coronare:
A – alterare gustativă
B – defecte morfologice
C – alterarea oaselor maxilare
D – alterarea masticaţiei şi (s-au) fonaţiei
E – alterarea fizionomiei

376. Simptomele exobucale în caz de leziuni odontale coronare depind de:

A – modul examinări
B – tehnica palpării
C – topografia dinţilor lezaţi
D – numărul dinţilor lezaţi
E – examenul subiectiv

377. Pentru a testa vitalitatea pulpară se utilizaeză:

A – palparea
B – teste termice
C – teste funcţionale
D – teste electrice
E – endoscopia bucală

378. După raportul incrustaţiei cu dintele de suport deosebim incrusaţii:

A – intratisulare
B – extratisulare
C – bidentare
D – biologice
E – intra-extratisulare

379. Incrustaţiile sunt indicate:

A – pe dinţii temporari
B – pe dinţii permanenţi
C – până la 18 ani
D – după 18 ani
E – ca element de agregare

380. Etapele pregătirii unei cavităţi pentru incrustaţii intratisulare:

A – deschiderea cavităţii
B – sondarea cavităţii
C – crearea formei de contur
D – radiografie
E – extensia preventivă

381. Bizotarea marginilor cavităţii pentru incrustaţie urmăreşte scopul:

A – închiderii marginale perfecte
B – protecţia prismelor de smalţ
C – protecţia pulpei
D – protecţia festonului gingival
E – protecţia dinţilor adiacenţi

382. Cavităţile preparate pentru incrustaţii (inlay-uri) intratisulare pot fi grupate în:
A – simple
B – duble
55
C – triple
D – atipice
E – multilaterale

383. După tehnologia de relizare coroanele de înveliş pot fi:

A – prin ştanţare sau turnare
B – prin polimerizare
C – prin îndoire
D – prin şlefuire
E – prin sculptură

384. Coroanele de înveliş sînt indicate:

A – pe dinţi cu afecţiuni coronare însă tratate
B – pe dinţi mobili de gr. III
C – pe dinţi integri ca elemente de agregare
D – pe dinţi sănătoşi ca element fizionomic
E – pe dinţi trataţi incorect

385. Avantajele coroanelor de înveliş metalice ştanţate:

A – sacrficiu minim de ţesuturi dure
B – o închidere cervicală perfectă
C – o redare perfectă ocluzală
D – subţiri şi ieftine
E – nu traumează parodontul marginal

386. Obeictivele urmărite la prepararea dintelui pentru coroană de înveliş:

A – prepararea în limitele smalţului
B – deretantivizarea coroanei
C – realizarea spaţiului interocluzal necesar
D – prepararea cu dezgolirea insuliţelor de dentină
E – prepararea cu dezgolirea totală a dentinei

387. Coroanele provizorii pot fi:

A – prefabricate(standarte)
B – confecţionate individual
C – confecţionate din ceramică
D – confecţionate din cimenturi
E – confecţionate din cauciuc

388. Tehnica Scutan de confecţionare a coroanelor provizorii prevede:

A – amprentarea dintelui după preparare
B – amprentarea dintelui pînă la preparare
C – adaptarea capei standard
D – adaptarea coroanei prefabricate
E – prepararea acrilatului autopolimerizabil, aplicarea în amprentă şi întroducerea în cavitatea bucală

389. Cele mai favorabile tipuri de praguri la colet:

A – în unghi ascuţit
B – excavat
C – în unghi drept
D – convex
E – undular

56
390. Coroanele fizionomice ceramice şi acrilice sînt contraindicate:
A – pe dinţii frontali
B – pe dinţii laterali
C – pe dinţi cu coroane înalte
D – pe dinţi cu coroane scurte
E – pe dinţi frontali

391. La confecţionarea coroanelor fizionomice din acrilate s-au compozite dintele la colet se
prepară:
A – fără prag, tangenţial
B – cu prag subgingival
C – cu prag juxta gingival
D – cu prag subgingival superficial
E – cu prag ecuatorial

392. Etapele clinico-tehnice la confecţionarea coroanelor metalice turnate:

A – radiografia
B – prepararea dintelui, amprentarea, protecţia
C – realizarea modelului cu dinţi mobilizabili
D – realizarea modelului obişnuit
E – electroodontometria

393. Consolidarea dintre componenta metalică şi ceramică în lucrările metaloceramice se efctuiază

prin legături:
A – fizice
B – fiziologice
C – chimice
D – mecanice
E – dure

394. În lucrările metaloceramice componenta metalică turnată pentru retenţia acrilatului se

utilizează cu diferite elemente mecanice:
A – aplicarea oxizilor metalelor
B – anse
C – găuri
D – solzi de peşte
E – butoni

395. Raportul marginei coroanei ştanţate cu parodontul marginal poate fi:

A – să pătrundă în sulcusul dentogingival cu 0,2 – 0,3 mm
B – să pătrundă în sulcusul dentogingival cu 3,0 –3,5 mm
C – să nu ajungă la marginea gingivală
D – să ajungă la marginea gingivală
E – să pătrundă în sulcusul dentogingival cu4,0 – 4,5 mm

396. Ceramica dentară clasică este compusă din:

A – feldspat
B – cuarţ
C – material sintetic
D – caolin
E – corund

57
397. Coroanele de substituţie sînt indicate în:
A – leziuni odontale coronare parţiale
B – leziuni odontale coronare subtotale
C – anomalii de volum ale coroanei
D – anomalii de sediu ale dintelui
E – leziuni odontale coronare totale

398. Coroanele de substituţie sînt indicate:

A – cînd restul coronar este la nivelul gingiei
B – cînd rădăcina este mobilă de gr. III
C – cînd restul coronar se plasează supragingival cu 1 – 2 mm
D – cînd lungimea rădăcinii este mai mare decît înălţimea coronară
E – cînd lungimea rădăcinii este mai mică de 3 ori decît înălţimea coronară

399. Coroanele de substituţie sînt contraindicate cînd:

A – rădăcina este în profunzimea osului alveolar
B – rădăcina nu este dreaptă
C – canalul radicular este obturat
D – la mandibulă a rămas numai rădăcina unui dinte
E – în zona apexului este proces patologic netratat

400. Prepararea suprafeţei radicualre la confecţionarea coroanelor de substituţie poate fi:

A – oblică
B – orizontală
C – triunghiulară
D – trapezoidală
E – concavă

401. După modul de consolidare a dispozitivului radicular cu cel coronar coroanele de substituţie
pot fi:
A – monolite
B – labile
C – semilabile
D – integrante
E – elastice

402. Segmentul intradicular al pivotului coroanei de substituţie trbuie să aibă lungime:

A – mai mică decît înălţimea coroanei
B – egală cu înălţimea coroanei
C – mai mare decît înălţimea coroanei
D – egală cu jumătatea înălţimii coroanei
E – nu are importanţă

403. Coroanele de substituţie trebuie să corespundă următoarelor cerinţi:

A – să fie elastice
B – să nu traumeze paradontul marginal
C – să închidă ermetic canalul radicular
D – să fie dure
E – să fie retentive

404. Dispozitivul radicular în coroanele de substituţie trebuie să fie:

A – rigid
B – elastic
58
C – retentiv
D – mobilizabil
E – cît mai scurt

405. Conform tehnicilor de modelare a machetei incrustaţiei intratisulare (inlay-ului) deosebim:

A-directă
B-indirectă
C-mixtă
D-în doi timpi
E-în trei timpi

406. Conform destinaţiei deosebim incrustaţii intratisulare (inlay-uri):

A-de refacere morfologică şi funcţională a dintelui
B-de refacere provizorie
C-ca element de agregare a diferitor lucrări protetice
D-cu destinaţie mixtă
E-cu destinaţie pe dinţi temporari

407. Ţitrin după localizare deosebeşte următoarele clase a leziunilor odontale coronare referitoare la
tratamentul cu incrustaţii (inlay-uri):
A-pe suprafeţele orizontale ale dinţilor
B-pe suprafeţele verticale ale dinţilor
C-leziunele dinţilor devitalizaţi
D-leziunile dinţilor vitali
E-leziuni mixte-situate pe suprafeţele orizontale şi verticale ale dinţilor

408. Cavitatea pregătită pentru o incrustaţie (inlay) intratisulară trebuie să corespundă

următoarelor cerinţe:
A-să fie preparată numai în limitele smalţului
B-să fie preparată nu numai în limitele smalţului, dar şi în limitele dentinei
C-pereţii verticali să fie paraleli sau uşor să divieze
D-pereţii verticali să fie în convergenţă
E-pereţii verticali să fie ondulaţi

409. Conform materialelor din care se confecţioniază incrustaţiile (inlay-urile) pot fi:
A-acrilice
B-metalice
C-ceramice
D-siliconice
E-din cimenturi

410. La modelarea machetei incrustaţiei (inlay-ului) se utiliziază:

A-gipsul
B-acrilatele autopolimerizabile
C-acrilatele termopolimerizabile
D-ceara stomatologică specială
E-ceară stomatologică lipicioasă

411. Etapele clinice de confecţionare a incrustaţiilor metalice (inlay-urilor) după metoda directă de
modelare a machetei:
A-prepararea cavităţii pentru incrustaţie:
B-modelarea machetei incrustaţiei din ceară specială
C-amprentarea
59
D-realizarea modelului de lucru
E-ambalarea machetei din ceară pentru turnare

412. Etapele de laborator la confecţionarea incrustaţiilor (inlay-urilor) metalice prin metoda

directă:
A-modelarea machetei incrustaţiei din acrilat autopolimerizabil
B-ambalarea machetei incrustaţiei pentru turnare
C-turnarea incrustaţiei
D-proba incrustaţiei în cavitatea orală
E-cimentarea incrustaţiei

413. Onlay-urile sau coroanele parţiale pot fi:

A-1/4
B-2/4
C-2/2
D-2/3
E-1/3

414. Confecţionarea incrustaţiilor (inlay-urilor) din acrilate moderne fotopolimerizabile prin

tehnica indirectă prevede:
A-realizarea modelului de lucru din supergips
B-realizarea modelului de lucru din ghips medical
C-modelarea machetei incrustaţiei din ceară
D-modelarea incrustaţiei din acrilat fotopolimerizabil strat cu strat direct pe model
E-schimbul machetei din ceară a incrustaţiei în acrilat

415. Din cerinţele către coroanele de înveliş fac parte:

A-uşor să se supuie cimentării
B-să nu aibă miros neplăcut
C-marginea cervicală să aibă contact intim cu toată suprafaţa bontului dentar s-au cu pragul cervical
D-să restabiliască funcţia gustativă
E-să refacă aspectul morfo-funcţional a dintelui pe care se aplică

416. Coroanele de înveliş sint indicate:

A-la prezenţa unor obturaţii mari, întinse în suprafaţă ce nu asigură o suficientă retenţie a lor
B-la prezenţa unor obturaţii mici în suprafaţă
C-în caz de prezenţa anomaliilor dentare de formă, volum
D-în caz de prezenţa anomaliilor de formă a proceselor alveolare
E-la prezenţa procesului patologic în zona apex-ului radicular

417. După destinaţie deosebim următoarele varietăţi de coroane de înveliş:

A-de reconstituire
B-de agregare
C-de autoreglare
D-de automenţinere
E-de autocurăţire

418. Coroanele de înveliş metalice pot fi realizate din:

A-aliajele metalelor uşor fuzibile
B-aliajele Al
C-aliajele Au
D-aliajele Cr-Co
E-aliajele Si
60
419. Coroanele fizionomice Jacket pot fi confecţionate din următoarele acrilate:
A-Ftorax
B-Superacril-Spofa
C-Redont-03
D-Sinma-74
E-Etacril

420. Prepararea ţesuturilor dure în vederea aplicării coroanelor de înveliş

se realizează în scopul:
A-asigurării durităţii coroanei de înveliş
B-asigurării elasticităţii coroanei naturale a dintelui
C-creării spaţiului necesar pentru coroana de înveliş
D-creării spaţiului minim de vorbire
E-lichidării convexităţilor coroanei naturale a dintelui

421. Realizarea coroanelor metalice se poate obţine prin următoarele tehnici:

A-ştanţare
B-ardere
C-turnare
D-polimerizare
E-lipire

422. Etapele clinico-tehnice la confecţionarea coroanelor metalice prin tehnica ştanţării:

A-determinarea indexului igienii cavităţii arale
B-prepararea dintelui stîlp, amprentarea şi protecţia plăgii dentinare
C-confecţionarea modelelor şi poziţionarea lor în simulatoare
D-confecţionarea lingurii amprentare individuale
E-confecţionarea şablonului cu borduri de ocluzie

423. Coroanele de înveliş metalice confecţionate prin tehnica turnării pot fi:
A-cu grosimea pereţilor dirijată
B-cu grosimea pereţilor nedirijată
C-transparente
D-uşor ştanţate
E-uşor fuzibile

424. Coroanele fizionomice pot fi confecţionate din:

A-ceramică
B-aliajele aurului
C-acrilate
D-aliajele argintului
E-platină

425. La confecţionarea coroanelor fizionomice Jacket din acrilat dintele stîlp la colet se prepară:
A-cu prag
B-ondular
C-fără prag
D-în trepte
E-în zig-zag

61
426. Coroanele fizionomice din acrilate şi ceramică sînt indicate pe:
A-incisivi
B-canini
C-premolari
D-molari maxilari
E-molari mandibulari

427. Coroana metalică telescopată prezintă o lucrare protetică alcătuită din:

A-două căpăcele ce glisează
B-un căpăcel confecţionat pe bontul preparat
C-o coroană ce glisează pe căpăcelul fixat pe bontul dentar
D-două coroane ce glisează
E-o coroană ce glisează pe bontul preparat

EDENTAŢIA PARŢIALĂ ŞI TEHNOLOGIA CONFECŢIONĂRII PUNŢILOR DENTARE

428. După modul de agregare punţile dentare pot fi:

A- mobilizabile
B- pe magniţi
C- fixe
D- demontabile
E- cu succiune

429. Punţile dentare se confecţionează din:

A- acrilate
B- ceramică
C- cauciucuri
D- aliajele metalelor nobile
E- materiale termoplastice

430. Puntea dentară este destinată la:

A- restaurarea integrităţii arcadei dentare
B- restabilirea funcţiei gustative
C- restabilirea masticaţiei
D- îmbunătăţire igienei cavităţii orale
E- îmbunătăţirea respiraţiei orale

431. După tehnica confecţionării punţile dentare pot fi:

A- din două bucăţi
B- întreg turnate
C- ştanţate
D- prin frezare
E- prin ardere

432. După materialul din care sînt confecţionate punţile dentare deosebim:
A-mixte
B-metalice
C- diamantate
D-nemetalice
E-din carborund

62
433. Elementele de agregare utilizate în punţile dentare:
A- onlay
B- inlay
C- croşet Kemeny
D- coroane de înveliş
E- magniţi

434. Cerinţe către corpul de punte:

A- dimensiunea vestibulo-orală trebuie să fie egală cu a dinţilor naturali
B- să restabilească curbura de ocluzie sagitală a arcadei dentare
C- să prezinte o linie ondulată dintre elementele de agregare
D- să restabilească curbura frontală a arcadei dentare
E- relieful ocluzal să aibă cuspizi exprimaţi

435. Cerinţe către corpul de punte (partea intermediară):

A- să fie fizionomic
B- să restabilească funcţia fonetică
C- pantele cuspizilor dinţilor laterali să fie nu mai mari de 20-250
D- să aibă supracontacte
E- să fie în inocluzie

436. Ca elemente de agregare în punţile dentare pot fi utilizate:

A- magneţi
B- coroane Jacket
C- capse
D- coroane de substituţie
E- inlay-uri

437. După tehnica confecţionării deosebim punţi dentare:

A- din două bucăţi
B- sculptate
C- perforate
D- polimerizate
E- confecţionate prin ardere

438. După particularităţile de construcţie deosebim punţi dentare:

A- monolite
B- suspendate
C- întinse
D- atipice
E- reduse

439. După zonele topografice ale arcadelor dentare deosebim punţi dentare:
A- intercalată unilaterală
B- intercalată bilaterală
C- intercalată frontală
D- maxilară
E- mandibulară

440. Tehnici de modelare a machetei corpului de punte metalic:

A- picurare
B- adiţia cerii la blocul de dinţi modelaţi pentru redarea reliefului ocluzal
63
C- sculptare din bloc de ceară
D- cu baia cu ceară topită
E- cu ceară calibrată

441. Cerinţele către elementele de agregare ale punţii dentare:

A- să fie rezistente
B- să transmită presiunile masticatorii asupra parodontului dinţilor stîlpi
C- dinţii să fie devitalizaţi
D- să nu influenţeze asupra morfologiei dintelui
E- dinţii să fie vitali

442. Tabloul clinic al edentaţiei parţiale se găseşte în dependenţă de:

A – numărul şi topografia dinţilor absenţi
B – examenul radiografic
C – atenţia medicului
D – timpul ce s-a scurs după extracţiile dentare
E – starea familiară a pacientului

443. După dimensiunile spaţiilor edentate deosebim:

A – edentaţii mici (1-3 dinţi)
B – edentaţii congenetale
C – edentaţii medii (4-6 dinţi)
D – edentaţii întinse(mai mult de 6 dinţi)
E – edentaţii dobîndite

444. După forma apofizei alveolare edentate în edentaţia parţială deosebim apofize:
A – înguste (pînă la 5 mm)
B – foarte înguste
C – de o lăţime medie (5-8mm)
D – de o lăţime satisfăcătoare
E – late (mai mult de 8 mm)

445. După modul de agregare pe dinţii stîlpi puntea dentară poate fi:
A – mobilă
B – fixă
C – mixtă
D – gingivală
E – semigingivală

446. După raportul corpului de punte cu apofiza alveolară deosebim punţi dentare:
A – în şa
B – în formă ovală
C – în formă semiovală
D – în semişa
E – suspendat

447. După rapotrul corpului de punte cu apofiza alveolară deosebim punţi dentare:
A – fixe
B – punctiforme
C – tangent liniare
D – semiovale
E – ovale

64
448. Puntea dentară cu corpul de punte tangent liniar este indicat în punţile dentare:
A – din metaloceramică
B – mobilizabile
C – din 2 bucăţi
D – acrilice
E – ceramice

449. Particularităţile preparării dinţilor stâlpi în punţile dentare sunt:

A – prepararea atentă
B – prepararea cu răcire
C – obţinerea paralelismului între dinţii stâlpi
D – obţinerea formei corecte a bontului în raport de elementele de agregare
E – nu sunt particularităţi

450. Elementele fundamentale ale ocluziei centrice sunt:

A – dimensiunea verticală de ocluzie
B – poziţia neutră a mandibulei faţă de maxilă
C – poziţia de repaus fiziologic relativ a mandibulei
D – spaţiul fiziologic de inocluzie
E – dimensiunea verticală a poziţiei de postură mandibulară

451. Avantajele punţilor dentare din două bucăţi:

A- transmisia forţelor ocluzale asupra parodontului dinţilor stîlpi
B- transmisia forţelor ocluzale pe cale mixtă
C- necesită o uşoară şlefuire a dinţilor stîlpi
D- restabilirea funcţiilor dereglate
E- nu este obligatorie anestezia la prepararea dinţilor stîlpi

452. Dezavantajele punţilor dentare din 2 bucăţi:

A – transmit forţele ocluzale asupra parodontului dinţilor stîlpi
B – poate avea loc dezlipirea corpului de punte
C – restabilesc parţial funcţia fizionomică
D – pot conduce la apariţia galvanozei în cavitatea bucală
E – necesită o uşoară şlefuire a dinţilor stîlpi

453. Puntea dentară metalică întreg turnată este indicată:

A – în zona frontală a arcadelor dentare la absenţa 1 dinte
B – în zona frontală a arcadelor dentare la absenţa a 2 dinţi
C – în zonele laterale ale arcadelor dentare la absenţa 1 dinte şi prezenţa breşelor intercalate
D – în zonele laterale ale arcadelor dentare la absenţa a 2 dinţi şi prezenţa breşelor intercalate
E – în zonele laterale ale arcadelor dentare la prezenţa breşelor terminale de 1 –2 dinţi

454. Avantajele puntei dentare metalice întreg turnate:

A – numărul etapelor de confecţionare
B – este realizată dintru-n aliaj
C – este fizionomică
D – impune prezenţa dinţilor cu coroane înalte
E – nu are loc fracturarea corpului de punte

455. Dinţii stîlpi în punţile dentare metalice întreg turnate sînt supuşi preparării la colet:
A – cu prag circular în unghi drept
B – cu prag circular în unghi ascuţit
C – fără prag
65
D – mixt
E – cu prag circular convex

456. Consecutivitatea etapelor clinice la confecţionarea punţilor dentare din metaloceramică:

A – amprentarea preliminară pentru confecţionarea coroanelor provizorii
B – prepararea dinţilor stîlpi
C – devitalizarea dinţilor stîlpi
D – amprentarea finală
E – realizarea modelelor

EDENTAŢIA PARŢIALĂ ŞI TEHNOLOGIA CONFECŢIONĂRII PROTEZELOR

PARŢIALE MOBILIZABILE

457. Proteza parţial mobilizabilă scheletată este o piesă protetică la care conectorul principal este:
A- acrilic
B- din acrilat armat
C- metalică în formă de arc
D- din ceramică
E- prezentat de o plăcuţă metalică

458. Scheletul metalic al protezei parţiale mobilizabile scheletate se confecţionează:

A- din elemente prefabricate
B- modelate separat, apoi turnate şi lipite între ele
C- prin turnare
D- polimerizare
E- presare

459. Şeile protezei parţiale mobilizabile scheletezete sînt situate:

A- în spaţiile edentate
B- pe mijlocul apofizei alveolare
C- vestibular de la centrul apofizei alveolare
D- oral de centrul apofizei alveolare
E- nici una din variantele susnumite nu sînt corecte

460. Şaua scheletului metalic a protezei parţial mobilizabile scheletate pe suprafaţa externă se
realizează cu elemente retentive ca:
A- bonturi
B- grile sau anse
C- ciupercuţe
D- solzi de peşte
E- suprafaţă haşurată

461. Conectorul principal în proteza parţial mobilizabilă scheletată trebuie să posede:

A- duritate
B- fragilitate
C- rezistenţă
D- plasticitate
E- rigiditate

66
462. Conectorul principal în proteza parţial mobilizabilă scheletată, poate fi reprezentat de:
A- bară, arc
B- pivot
C- plăcuţe
D- bandă (plăcuţă dento-mucoasă)
E- nici una din cele enumerate nu pot fi aplicate

463. Tipurile de conectori principali la mandibulă sunt:

A- Bara linguală
B- Placa linguală
C- Arcada linguală
D- Bara palatinală
E- Plăcuța palatinală
464. Tipurile de conectori principali la maxilă sunt:
A- Arcada palatinală
B- Placuța palatinală
C- Plăcuța antero-posterioară
D- Bara linguală
E- Plăcuța linguală

465. La mandibulă bara în proteza parţial mobilizabilă scheletată, ca conector principal poate avea
formă:
A- rotundă
B- semirotundă
C- ovală
D- patrată
E- nici una din cele enumerate anterior

466. Lăţimea şi grosimea barei în proteza parţial mobilizabilă scheletată, la mandibulă este:
A- grosimea 0,5mm
B- lăţime nu mai mică de 3,0 mm
C- grosime1,0 mm
D- grosime 1,5-2,0 mm
E- lăţime 1,5-2,0 mm

467. Cerinţele către bară în proteza parţială mobilizabilă scheletată la mandibulă:

A- să fie distanţate cu 0,5-1.0mm de la mucoasă
B- marginile barei să fie atraumatizante
C- să fie la nivelul gingiei marginale
D- să se înfunde în mucoasa cîmpului protetic
E- să fie plasată în zona planşeului bucal

468. Cerinţe către plăcuţe în proteza parţial mobilizabilă scheletată la maxilă:

A- să aibă grosimea 0,4-0,5mm
B- să aibă lăţimea de 10mm şi mai mult
C- să aibă contact intim cu mucoasa
D- să posede plasticitate
E- suprafaţa mucozală a plăcuţei să fie rugoasă pentru majorarea retentivităţii, adeziunii, succiunii

469. După contactul plăcuţelor cu conectorii principali în protezele parţiale mobilizabile scheletate
cu elementele cîmpului protetic deosebim plăcuţe:
A- ocluzale
B- mucosale
67
C- dento-mucosale
D- laterale
E- posterioare

470. Benzele ca conector principal în protezele parţial mobilizabile scheletizate îndeplinesc mai
multe funcţii:
A- refac ocluzia centrică
B- realizează blocuri de dinţi rezistente la forţele nocive declanşate de proteză
C- îndeplinesc funcţia antibasculantă
D- contribuie la stabilizarea protezelor situate pe maxilarul opus
E- nici una din susnumitele funcţii benzile nu îndeplinesc

471. Elemente a protezei parţial mobilizabile scheletate cu indirectă antibasculantă sînt:

A- croşetul continuu
B- croşetul Ackers
C- croşetul mucozal
D- croşetul Ney N2
E- benzele dentare

472. Prin ce metodă se pot confecţiona croşetele:

A- turnare
B- îndoire
C- mixtă
D- galvanoplastie
E- ardere

473. Prin turnare se confecţionează croşetele:

A- Kemeny
B- Ney
C- Ackers
D- Roach
E- Kennedy

474. Din sistemele speciale de fixare a protezei parţiale mobilizabile scheletate fac parte:
A- sistemul telescopic
B- sistemul Rumpel-Dolder
C- sistemul adeziv
D- sistemul cu succiune
E- sistemul antibascular

475. Factorii care se opun desprinderii protezei mobilizabile sînt:

A- adeziunea
B- retentivităţile anatomice ale cîmpului protetic
C- lustrul perfect al protezei
D- elementele de fixare şi stabilizare
E- fonaţia

476. Aparatele necesare pentru turnarea modelului:

A- chiuvetă
B- măsuţă vibratorie
C- ocluzorul
D- vacuum-malaxorul
E- articulatorul
68
477. Netezirea protezei parţiale mobilizabile se efectuiază cu:
A- pietre de carborund de diferite forme
B- freze metalice pentru acrilat
C- lac special
D- hîrtie de şmirgel
E- sablatorul

478. Etapele clinico-tehnice de confecţionare a protezei parţial mobilizabile scheletate:

A- radiografia
B- amprenta preliminară
C- modelul preliminar
D- amprenta funcţională
E- degrasarea protezei

479. Scheletul metalic a protezei parţiale mobilizabile scheletate se confecţionează din

următoarele aliaje:
A- Cr-Co
B- Au 750, Pt 12%
C- Cu
D- Ni-Cr moderne
E- uşor fuzibile

480. Croşetul Ackers este format din:

A- două braţe retentive
B- un braţ vestibular retentiv
C- doi pinteni ocluzali
D- un braţ opozant
E- un pintene ocluzal

481. Croşetele turnate după Lejoyeux trebuie să corespundă următoarelor cerinţe:

A- să contribuie la retenţia şi stabilizarea protezei
B- să încercuiască mai mult de jumătate a cercumferinţei dintelui ancoră
C- să fie plasate pe dinte comod
D- să nu fie plasate comod pe dinte
E- fiecărui dinte –ancoră să-i revină cîte două croşete

482. Reglarea transmiterii presiunilor funcţionale asupra suportului dento-paradontal în PPMS are
loc prin:
A- conectorii secundari elastici
B- disjunctori de forţă
C- cape
D- succiunea funcţională
E- adeziunea

483. Cîmpul protetic în edentaţia parţială întinsă este prezentat de:

A – vălul palatin
B – dinţii restanţi
C – muşchii mobilizatori
D – fibromucoasa inmobilă
E – crestele alveolare şi bolta palatină

484. Conform clasificării bazei osoase la maxilă Lejoyeux deosebeşte apofize alveolare:
69
A – înalte, retentive cu versante extinse, paralele
B – înalte, neretentive cu versante periforme
C – cu valoare protetică slabă
D – cu valoare protetică negativă
E – ascuţite

485. Varietăţile tuberozităţilor maxilare în edentaţia parţială pot fi:

A – retentive
B – cu valoare protetică medie
C – ondulate
D – trapezoidale
E – cu valoare protetică negativă

486. Tuberculii piriformi sînt împărţiţi în:

A – favorabili stabilizării şi menţinerii protezelor mobilizabile
B – cu valoare protetică negativă
C – triunghiulari
D – cuboidali
E – piramidali

487. Pietrokovski după profil împarte apofizele alveolare în:

A – piramidale
B – parabolice
C – plate
D – triunghiulare
E – trapezoidale

488. Varietăţile bolţii palatine:

A – extinsă, fără torus palatin
B – ovoidală
C – patrată
D – cu valoare protetică medie
E – alungită

489. Elementele componente ale protezei parţiale mobilizabile:

A – şeile protezei
B – dinţii artificiali
C – corpul protezei
D – elementele de ancorare, fixare şi stabilizare
E – elementele antideformante

490. Baza protezei parţiale mobilizabile este prezentată de:

A – elementele de ancorare, menţinere şi stabilizare
B – dinţii artificiali
C – conectorul principal
D – conectorii secundari
E – şeile protezei

491. Dinţii artificiali în proteza parţială mobilizabilă pot fi din:

A – oasele animalelor
B – acrilate
C – lemn special
D – aliajele metalelor
70
E – ceramică

492. Croşetele din sîrmă sînt alcătuite din următoarele segemente:

A – dentar
B – mandibular
C – maxilar
D – elastic
E – de fixare

493. Limitele protezei parţiale mobilizabile acrilice la maxilă:

A – vestibular – fundul de sac în limitele mucoasei pasiv - mobile
B – vestibular – fundul de sac depăşind limitele mucoasei pasiv - mobile
C – vestibular – nu ajunge cu 1- 2 mm la mucoasa pasiv - mobilă
D – în zona dinţilor frontali restanţi – la colet
E – în zona dinţilor frontali restanţi - supracingular

494. Limitele protezei parţiale mobilizabile acrilice la maxilă:

A – în zona dinţilor laterali restanţi pînă în zona supraecuatorială
B – în zona dinţilor laterali restanţi pînă în zona subecuatorială – la colet
C – în zona dinţilor frontali restanţi - supracingular
D – în zona dinţilor frontali restanţi – la colet
E- În zona dinţilor frontali restanţi- pînă la marginea incisală

495. Dimensiunele bazei protezei parţiale mobilizabile acrilice depind de:

A – numărul dinţilor restanţi
B – starea arcadei dentare antagoniste
C – topografia breşelor arcadei dentare
D – funcţia glandelor salivare
E – tipul de ocluzie

496. Limitele bazei protezei parţiale mobilizabile acrilice la maxilă în zona distală depind de:
A – înălţimea caronară a dinţilor restanţi
B – caracterul breşei – terminală s-au limitată distal
C – mărimea breşelor arcadei dentare
D – gradul de înclinare a dinţilor restanţi
E – tipul de ocluzie
497. Cerințele către baza protezei acrilice sunt următoarele:
A- Să se adapteze pe cîmpul protetic cu schimbarea minimală a volumului din cavitatea bucală
B- Conductivitate termică
C- Gravitate specifică înaltă
D- Ușor să se supună igienizării
E- Să nu fie rezistentă la fracurare sau distorsie

498. Limita distală în proteza parţială mobilizabilă acrilică la maxilă va fi în zona liniei Ah în
următoarele situaţii clinice:
A – în edentaţiile întinse bilaterale terminale
B – în edentaţiile întinse unilaterale terminale
C – în edentaţiile medii bilaterale terminale la prezenţa tuberozităţilor maxilare retentive
D – în edentaţiile medii bilaterale terminale la prezenţa tuberozităţilor maxilare protetic negative
E – în edentaţiile laterale medii intercalate

499. Limitele bazei protezei parţiale mobilizabile acrilice la mandibulă în zona dinţilor restanţi:
A – la coletul dinţilor frontali
71
B – supracingular în zona dinţilor frontali
C – subecuatorial în zona dinţilor laterali
D – la coletul dinţilor laterali
E – supraecuatorial în zona dinţilor laterali

500. Baza protezei parţiale mobilizabile acrilice poate fi confecţionată din:

A – acrilate termopolimerizabile dure
B – acrilate termopolimerizabile elastice
C – mixt
D – aliajele Cr-Co
E – ceramică

501. Protezele parţiale mobilizabile acrilice sînt indicate:

A – cînd sînt contraindicate punţile dentare
B – în ocluzia adîncă şi alergii
C – cînd sînt contraindicate protezele parţiale mobilizabile scheletate
D – în edentaţiile subtotale
E – la absenţa totală a dinţilor

502. Dezavantajele protezelor parţiale mobilizabile acrilice:

A – nu sînt fizionomice
B – au un suport muco-osos
C – micşorează volumul cavităţii orale
D – nu restabilesc întocmai DVO
E – provoacă apariţia galvanozei în cavitatea orală

503. La fixarea şi stabilizarea protezelor parţiale mobilizabile acrilice cele mai favorabile linii
croşetare sînt:
A – sagitală
B – diagonală
C – transversală
D – punctiformă
E – dreaptă

504. La fixarea protezei parţiale mobilizabile acrilice la maxilă cele mai favorabile linii croşetare
sînt:
A – diagonală
B – sagitală
C – dreaptă
D – în suprafaţă
E – transversală

505. La fixarea protezei parţiale mobilizabile acrilice la mandibulă cele mai favorabile linii
croşetare sînt:
A – tangenţială
B – diagonală
C – dreaptă
D – transversală
E – în suprafaţă

506. La confecţionarea croşetelor din sîrmă prin tehnica de îndoire se utilizează cleşte:
A – crampon
B – în cioc
72
C – cu fălci rotunde
D – cu fălci piramidale
E – de tăiat sîrmă

507. Conectorul principal în protezele parţiale moblizabile scheletezate este prezentat de:
A – bare
B – capse
C – plăcuţe
D – dejunctoare de forţă
E – benzi

508. În proteza parţial moblizabilă scheletezată şeile protezei pot fi:

A – întreg metalice
B – parţial metalice incluse în acrilat
C – suspendate
D – elastice
E – tangenţiale

509. Lăţimea şi grosimea barei – ca conector principal al protezei parţial mobilizabile scheletate la
mandibulă este de:
A – lăţimea de 3,0 mm
B – lăţimea de 8,0 mm
C – lăţimea de 0,5 mm
D – grosimea de 0,5 – 1,0 mm
E – grosimea de 1,5 – 2,0 mm

510. Formele de bare linguale în proteza parţială mobilizabilă scheletată:

A – rotundă
B – în şa
C – semirotundă
D – ovoidală
E – în semişa

511. Conectorul principal în protezele parţiale mobilizabile scheletezate la mandibulă prezentat de

plăcuţe dento-mucosole se realizează:
A – în contact cu suprafaţa orală a dinţilor supracingular sau supraecuatorial
B – la o distanţă de 0,2-0,3 mm de la mucoasă
C – la o distanţă de 0,4 mm de la mucoasă
D – la o distanţă de 3-4 mm de la fundul sacului planşelului bucal
E – se realizează la dorinţă

512. În funcţie de starea parodontului dinţilor de suport şi gradul de rezilienţă a fibromucoasei

conectorii secundari în proteza parţial mobilizabilă scheletezată pot fi:
A – rigizi
B – semilabili
C – labili
D – subţiri
E – groşi

513. În protezele parţiale mobilizabile scheletate elementele de ancorare, fixare şi stabilizare sunt
prezentate de:
A – diferite tipuri de croşete
B – arcuri intermaxilare
73
C – magniţi
D – implante
E – sisteme speciale

514. Croşetele utilizate în protezele parţiale mobilizabile scheletezate pot fi confecţionate prin:
A – presare
B – îndoire
C – turnare
D – coacere
E – galvanoplastie

515. După numărul dinţilor pe care se aplică, Rîndaşu deosebeşte croşete:

A – monodentare
B – bidentare
C – multidentare
D – dento-alveolare
E – tridentare

516. În protezele parţiale mobilizabile scheletezate se utilizează următoarele tipuri de croşete:

A – Ackers
B – Kemeny
C – Ney
D – Roach
E – Dolder

517. În protezele parţiale mobilizabile scheletezate se utilizează următoarele sisteme speciale de

fixare şi stabilizare:
A – culisele
B – capsele
C – croşetele Ney
D – sistemul Dolder-Rumpel
E – croşetele Kemeny

518. Protezele parţiale mobilizabile scheletezate sînt indicate cînd pe cîmpul protetic avem
următorul număr de dinţi restanţi cu parodontul sănătos:
A – 1 dinte
B – 2 dinţi situaţi alături
C – 3 dinţi situaţi alături
D – 4 dinţi situaţi în zona frontală limitaţi de primii premolari
E – 5-6 dinţi situaţi în zona frontală

519. Axul de inserţie şi dezinserţie a protezei parţiale mobilizabile scheletezate de pe cîmpul

protetic poate fi:
A – strict vertical
B – liber
C – cu eforturi
D – vertical spre dreapta
E – vertical spre stînga

520. Axul de inserţie şi dezinserţie a protezei parţiale mobilizabile scheletezate de pe cîmpul

protetic poate fi:
A – pe toţi dinţii
B – pe cîţiva dinţi
74
C – vertical posterior
D – pînă la colet
E – vertical anterior

521. Metodele de determinare a axului de inserţie se dezinserţie a protezei parţiale mobilizabile

scheletezate:
A – fiziologică
B – liberă
C – de alegere
D – de autodeterminare
E – de determinare a înclinării medii a axelor dinţilor stîlpi

522. Tijele retentivometre sînt piese anexe la paralelograf cu dimensiuni:

A – 0,25 mm
B – 0,5 mm
C – 0,75 mm
D – 1,0 mm
E – 1,5 mm

523. Sistemul Dolder-Rumpel de fixare a protezelor parţiale mobilizabile acrilice poate fi:
A – rigid
B – rezelient
C – fizico-chimic
D – fizic
E – chimic

524. Croşetul în “T” cu conector secundar prelungit este indicat în edentaţiile Kennedy:
A – cl. I
B – cl. II
C – cl. III
D – cl. IV
E – cl. V

525. Sistemul croşetar Roach include croşetele în formă de litere:

A – C, L
B – U, S
C – T, I, R
D – A, K
E – E, Z

526. Tabloul clinic al edentaţiei parţiale se va găsi în dependenţă de:

A- caracterul respiraţiei
B- numărul dinţilor absenţi
C- respectarea igienii cavităţii arale
D- factorul etiologic
E- starea dinţilor restanţi

527. Din simptomele endobucale ale edentaţiei parţiale fac parte:

A- dereglări de integritate a unei sau ambelor arcade dentare
B- migrări dentare a dinţilor restanţi
C- dereglări gustative
D- dereglări de respiraţie
E- abraziunea patologică a dinţilor din grupa funcţională
75
528. Tabloul clinic al edentaţiei parţiale în caz de pierdere a dimensiunei verticale de ocluzie se v-
a manifesta prin:
A- păstrarea dimensiunei treimei inferioare a feţii
B- micşorarea dimensiunei treimei inferioare a feţii
C- majorarea dimensiunei treimei inferioare a feţii
D- pronunţarea plicelor nazo-labiale şi mentonieră
E- coborîrea comisurilor gurii

529. Tabloul clinic al edentaţiei parţiale se va găsi în dependenţă de:

A- caracterul alimentelor
B- frecvenţa alimentaţiei
C- timpul ce s-a scurs de la extracţia dinţilor
D- starea ţesuturilor dure a dinţilor restanţi
E- starea generală a organismului

530. La examenul endobucal al pacienţilor cu edentaţii parţiale se determină starea:

A- dinţilor restanţi
B- articulaţiei temporo-mandibulare
C- a apofizelor alveolare edentate
D- a unghurilor mandibulare
E- a mucoasei cavităţii arale

531. Apofiza alveolară în spaţiile edentate este examinată din punct de vedere a:
A- dimensiunii
B- formei
C- mobilităţii
D- stabilităţii
E- nu se examinează

532. Conform topografiei breşelor arcadelor dentare edentaţia parţială poate fi localizată:
A- circular
B- frontal
C- lateral
D- mixt
E- segmentar

533. La examenul endobucal în caz de edentaţie parţială se v-or utiliza următoarele instrumente:
A- oglinda stomatologică
B- pensa stomatologică
C- pensa anatomică
D- pensa chirurgicală
E- elevatorul

534. Examenul clinic a apofizei alveolare edentate în edentaţiile parţiale se v-a efectua prin:
A-radiografie
B- inspecţie
C- palpare
D- sondare
E- percuţie

535. Fibromucoasa cavităţii arale se împarte în:

A- transparentă
76
B- activ mobilă
C- pasiv mobilă
D- imobilă
E- netransparentă

536. Fibromucoasa imobilă a cavităţii orale acoperă:

A- procesele alveolare
B- palatul moale
C- palatul dur
D- planşeul bucal
E- limba

537. Din formaţiunile anatomice ale fibromucoasei la maxilă fac parte:

A- palatul moale
B- papila incizivală
C- ruge palatine
D- frenul buzei superioare
E- palatul dur

538. Din formaţiunile anatomice ale fibromucoasei la mandibulă fac parte:

A- tuberculii piriformi
B- frenul buzei inferioare
C- planşeul bucal
D- torusul mandibular
E- frenul limbii

539. Materialele din siliconi utilizate la modelarea machetei scheletului protezei parţiale
mobilizabile scheletate are imprimări ale componentelor scheletului:
A- bare
B- benzi
C- plăcuţe
D- braţe de croşete
E- croşete mucosale

EDENTAŢIA TOTALĂ ŞI TEHNOLOGIA CONFECŢIONĂRII PROTEZELOR TOTALE

540. Cîmpul protetic în edentaţia totală se subîmparte în:

A- spaţiul Ney
B- zona funcţională
C- zona glandulară
D- zona de sprigin
E- zona papilei incisivale

541. Zona de spriginîn în edentaţia totală la maxilă include:

A- regiunea inserţiei muşchiului buccinator
B- tuberozităţile maxilare
C- regiunea liniei “Ah”
D- palatul dur
E- procesele alveolare

542. Componentele protezei totale:

77
A- elemente de menţinere şi stabilizare
B- şeile protezei
C- dinţi artificiali
D- conectorul principal
E- conectorii secundarii

543. Proteza totală poate fi confecţionată din:

A- acrilate termopolimerizabile de culoare roză
B- aliajele argintului
C- acrilate autopolimerizabile
D- acrilate termopolimerizabile fără coloranţi
E- acrilate elastice

544. Baza protezei totale este prezentată de:

A- şeile protezei
B- dinţii artificiali
C- conectorul principal
D- conectorii secundari
E- conectorii parţiali

545. Gravarea liniei americane pe modelul definitiv în edentaţia totală prevede crearea:
A- Unei făşii cu lăţimea de 1,0 mm
B- Unei făşii cu lăţimea de 2,0 mm
C- Unei făşii cu lăţimea de 3,0 mm
D- Unei făşii cu adîncimea de 1,0 mm
E- Unei făşii cu adîncimea de 1,5 mm

546. Lingurile amprentare individuale se confecţionează din:

A- acrilate termopolimerizabile
B- ceară de bază
C- materiale amprentare siliconice
D- ghips
E- acrilate autopolimerizabile

547. Deosebim următoarele varietăţi de amprente funcţionale:

A- pasive la mandibulă
B- pasive la maxilă
C- diferenţiate
D- compresive
E- decompresive

548. La absenţa totală a dinţilor au loc următoarele modificări în sistemul stomatognat:

A- agravarea actului de respiraţie
B- activarea procesului de reducţie a scheletului cranio-facial
C- activarea procesului de reducţie a ţesuturilor moi ce acoperă scheletul cranio-facial
D- activarea funcţiei muşchilor oro-faciali
E- activarea funcţiei muşchilor mobilizatori ai mandibulei

549. Reducţia pronunţată a scheletului facial în edentaţiile totale are loc în următoarele zone:
A- în etajul superior al feţei
B- în etajul mediu al feţei
C- în etajul inferior al feţei
78
D- în zona laterală stînga
E- în zona laterală dreapta

550. Cîmpul protetic în edentaţia totală la maxilă este prezentat de:

A- procesele alveolare
B- valul palatin
C- bolta palatină
D- tuberozităţile maxilare
E- tuberculii piriformi

551. Tipurile de atrofie ale maxilei şi mandibulei în edentaţiile totale se clasifică:

A- la maxilă după Schroder
B- la maxilă după Agapov
C- la mandibulă după Koller
D- la mandibulă după Rubinov
E- la maxilă şi mandibulă după Ghelman

552. Metode de fixare a protezelor totale:

A- mecanice
B- biomecanice
C- trainice
D- fizice
E- provizorie

553. Williams după corelaţia dintre forma feţii şi forma dinţilor deosebeşte:
A- dinţi fără formă geometrică
B- dinţi triunghiulari
C- dinţi patraţi
D- dinţi în baionetă
E- dinţi ovoidali

554. Baza protezei totale este prezentată de:

A- şeile protezei
B- conectorul principal
C- conectorul secundar
D- conectorul intermediar
E- proteza totală şei nu are

555. Sangiuolo grupează toate varietăţile cîmpului protetic edentat total în următoarele clase
pentru ambele maxilare:
A- substratul osos este bine exprimat
B- substratul osos are un grad de exprimare mediu
C- substratul osos are un grad de atrofie mărit (avansat)
D- substratul osos are o formă ovoidală
E- substratul osos are o formă triunghiulară

556. Rîndaşu clasifică procesele alveolare edentate total în:

A- late
B- înguste
C- retentive
D- neretentive
E- neutre

79
557. Liniile de orientare ce se trasează pe modelul definitiv la maxilă în edentaţia totală:
A- linia mijlocului procesului alveolar
B- linia mediană
C- linia rugiilor palatine
D- linia retromolară
E- linia ce marchează fibromucoasa activ mobilă

558. Aparatele necesare pentru realizarea modelului:

A- şlif motor
B- vacum-malaxor
C- masă vibratorie
D- micromotor
E- chiuvetă

559. Materiale din care pot fi confecţionate modelele funcţionale în edentaţiile totale:
A- ceară de bază
B- ceară de modelare
C- materiale siliconice
D- masă termorezistentă (refractară)
E- ghips medical

560. Pentru prelucrarea mecanică a lingurii individuale acrilice e necesar de instrumente abrazive:
A- perii de puf
B- petre de carborund
C- freze metalice
D- discuri de carborund
E- perii aspre

561. Bordurile de ocluzie în edentaţiile totale trebuie să corespundă cerinţelor:

A- înălţimea de 10-12mm în regiunea frontală
B- înălţimea de 10-12mm în regiunea laterală
C- lăţimea de 6-8mm în regiunea frontală
D- lăţimea de 5-6mm în regiunea frontală
E- înălţimea în regiunea laterală de 6-8mm

562. Indicaţi materialele din care se confecţionează protezele totale:

A- acrilate termopolimerizabile
B- acrilate autopolimerizabile
C- aliaje crom-cobalt
D- acrilate fluide (prin injectare)
E- compozite
563. indicați materialele din care se confecționează lingura individuală:
A- acrilatele autopolimerizabile
B- aliajele inobile
C- acrilatele termopolimerizabile
D- hidrocoloizii ireversibili
E- materialele siliconice

564. Pentru montarea dinţilor după metoda Gysi, Vasiliev, Katz e necesar ca relaţiile intermaxilare
centrice să fie apreciate cu:
A- borduri de ocluzie acrilice
B- borduri de ocluzie de ceară
C- borduri de ocluzie din material amprentar termoplastic
80
D- borduri de ocluzie din ghips
E- toate variantele susnumite posibile de utilizat

565. Schimbul cerii pe acrilat la confecţionarea protezei totale se efectuiază prin:

A- aplicarea valului pregătit din acrilat în tipar
B- aplicarea plăcii pregătite din acrilat în tipar
C- metoda injectării
D- aplicarea pulberii din acrilat
E- metodele susnumite nu se utilizează la proteza totală

566. Metodele moderne de confecţionare a bazei protezei totale:

A- Metoda manuală
B- aplicarea strat cu strat a acrilatului fotopolimerizabil
C- aplicarea acrilatului termopolimerizabil la stadia de nisip umectat
D- metoda injectării acrilatului special
E- aplicarea pe straturi a acrilatului autopolimerizabil

567. La realizarea arcadelor dentare în protezele totale se folosesc dinţii:

A- diatorici (molari şi premolari) din porţelan
B- cu butoane sau crampoane (frontali) din porţelan
C- acrilici (frontali şi laterali)
D- speciali
E- din compozite semiprefabricaţi

568. Parametrii articulatorului universal sînt:

A- prezenţa a două articulaţii
B- unghiul de înclinare sagitală a pantei tuberculilor articulari 170
C- unghiul de înclinare sagitală a pantei tuberculilor articulari 330
D- prezenţa triunghiului Bonwill
E- posibilitatea efectuării mişcărilor mandibulare numai în plan sagital

569. Particularităţile articulatorului individual sînt:

A- efectuarea mişcărilor numai în plan vertical
B- posibilitatea fixării modelului maxilei în raport cu particularităţile articulaţiei temporo-
mandibulare şi planul Frankfurt
C- unirea ramei superioare şi inferioare are loc printr-o balama
D- se fixează în articulator întîi modelul mandibulei apoi a maxilei
E- posibilitatea reglării unghiului de înclinare a tuberculilor articulari

570. Cîmpul protetic edentat total este împărţit în:

A – zona de tracţiune
B – zona torusului palatin
C – zona planşeului bucal
D – zona de sprijin
E – zona de succiune

571. Zona de sprijin a cîmpului protetic edentat total la maxilă este prezentată de:
A – crestele alveolare edentate total şi tuberozităţile maxilare
B – proeminenţile zigomatice
C – torusul palatinal
D – bolta palatină
E – valul palatin

81
572. Zonele funcţionale ale cîmpului protetic mandibular în edentaţiile totale sînt:
A – zonele tuberculilor piriformi
B – zonele linguale şi vestibulare laterale
C – zonele centrale şi laterale ale crestelor alveolare
D – zona centrală a crestei alveolare
E – zonele centrale- linguală şi labială

573. Menţinerea protezei totale pe cîmpul protetic la maxilă se realizează datorită:

A – succiunei
B – greutăţii protezei
C – deglutiţiei
D – adeziunei
E – respiraţiei corecte

574. Din regulile generale de montare a dinţilor în edentaţiile totale după Gysi fac parte:
A – dinţii laterali superiori se montează cu zona cervicală pe centrul procesului alveolar
B – dinţii laterali inferiori se montează în zona cervicală pe centrul apofizei alveolare
C – dinţii frontali superiori se montează în afara centrului procesului alveolar
D – dinţii frontali inferiori se montează pe centrul procesului alveolar
E – dinţii frontali la ambele maxilare se montează strict vertical

575. Din liniile de orientare trasate pe modelul definitiv al mandibulei în edentaţia totală fac parte:
A – linia mediană
B – liniile ce împart în două jumătăţi tuberculii piriformi
C – linia transversală trasată pe centrul procesului alveolar din zona frontală
D – marcarea limetelor tuberculilor piriformi
E – marcarea contururilor proceselor alveolare

576. După înălţimea marginelor deosebim amprente funcţionale:

A – de succiune
B – fiziologice
C – anatomice
D – propriu zise
E – parţiale

577. După gradul de compresie a mucoasei amprentele funcţionale pot fi:

A – de compresie
B – de dispovărare
C – de tracţiune
D – diferenţiate
E – de succiune

578. La corectarea lingurilor amprentare individuale se utilizează teste funcţionale:

A – după Herbst
B – cu amplitudă mică
C – cu amplitudă medie
D – cu amplitudă mare
E – intensive

579. Adaptarea lingurii amprentare individuale prevede:

A – aducerea marginilor pînă la un contact intim cu mucoasa pasiv mobilă
B – aducerea marginilor pînă la fundul de sac
C – realizarea grosimei marginilor conform volumului fundului de sac
82
D – grosimea marginilor nu are importanţă
E – eliberarea frenurilor şi a plicelor

580. Modelarea funcţională a marginilor amprentei funcţionale în edentaţia totală se efectuează

prin tehnici:
A – modelări efectuate manual de medic
B – modelări efectuate de pacient la comanda medicului
C – modelări efectuate sinestătător de pacient
D – modelări mixte
E – modelări instrumentale

SIMPTOMATOLOGIA AFECŢIUNILOR STOMATOLOGICE DE BAZĂ CE NECISITĂ UN

TRATAMENT ORTOPEDO-PROTETIC ŞI METODELE DE EXAMINARE A
BOLNAVILOR ÎN CLINICA DE PROTETICĂ DENTARĂ

581. Examenul clinic subiectiv al pacientului în clinica de protetică dentară include:

A-motivaţia
B-gnatodinamometria
C-istoria actualei maladii
D-istoria vieţii
E-inspecţia

582. Examenul clinic obiectiv al pacientului în clinica de protetică dentară include:

A-motivaţia
B-inspecţia
C-palparea
D-radiografia
E-miotonometria

583. Examenul clinic al apofizelor alveolare edentate se va efectua prin:

A-radiografia panoramică
B-palpare
C-inspecţie
D-studiul pe modelul diagnostic
E-aprecierea densităţii ţesutului osos

584. La examenul clinic al mucoasei bucale se va studia mucoasa:

A-activ mobilă
B-pasiv mobilă
C-dură
D-elastică
E-imobilă

585. Mucoasa activ mobilă a cavităţii orale acoperă:

A-palatul dur
B-palatul moale
C-planşeul bucal
D-procesele alveolare
83
E-buzele

586. Mucoasa imobilă a cavităţii orale acoperă:

A-limba
B-palatul dur
C-procesele alveolare
D-obrajii
E-buzele

587. Din metodele paraclinice de examinare a musculaturii zonei maxilo-faciale fac parte:
A-inspecţia
B-palparea
C-miotonometria
D-electromiografia
E-gnatosonia

588. Din metodele radiografice de studiu a articulaţiei temporo-mandibulară fac parte:

A-tomografia
B-artrografia
C-cineradiografia
D-electroradiografia
E-teleradiografia

589. Deosebim următoarele grade de mobilitate patologică a dinţilor:

A-I
B-II
C-III
D-IV
E-V

590. La investigarea microcurenţilor electrici în cavitatea bucală se utilizează:

A-microampermetrul
B-potenţiometrul
C-miotonometrul
D-gnatodinamometrul
E-fagodinamometrul

591. Din metodele dinamice (funcţionale) de determinare a eficienţii masticatorii fac parte
metodele elaborate de:
A-Agapov
B-Rubinov
C-Oxman
D-Ghelman
E-Mamlok

592. Înregistrarea contactelor dento-dentare la examenul relaţiilor ocluzale statice între arcadele
dentare se efectuiază:
A-vizual
B-cu hîrtie de articulare
C-cu plăcuţe de ceară ramolită
D-cu creionul simplu
E-cu creionul chimic
84
593. Din metodele statice de determinare a eficienţii masticatorii fac parte metodele elaborate de.
A-Agapov
B-Oxman
C-Mamlok
D-Rubinov
E-Ghelman

594. Principiul profilactic de tratament protetic prevede:

A- profilaxia locală
B- profilaxia respiraţiei nazale
C- profilaxia generală
D- profilaxia obiceiurilor vicioase
E- profolaxia tabacismului

595. Edentaţia parţială ca formă nozologică a afecţiunelor sistemului stomatognat poate fi:
A-fără micşorarea dimensiunei verticale de ocluzie
B-cu micşorarea dimensiunei verticale de ocluzie
C-cronică
D-acută
E-exagerată

596. Din formele nozologice ale sistemului stomatognat ce necesită un tratament ortopedo-protetic
fac parte:
A-edentaţia totală
B-edentaţia parţială
C-abraziunea fiziologică a dinţilor
D-abraziunea patologică a dinţilor
E-pulpitele

597. Din simptomele subiective ale afecţiunilor sistemului stomatognat ce necesită un tratament
ortopedo-protetic fac parte:
A-durerea
B-deriglări fizionomice
C-absenţa parţială a dinţilor
D-absenţa totală a dinţilor
E-deriglări de masticaţie

598. Din simptoamele obiective ale afecţiunilor sistemului stomatognat ce necesită un tratament
ortopedo-protetic fac parte:
A-prăbuşirea buzei superioare
B-durerea
C-prezenţa breşelor arcadelor dentare
D-discromiile dentare
E-respiraţia orală

599. Simptoamele exobucale ale afecţiunilor sistemului stomatognat ce necesită un tratament

ortopedo-protetic se v-or manifesta prin:
A-asimitrii faciale
B-deriglări de formă a nasului
C-prăbuşirea buzelor
85
D-modificarea unghiurilor mandibulei
E-modificări de culoare a feţii

600. Exobucal la examenul pacientului în clinica de protetică dentară prin palpare se pot examina:
A- starea muşchiului digastricus
B- starea muşchilor pterigoidieni interni
C- starea muşchilor limbii
D- ganglionii limfatici cervicali superficiali
E- inserţia inferioară a muşchilor temporali

Bibliografie
1. Postolachi I. şi colaboratorii – Protetica dentară. – Chişinău, “Ştiinţa” 1993
2. Bîrsa Gn., Postolachi I. – Tehnici de confecţionare a protezelor dentare. – Chişinău,
“Ştiinţa” 1993
3. Гаврилов Е.И., Щербаков А.С., - Ортопедическая стоматология. Москва. Изд.
»Медицина». 1984
4. Копейкин В.Н., Демнер Л.М. – Зубопротезная техника. Москва. Изд.
»Медицина» 1985

Au fost revizuite și aprobate la ședința catedrei Nr.1 din 03.09.2015

Şef catedră
dr.hab.șt.med.,conf.univ. D. Uncuța

Șef studii
dr.med.,conf. univ. N. Bajurea

G R I LA
răspunsurilor la teste pentru examenul de promovare la Stomatologia Ortopedică
pentru studenţii anului II în anul universitar
2015-2016
86
1. C
2. A 44.A 86.D 128. B
3. C 45.A 87.A 129. C
4. B 46.B 88.C 130. D
5. C 47.C 89.B 131. E
6. A 48.E 90.D 132. E
7. C 49.D 91.B 133. B
8. C 50.C 92.C 134. A
9. C 51.B 93.A 135. E
10.D 52.C 94.B 136. B
11.B 53.C 95.B 137. C
12.B 54.B 96.E 138. C
13.B 55.A 97.E 139. A
14.B 56.D 98.D 140. E
15.E 57.C 99.A 141. C
16.C 58.B 100. C 142. D
17.A 59.C 101. C 143. A
18.B 60.A 102. D 144. E
19.B 61.C 103. A 145. C
20.B 62.B 104. D 146. E
21.C 63.A 105. C 147. C
22.E 64.B 106. E 148. B
23.E 65.B 107. B 149. B
24.A 66.B 108. C 150. C
25.C 67.C 109. B 151. C
26.B 68.D 110. A 152. E
27.B 69.E 111. C 153. E
28.E 70.D 112. A 154. A
29.A 71.B 113. B 155. E
30.C 72.A 114. D 156. A
31.D 73.B 115. B 157. D
32.A 74.C 116. A 158. B
33.C 75.C 117. C 159. A
34.B 76.A 118. A 160. E
35.A 77.D 119. E 161. A
36.A 78.E 120. C 162. D
37.A 79.B 121. A 163. B
38.C 80.B 122. E 164. D
39.A 81.A 123. C 165. C
40.A 82.D 124. B 166. E
41.B 83.A 125. C 167. C
42.A 84.B 126. B 168. E
43.B 85.B 127. A 169. D
87
170. E 215. E 260. E 305. A;E
171. C 216. D 261. A 306. B;C;E
172. D 217. C 262. B 307. C;E
173. E 218. C 263. E 308. A;D;E
174. B 219. E 264. A 309. C;E
175. A 220. A 265. B 310. B;D
176. A 221. B 266. A 311. B;E
177. D 222. A 267. C 312. B;D
178. E 223. B 268. B 313. D;E
179. E 224. C 269. A 314. A;C
180. B 225. A 270. B 315. B;D
181. D 226. C 271. A 316. B;C;E
182. B 227. B 272. A 317. A;B;C
183. A 228. E 273. E 318. B;E
184. B 229. C 274. B 319. C;D
185. D 230. D 275. D 320. A;C
186. A 231. D 276. A 321. C;E
187. A 232. B 277. A 322. D;E
188. C 233. B 278. A 323. B;C;E
189. D 234. C 279. E 324. D;E
190. C 235. A 280. C 325. A;B;C
191. B 236. D 281. B 326. A;C
192. C 237. B 282. C 327. B;C;D
193. D 238. C 283. A 328. D;E
194. C 239. D 284. D 329. B;C;D;E
195. A 240. A 285. A 330. A;D
196. A 241. E 286. A 331. A;D
197. A 242. B 287. C 332. C;E
198. D 243. D 288. D 333. A;C;D
199. E 244. B 289. A 334. A;B;C
200. B 245. C 290. C 335. A;C
201. B 246. A 291. A 336. B;C;E
202. A 247. B 292. E 337. B;E
203. C 248. D 293. B 338. B;E
204. E 249. C 294. B 339. C;E
205. B 250. D 295. C 340. A;C;D
206. A 251. D 296. D 341. C;D
207. B 252. C 297. B 342. A;C;D
208. A 253. B 298. C 343. A;C;D
209. A 254. D 299. A 344. C;E
210. E 255. A 300. A 345. A;C;E
211. D 256. C 301. B;E 346. A;D
212. A 257. B 302. B;D 347. A;B;D
213. C 258. D 303. B;C;E 348. A;C
214. C 259. E 304. B;D 349. B;C;E
88
350. C;D;E 395. A;C;D 440. B;C 485. A;B;E
351. A;B;C 396. A;B;D 441. A;B 486. A;B
352. A;B 397. B;E 442. A;D 487. B;D;E
353. A;B 398. A;C;D 443. A;C;D 488. A;D
354. A;C;D 399. A;B;E 444. A;C;E 489. A;B;D
355. A;B;C 400. A;B;E 445. A;B 490. C;E
356. A;B;D 401. A;D 446. D;E 491. B;D;E
357. A;B;D 402. B;C 447. B;C 492. A;D;E
358. A;C;D;E 403. B;C;E 448. C;D 493. A;D
359. A;B;D 404. A;C 449. C;D 494. A;D
360. B;C 405. A;B;C 450. A;B 495. A;C
361. A;B;C;E 406. A;C;D 451. A;C;D 496. B;C
362. B;C;D 407. A;B;E 452. B;C;D 497. A;B;D
363. B;D 408. B;C 453. C;D 498. A;B;D
364. A;B;D 409. A;B;C 454. A;B;E 499. B;E
365. A;E 410. B;D 455. A;C;D 500. A;C;D
366. A;B 411. A;B 456. A;B;D 501. A;C;D
367. B;D 412. B;C 457. C;E 502. B;C
368. A;C 413. A;B 458. A;B;C 503. B;C
369. A;C;D 414. A;D 459. A;B 504. A;D
370. B;C;D 415. C;E 460. A;B;C 505. D;E
371. C;E 416. A;C 461. A;C;E 506. A;B;C;E
372. B;D 417. A;B 462. A;C;D 507. A;C;E
373. A;C;D 418. C;D 463. A;B 508. A;B
374. A;C 419. B;D 464. B;C 509. A;E
375. B;D;E 420. C;E 465. A;B;C 510. A;C;D
376. C;D 421. A;C;E 466. B;D 511. A;D
377. B;D 422. B;C 467. A;B 512. A;B;C
378. A;B;E 423. A;B 468. A;B;C 513. A;E
379. B;D;E 424. A;C 469. B;C 514. B;C
380. A;C;E 425. A;C 470. B;C 515. A;B;E
381. A;B 426. A;B;C 471. A;E 516. A;C;D
382. A;B;C;D 427. B;C 472. A;B;C 517. A;B;D
383. A;B 428. A;C;D 473. B;C;D 518. D;E
384. A;C 429. A;B;D 474. A;B 519. A;D;E
385. A;D 430. A;C 475. A;B;D 520. C;E
386. B;C 431. A;B;E 476. B;D 521. B;C;E
387. A;B 432. A;B;D 477. A;B;D 522. A;B;C
388. B;E 433. A;B;D 478. B;C;D 523. A;B
389. B;C 434. A;B;D 479. A;B;D 524. A;B
390. B;D 435. A;B;C 480. B;D;E 525. A;B;C
391. A;C 436. B;D;E 481. A;B 526. B;D;E
392. B;C 437. A;D;E 482. A;B 527. A;B;E
393. A;C;D 438. A;D 483. B;D;E 528. B;D;E
394. B;D;E 439. A;B;C 484. A;C;D 529. C;D;E
89
530. A;C;E 548. B;C 566. B;D 584. A;B;E
531. A;B 549. B;C 567. A;B;C 585. B;C;E
532. B;C;D 550. A;C;D 568. A;C;D 586. B;C
533. A;B 551. A;C; 569. B;E 587. C;D;E
534. B;C 552. A;B;D 570. D;E 588. A;B;C
535. B;C;D 553. B;C;E 571. A;D 589. A;B;C
536. A;C 554. A;B 572. A;B;E 590. A;B
537. B;C;D 555. A;B;C 573. A;D 591. B;D
538. A;B;E 556. C;D;E 574. A;B;C;D 592. B;C
539. A;B;C;D 557. A;B 575. A;B;C;D 593. A;B;C
540. B;D 558. B;C 576. A;D 594. A;C
541. B;D;E 559. D;E 577. A;B;D 595. A;B
542. B;C;D 560. B;C;D 578. A;C 596. A;B;D
543. A;D 561. A;D;E 579. A;C;E 597. A;B;E
544. A;C 562. A;C;D 580. A;B;D 598. A;C;D
545. C;E 563. A;C 581. A;C;D 599. A;C;D
546. A;B;E 564. B;C 582. A;B;C 600. A;B;D
547. C;D;E 565. A;B;C 583. B;C

90
91