Manual Tehnic Aer Comprimat

MANUAL TEHNIC
DE AER COMPRIMAT
Probleme energetice si de functionare

ale sistemelor de aer comprimat
Editura ENESIS
Baia Mare
Editia 2010
MANUAL TEHNIC DE AER COMPRIMAT
Lucrarea de fata a fost realizata cu sprijinul de specialitate al firmei

ALMiG România SRL, si se bazeaza pe cartea lui TAKÁTS PÉTER
intitulata „Sisteme de aer comprimat”, aparuta în anul 1989.
Consilier editorial: Aurel Jentea

Redactor de carte: Olimpiu Ratiu
Coperta: Cristian Tudor Covaci
Prefaþa: Antonela Rusu
Culegere si tehnoredactare computerizata: Cristian Tudor Covaci
Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a României:

TAKÁTS PÉTER Manual tehnic de aer comprimat: probleme
energetice si de functionare Takáts Péter; trad.; Chiuzbaian
Erika – Baia Mare: Enesis 2002
104 p; 210 cm
ISBN 973-85282-8-3
I. Chiuzbaian Erika (trad.)
621.51
Takáts Péter
Capitolul VII, intitulat Transport pneumatic este conceput si

redactat de catre un colectiv de la Institutul Politehnic Timisoara,
format din: Conf. dr. ing. Laza Ioan ºi Dr. ing. Ferencz András
CapitolulVIII intitulat Compresoare de medie ºi înaltã presiune
este elaborat de domnul Dirk Slottke.
Tiparirea integrala sau partiala, multiplicarea, pastrarea în sistem

de prelucrare si stocare a datelor în calculator se pot face doar cu
aprobarea BARR SRL.
5
www.almig.ro
CUPRINS
Pagina
Prefaþã 7
Capitolul I - Aerul comprimat 13
Capitolul II - Sistemul de aer comprimat 15
Capitolul III - Utilizarea aerului comprimat 17
3.1. Influenta presiunii asupra consumatorului 17
3.2. Calitatea aerului comprimat 19
3.2.1. Poluarea aerului comprimat cu poluanti solizi 20
3.2.2. Uleiul în aerul comprimat 21
3.2.3. Apa în aerul comprimat 24
3.2.4. Clasificarea calitativã a aerului comprimat 24
3.3. Eliminarea poluanþilor din aerul comprimat 25
3.3.1. Filtrarea materialelor poluante 25
3.3.2. Alegerea filtrelor 28
3.3.3. Scaderea umiditatii din aerul comprimat 30
3.3.4. Uscãtoare prin refrigerare 30
3.3.5. Uscãtoare prin adsorbþie 32
3.4. Calitatea aerului si consumatorii 34
3.5. Efectul întretinerii asupra utilizarii 36
3.6. Debitul de aer comprimat 37
Capitolul IV- Distribuirea aerului comprimat 41
4.1. Rezervoare de aer comprimat 41
4.1.1 Calculul marimii rezervorului 42
4.1.2 Dispoziþii legale pentru rezervoare de aer comprimat 42
4.2. Elementele retelei de aer comprimat 44
4.2.1. Conducte 44
6
www.agkompressoren.ro
4.2.2. Elemente de reþea 48

4.3. Pierderi de presiune în retea 49
4.4. Pierderi cantitative în rete 50
4.4.1. Determinarea pierderilor cantitative pe baza golirii rezervorului 51
4.4.2. Determinarea pierderilor cantitative în timpul de

funcþionare în sarcinã a compresoarelor 52
4.4.3. Determinarea locurilor de scurgere 53
4.5. Crearea retelelor optime 54
4.5.1. Retele stabile de interior 54
4.5.2. Retele mobile de exterior 56
Capitolul V - Producerea aerului comprimat 59
5.1. Presiunea de refulare a compresorului 59
5.2. Calitatea aerului comprimat transportat de compresoare 62
5.3. Factori ce influenteaza consumul de energie al compresoarelor 62
5.4. Alegerea numarului de compresoare 66
5.5. Statie de compresoare centralizata sau 67
Capitolul VI - Revalorificarea cãldurii reziduale 69
6.1. Teoria revalorificarii caldurii reziduale 69
6.2. Balanþa termicã în compresor 70
6.3. Pregatire pentru reutilizarea caldurii reziduale 71
6.4. Refolosirea caldurii reziduale la compresoare cu racire cu aer 72
6.5. Refolosirea caldurii reziduale la compresoare cu racire cu apã 74
6.6. Sisteme combinate de refolosire a caldurii reziduale 80
6.7. Câteva aspecte legate de economia de energie 83
Capitolul VII - Transportul pneumatic 84
7.1. Parametrii transportului pneumatic 84
7.2. Sisteme de transport pneumatic 91
7.3. Masini pentru miscarea aerului 101
5
www.almig.ro
7.4. Evaluarea debitului de aer 109
7.5. Relaþiile de calcul pentru cãderea de presiune a aerului 121
7.6. Dimensionarea unei instalaþii de transport material fin în
fazã densã 124
7.7. Dimensionarea unei instalaþii de transport material
grosier în fazã diluatã 135
Capitolul VIII - Compresoare de medie ºi înaltã presiune 144
Bibliografie 151
Anexe 153
6
Prefata
Principiul dupã care se ghideazã societatea ALMiG

Kompressoren GmbH este acela cã bazându-se pe valorile
tradiþionale, succesul durabil poate fi obþinut numai cu pricepere
ºi progres. În interesul satisfacerii exigenþelor crescute faþã de
compresoarele ALMiG la un nivel cât mai înalt, ALMiG
Kompressoren GmbH a înfiinþat reprezentanþa sa din România,
ALMiG România SRL, care ºi-a propus ca, prin creºterea
numãrului colaboratorilor foarte bine calificaþi, prin produsele
sale de încredere, prin preþurile sale mult mai avantajoase, prin
serviciile sale de calitate, sã devinã leaderul pieþei de
compresoare în România. ALMiG România SRL este unicul
distribuitor in România al producãtorului german de
echipamente pentru producerea ºi tratarea aerului comprimat,
ALMiG KOMPRESSOREN GmbH.
Respectând tradiþia începuta în anul 1923 privind
asigurarea calitãþii germane prin îmbunataþirea continuã a
produselor, ALMiG Kompressoren GmbH (Auto Luft Made In
Germany) îºi asigurã respectul ºi aprecierea clienþilor prin
oferirea unei game largi de produse care respectã standardele
internaþionale de management al calitãþii ºi mediului: ISO 9001,
ISO 14001 ºi IRIS (International Railway Industry Standard).
ALMiG Kompressoren GmbH este un nume
reprezentativ al tehnologiei de vârf în domeniul aerului
comprimat. Firma ALMiG are la origine o întreprindere de
tradiþie, ale cãrei produse sunt recunoscute în branºa aerului
comprimat pentru calitate, inovaþie ºi conºtiinþa clientelei.
ALMiG este o întreprindere deosebit de flexibilã, care
reacþioneazã rapid la dorinþele individuale ale clientului,
sprijinindu-l cu sfaturi ºi fapte în calitate de partener competent.
Fiind unul dintre leaderii ofertanþi de sisteme din
tehnologia aerului comprimat, cercetarea ºi dezvoltarea sunt o
premisã subînþeleasã ºi o bazã a tuturor produselor noastre
fabricate conform normelor internaþionale de protecþie a
mediului ºi garantare a calitãþii.
ALMiG România SRL este ºi unicul reprezentant
6
www.almig.ro
autorizat J.P. SAUER & SOHN Maschinenbau GmbH în
Romania în sectorul industrie, în ceea ce priveºte
comercializarea compresoarelor cu piston de înalta ºi medie
presiune. Modelul ºi construcþia compresoarelor SAUER pentru
presiuni de pânã la 420 bar (în perspectivã pânã la 500 bar) sunt
ideale pentru a fi folosite în industrie, având o putere deasupra
mediei ºi etalându-ºi capacitãþile chiar ºi în cele mai solicitante
aplicaþii.
Firma ALMiG România SRL oferã spre vânzare una
dintre cele mai largi palete de produse de pe piaþa aerului
comprimat: compresoare cu ºurub, compresoare cu piston (de
joasa presiune, medie presiune ºi înaltã presiune),
multiplicatoare de presiune, motocompresoare,
turbocompresoare, compresoare cu regulator de turaþie,
suflante, rezervoare pentru aer comprimat, recuperatoare de
energie pentru producerea apei calde, scule pneumatice,
instalaþii complete pentru tratarea aerului comprimat ºi
asigurarea managementului condensului, dispozitive de
monitorizare ºi control al instalaþiilor de aer comprimat.
ALMiG România SRL se concentreazã în mod constant
pe creºterea satisfacþiei colaboratorilor prin asigurarea unor
servicii de calitate. Pentru garantarea reuºitei, ne aflam într-un
proces continuu de învãþare ºi depunem toate eforturile pentru a
satisface întotdeauna solicitãrile unicat ale clienþilor, oferind
soluþii individualizate, în funcþie de necesitãþi. Desigur cã, în
acest context, luãm în considerare ºi cerinþele din ce în ce mai
severe referitoare la economia de energie ºi la protecþia
mediului.
Societatea noastrã nu oferã doar instalaþii complete de
producere ºi tratare a aerului comprimat, ci asigurã ºi
consultanþã de specialitate, îndrumare tehnicã gratuitã,
proiectare, antreprize, predare la cheie, punere în funcþiune a
utilajelor, service în garanþie ºi post-garanþie, mãsurarea calitãþii
ºi cantitãþii aerului comprimat, elaborare de studii pentru
pierderi, posibilitãþi de platã favorabile, reconstrucþie de reþele
de aer comprimat, service - inclusiv la alte mãrci de
compresoare.
7
Reþeaua noastrã de service, cu reprezentanþi rãspândiþi

în puncte strategice care acoperã cu succes întreaga þarã,
permite intervenþii rapide oriunde în România, în maxim 48 de
ore de la sesizare. Personalul nostru calificat va avea grijã ca
utilajele dumneavoastrã sã fie întreþinute tot timpul, ca
intervalele de service sã fie respectate, iar departamentul nostru
de service va avea grijã ca piesele de schimb necesare sã fie
livrate la timp. Reþeaua noastrã de service include centre de
service în: Bucureºti, Braºov, Timiºoara, Hunedoara, Drobeta
Turnu Severin, Galaþi, Paºcani, Turda, Miercurea Ciuc ºi Baia
Mare.
ALMiG România SRL nu este doar un furnizor de
compresoare, ci mai degrabã un partener ºi un consilier al
clientului, începând cu etapa de proiectare a reþelei/staþiei de
aer comprimat ºi pânã la etapa în care utilajele noastre intra în
perioada de post garanþie. De asemenea, cunoscând situaþia
actualã de pe piaþa din þara noastrã, venim în întâmpinarea
dumneavoastrã cu posibilitatea de a achiziþiona utilajele ºi în
rate sau prin compensare cu energie electricã.
Aceasta este calea succesului începuta în anul 1923,
care este urmatã ºi dezvoltatã în continuare atât de ALMiG
Kompressoren GmbH, cât ºi de ALMiG România SRL, în mod
consecvent.Luând toate acestea în considerare, a fost conceput
prezentul manual tehnic de aer comprimat, cu scopul de a vã
oferi informaþii de specialitate cât mai detaliate, care sã vã ajute
sã stabiliþi cu mai mare precizie care vã sunt nevoile în materie de
aer comprimat. Manualul este structurat pe capitole care prezintã
diverse informaþii utile privind utilizarea eficientã a aerului
comprimat, distribuirea de aer comprimat, producerea de aer
comprimat calitativ, revalorificarea cãldurii reziduale, modalitãþi
de economisire a energiei, transport pneumatic, compresoare de
medie ºi înalta presiune, diverse calcule pentru evaluarea calitãþii
aerului comprimat, a pierderilor de presiune/de aer comprimat de
pe reþea, ºi multe alte informaþii preþioase pentru orice utilizator
de echipamente pentru producerea ºi tratarea aerului comprimat
ºi nu numai.
Acest manual este cu atât mai preþios cu cât grupeazã
8
www.almig.ro
diverse date ºi informaþii care sunt, de obicei, tratate separat, în
diverse lucrãri de specialitate, care sunt mai greu accesibile.
Din dorinþa de a veni, din nou, în întâmpinarea nevoilor

clienþilor noºtri, a fost editat acest manual. In speranþa cã acest
„Manual tehnic de aer comprimat” va fi de un real folos tuturor
celor care îl citesc,
Echipa ALMiG România SRL
vã mulþumeºte pentru timpul acordat acestei lecturi.
Pentru orice întrebãri sau nelãmuriri, vã rugãm sã nu

ezitaþi sã ne contactaþi.
9
CAPITOLUL I - AERUL COMPRIMAT

Literatura claseaza producerea aerului comprimat printre
sistemele auxiliare de deservire a productiei. Acest fapt nu ar constitui o
problema în sine dar, în practica, fabricile, uzinele o trateaza ca pe o
problema secundara, aceasta nefiind direct legata de productie. Abia în
ultimii ani specialistii energeticieni au început sa recunoasca importanta
aerului comprimat, si sa se ocupe de el în mod corespunzator. Producerea
aerului comprimat ocupa un loc deosebit de important între consumatorii de
energie din industrie. În România de exemplu, din cota foarte mare de
participare a industriei la consumul de energie, 18 procente revin producerii
de aer comprimat. Acest procent este dublul valorii care se consuma în scop
în tarile dezvoltate industrial. Cauza consumului mare de energie se poate
cauta în randamentul scazut al sistemelor depasite de producere a aerului
comprimat din tara, în pierderile mari cantitative si de presiune. Nu trebuie
neglijata, fiind o cauza desoebit de importanta, lipsa de întretinere
corespunzatoare.
Daca dorim sa eliminam pierderile însemnate din producerea de
aer comprimat si sa punem la punct un sistem optim în ceea ce priveste
consumul de energie, trebuie sa analizam în detaliu urmatoarele trei
probleme majore: - producerea de aer comprimat,
- distribuirea aerului comprimat si
- utilizarea aerului comprimat,
în asa fel încât sa atragem atentia în primul rând asupra aspectelor
energetice.
Înainte de a dezbate în detaliu aceste probleme, sa definim însa
aerul comprimat.
Aerul comprimat în sine nu este una din formele energiei, ci un
agent utilizat pe scara larga pentru transmiterea energiei. Toate interventiile
legate de producerea, distribuirea si utilizarea aerului comprimat au un efect
direct asupra consumului de energie. Specialistii în energetica trebuie totusi
sa trateze aerul comprimat ca o forma de energie, dat fiind ca de fiecare data
când se elimina o cauza a pierderilor de aer comprimat, acest fapt duce
implicit la reducerea consumului de energie. La ora actuala, aerul comprimat
este unul dintre sistemele de deservire cele mai raspândite si cu aplicatii
dintre cele mai diverse. Productia industriala moderna automatizata nici nu
poate fi conceputa fara acesta si, în ciuda faptului ca aerul comprimat este
unul dintre modalitatile cele mai nerentabile de utilizare a energiei, domeniul
sau de aplicare se largeste din ce în ce mai mult si în tara noastra.
Randamentul de 24-30% al sistemelor de aer comprimat, precum si faptul ca
acestea utilizeaza energia electrica, produsa tot prin randament scazut, sunt
argumente care sustin afirmatia anterioara.
Datorita numeroaselor avantaje legate de distribuirea si utilizarea
10
www.almig.ro
sa, precum si în lipsa unei alternative corespunzatoare, nu poate fi
deocamdata vorba de înlocuirea sa cu alte sisteme, desi în anumite domenii
si aplicatii restrânse, întrebuintarea sistemelor de frecventa mare, respectiv
hidraulice, este mai rentabila si cu un consum mai mic de energie .
Tocmai de aceea, specialistii trebuie sa fie foarte atenti la faptul
ca sistemul lor de aer comprimat trebuie sa asigure, prin utilizarea cât mai
redusa a energiei, aerul în cantitatea, la presiunea si cu calitatea necesare.
11
CAPITOLUL II - SISTEMUL DE AER COMPRIMAT

Producerea, distribuirea si utilizarea aerului comprimat trebuie
privite, din toate punctele de vedere, ca un sistem unitar. În evaluarea
sistemului nu este voie sa se omita nici mediul.
Modificarea interna a sistemului de aer comprimat, precum si orice

fel de interventie venita din exterior, are efect atât asupra iesirii cât si asupra
intrarii, influentând astfel întreg randamentul sistemului.
Privind prin prisma sistemului, noi producem aer comprimat si
caldura utilizând energie electrica si aer atmosferic.
În sistem se observa patru unitati functionale distincte. În practica,

specialistii acorda cea mai mare atentie compresorului si cea mai mica
atentie retelei si consumului. Având în vedere starea retelelor de aer
comprimat din tara, se recomanda luarea urmatoarelor masuri, cu ajutorul
carora consumul de energie al sistemelor de aer comprimat poate fi redus
considerabil:
- reducerea pierderilor pe retea la 5%
- reducerea pierderilor de presiune în retea la 1,0 bar
- rezolvarea problemelor de calitate a aerului comprimat -
12
www.almig.ro
reducerea necesarului de energie pentru producerea unitatii de aer
comprimat.
Acestea sunt problemele carora trebuie sa li se acorde o atentie
deosebita când se verifica sistemul în vederea descoperirii pierderilor.
Totodata, trebuie sa renuntam la acea practica conform careia evidentierea
pierderilor din sistemele de aer comprimat se realizeaza exclusiv prin
masurarea puterii electrice, si care foloseste în calcule datele nominale ale
compresorului. Aceasta vine în contradictie cu principiul de sistem unitar. Ea
nu tine cont de valoarea reala a iesirii, de pierderile din distribuire si consum,
si, prin omiterea verificarii celor trei parametri – presiune, debit, calitate –
parametri care servesc ca baza pentru formarea sistemului optim – duce la
concluzii gresite.
Formarea unei imagini comparabile cu cea a unui sistem energetic
poate duce la reducerea consumului de energie pentru producerea aerului
comprimat, deziderat permanent în rationalizarea energiei.
13
CAPITOLUL III. UTILIZAREA AERULUI COMPRIMAT

Problema de baza a utilizarii aerului comprimat este aceea ca presiunea,
debitul si calitatea aerului comprimat disponibil la punctul de racordare a
consumatorului trebuie sa fie corespunzatoare, pentru ca echipamentele
sa lucreze la randament de 100%.
Debitul si calitatea necesare unui randament de 100% pot fi
stabilite simplu din cataloagele fabricii. Problema deseori controversata o
constituie însa presiunea, desi si aceasta este stabilita clar: consumatorii de
aer comprimat au o putere de 100% cu o suprapresiune de 6,0 bari pe retea.
În toate cazurile în care presiunea necesara este diferita, acest aspect este
pus clar în evidenta de consumatori.
În cele ce urmeaza, se analizeaza efectul celor trei caracteristici
asupra problemelor energetice ale utilizarii aerului comprimat.
3.1. Efectul presiunii asupra consumatorilor

Problemele presiunii si debitului, nu se pot discuta separat din
acest punct de vedere. Necesarul de suprapresiune nominala a
consumatorilor este de 6,0 bari, necesar care, însa, în conditiile unui transfer
dat, poate fi asigurat numai cu debitul corespunzator de aer comprimat. Daca
debitul de aer comprimat produs scade, în conditiile transferului neschimbat,
scade si presiunea.
Pe lânga faptul ca influenteaza la consumatori :
- randamentul ºi
- consumul de aer
schimbarea de presiune are efecte asupra :
- consumului de energie al consumatorilor, si prin acesta
asupra -necesarului de energie al întregului sistem de aer comprimat si
asupra
- productivitatii
Legatura dintre presiune si randament este reprezentata în figura
nr.1. Este evident ca pentru o productivitate de 100% este nevoie de o
suprapresiune de 6,0 bari. Daca scade presiunea din retea scade puternic si
randamentul, pentru ca sub influenta reducerii presiunii cu 1,0 bar, scaderea
randamentului este de 20%.
Situatia este defavorabila si atunci când consumatorii primesc o
presiune mai mare de 6,0 bari. Acesta implica o crestere a randamentului
degresiv conform schitei nr.1, dar duce totodata si la cresterea debitului
necesar de aer comprimat (vezi si figura nr.16) pentru ca o crestere a
presiunii cu 0,5 bari duce la cresterea consumului de aer cu 10%.
Astfel poate sa apara situatia urmatoare: daca într-un sistem
realizat prost, la punctele îndepartate, de mare presiune, se încearca sa se
asigure presiunea necesara prin utilizarea rezervelor compresorului, în
14
www.almig.ro
zonele aflate în apropierea compresorului, consumul crescut provocat
artificial datorita cresterii presiunii are un efect exact invers, si, datorita unor
cauzeRandament
aparent de neînteles, schimbarea scontata nu se produce.
%
110
100
80
60
40
20
1 2 3 4 5 6 7 Presiune
bar
Figura 1 - Diagrama sculelor pneumatice
Suprasarcina produsa fata de presiunea de masurare este

defavorabila si pentru ca duce la o crestere puternica a uzurii si la un consum
din uzura care cauzeaza cresterea consumului de aer si a cheltuielilor de
întretinere. În afara de aceasta, presiunea prea mare constituie si un pericol
de accidentare. Iata punctul unde se leaga presiunea, debitul si
productivitatea unei uzine. În toate punctele în care consumatorii primesc o
presiune mai mica de 6,0 bari, elementele pneumatice si sculele pneumatice
lucreaza cu un randament cu 20 % mai redus, sau poate chiar cu mult mai
mult. De altfel, acea calitate a consumatorilor de aer comprimat de a
functiona aparent continuu chiar si la presiune mai mica, face ca nici macar
sa nu se observe ca ceva nu este în regula. Normele, ca si productia, se
adapteaza la randamentul scazut, si nimeni nu se gândeste la faptul ca,
verificând sistemul de aer comprimat, s-ar putea obtine o crestere a
productivitatii.
15
3. 2. Calitatea aerului comprimat

Calitatea constituie probabil în zilele noastre una dintre cele mai
arzatoare probleme ale utilizarii aerului comprimat în tara. Specialistii se
confrunta aproape zilnic cu problemele cauzate de aerul comprimat care
contine agenti poluanti uleiosi, lichizi si solizi. Cu toate ca în jurul acestor
probleme exista cele mai mari semne de întrebare, pâna acum s-a facut prea
putin pentru eliminarea acestor poluanti.
La o prima analiza superficiala, calitatea influenteaza direct
consumul de energie. Daca însa ne gândim mai bine, putem constata ca
producerea aerului comprimat de proasta calitate înseamna risipa mare de
energie. Poluantii aflati în aer distrug în general elementele si sculele
pneumatice. Ei provoaca oprirea productiei si, în acelasi timp, cresterea
necesarului de întretinere si de înlocuire a pieselor. În multe locuri, aerul
comprimat de proasta calitate duce la cresterea cantitatii de rebuturi. Sa
produci rebut cu aer comprimat obtinut scump înseamna risipa de material si
de energie. Asigurarea aerului comprimat de calitate corespunzatoare
începe cu alegerea compresorului si a amplasamentului statiei de
compresoare. Aerul aspirat de compresor contine multi agenti poluanti, dar
acestia pot ajunge în aer si în timpul comprimarii si distribuirii sale, în functie
de sistem. Acesti agenti poluanti pot fi extrasi din aerul comprimat prin
utilizarea filtrelor si a uscatoarelor de aer comprimat corespunzatoare.
Calitatea dorita de catre utilizatori poate fi deci asigurata prin crearea
corespunzatoare a sistemului de filtrare, dar realizarea sa necesita:
- o investitie suplimentara si
- o întretinere sistematica si atenta.
În ciuda acestora, se recomanda imperativ punerea pe ordinea de
zi a problemelor legate de calitate pentru ca prin rezolvarea lor
- creºte durata de viaþã a consumatorilor de aer comprimat
- scade riscul aparitiei penei de productie
- creste productivitatea uzinei
- scade necesitatea întretinerii consumatorilor de aer
comprimat
- creste calitatea produselor si prin aceasta valoarea lor de
piata,
- scad necesarul de energie si cheltuielile necesare realizarii
produselor.
Deci, problema calitatii este în strânsa legatura cu productivitatea
si cu consumul de energie al unei uzine. De aceea, în ceea ce urmeaza, ne
vom ocupa amanuntit de efectele celor trei agenti poluanti care cauzeaza
cele mai multe probleme, adica de:
- agentii poluanti solizi
- uleiul si
- efectul apei
16
www.almig.ro
3.2.1. Agentii poluanti solizi în aerul comprimat
Agentii poluantii solizi ajunsi în aerul comprimat sunt de doua feluri,
unii pe care îi aspira compresorul din mediu si altii care pot ajunge în retea în
timpul comprimarii. Concentraþia
Clasa Compresorul deabsoarbe
praf din mediul înconjurator,
Locuri tipiceîndeprimul rând, o
existenta
cantitate de praf ce depinde
mg/m 3de locul instalarii si de caracterul fabricilor ce
functioneaza în apropiere.
Fara 0
praf
Drumuri solide, hale uzinale,
Î ncarcare 0-170 nave.
usoara
Drumuri nesolide, cariera de
Î ncarcare 170-350 piatra, terenuri cu bumbac
medie
Cuptoare, constructiide
Î ncarcare 350-700 drumuri, terasamente de praf
grea
Fabrica de ciment, terenuri
Î ncarcare 700 - 1400 petrolifere, statii de concasare
foarte grea
Furtuna de praf, autovehicule
peste 1400 î n desert
Figura 2 Concentratii de praf caracteristice
Figura nr. 2 arata concentratia de praf în unele locuri tipice. În afara

prafului, compresorul mai absoarbe câtiva agenti poluanti care se gasesc din
pacate în aer, cum sunt gazele emise de autovehicule, cenusa, hidrogenul
sulfurat fumul emis de fabrici, diferite poluari emise, etc. De efectul acestora
din urma trebuie sa ne ocupam numai în cazul în care concentratia acestora
depaseste valorile medii.
În timpul comprimarii, respectiv dupa aceasta, în aerul comprimat
pot ajunge urmatorii agenti poluanti: bucati de material rezultând din uzura
filtrului de absorbtie, praf de metal aparut în urma uzurii partilor metalice ale
compresorului, parti rupte din agentul de uscare al uscatoarelor prin
adsorbtie, bucati din rugina aparuta în conducte. Daca filtrarea si separarea
acestora nu este rezolvata, agentii poluanti solizi ajung la consumatori, unde
provoaca pierderile si problemele mentionate anterior.
17
3. 2. 2. Uleiul în aerul comprimat

Uleiul din aerul comprimat ajunge aici în timpul comprimarii, în
camera de compresie. Uleiul utilizat pentru lubrifierea pieselor metalice se
amesteca cu aerul în grupul de compresie sau ]n cilindru. Cantitatea de ulei
ramasa în aerul comprimat depinde de randamentul dispozitivului de
separare folosit.
Problema uleiului a disparut numai odata cu aparitia compresorului
elicoidal, ce functioneaza complet fara ulei, pentru ca , în acest caz,
rotoarele compresorului nu se ating, nefiind nevoie de introducerea
lubrifiantului. În figura nr.3. putem vedea imaginea unui compresor modern
ALMIG. Cantitatea de ulei ajunsa în aerul comprimat depinde si de principiul
de functionare a compresorului. Figura nr.4. reprezinta continutul de ulei
caracteristic pentru câteva tipuri de compresoare utilizate pe scara larga.
Referitor la uleiul din aerul comprimat, trebuie sa amintim o
problema legata de o greseala din practica. O parte dintre utilizatori, din
comoditate si din cauza economisirii prost întelese, nu asigura lubrifiantul
necesar functionarii elementelor si uneltelor pneumatice, ci lasa ungerea în
seama uleiului ajuns în reteaua din compresor. Gresit ! Consumatorii au
nevoie de cantitatea si calitatea de lubrifiant stabilita de producator. Calitatea
uleiului necesar pentru ele nu coincide nici macar întâmplator cu calitatea
uleiului lubrifiant al compresorului! – Daca acest lucru nu se respecta,
instalatia se uzeaza mai repede, creste consumul de aer comprimat si
necesarul de întretinere.
Figura 3. Compresor elicoidal cu injectie cu apa tip ALMIG

LENTO
18
www.almig.ro
Compresoare cu ºurub fara ulei 0 mg/m3
Compresoare cu ºurub cu injecþie cu ulei 2-13 mg/m3
Compresoare cu piston cu ulei 2-10 mg/m3
Compresoare cu piston fara ulei 0,001-0,01 mg/m3
Compresoare rotative (cu paleþi) 10-100 mg/m3
Figura 4. Continutul de ulei din aerul comprimat furnizat de diferite

compresoare
3.2.3. Apa în aerul comprimat

Aerul atmosferic aspirat de compresor poate absorbi la rândul sau
cantitatea de apa determinata de temperatura si independent de presiune,
pâna ce ajunge la saturatie. Daca ajunge mai multa apa în el decât saturatia
stabilita de temperatura, atunci surplusul se separa. Apa se separa din aer si
atunci când aceasta este racita sub temperatura de saturatie stabilita de
continutul de apa. (anexa 7.6.).
Astfel, în timpul comprimarii, când temperatura aerului se ridica de
la temperatura de aspiratie la 100-160 °C – deci va fi în stare sa admita o
cantitate mai mare de de apa – apa nu se separa. Apa apare doar în
postracitor, dar si acolo doar de la punctul în care temperatura scade sub
temperatura de saturatie stabilita de continutul de apa.
In baza acestor aspecte trebuie sa prevedem separarea apei în
reteaua de aer comprimat atât timp cât, printr-un procedeu oarecare, nu
scadem umiditatea aerului în asa masura încât temperatura de saturatie
aferenta sa fie mai joasa decât temperatura minima a aerului comprimat din
sistem.
3. 2. 4. Clasificarea calitativa a aerului comprimat

Multa vreme, pâna si între specialisti a dominat o nesiguranta în
privinta problemelor calitative ale aerului comprimat. Foarte multe
recomandari, standarde de fabrica si nationale reglementeaza cantitatea din
cei trei agenti poluanti admisa în diversele domenii de activitate.
În 1984 a aparut în tarile Pietei Comune primul standard extins în
toate domeniile, care aduce în sfârtit la un numitor comun toate acest aspecte
controversate.Standardul PNEUROP 6611/84, intitulat “Clasele calitative ale
aerului comprimat”, stabileste 4, respectiv 5 clase calitative pentru cele trei
tipuri principale de agenti poluanti, (fig.6) stabilind pe cele corespunzatoare
fiecarui domeniu de utilizare a aerului comprimat.
Pâna la aparitia reglementarilor privind problemele legate de
calitatea aerului comprimat, recomandam aplicarea prevederilor
standardului PNEUROP 6611/84 mentionat mai sus.
19
20
www.almig.ro
Continut de materiale solide:
Clasa Diametrul maxim Densitatea particulei
al particulei µ m g/m3
1 0,1 0,1
2 1 1
3 5 5
4 40 nespecificat
Umiditate: Continut de ulei:

Clasa Punct de rouã presiune Clasa Continut max. de ulei
°C mg/m3
1 -40 1 sub 0,01
2 -20 2 0,1
3 +2 3 1
4 +10 4 2,5
5 nespecificat 5 5,0
Figura 6. Clasele calitatii aerului comprimat conform

standardului PNEUROP 6611/84
3. 3. Eliminarea poluantilor din aerul comprimat

Standardul PNEUROP prezentat în capitolul anterior prevede,
pentru diferite domenii de utilizare ale aerului comprimat, valori diferite ale
continutului de praf, apa si ulei (Fig.7.) Continutul de praf din aerul aspirat de
compresor (Fig.2.), respectiv continutul de apa si ulei (Fig.4), depaseste în
general cu mult aceste valori. Ca sa asiguram valorile prevazute de
standarde, agentii poluanti din aerul comprimat trebuie îndepartati prin
filtrare, respectiv uscare.
3. 3. 1. Filtrarea materialelor poluante

Înainte de a începe prezentarea instalatiilor si a procedeelor
potrivite filtrarii materialelor poluante, sa vedem care este de fapt principiul de
baza al filtrarii. Cel care doreste sa monteze filtre în reteaua de aer comprimat
nu trebuie sa puna întrebarea “Ce pot filtra?”, ci “Ce este voie sa ramâna în
aerul comprimat?”. Filtrele produc în sistem caderi de presiune, care atrag
dupa sine cresterea puterii absorbite si prin aceasta cresterea consumului de
energie în sistem. Acest principiu trebuie avut mereu în vedere la alegerea,
respectiv utilizarea filtrelor si a metodelor de filtrare prezentate în cele ce
urmeaza.
Filtrele utilizate în tehnica aerului comprimat pot fi grupate în functie de mai
21
multe criterii, dupa cum urmeaza:

- dupã scopul utilizãrii lor (ex. filtru de aspiraþie, prefiltru, filtru steril,
filtru de adsorbtie etc.)
- dupa modul de functionare al filtrului (ex. filtru cu membrana, filtru de
suprafata, filtru electronic de separare etc.)
- dupa randamentul filtrului (ex. filtru dur, filtru fin, filtru de mare
capacitate etc.)
- dupã materialul filtrului (ex. filtru textil, filtru de hârtie, filtru din
ceramicã, filtru metalic etc.).
Prin folosirea acestor filtre ne putem asigura ca agentii poluanti din
aerul aspirat si cei ce se mai adauga în compresor nu ajung în retea si, prin
aceasta, la consumatori
Clasificarea conform PNEUROP 6611/84
Clasele propuse î n functie de utilizare Clasã
Utilizare Material Apã Ulei
solid
Unelte pneumatice industriale 2 3 3

Rulmenti pneumatici 2 2 3
Aparate pneumatice 2 3 3
Motoare pneumatice 3 3-1 3
Turbine pneumatice 2 2 3
Transport pneumatic: material, 3 4 3
praf 2 3 2
Tehnica fluidelor 2 2 2
Maºini de turnat 4 4 5
Industria alimentara 2 3 1
Minerit 4 5 5
Masini unelte 4 3 5
Masini de ambalat 4 3 3
Masini textile 4 3 3
Tehnica filmului 1 1 1
Cilindri pneumatici 3 3 5
Comenzi pneumatice 2 2 3
Ciocane pneumatice 4 5 5
Sablare - 3 3
Pistoale de vopsit 3 2 3
Figura 7. Clasele de calitate propuse pentru aerul comprimat.
22
www.almig.ro
Primul pas în reducerea poluarii aerului aspirat este prefiltrarea
aerului care ajunge în compresor. Prefiltrarea înseamna ca se monteaza
înaintea compresorului un prefiltru în general mai dur, cu un randament mai
mic decât filtrul de aer care se gaseste de obicei în interiorul compresorului.
Acest prefiltru are rolul de a facilita sarcina filtrului aflat în compresor.
Deoarece aceasta solutie provoaca o cadere de presiune în partea de
aspirare, utilizarea ei necesita o atentie deosebita. În primul rând, montarea
prefiltrului este oportuna acolo unde dorim sa protejam filtrul scump de
aspirare, respectiv cel intern, precum si racitoarele compresorului ALMIG, de
aerul cu continut mare de praf.
Al doilea pas în separarea agenþilor poluanþi este utilizarea filtrelor
de aspiraþie la racordurile de admisie ale compresorului. Astãzi, abia mai
existã compresoare care funcþioneazã fãrã filtru de aspiraþie, iar
compresoarele moderne, fãrã excepþie, sunt totdeauna prevãzute cu filtre
uscate de hârtie. Acesta este tipul de filtru care funcþioneazã cu randamentul
de separare cel mai convenabil. El separã firele de praf de dimensiunea de 1
µm cu un randament de 96-98 %, iar granulele mai mari, de 5 µm, cu un
randament de 99,9 %. Protecþia filtrelor relativ scumpe prin prefiltrare trebuie
fãcutã doar în locurile cu concentraþie de praf medie sau peste medie (Fig.
2.). În cazul unor astfel de condiþii de exploatare, se recomandã sã fie
comandat în aºa fel compresorul, încât producãtorul sã-l livreze împreunã cu
prefiltrul ciclonic (Fig.8.). Al treilea pas în filtrarea materialelor poluante este
filtrarea efectuata dupa compresor, dupa iesirea aerului comprimat. Rolul
acesteia este, în primul rând, filtrarea substantelor (de ex. ulei) ajunse în aer
în timpul comprimarii, respectiv îndepartarea umiditatii produse de racirea
intervenita dupa racordul de aer comprimat. Dupa uscatoarele de aer prin
adsorbtie, se folosesc filtre în si pentru filtrarea resturilor de materialului
absorbant. Astazi, aproape toti producatorii de compresoare ofera deja o
gama larga de filtre de retea. Aceste instalatii sunt potrivite pentru filtrarea
prafului si uleiului, respectiv a picaturilor de apa si a peliculelor. Un filtru
modern de putere mare scade poluarea cu ulei la 0,003 mg/m3, în timp ce
presiunea de rezistenþã nu depãþeºte 0,16 bari (valoare de start), iar poluarea
cu praf este filtratã la peste 0,1 µm cu un randament de 99,9%. stimp ce
presiunea de rezistenþã nu depãþeºte 0,16 bari (valoare de start), iar poluarea
cu praf este filtratã la peste 0,1 µm cu un randament de 99,9%.
Combinatia acestor filtre cu filtre sterile de adsorbtie satisface si
cerintele de aplicare din industria alimentara si farmaceutica, precum si din
domeniul sanatatii.
3. 3. 2. Alegerea filtrelor
Alegerea potrivita a filtrelor are o importanta deosebita, tocmai
datorita legaturii strânse dintre filtrare si necesarul de energie. Desigur,
alegerea este influentata de calitatea aerului pe care dorim sa o atingem, de
debitul de aer prevazut pentru filtrare, depresiunea si temperatura acestuia.
23
Este necesar sa fim atenti întotdeauna sa nu alegem un filtru prea mic,

deoarece aceasta înseamna introducerea unor elemente de crestere a
cheltuielilor, ca urmare a cãderii de presiune de pornire mai mari, a poluarii
mai rapide si a duratei de viata mai reduse, care costa bani si energie.
Pentru alegerea filtrului potrivit este
recomandat sa se acorde atentie anexei nr.
7.7, care indica tipul de filtru potrivit pentru
diverse tipuri de compresoare si diverse
domenii de de utilizare.
Daca, pe baza celor de mai sus, am ales
filtrul potrivit, tot mai ramâne o întrebare fara
raspuns, adica cea referitoare la locul de
amplasare a filtrelor, respectiv daca e bine sa
realizam o statie de filtrare locala sau centrala.
Nu exista o regula general valabila. Se poate
spune însa ca, daca este nevoie de aer de
aceeasi calitate în întreaga retea de aer
comprimat si aceasta calitate nu este speciala,
este recomandata filtrarea centrala.
În cazul unor cerinte de calitate foarte
severe, este recomandata filtrarea locala,
respectiv folosirea combinatiei dintre filtrarea
locala si cea centrala. În cazul în care este
Figura 8. Filtru de aer nevoie de aer comprimat steril, poate fi
modern, cu prefiltru în vorbadoar de filtrare locala.
În figura 9 dam exemple de utilizare a
filtrarii locale si centrale în cazuri de utilizare
identica.
3.3.3. Scaderea umiditatii din aerul comprimat
3.3.3. Scaderea umiditatii din aerul comprimat

- supracompresie - uscare prin refrigerare,
- uscare prin adsorbþie - combinaþia acestora.
La ora actuala, prima metoda, supracompresia, aproape ca nu se
mai foloseste nicaieri datorita necesarului de energie foarte mare. La acest
procedeu, pentru ca la 6,0 bari sa obtinem un punct de roua de +3°C, trebuie
mai întâi sa comprimam aerul pâna la 40,0 bari, iar apoi, dupa racirea
ulterioara, sa decomprimam acest aer pâna la presiunea necesara.
Pentru a îndeparta umiditatea din sistem, aerul comprimat trebuie
uscat. În timpul uscarii, umiditatea aerului comprimat este redusa, prin
refrigerare sau prin utilizarea procedeelor fizice respectiv chimice, pânã la
valorile date, pe cât posibil la un nivel la care sã nu se mai separe apã din
aerul comprimat. Pentru caracterizarea umiditãþii aerului, se foloseºte o
24
www.almig.ro
Figura 9. Moduri de filtrare localã ºi centralã în cazuri de
utilizare identicã
temperaturã numitã punct de rouã. Tehnica aerului comprimat foloseºte douã

tipuri de puncte de rouã:
- punctul de roua atmosferic, acea temperatura sub care, prin
racire, din aerul la presiune atmosferica porneste separarea umiditatii,
- punctul de roua sub presiune, acea temperatura produsa în
general de uscatoare, sub care prin racire, din aerul la presiunea data,
porneste separarea umiditatii.
În legatura cu punctul de roua este important sa mentionam ca,
desi unitatea sa de masura coincide cu cea a temperaturii - °C -, punctul de
roua si temperatura aerului comprimat coincid doar în cazuri exceptionale. În
anexa nr.7.6. s-a plasat diagrama punctului de roua al aerului, în care se
poate gasi legatura dintre temperatura, presiunea si umiditatea aerului.
Conform principiul de functionare se utilizeaza doua modalitati de
uscare, prin refrigerare si respectiv adsorbtie. Folosirea lor este influentata si
de punctul de roua care poate fi atins sub presiune.
25
3.3.4. Uscatoare prin refrigerare

Uscarea prin refrigerare, asa cum arata si denumirea, scade
umiditatea din aer prin aplicarea racirii. Aceasta determina în acelasi timp si
limitele aplicabilatii si atingerii punctului de roua. Prin utilizarea uscarii prin
refrigerare, punctul de roua minim sub presiune ce poate fi atins este de
+2°C. Daca aerul s-ar raci sub aceasta temperatura condensul din
schimbatorul de caldura ar îngheta si ar face imposibila functionarea
uscatorului.
Temperaturã Temperaturã
intrare = 35°C ieºire= 27°C
Schimbãtor de cãldurã
aer/aer
Compresor de frig cu
schimbãtor de cãldurã
Aer comprimat
la cca. 3 - 5 °C Separator
picuri
Figura 10. Principiul de functionare a uscatoarelor prin
refrigerare
Uscatoarele prin regfrigerare folosesc un bine cunoscut circuit al

agentilor frigorifici, aplicat pe scara larga în tehnica de racire, în care
evaporatorul (Fig.10.2) este un schimbator de caldura aer comprimat –
freon. În acest schimbator de caldura, aerul este racit la +2 °C si condensul
obtinut în timpul refrigerarii se extrage în separatoarele de picuri de mare
capacitate. (Fig.10.3.). Pentru ca în sistem sa nu ajunga aer comprimat la +2
°C, aerul rece este încalzit cu aerul comprimat cald sosit din compresor într-
un schimbator de caldura aer-aer (Fig.10.1-5). Constructia uscatorului este
prezentata în figura 10.
Deci, cu ajutorul acestor uscatoare, aerul comprimat care iese din
compresor la o presiune de 7,0 bari si la o temperatura de +35 °C, dupa
trecerea prin uscator, iese din acesta la o presiune de 7,0 bari, la o
temperatura de +30 °C si cu un punct de roua sub presiune de +2 °C. Acesta
înseamna totodata ca umiditatea din aer nu se separa trecând prin retea
pâna când aerul comprimat nu se raceste sub +2 °C.
26
www.almig.ro
Punctul de roua sub presiune atins în uscatoarele cu racire depinde
de caracteristicile aerului ce intra în uscator. Producatorii dau debitul
recalculat pentru parametrii +20 °C si 1,0 bar de la intrarea în compresor, în
timp ce la intrarea în uscatoare, calculul se face pornind de la o temperatura a
aerului comprimat de +35 °C si o presiune de 7,0 bari. În cazul unor valori
reale diferite de acestea, datele oferite în catalogul uscatoarelor trebuie
corectate.
În prezent, uscatoarele prin refrigerare se pot gasi într-o gama
larga de capacitati, în serie între 0,3-300 m3/min., iar în cazul unor solicitari
speciale se produc chiar pâna la 10.000 m3/min. Figura nr.11 prezinta o
familie de uscatoare ALMIG.
Figura 11. Uscatoare prin refrigerare ALMiG ADQ
3.3.5. Uscatoare prin adsorbtie

În cazul în care punctul minim de roua sub presiune de +2 °C,
asigurat de catre uscatoarele prin refrigerare, nu este suficient, se impune
folosirea unui alt procedeu de uscare.
Esenta uscarii prin adsorbtie este ca materialul adsorbant leaga
fizic umiditatea din aerul comprimat prin condensare capilara, în timp ce
temperatura aerului nu se modifica. Agentul absorbant se satureaza dupa
adsorbtia unei anumite cantitatide apa, si atunci, în scopul atingerii în
continuare a efectului de uscare trebuie îndepartata apa din el. Aceasta
regenerare se realizeaza în majoritatea cazurilor pe calea transmiterii
caldurii. De materialele absorbante folosite depind punctul de roua sub
presiune si temperatura de regenerare necesara.
Materialele absorbante cele mai des folosite sunt:
1. Silicagel (SiO2), punct minim de roua sub presiune-50°C,
regenerare la 120-180 °C;
2. Oxid de aluminiu activat (Al2O3), punct minim de roua sub
27
presiune -60°C, regenerare la 170-300 °C;
Intrare aer Ieºire aer

comprimat comprimat
Figura 12. Principiul de functionare a uscatorului cu adsorbtie
3. Filtre moleculare (Na, AlO2, SiO3), punct minim de roua sub

presiune -90°C, regenerare la 200-350 °C.
Aceste valori se modifica în functie de presiunea si temperatura
aerului comprimat.
Uscatoarele prin adsorbtie, indiferent de absorbantul utilizat, se
construiesc în trei variante:
- uscãtoare cu adsorbþie cu regenerare la rece, la care
regenerarea se face fãrã utilizarea unei surse de cãldurã, ci doar prin utilizarii
unei cantitãþi mici (8-20 %) din aerul comprimat produs de compresor.
Construcþia unui astfel de uscãtor este arãtatã în fig.12.
- uscatoare cu adsorbtie regenerate cu sursa de caldura
interna, la care necesarul de caldura pentru regenerare este asigurat în
general de corpuri de încalzire electrice, care se aseaza în materialul
absorbant. Si aici este nevoie de putin aer comprimat (2-3 %) pentru a putea
elimina aburii evaporati.
- uscatoare cu adsorbtie regenerate cu sursa de caldura
externa, la care necesarul de caldura pentru regenerare este asigurat prin
utilizarea unei cantitati de caldura externa, avuta la dispozitie în general ca
reziduuri. Aceasta serveste la încalzirea aerului care este transmis prin
agentul de regenerare de o suflanta mica.
Aparitia viziunii energetice în tehnica aerului comprimat a condus
la faptul ca mai multe firme au realizat uscatoare prin adsorbtie la care
28
www.almig.ro
regenerarea are loc cu caldura reziduala a aerului comprimat din compresor.
La astfel de uscatoare, consumul de aer comprimat si de energie electrica
este nul, deci joaca un rol important în producerea rentabila a aerului de
înalta calitate.
Esenþial pentru uscarea prin adsorbþie este cã absorbantul leagã
pe cale chimicã umiditatea din aer ºi constituie cu acesta o solutie.
Absorbantul poate fi de doua feluri, substanta lichida sau solida.
Uscatoarele prin adsorbtie, în ciuda constructiei lor simple, sunt
utilizate în tehnica aerului comprimat în cazuri foarte rare. Ele intra în
discutie cu adevarat doar în locurile în care este necesara uscarea unor
cantitati mai mari de aer, de exemplu 50.000.m3/ora. Punctul de roua sub
presiune care poate fi atins depinde de felul absorbantului folosit, fiind între
–5 si –20 °C.
3.4. Calitatea aerului si consumatorii

Calitatea aerului comprimat ajuns la consumatori are doua
componente: calitatea aerului produs de catre compresor si modificarea
acestuia în timpul tratarii si distributiei. În cazul unor anumite compresoare,
sarcina de tratare consta în asigurarea calitatii corespunzatoare a aerului.
La un grup important de consumatori, în aerul comprimat trebuie
introdus lubrifiant la locul de iesire. Acest lucru este obligatoriu pentru o
utilizare rentabila si sigura a elementului pneumatic sau uneltei pneumatice.
Ungerea necorespunzãtoare duce la cresterea uzurii partilor componente
care se freaca, determina scaderea randamentului si defectarea lor înainte
de termen, ceea ce atrage dupa sine cresterea cheltuielilor de întretinere
(Fig.13). Date fiind aceste aspecte, lubrifierea corespunzatoare este
deosebit de importanta. În majoritatea cazurilor de retele de aer comprimat
din tara, trebuie sa se insiste pentru unitatilor traditionale de tratare a aerului
(Fig.23.5,6), a filtrului de aer si a ungatorului de linie. Chiar si când ele
exista, nu se acorda suficienta atentie completarii sistematice a ungatorului
de linie.
Tehnica aerului comprimat utilizeaza pentru lubrifierea uneltelor
sisteme din ce în ce mai moderne. În fig.14 se poate vedea imaginea unui
ungator de linie. Acest dispozitiv se monteaza pe ramificatia catre un grup de
consumatori, sau direct pe conducta principala de aer comprimat. La ora
actuala se utilizeaza pe scara larga si aparate de pulverizare a cetii de ulei,
care transmite uleiul în aerul comprimat sub forma unei cete atât de fine, încât
în cursul înaintarii prin conducta, el nu se separa si, ajungând la consumator,
realizeaza lubrifierea acestuia. Aparatul de pulverizat ceata de ulei cu cea
mai mare capacitate este potrivit pentru tratarea aerului comprimat de 900
m3/ora. Aceasta solutie are numeroase avantaje fata de producerea
traditionala a aerului, astfel:
scade cantitatea de ulei utilizat pentru ungerea utilajelor, deoarece
în cazul aceluiaºi numãr de unelte, aparatul de pulverizat ceaþa de ulei
29
asigurã un efect corespunzãtor de ungere chiar ºi cu 10 % din consumul de

ulei al sistemului clasic,
- scade poluarea, deoarece continutul de ulei din aerul evacuat de
consumatori reprezinta doar 5 % din cel al sistemelor clasice
- scade necesitatea întretinerii consumatorilor si creste
siguranta lor de functionare ca urmare a lubrifierii sigure si de mare
randament,
- rezervorul mare de ulei asigura perioade de completare la 6
luni,
- nu existã cãderi de presiune în instalaþie, care faþã de
sistemele clasice face posibilã economisirea energiei corespunzãtoare la 0,8
bari
duce la scãderea cu cel puþin 25% a pierderilor cantitative
apãrute în reþea, deoarece multe racorduri cu filet, cu risc potenþial de
scurgere, specifice sistemelor clasice de tratare a aerului, pot fi eliminate din
reþeaua de aer comprimat.
Figura nr.13. Efectul lubrifierii asupra parametrilor

uneltelor pneumatice
30
www.almig.ro
Dupa cum reiese si din aspectele tratate anterior, este evident ca energia
necesara pentru producerea aerului comprimat este în strânsa legatura cu
problemele de calitate. Nu este indiferent ce solutie se alege pentru
îndeplinirea sarcinilor date, respectiv pentru satisfacerea cerintelor
consumatorilor.
3.5. Efectul întretinerii asupra utilizarii
Întretinerea, ca tot ceea ce este legat de
utilizarea aerului comprimat, are o influenta
importanta asupra utilizarii energiei din întregul
sistem si asupra productiei, deoarece are efect
asupra:
- puterii consumatorilor,
- cantitatii de aer comprimat consumate,
- productivitatii uzinei,
- sigurantei productiei,
- consumului de energie industriala.
Unealta prost întretinuta se uzeaza mai repede
decât ar trebui, si ca urmare a acestui fapt nu
poate da randamentul nominal nici chiar în
conditii de presiune si de debit de aer identice. Figura 14. Ungator de linie
Asa cum se poate vedea din graficul prezentat
în fig.15, o unealta prostîntretinuta nu este în
stare sa lucreze cu capacitatea de 100% nici
chiar în conditiile de suprapresiune de 6,0 bari
a a e r u l u i c o m p r i m a t .
Ca urmare a întretinerii proaste intervine o scadere a capacitatii egala cu
efectul presiunii scazute a retelei. Toate efectele defavorabile enumerate
anterior, ca si cresterea consumului de energie, pot fi înlaturate printr-o
întretinere sistematica.
Randament %
6 bar
100
6 bar
5 bar
80
unealtã bine întreþinutã

60 unealtã prost întreþinutã
40
20
20 40 60 80 100
Turaþie %
Figura 15. Influenta întretinerii asupra randamentului uneltelor
neumatice
31
Cu ajutorul acesteia se poate asigura, din punct de vedere

energetic, utilizarea optima a aerului comprimat.
3.6. Debitul de aer comprimat

Debitul de aer comprimat produs cu ajutorul unui compresor este
potrivit consumatorilor daca asigura un randament de 100% la presiunea
prevazuta de producator. Pentru a stabili puterea compresorului, trebuie sa
se cunoasca necesarul de consum ale sistemului de alimentat.
La stabilirea cerintelor se analizeaza doua cazuri. În primul rând,
acela în care în locul unui compresor vechi trebuie instalat unul nou. În al
doilea rând acela în care trebuie ales un compresor corespunzator unui
sistem de aer comprimat complet nou.
În cazul retelelor existente, este foarte important ca, la alegerea
compresoarelor noi, sa nu se ia ca baza, în nici un caz, valorile date de tabelul
indicator al compresoarelor vechi. Chiar si în conditii de întretinere atenta,
puterea compresoarelor învechite, exploatate de mai multi ani, poate fi
deosebit de diferita fata de valorile nominale date din fabrica. Valoarea erorii
este influentata desigur de mai multi factori si poate ajunge chiar la 40%. De
aceea, compresoarele noi se aleg doar dupa determinarea prin masurare a
consumului de aer comprimat industrial. Pentru masurare exista mai multe
posibilitãþi. Se poate mãsura debitul aerului la aspirare si la iesirea din
compresor.
Masurarea la aspirare, în conducta de aspirare a compresorului, cu
anemometre, este cea mai simpla. Ca rezultat al acesteia se poate afla cu
exactitate transportul de aer real al compresorului. Din acesta, folosind
datele de exploatare ale compresorului, se poate calcula simplu consumul de
aer comprimat.
Presiune (bar) K1 Nr. consumatori K2
5,0 0,8 2 0,96
6,0 1,0 4 0,90
7,0 1,2 6 0,85
8,0 1,4 8 0,80
Figura 16. Influenta presiunii aerului comprimat ºi a numarului de
consumatori asupra cerintelor cantitative
În cazul masurarii efectuate la iesirea din compresor, este

necesara instalarea unei diafragme de masurare sau a unui contor de gaz.
Astfel se obtine debitulde aer comprimat – partial sau total - produs de
compresor. Cu un program ritmic de masurare corespunzator, se poate
determina si specificul consumului uzinal.
Masurarea este importanta deoarece momentan nu se cunoaste o
metoda de calcul cu care sa se determine necesarul de aer comprimat al unei
32
www.almig.ro
fabrici sau uzine la punctele de racord ale consumatorilor. Calculul aerului
comprimat necesar constituie o problema la un anumit nivel de uzura al
consumatorilor si, pe baza de calcul, nu se pot determina nici pierderile pe
retea, nici productia reala a compresoarelor.
Este important sa se stie ca rezultatele masurarii contin si pierderile
din întregul sistem. La alegerea compresoarelor noi, trebuie luat în
considerare efectul reducerii consumului din proiectul de reconstructie
elaborat pentru scaderea pierderilor. Rezultatele astfel obtinute trebuie
marite cu cresterea consumului de aer comprimat prevazuta în proiectul de
dezvoltare viitoare, respectiv cu o rezerva de 20%. Aceasta valoare
reprezinta necesarul de aer comprimat al sistemului dat.
În cazul sistemelor noi de aer comprimat, ce urmeaza sa fie
realizate, debitul necesar se poate determina numai pe baza de calcul. Aici,
datele de pornire le constituie numarul si tipul consumatorilor de
aerprevazuti. Datele consumului din catalogul de fabricatie primit pot fi
totalizate numai luând în considerare factorii ce pot influenta consumul, ºi
anume: K 3
Masina de
0,30
gaurit
Maºinã de
ºlefuit 0,40
Masina de
Soneta cu
0,15
berbec
Ciocan
pneumatic 0,20
Pistol de
0,10
purjare
Figura nr.17 Factori de exploatare
33
- numarul uneltelor de acelasi tip , simultaneitatea, K2 = Figura 16

- valoarea suprapresiunii din retea, K1 = Figura 16,
- gradul de exploatare a uneltelor, K3 = Figura 17,
- cresterea consumului ca urmare a uzurii uneltelor, K4 = 0,10,
- pierderea cantitativa din retea: K5 = 0,05.
Deci, pentru tipuri identice de unelte, debitul necesar de aer
comprimat se poate calcula aplicând urmatoarea relatie:
Q1 = (q1 x n x K1 x K2 x K3) x (1,0 +K4 + K5) m3/min,

unde: q1 = necesarul de aer comprimat din catalog pentru tipuri
identice de unelte, m3/min,
n = numarul uneltelor identice
Debitul total necesar este suma debitelor necesare ale diferitelor

tipuri de unelte la care se adauga o rezerva de 20%:
Q = (Q1 + Q2 + Q3 + …) x 1,2 m3/min.
Este util ca acest calcul sa se efectueze pe tabel rezumativ. Anexa

nr.7.2 prezinta un exemplu în acest sens. Tot în anexa s-au plasat câteva
tabele care, în lipsa datelor din cataloagele de fabricã, ajuta la determinarea
debitului necesar de aer comprimat. Anexa 7.3. da debitul necesar de aer
pentru unelte de aer comprimat folosite într-un cerc mai larg. Cititorul poate
gasi datele de consum ale cilindrilor pneumatici si duzelor de aer în anexele
7.4 ºi 7.5. Din punctul de vedere al consumului de energie, are o mare
importanta determinarea cerintelor cantitative, deoarece compresorul ales în
mod gresit înseamna oricum o pierdere energetica. Daca puterea
compresorului este prea mare comparativ cu cerintele consumatorilor,
acesta trebuie sa functioneze mult timp în gol, iar, din punct de vedere
energetic, este optim acel compresor care functioneaza tot timpul în sarcina.
Daca debitul de aer pus la dispozitie este mai mic decât cel necesar,
compresorul va functiona mereu în sarcina, dar nu va putea asigura
presiunea optima. Acest lucru se manifesta prin scaderea randamentului
consumatorilor. (Cap.3.1.).
În afara de stabilirea datelor cantitative, mai are importanta si
numarul si capacitatea compresoarelor utilizate pentru a satisface consumul
necesar dat (Cap.5.4.).
Daca, în baza celor de mai sus, dispunem de cerinþele
consumatorului, trebuie sa examinam efectul pe care îl are asupra acestuia
sistemul de aer comprimat aflat între compresor ºi consumatori. Doar
cunoscând aceste date se poate începe alegerea compresorului
corespunzator.
34
www.almig.ro
CAPITOLUL IV. DISTRIBUIREA AERULUI COMPRIMAT
Teoria pretinde de la un sistem optim de distribuire a aerului

comprimat ca, în decursul distribuirii sa nu varieze debitul, presiunea si
calitatea aerului.
Din pacate, aceasta nu se poate realiza în practica deoarece, chiar
si la reteaua construita si întretinuta foarte bine, se produce pierdere
cantitativa, respectiv cadere de presiune. Întrucât fiecare tip de pierdere
cauzeaza cresterea consumului de energie al statiei de compresoare,
specialistii, chiar daca nu pot sa le elimine, se straduiesc sa le reduca la un
nivel acceptabil. Pe baza recomandarilor astfel facute, este corespunzator
din punct de vedere energetic acel sistem de distribuire a aerului comprimat,
în care :
- pierderea cantitativa pe retea este de maxim 5%;
- scaderea de presiune pe toata reteaua este de maximum 1,0
bar;
- în calitatea aerului nu exista modificari.
4.1 Rezervoare de aer comprimat

Masinile si uneltele actionate cu aer
comprimat necesita pentru functionare
ireprosabila un debit de aer continuu, care se
realizeaza prin utilizarea unui rezervor de aer
comprimat corect dimensionat. Rezervoarele
pot fi grunduite, lacuite sau zincate interior si
exterior, în executie verticala sau orizontala.
(vezi fig. 18).Ele îndeplinesc urmatoarele
sarcini:
- Stocare de aer comprimat
Compresorul creeaza în rezervor un
volum de stocare, care compenseaza în retea
variatiile consumului de aer comprimat si, prin
aceasta, frecventa de comutare a
compresorului.
Figura 18. Rezervor - Amortizarea pulsatiei
vertical de aer Compresoarele refulante produc un flux
comprimat pulsativ de aer comprimat, care se
amortizeazã prin volumul rezervorului.
- Separarea condensului
Prin racirea aerului comprimat, pe peretele rezervorului se
formeaza condens, care se aduna în partea inferioara a rezervorului, de unde
se poate evacua fara probleme.
Frecvenþa de cuplare a compresorului depinde de mãrimea
respectiva a electromotorului (vezi tabelul din figura 19).
35
Frecventa 4.1.1 Calculul dimensiunii rezervorului

Putere orara permisa O valoare ajutatoare pentru determinarea
nominala de cuplare a marimii compresorului furnizeaza formula de
kW motorului mai jos. La instalatii multiple ea se refera la
compresorul de sarcinãde vârf:
7,5 20
11 pâ na la 55 8 pânã la 6
Vol ef x p R
V=
75 pâ na la 160 4
4 x zs x Ä p
200 pâ na la 450 3
unde:
Figura19. Frecvenþa de cuplare a V 3= volumul rezervorului de aer comprimat în
compresoarelor în funcþie de m 3
mãrimea motorului de acþionare Volef = debitul volumetric in m /ora (DIN 1945)
Pentru:
pR = 1 bar Volef = 240 m3/ora = 4
zs = 8 h m3/min
Äp= 2 bar pR = 1 bar
Vol ef x p R 240 m 3 / h x 1 bar 3

V= = =3,75 m
4 x zs x Ä p 4 x 8 h -1 x 2 bar
Un rezervor standard de aer comprimat exact la aceasta
dimensiune nu exista. De aceea se alege unul de dimensiunea cea mai
apropiata posibil, mai mic sau mai mare. Pentru exemplul de mai sus ar veni
în discutie un rezervor de 3000 l sau de 4000 l.
4.1.2.1. Prevederile legale pentru rezervoare de aer comprimat

sunt:
Decretul 6 la legea sigurantei aparatelor din 25.06.1992;
Decretul pentru recipientele de presiune di 25.06.1992.
Recipientele sub presiune, începând de la un produs al presiunii – capacitatii
de la 200, la punere în functiune trebuie supuse verificarii de prima data;
recipientele de presiune, începând de la un produs al presiunii – capacitatii
de la 1000 în sus trebuie supuse suplimentar la verificari periodice de catre
specialisti (de ex. TÜV).
36
www.almig.ro
rezervor de aer
postrãcitor
de picãturi
separator
prize (rezervã)
compresor
uscãtor rezervor
de aer
1 conducta si elemente ale statiei de
compresoare; prize
2 conducta magistrala;
3 conductã de distributie;
4 conducta de racordare;
5 elemente de retea si de racordare
Figura 20. Elementele reþelei de aer comprimat
4.2. Elementele retelei de aer comprimat
Aerul comprimat produs de compresoare ajunge la distribuire între
consumatori pe conductele si elementele retelei de aer comprimat. Reteaua
de aer comprimat poate fi împartita în 5 parti (fig. 20):
1. Conducte si elemente componente ale staþiei de
compresoare,
2. Conducta magistrala,
3. Conducta de distributie
4. Conducta de racordare
5. Elemente de retea si de racordare. Prin urmare, reteaua de
aer comprimat este un sistem de conducte si de elemente de retea.
Proiectarea, construirea si functionarea lor este influentata de mai multi
factori. Iata mai întâi problemele legate de conducte:
4.2.1. Conductele
La alegerea conductelor nu exista reguli universal valabile. În
fiecare caz în parte, modul de utilizare dat determina care material este cel
mai rentabil. Fiecare material trebuie sa asigure: - etanseitatea,
- rezistenta si
- lipsa coroziunii.
În ultimii ani, pe lânga retelele construite din conducte de otel
traditionale, au aparut si altele, de exemplu retele construite din materiale
plastice sau din metale neferoase. În cele ce urmeaza, vom rezuma acele
aspecte care, la alegerea materialelor, pot veni în ajutorul specialistilor.
Materialul conductei trebuie ales pe baza presiunii industriale, iar
diametrul ei pe baza debitului de aer comprimat. Nomograma aflata în figura
37
21 ofera ajutor la determinarea diametrului de teava aferent conditiilor de

lucru date. Fireste, nomograma este utilizata în cazul cunoasterii oricaror
patru date caracteristice dintre cele cinci, pentru determinarea celei de-a
cincea. Rezistenta la presiune în cazul tevilor de otel si de otel inoxidabil este
de 80 bari, iar în cazul conductelor confectionate din cupru poate fi de 140
bari, independent de temperatura. În cazul retelelor construite din material
plastic, exista o corelatie strânsa între presiunea maxima de lucru si
temperatura aerului comprimat.
Treptele de presiune date de producatori – PI 6, PI 10 si PI 16
(presiune înalta = PI) - se refera la temperatura aerului comprimat de 20° C.
În acest caz, durata de viata a conductelor este de 50 de ani. Odata cu
cresterea temperaturii scade rapid presiunea maxima admisa si durata de
functionare.
De aceea este foarte important de reþinut cã nu este voie sã se
instaleze conducte din material plastic în staþia de compresoare (Fig.20.1),
din cauza temperaturii mai ridicate ce apare acolo în general!
10 Debit
aspirat 500
20
m3/h 400 0,03
Supra-
50 300 presiune 0,04
10000 250 0,05
100 bar
5000 0,07
200
200
2
150 0,1
2000 3
500
4 0,15
1000
1000 100 5 0,2
2000 500 7
70 0,3
10
5000 200 15 0,4
50 20
100 0,5
40
0,7
Lungime 30
25 1,0
conductã
m 20 1,5
Diametru interior conductã Pierdere de presiune

mm bar
Figura 21. Nomograma pentru alegerea diametrului corespunzator al

conductei
38
www.almig.ro
Din punctul de vedere al rezistentei la temperatura, cele mai rele
sunt conductele din PVC si din polietilena, iar cele mai bune sunt cele facute
din polipropilena si din poliamid. Din acestea din urma pot fi facute si retele de
înalta presiune (max.100 bari). Pe lânga materialele plastice conventionale,
pe piata se pot gasi si materialele speciale ale unor firme, ca de ex. AGRE
TEC, care este în prezent materialul ce dispune de calitatile cele mai
convenabile pentru construirea retelelor de max.10 bari.
În figura 22. se poate vedea raportul temperatura - presiune pentru
conducta realizata din acest material. Din punctul de vedere al alegerii
conductelor potrivite, este importanta netezimea interioara a peretilor
conductelor, nu numai pentru ca ea influenteaza rezistenta la transport, ci si
pentru ca aceasta are influenta si asupra eventualelor depuneri formate în
conducte. Din acest punct de vedere, conductele din material plastic si de
cauciuc sunt cele mai preferate, deoarece netezimea peretilor interiori este
cu o treapta mai buna decât cea a tevilor din otel.
Alegerea este influentata de usurinta la instalare si de masa totala
a sistemului. În acest sens sistemele din material plastic sunt în avantaj fata
de materialele obisnuite.
Montarea lor este simpla, masa lor fiind mai mica cu 60 - 85% decât
a conductelor de otel cu dimensiuni identice. În figura nr.23 se pot vedea
câteva sortimente de conducte
si elemente de asamblare din material plastic. Un punct de vedere
important în alegere îl constituie si nevoia de întretinere. Este ideal acolo
unde nu este nevoie, pe cât posibil, de întretinere, respectiv operatiunile
periodice de întretinere pot fi efectuate ti de persoane necalificate. Si din
acest punct de vedere, conductele din material plastic sunt considerate
Bar
avantajoase fata de cele din otel.
16
14
12
10
0
20 30 40 50 60 70 80
°C
Figura 22. Raportul presiune-temperatura la conductele din material
plastic
39
4. 2. 2. Elementele de retea
Dintre elementele de retea ce se afla în retea trecem în revista
acum acelea care se afla la racordurile consumatorilor (fig.20.5.).
Pentru realizarea unui racord corect figura nr. 25 prezinta câteva
exemple. Pornind dinspre consumator se vede, în primul rând, racordul rapid
(9), care are ca scop sa împiedice scurgerea libera a aerului comprimat
atunci când se schimba o unealta. ªi în racordurile proiectate ºi fabricate cât
se poate de bine apare o scadere de presiune de min. 0,2 bari. Urmatorul
element este furtunul (8), care poate fi executat drept, respectiv în spirala. În
cazul unui diametru al furtunului ales din catalog conform cerintelor
consumatorilor, caderea de presiune aparuta într-un furtun drept de 5 m
lungime este de 2,0 bari. O scadere de presiune identica are loc în cazul
furtunului în spirala de 3 m lungime. Înaintea furtunului se gaseºte unitatea
de preparare a aerului compusã din 3 pãrþi (5,6), adicã dintr-un filtru de aer,
un regulator de presiune ºi un ungãtor de linie. Rezistenþa maximã a unui
filtru bun ºi a unui ungãtor de linie este de 0,2 bari. Acum nu se ia în
considerare regulatorul de presiune, pentru cã scopul cãderii de presiune
apãrutã pe acesta este tocmai acela de a asigura presiunea necesarã
funcþionãrii corespunzãtoare a consumatorilor. Înainte de unitatea de
pregãtire a aerului se gãseºte o supapã de închidere ( 3 ) care trebuie sã aibã
rezistenþa 0. Acest lucru se asigurã doar de robinete cu bilã moderne ºi de
bunã calitate. Consumatorul primeºte aerul comprimat de la branºamentul
racordat sus (2) ºi de la conducta de distribuþie (1).
La racordurile corecte deci, în orice împrejurare apare pierdere de
presiune. Din punct de vedere energetic în caz de realizare optimã aceasta
este:
la cuplã rapidã: 0,2 bar
pe furtun: 0,2 bar
pe filtru: 0,2 bar
pe ungãtor: 0,2 bar
-------------------
total: 0,8 bari
Aceasta este o pierdere de presiune care trebuie avutã oricum în
vedere la determinarea presiunilor finale ale compresorului, chiar ºi atunci
când, eventual, aceste elemente lipsesc din sistemul existent. Oricum, mai
devreme sau mai târziu, cerinþele consumatorilor fac necesarã crearea
racordului corespunzãtor, iar un compresor prost ales în faza iniþialã nu va
mai fi capabil sã asigure presiunea corespunzãtoare.
Lipsa elementelor de reþea poate crea la o primã vedere falsa
impresie cã utilizatorul economiseºte o cãdere de presiune de 0,8 bari,
respectiv energia aferentã acestuia, dar pierderile sunt mai mari decât
c â º t i g u l p e n t r u c ã :
- creste uzura instalatiilor de consum
- scade siguranta productiei
40
www.almig.ro
- creste cantitatea de aer comprimat utilizat de consumatori
- scade durata de viata a instalatiilor de consum
- creste necesarul de piese de schimb si de întretinere.
4.3. Pierderile de presiune din reþea

Trecând prin reþea, presiunea aerului comprimat scade ca urmare
a rezistenþei. Însã nu doar elementele din reþea au rezistenþã, ci ºi
conductele. De aceea, pentru ca rezistenþa conductei sã nu ducã la mãrirea
în continuare a rezistenþei relativ mare a elementelor din reþea, energeticienii
au stabilit niºte norme foarte severe. Într-o reþea optimã de aer comprimat
valoarea scãderii presiunii apãrute în conducte nu poate depãºi urmãtoarele
(Figura 20. 2-3-4):
- Conducta magistralã: 0,01 bari
- Conducta de distribuþie: 0,03 bari
- Branºament: 0,03 bari
În cazul reþelelor dimensionate corespunzãtor, scãderile de

presiune pot fi uºor respectate. Anexele nr.7.8. ºi 7.9., precum ºi nomograma
din figura nr.21, oferã ajutor în dimensionarea ºi calcularea scãderilor de
presiune.
Doar în condiþiile acestor valori scãzute este sigur cã scãderea
maximã a presiunii în toatã reþeaua de aer comprimat nu depãºeºte 1,0 bari.
Prin utilizarea valorilor date în capitolul 4.1.2, scãderea presiunii întregului
sistem aratã astfel :
Uscãtoare de aer ºi filtre: 0,10 bari
Conducte: 0,07 bari
Elemente de reþea: 0,80 bari
-------------
Scãdere de presiune totalã: 0,97 bari
Raportat la 1000 m³ aer comprimat produs, scãderea de presiune

de 0,1 bari = 0,8 kWh energie. Tocmai de aceea este foarte importantã
descoperirea pierderilor ºi diminuarea scãderilor de presiune apãrute pe
reþele ºi elementele sale.
4.4. Pierderile cantitative pe retea

Cea mai mare problemã energeticã a reþelelor de aer comprimat
din þarã este pierderea cantitativã pe reþea. Conform unor estimãri prudente,
pierderile pe reþea în þarã ajung la 35-40%. Acesta înseamnã cã aproximativ
0,5 x 106 kW din capacitatea motoarelor de circa 1,5x106kW instalate pentru
antrenarea compresoarelor funcþioneazã mii de ore pe an ca sã compenseze
pierderile datorate fisurilor din reþea. Figura 26 furnizeazã date orientative
despre cât aer comprimat de 6 bari iese printr-o fisurã cu diametrul dat, ºi de
ce putere este nevoie pentru producerea acestuia.
41
Pierdere de aer Pierdere de energie

Diametrul real mm
6 bar m³ /ora KW
1 4,42 0,3
3 40,1 3,1
5 111,4 8,3
10 445,6 33,0
15 1004 85,0
Figura 26. Pierderi cantitative caracteristice
Daca printr-o întretinere sistematica si printr-o reconstructie a

retelei aceste pierderi s-ar putea reduce la valoarea optima de 5%, aceasta
reducere ar constitui o contributie importanta la programul general de
reducere a consumului de energie electrica din tara.
Cantitatea de energie imensã consumatã pentru acoperirea
pierderilor duce la creºterea cheltuielilor anuale pentru energie ale
întreprinderilor . Pentru a produce 1 m³ de aer comprimat, compresoarele
moderne în funcþie de presiunea finalã - utilizeazã 0,09 …0,1 kWh de
energie electricã.
De aceea trebuie elaborat un program care sã stabileascã
mãrimea ºi locul pierderilor ºi în final sã propunã mãsuri pentru eliminarea lor.
4.4.1. Determinarea pierderilor cantitative datorate golirii

rezervorului
Pentru a calcula dimensiunile pierderii cantitative apãrute în reþea
din schimbarea de presiune intervenitã în rezervorul de aer, trebuie sã
cunoaºtem volumul exact al acestuia. Dacã se cunoaºte volumul
42
www.almig.ro
rezervorului de aer, trebuie mãsurat timpul pânã când, sub efectul
neetanºeitãþii din reþea, presiunea scade de la o valoare datã la o altã
valoare. Utilizând aceste date se pot determina valorile pierderii cantitative.
La alegerea celor 2 nivele de presiune este bine sã se aleagã acele
valori care sã aibã ca medie presiunea de funcþionare.
Exemplu:
Transportul real al aerului comprimat din compresoarele de aer
comprimat într-o uzinã nu este cunoscut, de aceea dimensiunea pierderii din
reþea se stabileºte pe baza schimbãrii de presiune din rezervorul de aer.
Valoarea presiunii de funcþionare în zilele de lucru : 7 bari.
Presiunea p1 de la valoarea de pornire de 8 bari (p1 = 8 bari), având
compresoarele oprite ºi pauzã totalã de prizã, în rezervorul de VR = 500 l
scade în t = 5 min la p2 = 6 bari.
Pierderea din întreprindere se poate calcula cu aproximaþie din
urmãtoarea corelaþie:
(
VR ´ p2 )
p1 -
VP =
t
care, folosind datele din exemplu, are ca rezultat
500 l ´
(8 - 6)
VP = 200 l / min .
=
5 min .
Deci, pierderea este de 12 m³/ora.
?
4.4.2. Determinarea pierderilor cantitative din timpul de funcþionare în
sarcinã a compresoarelor
În toate acele locuri în care cantitatea de aer comprimat

transportatã de cãtre compresoare este cunoscutã exact care însã nu în
toate cazurile este identicã cu valoarea nominalã aflatã în tabelul de date -
valoarea pierderii cantitative în reþea se poate determina ºi din timpul de
funcþionare în sarcinã a compresoarelor.
Esenþa metodei este cã, în cazul pauzei totale de prizã, aerul
comprimat produs de compresor pentru menþinerea presiunii din reþea este
necesar pentru compensarea pierderilor din reþea (fig.27).
43
t = t 1 + t 2 + t 3 + …... totalul perioadelor de funcþionare în sarcinã

T = timpul total de masurare
Figura 27. Mãsurarea pierderii pe reþea pe baza timpului de

funcþionare a compresorului
În timpul mãsurãtorilor se pun în funcþiune atâtea compresoare

câte sunt necesare pentru a obþine o putere suficientã ridicãrii presiunii din
reþea la puterea de pornire. În timpul mãsurãtorilor, valorile presiunii trebuie
sã fie alese pe cât posibil astfel încât valoarea medie a acestora sã fie
presiunea de funcþionare.
Exemplu:
Într-o uzinã funcþioneazã un compresor cu un debit de 5,0 m³/min,
în condiþiile opririi totale a consumatorilor. Valoarea presiunii de funcþionare
în zi de lucru: 8,0 bari.
44
www.almig.ro
Pierderea în reþea se poate determina cu urmãtoarea relaþie
aproximativã:
Vk ´
t
V p =,
T
în care:
VK = 5,0 m³/min. debitul compresorului în funcþiune,
t = 150 sec, totalul timpului de funcþionare în sarcinã,
T = 700 sec, timpul total al mãsurãtorilor.
Astfel din datele de mãsurare pentru pierderea în reþea obþinem valoarea:
5,0 ´150
Vp = = 1,07 m 3 / min .
700
Prin cunoaºterea pierderilor cantitative se pot determina în
continuare ºi alte date. Din înmulþirea orelor de funcþionare anualã a staþiei de
compresoare (orã/an), a consumului specific de energie (kWh/m³) si a
pierderii în reþea (VP m³/orã), obþinem necesarul anual de energie pentru
producerea pierderii cantitative, adicã dimensiunea pierderii de energie
(kWh/an). Cunoscând unitatea de cheltuialã pentru energie putem sã o
exprimãm ºi în bani.
4.4.3. Determinarea neetanºeitãþilor

Dacã se ºtie deja care este pierderea în reþea ºi cât costã aceasta,
trebuie determinate acele locuri în care aerul comprimat scapã din reþea.
Prima metodã este aceea prin care, în pauza de funcþionare,
presiunea în reþea se ridicã la maximum ºi instalaþia se parcurge pe tot
traseul conductelor aerului comprimat. Sâsâitul puternic este semnul sigur
de neetanºeitate.
Daca dupa auz nu se poate determina exact locul de scurgere,
atunci se poate apela la clasica apa cu sapun, respectiv la sprayurile ceva
mai moderne pentru detectarea neetanseitatilor. În primul rând trebuie
controlate legaturile si racordurile filetate si flansate. Rareori apar scurgeri la
legaturile sudate, respectiv la conducte.
Odatã cu cãutarea locurilor de scurgere trebuie controlate cu
45
deosebitã atenþie ºi unitãþile de pregãtire ale aerului ºi locul lor de racordare.

Legãturile cu multe ºuruburi, ungãtoarele de linie, structurile filtrelor ºi
reductoarelor constituie o scarã largã de posibilitãþi de scurgere. Din
experienþe rezultã cã 25 - 30% din pierderile cantitative din reþea au loc în
aceste locuri.
Modalitatea cea mai moderna de determinare a locurilor de
scurgere o reprezinta folosirea detectorului cu ultrasunete.
Dacã neetanºeitãþile a fost localizate, poate începe lucrul pentru
remedierea lor. Pentru ca aceastã muncã sã dea roade, trebuie ca oamenii
sã înþeleagã cã aerul comprimat costã foarte mulþi bani ºi pierderea sa
înseamnã multã risipã. Este oportunã crearea unui sistem stimulativ,
respectiv de interesare, în aºa fel încât toþi angajaþii întreprinderii sã
considere economisirea aerului comprimat ca o problemã personalã.
4.5. Crearea reþelelor optime

Sa urmarim în continuare care sunt acele probleme care
influenteaza realizarea retelelor, deoarece o retea gresit construita
cauzeaza:
consum de energie inutil
randament scãzut al uneltelor pneumatice ºi
productivitate scazuta.
Tema este tratata în doua parti distincte, adica retele stabile de
interior si retelele mobile de exterior.
4.5.1 Reþele stabile, de interior

Condiþia de bazã a creãrii reþelelor de aer comprimat este aceea
cã, în mãsura în care aceastã posibilitate existã ºi în care condiþiile de
funcþionare, respectiv condiþiile de preluare o permit, trebuie create reþele
închise, inelare. Cel mai convenabil este când la conducta magistralã
instalatã inelar sunt racordate conducte de distribuire tot în sistem inelar.
Instalarea în sistem inelar în condiþii de cantitãþi identice,
înseamnã o jumãtate de rezistenþã faþã de instalare în sistem radial.
O reþea instalatã într-un interior anume este influenþatã de
foarte mulþi factori. Trebuie sã se acorde atenþie structurii clãdirii, numãrului
de etaje, dimensiunii spaþiilor, numãrului prizelor de preluare ºi plasãrii lor
etc. În baza celor amintite anterior putem formula ideea cã, pentru toate
etajele, nivelele, respectiv în interiorul lor, pentru fiecare spaþiu trebuie
instalat un circuit separat care trebuie racordat la conducta magistralã.
Conductele de aer comprimat se pot monta în douã moduri:
- îngropat
- suspendate sau pozate pe pereþi.
Prima variantã a fost la modã în special în perioada de început a

industrializãrii. Din cauza lipsei mobilitãþii ºi a imposibilitãþii de modificare a
46
www.almig.ro
poziþiei conductelor, aceastã metodã este mai rar utilizatã. Însã, datoritã
faptului cã þevile nu sunt montate la vedere, pe pereþi ea este deseori
preferatã ºi azi.
Figura 28. Reþea de interior cu conducte suspendate ºi / sau pozate
Dacã conductele de aer comprimat sunt pozate pe pereþi, conducta

de distribuire trebuie plasatã la o înãlþime corespunzãtoare, ca sã nu
constituie un obstacol pentru circulaþie ºi pentru transportul de marfã. Dacã
hala este mare, în funcþie de punctele de preluare trebuie introduse pe circuit
niºte racorduri (figura 28.3). În astfel de cazuri schimbarea cerinþelor
consumatorilor se poate urmãri uºor ºi rapid în reþea. Circuitul trebuie
construit în aºa fel încât sã aibã o înclinaþie de 5% faþã de punctul dat, ºi la
acest punct (figura 28.8) trebuie instalat un robinet de evacuare a apei.
Direcþia înclinaþiei este independentã de direcþia curentului de aer
comprimat. În figura 28 se vede o reþea de interior construitã din conducte de
material plastic.
4.5.2. Reþele mobile, de exterior

Pentru construirea reþelelor de aer comprimat de exterior sunt
valabile aceleaºi principii ºi recomandãri ca ºi la cele interioare, stabile.
Desigur, trebuie luate în considerare cerinþele speciale ale mediului ºi ale
obiectivului propus.
47
ªi un compresor mobil trebuie sã asigure debitul, calitatea ºi

presiunea necesare de aer comprimat cerute de consumatori, în condiþiile
consumului de energie cât se poate de scãzut.
În cazul reþelelor mobile, exterioare, pentru asigurarea parametrilor
de mai sus este nevoie de alte instalaþii ºi elemente de reþea decât cele
amintite în capitolele anterioare. De aceea printr-un exemplu concret
prezentat în figura nr.29 vom examina pãrþile reþelei de exterior.
Primul element dupã compresorul ce asigurã cantitatea ºi calitatea
aerului comprimat corespunzãtor este un dozator de alcool (2). Sarcina
acestuia este sã apere uneltele de îngheþ apãrut în urma condensului iarna.
Dozatorul de alcool proiectat ºi fabricat de o firmã de specialitate asigurã ca
în aerul comprimat sã ajungã atâta alcool cât este necesar ca sã previnã
îngheþarea apei. Pentru 1 m³ de aer comprimat la 6 bari cantitatea de alcool
necesarã este de max. 8 picãturi. Poate fi utilizat numai alcool cu conþinut de
apã mai mic de 0,5%.
Dozatorul de alcool se plaseazã imediat dupã compresor pentru cã
aici aerul comprimat este suficient de cald ca picãturile de alcool sã se
evapore. Pe mãsurã ce, trecând prin reþea, aerul comprimat cu conþinut de
alcool se rãceºte ºi apa se separã din el, ea nu mai poate sã îngheþe pentru
cã odatã cu apa se separã ºi alcoolul.
Este important ca dozatorul de alcool sã se instaleze numai dupã
compresoare care dispun de postrãcitor, pentru cã temperatura aerului
comprimat care intrã în el, nu poate fi mai mare de 40 °C.
Din pãcate, în reþelele mobile din þarã nu se utilizeazã aproape
deloc dozator de alcool deºi este singurul mod prin care se poate preveni
îngheþarea uneltelor. Acea soluþie conform cãreia alcoolul se toarnã în
unealtã este periculoasã din cauza cantitãþii necontrolabile deoarece spalã
lubrifiantul din unealtã ceea ce duce la o uzurã prematurã ºi la un consum
crescut de aer. Ceea ce ajunge în unealtã din cele max 8. picãturi ajunse în
aerul comprimat prin dozatorul de alcool, nu prezintã un astfel de pericol.
Încalzirea uneltelor înghetate este la fel de daunatoare .
Uneltele pneumatice sensibile ºi precise au capacitatea de a
suporta max. 50 °C. O încãlzire deasupra unui foc poate duce rapid la
deteriorãri.
Urmãtorul element este separatorul de picãturi (3), care are ca
sarcinã separarea amestecului apã/alcool respectiv a apei condensate în
timpul rãcirii. Dacã e posibil acesta trebuie plasat aproape de consumatori,
ca sã ajungã cât mai puþinã apã la aceºtia.
Deoarece toate elementele ºi uneltele pneumatice trebuie
lubrifiate, dupã separatorul de picãturi, imediat înaintea uneltei, se gãseºte
un ungãtor de linie (4). Astãzi multe firme fabricã deja pentru reþele exterioare
ungãtoare care pulverizeazã cantitatea de ulei proporþionalã cu cantitatea de
aer comprimat ce trece prin el asigurând astfel lubrifiantul necesar
funcþionãrii uneltelor.
48
www.almig.ro
Dacã construcþia ºi pierderile reþelei de aer comprimat corespund,
respectiv se apropie de valorile luate la cunoºtinþã în acest capitol, se poate
afirma cã s-a fãcut al doilea mare pas pentru a crea un sistem optim de aer
comprimat. Aerul comprimat produs într-un mod economic ajunge la
consumator printr-o reþea corespunzãtoare din punct de vedere energetic.
Figura 27. Construirea reþelei mobile de aer comprimat de exterior
49
CAPITOLUL V. PRODUCEREA AERULUI COMPRIMAT

Problema de bazã a producerii aerului comprimat este alegerea
compresorului corespunzãtor. Dacã la alegerea compresorului s-a omis
ceva, dupã instalarea sa, acest lucru nu se mai poate corecta ori se
corecteazã cu soluþii foarte costisitoare în general. În primul rând trebuie sã
se defineascã, pe bazã de criterii logice, acele cerinþe ceea ce pretindem de
la compresor. Se poate spune, în general, cã un compresor de aer trebuie sã
asigure:
- debitul
- calitatea ºi
- presiunea
de aer comprimat necesare consumatorilor, cu condiþia utilizãrii
unei cantitãþi minime de energie. Dacã avem rãspunsul la aceste trei
probleme, prin aplicarea principiilor prezentate în capitolele anterioare, se
poate trece la problemele care influenþeazã consumul de energie al
compresoarelor ºi se poate începe alegerea compresorului potrivit.
5.1. Presiunea de refulare a compresorului

Din punctul de vedere al presiunii de refulare, un compresor este
corespunzãtor dacã elementele ºi uneltele pneumatice antrenate de aerul
comprimat produs de acesta pot lucra cu randament de 100%. Desigur, cele
douã presiuni, presiunea de refulare ºi presiunea necesarã consumatorilor,
nu sunt identice. Trebuie avute în vedere scãderile de presiune apãrute între
racordul de ieºire al compresorului ºi racordul consumatorilor precum ºi
diferenþele de presiune rezultate din funcþionarea compresorului.
Iatã un exemplu de calcul al presiunii de refulare a unui compresor.
Într-o reþea dimensionatã corespunzãtor din punct de vedere energetic,
valoarea maximã a scãderii de presiune nu depãºeºte 0,1 bari (cap. 4.2.). La
aceasta se adaugã 0,1 bar pentru uscãtorul aflat în toate reþelele moderne
precum ºi rezistenþa de 0,9 bari pentru elementele de tratare a aerului, pentru
furtunuri ºi cuple rapide (cap.4.1.2.). Se mai adaugã valoarea diferenþei de
presiune reglatã la întrerupãtorul de presiune al automatizãrii compresorului,
care este în general în jur de 0,5 bari. Din suma acestor valori se obþine
presiunea de refulare P2, pretinsã de la compresor:
P2 >7,5 bari =0,5 + 0,1 + 0,1 0,8 + 6,0 bari. (figura 30).
Desigur, în cazul unor utilizãri diferite, în cadrul aceleaºi unitãþi pot
exista mai multe nivele diferite de presiune. Din punct de vedere energetic,
nu este indicat ca în asemenea situaþii sã se producã prin decompresie din
aerul comprimat cu presiune ridicatã cel cu presiune scãzutã. Este oportunã
construirea de sisteme independente pentru cele douã nivele de presiune.
Trebuie reflectat ºi asupra obþinerii aerului comprimat la presiune
ridicatã din cel aflat la presiune joasã cu un compresor de ridicare (booster).
Alegerea soluþiei corespunzãtoare pentru scopul dat poate avea loc pe baza
50
www.almig.ro
calculelor de economicitate.
Calcularea corespunzatoare a presiunii de refulare a
compresoarelor are o importanta fundamentala din punct de vedere
energetic.
Ridicarea presiunii de refulare cu 1,0 bar aduce cu sine cresterea

energiei necesare compresorului cu 6-10%.
Aceastã creºtere semnificativã este un semnal pentru toþi

utilizatorii care încearcã sã compenseze cãderea mare de presiune din
reþeaua uzatã prin creºterea presiunii de refulare a compresorului. S-a
rãspândit practica de a încerca, cu ajutorul compresorului, echilibrarea
lipsurilor de proiectare ºi întreþinere a reþelei de aer comprimat, sau a
lipsurilor reþelei nedezvoltate proporþional cu pretenþiile consumatorilor.
Aceastã soluþie este, ºi în acest caz, cea mai costisitoare. Pe factura de
consum, utilizatorul de energie plãteºte de mai multe ori preþul de
reconstrucþie a reþelei. Creºterea presiunii are de altfel ºi o altã consecinþã
care produce surplus de consum de energie, ºi anume supraconsum de aer
comprimat la elementele pneumatice ºi sculele cu aer ce funcþioneazã în
zonele de înaltã presiune (cap.3.1.).
Supraconsumul de aer comprimat are însã, pe lângã efectul de a
influenþa consumul de energie, ºi un efect de scãdere a presiunii.
În cadrul unui sistem, compresorul poate sã menþinã presiunea la o
valoare constantã doar atunci când debitul de aer comprimat produs de cãtre
acesta este mai mare sau egal cu valoarea de aer comprimat consumat de
cãtre utilizatorii cuplaþi la reþea, la care se adaugã valoarea pierderilor din
reþea.. Dacã consumul depãºeºte debitul produs, acest fapt se aratã în
scãderea presiunii din sistem. Presiunea scade pânã când echilibrul dintre
debitul produs ºi cel consumatã nu se restabileºte la o nouã valoare a
presiunii.
De aceea nu tratãm separat debitul de aer comprimat transportat
de cãtre compresoare, ci presupunem cã el depãºeºte în toate cazurile
necesarul, mãrit cu pierderi, al consumatorilor cuplaþi la reþea. (cap.3.6.)
Aceasta este de altfel condiþia care asigurã ca uneltele sã primeascã
întotdeauna presiunea necesarã funcþionãrii optime.
51
61
Figura 28. Calcularea presiunii de refulare

corespunzãtoare la un compresor
52
www.almig.ro
5.2. Calitatea aerului comprimat produs de compresoare
Dacã vrem sã alegem un compresor care sã producã aer

comprimat ce corespunde cerinþelor calitative prezentate în capitolul 3.2.4.,
trebuie ales tipul de compresor care sã corespundã cel mai bine acestora. În
timpul alegerii se pune deseori întrebarea: sã fie ales un compresor cu sau
fãrã lubrifiere cu ulei pentru satisfacerea aceloraºi necesitãþi cantitative. În
ceea ce urmeazã se gãsesc câteva aspecte care ne pot ajuta în gãsirea
rãspunsului.
Avantajul de netãgãduit al compresoarelor fãrã ulei este cã aerul
comprimat produs de cãtre acestea nu se impurificã cu ulei în camera de
compresie. Pe lângã aceasta, nu este de neglijat nici avantajul cã reþeaua nu
se impurificã cu ulei ºi prin aceasta dispare pericolul unei eventuale
incendieri a reþelei.
Din punctul de vedere al calitãþii, sunt mai avantajoase
compresoarele fãrã ulei. Ele garanteazã întotdeauna o calitate stabilã,
uniformã a aerului comprimat, pe care compresoarele cu lubrifiere cu ulei nu
o pot garanta nici cu cele mai moderne sisteme de filtrare.
Avantajul compresoarelor cu lubrifiere cu ulei este faptul cã, pentru
aceeaºi putere, preþul lor este cu mult mai scãzut decât al celor fãrã ulei. Din
punct de vedere al consumului de energie, este decisiv faptul cã consumul
specific de energie al compresoarelor cu lubrifiere cu ulei este de obicei mai
scãzut decât al celor fãrã ulei (fig.31).
Un alt avantaj al compresoarelor cu lubrifiere cu ulei este ºi faptul
cã costurile legate de funcþionarea ºi întreþinerea lor sunt mai scãzute decât
în cazul compresoarelor fãrã ulei.
Dar, dacã luãm în considerare preþul filtrelor necesare asigurãrii
calitãþii aerului comprimat în cazul compresoarelor lubrifiate cu ulei, acesta
echilibreazã în mod semnificativ balanþa comparativã dintre cele douã tipuri
de compresoare. Iar necesarul de întreþinere a filtrelor compenseazã partea
mai micã rãmasã din diferenþa de preþ.
Nu se poate da un rãspuns clar, dacã pentru asigurarea unei
cerinþe anume este nevoie de un compresor cu lubrifiere cu ulei sau unul fãrã
ulei. Tocmai de aceea ca ºi în toate cazurile în care este vorba de rãspunsul
la o întrebare legatã de rentabilitatea sistemului de aer comprimat rãspunsul
la întrebare trebuie dat prin analiza cerinþelor concrete ºi cu ajutorul
calculelor de rentabilitate.
5.3 Factori care influenþeazã consumul de energie al

compresoarelor
Dacã datele cantitative, de presiune ºi calitate dorite pentru
compresor ne stau la dispoziþie pe baza cerinþelor concepute raþional, atunci
se poate trece la alegerea compresorului corespunzãtor, pe cât posibil în
aºa fel încât sã se poatã asigura cerinþele cu cantitãþi minime de energie.
53
Pentru aceasta însã, trebuie sã fie cunoscute acele probleme care

influenþeazã consumul de energie necesar producerii aerului comprimat.
Prima problemã o constituie alegerea principiului de funcþionare a
compresorului. Domeniile de utilizare ale compresoarelor cu piston, cu ºurub
ºi ale turbocompresoarelor se intersecteazã în multe cazuri, ceea ce face ca,
deseori, utilizatorul sã se gãseascã pus în faþa unei dileme. Cu toate cã
valoarea consumului specific de energie poate diferi în funcþie de producãtor
ºi de tipul de compresor, tabelul din figura 31 oferã o imagine apropiatã de
realitate a valorilor consumului specific de energie pentru diferitele tipuri ºi
principii de funcþionare ale compresoarelor.
Tipul de Consum specific de energie
Ungere
compresor Joule/litru kWh/m³
Cu piston mare 217-300 0,080-0,081 ungere cu ulei
Cu piston mic 337-363 0,089-0,098 fãrã ulei
Cu ºurub mijlociu 371 0,100 injecþie cu ulei
Cu ºurub mare 363 0,098 fãrã ulei
Turbo mic 363-427 0,098-0,115 fãrã ulei
Figura 31. Consumul specific de energie caracteristic câtorva

compresoare
Al doilea aspect care influenþeazã consumul de energie al
compresorului, este construcþia. La un compresor cu o construcþie bunã
valoarea pierderilor de energie poate fi de doar 12%, pe când în cazul unuia
cu o construcþie mai puþin bunã, aceastã valoare poate fi cu mult mai mare.
Determinarea acestei valori este posibilã prin analiza datelor puse la
dispoziþie ºi a testelor fãcute pe compresoare. Pentru aceasta, este însã
necesar ca toate datele avute la dispoziþie sã fie clare, furnizate pe baze
identice ºi sã includã toate pierderile apãrute pe compresor. În privinþa
consumului specific de energie, aceasta înseamnã cã trebuie luate în
considerare atât debitul de aer comprimat produs cât ºi datele corectate cu
pierderi la consumul de energie. Aceasta este prevãzutã de cãtre standardul
ISO 1217, deci este indicat sã se cearã de la producãtor datele calculate
conform acestui standard. Unele standarde naþionale dau de altfel
posibilitatea de a trece cu vederea anumite tipuri de pierderi ceea ce poate
însemna în ultimã instanþã o eroare chiar de pânã la 25%.
Problema legatã direct de construcþie este cea referitoare la
numãrul de trepte prin care aerul ajunge la presiunea de refulare. Aºa cum se
vede ºi în figura 32 consumul specific de energie al compresorului creºte
direct proporþional cu presiunea de refulare. Faþã de starea izotermã idealã
(figura 32.C.), energia necesarã pentru comprimarea în douã trepte (figura
32.B.) este mai micã decât cea cu o treaptã (figura 32.A.). În cazul unei
presiuni de refulare de 7 bar, economisirea de energie la compresia în douã
54
www.almig.ro
trepte este de 14% faþã de cea cu o treaptã.
Tot de problema construcþiei þine ºi reglarea turaþiei, care are un
efect important asupra consumului specific de energie al compresorului. Din
punct de vedere energetic, reglarea turaþiei este cea mai avantajoasã (figura
33.3). Aceastã reglare fiind deosebit de scumpã nu se poate extinde pe scarã
largã. La ora actualã se fabricã doar compresoare mobile cu reglare de
turaþie propulsate de motor diesel în serie. Dar, la un compresor ales
corespunzãtor nici nu este nevoie de regulator de turaþie pentru cã în mare
parte acesta trebuie sã funcþioneze în sarcinã completã.
Î n cazul compresiei
C izoterme
B cu douã trepte
A cu o treapta
(raport de presiune P2/P1)
Figura 32. Formarea consumului specific de energie
În astfel de cazuri este corespunzãtoare aºa numita reglare cu

mers în gol mers în sarcinã (figura 33.2.). Aceasta este o reglare în douã
puncte la care compresorul ori produce cantitatea totalã de aer comprimat
ori nu produce deloc aer comprimat
Mersul în gol la compresoarele de micã capacitate înseamnã
oprirea motorului, deci puterea nnecesarã la mersul în gol este zero. În cazul
compresoarelor mai mari, cu ocazia mersului în gol, compresorul
funcþioneazã în continuare fãrã sarcinã, puterea necesarã pentru mersul în
gol fiind e aproximativ 16-18% din cea necesarã pentru mersul în sarcinã.
O a treia posibilitate a reglãrii o constituie reglarea prin strangulare
(figura 33.3.). Din punct de vedere energetic aceasta este cea mai
dezavantajoasã, deoarece consumul de energie este cel mai mare dintre
55
toate.
În afara de cele enumerate mai exista câteva modalitati de
comanda raspândite în tehnica compresorului ca reglarea giratiei, reglare by-
pass, reglare cantitativa încorporata, etc., dar utilizarea acestora în tehnica
aerului comprimat nu este prea frecventa.
Printre factorii care influenþeazã alegerea compresorului pe primul
loc trebuie situate aspectele energetice.
1 - prin strangulare
2 - mers în gol - mers în
sarcinã
3 - î n cazul reglarii turatiei
4 - reglare ideala
P1 -puterea preluata la
cuplaj
Figura 33. Caracteristicile reglãrilor
În astfel de cazuri este corespunzãtoare aºa numita reglare cu

mers în gol mers în sarcinã (figura 33.2.). Aceasta este o reglare în douã
puncte la care compresorul ori produce cantitatea totalã de aer comprimat
ori nu produce deloc aer comprimat
Mersul în gol la compresoarele de micã capacitate înseamnã
oprirea motorului, deci puterea nnecesarã la mersul în gol este zero. În cazul
compresoarelor mai mari, cu ocazia mersului în gol, compresorul
funcþioneazã în continuare fãrã sarcinã, puterea necesarã pentru mersul în
gol fiind e aproximativ 16-18% din cea necesarã pentru mersul în sarcinã.
O a treia posibilitate a reglãrii o constituie reglarea prin strangulare
(figura 33.3.). Din punct de vedere energetic aceasta este cea mai
dezavantajoasã, deoarece consumul de energie este cel mai mare dintre
toate.
În afara de cele enumerate mai exista câteva modalitati de
comanda raspândite în tehnica compresorului ca reglarea giratiei, reglare by-
56
www.almig.ro
pass, reglare cantitativa încorporata, etc., dar utilizarea acestora în tehnica
aerului comprimat nu este prea frecventa.
Printre factorii care influenþeazã alegerea compresorului pe primul
loc trebuie situate aspectele energetice, deoarece cheltuielile de energie
pentru un compresor de aer reprezintã 75% din cheltuielile totale în primii 10
ani.
Dacã aspectele energetice au fost clarificate, analizând ce tip de
compresor trebuie ales, tot mai rãmân probleme nerezolvate ca de ex.: cu
câte compresoare sã fie asiguratã cantitatea necesarã, ce rezerve trebuie
create, sã se instaleze o staþie de compresoare centralizatã sau
descentralizatã .
5.4. Alegerea numãrului de compresoare

Nu existã o soluþie general valabilã pentru aceastã problemã. În
ceea ce urmeazã este prezentat un exemplu de raþionament pentru stabilirea
numãrului de compresoare.
Într-o uzinã care funcþioneazã în trei schimburi existã un necesar
de aer comprimat de:
60 m³/min pentru schimbul I
40 m³/min pentru schimbul II:
25 m³/min pentru schimbul III
Pentru satisfacerea acestor cerinþe se au în vedere patru soluþii:
1. Un compresor cu un debit de 60 m³/min.
schimbul I: compresor exploatat la capacitatea maximã
fãrã rezervã
schimbul II: compresor prost utilizat, fãrã rezervã
schimbul III: compresorul funcþioneazã la 40% din
capacitate , rentabilitate foarte scãzutã
2. Douã compresoare, amândouã cu debit de 60 m³/min.

schimbul I: un compresor exploatat la capacitate maximã,
al doilea asigurând o rezervã de 100%.
schimbul II: compresoare prost exploatate, rezervã
nejustificat de mare.
schimbul III: un compresor funcþioneazã la 40% din
capacitate, rentabilitate deosebit de scãzutã, rezervã nejustificat de mare.
3. Douã compresoare, amândouã cu debit de 30 m³/min.

schimbul I: douã compresoare exploatate la capacitate,
maximã, fãrã rezervã
schimbul II: un compresor exploatat la capacitate maximã,
al doilea compresor exploatat la 30% din capacitate, rezervã parþialã
schimbul III: un compresor exploatat aproape la capacitate
maximã, , rezervã de 100 %
57
4. Trei compresoare, fiecare cu debit de 30 m³/min

schimbul I: douã compresore exploatate la capacitate
maximã, siguranþã totalã.
schimbul II: un compresor exploatat la capacitate maximã,
ºi un compresor exploatat la 30% din capacitate, siguranþã totalã
schimbul III: un compresor exploatat aproape la capacitatea
maximã, siguranþã totalã.
Din cele de mai sus rezultã clar cã, din punctul de vedere al
consumului de energie ºi al siguranþei de funcþionare, varianta a patra este
cea mai convenabilã.
5.5. Staþie de compresoare centralizatã sau descentralizatã?

La realizarea reþelelor de interior, pe lângã instalarea conductelor,
o problemã importantã o constituie ºi locul de instalare a compresorului. De
multã vreme, problema poziþionãrii compresorului reprezintã o temã de
discuþie foarte dezbãtutã. Punctele de vedere plaseazã compresorul fie
central, în sala de maºini, fie descentralizat, lângã consumatorii de aer
comprimat. Dacã s-a ales numãrul corespunzãtor de compresoare, locul
instalãrii lor se poate stabili doar pe baza calculelor de rentabilitate. Trebuie
sã luãm în calcul toþi factorii legaþi de cheltuielile de energie, de agentul de
rãcire, de întreþinere ºi service, de instalare, de natura pierderilor etc.
Existã argumente pro ºi contra ambelor modalitãþii de instalare,
prezentate în cele ce urmeazã:
- funcþionare rentabilã cu - conducte lungi de distribuire

compresoare de mare capacitate - scãdere mai mare de presiune
- este nevoie de rezervã puþinã
- cerinþe mai mici de întreþinere ºi

service
- staþie de compresoare
sistematicã
- posibilitãþi de reutilizare a
cãldurii reziduale
58
www.almig.ro
- pot fi asigurate mai multe nivele - compresoare mici
de presiune - randament mai scãzut
- conducte scurte de aer - este nevoie de mai multe
comprimat compresoare de rezervã
- satisfacerea mai bunã a - cheltuieli mai ridicate de
consumatorilor locali întreþinere ºi service
- staþie de compresoare
sistematicã
- posibilitãþi de reutilizare a cãldurii
Cu aceasta am trecut prin discutarea tuturor aspectelor care

influenþeazã consumul de energie necesar producerii aerului comprimat.
Dacã compresorul se alege þinând cont de toate acestea, putem fi siguri cã
vom realiza un sistem rentabil de aer comprimat pentru cã
compresorul bine ales = deservire rentabilã cu aer comprimat.
59
CAPITOLUL VI. REVALORIFICAREA CÃLDURII

REZIDUALE
Într-o reþea de aer comprimat realizatã în mod optim, preluarea
energiei de cãtre compresoare, conform cunoºtinþelor noastre de pânã
acum, nu se poate reduce mai mult. Deci, fiind indispensabilã producþiei,
trebuie sã þinem cont de aceasta. Însã, în timpul producerii aerului
comprimat, se produce o cantitate mare de cãldurã, pe care utilizatorii au
tratat-o ca pe niºte reziduuri ºi pe care au eliberat-o în atmosferã prin
postrãcitoare respectiv turnuri de rãcire. Însã specialiºtii, având conºtiinþã
energeticã ridicatã, nu pot privi cu nepãsare o astfel de risipã de energie ºi,
dacã se apucã de refolosirea cãldurii reziduale obþin chiar douã rezultate:
- îmbunãtãþirea randamentul energetic de altfel destul de scãzut al
sistemului de aer comprimat,
- un alt purtãtor de energie poate fi eliberat, respectiv cantitatea
utilizatã poate fi redusã.
6.1. Teoria revalorificarii caldurii reziduale

Energia folositã pe parcursul comprimãrii duce la creºterea
energiei interne a aerului ºi, prin aceasta, a temperaturii acestuia. Valoarea
creºterii energiei interne este egalã cu diferenþa dintre energiile introduse ºi
evacuate. Numai în cazuri ideale, în aºa numitele compresii izotermice, se
poate realiza ca aerul sã fie comprimat fãrã creºterea temperaturii, caz în
care în timpul comprimãrii la temperaturã constantã, energia introdusã ºi
evacuatã sunt egale în orice moment. În cazul compresiei izotermice,
creºterea presiunii s-a produs fãrã utilizarea energiei, pentru cã energia
introdusã a ºi fost eliminatã. În practicã, compresia izotermicã nu se poate
realiza, dar din punctul de vedere al balanþei energetice, apare o situaþie
identicã atunci când aerul comprimat iese din compresor la aceeaºi
temperaturã cu cea de aspiraþie. În acest caz, energia preluatã este identicã
cu energia eliminatã, ceea ce poate fi realizat fãrã probleme prin utilizarea
corespunzãtoare de postrãcire de mare randament.
Afirmaþia cã aerul comprimat poate fi produs fãrã utilizarea energiei
poate pãrea la început contradictorie. Dar când, în timpul expansiunii, aerul
comprimat lucreazã, el se rãceºte iar energia necesarã o ia din mediul
înconjurãtor. Prin aceasta primul principiu al termodinamicii nu este încãlcat.
Din ideea anterioarã se poate deduce cã, în cazul postrãcirii
corespunzãtoare, energia necesarã comprimãrii este disponibilã în rãcitor ca
ºi cãldura ce poate fi reutilizatã în întregime.
6.2. Balanþa termicã a compresorului
Cãldura ce apare în timpul comprimãrii nu apare doar în rãcitorul
intermediar ºi în postrãcitor. Prin corpul sãu, compresorul o emanã cãtre
mediul înconjurãtor ºi, din cauza temperaturii aerului comprimat mai ridicatã
cu câteva grade în general, diferitã de temperatura de aspiraþie, rãmâne ºi în
60
www.almig.ro
aer. Distribuirea cantitãþii de cãldurã diferã în general de la construcþia unui
compresor la alta, dar se poate spune cu aproximaþie cã 84-90% din energia
preluatã de cuplaj apare în schimbãtoarele de cãldurã ºi aceasta este acea
cantitate de cãldurã care este disponibilã pentru refolosirea cãldurii
reziduale.
Trebuie avutã în vedere balanþa termicã în cazul diferitelor
compresoare, în primul rând în cazul unui compresor cu piston cu rãcire cu
apã în douã trepte (ex. TKV). Prin întreaga cantitate de energie preluatã de
cãtre compresor se înþelege cantitatea preluatã de cãtre cuplaj.
Rãcitor intermediar 40%

Postrãcitor 44%
Rãcirea cilindrului 8%
Cãldurã radiantã 2%
Rãmâne în aerul comprimat 6%
Total pe compresor: 100%
Dacã se analizeazã compresoarele cu ºurub, ele trebuie sã fie

separate în funcþie de cele douã variante de bazã, balanþa termicã a
compresorului fãrã ulei ºi cea a compresorului cu injecþie cu ulei.
Rãcitor intermediar 45% -

Postrãcitor 38% 15%
Rãcitor de ulei 7% 75%
Rãcire în trepte 5% 5%
Cãldurã radiantã 2% 2%
Pe lângã faptul cã în cursul comprimãrii se analizeazã direct

împãrþirea cãldurii apãrute în compresor, nu este permis sã se uite nici de
motorul de acþionare. În funcþie de randamentul motoarelor se produc aici
încã 7-15% cãldurã, care se adunã la cãldura rezidualã produsã în
compresor ºi astfel în multe cazuri puterea motorului poate fi valorificatã
100%. În general însã pot fi refolosite 86-94 de procente din cãldura
rezidualã datã de randamentul de 85-93% al motorului.
Din cele de mai sus rezultã cã mãrimea cãldurii date prin radiaþie ºi
cãldura rãmasã în aerul comprimat determinã ce rãmâne pentru reutilizarea
cãldurii reziduale. Cantitatea de cãldurã rãmasã în aerul comprimat însã este
determinatã de diferenþa dintre temperatura aerului la ieºirea din rãcitor ºi
cea a aerului aspirat. Se spune în general cã o diferenþã de 15 °C corespunde
cu o putere a motorului de 5%.
61
6.3. Pregatirea pentru refolosirea caldurii reziduale

În toate uzinele în care se produce apã caldã pentru scop
tehnologic de încãlzire ºi de utilizare curentã, iar pentru acestea se utilizeazã
purtãtoare de energie obiºnuite, trebuie sã ne ocupãm ºi de revalorificarea
cãldurii reziduale apãrute la staþia de compresoare de aer. Dupã posibilitãþi
trebuie sã se facã tot posibilul pentru obþinerea unor economii cât mai mari.
Pentru ca un sistem de refolosire a cãldurii reziduale sã fie bine gândit ºi
proiectat trebuie analizate neapãrat încã din perioada pregãtirilor câteva
aspecte. Acestea sunt:
-în ce forma este disponibila caldura reziduala,
- în ce cantitate ºi la ce temperaturã este disponibilã cãldura
rezidualã,
- care este divizarea temporalã a producerii cãldurii reziduale,
- în ce scop poate fi utilizatã cãldurã rezidualã,
- ce cantitate ºi ce fel de purtãtor de energie poate fi obþinut,
- de ce investiþie este nevoie,
- care este durata recuperãrii,
- din ce sursã poate fi asiguratã cãldura în cazul opririi
compresorului.
În timpul pregãtirii ºi proiectãrii trebuie respectat mereu principiul
de bazã al refolosirii cãldurii reziduale ºi anume acela cã sarcina principalã a
staþiei de compresoare este producerea aerului comprimat, iar refolosirea
cãldurii reziduale nu trebuie sã o influenþeze pe aceasta. Ca urmare a
refolosirii cãldurii reziduale, debitul, presiunea ºi calitatea aerului comprimat
nu se poate schimba ºi, independent de refolosirea cãldurii, producþia aerului
comprimat trebuie sã funcþioneze tot timpul în siguranþã.
Dacã în timpul proiectãrii se þine cont de aceste condiþii, cu un
sistem de aer comprimat rentabil ºi de încredere se poate realiza o refolosire
a cãldurii reziduale de mare rentabilitate.
Modalitãþile diferite de refolosire a cãldurii reziduale sunt
determinate de tipul agentului de rãcire. Se pot distinge douã feluri de soluþii
de bazã, ºi anume refolosirea cãldurii reziduale la compresoarele cu rãcire
cu apã ºi la cele cu rãcire cu aer. Odatã cu dezvoltarea tehnicii apar sisteme
din ce în ce mai noi ºi mai moderne. Acestea combinã rãcirea cu apã ºi cu
aer, adicã din cãldura aflatã în agentul de rãcire numai o parte anume se
foloseºte pentru a obþine unele avantaje.
6.4. Refolosirea cãldurii reziduale la compresoarele cu rãcire

cu aer
La acele compresoare de aer la care cãldura rezidualã se gãseºte
în aerul de rãcire, trebuie clarificate câteva întrebãri pentru ca sã se poatã
începe refolosirea acesteia. În primul rând, cunoscând temperatura aerului
de rãcire care iese din schimbãtoarele de cãldurã, trebuie cãutate în uzinã
acele locuri în care se poate refolosi aerul cu o asemenea temperaturã.
62
www.almig.ro
Identificându-le pe acestea, trebuie vãzut cum se raporteazã unul la celãlalt,
adicã trebuie sã se stabileascã timpul necesar revalorificãrii cãldurii ºi timpul
de funcþionare în sarcinã a compresorului. Aici nu trebuie scãpat din vedere
faptul cã un randament de 100% la un compresor se obþine doar atunci când
funcþioneazã complet în sarcinã. Din punctul de vedere al utilizãrii cãldurii,
doar acest lucru conteazã ca ºi “valoare” a timpului de funcþionare. Dacã
cerinþele ºi posibilitãþile sunt în acord, putem sã ne ocupãm cu transportul
aerului de la compresor la consumator. Cel mai simplu ºi cel mai convenabil
din punctul de vedere al costurilor este când se poate rezolva problema prin
construirea unei conducte de aer. Pentru asta e nevoie ca locul reutilizãrii sã
se afle relativ aproape. În acest caz ºi ventilatorul propriu al schimbãtorului de
aer este suficient ca sã ducã aerul în spaþiul dorit. Dacã aerul trebuie dus la o
distanþã mai mare ºi din cauza conductei lungi de aer surplusul de rezistenþã
ajunsã la ventilatoare este mai mare de 10 mbari, este indicat sã se utilizeze
ventilatoare auxiliare.
Ar putea fi de ajutor în refolosirea reziduurilor de caldura ale
compresorului cu racire cu aer prezentarea câtorva domenii posibile de
utilizare si a câtorva exemple. Aerul încalzit poate fi refolosit pentru:
- încãlzirea simplã a sãlilor prin suflarea directã a aerului cald,
- încalzirea combinata a salilor cu aerul cald încalzind agentul de
încalzire,
- în cazane, ca aer cald de ardere ºi
- încãlzirea camerelor de uscare .
În figura 34. se poate vedea o soluþie foarte simplã. Cãldura

rezidualã apãrutã în rãcitorul intermediar ºi în postrãcitorul compresorului cu
piston se foloseºte la încãlzirea spaþiului de lângã staþia de compresoare.
Figura 34. Refolosirea reziduurilor de cãldurã la compresoarele cu

piston, cu rãcire cu aer
63
Aerul cald Aer cald

vara pentru
Aer încãlzire
curat
pentru
rãcire
vara
Aer pentru
rãcire iarna
Figura 35. Reutilizarea pentru încãlzire a aerului de rãcire al

compresorului cu ºurub în sistem ALMIG
În figura 35 se prezintã o soluþie cu ceva mai complicatã. Aici se

utilizeazã pentru încãlzirea unei hale cãldura aflatã în aerul de rãcire al unui
compresor modern in sistem ALMIG. Deoarece în hale mai mari aerul este
distribuit în conducte lungi, imediat dupã compresor s-a plasat un ventilator
auxiliar, care poate sã trimite aerul în 3 direcþii:
- retur, în camera maºinilor, pentru încãlzire,
- cãtre locurile de revalorificare a cãldurii, tot pentru încãlzire, ºi
- toatã cantitatea - printr-un coº în atmosferã.
Aceasta ultima solutie nu trebuie scapata din vedere. În caz de
refolosire în scop de încalzire, vara, respectiv în zilele calde, nu este nevoie
de caldura.
Toate solutiile prezentate pâna acum duc, în final, la economisirea
energiei, carbune sau ulei, mai rar energie electrica, atât pentru utilizator cât
si pentru tara. Pentru a ne forma o idee despre ordinea valorica sunt
prezentate câteva date valorice ale energiei recuperabile din compresoarele
cu racire cu aer. (La calcularea datelor s-a utilizat functionarea sub sarcina
timp de 3000 ore/an si o putere calorica de 6800 kWh/litru combustibil lichid,
luând astfel în considerare si pierderile la încalzire).
64
www.almig.ro
Din aceste date rezulta ca refolosirea caldurii reziduale aplicata si
la compresoarele cu putere mai mica poate duce la economisirea zecilor de
mii de litri de combustibil lichid pentru încalzire, deci trebuie si merita
preocupare deosebita.
6.5. Refolosirea cãldurii reziduale la compresoarele cu rãcire

cu apã
În acest caz conditiile refolosirii caldurii reziduale sunt mult mai
favorabile. Apa calda poate fi dusa usor si ieftin catre locurile de utilizare
îndepartate, ceea ce face posibila o exploatare mai buna. Constituie o
problema serioasa faptul ca apa este la dispozitie la o temperatura mica în
general. În marea majoritate constituie o problema utilizarea apei calde de
40-50 °C iar de utilizarea pompelor de caldura pentru cresterea temperaturii
nici nu poate fi vorba din motive economice.
Producãtorii de compresoare au introdus deci în ultimii ani sisteme
noi în utilizarea cãrora din compresor se poate obþine apã caldã de 95-100
°C. Esenþa refolosirii reziduurilor de cãldurã, aºa numita “temperaturã
ridicatã”, este cã prin circuitul de rãcire modificat al compresorului se permite
trecerea unei cantitãþi mai mici de apã care astfel se încãlzeºte mai bine. De
modificarea circuitului de rãcire este nevoie tocmai pentru ca temperatura
ridicatã sã nu influenþeze funcþionarea compresorului, respectiv calitatea
aerului comprimat.
1 - prima treaptã 5 - rãcitor ulei

2 - rãcitor intermediar 7 - rãcitor de purjare
3 - a doua treaptã 8 - rãcitorul de regenerare a uscãtorului
4 - postrãcitor MD-5 uscãtor aer
Figura 36. Cuplarea postrãcitorului ºi uscãtorului de aer pentru

refolosirea reziduurilor de cãldurã în compresorul cu ºurub în douã
trepte, cu rãcire cu apã
65
Sistem de
racire
secundar
bloc de revalorificare a
compresor cu rãcire cu
cãldurii
apã cu circuit de rãcire
transformat ex.: pentru turnul
de rãcire
Utilizatori
Figura 37. Conectare sistemului de revalorificare a cãldurii

rezidualede temperaturã ridicatã
Figura 36. aratã cuplarea la apã a postrãcitorului ºi uscãtorului de

aer la un compresor cu temperaturã ridicatã transformat pentru refolosirea
cãldurii reziduale. Apa de rãcire trece prin 7 schimbãtoare de cãldurã diferite,
în timp ce se încãlzeºte de la temperatura de intrare de 25°C la 90°C.
1. Compresor cu surub
2. Schimbator de caldura de
siguranta
3. Pompa
4. Rezervor de apa calda
5. Consumator de apa calda
6. Teava apa
7. Încalzire suplimentara (electrica)
Figura 38. Sistem de pregãtire a apei calde menajere ALMIG
Schimbãtoarele de cãldurã trebuie apãrate de efectele dãunãtoare

ale încãlzirii la o temperaturã înaltã. De aceea, circuitul apei de rãcire a
compresorului se închide ºi în acest circuit se introduce apã de alimentare
pretratatã, ca pentru cazane. Apa astfel încãlzitã transmite cãldura prin
schimbãtoarele de cãldurã sistemului de refolosire a cãldurii. Prin inserarea
unui al doilea schimbãtor de cãldurã racordat la turnul de rãcire, la bazinul de
rãcire etc. se asigurã rãcirea chiar ºi atunci când pe partea utilizatorilor nu
este prizã. În figura 38 se vede schema de cuplare teoreticã a unui sistem
convenabil de refolosire completã a cãldurii reziduale de temperaturã
ridicatã.
66
www.almig.ro
Aceastã soluþie de racordare poate fi utilizatã în aceeaºi mãsurã la
compresoarele cu ºurub fãrã ulei, cât ºi la compresoarele cu piston cu
lubrifiere cu ulei, ca ºi la cele de tip TKV, destul de rãspândite. Dar la
compresoarele TKV trebuie sã se þinã cont de faptul cã în interesul
funcþionãrii în siguranþã a compresorului la refolosirea cãldurii trebuie
excluse toate sursele de cãldurã, cu excepþia postrãcitorului. Specialiºtii
lucreazã deja la soluþii care sã facã posibilã refolosirea completã a cãldurii
reziduale ale compresoarelor TKV. În figura 39. se poate vedea schiþa de
racordare a unui sistem de refolosire a cãldurii reziduale, care utilizeazã
acum numai postrãcitoarele, pentru patru compresoare TKV.
Posibilitãþile de refolosire a cãldurii reziduale din apã au o arie mult
mai largã decât cele ale aerului, pentru cã apa poate fi utilizatã pentru:
- încalzire,
- apa calda menajera,
- preîncalzirea apei de alimentare a cazanelor, respectiv direct,
- apa calda industriala.
În ceea ce urmeazã se prezintã numai printr-un singur exemplu
multipla varietate a refolosirii cãldurii reziduale. Sistemul din figura 40 se
gãseºte într-o uzinã de mase plastice în care tehnologia necesitã apã caldã
la diferite temperaturi. Compresorul emanã prin radiaþie, din puterea de 198
kW, 12 kW la staþia de compresoare, iar restul de 186 kW rãmâne în aerul
comprimat. Apa încãlzitã la 95°C, trecând prin trei schimbãtoare de cãldurã,
se rãceºte pânã la temperatura necesarã intrãrii în compresor, ºi dacã nici din
cauza schimbãrii prizei de apã caldã apa nu se rãceºte atunci un al patrulea
schimbãtor de cãldurã va asigura preluarea întregii cantitãþi de cãldurã.
Acest sistem realizeaza în perioadele în care e nevoie de încalzire
o re-folosire de 100% a caldurii reziduale deoarece suma energiilor furnizate
pentru încalzire si pentru producerea apei calde în statia de compresoare
corespunde cu cea pe care motorul compresorului o preia sub sarcina
maxima.
În ceea ce urmeazã se pot vedea câteva date despre cantitãþile de
energie produse cu compresoarele cu rãcire de aer. Valorile sunt date pentru
o funcþionare în sarcinã de 600 h/an ºi o valoare de încãlzire de 6800
kWh/litru ulei astfel încât cãldura refolosibilã este calculatã pentru 81% din
puterea motorului.
67
Se remarcã foarte clar cantitatea uriaºã de energie ce se poate

recupera ºi reutiliza din compresoarele cu rãcire cu apã, de mare capacitate
în general, ce funcþioneazã tot anul. Dacã aceasta se înmulþeºte cu numãrul
de ~ 8000 buc. compresoare cu debit mai mare de 10 m³/min. în economie se
poate vedea importanþa energeticã a refolosirii cãldurii.
Figura 39. Refolosirea cãldurii la compresoarele TKV

Turnul de rãcire
Bazin de rãcire
BALANTA DE ENERGIE
Toatã energia preluatã 198 kW

Aer comprimat produs 584 l/s = 35 m3/min.
Caldura reziduala refolosita 186 kW
Energie transmisa prin radiatii 12 kW
Total 1 9 8
kW
Cantitatea de cãldurã refolositã
Aer comprimat produs la 7 bari:35m3/min
Figura 40. Sistem de refolosire a cãldurii reziduale în trei trepte într-o

uzinã de mase plastice
68
www.almig.ro
Desigur, proiectarea unui sistem de refolosire a cãldurii reziduale
nu este simplã la compresoarele cu rãcire cu apã, spre deosebire de cele cu
rãcire cu aer. Asigurarea funcþionãrii compresorului, neschimbarea calitãþii
aerului în ciuda temperaturii ridicate, asigurarea rãcirii fãrã refolosirea
cãldurii, asigurarea cãldurii la nefuncþionarea compresorului constituie
probleme a cãror rezolvare trebuie încredinþatã specialiºtilor. Din fericire, la
ora actualã se produc deja blocuri de recuperare a cãldurii necesare instalãrii
sistemului de refolosire a cãldurii reziduale pe scarã largã, aºa cã astfel de
investiþii pot fi realizate simplu ºi rapid.
6.6. Sisteme combinate de revalorificare a cãldurii reziduale

Din punctul de vedere uzinal, instalarea ºi utilizarea
compresoarelor cu rãcire cu aer este cea mai favorabilã. Însã din punctul de
vedere al folosirii cãldurii, crearea celor cu rãcire cu apã asigurã o exploatare
mai eficientã. Pentru rezolvarea acestei contradicþii existã azi sisteme
combinate de revalorificare a cãldurii reziduale care unesc avantajele
funcþionãrii datorate utilizãrii rãcirii cu aer ºi a celor energetice rezultate din
rãcirea cu apã.
Una din variantele combinate reprezentatã în figura 41, este
utilizabilã la compresoarele cu ºurub cu injecþie cu ulei. Esenþa soluþiei este
faptul cã acest compresor este instalat cu postrãcitor cu aer ºi rãcitor cu ulei ºi
numai cãldura existentã în ulei este folositã pentru producerea apei calde. Pe
baza datelor de la capitolul 6.2. aceasta reprezintã 75% din energia preluatã
de la cuplaj. Înainte de rãcirea cu aer, o parte din ulei trece printr-un rãcitor de
ulei cu apã producând astfel apã caldã de 75-80°C. Temperatura uleiului este
controlatã de cãtre o supapã termostaticã. Cu cât scade priza pe partea
utilizatorilor ºi creºte temperatura, cu atât creºte cantitatea de ulei ce ajunge
în rãcitorul cu aer rãcindu-se acolo.
Dacã cãldura produsã în schimbãtorul de cãldurã cu aer se
utilizeazã pentru încãlzirea staþiei de compresoare, de exemplu, se poate
realiza iarna o refolosire de 100% a cãldurii reziduale.
Rãcitoarele de ulei cu rãcire cu apã ºi schimbãtoarele de cãldurã
apã-apã necesare pentru realizarea unui circuit de apã închis pot fii incluse
într-un bloc de reutilizare a cãldurii reziduale pregãtit în acest scop. Acesta
trebuie aºezat lângã compresor. În figura 42. se poate vedea un compresor
elicoidal tip ALMIG LENTO în care un schimbãtor de cãldurã ulei apã,
incorporat, se ocupã de prepararea apei calde de uz curent.
O altã variantã a sistemelor combinate de refolosire a cãldurii
reziduale este aplicabil la compresoarele cu rãcire cu aer, în primul rând în
cazul compresoarelor cu ºurub fãrã ulei. Esenþa soluþiei este cã pe
compresor înainte de rãcitor se instaleazã o ieºire pentru aerul comprimat iar
aerul fierbinte este dirijat cãtre schimbãtoarele de cãldurã cu rãcire cu apã ale
blocului de reutilizare a cãldurii. De aici aerul ajunge din nou în compresor ºi
circulã mai departe pe drumul stabilit iniþial. În figura 43. se prezintã modul de
69
Circuit de ulei
Aer comprimat
Apa rece
Apa calda
Figura 41. Cuplajul teoretic al unui sistem de refolosire a cãldurii

reziduale la compresoarele cu surub cu injectie cu ulei
Figura 42. Un compresor cu ºurub ALMIG LENTO pregãtit pentru

revalorificarea cãldurii reziduale (cu schimbãtor de ulei apã de uz
curent)
70
www.almig.ro
cuplare al sistemului. Temperatura aerului comprimat care circulã prin
compresor este controlatã de ventilatoarele dirijate de cãtre temperatura
rãcitorului intermediar ºi postrãcitorului, adicã îl rãcesc la valoarea doritã,
chiar ºi atunci când nu existã sau existã doar parþial refolosirea cãldurii.
Realizarea blocului de cãldurã este simplã deoarece nu este nevoie de un
sistem de apã, de un circuit secundar de rãcire nici de schimbãtoarele de
c ã l d u r ã l e g a t e d e a c e s t a .
6.7. Câteva idei despre economia de energie

Grija faþã de energie este azi nu numai o obligaþie moralã ci ºi una
economicã. Iar recuperarea ºi revalorificarea cãldurii reprezintã cele mai
bune posibilitãþi pentru exploatarea raþionalã a resurselor de energie avute la
dispoziþie ºi datoritã acestora sã nu fim obligaþi sã renunþãm la pretenþiile
noastre îndreptãþite.
Investiþia în revalorificarea cãldurii reziduale costã mulþi bani, ceea
ce poate constitui o problemã chiar ºi atunci când recuperarea investiþiei se
face într-o perioadã aproximativã de 1-2 ani. Se vede foarte clar ce costã mai
mult, risipa mare de energie sau investiþiile de raþionalizare a energiei.
Tocmai de aceea reutilizarea cãldurii reziduale se poate obþine numai cu o
muncã bine gânditã ºi planificatã pe termen lung.
Garantia realizarii sale însa este formarea unei constiinte
energetice noi, care apreciaza investitia nu dupa cheltuielile de achizitie ci în
primul rând dupa indicatorii consumului de energie. Numai aceasta poate
duce la realizarea scopului, respectiv la economisirea energiei nationale.
71
CAPITOLUL VII. TRANSPORTUL PNEUMATIC

7.1. Parametrii transportului pneumatic
Transportul pneumatic este un mod simplu ºi foarte convenabil de

a transporta materiale sub formã de pulberi sau granule. Sistemul presupune
o sursã de gaz comprimat, de obicei aer, un alimentator de material,
conducta de transport ºi un buncãr de descãrcare a materialului din gazul de
transport.
Sistemul este în întregime închis, dar dacã este necesar, sistemul
poate funcþiona astfel încât pãrþile în miºcare sã nu vinã în contact cu
materialul transportat. Materialul poate fi transportat în sisteme cu înaltã sau
joasã presiune, sau în întregime cu vacuum. Pentru materiale puternic
higroscopice se poate folosi aer uscat, iar pentru materiale explozive, pot fi
folosite gaze inerte precum azotul. În particular, materialul poate fi livrat în
recipiente sub presiune.
În varianta de sistem de transport si cu echipamentul adecvat,
materialele pot fi transportate de la alimentator sau din siloz într-o alta locatie
aflata la o oarecare distanta. Punctele de alimentare, cât si cele de
descarcare pot fi alese cu o mare flexibilitate. La sistemele cu vacuum
materialele transportate pot fi separate prin introducerea în partea
superioara a buncarelor deschise, astfel încât devin ideale din punct de
vedere al desprafuirii gazului de transport.
Conductele de transport pot fi orizontale, dar la fel de bine pot fi
verticale, ascendente sau descendente ºi cu ramificaþii pe sensul de
scurgere. Transportul pneumatic pe verticalã nu pune cu mult mai multe
probleme decât cel pe orizontalã, fluxul de material transportat poate fi
monitorizat foarte uºor ºi multe sisteme de transport sunt complet
automatizate.
Sistemul de transport pneumatic este versatil, o largã gamã de
materiale putând fi transportate ermetic ºi în deplinã siguranþã. Sistemul
pneumatic ocupã o suprafaþã micã, iar conductele lui pot fi plasate pe pereþii
halelor, pe acoperiº sau îngropate. Ramificaþiile conductelor oferã flexibilitate
sistemului dar pe de altã parte mãresc rezistenþa la curgere ºi degradeazã
materialul transportat,dacã acesta este fragil sau erodeazã materialul
conductei, dacã materialul transportat este abraziv.
O gamã foarte largã de material sub formã de pulberi sau granule ºi
un mare numãr de aplicaþii industriale folosesc acest procedeu de transport ºi
stocare. Astfel, câteva dintre aceste aplicaþii sunt în agriculturã, minerit,
chimie, farmacie, vopsele ºi metalurgie.
În agriculturã, transportul pneumatic este folosit la recoltarea
cerealelor, dar ºi la fabricare nutreþurilor pentru animale. Fertilizarea cu o
mare varietate de materiale, are ca mijloc de transport al acestora transportul
pneumatic. Un lung ºir de produse alimentare, de la fãinã la zahãr, ceai ºi
cafea, sunt transportate pneumatic în numeroase procese de fabricaþie,
72
www.almig.ro
printre care ºi laboratoarele de cofetãrie.
În minerit sau în cariere, carbunele sau minereul sunt transportate
pneumatic. Carbunele pulverizat este introdus în arzatoarele centralelor
termice.
În industria chimicã, materialele transportate sunt soda, polietilena,
PVC ºi polipropilena într-o mare varietate de forme, de la pulbere la paleþi.
Nisipul folosit în turnãtorii ºi fabrici de sticlã, cimentul, alumina, dar
ºi alte materiale sunt transportate pneumatic cu tonele într-un mare numãr de
aplicaþii industriale.
Modul de transport depinde în primul rând de natura materialului
transportat. Funcþie de aceasta, materialul poate fi transportat continuu prin
conductele de transport sau în ºarje de mãrimi diferite. La cantitãþi mici de
material transportat acesta este împins de cãtre un tampon de aer, iar la
cantitãþi mari materialul este transportat : fie în fazã diluatã,în suspensie în
aerul cu mare vitezã din conducte,fie în faza densã cu vitezã micã, sub formã
de tampoane de materie împinse de tampoane de aer.
Aproape orice material poate fi transportat în fazã diluatã, în
curgere, în suspensie prin conducte, indiferent de mãrimea particulelor,
formã ºi densitate.
Particule de material sunt aspirate sau suflate de catre curentii de
aer prin conducta cu o viteza relativ mare, viteza asigurata cu consum mare
de energie. Contactul dintre particule si pereti are ca efect spargerea
particulelor si erodarea conductei.
În fazã densã se disting douã tipuri de curgere. Un mod este de pat
fluidizat când materialul curge în strat continuu sau pulsator în lungul
conductei. Un alt mod este sub formã de tampoane de material care umplu
secþiunea conductei separate ºi împinse de goluri de aer. Faza densã mai
este numitã ºi curgere nesuspendatã.
Curgerea materialului în pat fluidizat presupune bune caracteristici
de reþinere a aerului de cãtre material,cum ar fi pulberile fine cu mãrimi ale
particulei de 40-70 µm.
Transportul în tampoane de material este posibil la materiale cu o
bunã permeabilitate a aerului, astfel ca acesta sã treacã uºor printre
particule, fiind recomandat la transportul materialelor paletizate ºi a
seminþelor cu mãrimea uniformã a particulelor.
Viteza aerului de transport
Pentru transportul în fazã diluatã, trebuie menþinutã o vitezã relativ
ridicatã: de la 12 m/s pentru pulberi fine, la 16 m/s pentru granule fine ºi peste
16 m/s pentru particule mari,de mare densitate.
Pentru transportul în faza densa, viteza aerului poate fi sub 3 m/s si
chiar mai mica în unele cazuri particulare.
Aceleasi valori pot fi considerate si pentru patul fluidizat în faza
densa.
Aerul fiind compresibil, astfel cã, pentru materialul transportat în
lungul conductei, presiunea scade, iar fluxul volumic creºte.
73
Starea aerului este datã în ecuaþia:
p1V1 p 2V2
= (1.1)
T1 T2
unde, P este presiunea absolutã a aerului (kN/m2), V este debitul de aer

(m3/s), T temperatura (K) , 1 ºi 2 fiind puncte diferire în lungul conductei.
Daca temperatura poate fi considerata constanta î n lungul

conductei: (1.2)
p1V1 = p2V2
Astfel, daca presiunea î n punctul de alimentare este 1 bar, la un

sistem de transport î n suprapresiune si cu descarcare î n buncar la presiune
atmosferica, atunci debitul de aer la iesire va fi dublu si de aici rezulta viteza
aerului î n sectiunea de iesire. Din acest motiv, viteza aerului la orice
diametru al conductei trebuie sa fie mai mare decâ t î n punctul de
alimentare cu materiale.
În aceste valori ale vitezei aerului nu se þine cont de prezenþa
particulelor, nici chiar pentru faza densã. Cele mai multe date privind valorile
vitezei aerului de transport s-au obþinut experimental pe stand sau pe bazã
de experienþã.
Viteza particulei
Î n transportul î n faza diluata, cu particule î n suspensie î n aer,
mecanismul de transport este cel al dragarii. Viteza particulei este sub cea a
aerului si este foarte dificil de apreciat si mai ales de masurat. Î nca odata,
singura referinta este viteza aerului, aerul de transport: î n conducta
orizontala,viteza particulei se apreciazã ca fiind sub 80% din cea a aerului,
iar în conducta verticalã, sub 70%, funcþie ºi de mãrimea forma ºi densitatea
particulei.
Aceste valori sunt valabile pentru puncte din reþea care nu sunt în
apropierea punctului de alimentare, a ramificaþiilor sau a altor obstacole. De
la punctul de alimentare viteza materialului creºte, de la 0 la o valoare de
accelerare. Acest proces necesitã o distanþã de accelerare dependentã de
mãrimea, forma ºi densitatea particulei.
Viteza de accelerare a particulei este dependentã de diferenþa de
74
www.almig.ro
presiune de accelerare care trebuie acoperitã nu numai în punctul de
alimentare, ci ºi în ramificaþiile conductei. Viteza particulei la ieºire din
ramificaþie poate fi sub cea de la intrare ºi de aceea particula trebuie
reacceleratã pânã la viteza de transport. Cãderea de presiune datoratã
reaccelerãrii este de obicei inclusã î n cãderea totalã de presiune a
ramificaþiei.
Coeficientul de încãrcare sau densitatea fazei este de obicei un
parametru ajutãtor în aprecierea curgerii. El reprezintã raportul dintre debitul
.
masic de particule transportate si debitul de aer de transport.
mp
F
= . (1.3)
3.6 m a
unde Ö este coeficientul de încãrcare (adimensional), mp este
debitul masic de material (tone/h) ºi ma debitul de aer (kg/s).
Acest coeficient ramâne constant de-a lungul conductei spre
deosebire de viteza aerului si debitul volumic care se schimba continuu.
La transportul în faza diluatã, acest coeficient este aproximativ 15,
putând fi un pic mai mare dacã distanþa este scurtã, dacã cãderea de
presiune pe conductã este mare sau dacã viteza aerului este micã. Dacã
cãderea de presiune a aerului este micã, sau dacã conducta este foarte
lungã, atunci valoarea coeficientului de încãrcare poate fi mult mai micã.
Pentru transportul în pat fluidizat, coeficientul de încãrcare trebuie
sã fie minimum 20 la începutul transportului pentru a se realiza viteza de
transport necesarã.
Coeficientul de încãrcare are de obicei valori peste 100, iar pentru
ciment ºi cenuºã chiar ºi mai mari, în funcþie de tipul curgerii: curgere
orizontalã sau verticalã.
La transportul cu pat fluidizat, cu vitezã foarte scãzutã este
necesarã o majorare a coeficientului de încãrcare deoarece debitul de aer
este direct proporþional cu viteza aerului, iar aceasta apare la numitorul
ecuaþiei (1.3).
Valorile maxime ale coeficientului de încãrcare pentru transportul
în fazã densã sunt în jur de 30. Dacã materialul transportat are coeficientul de
încãrcare 10, el poate fi transportat fie în fazã diluatã, fie în faza densã. Viteza
de intrare a aerului în conducta de transport este cea care determinã modul
de curgere.
Sistemul de transport pneumatic poate fi împãrþit în 2 tipuri:
convenþional ºi modern.
În sistemul convenþional, materialul este încãrcat prin punctul de
alimentare în conductã ºi prin suflare sau aspirare de cãtre aer este
transportat spre buncãrul de descãrcare. Doar materialele cu bune
75
proprietãþi de reþinere sau permeabilitate a aerului pot fi transportate cu

vitezã micã sau în fazã densã cu sisteme de transport convenþionale.
Folosirea presiunii înalte nu este sinonimã cu transportul în fazã densã.
Proprietãþile materialului sunt cele care dicteazã tipul de transport
pneumatic.
Capacitatea de transport
Aproape orice material poate fi transportat pneumatic, doar
distanta este cea care limiteaza practic transportul.
Deºi la transportul hidraulic se pot transporta debite de material de
peste 100 tone/h, la peste 100 km, într-o singurã treaptã, la transportul
pneumatic majoritatea aplicaþiilor sunt sub 1,5 km.
Densitatea apei fiind de aproximativ 800 de ori mai mare decât cea
a aerului liber, diferenþa de densitate dintre densitatea materialul transportat
ºi densitatea apei, respectiv densitatea aerului este considerabil mai mare.
Prin urmare, viteza la transportul pneumatic poate fi de 10 ori mai mare decât
la transportul hidraulic de materiale în suspensie.
Transportul cu înalta presiune

Cea mai mare problemã la acest tip de transport derivã din ecuaþia
(1.2). Apa fiind incompresibilã, viteza ei se modificã destul de puþin de-a
lungul conductei. Apa cu presiunea de 150 bar este frecvent utilizatã. Aerul
fiind compresibil, foarte puþine sisteme pneumatice funcþioneazã cu
presiunea în jurul a 5 bar la prizã ºi cu descãrcarea materialului la presiune
atmosfericã (1 bar).
În termeni pneumatici, presiunea înalta înseamna tot ce este peste
1 bar la priza, ceea ce echivaleaza cu dublarea vitezei aerului de transport.
Pentru a limita cresterea vitezei de transport în zonele cu presiune ridicata se
majoreaza diametrul conductei.
Pe lânga problemele legate de eroziunea conductei si degradarea
particulelor, viteza are un efect negativ asupra caderii de presiune conform
relatiei aproximative:
Lrc2 (1.4)
D
p =
d
unde Äp este cãderea de presiune, L, lungimea conductei drepte, ee
densitatea aerului, c este viteza aerului, d, diametrul conductei.
Dupã cum se observã, cãderea de presiune se modificã cu pãtratul
vitezei, de aceea se recomandã o valoare cât mai joasã a vitezei. Din acest
motiv se justificã ºi pragurile de diametre diferite în conductã.
Transportul pneumatic cu înaltã presiune este avantajos la
încãrcarea materialelor cum ar fi cãrbunele ºi piatra de var în recipiente sub
76
www.almig.ro
presiune, valorile presiunii fiind de aproximativ 20 bar.
Transportul pneumatic la distanþã este folosit, de exemplu, în
centralele termoelectrice pentru transportul cenuºii. Cenuºa dintr-o centralã,
de 6 grupuri de 210 MW fiecare, din regiunea Ropar India, este transportatã
pneumatic de la filtrele electrostatice la o distanþã de 2 km în 5 silozuri de
stocare din care apoi este folositã la fabricarea cimentului. Transportul se
realizeazã în 2 trepte: prima treaptã de la filtre la 2 silozuri intermediare pe o
distanþã de 400 metri, diametrul conductei fiind de 200 mm, iar fluxul de
cenuºã transportat de 30 tone/h. În a 2-a treaptã cenuºa este transportatã la
1550 metri, cu un debit de 40 tone/h pe o linie. Cenuºa este transportatã cu
aerul comprimat de cãtre un grup de 4 compresoare (2 active, 2 de rezervã)
din fiecare siloz intermediar într-o pereche de câte 3 silozuri. Fiecare
compresor debiteazã 72 m3/min aer la 4,2 bar suprapresiune. Pentru
limitarea vitezei, pragul prevãzut pe conducta de transport în silozurile finale
este de la 200 mm la 250-300 mm diametrul.
Transportul pneumatic la înãlþime s-a impus ca o soluþie de
transport în minerit datoritã cheltuielilor scãzute, exploatarii, timpului ºi
capitalului investit foarte mici comparativ cu alte soluþii. Ca aplicaþie practicã,
printr-o conductã de 200 mm ºi 420 m pe verticalã se pot transporta 18,6
tone/h dolomitã de 50 mm cu o cãdere de presiune de 1,37 bar sau 42 tone/h
cãrbune uscat cu o cãdere de presiune de 1,72 bar, respectiv numai 23
tone/h, cãrbune de 25 mm diametrul dar cu mult bitum, la aceeaºi cãdere de
presiune. Într-o altã aplicaþie din minerit, printr-o conductã de 300 mm
diametru, cu 326 m pe verticalã ºi pe orizontalã 100 metri de la punctul de
alimentare, respectiv 54 m pânã la buncãrul de descãrcare se transportã 66
tone/h cãrbune cu granule de 25 mm cu aer cu suprapresiunea 0,75 bar.
Debitul de 3.7 m3/s aer insuflat la un bar suprapresiune are un consum de
522 kW la motorul de antrenare al compresorului. coeficientului de încãrcare
este aproximativ 10, ceea ce corespunde transportului în fazã diluatã. Pentru
transportul în fazã densã, la aceastã distanþã este nevoie de o presiune mult
mai mare.
77
Influenta materialului
Trebuie menþionat cã materiale diferite au capacitãþi diferite de
transport pneumatic, cu valori diferite ale vitezei aerului ºi deci a debitului de
aer, chiar dacã conducta ºi condiþiile de transport sunt aceleaºi. Chiar ºi
pentru acelaºi tip de material, capacitatea de transport este funcþie de starea
acestuia.
Un sistem proiectat pentru un anumit material poate fi total
necorespunzator pentru alt material.
7.2. Sisteme de transport pneumatic

O larga gama de aplicatii industriale folosesc diverse sisteme de
transport pneumatic. Majoritatea sistemelor sunt cu functionare continua în
circuit deschis si în locatii fixe, dar la fel de bine pot fi sisteme în circuit închis
si cu transport în sarje, mobile.
Functie de presiunea de lucru, sistemele pot fi cu suprapresiune,
cu presiune negativa sau combinatie a celor doua.
În alegerea sistemului de transport se þine cont de condiþiile
impuse, dar mai ales de caracteristicile materialului transportat. Selecþia
sistemului, dintre combinaþiile posibile, este prezentatã în figura 44.
Figura 44.Combinaþii posibile
Sunt prezentate combinaþiile posibile pentru un sistem pneumatic cu o

singurã sursã de aer comprimat.
Sisteme deschise
Se utilizeazã în general acolo unde nu se impun condiþii de mediu
deosebite. Multe sisteme pneumatice pot transporta ermetic materialul,
astfel încât, cu o separare gaz-solid ºi pierderi de materiale acceptabile,
sistemele deschise pot fi folosite în siguranþã. Cu câteva mãsuri de siguranþã,
chiar ºi materialele combustibile pot fi transportate deschis. Aerul este cel
mai folosit suport pentru transport. Azotul sau alte gaze presupun costuri
suplimentare, motiv pentru care se folosesc într-un numãr mic de aplicaþii.
Cele mai comune dintre sistemele deschise sunt cele în
78
www.almig.ro
suprapresiune cu descãrcarea materialului la presiunea atmosfericã.
Încãrcarea materialului în conducta sub presiune creeazã o serie de
probleme rezolvabile cu vane venturi sau rotative, cu recipiente cu ºurub sau
cu recipiente sub presiune. Un astfel de sistem este dat în figura 45. Atât
încãrcarea cât ºi descãrcarea materialului se pot face în unul sau mai multe
puncte de pe aceeaºi linie, dar þinând cont de scãpãrile de aer prin aceste
puncte în debitul total de aer insuflat în conductã.
Sistemele în depresiune (vacuum) se folosesc pentru a conduce
material din mai multe puncte de alimentare într-un singur punct de
descãrcare. Probleme apar la echilibrarea diferenþei de presiune pe punctele
de alimentare. Schema unui sistem în vacuum este prezentatã în figura 46.
Dupã cum se observã, la aceste sisteme buncãrul ºi unitatea de
filtrare sunt în vacuum, spre deosebire de cele în suprapresiune.
Sistemele cu vacuum se folosesc ºi la transportul materialelor din
suprafeþe deschise, figura 47.
Figura 45. Sistem cu suprapresiune
79
Figura 46. Sistem cu vacuum
Marele avantaj al acestor sisteme este ca scaparile de gaz si de

praf în atmosfera sunt eliminate.
Ca ºi la transportul hidraulic ºi la cel pneumatic se obiºnuieºte
utilizarea a douã trepte pentru distanþe mai lungi. Cel mai frecvent se
foloseºte o combinaþie între sistemul cu vacuum ºi cel cu suprapresiune,
reprezentatã în figura 47.
Figura 47. Sistem combinat
80
www.almig.ro
Prin fracþionare presiunii în douã trepte se reduc pierderile de
material ºi de aer, deoarece valorile presiunii în cele douã trepte sunt mai
apropiate de presiunea atmosfericã comparativ cu transportul într-o singurã
treaptã.
Sistemul combinat are avantajul celor douã putând transporta de la
mai multe surse spre multiple locaþii de descãrcare. Dezavantajul este cã din
cauza filtrãrii pe fiecare treaptã cãderea de presiune pe compresor sã
creascã, astfel încât acesta sã nu mai facã faþã noului raport de presiune.
Sisteme de transport în ºarje

Sistemele prezentate anterior permit transportul continuu de
material 24 de ore pe zi dacã este necesar. În multe procese, totuºi este mai
convenabil sã se transporte câte o ºarjã de material într-un anumit timp. Dacã
se cere un debit constant de material atunci numãrul de ºarje se modificã,
dupã necesitãþile procesului, de cãtre mecanismul de alimentare cu material.
Majoritatea sistemelor cu sarje au la baza alimentarea din
recipiente sub presiune deoarece acestea pot asigura o presiune înalta de
transport sau natura materialului o impune.
Se considerã cã sunt douã tipuri de sistem de transport în ºarje.
Unul, când ºarja este relativ mare ºi materialul este introdus în conductã
gradual dupã o perioadã de timp, curgerea fiind una semi-continuã. Altul,
când întreaga ºarjã de material, umple conducta fiind apoi evacuatã din
conductã de cãtre aer sub presiune.
Sistemele semi-continue pot realiza orice coeficient de încãrcare
cu material la fel ca ºi transportul continuu gaz-solid. Volumul recipientelor
sub presiune variazã pânã la 20 m3, depinzând în general de debitul de
material transportat ºi de diametrul conductei, dar astfel încât frecvenþa de
transport sã fie în limite rezonabile. Materialul poate fi în fazã diluatã sau
densã funcþie de natura lui, de presiunea ºi distanþa de transport. Sistemul nu
poate funcþiona când recipientul este plin cu material sau când conducta este
sub presiune. Coeficientul de încãrcare în timpul transportului ºarjei trebuie
Figura 48. Ciclul semi-continuu

sã fie mai mare decât la transportul continuu pentru a se obþine acelaºi debit
81
de material transportat. Ciclul semi-continuu este prezentat în figura 48, iar

sistemul în figura 49.
Figura 49. Sistem semi-continuu
La celãlalt sistem, materialul este efectiv extrudat în conductã ca

un singur tampon compact, de obicei sub 10 m lungime. Acest tampon de
material este suflat prin conductã într-o singurã tranºã. O micã parte din
material rãmâne dupã deplasarea tamponului, dar va fi mãturatã de
tamponul urmãtor. Regimul stabil de funcþionare este atins dupã câteva
cicluri.
Materialul este transportat
cu o vitezã micã, putând fi
comparat cu curgerea în fazã
densã, fãrã ca, coeficientul de
încãrcare sã aibã aceeaºi
semnificaþie.
Presiunea aerului trebuie sã învingã rezistenþa la frecare dintre material ºi
conductã. Mãrimea
recipientului presurizat
depãºeºte rar 3 sau 4 m3 ºi
numai dacã diametrul
conductei este mare. În
proiectarea sistemului,
mãrimea ºarjei rezultã din
frecvenþa de alimentare ºi
debitul de material. Diametrul
conductei este ales astfel încât
rezistenþa la frecare a
tamponului sã fie învinsã cu o
diferenþã de presiune
Figura 50. Sistem în ºarje rezonabilã ºi sã se asigure
viteza necesarã de transport.
Schiþa sistemului este
prezentatã în figura 50.
82
www.almig.ro
Sisteme închise
În sistemele deschise gazul transportor este aerul preluat din
atmosferã ºi reîntors tot aici dupã ce a fost filtrat. Pentru unele necesitãþi de
transport ,acesta trebuie realizat într-un mediu strict controlat. Dacã norul de
praf din material este exploziv, atunci se foloseºte ca ºi gaz de transport azot
sau alt gaz inert. Cu sisteme deschise respectarea condiþiilor de mediu ar fi
foarte costisitoare, dar cu sisteme închise gazul poate fi recirculat ºi costurile
se reduc semnificativ.
Dacã materialul manipulat este toxic sau radioactiv se poate folosi
aer, dar cu un foarte strict control al scãpãrilor ºi de preferat sã se lucreze sub
vacuum. Schiþa unui astfel de sistem este datã în figura 51. Punctul de nul al
circuitului se stabileºte acolo unde presiunea este efectiv cea atmosfericã ºi
se poate completa sistemul cu gaz. Dacã acest punct este dupã suflantã
atunci sistemul funcþioneazã în vacuum, iar dacã este înainte de ea atunci
funcþioneazã în suprapresiune.
Figura 51. Sistem închis
Se recomanda utilizarea unui postfiltru pentru a evita îmbâcsirea

cu praf a suflantei.
Dupa suflanta temperatura creste, de aceea, pentru a nu
supraîncalzi circuitul se prevede un schimbator de caldura care se monteaza
înainte sau dupa suflanta functie de materialul transportat.
Sisteme moderne de transport pneumatic

Sistemele prezentate anterior sunt toate sisteme convenþionale
sub care materialul este aspirat sau suflat ºi transportat prin conductã pânã la
destinaþie. Materialele cu proprietãþi naturale de transport din grãmadã, cum
ar fi o bunã reþinere a aerului sau o bunã permeabilitate ºi care sunt
83
transportabile în fazã densã cu vitezã micã în sisteme convenþionale, sunt

destul de puþine. Chiar dacã presiunea de lucru este mare, este puþin probabil
ca materialul sã fie transportat în fazã densã. Faza densã este dictatã de
proprietãþile materialului. Alternative la transportul în fazã densã trebuiesc
cãutate în special la materialele friabile ºi la cele abrazive. La materialele
friabile transportate cu vitezã mare apare degradarea particulelor, iar la cele
abrazive la curgerea în fazã diluatã apare erodarea ramificaþiilor ºi a
suprafeþelor conductelor de transport. Materialele puþin hidroscopice pot fi
transportate foarte bine în fazã densã, fãrã a fi nevoie de uscãtoare de aer,
condiþiile impuse aerului în acest caz fiind chiar mai puþine decât la curgerea
în fazã diluatã. Faza densã se recomandã ºi la produse alimentare la care se
pune problema pãstrãrii aromelor.
Pentru orice material ce nu poate fi transportat în fazã densã, cu
vitezã micã, trebuie gãsitã altã alternativã faþã de sistemele convenþionale.
Modificãrile s-au centrat asupra punctelor de alimentare cu material ºi mai
ales asupra conductelor de transport ºi mai puþin asupra sistemului propriu-
zis.
Sisteme cu faza pulsatorie
Sistemul a fost dezvoltat în anii ‘60 în Anglia ºi are la bazã
descãrcarea materialului din recipientul sub presiune prin partea de jos a
acestuia în conductã. Recipientul estre presurizat prin partea superioarã, iar
la partea inferioarã este introdus aer pentru fluidizare. La începutul conductei
este un cuþit de aer ai cãrui timpi de pornit/oprit sunt comandaþi cu o anumitã
frecvenþã. Când cuþitul este alimentat cu aer, aerul opreºte curgerea din
recipient ºi separã un tampon de material de o anumitã lungime, pe care îl
împinge în conductã. Când cuþitul nu primeºte aer, materialul se scurge din
recipient, trece de cuþit ºi ciclul se repetã cu o anumitã frecvenþã, conform
schemei din figura 52. Nu se impun condiþii suplimentare la curgerea
materialului de-a lungul conductei. Sistemul a fost iniþial aplicat la transportul
materialelor fine, dar poate fi folosit si pentru alte materiale.
Consideratii asupra caderii
de presiune
Materialele impermeabile
faþã de aer, chiar ºi în
tampoane scurte, pot bloca
conducta, împingerea lor în
conductã fiind pur mecanicã.
Presiunea necesarã
împingerii variazã exponenþial
cu lungimea tamponului, vezi
Figura 52.Sistem cu fazã pulsatorie figura 53. Motiv pentru care
aceste materiale nu pot fi „pompate” pe distanþe mari, ca ºi lichidele,
deoarece presiunea este exagerat de mare.
84
www.almig.ro
Reducerea frecãrii dintre material ºi conductã se face prin umplerea cu aer a
interstiþiilor dintre particulele de material (aerarea materialului). O comparaþie
între presiunea necesarã la deplasarea mecanicã a materialului ºi
deplasarea materialului aerat este datã în figura 53.
Variaþia presiunii pentru materialul cu aer este de forma:
p ≈ Ln
unde p este presiunea aerului, L, lungimea transportului, iar 1<n<2.
Figura 53. Variaþia presiunii cu lungimea
Figura 54. Influenþa lungimii tamponului asupra presiunii

Dacã exponentul n are o valoare mare, transportul la distanþã
presupune o presiune foarte mare a aerului. Dar dacã materialul este
85
transportat în tampoane scurte separate de spaþii de aer, atunci presiunea

aerului se reduce semnificativ, dupã cum se vede din figura 54.
Sisteme by-pass
Cele mai obiºnuite sisteme by-pass au o conductã de diametru mic
plasatã în conducta de transport ºi care are din loc în loc gãuri sau fante de
insuflare a aerului. Altã variantã este cu o conductã externã conectatã din loc
în loc la conducta de transport, vezi figura 55.
Figura 55. Sisteme cu by-pass
Diametrul conductelor de by-pass este de obicei de 20-25% din cel

al conductei de transport. Spaþiile dintre gãuri sau punctele de conexiune
depind de permeabilitatea materialului transportat. Conductele de by-pass
sunt alimentate cu aer de la aceeaºi sursã ca ºi conducta principalã,
conductele externe putând fi cu ramificaþii.
Dacã,conducta de transport se blocheazã cu un tampon mai lung
de material, atunci aerul din conductele de by-pass taie acest tampon în
tampoane mai scurte, la fel ca ºi sistemele cu cuþit de aer.
Daca materialul este impermeabil fata de aer, conducta se
blocheaza si aerul este fortat sa curga prin conducta de by-pass. Conform
relatiei lui Darcy, caderea de presiune la curgerea aerului prin conducta este:
Lrc2
pa »
D (2.2)
d
86
www.almig.ro
unde L este lungimea conductei (m), ñ este densitatea aerului (kg/m3), c
viteza aerului (m/s) ºi d , diametrul conductei (m).
Considerând aerul incompresibil, gradientul de presiune este:
pa c 2
D
» (2.3)
L d
Debitul volumic de aer este dat de:
.d2
p
V »
c´ (2.4)
4
Debitul fiind acelasi în fiecare punct se poate scrie:
1
c= (2.5)
d2
Înlocuind ecuatia 2.5 în 2.3 rezulta:
pa
D 1
» (2.6)
L d5
Dacã diametrul by-pass-ului este un sfert din cel al conductei,
gradientul de presiune în by-pass, pentru acelaºi aer insuflat, va fi de 45 ori
(adicã de peste o mie de ori) mai mare decât în conductã. Aceasta înseamnã
cã aerul din by-pass nu poate ocoli un tampon blocat în conductã ci îl
fãrâmiþeazã prin fantele sau puntele de contact din aval de acesta.
87
Sisteme cu injectie de aer

Injectia de aer are loc de-a lungul conductei. Pe când la by-pass se
urmarea o crestere a permeabilitatii materialului la injectia de aer se doreste
o majorare a gradului de retinere a aerului de catre material. Aerul injectat
este considerat aer suplimentar care ajuta la mentinerea vitezei de curgere a
materialului de suspensie. Daca viteza creste prea mult, apar probleme de
eroziune si de degradare a particulelor. Aerul injectat este mentinut, în unele
cazuri, la o cantitate care sa permita obtinerea fazei dense a materialului.
Punctele de injecþie de aer sunt plasate dupã ramificaþii, dupã
fitingurile linei de transport sau regulat de-a lungul liniei la intervale de la 1 m
la 10 m, funcþie de gradul de reþinere al aerului de cãtre material. În aplicaþiile
recente aerul se injecteazã numai în punctele în care este necesar pentru a
menþine curgerea continuã.
7.3. Maºini pentru miºcarea aerului

Masinile care misca aerul, generic numite compresoare, sunt inima
sistemului de transport pneumatic. Buna functionare a sistemului rezida în
specificarea corecta a sarcinii acestora.
Parametrii care trebuiesc stabiliti pentru compresor sunt debitul
volumic în conditii normale si presiunea de lucru. Valorile acestor doi
parametrii depind în primul rând de materialul de transportat, debitul acestuia
si de distanta la care trebuie transportat. Alegerea compresorului pentru a
alimenta cu aer sistemul la debitul si presiunea necesara este deosebit de
importanta si se poate face dintr-un lung sir de masini.
Nu toate compresoarele sunt utilizabile în transportul pneumatic.
S-ar putea ca un compresor sã nu fie economic de folosit pentru condiþiile
unui sistem. Unele au anumite limite de exploatare, altele sunt mai
recomandate ca exhaustoare decât ca ºi compresoare, dupã cum va fi
regimul de lucru: vacuum sau suprapresiune.
Puterea necesara transportului pneumatic poate fi foarte mare, în
deosebi daca debitul de material si distanta de transport sunt mari, de aceea
puterea trebuie estimata aproximativ chiar la începutul selectiei
compresorului.
Compresoarele refuleazã aer cald care, dacã materialul este
afectat de temperatura înaltã a aerului, trebuie rãcit.
Rãcirea aerului conduce la starea de saturaþie cu umiditate a
acestuia, iar la multe compresoare mai apare ºi problema prezenþei uleiului
de ungere în aer.
Tipuri de compresoare de aer

Gama de compresoare disponibilã pentru transportul pneumatic
cuprinde de la ventilatoare ºi suflante, de debite mari ºi presiuni joase, la
compresoare cu piston ºi la cele rotative cu ºurub, capabile sã refuleze aer de
înaltã presiune pentru sisteme cu fazã densã.
88
www.almig.ro
Principalele caracteristici ale compresoarelor sunt date sub forma
de caracteristici de lucru.
Figura 56. Clasificarea compresoarelor
Figura 57.Domeniile de lucru ale compresoarelor
Compresoare aerodinamice
Pentru realizarea presiunilor mari sunt cele centrifugale ºi în
special cele axiale în mai multe trepte, de dimensiuni mari. Ele sunt folosite
rareori în transportul pneumatic de debite foarte mari. Compresoarele axiale
se utilizeazã în aeronauticã, în tunelele aerodinamice, iar în transportul
pneumatic în fazã diluatã sunt folosite doar cele într-o singurã treaptã.
Ventilatoarele
În transportul pneumatic se folosesc compresoarele centrifugale
cu palete drepte, curgerea materialului fiind în fazã diluatã ºi pe distanþe
scurte, fãrã pericol de blocare. Pot fi folosite atât ca ºi ventilatoare cât ºi ca,
89
compresoare la transportul materialelor uºoare, pufoase, neabrazive.

Principalul lor dezavantaj constã în dependenþa debitului volumic
de cãderea de presiune de pe linia de transport.
La presiuni mari, caracteristica de funcþionare a compresorului
centrifugal se aplatizeazã.
Principala caracteristicã a transportului pneumatic este curgerea
cu vitezã constantã, adicã un debit volumic constant prin conductã astfel
încât particulele de material sã rãmânã în suspensie.
La utilizarea compresoarelor cu caracteristica aplatizatã, dacã
dintr-un anumit motiv debitul de material se modificã, creºte cãderea de
presiune în conductã ºi punctul de funcþionare al compresorului se modificã
foarte rapid pe caracteristicã în sensul scãderii debitului. Debitul de aer
devine atât de scãzut încât particulele de material cad din suspensie ºi
conducta se blocheazã.
Problema este specificã fazei diluate când viteza aerului trebuie sã
fie relativ ridicatã, în jurul a 20 m/s.
La compresoarele volumice, la care caracteristica de funcþionare
este abruptã ºi debitul nu se modificã atât de mult cu presiunea, creºterea
presiunii din sistem are ca efect o uºoarã scãdere a debitului refulat de cãtre
compresor, scãdere care nu afecteazã transportul de material.
O influenþã ceva mai mare o are compresibilitatea aerului asupra
vitezei de curgere.
Suflanta Roots a fost inventatã în 1854 ºi este folositã în aplicaþii cu
suprapresiunea de lucru în jur de 1 bar, adicã domeniul fazei diluate.
Suflantele sunt de regula cu doi lobi pe rotor, putând funcþiona ca
pompã de vid sau compressor cu debite între 500 ºi 1500 m3/min.
Dupa cum se vede în figura 58, cele doua rotoare sunt montate în
paralel în carcasã ºi se rotesc în sensuri opuse.
Figura 58. Suflanta Roots
90
www.almig.ro
Aerul intrã în spaþiul dintre rotoare ºi peretele carcasei ºi este
transportat, prin rotirea sincronã a rotoarelor, de la intrare spre ieºire fãrã a fi
comprimat.
Comprimarea are loc la ieºire când aerul din conductã comprimã
aerul transportat de catre rotoare. Comprimarea are loc cu ºoc, prin urmare
eficienþa termodinamicã a suflantei este mai micã decât la alte compresoare
ºi din aceastã cauzã suflanta este folositã numai la aplicaþii cu presiuni
scãzute. Pentru reducerea pulsaþiilor de debit si a zgomotului, rotoarele se
construiesc cu câte trei lobi elicoidali, iar turaþia poate fi mai mare.
Raportul de comprimare la suflantele fãrã ulei este 2:1,
suprapresiunea maximã este de 1 bar iar vacuumul maxim este aproximativ
0,5 bar.
La combinaþiile pompã de vid înseriatã cu suflanta aceste valori pot
fi de 0,3 vacuum ºi 0,4 bar suprapresiune, adicã un raport de presiune
1 , 4 : 0 , 7 .
Performanþele suflantelor pot fi majorate prin lubrifiere, dar aerul
din transportul pneumatic nu trebuie sa conþinã ulei.
Figura 59. Caracteristica de compresor
Figura 60. Caracteristica de exhaustor
91
Caracteristicile de lucru ale suflantei ca ºi compresor sunt

prezentate în figura 59 iar ca ºi exhaustor în figura 60.
Funcþionarea în trepte se practicã cu douã suflante în serie, fiecare
având un raport de comprimare de 1,7 , presiunea finalã ajungând la 2 bar
suprapresiune. Cu ulei de ungere raportul de comprimare ajunge la 1,95 bar
ºi suprapresiunea la refulare la 2,8 bar.
Aerul trebuie trecut printr-un rãcitor intermediar, între cele douã
trepte, de obicei rãcitor cu injecþie de apã. Debitul de apã injectat este cam
2% din debitul de aer.
Compresoare cu lamele culisante

Aceste compresoare sunt des folosite pentru aplicaþii cu presiuni
de lucru medii ºi mari. Au debite constante ºi presiuni mai mari decât
suflantele, putând da într-o singurã treaptã 50 m3/min la o presiune de 4 bar.
Presiuni semnificativ mai mari se pot obþine în douã trepte, iar cu
injecþie de ulei peste 10 bar. Compresoarele cu lamele culisante nu sunt
folosite la capacitãþi mai mari de 6 m3/min.
Dupã cum se vede în figura
61,comprimarea are loc în interiorul
compresorului ºi se datoreazã
excentricitãþii rotorului fatã de carcasã.
Spaþiile de aer se mãresc în zona intrãrii
ºi se micºoreazã spre ieºire. Maºina
poate funcþiona la fel de bine ca ºi
compresor sau ca si exhastor.
Performanþele se pot mãri
prin injecþie de ulei sau prin rãcire cu
Figura 61. Compresor cu apã, dar costurile de exploatare devin
mai mari.
Compresoare cu inel de lichid

Vacuumul adânc se obþine practic cel mai frecvent cu acest tip de
compresoare, valorile atinse fiind de 160 mmHg presiune absolutã într-o
singurã treaptã ºi 700 mmHg în douã trepte. Capacitãþile de transport sunt de
la 1 m3/min la
70 m3/min. Ca ºi compresor poate lucra
pânã la 4 bar.
Principalul avantaj este
producerea aerului fãrã ulei. Ca ºi la
compresorul cu lamele existã un singur
rotor montat excentric în carcasã, figura
3.7. Paletele rotorului antreneazã
lichidul de lucru, de obicei apa, într-o
Figura 62. Compresor cu inel miºcare de rotaþie dându-i o formã de
92
www.almig.ro
inel de lichid concentric cu carcasa. Spaþiul dintre palete ºi lichid
variazã în sens crescãtor, în zona de intrare a aerului ºi descrescãtor la ieºire.
Comprimarea are loc în interiorul compresorului. Apa are rolul de a
rãci aerul comprimat ºi de a-l curãþa de particulele de praf.
Compresoare cu ºurub
O relativ recentã descoperire în domeniul presiunilor medii ºi înalte
sunt compresoarele cu ºurub. Compresoarele cu ºurub au fost patentate în
1878. Sunt similare cu suflantele Roots, dar comprimarea este internã dupã
legi descrise matematic de catre Lysholm în 1930. Pentru a limita scãpãrile
interne de aer în 1958 s-a introdus injecþia de ulei în camera de comprimare.
Uleiul ajutã la rãcirea aerului comprimat dar ca ºi la compresoarele
cu lamele apare problema separãrii lui din aer. Injectarea, separarea ºi
filtrarea uleiului pot reprezenta o proporþie substanþialã din preþul de cost al
producerii aerului pentru transportul pneumatic.
Compresorul din figura 63 este alcãtuit din douã rotoare,
conducãtor ºi condus, montate pe axe paralele într-o carcasã. Ferestrele de
intrare ºi ieºire sunt opuse la capetele compresorului. Aerul care intrã între
cavitãþile rotorului condus este separat(captivat), de cãtre lobii rotorului
conducãtor, iar prin rotirea rotoarelor aerul este comprimat ºi împins cãtre
fereastra de refulare. Lobii descoperã fereastra de refulare ºi aerul cu volum
minim este împins prin fereastrã în conductele de descãrcare.
Compresoarele cu ºurub
sunt fabricate cu debite de la 0,3 la 700
m3/min ºi presiuni de refulare de 4 bar
într-o treaptã. Compresoarele cu ºurub
nu necesitã fundaþii speciale la montaj ºi
nici rezervor tampon ºi funcþioneazã fãrã
pulsaþii de presiune.
Compresoare cu piston
P â n ã r e c e n t ,
compresoarele cu piston au fost cele
mai folosite pentru obþinerea presiunii
înalte în sistemele pneumatice.
Compresoarele cu ºurub tind sã le
înlocuiascã în domeniul debitelor mari,
la aceleaºi presiuni. Constructiv
compresoarele sunt cu un singur cilindru
sau cu mai mulþi, într-o treaptã sau mai
multe trepte de comprimare.
Compresoarele cu piston au probabil
cea mai bunã eficienþã termodinamicã
Figura 63. Compresor cu dintre toate compresoarele de aer.
ºurub
93
Pentru a nu contamina cu ulei materialul transportat, compresoarele cu

piston pot fi prevãzute cu segmenþi din carbon si politetrafluoroetilenã , cu
care se eliminã ungerea cu ulei ºi cu aceasta necesitatea separãrii uleiului
.Dezavantajul debitelor pulsatorii, asociat acestui tip de compresor, poate fi
înlãturat printr-o soluþie modernã, cu ºapte mici cilindri dispuºi radial ,cu
pistoane cu dublu efect antrenate de cãtre un disc oscilant montat pe
arborele central al compresorului .
Performanþele unui anumit model de compresor sau exhanstor
necesare proiectãrii unui sistem pneumatic sunt debitul volumic ºi presiunea
de refulare sau vacuumul realizat funcþie de turaþie.
Aerul fiind compresibil trebuiesc date condiþiile la care se
realizeazã debitul ºi presiunea de refulare , condiþii care sunt internaþional
recunoscute.
Debitul volumic necesar sistemului de transport trebuie convertit la
condiþiile date pentru compresor sau exhaustor.
Debitul masic este acelaºi pentru sistemul de transport ºi pentru
maºinile care deplaseazã aerul, dar acesta nu este specificat în cartea
maºinii .Parametrii daþi ºi cei care trebuiesc stabiliþi pentru alegerea
compresorului sau exhaustorului sunt prezentaþi în schemele urmãtoare :
Presiunea p1 este presiunea în punctul de încãrcare a materialului

în conductã. Aceasta depinde de debitul de material , de distanþã , de traseul
conductei ºi de material. Trebuiesc cunoscute toate pierderile de presiune
din alimentatorul de material , filtre , suprapresiuni provocate de alimentarea
cu material ,etc.
Debitul volumic trebuie specificat în condiþii normale ( 101 , 3 kN /
m2 ºi 288 K ) ºi se determinã pe baza vitezei c1 , a diametrului conductei d , a
presiunii p1 ºi temperaturii T1 :
94
www.almig.ro
. d2 ×
p1 × c1
V0 =
2,23 × m3/s
T1
La exhaustoare trebuie specificat debitul volumic la
intrare,temperatura fiind 288 K , iar presiunea de refulare 101 ,3 kN / m2 .
Vacuumul trebuie specificat prin valoarea presiunii p3 , de care

depinde apoi cãderea de presiune pe conductã (p1 - p2 ), necesarã
transportãrii debitului de material la distanþa datã.
Cunoscând viteza prin conducta c1, diametrul conductei d,
presiunile p1 ºi p3 ºi temperatura T1, se poate calcula debitul volumic la
intrarea în exhaustor:
. p1 ×d 2 .c1
V3 =
226 × m3/s
T1 ×p3
7.4. Evaluarea debitului de aer
Proiectarea sistemului de transport pneumatic începe cu alegerea
ventilatorului, suflantei sau compresorului. Performanþele acestora sunt date
ca ºi debit volumic ºi suprapresiune de refulare. Dacã acestea nu corespund,
sistemul nu poate funcþiona ºi atunci, ori trebuie schimbat materialul
transportat, ori distanþa de transport, decizia luându-se pe baza valorii vitezei
de transport.
Majoritatea aplicaþiilor au ca ºi gaz de transport aerul, dar poate fi
95
folosit orice gaz prin introducerea unor constante specifice gazului în

ecuaþiile utilizate în proiectare.
Presiunea
Presiunea de refulare sau vacuumul depind de cãderea de
presiune de pe conducta de transport. Cãderea de presiune din separatorul
gaz-lichid este luatã în considerare dacã din separator se alimenteazã în
continuare altã conductã de transport, altfel se neglijeazã.
Valoarea cãderii de presiune depinde în mare mãsurã de distanþa
de transport ºi de coeficientul de încãrcare cu material. Pentru transport în
fazã diluatã pe distanþe scurte se recomandã ventilatoarele sau suflantele ,
iar pentru fazã densã sau distanþe lungi sunt necesare compresoare cu
piston sau cu ºurub.
Cãderea de presiune este dependentã, de asemenea, de viteza
aerului ºi de proprietãþile materialului transportat.
Debitul volumic
Debitul volumic cerut ventilatorului, suflantei sau compresorului
depinde de combinaþia vitezã cerutã pentru formarea suspensiei de material
ºi diametrul conductei. Conductele ºi fitingurile sunt standardizate, dar viteza
este aleatorie.Viteza aerului la intrarea în conducta de transport este datã
iniþialã în proiectare.
Debitele volumice ale compresoarelor sunt specificate în condiþii
normale , dar în exploatare sunt dependente de presiunea ºi temperatura de
pe sistem. Variaþiile de diametru ale conductei modificã de asemenea debitul
volumic prin conductã. La sistemele în depresiune , vacuumul creºte de la
intrare pânã la ieºire. Viteza minimã de transport este datã în condiþii normale
, iar debitul volumic al exhaustoarelor este dat în condiþiile de la aspiraþie ºi nu
în condiþii normale.
Influenþa vitezei
Sistemele de transport sunt proiectele pentru un anumit debit de
material. Acesta poate fi calculat pe baza coeficientului de încãrcare ºi a
debitului masic de aer. Debitul de aer este proporþional cu viteza aerului ºi
diametrul conductei.
Importanþa vitezei de transport ºi influenþa ei asupra presiunii ºi
debitului volumic sunt redate în schema urmãtoare din figura 64 .
La transportul în fazã diluatã , dacã viteza este prea micã
particulele de material cad din suspensie ºi blocheazã conducta iar dacã este
prea mare, ramificaþiile se erodeazã repede ºi materialul transportat se
degradeazã.
Viteza are o influenþã majorã asupra cãderii de presiune de pe
conducta de transport ºi de aici asupra debitului de material transportat. Plaja
de vitezã este relativ îngustã,în particular în faza diluatã variind de la minim
15 m/s la maxim 30 m/s. Pentru faza densã ,viteza aerului la intrare în
96
www.almig.ro
conducta poate fi sub 3 m/s depinzând de natura materialului ºi de
coeficientul de încãrcare.
Asigurarea vitezei minime de transport este o condiþie suficientã în
aprecierea debitului volumic de aer.
Figura 64. Influenþe asupra transportului pneumatic
Viteza aerului se obþine prin împãrþirea debitului volumic la

secþiunea conductei,fãrã a þine seamã de prezenþa materialului.
Valorile critice ale vitezei minime de transport ºi ale vitezei de la
intrarea în conductã sunt date luate din exploatare ºi din lucrãri
experimentale pe stand.
Curgerea prin conductã are loc datoritã diferenþei de presiune
dintre intrare ºi ieºire, atât la sistemul cu suprapresiune cât ºi la cele cu
vacuum. La ambele presiunea scade în sensul curgerii .
Aerul fiind compresibil, debitul volumic creºte de la punctul de
alimentare spre punctul de descãrcare. Dacã diametrul conductei rãmâne
constant , viteza va creºte de-a lungul conductei , valoarea cea mai micã
.
având-o la începutul curgerii. Din acest motiv , aici trebuie asiguratã viteza
V C× A (4.1)
m i n i m ã = d e t r a n s p o r t .
Debitul volumic se calculeazã cu viteza medie a aerului din
conductã :
. d2 ×
p
× c (m3/s) (4.2)
V =
4
unde c este viteza aerului ( m/s ) si A, cea a secþiunii conductei ( m2 )
Dacã conducta este circularã cu diametrul d, atunci :
97
sau:
.
V
4× (m3/s) (4.3)
c=
pd2
×
În figura 65 este reprezentat debitul volumic funcþie de viteza
aerului pentru diferite diametre de conductã. Viteza aerului variazã de la 2 la
40 m/s , pentru a acoperi domeniile de curgere din faza densã respectiv faza
diluatã.
Figura 65. Debitul volumic funcþie de viteza aerului
Legãtura dintre debitul masic ºi cel volumic se face pe baza legii

gazului ideal :
. .
p×
V =
m×
R×T (4.4)
unde p este presiunea absolutã a gazului ( kN/m2), V este debitul volumic la

presiunea p ( m3/ s ), m este debitul masic de gaz ( kg/s ), R este constanta
gazului ( kJ/kg•K ) ºi T este temperatura absolutã ( K) = t°C + 273.
Se poate scrie:
.
p×V .
m×
= R
T
Pentru un anumit gaz ºi un debit masic constant:
.
p×V
ct.
=
T
98
www.almig.ro
Astfel încât pentru douã puncte 1 ºi 2 de pe traseul conductei :
. . .
p1 ×
V 1 p2 ×
V2 p0 ×
V0
= = (4.5)
T1 T2 T0
unde indicele 0 este pentru starea de referinþã, de obicei starea normalã :
p0 = 101,3 kN/m2 ºi T0 = 288 K .
Debitul volumic în condiþii normale se poate scrie :
.
. 288 ×p . p ×
V1 (4.6)
V0 = 1 × 2,843 ×1
V1 =
T1
101,3 × T1
sau:
.
. T1 ×V0
V1 =
0,352 × (4.7)
p1
Influenþa presiunii asupra debitului volumic este reprezentatã în
figura 66 pentru presiune joasã , figura 67 pentru presiune înaltã ºi figura
68 pentru sistemele cu vacuum. Curgerea s-a considerat izotermicã iar
debitul de intrare este determinat în condiþii normale.
Figura 66. Sisteme cu presiune joasã
99
În figura 66, specificã sistemului de transport în fazã diluatã

pentru a transporta 25m3/min aer, la starea normalã, presiunea la intrarea în
conductã trebuie sa fie 0,8 bar suprapresiune iar debitul de aer 14m3/min care
se poate ºi calcula astfel:
. 288 ×25
V0 =
0,352 × »
14 m3/min
(1,013 +0,8) ×
10
unde indicele 0 se referã la intrarea în compresor , conform schemei cu
compresor.
Figura 67. Sisteme cu presiune înaltã
În figura 67, suprapresiunea variazã de la 1,0 la 4,0 bar. Dacã în

punctul de încãrcare cu material, suprapresiunea necesarã transportului
este de 4,0 bar , debitul de aer raportat la aceastã stare este de 5 m3/min ºi se
va destinde în lungul conductei astfel încât la ieºire, la stare normalã va fi de
25 m3/min.
În cazul sistemelor cu vacuum, figura 68, în punctul de încãrcare
aerul este în stare normalã, de unde se destinde, astfel încât la ieºire, cei 25
m3/min de la intrare devin 50 m3/min la presiunea de 0,5 bar, conform relaþiei:
. 288 ×25
V1 =
0,352 × »
50 m3/min
(1,013 -0,5) ×
100
unde indicele 1 se referã la intrarea aerului, conform schemei cu exhaustor.
Viteza de curgere poate fi determinatã din figurile 66 - 68, cu
ajutorul diagramei din figura 65, sau din ecuaþia debitului volumic:
.
. pd2 ×
× c sau
. p ×
V1
V1 = 2,843 ×1
V0 =
4 T1
100
www.almig.ro
Figura 68. Sisteme cu vacuum
Înlocuind relaþia 4.2 în relaþia 4.6 se obþine:
. d2 ×
p1 × c
V0 =
2,23 × m3/min (4.8)
T1
Rezultã viteza de curgere cu care se poate verifica dacã sistemul
poate funcþiona:
.
T1 ×V0 m/s (4.9)
c=
0,448 × 2
d × p1
Dupã cum se observã din relaþiile de mai sus sunt cinci variabile
care nu se pot reprezenta pe un singur grafic. Neglijând influenþa temperaturii
tot rãmân patru variabile, iar alegând un anumit debit de curgere se poate
vedea influenþa celor trei variabile rãmase. Aceasta este reprezentatã în
figurile 69 - 72, în care debitul volumic este dat de condiþiile mediului
ambiant.
Cum viteza aerului ºi presiunea pot avea o infinitate de valori, s-a
ales ca parametru diametrul conductei, deoarece acesta este standardizat.
În figura 69 este prezentatã influenþa presiunilor asupra vitezei de
curgere a aerului printr-o conductã cu diametrul constant. Panta curbei
creºte cu scãderea presiunii, caz specific atât sistemelor cu depresiune dar
mai ales celor cu vacuum adânc. La presiuni mici,mici modificãri ale acesteia
duc la modificãri importante ale vitezei asa cum se vede în relaþia 4.9, unde
presiunea p1 este la numitor.
În figura 69 se observã legãtura dintre diametrul conductei ºi
efectul expansiunii aerului la diferite presiuni de lucru. Astfel, pentru un debit
101
de 20 m3/s de aer în condiþii normale, printr-o conductã cu diametrul de 150

mm este necesar vacuumul. În punctul de alimentare cu material (0 bar
suprapresiune), viteza aerului este 18,9 m/s, iar dacã presiunea la intrare în
exhaustor este de -0,3 bar, viteza ajunge la 26,8 m/s. Dacã presiunea în
partea de suprapresiune a sistemului este 0,4 bar suprapresiune, conducta
de transport având 125 mm diametru, vitezele de intrare ºi de ieºire ale
aerului vor fi 19,5 respectiv 27,2 m/s. De observat cã deºi intrarea ºi ieºirea
sunt parþi ale aceluiaºi sistem, din cauza compresibilitãþii aerului ele trebuie
sa fie de diametre diferite pentru a avea o vitezã de curgere corespunzãtoare.
Debitul volumic exprimat în condiþii normale este acelaºi peste tot ºi aºa dupã
cum s-a vãzut el este influenþat de presiunea din conductã ºi de
compresibilitatea aerului.
Figura 69. Viteza funcþie de presiune
Viteza minimã de transport se majoreazã cu 20% ca marjã de

siguranþa astfel încât, dacã în fazã diluatã viteza minimã este în jur de 15 m/s
, ea se va considera în practicã 18 m/s.
În figura 70 este redat profilul vitezei pentru curgerea la presiune
micã în faza diluatã. Aºa dupã cum s-a vazut, viteza minimã necesarã este 18
m/s, iar dacã debitul de aer este 25 m3/min în condiþii normale ºi
suprapresiunea în conductã 0,8 bar este necesar un diametru al conductei de
125 mm.
Rezultã cã viteza aerului la intrare este 19 m/s ºi creºte spre ieºire,
în timp ce presiunea scade, astfel încât la ieºire viteza este 34m/s.
Influenþa presiunii aerului asupra vitezei este reprezentatã în figura
71 pentru un debit de 30 m3/s ºi un diametru al conductei de 150 mm.
Largirea în trepte a conductei

La dimensionarea conductei, parametrul de control este viteza minimã
de transport. Viteza aerului nu trebuie sa fie în nici un punct al conductei sub
102
www.almig.ro
valoarea minimã, iar pentru realizarea acestei condiþii se practicã mãrirea în
trepte a diametrului conductei.
Locul în care se face marirea este foarte important, deoarece
presiunea scãzutã de dupã acel loc trebuie sã asigure viteza de transport.
Figura 70. Curgerea în fazã diluatã
Figura 71. Influenþa presiunii asupra vitezei aerului
103
Figura 72. Notaþiile treptelor conductei
Pentru conducta în douã trepte din figura 72, aplicând relaþiile 4.5
ºi 4.6 cu înlocuirea lui V din 4.2 se poate scrie:
. .
4×p0 × V 0×T3 V O×T3 m/s (4.10)
c3 = 2
=
0,448 2
pd 3-
× 4 ×p3 ×T0 d 3-
4 ×p3
din care se obþine viteza aerului la intrarea în al doilea tronson al conductei.

Un caz tipic de transport în fazã diluatã la mare distanþã este
prezentat în figura 73. Suprapresiunea aerului din conductã este de 4 bar.
Viteza minimã de transport este de 15 m/s, iar debitul de aer în condiþii
normale este de 60 m3/min.
Din diagramã rezultã cã diametrul conductei trebuie sã fie de
125mm, pentru care viteza aerului corespunzãtoare este de 16,5 m/s. Dacã
s-ar folosi un singur diametru de conductã, viteza la ieºire ar fi de 81,5 m/s,
mult prea mare, dacã se þine cont cã particulele pot fi abrazive sau friabile.
Dacã se limiteazã viteza aerului la 30 m/s ºi se mãreºte diametrul la 150 mm,
viteza ar ajunge la 21 m/s iar dacã se mãreºte la 200 mm, viteza coboarã în
jurul valorii de 12 m/s, prea micã pentru curgerea în suspensie a particulelor
de material. Dacã s-ar folosi o conductã cu diametrul de 175 mm,
convenabilã ca vitezã de intrare, viteza la ieºire ar fi de peste 40 m/s ºi pe de
altã parte nici diametrul nu este unul standardizat. Se observã cã soluþia este
cu douã variaþii de diametru ºi 3 diametre de conducte : 125, 150 ºi 200 mm,
viteza finalã la ieºire fiind 32 m/s.
În figura 73 este prezentat un caz în care presiunea de intrare în
conductã este de 4 bar suprapresiune, debitul în condiþii normale este de 10
m3/min iar viteza minimã de transport trebuie menþinutã la 6 m/s. Dacã s-ar
folosi o conductã cu diametrul de 75 mm, viteza la intrare ar fi de 7,6 m/s iar la
ieºire ar ajunge la 38,2 m/s, mult prea mare, astfel cã pentru a reduce
problemele legate de eroziune ºi degradarea particulelor, se reduce viteza de
curgere prin mãrirea în trepte a diametrului conductelor, în acest caz : 75,
100, 125 mm. Dupã cum se vede, viteza se modificã într-o plajã redusã,
valoarea maximã fiind la ieºire de 13,8 m/s, mai micã decât viteza minimã
necesarã la curgerea în fazã diluatã, ceea ce se explicã prin diferenþa dintre
materialele transportate.
104
www.almig.ro
Figura 73. Profilul vitezei la faza densã
Influenta temperaturii aerului

Influenþa temperaturii aerului asupra debitului volumic nu este
atât de importantã ca ºi cea a presiunii, dupã cum se vede în figura 74.
Temperatura aerului la refularea din compresoare la suprapresiunea de 1
bar poate ajunge la 100°C, iar la compresoarele cu ºurub cu suprapresiune
de refulare de 3 bar, poate fi 200 °C. Rãcirea aerului la temperaturi mai
mici, poate duce la reducerea vitezei de curgere cu 0,04 m/s pe °C.
105
Temperatura materialului în suspensie poate fi determinatã pe

baza ecuaþiei de bilanþ energetic:
. . .
( m×
cp ×
t) p +
( m×
cp ×
t)a =
( m×
cp ×
t) s (4.11)
unde m este debitul masic (kg/s), cp este cãldura specificã (kj/kg K), t este
temperatura (°C) iar indicii sunt p pentru particula de material, a pentru aer ºi
s pentru suspensie.
. . .
Din ecuaþia de continuitate :
ms =
ma +
mp
.
iar din definiþia coeficientului de încãrcare :
mp =
f
×ma
Cãldura specificã a suspensiei este:
. .
ma ×
c pa +
mp×c pp
c ps =. (4.12)
.
ma + mp
Rezultã temperatura amestecului în suspensie:
f
×c pp ×tp +c pa ×
ta
ts = (4.13)
f × c pp +
c pa
Deoarece debitul masic de aer este constant de-a lungul
conductei, exprimarea debitului volumic ºi a vitezei de curgere a aerului se
poate face în orice punct al conductei cu ajutorul acestuia:
.
. ma ×
R× T (4.14)
V1 = 1 m3/s
respectiv: p1
.
ma ×
4× R×T1 (4.15)
c1 =2 m/s
p
×d ×p1
Cum pentru R este:
kJ (4.16)
R=
0,287
rezulta: kg ×K
.
ma ×
T (4.17)
0,365 ×2 1 m/s
c1 =
d × p1
106
www.almig.ro
7.5. Relaþiile de calcul pentru cãderea de presiune a aerului
Valorile cãderii de presiune a aerului în cazul conductei goale oferã
date asupra potenþialului de transport al conductei.
Dacã compresorul, exhaustorul sau filtrele de aer sunt la distanþã
faþã de sistemul de transport, cãderea de presiune de pe acea distanþã
trebuie luatã în considerare.
Cãderea de presiune pe conducta goalã este importantã în
proiectarea sistemului pneumatic. Dacã,conducta este lungã ºi de diametru
mic, se poate întâmpla ca presiunea datã de suflantã sã acopere doar
cãderea de presiune a aerului fãrã a se mai putea transporta ºi material în
suspensie.
Cãderea de presiune pe conductã este direct influenþatã de viteza
aerului necesarã transportului de material. Coturile, curbele ºi alte
caracteristici ale conductei mãresc cãderea de presiune.
Pentru evaluarea cãderii de presiune trebuie cunoscuþi o serie de
parametrii ai aerului ºi ai conductei.
Densitatea aerului se calculeazã din ecuaþia termicã de stare:
m p (5.1)
r
= = kg/m3
V R×T
unde m este masa aerului (kg), V volumul (m3), p presiunea (N/ m3) ºi R=
0,2871 (kJ/kgK), constanta aerului. În condiþii normale, p0 = 101,3kN/m2 ºi T0
= 288 K, densitatea aerului este ñ = 1,225 kg/ m3 .
Factorul de frecare, f, este funcþie de numãrul Reynolds, Re, ºi de
rugozitatea conductei,å.
c×
8×d (5.2)
Re =
m
în care ì, vâscozitatea aerului(kg/m·s)
Înlocuind viteza c din relaþia:
.
ma ×
4× R×T m/s (5.3)
c =2
p
×d ×p
se obtine:
.
ma
4×
Re = (5.4)
pd×
× m
Valorile factorului de frecare, f , se pot obþine din diagrama lui
Moody din figura 75, iar valorile tipice pentru rugozitate în tabelul din
aceeaºi figurã.
107
Figura 75.Factorul de frecare funcþie de Re
Figura 75. Rugozitatea peretelui conductei
Cãderea de presiune în conducte drepte poate fi determinatã din

relaþia lui Darcy:
f×
4× L r
×c2 (5.5)
D
p = × N/m2
d 2
unde L este lungimea conductei (m).
Folosind expresia vitezei sub forma:
.
ma ×
4× R×T
c =2 m/s (5.6)
p
×d ×p
108
www.almig.ro
ºi înlocuind în expresia sub forma diferenþialã a cãderii de presiune, rezultã:
. 2
f×
32 × L×
ma ×
R×T (5.7)
p×
dp = 2 5 dL
×
p d
×
care prin integrare între intrarea ºi ieºirea din conductã, 1 ºi 2:
. 2
f×
64 × L×
ma × R×
T (5.8)
p12 -
p 22 = 2 5
p d2 2
×
Notând: Äp = p1 p2 si p1 p2 = Ã, rezultã pentru aer :
Äpa= (p22 + Ã)0,5- p2

(5.9)
La sistemele cu suprapresiune presiunea p2 este datã (de obicei
este presiunea atmosfericã) ºi atunci:
. 2
f×
64 × L×
ma ×
R×T 0,5 N/m2 (5.10)
D ( p 22 + 2 5
pa = ) - p2
p d
×
Similar, pentru sistemele cu presiune negativã, p1 este datã (de
obicei este presiunea atmosfericã):
2 .
f×
64 × L×
ma ×
R×T 0,5 N/m2 (5.11)
pa =
D ( p12 - 2 5
p1 - )
p d
×
Observaþie: Constanta aerului se va înlocui cu valoarea 287,1
J/kgK).
Cãderile de presiune pe coturi, ramificaþii, fitinguri pot fi luate în
considerare prin înlocuirea lor cu o lungime echivalentã de conductã dreaptã,
Le (m), astfel:
k×
d
Le = m (5.12)
f
4×
unde k, coeficientul de pierderi locale de presiune depinde de
geometria ºi configuraþia cotului, ramificaþiei sau fitingului ºi se ia din
diagrame sau tabele. Astfel, pentru intrarea în conductã : k = 1,0,pentru cot
dublu la 90°: k = 3,0 , pentru ramificaþie :k = 1,0.
7.6. Dimensionarea unei instalatii de transport material fin în

faza densa
Sistemul de transport pneumatic se proiecteaza , de obicei , prin
utilizarea unor baze de date. Datele pot proveni de la o instalatie de tevi unde a
fost transportat material identic sau dintr-o instalatie de test în care materialul
în cauza va fi transportat, special pentru a obtine date. Dintr-o instalatie de
109
tevi , în functiune , este probabil sa se obtina date pentru un singur punct de

functionare. Cu o instalatie de test , debitul de aer si de material transportat
poate varia, la fel si diferenta de presiune de transport si pot fi masurate cu
ajutorul instrumentelor.
Transportul cimentului în faza densa

Pentru ilustrarea proiectãrii unui sistem de transport în fazã densã ,
a fost selectat ciment Portland. Acesta este un material care se poate
transporta foarte bine în fazã densã la vitezã micã. Pentru a ilustra procesul
de proiectare a acestui sistem se determinã parametrii unui punct de pe
caracteristica de transport. Dacã este necesar sã se ridice toatã
caracteristica de transport , se repetã procedura pentru mai multe puncte.
Figura 76. Caracteristica de transport pneumatic a cimentului
Date de transport
Sistemul de transport de referinþã are un rezervor de presiune
înaltã pentru încãrcarea materialului în sistemul de þevi. Acest tip de
încãrcare este ideal pentru materialele abrazive, cum este cimentul,
deoarece nu are pãrþi în miºcare ºi este capabil sã acopere o gamã largã de
condiþii de transport . Sistemul de þevi folosit are 50 m lungime , diametrul de
53 mm cu 9 coturi la 90 de grade ºi este aproape în totalitate în plan orizontal.
Acest sistem de þevi este prezentat în figura 77.
Necesarul de transport
Necesarul de transport se stabileºte pentru transportul cimentului
pe o distanþã de 155 m la un debit de 70 de tone/h ºi se recomandã sã se
110
www.almig.ro
foloseascã un compresor ce genereazã 2 bar suprapresiune. O schiþã a
sistemului de þevi propus este prezentatã în figura 78. Sistemul include un
total de 120 m de þeavã în plan orizontal ºi 35 m în care materialul este
transportat în plan vertical. ªase coturi la 90 de grade sunt incorporate în
sistemul de tubulaturã, tubulatura fiind din oþel .
Lungimea echivalenta a coturilor la 90 de grade având un raport
D/d =24/1 este redata în figura 6.4 iar în figura 6.5. se poate vedea influenta
raportului de încarcare solida asupra vitezei minime de transport.
Figura 77 .Schiþa tubulaturii de test
Figura 78. Schiþa tubulaturii de proiectat
111
Tipul materialului transportat are desigur o mare importanþã , dar

aceste date asigurã o valoare medie rezonabilã.
Figura 79.Lungimea echivalentã a coturilor
Figura 80. Influenþa raportului de încãrcare solidã asupra vitezei

minime de transport
În proiectarea sistemului de transport,viteza de intrare a aerului

trebuie sã fie mai mare cu 20% decât valoarea vitezei minime recomandate.
Datele iniþiale ale proiectãrii sunt debitul de 70 tone/h de ciment
transportat cu o diferenþã de presiune de transport de 1,6 bar.
Datele finale ale proiectarii sunt diametrul sistemului de tubulatura ,
debitul volumic de aer al compresorului împreuna cu puterea necesara
pentru motorul de antrenare al acestuia .
112
www.almig.ro
Rezumat
Materialul de transportat Ciment de Portland

Dimensiunea particulelor 14 pm
Densitatea materialului ñb 1070 kg/m3
Densitatea particulelor ñp 3060 kg/m3
Tubulatura figura 78
Orizontala k 120 m
Verticala v 35 m
Coturi b 6X90°
Debitul de material mp 70tone/h
Aer de transport Compresor cu ºurub
Presiunea de refulare p 2.0 bar suprapresiune
Presiunea de intrare pi 1.6 bar suprapresiune
Cãderea de presiune Äp 1.6bar
Viteza minima a aerului C1 1.2 X Cmin
De determinat
Diametrul tubulaturii d
Debitul de aer Va
Puterea necesara P
Procedura de dimensionare
Luând în considerare necesarul de presiune si debitul de aer,se
stabileste punctul de functionare de pe caracteristica de transport a
sistemului de referinta .
Dimensionarea se realizeaza în doua etape. În prima etapa se
porneste de la distanta de transport, orientarea sistemului în spatiu ,
numarul de coturi cu care se calculeaza viteza aerului de transport ,
caderea de presiune si lungimea echivalenta atât pentru sistemul de
referinta cât si pentru sistemul ce trebuie proiectat si se face verificarea
prin coeficientul de încarcare.
In etapa a doua , dimensionarea se face în functie de diametrul
sistemului de tubulatura si se stabileste debitul de aer ai puterea motorului
de antrenare.
Valoarea caderii de presiune a aerului trebuie sa fie stabilita ,
pentru ca aceasta este în dependenta cu lungimea si diametrul tubulaturii :
daca sistemul de tubulatura este mai lung va fi necesar un diametru mai
mare si invers.
Stabilirea punctului de operare de pe caracteristica de

transport
Punctul de operare , de pe caracteristica de transport pentru
sistemul de test din figura 6.1 , se stabileºte astfel încât debitul de aer sã
113
fie mai mare cu 20% decât debitul minim de aer de transport de la

presiunea de 1,6 bar. La 1,6 bar debitul minim de aer este aproximativ
0,021 kg/s ºi atunci punctul de operare va corespunde unui debit de aer
de 0,025kg/s. Valoarea corespunzatoare a debitului de material este
aproximativ 12,8 tone/h . Punctul de operare este prezentat în figura 6.6
ca ºi este punct al primei estimari (a).
Viteza de intrare a aerului de transport

Viteza minima a aerului de transport Cmin ,corespunzatoare
limitei de transport pentru o diferenþã de presiune de 1.6 bar poate fi
determinatã utilizand ecuaþia de mai jos:
0.021 ´
288
C min =
0.365 × 2 m/s =
3 .0 m / s (6.2)
0.053 ´ 261.3
Figura 81. Caracteristica pneumaticã de transport
Acestei valori îi corespunde, în figura 80, un coeficient de

încãrcare mai mare de 70.
Viteza aerului de intrare , C1 va fi cu 20% mai mare.
C1 =
1.2 ´
3.0 =
3.6 (m/s) (6.3)
114
www.almig.ro
Caderea de presiune a aerului
Cãderea de presiune pentru un sistem de tubulaturã , Äp , poate fi
determinatã utilizând ecuaþia 6.4 .
0. 5
2
æ 2 64 fLm& RT ö
×
D ç
p2 + a 5
pa = ÷-p (N/m2) (6.4)
ç p d
× ÷ 2
è ø
Luând presiunea aerului de ieºire ca fiind presiune atmosfericã
standard de 101,300 kN/m2, coeficientul de frecare al tubulaturii f de 0,0045,
lungimea tubulaturii de test L= 50 m , valoarea debitului de aer determinatã
mai sus la 0,025 kg/s,constanta R pentru aer = 287 J/kg*K , temperatura
aerului T = 288 K ºi diametrul tubulaturii de test , d de 0,053 m, se obþine :
0.5
æ 2 64 ´ 0.0045 ´
50 ´0.0252 ´ 288 ö
287 ´
pa =
D ç
ç101300 +
p2
0.0532
´
÷
÷- 886 N / m 2
101300 = (6.5)
è ø
0.89 N / m 2 =
= 0.009bar
Dupã cum se poate observA , aceastã cãdere de presiune este

neglijabilã ºi corespunde unei viteze mici de transport intr-un sistem relativ
mic de tubulatura. Pentru viteze mari de transport , în fazã diluatã în sisteme
lungi de tubulaurã , cãderea de presiune trebuie luatã în considerare.
Lungimea echivalentã
Lungimea echivalentã a sistemului pentru transportul materialului
are ca valoare de referinþã lungimea orizontalã a tubulaturii. La aceasta se
adaugã lungimea echivalentã pentru porþiunile verticale ºi pentru coturile
tubulaturii. Pentru porþiunile verticale ale tubulaturii lungimea echivalentã
este dublul lungimii acestora , atât pentru faza diluatã cât ºi pentru faza densã
a transportului pneumatic. Pentru coturile tubulaturii lungimea echivalentã
poate fi legatã de viteza de intrare a aerului. S-a descoperit cã lungimea
echivalentã a coturilor variazã puþin cu geometria cotului. Influenþa
semnificativã o are raportul diametru cot pe diametrul tubulaturii D/d, mai ales
la valori peste 4 / 14 . Pentru raze de curburã mici , în particular pentru teuri,
lungimea echivalentã va fi cu mult mai mare .
Lungimea echivalentã a tubulaturii L0 poate fi exprimatã astfel :
L0 =
h+
2v +
Nb m (6.6)
Unde : h, este lungimea totala a tubulaturii orizontale; v, lungimea
totala a tubulaturii verticale; N, numãrul total al coturilor si b,lungimea
echivalentã a fiecãrui cot.
Tubulatura de test
115
O schiþã a tubulaturii de test este prezentatã în figura 6.2 ºi de aici

se poate calcula lungimea echivalentã a tubulaturii de test Lel :
æ 1ö
Le1 = (
50 +0)
2´+
ç9´
1 ×÷
=64 m (6.7)
è 2ø
Valoarea lungimii echivalente se explicã prin aceea cã nu este o
ridicare verticalã semnificativã ºi sunt nouã coturi în tubulatura de test. Cu o
vitezã a aerului de transport de 3,6 m/s lungimea echivalentã a coturilor din
figura 6.4 este de aproape 1½ m de fiecare cot.
Tubulatura instalaþiei de dimensionat

O schiþã a tubulaturii instalaþiei de proiectat este datã în figura 78 ,
iar lungimea echivalentã Le2, este:
æ 1ö
Le 2 = ()
120 +
2´
35 +
6´
ç1 ×÷
=199 m (6.8)
è 2ø
Lungimea fizicã a instalaþiei este de 155 m ºi este lungimea ce
trebuie utilizatã pentru evaluarea cãderii de presiune a aerului , dacã
tubulatura ar avea acelaºi diametru ca ºi instalaþia de test. Neglijând efectul
coturilor ºi înlocuind lungimea 155 m în locul celei de 50 m din ecuaþia 6.4 , se
obþine :
2721N / m 2 =
pa =
D 2.72kN / m 2 =
0.027bar (6.9)
Cu alte cuvinte aceasta este de trei ori mai mare decât cea a
instalatiei de test , dar este nesemnificativa fata de valoarea de 1,6 bar a
diferentei de presiune de transport. Cresterea caderii de presiune a aerului
de la 0,009 bar la 0,027 bar înseamna 0,018 bar mai putini pentru transportul
materialului.
Aceastã pierdere de presiune trebuie scazutã din 1,6 bar ceea ce
dã 1,582 bar ºi aceasta este valoarea ce trebuie utilizatã în figura 81 pentru
determinarea debitului de material pentru continuarea dimensionãrii. Pentru
viteze mici ale transportului la presiune inalta aceste valori ale cãderii de
presiune sunt nesemnificative , dar pentru distanþe lungi, viteze mari ,
presiuni de transport mici aceste valori vor fi semnificative ºi trebuie luate în
considerare .
Dimensionarea lungimii tubulaturii se poate face cu ajutorul
ecuatiei 6.10 :
Le1 64
m& m&
p2 =p1 × = 12.8 ´ =
4.12 (6.10)
Le 2 199
116
www.almig.ro
Debitul de material de 4,12 tone/h pentru tublatura de test
obtinut din figura 6.6 , este debitul de material care se poate transporta cu
aceeasi cadere de presiune si debit de aer , daca tubulatura ar avea acelasi
diametru ca si tubulatura de test , neglijâ nd efectul pierderilor de presiune
din tubulatura.
Verificarea condiþiei de transport

Se face o verificare a noii valori a raportului de î ncarcare. Aceasta
trebuie facuta pentru a afla daca materialul poate fi transportat î n faza
densa , fiindca pentru punctul de operare s-a pornit de la o viteza de intrare
a aerului de 3.6m/s si de la un debit de aer de 0,025 kg/s.
Noul raport de î ncarcare va fi :
4.12
f
= =
45 (6.11)
3.6 ´0.025
Din figura 80 se poate observa cã la valoarea raportului de

încãrcare de 45, valoarea minimã a vitezei aerului de transport este de 4,5
m/s ceea ce nu corespunde pentru punctul iniþial de operare identificat în
figura 81.Noul punct de operare , de pe figura 81 , va trebui sã aibã o vitezã de
intrare a aerului peste 4,5 m/s, adicã 1,2 X 4,5 = 5,4 m/s .
Avâ nd î n vedere cã verificarea a dat greº , este necesarã
localizarea unui nou punct de operare pe figura 6.6. Datoritã primelor calcule
este de sugerat ca valoarea vitezei de intrare a aerului , ce ar trebui încercatã
, sã fie de 8 m/s , adicã punctul b pe figura 6.6.
Din figura 81 , noul debit de material este de 12 tone/h ºi noul debit
de aer este de 0,052 kg/s. Deºi debitul de aer este cu mult mai mare , cãderea
de presiune de pe tubulaturã va fi totuºi foarte micã în comparaþie cu cãderea
de presiune de transport ºi de aceea va putea fi neglijatã.
Lungimea echivalentã a coturilor , din figura 79 este cu mult mai
mare , aceasta crescând pentru un cot de la 1,6 m la 6,1 m , pentru o creºtere
a vitezei de intrare a aerului de la 3,6 m/s la 8 m/s.
Lungimea echivalentã revizuitã a tubulaturii de test a crescut de la
64 m la 105 m , iar pentru tubulatura de proiectat , pãstrând diametrul de 53
mm , a crescut de la 199 m la 227 m. Cu aceste noi valori debitul de material
de 12 tone/h devine 5,55 tone/h , menþinând diametrul tubulaturii de 53 mm.
Coeficientul de încãrcare va fi : 5.55
f
= =
30
3 .6 ´
0.052
117
Din figura 80 se observã cã pentru un coeficient de încãrcare 30 ,

viteza minimã corespunzatoare a aerului de transport este 6,3 m/s , iar cu
20% marjã de eroare , viteza de intrare a aerului trebuie sã fie de 7,6 m/s ,
faþã de 8 m/s cu care s-a început recalcularea , astfel încât calculele pot
continua.
Dimensionarea dupa diametru

Dimensionarea diametrului tubulaturii se face cu ajutorul ecuaþiei
6.12 , în funcþie de debitul de material ce trebuie transportat , dacã diametrul
tubulaturii este mãrit la o valoare datã. In acest caz valoarea debitului de
material a fost specificatã ,70 tone/h ºi deci este nevoie sã se afle diametrul
necesar al tubulaturii.
0. 5
ém& ù
d2 =
d1 ×
êú
p2
m (6.12)
ê
ëm& ú
p1 û
Înlocuind datele în ecuatie se obtine :

0. 5
æ70 ö mm
d2 =
53ç ÷ =
188
5.55 ø
è
Un diametru de 188 mm nu este o opþiune practicã ºi trebuiesc
luate în considerare ºi alte opþiuni posibile:
1. Daca 70 tone/h nu este o valoare fixa, atunci poate fi luat în
considerare un diametru de 150 mm. Utilizând ecuatia 6.12 rezulta un debit
de material de 44 tone/h.
2. Dacã se ia în considerare un diametru de 200 mm debitul de
material ce poate fi atins este de 79 tone/h.
3. Un debit de 70 tone/h poate fi atins cu un diametru de 150 mm
dacã se utilizeazã o cãdere de presiune mai mare. La o cãdere de presiune
mai mare , cimentul poate fi transportat cu un coeficent de încãrcare mai
mare ºi aceasta înseamnã cã se pot utiliza viteze de intrare ale aerului mai
mici.
4. Un debit de 70 tone/h poate fi atins cu un diametru de 200 mm cu
o valoare a caderii de presiune mai mica. Daca debitul de material este mai
mic ,coeficentul de încarcare va fi mic si poate exista riscul blocarii tubulaturii.
5. Este posibilã atingerea debitului de 70 tone/h cu o cãdere de
presiune de 1,6 bar la un diametru de 150 mm dacã se face trecerea la 200
mm mai în lungul tubulaturii.
Necesarul de aer
Se calculeaza debitul de aer si puterea necesara antrenarii
compresorului fiind selectate presiunea de alimentare de 2 bar si diferenta de
presiune intrare-iesire 1,6 bar .
118
www.almig.ro
Debitul de aer
Debitul de aer va fi evaluat pentru 200 mm diametru tubulaturã ,
presupunând cã presiunea de transport este de 1,6 bar ºi o viteza de intrare
a aerului de 8,0 m/s :
d 2 p1C1 m3/s 0.200 2 ´261.3 ´

8.0
V&
0 =
2 . 23 =
2.23 ´ 0.647 m3/s
= (6.13)
T1 288
Acesta este debitul volumic de aer în condiþiile aerului liber, condiþii

de referinþa pentru specificarea unui compresor.
Puterea necesarã antrenãrii compresorului

O valoare aproximativa pentru calculul puterii de antrenare a
compresorului se obtine cu relatia 6.14:
é
p4 ù
203V&
P= 0 ln ê kW
ú
p3 û
ë
(6.14)
261 ´
é 3ù
P=
203 ´
0.647 ln ê ú =125kW
101 ´
ë 3û
7.7. Dimensionarea unei instalaþii de transport material
grosier în fazã diluatã
Pentru acest studiu a fost ales un material care nu are capacitãþi
naturale de transport în fazã densã ºi deci poate fi transportat în fazã diluatã
într-un sistem convenþional de transport pneumatic. Sulfatul de magneziu are
o mãrime a particulelor de 225 ìm ºi rãmâne foarte puþin în suspensie în aer.
Densitatea materialului este de 1010 kg/m3 ºi densitatea particulelor este de
2350 kg/m3.Ca ºi la faza densã, viteza minima de transport a aerului pentru
material este un parametru foarte important de proiectar , dar spre deosebire
de faza densã aceasta nu se modificã foarte mult cu variaþia coeficientului de
încãrcare .
Materialul a fost transportat prin tubulatura din figura 82 , iar
caracteristica de transport este prezentatã în figura 83. Au fost efectuate
încercãri cu cãderea de presiune de 1,8 bar , cu un coeficient de încãrcare
maxim atins 10 , iar viteza minimã de transport a aerului pentru acest
material a fost de 14 m/s.
Transportul sulfatului de magneziu în faza diluata

Pentru a ilustra procesul de dimensionare a unui sistem de
transport în fazã diluatã este utilizat sulfatul de magneziu. Se determinã
119
parametrii pentru un singur punct, dar se poate scala intreaga caracteristicã

dacã este necesar.
Date de transport
O schiþa a tubulaturii de test folosite în acest studiu este prezentatã
în figura 82. Tubulatura are 95 m lungime în plan orizontal , incorporeaza 9
coturi la 90° cu un raport D/d = 12:1. Tubulatura a fost aprovizionatã dintr-un
rezervor de înaltã presiune .
Figura 82. Schiþa tubulaturii
Figura 83. Caracteristica de transport a sulfatului de magneziu
120
www.almig.ro
Necesarul de transport
Pentru proiectarea unui sistem de transport al sulfatului de

magneziu pe o distanþa de 300 m cu un debit de 15 tone/h este indicat sã se
foloseascã o suflantã de transfer cu o suprapresiune de 1 bar. Se acceptã o
cãdere de presiune de 0,85 bar pe traseu. Tubulatura are un total de 25 m de
urcare verticalã ºi încorporeazã 7 coturi la 90°.
Figura 84. Lungimea echivalentã a coturilor
Coturile joaca un rol important si în faza diluata si deci lungimea
echivalenta a acestora. Viteza minima a aerului de transport , pentru sulfatul
de magneziu în tubulatura din figura 7.1 , este de 14 m/s. Viteza de intrare a
aerului de transport trebuie sa fie cu aproximativ 20 % mai mare decât cea
recomandata , adica 17 m/s.
Rezumat
Material Sulfat de magneziu
Dimensiunea particulelor 225 pm
Densitatea materialului ñb 1010 kg/m3
Densitatea particulelor ñp 2350 kg/m3
Tubulatura
Orizontala h 300 m
Verticala v 25 m
Coturi b 7 X 90°
Capacitatea
121
Debitul de material mp 40 tone/h

Viteza minima a aerului Cmin 14 m/s
Aer de transport Suflanta
Presiunea de refulare p 1,0 bar suprapresiune
Presiunea de intrare pi 0,85 bar suprapresiune
Cãderea de presiune Äp 0,85 bar
Viteza de intrare C1 1,2 X Cmin = 17m/s
De determinat
Diametrul tubulaturii d
Debitul de aer Va
Puterea necesara P
Procedura de dimensionare
Pentru început , þinând cont de presiunea ºi de debitul de aer cerut ,
se stabileºte locaþia punctului echivalent de operare pe caracteristica de
transport . Dimensionarea are loc în 2 etape. În prima etapã se face scalarea
în funcþie de distanþã , aceasta include atât orientarea tubulaturii cât ºi
coturile acesteia. În a doua etapã scalarea se face þinându-se cont de
diametru. Trebuie stabilitã , de asemenea , valoarea cãderii de presiune .
Stabilirea punctului de operare de pe caracteristica de

transport
Trebuie identificat punctul de operare de pe caracteristica de
transport a tubulaturii de test din figura 83. Linia cãderii de presiune a fost
aleasã ca fiind 0,85 bar. Viteza de intrare a aerului a fost determinatã ca fiind
17 m/s , se poate calcula debitul de aer poate cu ajutorul ecuaþiei 7.1:
2.74 p1d 2C1

m&
a = kg/s (7.1)
T1
unde : ma , debitul masic de aer (kg/s); p1 , presiunea aerului de intrare (185
kN/m2 abs); d , diametrul tubulaturii (0.105 m); C1 , viteza de intrare a aerului
de transport (17m/s) ºi T1 temperatura aerului de intrare (288 K (15°C)).
Înlocuind datele în relaþie , se obþine ma = 0,330 kg/s
Acest punct de operare este localizat în figura 7.2 ca find punctul (a
) si se observa ca este cu 20 % mai mare decât limita de transport.
Caderea de presiune a aerului

Valoarea de cãderii de presiune a aerului pe tubulaturã , Äpa , poate
fi determinatã cu ajutorul relaþiei 7.2:
0.5
é m&
æ 1.34y 2
a ö
ù
ç
ê
pa =
D 1.0 + ÷ -
1.0 ú (7.2)
ç d4 ´10 5 ÷
ê
è
ë ø ú
û
122
www.almig.ro
unde:
(
y
=4 fL ) å
/d +k (7.3)
Tubulatura de test
Luând în calcul coeficientul de frecare al tubulaturii f = 0,0045 ,
lungimea tubulaturii de test L = 95 m , diametrul d = 0,105m ºi coeficentul de
pierdere al coturilor k = 0,2 pentru fiecare din cele 9 coturi , din relaþia 7.3
rezultã :
4´
0.0045 ´
95
y
= (
+0 .2 )
9´ =
18.1
0.105
Înlocuind valorile , debitul de aer de 0,330 kg/s si diametrul 0,105m
în relatia 7.2 rezulta:
pa =
D 0.103
Din aceasta se poate vedea ca , caderea de presiune este foarte
semnificativa pentru faza diluata de curgere. Aceasta valoare a caderii de
presiune este introdusa în caracteristica de transport din figura 7.2. O cadere
constanta de presiune de 0,103 bar , va intersecta axa orizontala la o valoare
bar
a debitului de aer de 0,330 kg/s. Acest lucru înseamna ca în acest punct de
operare doar diferenta de presiune 0,850-0,103=0,747 bar este utilizata
pentru transportul materialului. Aceasta valoare va scadea cu cresterea
lungimii tubulaturii.
Tubulatura cu diametrul de 105 mm

Lungimea tubulaturii instalaþiei este de 325 m ºi aceastã lungime
trebuie sã fie luatã în considerare la evaluarea cãderii de presiune pentru
instalaþia care are acelaºi diametru ca ºi tubulatura de test. Luând ca valori de
calcul pentru : coeficientul de frecare f=0.0045, lungimea L=325 , diametrul
d=0,105m ºi coeficientul de pierdere de 0,2 pentru fiecare din cele 7 coturi de
90 grade rezultã:
4´
0.0045 ´325
y
= (
+0 .2 )
7´ =
57.1
0.105
Înlocuind aceastã valoare, debitul de aer de 0,330 kg/s ºi diametrul
de 0,105 m în ecuaþia 7.2 rezultã : Dp =0,298 bar
a
Punctul initinal de pe caracteristica de transport a fost ales la o

cadere de presiune de 0,85 bar (punctul a). Pe tubulatura caderea de
presiune este de 0,139 bar , dar pentru instalatia de test este de 0,103 bar
ceea ce reprezinta o crestere de 0,036 bar a caderii de presiune. Punctul de
operare din figura 7.2 trebuie sa fie modificat , noul punct ( b) fiind la o
presiune de 0,814 bar.
123
Lungimea echivalenta
Lungimea echivalentã a tubulaturii pentru transportul materialului
are ca valoare de referinþã lungimea tubulaturii pe orizontalã. La aceasta se
adaugã lungimea echivalentã a tubulaturilor verticale ºi a coturilor existente
pe traseu:
Le=h+2v+Nb (7.4)
unde h este lungimea secþiunilor orizontale ale tubulaturii; v lungimea totalã a

secþiunilor verticale; N numãrul total de coturi ºi b lungimea echivalentã a
fiecãrui cot.
Tubulatura de test
Din figura 82 se poate vedea cã lungimea echivalentã a tubulaturii ,
Le1 este:
Le1 = 95 + (2 X 0) + (9 X 20) = 275 m
Tubulatura de test nu prezinta ridicare semnificativa si

incorporeaza 9 coturi . Cu o viteza a aerului de intrare de 17 m/s lungimea
echivalenta a coturilor , din figura 7.3, este de 20 m pentru fiecare cot. Se
poate observa din aceasta ca , coturile au un efect important în transportul
pneumatic în faza diluata.
Tubulatura instalatiei
Lungimea echivalentã a tubulaturii, Le2, cu 300 m orizontali , 25 m
verticali ºi 7 coturi la 90° este:
Le2 = 300 + (2 X 25) + (7 X 20) = 490 m
Datele tubulaturii de test pot fi acum folosite pentru dimensionarea
tubulaturii instalaþiei dorite , în prima etapã determinându-se lungimea
echivalentã ºi în a doua diametrul .
Calculul lungimii tubulaturii

Modul de calcul pentru lungime este dat de relatia 7.5:
m p2 =
m p1 ´
Le1 / Le 2 tone/h
(7.5)
m p2 =
5.65 ´ 3.17 tone/h
275 / 490 =
Cu lungimile echivalente mai sus determinat, cu debitul de material
pentru tubulatura de test de 5,65 s-a obtinut pentru punctul de operare un
debit de material de 3,17 tone/h , pentru aceeasi cadere de presiune a aerului
si acelasi debit de aer, în cazul în care tubulatura are acelasi diametru ca si
tubulatura de test.
124
www.almig.ro
Calculul diametrului
Diametrul este dat de relatia 7.6:
2
é
d2 ù
m& m&
p2 =p1 ´
ê (7.6)
d1 ú
ë û
Înlocuind debitul de 3,17 tone/h rezultã:
mp2=3,17x(250/105)2 = 18 tone/h
Se observa ca debitul obtinut este mai mare decât debitul cerut (15
tone/h), daca se reduce diametrul la 200 mm se obtine mai putin ,însa , ar fi
necesara o suprapresiune mai mare de 1 bar .
Cu o suprapresiune de intrare de 0,85 bar se poate opta pentru o
tubulaturã în trepte ,cu mici modificãri ale performanþelor. Tubulatura în trepte
ar fi necesarã doar dacã trebuie redus efectul de eroziune al particulelor
materialului.
Necesarul de aer
Se calculeaza debitul de aer liber si o putere aproximativa de
antrenare a suflantei pentru suprapresiunea de livrare a aerului de 0,85 bar.
Debitul de aer
Debitului de aer va fi evaluat pentru o tubulaturã cu diametrul de
250 mm , presupunând cã presiunea de livrare a aerului va fi de 0,85 bar.
d 2 p1C1 3
V&
0 =
2 . 23 m /s
T1 (7.7)
2
0.250 ´ 185 ´
17
V&
0 =
2.23 ´ 1.522m 3 / s
=
288
Puterea necesara
O valoare aproximativã pentru puterea de antrenare a suflantei se
poate calcula cu formula :
é
p4 ù
203V&
P= 0 ln ê kW
ú
p
ë 3 û (7.8)
185 ù
é
P=
203 ´
1.522 ln êú =190
100 û
ë
125
Costurile specifice
Transportul pneumatic , în particular transportul în fazã diluatã ,
necesitã un consum ridicat de energie. Când se selecteazã un sistem de
transport , este luat în considerare costul transportului materialului . Având
valoarea aproximativã a puterii de antrenare a suflantei se pot evalua
costurile transportului.
Daca costul unitatii de electricitate este de 0,10 €/hWh , costul
specific pe tona de material transportat poate fi evaluat dupa cum urmeaza:
Cost Specific = 190 KW x (h/18 tone) x (0,10€/kwh) =1,06 € / tona

transportatã.
Coeficientul de încarcare
Acesta este deseori cotat ca referinta si valoarea lui este :
Ö=18/3,6*1,87=2,7
Dupa cum se poate observa aceasta este o faza foarte diluata ,

tipica sistemelor de transport la mare distanta si presiune joasa specifice
acestui tip de material.
126
www.almig.ro
CAPITOLUL VIII - COMPRESOARE DE MEDIE ªI ÎNALTÃ
PRESIUNE
APLICATII INDUSTRIALE
10-420 BAR
8.1. Agentul de comprimat

Compresoarele Sauer Compressors pot fi folosite pentru
comprimarea aerului ºi a altor gaze, dupã cum urmeazã. Pentru aer ºi alte
gaze standard se pot folosi compresoare standard. Pentru gaze explozive ºi
gaze nobile se pot folosi doar compresoare etanºe la gaze. Pentru aceste
compresoare, rata de pierdere acceptatã a compresoarelor Sauer etanºe la
gaze este de QL stat = 0.05 mbar. litri/s pentru condiþii de operare staþionare,
ºi de QL dyn = 0.1 mbar. litri/s. Pentru condiþii de operare mobile.
Gaze inerte
Gazele inerte se mai numesc si gaze nobile. Aceste gaze mai sunt
cunoscute si ca Grupul Zero si includ:
Heliu (He)
Neon (Ne)
Argon (Ar)
Krypton (Kr)
Azot (N2)
Aceste gaze nu reacþioneazã cu alte elemente ºi sunt, deci
netoxice ºi sigure, realizând rareori legãturi cu alte elemente. Non
reactivitatea lor le dã ºi denumirea de gaze inerte, ideale pentru formarea de
“pãturi” de gaze pentru crearea unei atmosfere inerte.
Gaze uºoare: heliu ºi hidrogen

Heliul ºi hidrogenul sunt gaze mult mai uºoare ca aerul, iar rata de
pierdere de gaz în compresor, pe la supape ºi segmenþi, este mult mai mare.
Astfel, debitul livrat va fi mai mic decât cel normal pentru un compresor
standard de aer.
Gaze inflamabile & explozive
Gazele inflamabile se aprind, producând explozie. Gazele toxice

pot dãuna sãnãtãþii ochilor, plãmânilor, pielii iar alte gaze sunt valoroase ºi
deci scumpe. Se vor folosi doar compresoare J.P. Sauer & Sohn 'pentru
urmãtoarele gaze inflamabile ºi explozive:
Gaz natural
Biogaz (metan)
Hidrogen
Aceste gaze sunt periculoase si trebuie tratate cu grija maxima
127
8.2. Aer de pornire pentru motoare diesel de mare capacitate

Compresorul comprima aerul la 30-40 de bar. Aerul este stocat într-
unul sau mai mulre rezervoare de aer. Distributia aerului comprimat în cilindri
se realizeaza prin intermediul unei asa numite stele de comanda. Astfel sunt
antrenate pistoanele.
A doua posibilitate este pornirea prin intermediul unor startere cu
aer comprimat, pentru motoare mai mici.
8.3. Tehnicã de procedurã

Centrale cu aburi
În centralele cu aburi, compresoarele de înalta presiune sunt
folosite la suflarea negrului de fum. Acest procedeu este necesar acolo unde
reziduurile din arderi murdaresc cazanele. Procedeul se foloseste cel mai
des în instalatiile de ardere a gunoaielor, care sunt folosite în paralel ca
centrale termice.
Aer pentru obtinerea vopselelor

Procedeul de oxidare se desfãºoarã în þevi, în care agentul este
antrenat de un melc, sub presiune ºi la temperaturã ridicatã. Dintr-un siloz
este pulverizat reactorul de oxidare oxid de plumb. Prin amestecarea
reactorilor cu aerul comprimat (16-20 bar) ºi cu cãldura, procedeul de oxidare
se poate desfãºura de 6-8 ori mai rapid decât prin metodele tradiþionale.
Producerea unei ºarje dureazã cca. 23 de ore.
Fabricarea de placi aglomerate

O altã aplicaþie a aerului comprimat este folosirea sa în presele
utilizate la producerea de plãci aglomerate. Pentru ca straturile plãcilor sã
se lege cu rãºina de melaminã, se folosesc prese acþionate pneumatic, la
presiuni de 200-300 bar.
Autoclave
În autclavele cu aer cald, încãlzite cu gaz sau cu curent electric, se
lipesc sau se sudeazã elemente, cu ajutorul aerului comprimat (20-30 bar).
Aerul comprimat trebuie sã fie uscat ºi fãrã ulei, dat fiind cã, în autoclave,
predominã temperaturile de cca. 500°C. Din acest motiv, depunerile de ulei
trebuie sã fie neapãrat evitate. Aceste autoclave sunt folosite în industria
aeronauticã ºi aerospaþialã, sau de producãtorii de autovehicule, care le
folosesc pentru a produce componente speciale pentru maºinile de curse.
Siderurgie
În instalatiile de laminare la cald sunt necesare compresoare de
înalta presiune cu debite între 400 si 1000 de l/min, la o presiune de 250 bar.
Compresoarele servesc la ridicarea presiunii într-un rezervor de apa. Apa
128
www.almig.ro
sub presiune este apoi folosita la precuratarea tunderului înainte de
laminare.
Laser Cutting
La instalaþiile de tãiere a plãcilor ºi formelor de metal în industria
modernã se folosesc utilaje cu laser. Aceste utilaje de tãiere cu laser necesitã
un mediu inert, pentru a realiza o tãiere precisã ºi muchii drepte. Pentru ca
atmosfera din jurul laserului sã fie purã, se foloseºte un strat de protecþie de
azot. Se foloseºte, în funcþie de tipul ºi calitatea metalelor, azot cu un grad de
puritate de 95% - 99,9999%. Întreaga instalaþie folositã este compusã dintr-
un compresor cu ºurub, un uscãtor (în funcþie de necesitãþi) un sistem de
producere a azotului PSA sau cu membranã, rezervor intermediar, booster
pentru azot ºi rezervor de înaltã presiune.
Presiunea necesara în instalatia de taiere este de cca. 8-10 bar.
Azotul este însa stocat la 40 bar sau la 350 bar, pentru a garanta o alimentare
rapida a instalatiei.
8.4. Tehnicã de testare

Industria automobilelor
În industria automobilelor se folosesc diverse variante de
compresoare, pentru testarea componentelor. Furtunurile de frâna si
sistemele ABS sunt testate cu presiuni de 250-350 bar. Compresoarele mai
sunt folosite pe bancurile de testare a sistemelor de frânare. Compresoarele
de înalta presiune sunt folosite si la realizarea testelor de impact.
Testarea conductelor
Pentru verificarea conductelor, numite ºi pipelines, se folosesc
printre altele compresoare cu debite mari ºi presiuni între 20 ºi 70 bar.
Testarea recipientelor sub presiune

Pentru domeniul construcþiei de aparataje în tehnica frigului, este
prevãzut ca recipientele care conþin agent frigorigfic sã fie testate cu aer
comprimat. Pentru aceasta se folosesc compresoare cu debite mai mici, de
cca. 300-600 l/min la 60-70 bar. De asemenea, toate recipientele de gaz sau
extinctoarele sunt testate la înaltã presiune. În aceste cazuri se pot folosi
chiar ºi presiuni de pânã la 350 bar.
Armaturi / supape
Pentru testarea armãturilor ºi supapelor se folosesc compresoare
cu presiuni între 60 ºi 420 bar. În multe cazuri, aerul trebuie tratat ºi trebuie sã
se garanteze o alimentare cu aer comprimat 24 de ore din 24.
8.5. Tehnica materialelor plastice

Utilaje de formare a maselor plastice
Multe produse din industria actuala sunt fabricate din materiale
129
sintetice, datorita avantajelor pe care le prezinta acestea din punct de vedere

al procedeului de fabricatiei, al duratei de viata si al costurilor. Pentru aceasta
se realizeaza multe forme diferite cu ajutorul utilajelor de format materiale
plastice. În procedeul de productie este nevoie de înalta presiune de 350 bar
si de caldura.
Foliile de material sintetic cu grosime de 1 mm sunt introduse
automat în maºina propriu-zisã de format. Într-un clopot de presiune, prin
înalta presiune ºi prin încãlzire, folia este presatã în forma necesarã. Prin
acest procedeu sunt posibile ºtanþãri deosebit de precise pentru diferite
forme ale materialului plastic. Prelucrarea continuã prin gãurire ºi tãierea
contururilor.
Procedeul folosit pâna acum, de obtinere a formelor din material
sintetic prin deformare hidraulica, procedeu prin care formele de silicon erau
presate prin intermediul uleiului sub presiune, nu atinge nici pe departe
calitatea obtinuta prin metoda izostatica. Exemple de produse din material
plastic sunt întrerupatoarele iluminate, diferitele elemente de comanda ale
autoturismelor precum si carcasele telefoanelor mobile si alte tipuri de
carcase. Multe firme si-au protejat procesele de obtinere a formelor de
materiale plastice prin patente.
PET
Recipientele PET sunt suflate cu ajutorul aerului comprimat tratat
cu 16 pâna la 40 bar. Înainte de suflare, materialul este încalzit, urmând ca
apoi sa fie presat în forme cu ajutorul înaltei presiuni.
Procedeul de injecþie cu gaz

Procedeul de injecþie cu gaz se foloseºte pentru fabricarea de
produse din material plastic. Produsele pot fi bare de protecþie, îmbrãcãminþi
de portiere pentru autoturisme, carcase de telefoane, carcase de ecrane. Ca
agent în acest domeniu se foloseºte azotul, pentru a se evita oxidarea
plasticului. Acest procedeu permite obþinerea unor forme mai bine definite.
Forma este legatã prin intermediul mai multor conducte mici la o
„unitate de distribuþie” comandatã prin calculator. Aceastã unitate introduce
în formã cantitãþi de azot definite exact. Astfel se realizeazã presiuni diferite
în diferitele puncte ale formei, obþinându-se o formã bine definitã a
produsului.
Se diferentiaza doua procese diferite:
a) Un proces regleazã cantitatea de azot.
b) Un proces regleazã presiunea.
Cel mai des este folosit procesul de reglare a presiunii. Când

necesarul este mic, firmele produc azotul prin intermediul unui generator de
tip PSA (Pressure Swing Adsorption).
În caz de necesar mai mare de azot, acesta este achizitionat în
130
www.almig.ro
forma lichida si este apoi transformat în forma gazoasa (presiune de iesire de
5-7 bar). Compresorul aspira gazul si îl comprima pâna la 350 bar, în functie
de aplicatie. Gazul comprimat este stocat în rezervoare de înalta presiune,
pentru o adaptare constanta la necesar. Dat fiind ca azotul nu este un gaz
agresiv, periculos, dupa utilizare, el este eliberat în atmosfera.
8.6. Recuperarea gazului

Compresoarele de înaltã presiune Sauer sunt folosite în
urmãtoarele domenii:
Recuperarea heliului
Date fiind proprietãþile sale deosebite, heliul este folosit în
cercetare ºi tehnicã. În multe universitãþi care fac cercetãri la temperaturi
joase, heliul este un agent foarte rãspândit. Dat fiind cã heliul este un gaz
foarte scump, el este folosit în circuit închis. Astfel, dupã ce este comprimat la
200 bar în compresor, heliul este din nou introdus în circuit.
Instalatii de recuperare a heliului / azotului

O altã aplicaþie este tratarea la cald cu vid, de exemplu pentru
cãlirea oþelurilor ºi fontelor cu gaz sub presiune, heliu sau azot.
Compresoarele umple un rezervor de 5000 l la 40 bar, pentru a elibera
deodatã o cantitate mare de heliu în camera de cãlire. În camera de cãlire
este nevoie de o suprapresiune de 20 bar. Dupã terminarea procesului, gazul
din camera de cãlire este aspirat din nou ºi comprimat de compresor, astfel
încât sã fie din nou disponibil pentru un nou proces.
8.7. Stocarea de gaz

Umplerea de recipiente de heliu, argon sau azot
Gazele tehnice au roluri decisive în multe procese industriale.

Aceste gaze sunt comprimate ºi distribuite în formã comprimatã (200-300
bar). La ora actualã, umplerea cea mai rentabilã se realizeazã în formã
lichidã. Gazul este transportat în stare lichidã, la o presiune de 20-30 bar, ºi
stocat în rezervoare de stocare cu ajutorul unor pompe. Cu ajutorul unei
pompe cu un debit de 500 m3/h, ºi o putere de 11 kW, gazul lichefiat este
antrenat prin conducte în recipiente, unde, datoritã temperaturii
înconjurãtoare, se încãlzeºte ºi trece în formã gazoasã. Existã trei situaþii în
care pomparea în stare lichidã nu este realizatã:
1. Heliu: pomparea în stare lichidã este imposibilã din motive pur

fizice.
2. Aer: datoritã pompei deosebit de scumpe, amortizarea este
deosebit de lungã
3. Pentru cantitãþi mici.
131
8.8. Distribuþia de curent electric

În distribuþia curentului electric existã douã domenii de utilizare
pentru compresoarele de înaltã presiune. Pe de o parte, aerul comprimat
este folosit la acþionarea întrerupãtoarelor electronice pneumatice, ºi la
stingerea arcurilor electrice ale acestor întrerupãtoare. Pentru acþionarea
întrerupãtoarelor electronice se folosesc conform DIN ISO 43.690
compresoare de înaltã presiune redundante, pentru obþinerea de aer
comprimat de 40 de bar. O a treia aplicaþie este izolarea acestor
întrerupãtoare, prin împiedicarea problemelor cauzate de umiditate.
8.9. Centrale hidroelectrice

Compresoarele de medie ºi înaltã presiune sunt folosite în diferite
scopuri în centralele hidroelectrice. În funcþie de tipurile de hidrocentrale,
presiunile necesare diferã. Se diferenþiazã sisteme la 30 bar, 40-44 bar ºi 60-
80 bar.
Aerul comprimat este folosit la suflarea apei din turbine ºi din
pompe, pentru a se asigura o pornire a acestora cât se poate de lipsitã de
pierderi ºi fãrã sarcinã.
De asemenea, aerul comprimat este folosit la reglarea palelor
turbinelor. Dispozitivele de reglare sunt hidraulice. Pentru a se crea o
presiune suficientã, în rezervorul hidraulic se comprimã aer cu ajutorul
compresoarelor de înaltã presiune (ridicarea presiunii)
Compresoarele mai sunt folosite pentru obtinerea de aer de lucru,
de aer de comanda (electrovane) si aer de frâna (cilindri de frâna actionati
pneumatic).
8.9. Hidraulica apei potabile

În instalatiile mari de apa potabila / statiile de producere a apei
potabile, ridicarea presiunii se realizeaza prin intermediul unor cazane care
sunt umplute cu apa potabila si cu aer comprimat. Prin intermediul unui
sistem costisitor de reglare, cu aerul comprimat la 40 bar se aduce apa
potabila la presiunea necesara. Alte aplicatii în domeniul producerii apei
potabile sunt curatarea filtrelor de pietris cu ajutorul aerului comprimat. De
regula pentru ambele aplicatii, necesarul de presiune este de sub 30 bar.
132
www.almig.ro
BIBLIOGRAFIE
1. Mills, David., Pneumatic conveying design guide. Second edition.

Elsevier. 2004
2. Idelcsik, I.E., Îndrumãtor pentru calculul rezistenþelor hidraulice,
Editura tehnicã, Bucureºti, 1984
3. Laza, I., º.a., Echipamente ºi instalaþii termoenergetice. Note de
curs pentru manageri energetici, Editura Orizonturi Universitare, Timiºoara,
2004
4. Laza, I., º.a., Utilizarea eficientã a energiei. Note de curs pentru
manageri energetici, Editura Orizonturi Universitare, Timiºoara, 2004
5. Nagi, M., Laza,I., Lelea, D., Utilaje termice. Probleme,
Universitatea Tehnicã Timiºoara, 1999
133
134
www.almig.ro
Anexa 1. Datele fizice ºi compoziþia aerului uscat ºi pur
Prima parte
CONSTANTE FIZICE:
Punctul de fierbere 78,8 K
Presiune criticã 37.66 Bari
Temperaturã criticã 132.52 K
Densitate 1.225 Kg/m³
Viscozitate dinamicã 17.89 x 10-6 Pa x s
Viscozitate cinematicã 14.61 x 10-6 M2/s
Punct de congelare 57-61 K
Constanta gazelor 287.1 J/(kg x K)
Masa molecularã 28.964
Cãldurã specificã la presiune constantã 1.004 Kj/(kg x K)
Viteza sunetului 340.29 M/s
Conductibilitate termicã 0.025 W/(m x K)
135
Anexa 1. Datele fizice ºi compoziþia aerului uscat ºi pur
Partea a 2-a
COMPOZITIE
Componente Volum în procente Masã în procente
N2 78.084 75.520
O2 20.947 6 23.142
Ar 0.934 1.288
CO2 0.031 4 0.047 7
Ne 0.001 818 0.001 267
He 0.000 524 0.000 072 4
Kr 0.000 114 0.000 330
Xe 0.000 008 7 0.000 039
H2 0.000 05 0.000 003
CH4 0.000 2 0.000 1
N2O 0.000 05 0.000 08
0.000 007 - vara 0.000 01
O3
0.000 002 - iarna 0.000 003
SO2 0.000 1 0.000 2
NO2 0.000 002 0.000 003
NH3 0 - în urme 0 - în urme
CO 0 - în urme 0 - în urme
L2 0.000 001 0.000 009
136
www.almig.ro
Anexa 2. Determinarea cantitãþii aerului comprimat
prin metoda de calcul tabelar
Anexa 3. Consumul de aer caracteristic ºi presiunea necesarã

pentru uneltele pneumatice
137
Anexa 4. Consumul de aer al cilindrilor pneumatici în

unitate de mãsurã de 6,0 bari l/cursã piston
Anexa 5. Consumul de aer al duzelor în unitate

de mãsurã de 6,0 bari l/min.
138
www.almig.ro
Umiditate g/m3 Temperatura aerului
Presiune aer bar
Anexa 6. Diagrama punctului de rouã al aerului comprimat
139
Anexa 7. Instalaþii propuse pentru uscarea ºi

filtrarea aerului comprimat
140
www.almig.ro
1. numai fãrã rezervor de aer 3. numai pentru aer inspirat (uman)
4. numai pentru filtrare localã 5. la aer plin de praf
141
Anexa 8. Lungimea echivalenta a fitingurilor
142
www.almig.ro
Anexa 9. Scãdere de presiune pe reþea în funcþie de lungimea
ºi diametrul conductei Scãdere de presiune de 0,05 bari la 6 bari
presiune de reþea
?Lungimea þevii = lungimea mãsuratã a þevii + lungimea echivalentã l elementelor

Observaþie: În cazul conductei î n circuit se ia î n considerare doar jumãtate din
lungimea þevii ºi din cantitatea de aer

ºi diametrul conductei Scãdere de presiune de 0,1 bari la 6 bari
presiune de reþea
?Lungimea þevii = lungimea mãsuratã a þevii + lungimea echivalentã l elementelor

Observaþie: În cazul conductei î n circuit se ia î n considerare doar jumãtate din
lungimea þevii ºi din cantitatea de aer
143

ºi diametrul conductei Scãdere de presiune de 0,5 bari la 6 bar
presiune de reþea
144
www.almig.ro

Manual Tehnic Aer Comprimat

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Manual Tehnic Aer Comprimat

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MANUAL TEHNIC

Probleme energetice si de functionare

Lucrarea de fata a fost realizata cu sprijinul de specialitate al firmei

Consilier editorial: Aurel Jentea

Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a României:

Capitolul VII, intitulat Transport pneumatic este conceput si

Tiparirea integrala sau partiala, multiplicarea, pastrarea în sistem

4.2.2. Elemente de reþea 48

4.4.2. Determinarea pierderilor cantitative în timpul de

Principiul dupã care se ghideazã societatea ALMiG

Reþeaua noastrã de service, cu reprezentanþi rãspândiþi

Din dorinþa de a veni, din nou, în întâmpinarea nevoilor

Echipa ALMiG România SRL

vã mulþumeºte pentru timpul acordat acestei lecturi.

Pentru orice întrebãri sau nelãmuriri, vã rugãm sã nu

CAPITOLUL I - AERUL COMPRIMAT

CAPITOLUL II - SISTEMUL DE AER COMPRIMAT

Modificarea interna a sistemului de aer comprimat, precum si orice

În sistem se observa patru unitati functionale distincte. În practica,

CAPITOLUL III. UTILIZAREA AERULUI COMPRIMAT

3.1. Efectul presiunii asupra consumatorilor

Figura 1 - Diagrama sculelor pneumatice

Suprasarcina produsa fata de presiunea de masurare este

3. 2. Calitatea aerului comprimat

Figura 2 Concentratii de praf caracteristice

Figura nr. 2 arata concentratia de praf în unele locuri tipice. În afara

3. 2. 2. Uleiul în aerul comprimat

Figura 3. Compresor elicoidal cu injectie cu apa tip ALMIG

Compresoare cu ºurub cu injecþie cu ulei 2-13 mg/m3

Compresoare cu piston cu ulei 2-10 mg/m3

Compresoare cu piston fara ulei 0,001-0,01 mg/m3

Compresoare rotative (cu paleþi) 10-100 mg/m3

Figura 4. Continutul de ulei din aerul comprimat furnizat de diferite

3.2.3. Apa în aerul comprimat

3. 2. 4. Clasificarea calitativa a aerului comprimat

Umiditate: Continut de ulei:

Figura 6. Clasele calitatii aerului comprimat conform

3. 3. Eliminarea poluantilor din aerul comprimat

3. 3. 1. Filtrarea materialelor poluante

multe criterii, dupa cum urmeaza:

Unelte pneumatice industriale 2 3 3

Figura 7. Clasele de calitate propuse pentru aerul comprimat.

Este necesar sa fim atenti întotdeauna sa nu alegem un filtru prea mic,

3.3.3. Scaderea umiditatii din aerul comprimat

3.3.3. Scaderea umiditatii din aerul comprimat

temperaturã numitã punct de rouã. Tehnica aerului comprimat foloseºte douã

3.3.4. Uscatoare prin refrigerare

Uscatoarele prin regfrigerare folosesc un bine cunoscut circuit al

Figura 11. Uscatoare prin refrigerare ALMiG ADQ

3.3.5. Uscatoare prin adsorbtie

presiune -60°C, regenerare la 170-300 °C;

Intrare aer Ieºire aer

Figura 12. Principiul de functionare a uscatorului cu adsorbtie

3. Filtre moleculare (Na, AlO2, SiO3), punct minim de roua sub

3.4. Calitatea aerului si consumatorii

asigurã un efect corespunzãtor de ungere chiar ºi cu 10 % din consumul de

Figura nr.13. Efectul lubrifierii asupra parametrilor

unealtã bine întreþinutã

Cu ajutorul acesteia se poate asigura, din punct de vedere

3.6. Debitul de aer comprimat

În cazul masurarii efectuate la iesirea din compresor, este

Figura nr.17 Factori de exploatare

- numarul uneltelor de acelasi tip , simultaneitatea, K2 = Figura 16

Q1 = (q1 x n x K1 x K2 x K3) x (1,0 +K4 + K5) m3/min,