Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi

Facultatea de Geografie şi Geologie

Specializarea Geografia Turismului

LUCRARE DE LICENȚĂ

Candidat – Pascaru Denis

Coordonator – Lect. Dr. Camară Gabriel

Iași, Iunie 2016

 Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi
Facultatea de Geografie şi Geologie
Specializarea Geografia Turismului

LUCRARE DE LICENȚĂ

Analiza potențialului turistic din județul Satu-Mare

Candidat – Pascaru Denis

Coordonator – Lect. Dr. Camară Gabriel

Iași, Iunie 2016

ii
 CUPRINS

CUVÂNT ÎNAINTE ............................................................................................................................................... 4

1.INTRODUCERE ................................................................................................................................................. 2

2.METODOLOGIA CERCETĂRILOR ...................................................................................................................... 3

3.CRONOLOGIA CERCETĂRILOR ......................................................................................................................... 4

2.1. ASPECTE INTRODUCTIVE CU PRIVIRE LA TURISM .................................................................................................. 4

2.2. JUDEȚUL SATU-MARE ÎN LITERATURA GEOGRAFICĂ ROMÂNEASCĂ ......................................................................... 6

3.PREZENTAREA FIZICO-GEOGRAFICĂ A JUDEȚULUI SATU-MARE ..................................................................... 8

3.1. POZIŢIE GEOGRAFICĂ .................................................................................................................................... 8

3.2. PREZENTAREA FIZICO-GEOGRAFICĂ ................................................................................................................ 10
3.2.1. Alcătuirea geologică ...................................................................................................................... 10
3.2.2. Relief ............................................................................................................................................. 10
3.2.3. Climă ............................................................................................................................................. 11
3.2.4. Hidrografie .................................................................................................................................... 12
3.2.5. Vegetația și fauna.......................................................................................................................... 12
3.2.6. Soluri ............................................................................................................................................. 13

4.MEDIUL SOCIO-ECONOMIC AL JUDEȚULUI SATU-MARE .............................................................................. 16

4.1. ISTORICUL APARIŢIEI ŞI DEZVOLTĂRII JUDEȚULUI SATU-MARE .............................................................................. 16

4.2. POPULAŢIA, AŞEZĂRILE UMANE ŞI ACTIVITĂŢILE ECONOMICE DIN JUDEȚUL SATU-MARE ........................................... 16

5.POTENȚIALUL TURISTIC AL JUDEȚULUI SATU-MARE .................................................................................... 26

5.1. POTENȚIALUL TURISTIC NATURAL .................................................................................................................. 26

5.2. POTENȚIALUL TURISTIC ANTROPIC ................................................................................................................. 27

6.ACTIVITĂȚILE TURISTICE DIN JUDEȚUL SATU-MARE ..................................................................................... 28

6.1. OBIECTIVELE TURISTICE DIN JUDEȚUL SATU-MARE ............................................................................................ 28

6.2. INFRASTRUCTURA TURISTICĂ DIN JUDEȚUL SATU-MARE ..................................................................................... 51
6.3. VALORIFICAREA POTENȚIALULUI TURISTIC ȘI FORME DE TURISM PRACTICATE ÎN JUDEȚUL SATU-MARE ......................... 51
6.4. FLUXURI TURISTICE ÎN JUDEȚUL SATU-MARE ................................................................................................... 55

7.VIZIUNI CU PRIVIRE LA TURISM ÎN JUDEȚUL SATU-MARE ............................................................................ 59

8.STUDIU DE CAZ: DOMENIUL SCHIABIL DE LA LUNA ȘES ............................................................................... 64

CONCLUZII ........................................................................................................................................................ 67

BIBLIOGRAFIE ................................................................................................................................................... 68

ANEXE .............................................................................................................................................................. 70

LISTA FIGURILOR .............................................................................................................................................. 74

LISTA TABELELOR ............................................................................................................................................. 75

iii
 CUVÂNT ÎNAINTE
În demersul oricărei analize, se urmărește studiul sistematic al fiecărui element în parte, ce
presupune o examinare în amănunt a unei probleme, iar ultima analiză fiind esențialul care
reprezintă defapt concluziile cu referire la ce s-a analizat. Astfel în studiul de față se urmărește o
descriere sintetică a tuturor formelor de turism (turism de agrement, turism cultural, turism balnear,
turism de afaceri, ecoturism, ș.a.) bazate pe zona de studiu a județului Satu-Mare. Tema de față
are ca fundament cercetarea turismului general (care este compus din turism cultural, turism
ecologic, turism de sănătate, ș.a.) din aria studiată, care pe baza resurselor naturale, cât și a
resurselor antropice ne vor indica potențialul turistic din județul Satu-Mare.
Pe cuprinsul acestei teze de licență se vor analiza aspecte ce sunt considerate a fi principalele
obiective de menționat. Aceste aspecte sunt legate în primul rând de expuneri detaliate a resurselor
naturale cât și a resurselor antropice. În al doilea rând se urmărește descrierea obiectivelor turistice
(fie ele clădiri, tradiții și obiceiuri) ce compun patrimoniul turistic al zonei cercetate. În al treilea
rând nu trebuie neglijat faptul cum sunt aceste obiective turistice pregătite pentru a fi valorificate,
din punct de vedere turistic. Iar în ultimul rând trebuie menționat cum se dezvoltă toate tipurile de
turism practicate în acest județ, bazate bineînțeles pe observație.
În încheiere, pe parcursul acestei teze de licență se analizează, modul și metodele care
valorifică zona din punct de vedere turistic, dar nu și în ultimul rând modul în care sunt valorifcate
mai ales punctele cele mai atractive din turismul județului, precum și metodele de atragere a
turiștilor față de obiectivele turistice.

Pascaru Denis,
Facultatea de Geografie și Geologie din Iași, 2016

CUVINTE-CHEIE MOTS-CLÉS

Potențial turistic Potentiel touristique

Flux turistic Flux touristique
Obiectiv turistic Point du repère
Formă de turism Forme de tourism
Domeniu schiabil Domaine skiable
4
 Motto: „Oriunde te duci, du-te cu toată inima.”
Confucius

1.INTRODUCERE
Pentru mulți dintre noi județul Satu-Mare este cunoscut datorită regiunii geografice Țara
Oașului, care este vestită pentru satele ei vechi neschimbate, pentru tradițiile culturale, religioase
și etnografice care au fost comunicate înaintașilor prin viu grai, astfel oșenii sunt caracterizați ca
find oameni simpli, harnici, iscusiți, iar câteodată iuți la mânie, au făcut faimoasă această zonă
pentru restul lumii. Cu toate acestea, județul Satu-Mare este mult mai diversificat din punct de
vedere ar subregiunilor istorice și respectiv etnografice, astfel mai fac parte și: Sătmarul, satele
șvăbești, regiunea Dealul Spinilor1, zona Ierului.
Datorită complexității în ceea ce privește posibilitatea de a practica cât mai multe forme de
turism, m-a motivat să recurg la alegerea acestei teme ca studiu, dar nu în ultimul rând am fost
motivat și de faptul că provin de pe meleagurile din Țara Oașului care merită să fie promovate
alături de restul județului Satu-Mare în turism.
În primul rând mulțumirile se adresează către conducătorul de licență, asist. dr. Gabriel
Camară pentru sprijinul care mi l-a acordat în studierea acestei zone. În al doilea rând mulțumirile
se îndreaptă către colegii și profesorii din cadrul Departamentului de Geografie, care m-au
îndrumat și oferit ajutorul în studiul celor trei ani de licență. Și nu în ultimul rând mulțumirile se
adresează și părinților mei, împreună cu prietenii și rudele care m-au susținut moral și material.
Teza de licență, Analiza potențialului turistic din județul Satu-Mare este organizată în opt
capitole care tratează toate tipurile de turism ce se regăsesc în județul Satu-Mare, astfel încât
primul capitol al tezei, Metodologia Cercetărilor, descrie concis, ce metode s-au folosit pentru a
elabora lucrarea de față și care au fost etapele de parcurs pentru a ajunge la rezultatul final. Al
doilea capitol, Cronologia Cercetărilor, aduce în discuție următoarele aspecte ce fac referire la
cine a mai scris pe tema această, ce a mai scris legat de această temă și când s-a mai scris despre
subiectul acesta. Al treilea capitol al tezei, Prezentarea fizico-geografică a județului Satu-Mare,
ne vorbește despre cadrul natural în care se află situat județul Satu-Mare, făcând referire la aspecte
legate de poziția geografică, geologia, relief, climă, hidrografia, biodiversitatea și solurile acestuia.
În cel de al patrulea capitol, Mediul socio-economic al județului Satu-Mare, se aduce în discuție
istoricul al acestui județ, alături de de alte subiecte ce se referă la demografie, așezările omenești
și activitățile economice legate de acest județ. În capitolul cinci, intitulat Potențialul turistic al
județului Satu-Mare, este vorba despre o scurtă descriere a condițiilor generale ce pot influența

1
De multe ori este denumită regiunea Tövishát.
2
activitățile turistice, iar tot aici apar și clasificări ale acestor activități turistice. Activitățile turistice
din județul Satu-Mare este al șaselea capitol al acestei lucrări care aduce în discuție următoarele
subiecte: obiectivele turistice, infrastructura turistică, valorificarea potențialului turistic și fluxurile
turistice, astfel acest capitol este cel care reprezintă subiectul lucrării de față. În al șaptelea capitol,
Viziuni cu privire la turism în județul Satu-Mare, reprezintă un capitol care aduce în discuție
probleme pe care le are turismul în acest județ, la care autoritățile au venit cu inițiative de a rezolva
aceste probleme. Iar tot aici apar propuneri de trasee turistice și activități turistice. În ultimul
capitol Studiu de caz: Domeniu schiabil de la Luna Șes, este un capitol ce ne oferă un exemplu
concret în inițiative luate de către administrația locală pentru a dezolta turismul local. Acest capitol
reprezintă o extensie a capitolului șapte care reprezintă detalii legate despre acest proiect

2.METODOLOGIA CERCETĂRILOR
Metodologia cercetării reflectă metoda cea mai generală de cunoaștere a unui subiect care
este studiat, astfel presupune o abordare generală asumată de către cel care efectuează cercetarea
(cercetător) în a studia problema (procesul de cercetare). Astfel această lucrare încearcă să
urmărească pașii care trebuie parcurși pentru a răspunde la chestiunile pe care le ridică tema
abordată și scopul acesteia este de a ajunge la obiectivele cercetării prin rezolvarea acestora. De
menționat este faptul că această activitate de cercetare admite exisistența a trei mari etape care se
raportează la următoarele idei: stabilirea temei care urmează a fi cercetată, efectuarea cercetării și
elaborarea lucrării pe temeiul rezultatelor obținute din urma cercetării efectuate.
Lucrarea de față a fost concepută printr-o metodologie diversificată care a impus anumite
mijloace și procedee precum ar fi: colectarea datelor, identificarea și sortarea datelor, interpretarea
datelor și analiza acestora, ancheta pe teren. Tot în lucrare s-au utilizat și metode specifice
cercetării geografice ca: metoda geografică, metoda cartografică, metoda cantitativă, metoda
sintezei, metoda analizei.
Mai întâi, am decurs la studiul pe teren, pentru a putea observa și indentifica cadrul natural,
dar și obiectele de origine turistică. Studiul pe teren a constat în a vizita obiectivele turistice,
urmată de vizitarea unităților de cazare, aprecierea infrastructurii de transport din județ, obținerea
de informații necesare studiului de față de la autorități și instituțile abilitate legate de fluxurile
turistice in județ, observarea formelor de turism ce sunt practicate și nu în ultimul rând
documentarea prin ancheta de teren pentru a obține date statistice referitoare la zona studiată. Prin
studiul efectuat de pe teren s-a remarcat faptul că există fluxuri majore de turiști, dar s-a constatat

3
o degradare mare a infrastructurii rutiere (șosele cu multe denivelări și asfalt spart) și un număr
redus de unități de cazare care să satisfacă fluxurile de turiști, mai ales în anotimpul verii.
După finalizarea studiului pe teren, a urmat cercetarea literaturii de specialitate, care a
presupus anumite sarcini precum: lecturarea, conspectarea, sublinierea unor idei importante din
literatura secundară de specialitate (monografii, cărți de referință), literatura terțiară de specialitate
(indexuri de reviste) și din literatura primară de specialitate (articole științifice, teze) pe diverse
teme (geologie, relief, populație, turism, ș.a.).
În final, s-a impus acțiuni de analiza și sortarea materialului obținut din urma studiului
efectuat pe teren. S-au descris și interpretat imaginile obținute de pe studiul făcut pe teren, s-au
verificat și selectat materialul bibliografic, iar datele s-au clasificat. S-au realizat materiale
cartografice, s-au realizat fotografii, s-au sintetizat datele, iar în final s-au spus concluzile cu
referire la potențialul turistic al județului Satu-Mare, care încă nu este destul de valorificat pentru
industria turismului care ar putea genera fluxuri mari de turiști, îndeosebi turiști străini.

3.CRONOLOGIA CERCETĂRILOR

2.1. Aspecte introductive cu privire la turism

În literatura de specialitate, turismul reprezintă un fenomen social, cât și un fenomen
economic, astfel putem spune că acesta este un fenomen complex. Din punct de vedere etimologic,
cuvântul turism, provine din limba engleză de la cuvântul „tour”, care semnifică călătorie. Mai
departe cuvântul din engleză s-a tras din cuvântul francez „tour”. În final putem spune că termenul
francez „tour”, are rădăcini etimologice din limba greacă și din limba latină, care reprezintă tot o
călătorie. Din cuvântul turism, derivă cuvântul turist care reprezintă acea persoană care realizează
o călătorie pentru plăcerea personală.Turismul în sine nu are o definiție strictă, dar de când a apărut
acest fenomen până în prezent, au apărut o serii de definiții din care menționăm:
„Totalitatea relațiilor și fenomenelor care rezultă din deplasarea și sejurul persoanelor în
afara locului lor de reședință (ca petrecerea vacanței sau concediului de odihnă, participarea la
diferite manifestări etc.)” 2.
O altă definiție spune: „orice persoană care se află în afara reședinței sale curente pentru o
durată de cel puțin 24 de ore (sau o noapte) și pentru maximum patru luni din motivele următoare:
agrement (vacanțe și week-enduri), sănătate (termalism, talasoterapie, etc.), misiuni sau reuniuni
de orice fel (congrese, seminarii, pelerinaje, manifestări sportive, etc.), călătorii de afaceri,
deplasări profesionale, călătorii școlare etc...” 3.

2
Conform Dicționarului Explicativ al limbii române din anul.
3
Prima definiție dată de către Organizația Mondială a Turismului în anul 1978.
4
 Din punct de vedere a fenomenului social putem spune că turismul, este un constituent de
bază în conduita umană din țările avansate (cele din Europa și America de Nord), fapt care a
rezultat o creștere a standardului de viață, marcate de lucruri ca: bani mai mulți, timp liber, etc.
În anul 1993, Organizația Mondială a Turismului și-a însușit o definiție care să fie aplicată
tuturor statelor aparținătoare, având un rol mai strict de controla mișcările turistice. Aceasta
poate fi transpusă sub forma urmărtorului tabel4:
Motivație Sub 1 zi 1-3 zile Peste 3 zile, dar sub 1 an
Recreere, destindere, vacanțe, Scurt sejur Vacanțe
vizite la părinți și prieteni
Sănătate Turism de sănătate
Afaceri, motivații profesionale, Turism de afaceri
misiuni, reuniuni cultural-științifice
Alte motivații Pelerinaje, turism școlar, manifestări
sportive
Excursioniștii Turiști
Tabelul nr. 1 Manifestarea fenomenului turistic
Așadar, potențialul este o însumare a mai multor potențiale turistice (potențial natural,
potențial cultural, potențial economic, ș.a.) și a unor motivații.
Tot în introducere trebuie să menționăm faptul că, în turism există și termenul de potențial,
care face referire la totalitatea componentelor naturale și componentelor antropice, care împreună
formează acel obiect al atracției turistice. În funcție de structura potențialului, distingem:
1. potențialul natural – acesta este compus din totalitatea componentelor ce definesc cadrul
natural care are ca scop de a servi la un moment dat turismului, iar acesta nu este omogen.
Din acest cadru natural se deosebesc, mai multe elemente, cum ar fi: munții (Munții Oaș,
care sunt munți de origine vulcanică), lacurile (Lacul Călinești-Oaș, unde în fiecare an se
realizeză pescuit sportiv în luna august), râurile (Râul Tur, unde are căderi frumoase în
orașul Negrești-Oaș), izvoare minerale (comuna Bixad, renumită pentru apele minerale
numite borcut), ș.a. În concluzie pentru om potențialul natural este important din pricina
faptului că aici se poate odihni departe de zbuciumul provocat de societate.
2. potențialul cultural – este alcătuit din toate elementele ce rezultă din gândirea umană din
diferitele perioade peste care a trecut. Acest potențial este caracterizat de vaste bogății
culturale și de diversitatea acestora, dar însă pentru turist rămâne ca element preferat,
arhitectura care este în completare cu peisajul zonal5. Aici putem spune că există un
potențial arhitectural care aduce constant noi edificii, astfel acesta este una din bazele
turismului actual.

4
I. Muntele, C. Iațu, Geografia turismului – Concepte, metode și forme de manifestare spațio-temporală,
Iași, Editura Sedcom Libris, 2003, pag. 14-15.
5
Exemplu este Mănăstirea Sfânta Treime din Moișeni, județul Satu-Mare care se află aproape de pasul
Huta, unde din fundal se poate vedea depresiunea Oaș care oferă un peisaj spectaculos.
5
 3. potențialul economic – reprezintă valorificarea economică a potențialului turistic, astfel
acesta ajută dezvoltarea economică a unei zone, regiuni, stat, etc. Potențialul economic este
foarte important în prezent deoarece influențează modul de desfășurare a turismului care
este dat de factori ca: politica statelor cu privire la investiții, cetățenii unui stat care ajută
la crearea de fluxuri turistice, poziția și condițiile naturale unui stat.
4. potențialul demografic – joacă un rol important în sprijinirea fluxurilor turistice.
5. potențialul politic – influențează foarte mult regimul unui stat, prin diverse acțiuni (regimul
vizelor, regimul de control, etc.)
Astfel, în încheiere trebuie spus faptul că oricât de mult potențial turistic ar exista într-un
stat, acesta rămâne dependent de puterea politică și controlul financiar al acelui stat.
POTENȚIALUL
TURISTIC

POTENȚIALUL POTENȚIALUL
NATURAL ANTROPIC

POTENȚIALUL POTENȚIALUL POTENȚIALUL POTENȚIALUL

CULTURAL ECONOMIC DEMOGRAFIC POLITIC

Fig. 1 Schema potențialului turistic

2.2. Județul Satu-Mare în literatura geografică românească

Despre județul Satu-Mare, există în prezent publicații care au abordat diverse teme, care sunt
abordate la modul general sau sunt abordate pe o anumită specialitate. După conținut distingem
mai multe tipuri de lucrări: lucrări geografice, lucrări istorice, lucrări geologice, ș.a. Cele mai
numeroase lucrări au apărut după al doilea război mondial, iar aici se regăsesc lucrări de tipul
cursurilor, teze de licență, teze de doctorat, monografii, etc. Dintre lucrările generale trebuie
reamintite: “Enciclopedia Geografică a României” (1982), “Județul Satu-Mare” de A. Bogdan
(1976), “Satu-Mare – Monografie” (1980), “Geografia României – Geografia umană si
economică” volumul II (1985), “Geografia României – Geografia fizică” volumul III (1987)
Lucrările de specialitate sunt mai diverse astfel încât menționăm următoarele lucrări: pentru
turism, este reprezentativă “România – enciclopedie turistică”, coordonată de M. Ielenicz (2003)
unde sunt prezentate principalele obiectivele turistice din județul Satu-Mare, pentru stabilirea
metodologiei, “Bazele teoretice şi metodologice ale geografiei” de I. Donisă (1987), pentru
clasificări, definiții, concept în turism, “Geografia turismului – Concepte, metode și forme de
manifestare spațio-temporală” de I. Muntele, C. Iațu (2003), România. Geografia turismului de
N. Ciangă (2006), pentru istoria locului, Satu-Mare – repere de cronologie istorică (2012).

6
3.PREZENTAREA FIZICO-GEOGRAFICĂ A JUDEȚULUI SATU-MARE

3.1. Poziţie geografică

Zona studiată, în cazul nostru find județul Satu-Mare se află poziționat în partea de nord-
vest a României, unde se intersectează trei mari unități de relief: Carpații Orientali, Podișul
Someșan și Câmpia Tisei. Județul Satu-Mare ocupă o suprafață de 4.418 km², care reprezintă un
procent de 1,9% din teritoriul statului român. Limita județului la nord este statul Ucraina, la vest
este delimitat de statul Ungaria, la sud-vest se învecinează cu județul Bihor, la sud este delimitat
de județul Sălaj, iar la est se află județul Maramureș.
Extremitățile județului Satu-Mare sunt: Tarna Mare situat în extremitatea nordică, localitatea
Lelei din comuna Hodod care este situat în extremitatea sudică, localitatea Huta-Certeze din
comuna Certeze find situat în extremitatea estică și localitatea Scărișoara Nouă ce aparține de
comuna Pișcolt. Centrul polarizator şi administrativ al județului este municipiul Satu-Mare.

JUDEȚUL SATU-MARE
HARTA LOCALIZĂRII JUDEȚULUI

Realizat de: Pascaru Denis

Program utilizat: Arcgis 10.3
Fig. 2 Județul Satu-Mare – Harta localizării județului în România

8
Realizat de: Pascaru Denis
Program utilizat: Arcgis 10.3
Fig. 3 Județul Satu-Mare – Harta hipsometrică, rețeaua de așezări principale și vecinii
 3.2. Prezentarea fizico-geografică

3.2.1. Alcătuirea geologică

Din punct de vedere morfostructural județul este dominat de nord-estul Câmpiei de Vest,
respectiv Câmpia Joasă a Someșului și mai aparține și de Dealurile Silvaniei într-o mică măsură.
Câmpia este definită de formațiuni de proveniență lacustră și de proveniență deluvială (depozite
leossoide și argile cărămizii din perioada Pleistocen), depuneri fluviatile (nisipuri, pietrișuri).
Munții de origine vulcanică din nord-estul județului sunt Munții Oaș și Masivul Igniș, aceștia sunt
constituiți din roci vulcanice, andezite, dacite, riolite. Depresiunea Oaș are în componența sa
depozite flișoide din perioada Paleogen acoperite de depozite din perioada Miocen, Pliocen și
Cuaternar.
Tot aici trebuie menționate și resursele din subsol, care sunt variate datorită structurii
geologice care este una complexă. În Depresiunea Oaș se află zăcăminte de lignit care se găsesc
în sedimentele din perioada Miocenului, Sarmațianului și Panonianului. Tot aici găsim și minereuri
complexe ce sunt alcătuite din pirită, plumb, zinc, argint și cupru, iar pe lângă acestea se adaugă
și minereul de fier. Andezitele, brecii andezitice și cinabru se află în Munții Oaș. În județul Satu-
Mare se găsesc și rezerve de roci și materiale care sunt folosite în domeniul construcțiilor: andezite,
calcare, gresii, nisipuri, pietrișuri și argile. În zonele cu rupturi tectonice, unde se întâlnesc roci
andezitice cu roci sedimentare, dau naștere la izvoare de ape minerale, denumite și la nivel local
cu termenul de borcut.

3.2.2. Relief
Unitățile majore de relief ce se regăsesc în județul Satu-Mare sunt: unitatea montană,
unitatea colinară și unitatea de câmpie, dar cu toate acestea, relieful județului este dominat de
unități de câmpie care alcătuiesc unitatea majoră de relief denumită Câmpia Joasă a Someșului
(fig. 1), care acoperă parte de centru și de vest a județului. La est și la sud-est din județi se găsește
culmile Munților Oaș și Igniș și culmea Codrului, care sunt despărțite printr-o vale, numită valea
Someșului (fig. 1).
Unitatea montană este reprezentantă de munții care acoperă o mică parte din zona județului,
fiind situați în partea de est a acestuia. Acești munți au o înălțime mică cuprinsă între valorile de
600 până la 1.200 de metri, chiar dacă aceștia sunt constituiți din roci dure. Înălțimea acestora este
o cosencință ce se datorează scufundării din trecutul geologic și din cauza eroziunii fluviatile.
Acești munți au înfățișarea unor platouri largi, care sunt fragmentate, de unde apar vîrfuri care au
forma unor dyke-uri. Cel mai înalt vârf din județul Satu-Mare este vârful Pietroasa cu înălțimea de
1.200 metri, urmat de Muntele Mic cu înălțimea de 1.012 metri și Buiana cu 1.064 metri.
Depresiunea Oaș (fig.1) este alcătuită din piemonturi, terase și lunci, astfel în depresiune se
conturează bazinetele Negrești, Cămărzana și Tîrșolț. În zona cu piemonturi, se găsesc porțiuni cu
dealuri piemontane înalte care sunt supuse puternic deteriorărilor.
Unitatea colinară, se regăsește doar în partea de sud și de sud-est a județului și este compusă
din subunități ale Dealurilor Silvaniei. Aici trebuie menționat Culmea Codrului6 (fig.1), care se
întinde pe o lungime de 25 kilometri sub forma unei culmi relativ netedă de 500 metri, din care
apar măguri. La baza Culmii Codrului se află situat Dealurile Codrului (fig.1), care sunt
fragmentate de afluenții râului Crasna. Acestea sunt alcătuite din nispuri, pietrișuri și marne.
Unitatea de câmpie, ocupă cel mai mult din teritoriul actual al județului Satu-Mare, care sunt
alcătuite din subunități ale Câmpiei de Vest. Cea mai mare unitate relief reprezentativă este
Câmpia Someșului care este constituită dintr-o multitudine de glacisuri, acesta are un relief plat
ori ușor ondulat și este traversat de numeroase râuri și pârâuri, care unele seacă în anotimpul verii.

3.2.3. Climă
Teritoriul actual al județului Satu-Mare, poate fi împărțit în unități climatice după cum
urmează: climă de munte în proporție de 10%, climă de dealuri în proporție de 50% și climă de
câmpie în procentaj de 40%, astfel județul Satu-Mare este caracterizat climat temperat continental-
moderat. Regimul climatic este caracterizat de aspecte diferite de la un areal la alt areal. Astfel
putem preciza că pentru zona de câmpie, climatul este reprezentat de veri calde și umede, iar iernile
sunt reci, iar câteodată apar viscole. Tot în această zonă, zăpada căzută este stabilă și prezintă
straturi cu grosimi mai mari. În zona de dealuri, clima este caracterizată de valori termice mai
scăzute și de creșteri ale precipitațiilor, în paralel cu altitudinea. În zona montană, verile sunt
răcoroase, cu precipitații bogate, iar iernile sunt foarte reci, cu ninsori abundente. Tot în zona
montană, zăpada apare în straturi groase și sunt stabile pe o perioadă mai mare.
Temperatura aerului arată înregistrări cu scăderi treptate din direcția vest către direcția est,
care sunt cosecințe ale creșterii altitudini a reliefului. Mediile anuale ale temperaturii sunt cuprinse
între valorile de 9,7°C în municipiul Satu-Mare și 5,5°C înălțimile cele mai mari din munții situați
în nord-estul județului. Maxima care s-a înregistrat în acest județ până în momentul de față este de
39,5°C la Carei pe data de 10 august 1952. Minima care s-a înregistrat în județ a fost de -30,4°C
la Satu-Mare pe data de 24 decembrie 1961.

6
În unele lucrări mai este denumit și Culmea Făgetului.
11
 3.2.4. Hidrografie
Județul Satu-Mare este alcătuită din trei mari artere hidrografice care sunt alcătuite din ape
naturale și ape artificiale, astfel cele trei râuri sunt: râul Someș, râul Tur și râul Crasna. Putem
spune că în zona de câmpie, terenul este foarte puțin înclinat, fapt care ne arată prezența cursurilor
de ape care sunt liniștite, cu meandre, care cauzau inundații și nu în ultimu rând apele bălteau care
au condus la formarea de mlaștini și bălți (un exemplu este râul Someș). Astfel a fost necesar
intervenția omului asupra acestor zone umede, pentru a fi putea folosite în diferite scopuri. Râul
Someș este compus din două râuri: Someșul Mic și Someșul Mare. Astfel, râul Someș izvorăște
din Munții Apuseni (Someșul Mic) și mai izvorăște din Munții Rodnei, iar acesta se varsă în râul
Tisa. Debitul mediu multianual al râului Someș este de 120 m³/s. Râul Tur este colectorul principal
din zona de nord a județului (Țara Oașului), iar acesta izvorăște din Masivul Igniș și se varsă în
râul Tisa. Al treilea râu principal din județ este râul Crasna care izvorăște de pe teritoriul județului
Sălaj și se varsă în râul Tisa, iar debitul multianual pe care il are acest este de 3 m³/s.

În ceea ce privește lacurile din județ, cel mai important este lacul de acumulare de la
Călinești-Oaș care se află pe râul Tur. Barajul de aici are și rol de protecție împotriva inundaților.
Apele subterane cele mai importante din județul Satu-Mare se găsesc în zona Depresiunii Oaș și
în Câmpia joasă a Someșului. Aceste ape sunt caracterizate prin faptul că sunt ape minerale și ape
hipertermale.

3.2.5. Vegetația și fauna

Cu toate că diferențele altitudinale nu prea sunt evidențiate, județul Satu-Mare are o bogată
și diversă vegetație, astfel în județ există următoarele zone de vegetație: zona de silvostepă, zona
pădurilor de foioase, vegetația azonală și intrazonală. Zona de silvostepă este exisistentă pe areale
restrânse, fiind localizate în sud-vestul extrem al județului. Aproape toată vegetația naturală a fost
substituită cu terenuri agricole, cu excepția unor pajiști care au rămas dar au suferit modificări
puternice. Zona pădurilor de foioase apare parțial, astfel aceasta este redată de păduri de cer
(Quercus cerris), care apare împreună cu pajiști secundare de păiuș (Festuca sulcata), cu păduri
de stejar (Quercus robur) și cu terenuri agricole. În sudul județului se află păduri de gorun în
amestec cu pădurile de cer și în partea centrală și nordică a județului se găsesc păduri de gorun în
amestec cu păduri de fag care alternează cu pajiști secundare ca: iarba vântului (Agrostis tenuis) și
păiuș roșu (Festuca rubra). De menționat mai este faptul că pădurile de molid apar izolat, astfel
se găsesc la baza munților Oaș și masivului Igniș. Vegetația azonală și intrazonală o întâlnim în
Câmpia Someșului, aceasta este definită în special de vegetația asociată cu excesul de umezeală și
este reprezentată de specii ca: Agrostis stolonifera, Poa trivialis. În prezent această vegetația a fost

12
înlocuită cu terenuri agricole obținute prin lucrări de desecare și îndiguire. În depresiunea Oaș apar
mlaștini oligotrofe cu flora specifică acestor mlaștini, în care se regăsește un relict glaciar (Drosera
rotundifolia). Pe nisipurile din zona municipiului Carei există o vegetație arenicolă cu păiuș de
nisip (Festuca vaginata).
În cea ce privește fauna din județ putem spune că în zona cu pădurile de foioase se pot găsi
mamifere cu scop de a fi vânate: ursul, mistrețul, căprioara, cerbul, lupul, iepurele și vulpea. În
zona de câmpie a județului întâlnim rozătoarele ca: popândăul, șoarecele. Tot în această zonă se
află și păsări ca: uliul, graurul. De menționat mai este faptul că au fost aduse specii cu scop de a fi
vânate ca: fazanul, cerbul lopătar.

3.2.6. Soluri
În general, solurile sunt marcate de factori fizico-geografici (poziție geografică, relieful,
clima, apele, biodiversitatea și cel mai important roca parentală) care conduc la constituirea
solurilor. În județul Satu-Mare, în zona de câmpie sunt întâlnite cernoziomuri argiloiluviale la sud
de râul Crasna și soluri gleice și soluri brune la nord de râul Crasna. În zona de munte se găsesc
soluri acide care sunt asociate cu andosoluri care a evoluat pe roci vulcanice. În Depresiunea
Oașului apar soluri de tipul solurilor podzolice, iar în zona municipiului Carei se întâlnesc soluri
de tipul solurilor nisipoase.

13
 HARTA REȚELEI HIDROGRAFICE

Realizat de: Pascaru Denis

Program utilizat: Arcgis 10.3
Fig. 4 Județul Satu-Mare – Rețeaua hidrografică
Realizat de: Pascaru Denis
Program utilizat: Arcgis 10.3
Fig. 5 Județul Satu-Mare – Modul de utilizare a terenurilor
 4.MEDIUL SOCIO-ECONOMIC AL JUDEȚULUI SATU-MARE

4.1. Istoricul apariţiei şi dezvoltării județului Satu-Mare

Condițiile de natură fizico-geografice au impus pe teritoriul actual al judeţului Satu Mare condiţii
favorabile de dezvoltare pentru omul de Neanderthal şi pentru Homo Sapiens Fosilis, astfel aceștia
s-au amplasat pe terasele înalte din zona Ţara Oaşului.
În perioada epocii bronzului, în această regiune, au trăit creatorii culturii Suciu de Sus, iar
ceramica lor se află în prezent în muzee. Un loc important în această zonă l-au deținut și dacii, care în
decursul unui mileniu au zidit o civilizaţie prosperă atingând un punct maxim în locul de la Medieşu
Aurit, unde s-au găsit şi urmele a 13 cuptoare de ars vase, aceste cuptoare find cele mai mari din ţara
noastră. Spre sfârşitul secolului al IX-lea şi la începutul secolului al X-lea, ţinuturile sătmărene se aflau
în cadrul voievodatului lui Menumorut, astfel maghiari după trei zile de lupte aprige, au cucerit
cetatea Castrum Zotmar. Comitatul Satu Mare este situat la intersecţia unor importante drumuri
comerciale, deținând resurse şi bogăţii naturale, iar aceasta a fost atestat documentar pentru prima dată
în anul 1181. Comitatul Satu Mare a avut o istorie grea, din punct de vedere a unor evenimente
memorabile, care au lăsat dovezi concrete pe parcursul secolelor. Cetăţile puternice, ale căror ruine se
mai găsesc şi în prezent în localități ca: Satu Mare, Ardud, Carei, bisericile romanice ca cea din Acîş
şi bisericile gotice ca cele din: Ardud, Beltiug, arată bunăstarea şi sârguința locuitorilor din aceste
ținuturi. În vara din anul 1601, Principele Transilvaniei, Mihai Viteazul îşi amplasează tabăra pentru
o perioadă de 20 de zile la Moftin, înainte de a pleca la Guruslău, unde acesta a condus ultima sa bătălie
victorioasă.
Monumentul Ostașului Român din municipiul Carei, a fost creat de către sculptorul
Vida Gheza în anul 1964, acesta reprezentând simbolul a ceea ce a reprezentat secolul al XX-lea în
județul Satu-Mare, find un secol de mari războaie şi catastrofe, un secol în care comunismul și-a lăsat
amprenta, dar şi un veac al marilor progrese şi al speranţei pentru mai bine, care s-a renăscut după anul
1989 în acestă zonă.

4.2. Populaţia, aşezările umane şi activităţile economice din județul

Satu-Mare
Județul Satu-Mare se află situat în cadrul României în partea de nord-vest astfel, sub raportul
poziționării cât și al diversității relațiilor socio-economice, şi-a însușit comportamentul
geodemografic. Din punct de vedere administrativ, județul Satu-Mare se plasează în cadrul
Regiunii de dezvoltare Nord-Vest având o populație de 344.360 de locuitori care reprezintă un
procent de 13,4% din totalul acestei regiuni. Aceasta are o densitate medie 77,9 locuitori pe
kilometru pătrat, iar din populația totală, locutorii din mediul urban reprezentau un procent de
53%, iar populația din mediul rural reprezentau un procent de 47%. Județul Satu-Mare deține 2
municipii (Satu-Mare și Carei), 4 orașe (Negrești-Oaș, Tășnad, Ardud și Livada) și 220 de sate
grupate în 59 de comune.
În ceea ce privește populația acestui județ, trebuie de menționat faptul că acesta a fost
influențat de o serie de factori care fac referire la poziția actuală a județului. Dintre acești factori
enumerăm următoarele:
1. originea a influențat prin faptul că în trecut specia umană s-a așezat în zone favorabile unde
se putea practica agricultura, astfel se remarcă faptul că județul Satu-Mare este predominat
de câmpie. Iar mai târziu au apărut și așezări în zonele unde existau resurse subsolice ceea
ce a dat naștere la așezări rurale și mai recent la așezări urbane;
2. poziționarea la intersecția unor mari rute comerciale a așezărilor umane care a oferit o
dezvoltare a unor localități care azi sunt foarte populate (exemplu: Satu-Mare);
3. relieful este un alt factor de importanță majoră care a influențat populația prin faptul că
densitatea așezărilor umane este mai ridicată în partea de sud a județului față de partea de
nord a județului. Cauza principală este faptul că în partea de nord este altitudinea mai
ridicată și o zonă muntoasă pe când în partea de sud zona este de câmpie cee ace oferă mai
multe avantaje dezvoltării populației umane din județ;
4. conflictele din istoria județului au fost și ele un motiv care să influențeze populația care a
fost afectată de decimarea locuitorilor, de legislația impusă de către invadatori, etc.
Prin dinamica populaţiei se înţelege totalitatea modificărilor ce determină numărul
populaţiei, structura şi răspândirea populaţiei unui teritoriu, într-un anumit interval de timp, ca
urmare a naşterilor, a deceselor, a imigrărilor şi emigrărilor. Distribuția spațială a populației din
județul Satu-Mare a fost determinat de factori naturali și de către factori antropici. Factorii naturali
care au influențat populația sunt: altitudinea - este un factor ce limitează prin dificultăţi de adaptare
fiziologică a corpului uman (frig, presiune scăzută, concentraţie redusă în oxigen), climatul - condiţiile
de climă reprezintă un alt factor ce este esenţial, care combinat cu altitudinea au ajutat foarte mult la
formarea așezărilor umane, resursele de apă, resursele minerale și energetice, ș.a. Factorii antropici care

17
Realizat de: Pascaru Denis
Program utilizat: Philcarto
Fig. 6 Județul Satu-Mare – Densitatea populației în anul 2011
au influențat populația acestui județ sunt: sistemul social-economic – acesta reprezintă modul de
organizare pentru subzistență al unei comunități, precum și gestionarea resurselor pentru subzistență,
vitalitatea demografică – aceasta reprezintă comportamentul demografic al populației care este asociat
cu standardul de viață, care conduce la repartiția inegală a populației în județ și sistemul social-politic –
acesta este un factor hotărâtor prin faptul că statul poate interveni în dinamica populației7.
Mișcarea naturală reprezintă schimbările survenite la nivelul numărului populației unui teritoriu
în urma deceselor și nașterilor, deci primii indicatori care vor fi discutați sunt cei ai natalității și
mortalității din județul Satu-Mare.
Natalitatea este elementul dinamic al bilanţului natural, acesta aflându-se, în comparaţie cu
mortalitatea, într-o măsură mult mai mare sub controlul omului şi poate înregistra, sub controlul omului,
fie oscilaţii negative, ca în cazul nostru, fie oscilații pozitive. Analizând cartograma natalității se poate
observa o rată modestă a natalității ca urmare a gradului ridicat de îmbătrânire a populației tipic pentru
România. Observăm că declinul demografic nu este determinat de mortalitate, ci în special de procesul
de îmbătrânire a populației și migrațiile externe. Un alt factor care influenţează creşterea natalităţii în
anunite areale, în special în zonele rurale este nivelul slab de informare al populaţiei în legatură cu
planificarea familială. Natalitatea este mai mare în unele zone din judeţul Satu-Mare, unde religia şi
tradiţiile sunt importante şi respectate.
Mortalitatea reprezintă acea componentă negativă a bilanțului natural, care înregistrează procesul
demografic al deceselor într-o populație dată și într-o perioadă data de timp care de obicei este pe o
perioadă de un an. Mortalitatea mai măsoară starea de sănătate a populației, astfel acesta este un fenomen
puternic dependent de dezvoltarea economico-socială și de condițiile de sprijin al sănătății. În ceea ce
privește valorile mortalității înregistrate în județul Satu-Mare, putem observa că ele se înscriu într-un
ecart mult mai mare de circa 23‰ ceea ce ne indică faptul că populația se află într-un proces accentuat
de îmbătrânire. Astfel, valorile reduse ale mortalității se regăsesc în arealele din jurul principalelor axe
rutiere, ca urmare a infrastructurii dezvoltate și a accesibilității mult mai mari a populației la serviciile
din domeniul sanitar. De asemenea, valorile reduse se observă și în partea nordică a macrojudețului, în
aceste zone populația este extrem de redusă, iar partea nord-vestică a județului Satu-Mare unde se
întâlnește turismul sezonier, prin peisaje, folclor, cultură și tradiții. Cauzele unor valori ridicate ale
mortalității sunt de cele mai multe ori reprezentate de gradul de îmbătrânire al populației, accesibilitatea
față de sistemul sanitar, nivelul de trai destul de scăzut, care duce la migrația populației tinere către zone
atractive din punct de vedere financiar, dar și cauze geografice, precum izolarea sau accesibilitatea
mijloacelor de transport care pot genera un număr ridicat de decese.

7
În perioada comunismului din România, președintele Nicolae Ceaușescu a dat decretul 770 din anul 1966
prin care interzicea avorturile, astfel județul Satu-Mare alături de către celelalte județe a fost influențat în ceea ce
privește creșterea natalității.
Realizat de: Pascaru Denis
Program utilizat: Philcarto
Fig. 7 Județul Satu-Mare – Natalitatea populației în anul 2011
Realizat de: Pascaru Denis
Program utilizat: Philcarto 21
Fig. 8 Județul Satu-Mare –Mortalitatea populației în anul 2011
 Valorile negative ale bilanțului natural sunt dominante în județul Satu-Mare. Valorile
negative cele mai mari se observă izolat (exemplu sunt comunele Sansilău și Cehal), ca urmare a
migrarii populației tinere către zonele urban dezvoltate.
În ceea ce privește structura populației, aceasta este foarte importantă pentru studiile
demografice, economice și sociale a județului. Se poate observa faptul că județul Satu-Mare are o
piramidă pe grupe de vârste și sexe sub formă de amforă, care are o tendință de îngustare la baza
piramidei, și un inceput de îngroșare la vârful piramidei, transmințând faptul că se instalează un
proces de îmbătrânire demografică.

PIRAMIDA VÂRSTELOR DIN JUDEȚUL SATU-MARE

85 ani si peste
80-84 ani
75-79 ani
70-74 ani
65-69 ani
60-64 ani
55-59 ani
50-54 ani
45-49 ani Barbati
40-44 ani
35-39 ani Femei
30-34 ani
25-29 ani
20-24 ani
15-19 ani
10-14 ani
5- 9 ani
0- 4 ani
5 4 3 2 1 0 1 2 3 4 5

Fig. 9 Piramida vârstelor din județul Satu-Mare

Analizând structura piramidei pe grupe de vârstă și sexe, se poate observa că, în județul Satu-
Mare, cea mai numeroasă este populația cu vârstă cuprinsă în intervalul 30-34 de ani care
reprezintă peste 4 % la ambele sexe, din populația totală, iar aceasta este născută în perioada când
natalitatea înregistra cote ridicate, datorită politicii impuse de către președintele Nicolae Ceaușescu
în regimul comunist prin care s-a interzis și limitat întreruperile de sarcini.
Diagrama judeţului Satu-Mare, arată un procent destul de mare în sectorul terțiar, axat în
special pe domeniul serviciilor. În cazul oraşelor din judeţ, dar și în cazul unor comune, ele au o
economie în special echilibrată.
 În ceea ce privește etniile din județul Satu-Mare după ultimul recesământ era structurat după
cum urmează: 188.155 de români, 112.580 de maghiari, 17.386 de romi și 4.983 de germani în
special șvabi8.

SECTORELE ECONOMICE DIN

JUDEȚUL SATU-MARE

Sector primar
19%
Sector tertiar
43%
Sector secundar
38%

Fig. 10 Sectorele economice din județul Satu-Mare

Structura confesională a populației din județul Satu-Mare se remarcă prin faptul că

majoritatea sunt de confesiune ortodoxă, apoi urmată de religia romano-catolică și reformată. La
polul opus găsim și personae care s-au declarant atei ori nu au o religie.

STRUCTURA CONFESIONALĂ
DIN JUDEȚUL SATU-MARE
Ortodoxă
Romano-catolică
Reformată
Penticostală
Greco-catolică
Baptistă
Adventistă
Martorii lui iehova
Atei

Fig. 11 Structura confesională din județul Satu-Mare

8
Șvabii sunt un grup etnic german, care sunt agricultori veniți aici din secolul XVIII-lea din zona Șvabia din
Germania.
23
Realizat de: Pascaru Denis
Program utilizat: Philcarto
Fig. 12 Județul Satu-Mare –Structura ocupațională în anul 2011
Realizat de: Pascaru Denis
Program utilizat: Philcarto
Fig. 13 Județul Satu-Mare – Structura etnică a populației în anul 2011
 5.POTENȚIALUL TURISTIC AL JUDEȚULUI SATU-MARE

Termenul de potențial este un termen care se referă la o entitate care îndeplinește toate
condițiile pentru a realiza un anumit obiectiv, astfel potențialul turistic reprezintă totalitatea
condițiilor fie ele naturale sau sociale care sunt condiționate de motivații și de necesități. Astfel
zis, potențialul turistic este alcătuit din toate elementele fezabile pe care mediul natural împreună
cu cel social le oferă pentru activități turistice. Se știe că potențialul turistic evoluează permanent
prin noi surse de atracții turistice care au apărut datorită condițiilor naturale (chei, abrupturi, ș.a.)
sau datorită intervenței omului (evoluția tehnologiei, acorduri diplomatice, ș.a.). Valorificarea
acestui potențial are moduri și forme diferite care depinde de specificul zonei respective.

5.1. Potențialul turistic natural

Noțiunea de potențial natural ne duce cu gândul la mediul înconjurător în care nu a rămas
amprenta omului, astfel potențialul natural reprezintă acele elemente naturale care au suferit puține
schimbări din partea omului. Cu toate acestea există o dilemă care se referă la parcurile naturale
deoarece acestea cuprind elemente naturale și totuși omul le administrează.
Potențialul turistic natural reprezintă totalitatea trăsăturilor esențiale ale componentelor
naturale ale unui teritoriu9. Acest tip de potențial este fundamental pentru o bună dezvoltare a
turimului. Acesta este alcătuit din toate elementele cadrului natural care au ca țintă, turimul. La o
simplă analiză acesta cuprinde elemente care pot fi categorisite, după cum urmează:
1. Coaste însorite, reprezintă viziunea clasică a turismului care are ca scop principal cura
heliomarină;
2. Munții, care sunt acoperiți de păduri de conifere, reprezintă o atracție deosebită mai ales în
perioada iernii;
3. Formele de relief, ce prezintă un caracter deosebit sunt o atracție turistică. De aici fac parte
forme ca: conurile vulcanice, peșterile, cheile, etc.;
4. Râurile și lacurile sunt legate în general de activitățile de agrement, dar sunt căutate și
pentru peisajele pe care le oferă;
5. Căderile de apă, sunt fenomene de mare amploare fiind puncte de atracții deosebite și
spectaculoase, iar ca exemplu avem: cascadele;
6. Izvorele termale și izvoarele minerale, se localizează de obicei în zone muntoase și sunt
căutate pentru cură externă și internă a organismului uman;

9
I. Muntele, C. Iațu, Geografia turismului – Concepte, metode și forme de manifestare spațio-temporală -
ediția a II-a revăzută, Iași, Editura Sedcom Libris, 2006, pag. 46.
 7. Învelișul vegetal și fauna sălbatică, reprezintă un alt punct de atracție turistică deorece
acestea pot fi endemisme sau pot fi acumulate pe areale întinse, iar ca exemple de activități
avem: safari, grădina botanică, etc.;

5.2. Potențialul turistic antropic

Potențialul turistic antropic este reprezentat de acel mediu în care omul a intervenit
considerabil de mult pentru al modifica pentru scopuri turistice. Acest potențial turistic antropic
este împărțit în două categorii: potențialul cultural și potențialul economic.
1. Potențialul cultural este reprezentat de elemente ce provin din evoluția umană în lungul
aniilor trecuți, care arată manifestările omului în trecutul lui. Acest potențial cultural este
unul vast și difersificat care uneori impresionează. Dintre elementele care alcătuiesc
potențialul cultural cel mai esențial element este elementul arhitectural, care îmbinat cu
peisaje formează atracții cunoscute la nivel global de către turiști (exemple: piramidele din
Egipt, Taj Mahalul din India, bisericile și mănăstirile din Bucovina, etc.). Acest element se
apreciază în două moduri: fie ca unitate ori ca unitate dar integrat într-un peisaj ce îi conferă
o unicitate. Potențialul arhitectural rămâne o componentă de bază a turismului
contemporan10. Elementul cultural propriu-zis împreună cu elemetul artistic adaugă valori
care sunt găsite în: muzee, galerii de artă, case memoriale, astfel acesta alcătuiește
patrimoniul cultural-artistic, iar tot aici se încadrează și festivalurile cultural-artistice.
2. Potențialul economic este acea parte practică în care se valorifică potențialul turistic. Ca și
trăsături ce definesc potențialul economic sunt: financiar, care face referire la fluxurile
turistice ce pot genera cetățenii cu ajutorul capacităților și posibilităților pe care le dețin;
demografic, este foarte important pentru controla fluxurile de turiști și pentru a îngriji
amenajările turistice; politico-militar, reprezintă o trăsătură care aduce modificări în
fluxurile turistice prin reglementări asupra circulației, prin starea militară pe care o are un
stat, prin acorduri diplomatice, ș.a.
Ca și concluzie este faptul că oricât ar fi de dezvoltat potențialul turistic, acesta va fi
valorificat în funcție de repartiția în spațiu a resurselor financiare, cât și a resurselor umane, la care
adăugăm și puterile care conduc anumite idealuri și scopuri.

10
I. Muntele, C. Iațu, Geografia turismului – Concepte, metode și forme de manifestare spațio-temporală -
ediția a II-a revăzută, Iași, Editura Sedcom Libris, 2006, pag. 47.
27
 6.ACTIVITĂȚILE TURISTICE DIN JUDEȚUL SATU-MARE

6.1. Obiectivele turistice din județul Satu-Mare

Obiective naturale

Rezervații naturale din județul Satu-Mare

Cursul inferior al Râului Tur este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei
a IV-a, fiind o rezervație naturală de tip mixtă. Această arie este sitută în județul Satu-Mare, pe
teritoriul administrativ al următoarelor comune: Călinești-Oaș, Micula, Turulung și Porumbești și
pe teritoriul orașului Livada. Rezervația naturală mixtă are o suprafață de 6.212 hectare, și
reprezintă cursul inferior al Râului Tur, din comuna Călinești-Oaș, până la granița cu statul
Ungaria. Aceasta este alcătuită din pășuni și fânețe, fânețe împădurite cu o bogată biodiversitate,
heleștee și habitate cu o deosebită importanță avifaunistică.
Pădurea Runc de la Borlești. Reprezintă o arie protejată de interes național, ce corespunde
categoriei a IV-a, fiind o rezervație naturală de tip forestieră. Aceasta se află în județul Satu-Mare,
fiind localizată pe teritoriul administrativ al comunei Pomi, în satul Borlești. Rezervația naturală
forestieră are o suprafață de 6.850 hectare, și reprezintă o suprafață împădurită cu specii lemnoase
de gorun (Quercus petrea) și fag (Fagus sylvatica), care sunt asociate cu cireș sălbatic (Cerasus
avium), carpen (Carpinus betulus), alun (Corylus avellana) și păducel (Crataegus monogyna).
Stratul ierbos este bine redat de către specii floristice, dintre care menționăm: toporaș (Viola
pumila), firuță (Poa pratensis), rogoz (Carex acutiformis), sânziană (Galium vernum).
Dunele de nisip Foieni, alcătuiesc o arie protejată de interes național, ce corespunde
categoriei a IV-a, fiind o rezervație naturală de tip botanică. Aceasta este localizată în județul Satu-
Mare, pe teritoriul administrativ al comunei Foieni. Rezervația naturală se întinde pe o suprafață
de 10 hectare, și reprezintă o arie din Câmpia Careiului, cu dune de nisip, unde sunt fixate în sol
specii de vegetație termofilă, dintre care amintim: păiușul (Festuca vaginata) și specia ierboasă
Corynephorus canescens.
Heleșteele de la Moftinu Mic, alcătuiesc o arie de protecție specială avifaunistică care este
de interes național, ce corespunde categoriei a IV-a, fiind o rezervație naturală de tip avifaunistic,
această se află situată în județul Satu-Mare, pe teritoriul administrativ al comunei Moftin, în satul
Moftinu Mic. Rezervația naturală avifaunistică cuprinde o suprafață de 125,12 hectare, și
reprezintă o arie cu luciu de apă, fiind înconjurată de plante hidrofile, stuf și papură, unde cuibăresc
specii de păsări migratoare, unele fiind ocrotite prin legea statului, dintre care amintim: egretă

28
(Egretta garzetta), stârcul cenușiu (Ardea cinerea), buhai de baltă (Botaurus stellaris), lopătar
(Platalea leucorodia).
Mlaștina Vermuș de la Sansilău. Este o arie protejată de interes național ce corespunde
categoriei a IV-a, fiind o rezervație naturală de tip botanică, care este amplasată în județul Satu-
Mare, pe teritoriul administrativ al comunei Sanislău. Rezervația naturală de tip botanică are o
suprafață de 10 hectare ca și extindere, și reprezintă o mlaștină eutrofă cu o vegetație bogată,
specifică zonelor umede, printre care se regăsesc specii ca: rogozul (Carex acutiformis), sunătoare
(Hypericum tetrapterum), Hottonia palustris. În perimetrul acestei arii cuibăresc mai multe specii
de păsări migratoare, printre care reamintim: rațe sălbatice, stârci cenușii, lișițe, egrete.
Pădurea de frasini de la Urziceni reprezintă o arie protejată de interes național, ce se
încadrează în categoria a IV-a, aceasta este o rezervație naturală de tip forestieră. Această arie
protejată este situată în județul Satu-Mare, pe teritoriul administrativ al comunei Urziceni, mai
exact în satul Urziceni-Pădure. Rezervația naturală forestieră are o suprafață de extindere pe 38,50
hectare și reprezintă o arie împădurită cu specii lemnoase de frasin (Fraxinus), care este în asociere
cu stejar (Quercus robur), ulm de câmp (Ulmus minor), plop alb (Populus alba), plop negru
(Populus nigra), alun (Corylus avellana), corn (Cornus mas).
Tinoavele din Munții Oaș este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a
IV-a fiind o rezervație naturală, de tip botanică care este situată în județul Satu-Mare, pe teritoriul
administrativ al comunei Cămărzana. Rezervația naturală alcătuită din Tinovul Cetățuia Mare -
Cămârzana are un hectar, Tinovul de la Mărăușa care are 1,5 hectar, Tinovul Trestia ce are 0,4
hectare, Tinovul Tăul cu gândaci care are 0,5 hectare și Tinovul Izvorul Afânari ce este extins pe
0,3 hectare. Această arie reprezintă o zonă de mlaștină oligotrofă cu importanță științifică din punct
de vedere al floristice, aici se găsesc specii de plante dintre care menționăm: ligularia (Ligularia
siberica) mușchiul de turbă (Spaghnum squarossum), roua cerului (Drosera rotundifolia),
bumbăcărița (Eriophorum angustifolium).

Situri de importanță comunitară (Sit Natura 2000)

Câmpia Careiului este un sit de importanță comunitară care este protejat, unde
biodiversitatea este menținută într-o stare de conservare favorabilă florei și faunei, cât și habitatele
de interes comunitar aflate în arealul zonei sunt protejate. Aria naturală este poziționată în
extremitatea nord-vestică a Transilvaniei, aflată la limita de graniță cu Ungaria, fiind pe teritoriul
județelor Bihor și Satu-Mare. Această zonă a fost declarată sit de importanță comunitară prin
Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile din anul 2007.

29
rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 23.597 hectare.
Aria protejată se suprapune în cea mai mare parte Câmpiei Ierului (sit Natura 2000) și include
rezervațiile naturale: Dunele de nisip Foieni, Mlaștina Vermuș și Pădurea de frasini Urziceni.
Câmpia Ierului este un sit de importanță comunitară care a fost și ea desemnată în scopul
protejării biodiversității și păstrarea într-o stare de conservare favorabilă a florei și faunei, precum
și a habitatelor naturale de interes comunitar care sunt localizate în arealul zonei de protecție.
Acesta se află pe teritoriile județelor Bihor și Satu Mare.

Obiective antropice

Obiective turistice istorice

Cetatea Ardud este situată în orașul Ardud, la contactul dintre Câmpia Someșului și zona
colinară Codrul, pe drumul european E81, la 18 kilometri față de municipiul Satu-Mare. Orașul
Ardud este atestat documentar de la anul 1215, fiind consemnat ca una din cele mai de seamă
așezări din zona Sătmarului, cu cetate existentă încă dinaintea mariilor invazii tătare, menționată
fiind sub numele de Castrum Ardud. Cetatea din piatră a fost precedată de către o cetate dacică.
Cetatea avea o capacitate de adăposti circa 1.500 de soldați. Noul castel construit în stilul baroc în
timpul lui Karoly Șandor, a fost finalizată în jurul anului 1730. În 1860 cetatea avea să sufere mari
deteriorări. Groful Karoly Lajos ia acoperișul de pe castel având ca motiv că în timpul
provizoratului a trebuit să achite impozite foarte mari. În 1896 se fac unele renovări asupra cetății,
astfel unul dinte turnuri este refăcut în stilul neo-gotic dar dupa aceea v-a intra din nou în paragină.
Astăzi, în cadrul programului "Circuitul Târgurilor Medievale din Transilvania de Nord" s-a făcut
consolidarea, restaurarea și refuncționalizarea turnului de la sud-vest.
Castelul Karolyi din municipiul Carei, are o poziţie strategică şi o formă solidă, astfel în
secolul al XVII-lea castelul din Carei face parte din sistemul de fortificaţii împotriva poporului
turc. În secolele XVII și XVIII, cetatea din Carei a reprezentat în mai multe rânduri locul de
derulare al unor întâlniri diplomatice importante. Printre altele, aici au avut loc negocierile pentru
tratatul Păcii de la Satu Mare, din anul 1711. Acesta a reprezentat unele dintre cele mai importante
evenimente din istoricul castelului. În anul 1797, Iosif Károlyi primeşte la rezidenţa castelului pe
prinţului Jozef de Habsburg, iar aproximativ un secol mai târziu, în anul 1884, prinţul Rudolf de
Habsburg petrece două zile la acest castel. O nouă schimbare a castelului, cea care conferă clădirii
aspectul din prezent, are loc între anii 1894-1896 este transformat într-o clădire în stil eclectic,
având aspectul unui castel cavaleresc din Evul Mediu. Structura de zid a castelului este păstrată
aproape în totalitate, fiind însă adăugate mai multe turnuri de diferite forme şi dimensiuni, care
atribuie clădirii un aspect asimetric. Accentuarea impresiei de castel medieval este reușită cu
ajutorul şanţului cu apă construit de în împrejurul edificiului. Intrarea principală a castelului a fost
schimbată pe latura de vest, spre oraş. Un moment de remarcat, în viaţa castelului şi a municipiului
Carei este din perioada contemporană, când a fost în vizită regelui Ferdinand I al României
împreună cu regina Maria, în anul 1919. În perioada interbelică o parte din clădire este rezervată
pentru sanatoriu, iar restul fiind folosit pentru cazinou. În perioada celui de al doilea război
mondial, cu acordul familiei Károlyi, a funcționat o şcoală militară, după care a funcționat un spital
militar în anul 1944. În perioada regimului comunist, castelul găzduieşte instituţii culturale de
interes public cum ar fi: muzeu, casa de cultură, biblioteca orăşenească a municipiului Carei. În
prezent, castelul găzduieşte o expoziție muzeală de interioare istorice care reprezintă mediul de
odinioară a castelului și o expoziție de istorie locală.
Castelul Wesselényi din Hodod a fost construit în centrul localității Hodod. Lângă poartă
există pe câte un postament înalt, două vaze realizate în stil baroc. Intrarea în acest edificiu se face
printr-un portic cu arcade sprijinite pe patru coloane. Deasupra ușii, se află blazoanele familiilor
Wesseléntyi și Bethlen care sunt reunite în mâinile unui înger. De o parte și alta a ușii, se găsesc
niște inscripții în rame care au stilul rococo. La dreapta castelului există clădiri anexe care
delimitează o curte interioară. Două clădiri opuse din ansamblu au arcade și au reprezentat
locuințele servitorilor, iar clădirea cealaltă a fost herghelia. Construcția acestui castel începe în
anul 1761, când soții Wesselényi au încredințat lucrarea constructorului bavarez Josef Litrmant.
După moartea în 1770 a lui Wesselényi Ferenc, lucrările de construcție sunt continuate de către
fiul acestuia, Farkas. După ce constructorul bavarez și meșterii acestuia își schimbă ideeile de mai
multe ori cu privire la construcția acestuia, lucrarea este finalizată în anul 1766. Blazonul dublu al
familiilor Wesselényi și inscripțiile au fost construite de către Anton Schuchbauer. Timp de câțiva
ani după naționalizare, castelul a fost, sediul primăriei, iar după anul 1989 a fost înapoiată
moștenitorilor familiei Bánffy. Nu de mult, castelul a fost cumpărat de un antreprenor maghiar.
Castelul Lonyai din Medieșu Aurit. Medieșu Aurit este un sat din judeţul Satu-Mare care are
în centru un castel în stil renascentist, cândva în inima întregii regiuni, acesta se numește Castelul
Lonyai. Chiar și toponimia satului este în strânsă legătură cu castelul, astfel Mediesul Aurit provine
din cuvântul maghiar “megye” care înseamnă judeţ sau comitat, iar adjectivul “aurit” are trimitere
la bogăţia castelului presupus că a fost decorat în interior numai cu foiţa de aur, în anul 1630 când
castelul este construit în forma pe care o are în prezent şi care indică începutul perioadei lui de
glorie. Castelul exista însă înainte de câteva secole, astfel săpaturile arheologice atestă faptul
existenţei unor fortificaţii în acest loc încă din secolele IX-X, iar izvoarele menţionează faptul că
în secolul XIII, în anul 1278 exista o “vila Megyes”. La începutul secolului XVI domeniul,
împreună cu castelul, aparţinea familiei Bathory, fiind una din cele mai importante din

31
Transilvania care îl cucerise în anul 1493 de la “neamul Pok” şi care îl stăpâneşte vreme de un
secol, până când prin succesiune ajunge în posesia lui Sigismund Lonyai. Sigismund Lonyai
modifica edificiul conform cerinţelor acelei perioade, astfel castelul trebuia să îndeplinească atât
rol de apărare, fiind echipat corespunzător pentru a face față luptelor cu arme de foc, care includea
și tunurile, iar celălalt rol era să răspundă necesitaţilor de locuire luxoasă pe care le impunea
statutul de familie nobiliară. În anul 1707 castelul este incendiat în timpul revoluţiei lui Francisc
Rakoczi. Ruinele edificiului sunt cumpărate în anul 1732 de către familia Wesselenyi, iar apoi de
către familia Teleki, în posesia căreia se vor afla pe tot parcursul secolului XIX. În anul 1920
castelul este cumpărat de către regele Carol al II-lea, iar în 1940-1941 castelul este refăcut cu
scopul de a deveni spital militar. Însă în anul 1945 castelul este distrus de către trupele uniunii
sovietice. De atunci, castelul a rămas într-o stare de degradare continuă. În anul 1970, lucrările de
consolidare a castelului au constat în punerea unor zăbrele de lemn la ferestre, turnarea unor centuri
de beton şi zidirea tunelurilor.
Conacul Boross din Medieșu Aurit. Venind dinspre orașul Livada pe partea stângă, puțin
mai departe de drum, se află un conac. Acesta se află în Medieșu Aurit. Localnicii de acolo vorbesc
de povestea tragică a fostului proprietar, care s-a spânzurat după război, astfel stăpânul conacului
a fost Boross Zoltán, membru al uneia dintre marile familii de moșieri ai secolului XX. Conacul
Boross a fost ridicat în anul 1869 de către Boross Ignácz, despre care sursele spun că a fost ofițer
și a murit în anul 1886, iar Boross Zoltán a transformat conacul înconjurat de anexe gospodărești.
După revoluție, acest conac nu a fost revendicat de către nimeni, și în prezent adăpostește locuințe
sociale. În pivnița boltită a conacului funcționează o discotecă.
Conacul Grosz din Medieșu Aurit. Acest conac se află în Medieșu Aurit și este clădirea
primăriei Medieșului Aurit, despre care foarte puțini știu că în trecut a fost locuința unei familii de
evrei, Edward Grosz. Numele acestuia apare pe lista moșierilor de la începutul secolului al XIX-
lea. După ce a venit războiul, familia a fost deportată. Cei care au supraviețuit au mers în străinătate
și și-au schimbat identitatea. Astfel, unul dintre moștenitori, Horstein, schimbându-și numele în
Haraszti, nu a fost trecut în cartea funciară a conacului, iar conacul este bine păstrat până în zilele
noastre împreună cu hambarul. În preset în acest conca funționează primăria localității Medieșu
Aurit.
Palatul Episcopal din municipiul Satu-Mare. Acesta este situat în municipiul Satu-Mare, a
fost construit în deceniile trei și patru ale secolului al XIX-lea, astfel clădirea Palatului Episcopal
a fost înălțată din inițiativa și cu sprijinul episcopului Hám János. Prima reședință episcopală a
fost în casa ordinului iezuit, transformată și adaptată. Aici au locuit episcopii până în anul 1851.
Palatul, la fel ca și Catedrala, a fost construit în stil clasicist. Fațada monumentală se definește prin

32
simplitate și armonie. Monumentală casă a scărilor este decorată din anul 2006 cu un imens Isus
Hristos răstignit sculptat în lemn, realizat în anul 1777. Una din bijuteriile Palatului Episcopal este
capela. Tavanul este compus din casete de gips, care sunt ornamentate cu plăci de lemn și rozete
din gips aurite. Sub tavan se pot vedea basoreliefuri cu figurile următorilor Sfinți: Sfinta Elisabeta,
Sfântul Ștefan, Sfântul Emeric, Sfinta Margareta, Fericitul Eusebiu, Sfântul Adalbert și Sfântul
Gerard. Mobilierul este executat din plop siberian, iar capela are un altar renumit. La parter se
găsește arhiva diecezană. Vizitarea acestui edificiu este restricționată întrucât lucrările de
prelucrare, sistematizare și pregătire a evidenței pe calculator a materialelor sunt în curs
desfășurare și procesare. Biblioteca Palatului Episcopal este deținătoarea unor rarități care au o
inestimabilă valoare, astfel o mare parte a publicațiilor ecleziastice din secolul XVI până în secolul
XVIII, s-au regăsit în colecții franciscane și minorite, respectiv în parohii.

Obiective turistice religioase

Biserica reformată din Acâș este un monument istoric și de arhitectură din prima jumătate
a secolului al XIII-lea, fiind unul din monumentele reprezentative pentru romanicul din
Transilvania. Aceasta este inclusă pe lista monumentelor istorice din județul Satu Mare, iar în anul
1953 a fost declarată monument istoric. A fost construită în stil romanic timpuriu, materialul
utilizat a fost cărămida smălțuită, iar zidurile, conform unui metode utilizate în acea vreme, au fost
lăsate netencuite. Biserica are un aspect auster și sărac în profile. Structura este una de
tip bazilical și a fost modelată după stilul bisericii abațiale de la Cluny din Franța. Acoperișul este
din material de cărămidă.
Biserica romano-catolică din Ardud, a fost construită în stil gotic în anul 1482 de
Bartolomeu Dragffy, care a fost voievod al Transilvaniei între anii 1493-1498, acesta a fost ctitorul
faimoasei cetăţi a Ardudului și pahamicul regelui Matei Corvin. Biserica a fost închinata Fecioarei
Maria, şi în ea a fost înmormântat comanditarul clădirii, care a trecut în nefiinţa în ziua de Sfântu
Dumitru, la vârsta de 54 de ani. Deoarece voievodul a îndeplinit funcţii politice importante la
Curtea regelui Matei Corvin, se presupune că biserica din Ardud a purtat, în anumite elemente de
arhitectură, urmele stilului italian. În anul 1545 biserica este ocupată de către luterani şi tot în
acelaș an aici s-a întrunit primul Sinod protestant. În timpul asediului asupra cetăţii din anul 1565,
biserica a suferit distrugeri, iar cripta familiei a fost deschisă şi profanată de către ostaşi. La
începutul secolului al XVIII-lea biserica era încă protestantă, dar în anul 1723 Alexandru Károlyi
permite folosirea comună a lăcașului de cult de către maghiarii calvini şi şvabii catolici
colonizaţi. Prin unificarea sacristiei medievale cu capela laterală de pe partea nordică a bisericii s-
a realizat o nouă capelă care era destinată catolicilor. Sanctuarul, care era aflat în folosinţa

33
reformaţilor, a fost boltit de către Károlyi în anul 1730. În anul 1763 biserica revine definitiv în
posesia cultului catolic, astfel relaţia între cele două confesiuni care împărţeau acelaşi lăcaș de cult
s-a înrăutăţit treptat şi din acest motiv, în anul 1766, Károlyi Antal lasă biserica să fie a cultului
catolic. Cutremurul din anul 1834 a afectat biserica medievală, care a fost restaurată în anul 1860,
prin finanţarea lui Károlyi Lajos, iar în anul 1860 au loc importante lucrări de restaurare. Biserica
are sala actuală, construită în stil neogotic, are trei nave, sanctuar poligonal şi sacristia pe partea
de nord, suprapusă de un oratoriu. Fiecare fereastră a bisericii se termină în partea superioară cu o
ogivă, iar faţada exterioară a bisericii este dominată de contraforturi. Turnul din partea vestică a
fost construit în aceeaşi perioadă, tavanul este plat, altarul principal este realizat în stil neogotic şi
are în centru reprezentarea Adormirii Maicii Domnului datată din secolul al XIX-lea.
Biserica romano catolică din Beltiug. Ctitorul acestei bisericii este voievodul Bartolomeu
Dragffy, care a ridicat acest lăcaş de cult în cinstea Sfântului Ladislau. Acelaşi voievod care a
ridicat şi biserica din Ardud, în acelaşi an, căci şi această localitate era tot în controlul familiei
Dragffy. Clădirea în secolul al XVI lea avea să aparțină cultului protestant, ca și celelalte biserici
din zonă. După anul 1597, este resfințită ca biserică catolică purtând hramul Sfântul Ladislau. Data
de 6 septembrie 1862 este o dată importantă, deoarece are loc un incendiu în timpul căruia atât
localitatea Beltiug, cât şi biserica din Beltiug sunt arse, iar reconstrucţia bisericii făcându-se la
scurt timp după acest tragic eveniment. În secolul al XVII-lea biserica aparținea cultului calvinist,
însă după ce localitatea Beltiug este colonizată cu șvabi, ea trece la cultul romano-catolic. În
secolul al XIX-lea existau încă ancadramentele gotice ale ferestrelor sudice, biserica medievală
fiind înconjurată cu un gard de înălţime redusă. Din punct de vedere al architecturii, stilul gotic îşi
pune amprenta pe acest edificiu şi aduce în prim plan elemente specific în cadrul acestuia, astfel,
se observă în primul rând, la ornamentaţiile ferestrelor orgivale, în partea superioară a acestora.
Poarta principală a clădirii este realizată tot în stil gotic, având în partea superioară o friză arcuită.
Biserica reformată din Bogdand. Surse scrise se referă la o biserică de zid existentă în anul
1470. Această clădire a fost lărgită la începutul secolului XVIII fiind construită partea de est, iar
în anul 1840 a fost construită partea de vest. Din anul 1848 are aspectul din prezent. Turnul înalt
de 26 metri a fost construit în anul 1863, în locul unui turn de lemn. Tavanul edificiului este casetat,
unde pe unul dintre casete se vede stema familiei Wesselényi. Amvonul din piatră cu stema
Wesselényi a fost construit în anul 1754 de Sipos Dávid, iar coroana amvonului a fost construită
în anul 1934, masa domnului în anul 1911, iar orga în anul 1862 de către Jónás István. Clopotul
cel mai vechi din turn a fost turnat în anul 1787.
Biserica de lemn din Bolda. Acesta se află în localitatea Bolda din comun Beltiug, județul
Satu-Mare și datează din secolul al XVIII-lea. Biserica are hramul „Adormirea Maicii Domnului”,

34
iar biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice. Biserica din Bolda datează de la sfârșitul
secolului al XVIII-lea și a fost adusă aici în secolul al XIX-lea din satul vecin, numit Socond,
mutarea bisericilor de lemn fiind un obicei des întâlnit. Pe partea de vest a bisericii se află intrarea,
unde prispa are patru stâlpi de susținere și o piatră de moară sub partea de nord. Din prispă se urcă
în cafas și la cele două clopote. Deasupra galeriei clopotelor, cu câte două ferestre pe fiecare parte,
se află coiful care are baza octogonală, iar din mijlocul acestuia se înalță fleșa. De-o parte și de
alta a turnului se află două turnulețe mici pe marginile bisericii, către apus. Turnul și acoperișul
sunt acoperite cu șindrilă, iar pereții, din bârne orizontale, sunt acoperiți cu var. Cele patru ferestre
ale bisericii din lemn sunt plasate astfel: două în naos și două în absida altarului, absidă ce are
formă hexagonală. Deosebită este masa sfântului altar, care are piciorul cioplit în bardă și cu o
bază decorată cu motivul funiei și linii orizontale. Pictura iconostasului, bine păstrată, este făcută
în stilul bizantin tradițional, care datează din secolul al XVIII-lea. Ușile, mai noi, sunt pictate în
stilul apusean de la începutul secolului trecut și înfățișează pe cei doi arhanghelii Mihail și Gavril,
de aici concluzia că sărbătoarea acestora fiind, probabil, fostul hram al bisericii. În mijlocul bolții
cilindrice se găsește un policandru din lemn sculptat care poate fi urcat sau coborât cu ajutorul
unui scripete. Biserica a deținut câteva cărți vechi de cult și icoane pe sticlă de la Nicula, dintre
care se mai păstrează două: „Maica Domnului cu Pruncul în brațe”, încadrată într-un chenar cu
motive vegetale, și „Sfânta Treime”. Mai există, de asemenea, aici două cruci de binecuvântare
de la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Toaca mecanică este încă una dintre lucrurile ce fac biserica
unică, însă aceasta are nevoie de restaurare.
Biserica Romano-catolică ``Sfântul Iosif de Calasanz`` din Carei. A fost construită între
anii 1769-1778, din inițiativa și pe cheltuiala contelui Károlyi Antal, conform planurilor ale
arhitectului vienez Franz Rosensting. Este cel mai frumos monument baroc din tot județul Satu-
Mare. Biserica a fost sfințită de către episcopul de Agria, contele Eszterházy Károlyi, la data de 2
august 1779. Arhitectura corespunde noilor cerințe ale cultului catolic astfel: să adăpostească un
număr mare de credincioși, iar altarul și amvonul care au un rol primordial în timpul slujbei, să fie
vizibile din toate colțurile edificiului. În timpul cutremurului din anul 1834, biserica este grav
deteriorată, dar între anii 1857-1860 au loc lucrări de restaurare finanțate de către contele Károlyi
György.
Biserica romano-catolică „Sfântul Anton de Padova din Căpleni. Este situată în comuna
Căpleni, județul Satu-Mare, fiind localizată la 6 kilometri de municipiul Carei. Biserica și noua
mănăstire au primit hramul `Sfântul Anton de Padova`. Ansamblul monumentului din localitatea
Căpleni este alcătuit din trei clădiri importante: biserica, mănăstirea franciscană și mausoleul care
este lipit de biserică, care a fost folosit ca loc de înmormântare a familiei Karoly, iar mănăstirea

35
franciscanilor a fost desființată. O deosebită valoare istorică și cât și artistică au cele 36 de
sarcofage din bronz care se află în mausoleu, fiind decorate cu reliefuri și tablouri pictate, în care
se odinesc membri ai familiei nobile Karoly.
Biserica de lemn din Corund. Aceasta se află în localitatea Corund din
comuna Bogdand, județul Satu-Mare, și datează din anul 1723. Poartă hramul „Sfinții Arhangheli
Mihail și Gavriil”, iar biserica se află pe nouă listă a monumentelor istorice. Biserica de lemn din
Corund este datată din anul 1723, unde inițial biserica a fost construită pe un deal din apropiere
după care a fost strămutată în anul 1868 aproximativ 300 de metri în locul unde se află în prezent.
În partea de răsărit are o absidă decroșată pentagonal și prispă pe latura de vest și latura de sud.
Intrarea în biserică se face pe latura de vest. În exterior, pereții bisericii au un brâu sculptat ca o
frânghie împletită, motiv care apare și pe verticală la portalul ușii de intrare a bisericii. În interiorul
acesteia, peretele a fost pregătit pentru pictură cu grund de nisip și fâşii de pânză. Pe acest fond s-
a făcut pictură murală care începe din pronaos unde, în partea vestică, este pictată ''Judecata de
Apoi'' cu influență bizantină. În partea dreaptă a intrării e pictat Diavolul stând pe butuc într-un
cadru în formă de semicerc.

Biserica reformată din Hodod. Istoria bisericii reformate din Hodod începe înaintea
secolului XIII, unde săpăturile arheologice începute din anul 2006 scot la iveală o fereastră care
este în stil romanic, iar sub sacristie se află o criptă. Actuala biserică a fost construită în secolul
XV. Ferestrele înguste ale sacristiei și navei ne trimit la perioada casei Arpád și sacristia este
sprijinită în exterior de contraforturi. Tavanul inițial al bisericii cu arcade a fost înlocuit cu unul
plat, decorat cu motive florale. Intrarea vestică are boltă semicirculară, iar cea nordică are una
ascuțită. Turnul construit în anul 1901 a înlocuit unul mai vechi și mai mic. Amvonul din piatră a
fost realizat de către meșterul Sipos Dávid în anul 1754. Inscripția și blazonul fac referire la familia
Wesselényi, care l-au comandat. În turn se găsesc trei clopote din secolul XVII, unde mai vechi
clopot a fost turnat în anul 1603, iar cel mai mic în clopot în anul 1651, iar cel mai mare clopot în
anul 1619. Acesta din urmă a fost adus din cetate. De menționat că turnul se scufundă, dar este
stabil, spre deosebire de partea centrală a bisericii care se scufundă încontinuu, chiar dacă s-au luat
măsuri de stabilizare, astfel renovarea a fost întreruptă și enoriașii au început construcția unei noi
biserici pe un teren care este mai stabil.
Biserica de lemn din Lelei. Aceasta se află în localitatea Lelei din comuna Hodod, județul
Satu Mare și datează din anul 1780. Biserica poartă hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”
și se află pe nouă listă a monumentelor istorice.
Biserica reformată din Lelei a fost construită între anii 1783 și 1788, iar turnul cu patru
turnulețe a fost construit în anul 1762. Fleșa prismatică a turnului are un guler proeminent și un

36
foișor cu arcade. În turnul înalt de 20 metri, sunt adăpostite două clopote, cel mai vechi clopot
fiind turnat în anul 1762. Orga bisericii a fost construită în anul 1888 de către Kolonits István și a
fost recondiționată și electrificată în anul 2001, de către Molnár József.
Schitul „Sfântul Arhidiacon Ștefan” de la Luna Șes. Acesta se află în localitatea Luna din
județul Satu-Mare. Este un complex monahal de o fermecătoare frumusețe arhitecturală și
duhovnicească, care este alcătuită din biserică de lemn în stil maramureșean care are troiță, casă
monahală din material de lemn și gard împletit în stil tradițional oșenesc. Biserica cu hramul
“Sfântul Arhidiacon Ștefan” a fost sfințătă de către PreaSfinția sa Justin Hodea Sighețeanul, care
este Episcopul Vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului, acesta a
sfințit biserica în anul 2012. Lucrările la acest obiectiv mănăstiresc de la Luna Șes, au fost realizate
prin grija Protopopiatului Ortodox Oaș, a Consiliului Local și a Primăriei orașului Negrești-Oaș.
Catedrala Adormirea Maicii Domnului din Satu-Mare, este o catedrală ortodoxă aflată în
municipiul Satu-Mare. Planul catedralei Adormirea Maicii Domnului a fost proiectat de către
arhitectul Gheorghe Liteanu, care a fost un arhitect bucureștean ce a proiectat mai multe clădiri
ale acestui municipiu. Construcția lăcașului a fost controlată direct de către arhitect între anii 1932-
1937. Stilul architectural al acestei catedrale este stilul bizantin îmbinat cu motive tradiționale
românești. Catedrala Adormirea Maicii Domnului, are forma unui patrulater, cu un corp central
înalt care are prevăzut o cupolă și turnuri în fiecare colț, este ornamentată cu arcade sprijinite pe
coloane. La exteriorul acesteia, intrarea în biserică este alcătuită dintr-un portal care este format
din șase coloane cu arcade și de brâul median în formă de funie răsucită care reprezintă un simbol
al aspirației spre divin. Interiorul acesteia cuprinde ornamente sculptate în lemn şi picture, iar
picturile au fost realizate de Eugen Profeta și Eremia Profeta. Clădirea se află în patrimoniul
monumentelor istorice naționale, iar aceasta mai este cunoscută și pentru faimosul cor bisericesc.
Și tot aici în patrimoniul ei se găsesc documente vechi ce oferă informaţii despre bisericile române
din interiorul cetății Sătmar.
Catedrala greco-catolică Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril, din municipiul Satu-Mare,
este una din cele mai reprezentative clădiri ecleziastice ale municipiului, fiind declarată monument
istoric. Pe locul inițial unde a fost ridicat edificiul de cult se afla o biserică construită între anii
1799 și 1803, în stil arhitectural baroc. În anul 1926, sub președinția doctorului Ilie Barbul, care
era și prefectul județului, a fost instituită Asociația Româncelor Sătmărene, cu scop religios, scop
filantropic și scop național, unde președintă fiind aleasă doamna Lucreția Eugenia Barbul. Până
în anul 1932, când au început lucrările de construcție ale catedralei, doamnele din această asociație
au adunat o sumă de 3,5 milioane lei care au fost folosiți la clădirea catedralei. În anul 1932 încep
lucrările de dărâmare a vechii biserici. Planurile lăcașului de cult au fost proiectate de arhitectul

37
Victor Smigelschi, care a fost fratele pictorului Octavian Smigelschi iar lucrarea în sine i-a fost
încredințată lui Gheorghe Liteanu. Clădirea respectă planimetria bizantină îmbinând-o cu elemente
specifice arhitecturii românești, păstrând structura spațiului ecleziastic în nartex, pronaos, naos și
altar. Întreag edificiu este dominat de o cupolă centrală pe pandative cu un diamteru de 14 metri
și o înălțime la vârful crucii de 40 metri. Razele de lumină pătrund prin arcadele largi ale
tamburului cupolei și se resfrâng în interiorul acesteia creând o lumină difuză. Coloanele exterioare
al clădirii au capitelurile sculptate iar placajul soclului este alcătuit sub forma unui brâu decorativ.
Catedrala romano-catolică din Satu-Mare. Aceasta are hramul "Înălțarea Domnului", și
este catedrala a Episcopiei Romano-Catolice din județul Satu-Mare. Monumentul a fost ridicat la
începutul secolului al XIX-lea în stil architectural clasicist de către arhitectul Hild József și este în
prezent declarant monument istoric. Aceasta a fost construită pe locul unei vechi biserici în stil
baroc. Catedrala Romano-Catolică din Satu-Mare a trecut prin numeroase reconstrucții, renovări,
redecorări și extinderi de spațiu. Catedrala Romano-Catolică din prezent a fost construită în stilul
arhitectural neoclasicist între anii 1830 și 1837, astfel se presupune că a fost proiectată de către
arhitectul Jozsef Hild, dar nu există însă date sigure cu privire la acest lucru. Catedrala are pe
faţada din centru un portic cu șase coloane, iar pe ambele părți ale fațadei clădiri înălțându-se
turnuri ce au înălțimi de 40 de metri cu câte o cupolă în vârf. În exteriorul clădirii, în fața intrării
centrale se află statuia Mântuitorului, statuia apostolului Sfântul Petru și statuia apostolului Sfântul
Paul, iar în nișele de sub cele două turnuri se află statuile regilor Sfântul Ladislau și Sfântul Ștefan.
Biserica Reformata cu lanțuri din Satu-Mare. Aceasta a fost ridicată în secolul XVIII este
unul dintre monumentele reprezentative ale municipiului Satu-Mare. Construcţia clădirii s-a
desfăşurat pe parcursul a 9 ani între anii 1793 și 1802 într-o concepţie arhitecturală de manieră
barocă a lui Preinlich Sigismund. Această clădire face parte din tipul planimetric al bisericilor-
aulă cu turn acroşat. Clădirea este înconjurată cu stâlpi legaţi între ei cu lanţuri forjate, iar de aici
vine şi denumirea "Biserica cu lanţuri". Aceasta păstrează valoroase piese de inventor cum ar fi:
farfurii, discuri şi potire, care datează dintre anii 1657 și 1679. Clopotul cel mare din turn este cel
mai vechi clopot din municipiul Satu Mare care datează din anul 1633. Mobilierul din edificiu este
realizat, în perioada aniilor 1799 și 1807, realizat din lemn de stejar, de către meşterul tâmplar
Frits Iosif. În anul 1814 biserica este dotata cu o orgă realizata de către maestrul Galli.
Templul Mare din Satu-Mare. Este un lăcaș de cult evreiesc din municipiul Satu-Mare. El
a fost construit între anii 1889 și 1892 în stilul arhitectural maur. Mai este denumit și Sinagoga de
pe strada Decebal. Prezența evreilor în municipiul Satu-Mare este atestată documentar pentru
prima dată în anul 1623, atunci când guvernatorul Transilvaniei, Gabriel Bethlen care a guvernat
în perioada aniilor 1613 și 1629, permite stabilirea evreilor în Satu-Mare. Prima sinagogă din Satu-

38
Mare a fost ridicată între anii 1852 și 1858 pe strada Decebal. Pe locul acesteia a fost construit
ulterior templul din prezent. Templul Mare din municipiul Satu-Mare este una din clădirile cele
mai distincte și originale ale municipiului. Această clădire este construită în stil arhitectural maur
cu turnuri și turnulețe fațetate și se remarcă prin monumentalitate. Clădirea este alcătuită din parter
și un etaj.
Biserica de lemn din Soconzel. A fost o biserică de lemn din comuna Socond, județul Satu-
Mare. Biserica era datată relativ din anul 1777 și avea hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și
Gavriil” și era declarată pe noua listă a monumentelor istorice. Tradiția locală spune de amintirea
unei biserici de lemn mai vechi, care se afla între satul Soconzel și satul Cuța, iar aceasta era
folosită în comun de către cele două sate și aceasta probabil că a mai fost la un moment dat și
sediul unei mănăstiri. Această biserică a ars pe data de 3 octombrie 2009. În present se păstrează
ruinele carbonizate ale acesteia. Biseria este reprezentativă pentru zona etnografică Codru, unde
biserica avea spațiul interior împărțit după canoanele bisericești în trei încăperi astfel: pronaosul,
naosul și absida altarului. Pereții bisericii erau din bârne așezate orizontal, iar materialul folosit
pentru acestea fiind obținut, conform tradiției chiar de pe locul unde a fost contruită biserica.
Pereții din lemn erau așezați pe un piedestal din piatră de râu. În biserica aceasta se mai păstrau,
înainte de incendiul din 2009 și un număr de 5 icoane împărătești.
Biserica Reformată din Tășnad. Este cea mai veche Biserica Reformată, care este și
înscrisă, pe lista monumentelor istorice din zona respectivă. A fost înălțată în anul 1476, în timpul
domniei regelui Matei Corvin și este construită în stilul arhitectural neogotic. Inițial biserica era o
biserică romano-catolică, dar în secolul XVI a fost preluată și transformată în biserică reformată.
În urma invaziei turcilor din anul 1660, aceasta a fost incendiată și grav avariată. Timp de aproape
100 de ani, biserica nu a fost folosită, până în anul 1770, când s-au terminat lucrările de restaurare,
a fost construită o biserică din lemn unde se țineau ceremoniile religioase. În anul 2011, s-a scos
din turnul bisericii reformate o ladă veche pentru a fi dusă la restaurare. Însă în această ladă s-au
găsit câteva sertare secrete în care s-au descoperit monede de argint, monede de bronz și scoici.

Obiective turistice culturale

Casa memorială a poetului Ady Endre din Ady Endre, este amplasată la 5 kilometri de
comuna Căuaş, în localitatea omonimă. Complexul muzeal este alcătuit din două case dispuse în
dreapta și stânga monumentului poetului astfel: casa veche, în care s-a născut poetul, şi casa nouă
folosită de către familie din perioada interbelică. Acesta s-a născut în anul 1877, Ady Endre a fost
unul dintre cei mai importanți poeți a poporului maghiar al secolului al XX-lea. În anul 1957,
datorită intervenţiei pictorului Aurel Popp, în urma unei restaurări, casa memorială a poetului a

39
fost schimbată în muzeu. Casa, a fost construită după arhitectura locuințelor ţărănești, iar aceasta
este acoperită cu trestie și este alcătuită din trei încăperi. În camera din faţa a casei sunt expuse
piese de mobilier specifice camerei curate. Tinda, unde se află intrarea în casă, este aranjată cu
obiecte casnice prezentând o bucătărie cu horn liber. În ultima cameră a casei se află patul în care,
după tradiție, s-a născut poetul maghiar şi vitrina cu documente şi fotografii personale ale poetului.
Casa nouă cuprinde patru camere. În prima cameră şi în a treia cameră sunt expuse documente,
fotografii, scrisori adresate poetului maghiar, dar şi alte documente. În a doua cameră şi în ultima
cameră sunt etalate piese de mobilier, obiecte decorative şi obiecte casnice, specifice epocii în care
a trăit poetul maghiar.
Casa memorială ,,Vasile Lucaciu" din Apa. Localitatea este situată pe drumul european
E671, la 38 de kilometri de municipiul Satu-Mare. Aici se găsește unul dintre monumentele care
ne amintesc despre prezența lui Vasile Lucaciu, născut în localitatea Apa, în anul 1852. El a fost
preot, om politic, profesor, marcând destinul poporului român din zona Transilvania. A colaborat
la redactarea Memorandumului, pentru care a fost pedepsit cu 5 ani de închisoare. Casa memorială,
a fost construită în anul 1847, și este specifică arhitecturii populare din respectiva zonă. Aceasta
are formă dreptunghiulară, și este situată perpendicular pe şosea. Este construită din bârne de lemn,
aşezate pe talpă groasă de stejar, care sunt îmbinate prin platuire. Casa este joasă, iar acoperişul
alcătuit din paie în două pante este prevăzut cu două şuturi trapezoidale, și cu un geam iluminator.
Casa este alcătuită din trei camere, unde camera din faţă este camera curată, în mijloc o tindă şi
camera din spate. Interiorul din prima cameră este amenajat în stilul arhitectural rustic. În ultima
cameră sunt prezentate cărţi, fotografii, documente specifice perioadei în care a trăit și a activat
marele om politic, Vasile Lucaciu.
Muzeul Etnografic Maghiar „Sipos Lászlo” din Bogdand, este un muzeu județean din
localitatea Bogdand, localitatea este aflată la 60 de kilometri de municipiul Satu-Mare, fiind în
sudul județului, la granița dintre județul Sălaj și județul Maramureș. Casa este construită în jurul
anilor 1880 și 1885 de către meșteri populari din Cristur, localitate din județul Sălaj, fiind
transformată în muzeu în anul 1997. Poartă numele fondatorului Sipos László care a fost profesor.
Aceasta este o casă tipică zonei de la sfârșitul secolului al XIX-lea, fiind construită pentru oameni
mai avuți.Casa are formă dreptunghiulară, dispusă perpendicular pe stradă, fiind clădită pe o
fundație de cărămizi, combinată cu piatră de rău, pereții groși sunt clădiți din văioage alternate cu
cărămidă arsă. Casa este înconjurată de un târnaț în formă de U, iar în partea dinspre stradă, pe
lungimea casei și în spatele acesteia, susținut de 14 stâlpi de formă octogonală. Casa este alcătuită
din 3 încăperi, unde în primul spațiu se află camera curată cu piesele de mobilier, costume populare
și textile. Al doilea spațiu, unde se află intrarea este destinat pentru descrierea istoriei locale. În

40
ultima încăpere se află amenajată o cameră de locuit cu piese de mobilier, obiecte ceramice, piese
folosite la țesut. Colecția muzeală este filiala Muzeului Județean Satu Mare.
Teatrul Municipal din Carei a fost construit în anul 1907 sub îndrumarea maistrului Bede
Antal, după proiectul lui Kopecsek Gyorgy, un arhitect celebru al acelor vremuri, care a proiectat
şi Filarmonica din Oradea şi unele teatre din statul Ungaria. Construcția, care avea 200 de locuri,
a purtat numele scriitorului careian Gall Joszef până în anul 1920, după care este numit Teatrul
Carmen Sylva. Teatrul din Carei a avut trupă proprie de teatru, care a fost fondată în anul 1901. În
anul 1920 trupa de teatru se destramă, iar edificiul este închiriat pentru proiecţii de filme. După
anul 1945, primeşte numele de Teatru Popular, iar în anul 1953 edificiul, construit în stilul
arhitectural secesionist, a fost transformată atât în exterior, cât şi în interior. Au fost desfiinţate
lojele, iar în locul acestora, a fost făcut un balcon şi puse două rânduri de scaune cu o intrare pe
mijloc, au mai fost executate două ieşiri şi a fost modificat holul construcției. Între timp a dispărut
şi un candelabru extrem de preţios Prin lucrările de restaurare dintre anii 1953 şi 1980, s-a distrus
acustica sălii, astfel încât aceasta nu mai poate corespunde spectacolelor de filarmonică şi muzică
de cameră. După 1995, elementele clădirii construite ulterior au început să se desprindă de clădire,
iar din 15 septembrie 2008 clădirea este închisă.
Cuptoarele dacice din Medieșu Aurit reprezinta un sit aflat la 5 kilometri de comuna
Medieșu Aurit în partea de nord-est. Aceasta este localizată pe malul drept al râului Someș, la o
distanță de 22 kilometri spre est de municipiul Satu-Mare. Situl arheologic se desfășoară pe o
suprafață totală de aproximativ 12-15 hectare. Cercetările effectuate asupra acestui sit au scos la
iveală existența a circa 120 de cuptoare care aveau ca scop: arderea ceramicii, fiind realizate de
către dacii liberi și datează din anii 100 pana în anii 350 după Hristos. Acestea erau folosite la
fabricarea vaselor pentru provizii, iar acestea au diametrul de peste 2 metri și sunt cuptoare unice.
7 dintre aceste cuptoare descoperite au fost restaurate și conservate de către Muzeul Județean Satu-
Mare, iar așezarea cunoscută sub numele de "Cuptoarele dacice de la Medieșu Aurit" sunt aflate
în prezent în patrimoniul Muzeului Județean Satu-Mare.
Muzeul Țării Oașului din Negrești-Oaș, s-a înființat în anul 1966, iar acesta este poziționat
în apropierea centrului orașului Negrești-Oaș, fiind situat la 200 de metri de drumul național care
vine dinspre Satu-Mare și merge spre Sighetu-Marmației. Este amplasat pe o suprafață de 1,5
hectare, fiin pe malul râului Tur. Muzeul cuprinde două secții după cum urmează: o expoziție
permanentă cu o valoroasă colecție de etnografie, artă populară și Muzeul în aer liber. Arhitectura
tradițională este redată de biserica de lemn din satul Lechința care datează din prima parte a
secolului XVII, de către casele din localitățile Racșa, Moișeni și Negrești din perioada secolelor
XVIII și XIX, care, împreună cu cele zece construcții de tip anexă, alcătuiesc trei gospodării

41
complete, de două case moleculare din Gherța Mică și de casa de olar din Vama. În interioarele
acestora sunt expuse piese valoroase din colecțiile de țesături, port popular, icoane, ceramică,
mobilier și unelte ale muzeului. Secțiunea compusă din instalațiile tehnice, în special cele acționate
de către apă, este partea cea mai atractivă a muzeului. De asemenea, muzeul din Negrești-Oaș este
singurul loc în care se mai produce renumita ceramică de la Vama. Datorită reliefului din zona
respectivă și a vegetației abundente deținută și având în vedere valoroasa colecție de etnografie și
artă populară, Muzeul este foarte expresivă pentru toată zona etnografică Țării Oașului.
Muzeul Șvăbesc din Petrești. Localitatea Petrești este poziționată la 43 kilometri de
municipiul Satu-Mare, pe drumul dintre Satu Mare și Oradea. Muzeul este una dintre cele mai
reprezentative pentru arhitectura populară şvăbească. Aceasta a fost construită în anul 1881, este
alcătuită din patru camere, două holuri, două bucătării, două pivniţe, iar casa se termină cu un grajd
pentru animale. Pe toată lungimea casei se află un târnaţ sprijinit pe stâlpi din lemn, care sunt fixaţi
în tălpi de fontă, iar în partea superioară se găsesc ornamente florale traforate. Camerele sunt
mobilate cu piese din lemn de brad care au fost confecţionate de către meşteri locali, ornamentate
prin pictură cu motive florale şi motive vegetale stilizate, care sunt specifice şvabilor. Mai sunt
prezentate obiectele care sunt folosite în industria casnică, din care menționăm: meliţă, pieptene
de fuioare, furci de tors, vârtelniţă, război de ţesut. În componenţa gospodăriei se află și şura în
care se găsesc și utilajele agricole.
Muzeul judeţean din Satu-Mare. Această instituție este una dintre cele mai importante
instituţii de cultură ale judeţului Satu-Mare. Acest muzeu are în componenţa sa următoare secţii şi
obiective patrimoniale: Secţia istorie-etnografie, Secţia de artă, Muzeul Orăşenesc Carei cu secţii
de arheologie şi ştiinţele naturii, Muzeul Orăşenesc Tăşnad cu secţii de istorie şi etnografie,
Muzeul Şvăbesc Petreşti, Muzeul Moţilor Scărişoara, Muzeul Maghiar Bogda, Complexul
memorial ,,Ady Endre", Casa memorială ,,Dr. V.Lucaciu" din Apa, Casa memorială ,,Dr. Aloisie
Tăutu" din Valea Vinului, Gospodăria codrenească din Chilia, Biserica de lemn din Soconzel,
Rezervaţia arheologică Bobald-Carei, Cuptoarele dacice de la Medieşu Aurit, Muzeul etnografic
în aer liber de la Măriuş, Casa ţărănească, secolul XVIII din Călineşti-Oaş. Clădirea actuală a
sediului central a fost ridicată în 1936. Această clădire a avut destinaţii administrative fiind
Prefectura judeţului în perioada interbelică, sediul Consiliului popular judeţean şi al Comitetului
judeţean Satu-Mare al Partidului Comunist Român. Aceasta a fost realizată în maniera şcolii
arhitecturale românești din deceniul al patrulea al secolului nostru, are două niveluri, remarcându-
se ca element caracteristic linia dreaptă ce alternează cu arcurile semicirculare ale ferestrelor
construcției, care articulează cele două faţade. Clădirea câştigă în monumentalitate prin cele cinci
coloane adosate faţadei principale. De aici aveau loc discursurile dictatorului Nicolae Ceaușescu

42
în vizitele sale la municipiul Satu-Mare. După evenimentele din anul 1989 aici a fost aplaudată
cuvântarea susținută de către regele Mihai I şi a reginei Ana.
Muzeul de artă din Satu-Mare. Clădirea care adăpostește în prezent secţia de artă a
Muzeului Judeţean, a fost construită în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, în stilul arhitectural
neogotic, fiind declarată monument de istorie şi monument de arhitectură, iar aceasta este
cunoscută în municipiu sub numele de "casa Vecsey". Pe acest teren se afla în secolul al XVIII-
lea o construcție ce era depozit al cetăţii Satu-Mare. În această clădire a fost semnată în anul 1711
pacea de la Satu- Mare, în urma înfrăngerii răscoalei lui Francisc Rakoczy al II-lea. Clădirea are o
planimetrie în formă de "L" fiind alcătuită din două corpuri diferite ca stil arhitectural, care provin
din perioade diferite de construcţie. Pe locul acestor două clădiri era o veche construcție cu un etaj,
cu un portal de intrare încadrat de un arc în plin centru, aparţinătoare cetăţii Satu-Mare.
Teatrul de Nord din Satu-Mare. Inaugurarea oficială a primului teatru construit în
municipiul Satu-Mare a avut loc în anul 1848. Arhitectul acestei prim edificiu a fost Friedl Janos.
Municipiul nu a avut o trupă constantă de teatru, construcția fiind doar gazdă pentru trupele care
doreau să-şi prezinte spectacolele. În anul 1887, datorită sistematizări municipiului, edificiul a fost
demolat cu promisiunea de a se construi un alt teatru. În anul 1889, s-a pus piatră de temelie a
actualei construcții, astfel s-a păstrat tradiţia, prin faptul că în pereţi au fost îngropate câteva
obiecte precum: monede, o istorie a teatrului şi o listă cu numele demnitarilor localității din
perioada respectivă. Teatrul de Nord este o clădire construită în stilul arhitectural neoclasic, având
un etaj. Faţada acetuia, este realizată în trei registre, din care partea centrală este decroşată în profil
semicircular, cu un acoperiş de tip cupolă, mai are la parter un pridvor susţinut de către patru stâlpi.
Ferestrele faţadei sunt boltite şi au un ancadrament terminat în partea superioară cu frontoane
triunghiulare care sunt decorative. Sala de spectacole a fost construită având o capacitate de 800
de locuri și este decorată în stucatură, având motive specifice epocii de atunci. Arhitecţii care au
realizat această construcție au fost Voijta Adolf şi Voijta Szikszay.
Muzeul memorial Kölcsey Ferenc. Acesta a fost autorul imnului naţional maghiar, s-a născut
în localitatea Săuca, localitate care azi se află poziționată în România, în judeţul Satu-Mare.
Familia Kölcsey nu a trăit în acestă localitate, însă în momentul naşteri lui Ferenc, mama ei, Bölöni
Ágnes se afla la părinţii săi la Săuca. Astfel este posibil că fostul conac al familiei Bölöni azi să
fie casa natală a lui Kölcsey. Casa memorială actuală nu este identică cu casa natală în care
funcţionează parohia greco-catolică a localității. Pe casa natală a poetului este o placă
comemorativă, care are următorul text: "În această casă s-a născut Kölcsey Ferencz, marele patriot
şi poet în 8 august 1790”. Casa memorială a primit loc în clădirea din vecinătatea bisericii
reformate, în clădirea din proprietatea acestei biserici reformate.

43
 Muzeul Moţilor din Scărişoara. Scărişoara Nouă se află la o distanţă de 5 kilometri de
localitatea Pişcolt, care este centru de comună. Muzeul Moţilor care este amenajat în localitate este
alcătuit din două clădiri, unde una cuprinde expoziție etnografică iar cealaltă cuprinde expoziție
de istorie. Între cele două clădiri se află instalat bustul lui Horea, care este făcut din bronz. Moţii
din zona Munţiilor Apuseni, au fost colonizaţi în aceste locuri în anul 1924, dar au păstrat multe
dintre tradițiile lor precum și dintre obiectele utilizate în viaţa de zi cu zi, atât în gospodăriile lor,
cât şi la munca de pe câmp. În prima cameră a expoziţiei de etnografie este aranjat un interior
ţărănesc. În a doua cameră este prezentat industria de ceramică şi de textilă, împreună cu costume
populare şi vase de ceramică. În a treia încăpere se găsește unelte agricole şi accesorii ale industriei
ceramice folosite de către aceștia. Iar în ultima sală sunt expuse meşteşugurile cu uneltele folosite
în cadrul ocupaţiilor țărăneşti. Clădirea a doua cuprinde o expoziție care prezintă istoria locului și
a regiunii respective de la descoperirile arheologice de pe timpul dacilor şi romanilor, până la
timpul martiriilor Horea, Cloşca şi Crişan ori Avram Iancu. Aici se prezintă piese originale,
fotografii, documente şi lucrări de artă contemporană, realizate de către artişti plastici şi artişti
populari.
Muzeul orășenesc din Tășnad. Acest muzeu a fost amenajat în anul 1978, într-un vechi
conac nobiliar, care a fost reconstruit în a doua jumătate a secolului XVIIl în anul 1771. Muzeul
din Tășnad este compus din 4 săli expoziționale, care sunt grupate pe două secții astfel: arheologie-
istorie locală și etnografie. Patrimoniul arheologic provine din săpăturile efectuate în zona
limitrofă orașului Tășnad și cuprinde vestigii ale perioadei epocii neolitice, epocii bronzului și a
epocii dacilor liberi. Diverse obiecte și documente din perioada epocii medievale cât și a epocii
moderne completează colecția de istorie locală. Expoziția de etnografie pune în evidență
principalele aspecte legate de cultura materială și spiritual care sunt specific zonei Tășnadului,
cuprinzând o gamă variată de obiecte din ceramică de uz gospodăresc și ceramică decorativă, care
erau produse în centrele de olărit din Tășnad, Vama, Băița, Cehu Silvaniei, și unelte agricole
tradiționale sau unelte folosite în atelierele meșteșugărești din zonă. Dispunând de mijloace tehnice
primitive și cu materiile prime avute la îndemână, industria casnică textilă din zona Tășnadului a
produs valori artistice de un remarcabil bun gust și rafinament. Prin diversitatea obiectelor expuse,
prin gama largă de motive decorative folosite în ornamentarea acestora, colecția de textile a
muzeului reprezintă creații artistice deosebit de valoroase și originale.
Casa memorială ,,Aloisie Tăutu" din Valea Vinului. Expoziţia are un caracter memorial și
este expusă în casa în care a trăit Aloisie Tăutu, care a fost canonic, istoric, participant la Mare
Adunare Naţională din data de 1 decembrie 1918, autor a numeroase lucrări teologice şi lucrări
istorice. Acesta s-a născut în 1895 în localitatea Terebeşti, și-a petrecut copilăria în localitatea

44
Valea Vinului. El a urmat facultatea de teologie în Viena, fiind hirotonit ca preot în anul 1921. În
anul 1928 a fost numit de către episcopul greco-catolic de atunci, Valeriu Traian Ferenţiu, ca
cercetător la Arhiva Vaticanului, unde și-a petrecut restul vieţii, scoțând numeroase volume, din
documentele găsite acolo. În casa acestuia sunt amenajate trei camere, astfel camera din faţă
prezintă piese de mobilier, masă de birou cu accesoriile cu care a lucrat acesta, precum și fotografii
şi picturi ale familiei şi prieteniilor lui. În a doua cameră se găsește mobilă care este pentru
sufragerie. În ultima cameră, care este dormitorul, se pot observa piese de mobilier, furniruit cu
lămâie, pat, noptieră, dulap, executate la începutul secolului XX.

Obiective cu valoare arhitecturală și valoare monumentală

Monumentul Ostașului Român din Carei. Monumentul reprezintă opera sculptorului Vida
Gheza și a arhitectului Anton Dâmboianu. Inaugurat în anul 1964. Complexul monumental este
realizat din piatră albă și are dimensiuni impresionante: deschiderea frontală de 18 metri,
adâncimea de 5 metri și înălțimea de 12 metri. Acest însemn comemorativ se compune din cinci
elemente cu semnificații simbolice: un cap de țăran, care inspiră demnitate și statornicie (simbolul
răscoalelor țărănești), o poartă cu încrustații asemănătoare celor care împodobesc porțile
maramureșene (“poarta jertfelor”), o femeie plantând o floare (simbolul reînnoirii), chipul unui
ostaș care impresionează prin masivitatea și trăsăturile sale aspre și un obelisc asemănător turlelor
bisericilor maramureșene (simbolul flăcării veșnice). Pe acest obelisc este înscripționat următorul
text: glorie ostașilor armatei române, căzuți în luptele pentru eliberarea patriei.
Monumentul Păcii de la Moftinu Mare. În localitatea Moftinu Mare se află Monumentul
Păcii de la Sătmar, care este un obelisc ridicat în amintirea eroilor care au căzut în Răscoala lui
Rákóczi. Aici a fost ultima bătălie a războiului de independență, care s-a încheiat cu capitularea
curuților în fața trupelor lobonților, iar ca consecință, în anul 1711 s-a încheiat Pacea de la Sătmar
în casa Vécsey, în centrul vechi al municipiului Satu Mare.
Hotelul Dacia din municipiul Satu-Mare, se afla în centrul municipiului Satu-Mare, pe fostul
amplasament al primăriei care a fost construită în anii 1768 - 1772, acesta apartine stilului secesion
şi reprezintă una dintre cele mai frumoase clădiri din Transilvania. În acest hotel, care are o
arhitectură impresionantă şi maiestuoasă, comparată ca unui palat, au fost găzduiți oaspeţi în trecut
mari personalităţi remarcante, cum ar fi : Nicolae Iorga, Liviu Rebreanu, Octavian Goga, Mihail
Sadoveanu, regele Mihai I şi preşedinţii de după anul 1989. Hotelul a avut dotări la cele mai înalte
standarde europene, pentru secolul XXI, având o capacitate de cazare de 107 locuri în camere cu
1 pat sau 2 paturi şi apartamente. Alte facilitaţi care includea acest hotel au fost următoarle: salon
restaurant cu orchestră, terasă, bar de zi, sală de conferinţe, birou de schimb valutar, iar în clădirea

45
hotelului era găzduită și filarmonica de stat. Pe lângă confortul şi eleganța deosebită, hotelul mai
oferea următoarele servicii suplimentare: videoconferinte, fax, e-mail, informaţii diverse, păstrarea
şi transportul bagajelor şi valorilor, trezirea la ora solicitată, primirea şi distribuirea
corespondentei, comanda taxi, bilete la spectacole, de tren, de avion, ș.a.
Turnul Pompierilor din municipiul Satu-Mare are o înălțime totală de 47 metri și o înălţime
cursivă de 34 metri, a fost construit în anul 1904 din inițiativa episcopului Gyula Meszlényi, fiind
proiectat de către Ferencz Dittler și construit de către Lajos Vajnay. Datorită înălțimii, turnul oferă
o privire de ansamblu asupra orașului Satu-Mare fiind folosit în acest sens pentru prevenirea
incendiilor și protecția împotriva lor. În prezent, turnul este un obiectiv turistic de mare atracție
fiind vizitat zilnic de aproximativ 50 de vizitatori.

Obiective peisagistice
Parcul dendrologic din Carei. Parcul castelului care se întinde pe 10 hectare în jurul
castelului Karolyi, a fost înfiinţat în forma lui iniţială în secolul al XVIII-lea. Arborii exotici ce au
fost plantați încă la începutul secolului al XVII-lea, fac ca la mijlocul secolul al XVIII-lea să devină
deja o grădină renumită, având ca o curiozitate un lac cu broaşte ţestoase. Între anii 1792-1795,
parcul se reorganizează după stilul englezesc. La începutul secolului al XIX-lea , parcul
dendrologic se găsea în partea vestică a clădirii castelului Karolyi. Tot în aceea perioadă funcţiona
aici şi o seră renumită pentru cultura cameliilor care a fost distrusă de incendiul din anul 1887.
Cuprinde circa 110 specii exotice și indigene, unele fiind rarități ale florei dendrologice cultivate
în România, iar altele reprezentând adevărate recorduri prin dimensiuni. Dintre esențele lemnoase
valoroase, actualmente vegetează în parc un număr de 13 specii, printre care menționăm: ginkgo
biloba, duglas verde, dud alb, salcam japonez, castan porcesc, tisa etc.
Lacul Călinești-Oaș. Este situat în apropierea comunei Călinești-Oaș, aceasta este localizată
în partea de vest a depresiunii Oaș, la o distanță de 12 kilometri de orașul Negrești-Oaș și la o
distanță de 46 kilometri de municipiul Satu-Mare, are o suprafață de 357 hectare. Acest lac este
poziționat într-un decor natural, la baza munților Oaș. Lacul Călinești-Oaș se formeaza pe râul
Tur. Pescuitul pe acest lac reprezintă una din activitățile mult cautate de către amatori și de pescarii
profesioniști. Speciile de pești ce se întâlnesc aici sunt următoarele: crap, caras, platica, amur, avat,
salau, somotel, rosioara.
Luna Şes reprezintă un spaţiu deschis de circa 250 hectare, care se află la o altitudine medie
de 500 metri, aflându-se la baza pantelor nordice ale vârfului Pietroasa cu altitudinea de 1201 metri
şi a Muntelui Mic cu altitudinea de 1013 metri. Aceasta este o staţiune turistică aflată în
construcţie.

46
 Stațiuni balneare
Zona de câmpie şi zona de deal cuprind importante resurse balneare care constau în ape
termale şi ape minerale, astfel principalele localităţi din județul Satu-Mare care prezintă resurse
balneare sunt următoarele:
Tăşnad. Această localitate este situată la 65 kilometri de municipiul Satu-Mare și este cel
mai important centru balnear din județ, fiind singura staţiune turistică înregistrată a judeţului. Are
ca factori terapeutici următoarele resurse: ape termale care au 70°C la sursă, ape cu brom, ape cu
iod şi ape cu clorură de sodiu. Aceste tipuri de ape sunt recomandate pentru afecţiunile
reumatismale, afecțiunile ginecologice, afecțiunile cronice, boli profesionale, afecțiunile
endocrine şi afecțiunile de metabolism. Aici mai există ştranduri amenajate cu ape termale;
Beltiug. Localitate aflată la 35 kilometri de municipiul Satu-Mare, băile Beltiug, se află la
aproximativ un kilometru distanță, pe drumul local. Această staţiune este una sezonieră cu izvoare
de ape oligominerale, ape clorurate sodice, ape calcice, ape magnezice, ape feruginoase, care
recomandate în afecţiunile reumatismale, afecțiunile ginecologice, ș,a. Aici există instalaţii pentru
băi calde cu apă minerală;
Carei. Este al doile municipiu al județului, acesta fiind situat la 36 kilometri de către
municipiul Satu-Mare. Carei are o staţiune sezonieră având ca factori terapeutici următoarele ape:
ape minerale hipotone, ape termale cu temperaturi de 52°C, ape clorurate, ape iodurate, ape
bicarbonate, ape sodice, ape calcice, ape magneziene. Stațiunea deţine instalaţii pentru cură, iar
aici sunt bazine descoperite, ce conțin apă minerală termală;
Acâş. Este situat la 38 kilometri de către municipiul Satu-Mare, are ca factori terapeutici:
izvoare cu apă minerală termală, apă bicarbonată, apă sodică, apă hipotonă. Acesta deţine ştrand
cu apă minerală termală;
Ady Endre. Este o localitate situată la 15 kilometri de către municipiul Carei. Acesta are ca
factori terapeutici izvoare cu apă termală ce au temperaturi de 72°C, apă bicarbonată, apă clorurată,
apă sodică, apă hipotonă, care sunt indicate în afecţiuni reumatismale, afecțiuni ginecologice și
afecțiuni endocrine. Aici nu există amenajări pentru turism;
Valea Măriei. Localitate aflată la 44 kilometri de municipiul Satu-Mare, şi la 2,5 kilometri
de localitatea Vama, aceasta deţine ca şi factori terapeutici următoarele izvoare: izvoare cu apă
minerală bicarbonată, apă clorurată, apă sodică, apă carbogazoasă și apă izotonă;
Mihăieni. Aici există un ştrand amenajat.

Festivaluri, tradiții și obiceiuri

47
 Festivalul Internaţional al Pălincii din Satu-Mare. Reprezintă promovarea potenţialului
turistic şi crearea infrastructurii necesare, care are ca scop creşterea vizibilităţii judeţului Satu-
Mare pe harta turistică a României şi promovarea produselor tradiţionale. Acest proiect vizează
activităţi menite să facă judeţul Satu-Mare o destinaţie atractivă pentru turism, afaceri împreună
cu dezvoltarea produselor turistice şi creşterea utilizării internetului în serviciile de promovare
turistică.
Drumul Vinului Sătmărean. Acest proiect prevede realizarea efectivă a produsului turistic
“Anul Viticol Sătmărean”, plecând de la cele trei trasee tematice identificate care sunt: Halmeu
Vii – Turulung Vii – Oraşu Nou Vii, Carei – Pir şi Hodod și Dobra – Beltiug – Răteşti – Ardud –
Viile Satu Mare. În cadrul festivalului vor fi organizate concerte de muzică populară şi un bal
mascat, iar Consiliul Judeţean Satu-Mare îşi propune să transforme acest festival într-unul de
tradiţie. Pentru promovarea produsului turistic “Anul Viticol Sătmărean”, s-a propus derularea la
o campanie de nivel naţional care este valabilă totodată și pentru a promova cele trei circuite
turistice.

48
Fig. 14 Județul Satu-Mare – Harta obiectivelor turistice
 Trasee Sătmărene. Acesta constă în conceperea unor trasee tematice specifice turismului şi
promovarea lor prin instrumente de marketing în rândul grupurilor ţintă identificate. Traseele
identificate vor fi concepute în baza atracţiilor turistice identificate la nivelul judeţului, din care se
conturează tipurile de turism consacrate la nivel judeţean cu potenţial de atracţie şi investiţional:
turismul cultural, turismul religios, ecoturismul, turismul rural şi turismul balnear.
Alte festivaluri și manifestări importante ce se desfășoară în acest județ sunt: La Satu-Mare
(Zilele Municipiului, Festivalul Pălincii, Zilele maghiare Partium, Teatru fără bariere, Festivalul
internaţional al Romilor), zilele oraşului, comunei sau satului se mai sărbătoresc şi în alte localităţi
ale judeţului Satu-Mare, cum ar fi: Carei, Negreşti-Oaş, Ardud, Apa, Viile Satu, Odoreu, Botiz,
Bârsău de Sus, Vezendiu, la acestea adăugăm și alte manifestări cum ar fi: Halmeu (Sărbătoarea
Căpşunilor), Foieni (Ziua calului), Huta Certeze (Sâmbra Oilor). Festivalul Portului, Cântecului şi
Jocului Codrenesc din comuna Homoroade.
Grija omului pentru aspectul exterior, pentru modul în care apare în societate a constituit
dintotdeauna un element definitoriu pentru istoria omenirii. Costumul popular reprezintă un
document de viaţă şi prin urmare el oglindeşte şi istoria. Stâns legat de existenţă, costumul popular
a reflectat în decursul timpului, mentalitatea şi concepţia artistică. Costumul de zi cu zi era simplu.
El era alcătuit din cămaşă, pindileu, zadia dinainte şi zadia de pe cap. Prima piesă din costum
asupra căreia ne oprim este cămaşa. Acesta este realizată din pânză de cânepă ţesută în gospodărie.
Pindileul este poate cea mai spectaculoasă piesă. Cel de zi cu zi era simplu, la început din doi laţi
iar mai apoi dintr-un lat de pânză ţesut din cânepă şi fără ornamente. Pânza era încreţită la brâu,
mai creaţă pe şolduri şi la spate iar în faţă era aproape plată. Peste pindileu se purta zadia, care era
realizată dintr-un lat de pânză. În acelaşi timp pânză este înlocuită de o zadie mai mult colorată şi
mai preţioasă din punct de vedere a materialului din care era realizat. Această zadie din par era de
fapt din caşmir şi oşencele o cumpărau cu sume mari din import. În picioare femeile că de altfel şi
bărbaţii, purtau opinci cu obiele din pănură de sac. În cap femeile purtau chischineu.
Localitățile de pe actuala suprafață a județului Satu-Mare aparțin de diferite subregiuni,
ținuturi, și subdiviziuni etnografice, dintre care cea mai populară este Țara Oașului. Acestea se
remarcă prin caracteristici geografice, etnografice și prin folclorul, religia, obiceiurile, tradițiile și
dialectul vorbit de locuitori. Astfel zonele etnografice ale județului Satu-Mare sunt: Câmpia
Crasnei și a Ierului, Codru, Câmpia Someșului și Țara Oașului.
Ca și concluzie dacă observăm este per ansamblu că distribuția obiectivelor turistice în
județul Satu-Mare nu sunt uniforme, astfel acestea sunt localizate în o parte din ele în depresiunea
Oaș și în sud-vestul județului Satu-Mare. Zona centrală are obiective turistice dar sunt concentrate
în municipiul Satu-Mare. Cele mai raspândite obiective turistice sunt cele religioasem iar acestea
au o pondere foarte mare în sud-vestul județului. Majoritatea obiectivelor turistice de tipul
palatelor, conacelor și castelelor se regăsesc în zona centrală a județului. Festivalurile au o arie de
răpândire în parte de nord-vest a județului.

6.2. Infrastructura turistică din județul Satu-Mare

Reprezintă totalitatea mijloacelor şi instituţiilor economice, sociale sau culturale la care
turistul apelează în perioada călătoriei şi sejurului său. Din această categorie fac parte: magazinele
comerciale de diverse tipuri, poşta şi telecomunicaţiile, băncile, oficiile de schimb valutar,
instituţiile de asistenţă socială, instituţiile administrative, instituţiile culturale, instituţiile sportive.
Infrastructura de transport ne arată că în județul Satu-Mare se poate ajunge cu mașina
dinspre Cluj-Napoca, Oradea, Baia Mare și punctele de trecere a frontierei Petea de la granița
romano-maghiară și Halmeu de la granița romano-ucraineană, cu trenul se poate veni dinspre Baia
Mare, Oradea sau Jibou, iar cu avionul există două companii astfel, compania naţională TAROM
oferă curse regulate spre Satu-Mare, iar compania Carpatair oferă curse regulate internaţionale.
Infrastructura de cazare a județului este compusă din 17 hoteluri , 1 hostel, 11 moteluri, 16
vile turistice, 1 cabană turistică, 3 campinguri, 1 popas turistic, 1 căsuță turistică, 7 pensiuni
agroturistice și 4 pensiuni turistice, conform datelor de pe institul național de statistică, iar acestea
au ca dotări în general următoarele lucruri: restaurant, bar, terasă, piscină, jacuzzi, baze de
tratament, sală de fitness, locuri de joacă destinate copiilor, parcare, crame, ș.a.
Oferta turistică a județului este foarte diversificată în ceea ce privește obiectivele turistice
de care sunt religioase, culturale, zone de agrement, stațiuni balneare, ș.a.

6.3. Valorificarea potențialului turistic și forme de turism practicate

în județul Satu-Mare
Scopul valorificării potențialului turistic constă în faptul de a crea acțiuni care să determine
mobilitatea unei populații prin motivația lor. Factorul cheie în acest proces este turistul, iar mai
mulți turiști alcătuiesc acea populație. Însă această mobilitate este condiționată de anumiți factori
din care menționăm:
1. venitul, care limitează turistul la accesul vacanțelor;
2. structura socio-profesională, acesta este asociat cu venitul care creează particularități la
categoriile de persoane;
3. vârsta, reprezintă un factor esențial care acționează perspicace;
4. rezidența, reprezintă un alt factor ce influențează fluxurile turistice;

51
 5. comportamentul social, creează anumite schimbări în fluxurile turistice care sunt
considerate sensibile. Acestea sunt considerate sensibile deoarece țin cont de diferențele
de la un spațiu la altul în funcție de comportament.
Judeţul Satu-Mare nu are o instituţie abilitată care să ocupe de buna funcţionare a industriei
turismului. Însă instituția care se implică în această problematică este Consiliul Judeţean Satu-
Mare care este implicat în mod direct în a atrage fonduri pentru a finanța acest domeniu care este
turismul. Administraţiile locale cum ar fi primăriile și consiliile locale doresc să se implice în
domeniul turismului dar aceștia întâmpină obstacole cun ar fi lipsa de colaborare a celor din
sectorul privat cu ei. Cu toate acestea există mai multe proiecte care au fost începute atât de cei
din sectorul privat cât şi de cei din sectorul public în ce priveste dezvoltarea industriei turismului
din judeţul Satu-Mare. Se mai poate preciza faptul că există implicarea a patru noi localităţi din
județul Satu-Mare, în industria turismului începând cu anul 2009. Aceste localități sunt: Botiz,
Dorolţ, Negreşti-Oaş şi Oraşu Nou. De menționat mai este și faptul că doar în trei localităţi din
judeţul Satu-Mare (Satu Mare, Tăşnad şi Negreşti-Oaş) există și funcţionează centre de informare
turistică, cu toate acestea ele sunt slab echipate, ele dispun de puţine materiale promoţionale, însă
la nivelul judeţului Satu-Mare s-au depus proiecte pentru construirea de centre de informare
turistică, de către următoarele localități: Hodod, Bogdand, Certeze, Medieşu Aurit, Micula,
Porumbeşti, Doba, Berveni, Valea Vinului, Acâş, Beltiug, Căuaş.
În ceea ce privește formele de turism care se manifestă în județul Satu-Mare sunt tipuri de
turism ce se remarcă având unele trăsături cu o oarecare tradiție (drumețiile, turismul balnear,
weekendul) la care adăugăm și forme de turism ca: agroturismul, turismul de afaceri, cel cu ocazia
sărbătorilor tradiționale.
Turismul balnear. Judeţul Satu-Mare este bogat în resurse de ape termale şi balneare care
pot fi utilizate în scop curativ sau scop de agrement. Turismul balnear reprezintă formă de turism
ce domină judeţul Satu-Mare, acest tip de turism creează cel mai mare număr de locuri de cazare
şi cel mai ridicat grad de utilizare al acestora. Conform Studiului privind Potenţialul Energetic
Actual al Surselor Regenerabile de Energie în România, publicat de către Ministerul Economiei în
anul 2010, bazinul Crişul Negru-Someş, în care se află şi judeţul Satu Mare, deţine ponderea de
30% din potenţialul energetic geotermal al României. Tot în acest bazin se află 18 sonde, la 1500
metri adâncime, care prezintă o temperatură de 77°C.
Turismul cultural, este o formă de turism esențială atât la nivelul regiunii de dezvoltare
Nord-Vest, cât şi la nivelul judeţului Satu-Mare, care este alcătuit din mai multe domenii din care
menționăm următoarele: tradiţii etnografice, meşteşuguri populare, monumente şi valori
arhitecturale, castele şi cetăţi medievale, conace, muzee şi case memoriale, concerte şi spectacole.

52
 Turismul religios. În judeţul Satu-Mare sunt numeroase atracţii din punct de vedere a
locurilor bisericeşti şi religioase, astfel menționăm următoarele: biserici, mănăstiri, locuri de
pelerinaj, biserici de lemn.
Turism rural. La fel ca şi în alte zone ale României, şi în judeţul Satu-Mare, cererea în ceea
ce privește turismul rural şi agroturismul este în continuă creştere. Cifrele din statistică în acest
sens sunt convingătoare astfel: în perioada 2005- 2015, numărul turiştilor sosiţi în pensiuni
agroturistice a crescut de la 170164 la 672756, la nivel naţional, respectiv de la 2967 la 7693, în
judeţ. În cadrul judeţului Satu-Mare există multe localităţi care oferă condiţii optime pentru
practicarea acestui tip de turism şi zone în care s-au păstrat stilurile de construcţii tradiţionale,
meseriile tradiţionale şi obiceiurile populare, iar ca zone exemplare avem zona Ţara Oaşului şi
zona Codru. De asemeanea, există multe manifestări tradiţionale care oferă elemente populare
variate, începând de la portul popular, arhitectura populară, specialităţi gastronomice locale până
la sărbători populare. Putem de asemenea să menționăm și faptul că zonele de vii şi zonele de
livezi din Carei, Viile Satu Mare au influență la creşterea potenţialului în ce priveşte practicarea
turismului rural. Însă din pacate, deşi există potenţial pentru această formă de turim, aceasta este
puţin valorificată şi activitate stabilă.
Turism sportiv. În judeţul Satu-Mare există un fond cinegetc variat care este compus din:
cerbi, căprioare, lupi, vulpi, mistreţi, iepuri, fazani, potârnichi, ș.a. la care adăugăm și importante
resurse piscicole. Acestă formă de turism poate fi practicat, în judeţul Satu-Mare, atât pe cursul
apelor naturale cum sunt: râul Someş, râul Tur, râul Crasna, dar şi pe braţele moarte ale acestora,
cât şi pe cele artificiale, unde există numeroase lacuri potrivite pentru practicarea pescuitului. Nu
există în judeţul Satu-Mare trasee turistice omologate, iar traseele de biciclete nu sunt cunoscute
și nu există.
Ecoturismul. La baza acestui tip de turism, care admite conştientizarea ecologică şi
activităţile legate de natură, înclusiv observarea biodiversității, stau ariile naturale protejate din
judeţul Satu Mare, printre care putem menţiona următoarele: rezervaţia naturală „râul Tur”, dunele
de nisip de la Foieni, pădurea de frasini de la Urziceni, mlaştina de interdune Vermeş, tinoavele
din munţii Oaş, rezervaţia Runc şi heleşteele de la Moftinul Mic, rezervaţiile de tip botanic, arii
de protecţie avifaunistică, rezervaţiile mixte şi rezervaţiile naturale geologice. În ceea ce privește
raportarea acestora la suprafaţa totală a judeţului Satu-Mare, aceste suprafeţe de arii naturale
protejate sunt foarte reduse în comparație cu media regională şi cu media naţională, dar cu toate
aceastea, suprafaţa a mai crescut odată cu încadrarea unor arii în siturile Natura 2000. Dezvoltarea
turismului verde poate contribui la păstrarea acestor zone aducând în acelaşi timp și venituri pentru
populaţia județului.

53
 Turismul montan se poate practica, în judeţul Satu-Mare, în munţii Oaşului şi în munții
Gutâiului, unde există atât trasee turistice bogate în peisaje spectaculoase cât şi trasee pentru
iubitorii de alpinism. Datorită ariei montane joase, judeţul Satu-Mare este mai puţin compatibil
pentru practicarea sporturilor de iarnă, cu excepţie fiind zona Luna-Şes, care are o poziționare
favorabilă şi potenţial turistic pentru atragerea amatorilor și profesioniștilor de sporturi montane.
Turismul de afaceri. În judeţul Satu-Mare se organizează numeroase manifestări culturale,
cu tradiţie, expoziţii, manifestări sportive, târguri, concursuri de dansuri populare, expoziţii de
pictură şi prezentări de carte, festivaluri de muzică şi festivaluri de teatru, baluri ș.a. Acestea se
realizează în tot mai multe localităţi din judeţ, de obicei acestea se găsesc în cadrul zilelor oraşului
sau satului. De asemenea există o varietate largă de sărbători populare şi festivaluri care pun în
evidenţă elementele etnofolclorice specifice diferitelor zone. În ceea priveşte turismul de afaceri,
care s-a dezvoltat pe măsura întrării pe piaţa internă a firmelor internaţionale, de aici tragem
concluzia că acestea apar, în general, în oraşele mari, care pot asigura condiţiile minime și necesare
pentru organizarea de congrese, conferinţe, întâlniri de afaceri.
Turismul de tranzit. În judeţ, turismul de tranzit, care reprezintă fără şedere peste noapte, se
practică foarte des, consecință a poziţiei periferice a acestui județ. Integrarea localităţilor în traseele
turismului de tranzit sunt impulsionate pe traseele unde există propuneri de dezvoltare
infrastructurală pentru a asigura accesibilitate la nivelul judeţului astfel: Satu Mare – Carei –
Oradea, Satu Mare – Zalău, Satu Mare – Negrești-Oaș – Săpânţa, direcţia Hust – Ujgorod, spre
statul Ucraina şi direcţia Debrecen spre statul Ungaria. Poziţionarea judeţului Satu-Mare în
vecinătatea a două state a condus la nașterea turismului de tranzit. Populaţia a scos în evidenţă
faptul că vecinătatea județului cu cele două state ca fiind un avantaj. De menționat mai este că
variaţia preţurilor şi regimul de liberă trecere a graniţelor dintre România spre Ungaria şi Ucraina
a dus la dezvoltarea acestui turism de tranzit.
Turismul de sfârşit de săptămână poate fi practicat în zonele cu păduri, în zonele de
agrement, în locurile pitoreşti, pe malurile râurilor şi afluenţilor săi și pe lacuri. Astfel de zone cu
potenţial pentru turismul de sfârșit de săptămână sunt zonele periferice ale: municipiului Satu-
Mare, Pădurea Noroieni, Pădurea Mare, Carei, Tăşnad, Homoroade, Ţara Oaşului, Someş, Valea
Turului, Călineşti-Oaş, Andrid, Mujdeni, Crucişor, Apa etc. În aceste zone, dar şi în alte zone, se
pot face investiţii în care să fie zone verzi, piste pentru hipism, piste de ciclism, ştranduri ș.a.
Creşterea numărului de excursionişti este consecință, în general, a faptului că nu există destinaţii
turistice consacrate în aceea zonă și ofertele turistice fiind foarte diverse şi neprofesioniste. Există
un interes foarte mare, mai ales pentru locuitorii din oraşe, pentru excursii şi pentru turismul de
sfârşit de săptămână, care este strâns legat şi de turismul de pescuit.

54
 6.4. Fluxuri turistice în județul Satu-Mare

1. Principalele zone turistice din județul Satu-Mare sunt prezentate în următorul tabel:
Localități Număr de persoane
MUNICIPIUL SATU MARE 55091
ORAS TASNAD 8460
VAMA 7724
ORAS NEGRESTI-OAS 3980
MUNICIPIUL CAREI 3243
CERTEZE 2387
ORASU NOU 2184
ORAS LIVADA 1641
PAULESTI 1402
ACIS 1218
BOTIZ 1141
MOFTIN 1054
URZICENI 929
TOTAL 90454
Tabelul nr. 2 Zonele de interes turistic după numărul de turiști sosiți (sursa datelor: INS)
Aceste zone reprezintă din punct de vedere turistic interes, deoarece aici sunt localizate în
general obiectivele turistice, infrastructura de cazare, infrastructura de divertisment, ș.a.

2. Sosiri ale turiștilor în structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică

pe tipuri de turiști : români și străini.
TIPURI DE TURIȘTI 2011 2012 2013 2014 2015
ROMÂNI 85160 73715 89296 84321 81020
STRĂINI 5294 3223 4615 11114 13888
TOTAL 90454 76938 93911 95435 94908
Tabelul nr. 3 Tipuri de turiști după numărul de turiști sosiți (sursa datelor: INS)

55
 TIPURI DE TURIȘTI
120000

100000

80000

60000

40000

20000

0
2011 2012 2013 2014 2015

ROMÂNI STRĂINI TOTAL

Fig. 15 Tipuri de turiști după numărul de turiști sosiți (sursa datelor: INS)

Turiști străini care sosesc în județ sunt din punct de vedere numeric puțini. Cauzele ce
determină acest fenomen este dat în primul rând de infrastructura rutieră prin accesibilitatea
acestuia, prin capacitatea de cazare foarte mică și nu în ultimul rând prin managementul defectuos
în ceea ce privește turismul.

3. Sosiri ale turiștilor în structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică

pe tipuri de structuri.
TIPURI DE STRUCTURI DE 2011 2012 2013 2014 2015
PRIMIRE TURISTICĂ
HOTELURI 13 15 17 16 17
HOSTELURI 1 1 2 1 1
MOTELURI 10 10 10 10 11
VILE TURISTICE 14 14 13 14 16
CABANE TURISTICE 2 1 1 - 1
BUNGALOURI 20 20 20 20 -
CAMPINGURI 1 1 2 1 3
POPASURI TURISTICE 1 1 1 - 1
CĂSUȚE TURISTICE - 1 1 1 1
PENSIUNI TURISTICE 4 5 5 6 7
PENSIUNI AGROTURISTICE 3 5 5 6 4
Tabelul nr. 4 Tipuri de structuri de cazare turistică (sursa datelor: INS)

În ceea ce priveşte structura de primire turistică, județul Satu-Mare are 17 hoteluri , 1 hostel,
11 moteluri, 16 vile turistice, 1 cabană turistică, 3 campinguri, 1 popas turistic, 1 căsuță turistică,

56
7 pensiuni agroturistice și 4 pensiuni turistice. Hotelurile din judeţ sunt localizate în municipiul
Satu-Mare. De menționat este faptul că nu întâlnim următoarele structuri de cazare în judeţ:

EVOLUȚIA CAPACITĂȚII DE CAZARE

ÎN JUDEȚUL SATU-MARE

2629
2406 2415 2425
2304
2091 2110 2151
1961 1961

1616

Anul Anul Anul Anul Anul Anul Anul Anul Anul Anul Anul
2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015

Fig. 16 Județul Satu-Mare - Evoluția capacității de cazare (sursa datelor: INS)

hoteluri apartament, bungalouri, hanuri, cabane de vânătoare şi de pescuit. Structurile de primire
turistică sunt concentrate în ariile mediului urban, dintre care două treimi sunt localizate în
Municipiul Satu Mare. De remarcat este şi faptul că localitatea Negrești-Oaș nu dispune de un
hotel și orașul Ardud este singurul oraş din judeţ care nu dispune de o unitate de cazare.

4. Capacitatea de cazare turistică.

În anul 2010, la nivelul judeţului Satu-Mare, capacitatea de cazare turistică ce exista
înregistra 1616 locuri, fapt ce reprezenta o scădere cu peste 1000 de locuri faţă de anul precedent,
fiind cel mai scăzut nivel care s-a înregistrat de la revoluție până în prezent. Raportat la cifrele de
la nivel naţional, judeţul Satu Mare deţine 7,3% din capacitatea existentă la nivelul Regiunii de
Dezvoltare Nord-Vest. La nivelul Regiunii de Dezvoltare Nord-Vest capacitatea de cazare
poziţionează judeţul Satu-Mare pe penultimul loc, depăşind doar valoarea capacității de cazare din
județul Sălaj. Ca și comparaţie, judeţul Bihor, are capacitatea de cazare de cinci ori mai mare față
de județul Satu-Mare, iar județul Cluj de patru ori mai mare față de județul Satu-Mare.

57
 PONDEREA CAPACITĂȚILOR DE CAZARE
ÎN REGIUNEA DE DEZVOLTARE NORD-VEST
40.0
35.0
30.0
25.0
20.0
15.0
10.0
5.0
0.0

Fig. 17 Ponderea capacităților de cazare în Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest (sursa

datelor: INS)

5. Înnoptări ale turiștilor în structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare

turistică pe tipuri de turiști.
La nivelul judeţului Satu-Mare s-a înregistrat o creştere semnificativă a numărului
înnoptărilor, care au ajuns la 135963 în anul 2011, după care a urmat o scădere în anul 2012, iar
în anul 2013 iar a crescut numărul de înoptări, dar din 2014 au început să scadă treptat. Creşterea
înnoptărilor este consecința a faptului că în mare parte turiştilor români, domină înnoptările
turistice din judeţ. Din totalul de înnoptări majoritatea au fost ale turiştilor români.

TURIȘTI AN 2011 AN 2012 AN 2013 AN 2014 AN 2015

ROMÂNI 135963 120009 146956 134652 126456
STRĂINI 14758 10438 14260 22543 29618
Tabelul nr. 5 Înoptări ale turiștilor în județul Satu-Mare (sursa datelor: INS)

58
 ÎNOPTĂRI ALE TURIȘTILOR ÎN
UNITĂȚILE DE CAZARE
160000

140000

120000

100000

80000

60000

40000

20000

0
AN 2011 AN 2012 AN 2013 AN 2014 AN 2015

ROMÂNI STRĂINI

Fig. 18 Înoptări ale turiștilor în județul Satu-Mare (sursa datelor: INS)

6. Vizitatori în muzee și colecții publice.

VIZITATORI ÎN MUZEE ȘI COLECȚII PUBLICE

90000
80000
70000
60000
50000
40000
30000
20000
10000
0
AN 2011 AN 2012 AN 2013 AN 2014

Fig. 19 Vizitatori în muzee și colecții publice din județul Satu-Mare (sursa datelor: INS)

7.VIZIUNI CU PRIVIRE LA TURISM ÎN JUDEȚUL SATU-MARE

În urma cercetărilor efectuate pe teren, la care adăugăm consultarea literaturii de specialitate
s-a efectuat o analiză SWOT care prezintă succint atât avantajele județului cât și dezavantajele
acestui județ. SWOT reprezintă acronimul pentru cuvintele englezeşti Strengthts care reprezintă
59
Forte, Puncte forte, Weaknesses care înseamnă Slăbiciuni, Puncte slabe, Opportunities semnifică
Oportunităţi, Şanse şi Threats care înseamnă Ameninţări. Primele două privesc cazul de studiu şi
reflectă situaţia acesteia, iar următoarele două privesc mediul şi oglindesc impactul acestuia asupra
zonei studiate.
Puncte tari Puncte slabe
Resurse naturale şi antropice variate în judeţ, Resursele naturale sunt insuficient exploatate
având un potenţial ridicat pentru dezvoltarea din punct de vedere al turismului;
ecoturismului; Lipsa traseelor turistice;
Potenţialul apelor termale foarte ridicat; Stare avansată de degradare a unor obiective
O culturală bogată şi diversificată; turistice istorice;
Potenţial de a acoperi nişe turistice cum ar fi: Infrastructura turistică deficitară, în special
turism balnear, turism itinerant; infratructura de transport;
Existenta unor elemente culturale imateriale, Locuri de cazare sunt concentrate în
ce pot fi valorificate în scopul turismului; municipiul Satu Mare;
Numărul de unităţi de cazare este în creştere; Numărul redus al turiştilor străini sosiți în
Ofertă foarte variată pentru tipuri de cazare; judet;
Poziționare județului oferă o accesibilitate Puncte de informare turistică insuficiente,
pentru sosirea turiștilor străini. pentru acoperirea suprafeței județului;
Oportunități Amenințări
Crearea de pachete turistice integrate şi a unor Concurenţa turistică între judeţele vecine;
pachete turistice noi; Lipsă de fonduri;
Colaborarea între domniul public și cel privat Instabilitatea legislaţiei naţionale.
pentru dezvoltarea industriei turismului;
Interes crescut pentru valorificarea
potenţialului balnear;
Interesul pentru turism din partea autorităţilor
locale și regionale;
Existenţa finanţărilor europene pentru
reabilitarea patrimoniului deja exisistent.

60
 Propuneri de trasee turistice:
Traseul 1: Negreşti-Oaş - Vama - Oraşul Nou - Călineşti-Oaş - Negreşti-Oaş

Fig. 20 Traseul: Negrești-Oaș – Vama – Orașul Nou – Călinești-Oaș – Negrești-Oaș

Locul de întâlnire va fi în localitatea Negreşti-Oaş, unde se va vizita Muzeul Ţării Oaşului

şi Muzeul în aer liber al Ţării Oaşului. După care turiştii se vor deplasa spre localitatea Vama unde
vor vizita centrul de ceramică, iar aici turiştii vor avea parte de o experiență plăcută prin faptul că
vor fi ajutaţi de către meşteri olari, astfel încât turistul îşi va face proprile vase de lut. După această
activitate urmează un popas la complexul Mujdeni unde turiştii vor admira Lacul Mujdeni şi pe
urmă vor face o vizită la Mănăstirea de la Portăriţă care a fost construită în anul 1993 de către
stareţul Gheorghe Băbut, un celebru misionar ortodox care cu ajutorul plantelor medicinale a ajutat
la vindecarea multor boli. Apoi turiştii se vor deplasa către localitatea Călineşti-Oaş unde vor vizita
o casă memorială construită în sec XVIII-lea intitulată ,, Iacob Măcuţ '' , iar tot aici turiștii vor
putea admira la bordul vasului de agrement și barajul de la Călineşti-Oaș. Spre seară este prevăzută
întoarcerea în localitatea Negreşti-Oaş.

61
 Traseul 2: Bixad - Negreşti-Oaş - Certeze - Huta Certeze - Bixad

Fig. 21 Bixad – Negrești-Oaș – Certeze – Huta Certeze – Bixad

Locul de întâlnire va fi în localitatea Bixad unde turiştii vor merge în vizită la Mănăstirea
Petru şi Pavel care a fost atestată documentar în anul 1689 condusă la acea vreme de călugărul
Isaia Grecul care avenit de la Muntele Athos din Grecia. După vizitarea acestuia urmează
deplasarea în localitatea Negreşti-Oaş unde turiştii vor merge vizită la schitul ,,Luna Şes'' şi în
vizită la staţiunea de schi Luna Şes. După vizitarea stațiunii urmează deplasarea către localitatea
Certeze unde turiştii vor merge în vizită la Biserica Mihail şi Gavril construită din din material de
piatră în anul 1817 de către preotul Ioan Batin. De aici va urma ca turiştii să se deplaseze spre
localitatea Huta-Certeze unde vor face o vizită la Mănăstirea Sfintei Treime construită de către
stareţa Ieronima Selever în anul 2003 cu ajutorul unor măicuţe ce proveneau de la Mănăstirea
Agapia din județul Neamț. De aici urmează apoi o vizită la cabana Sâmbra Oilor locul unde se
desfășoară celebrul festival, ,,Festivalul Sâmbra Oilor'', iar seara se va face întoarcerea la
localitatea Bixad.

62
 Traseul 3: Racşa - Oraşul Nou - Halmeu

Fig. 22 Racșa – Orașul Nou - Halmeu

Turiştii se vor întâlni în comuna Racşa unde la ciuperca din localitatea Racșa vor putea
admira un superb spectacol de dansuri şi de ţâpurituri oferite de către localnici din comuna Racşa,
şi vor mai putea admira și frumuseţea portului tradițional oşenesc. De aici va urma ca turiştii să se
deplaseze în comuna Oraşul-Nou unde vor vizita Muzeul Gospodăriilor şi tot aici vor participa la
festivalul vinului din localitate Orașul-Nou, unde vor putea degusta diferite soiuri de vin care sunt
expuse. După va urma deplasarea în comuna Halmeu unde turiștii vor participa la renumitul
festival al căpşunilor, iar seara va fi întoarcerea în localitatea Racşa.

63
 8.STUDIU DE CAZ: DOMENIUL SCHIABIL DE LA LUNA ȘES

Domeniu schiabil reprezintă o zonă montană, care prin condiţiile naturale oferă posibilitatea
de a practica sporturi de iarnă cum ar fi: schiul, sania, snowboardul, bobul, skeleton, ș.a. Acest
domeniu poate fi aranjat sau nu. În cele mai multe cazuri, acesta reprezintă un teren mixt în care
sunt aranjate pârtii ce au grade de dificultate diverse, și sunt în conformitate cu declivitatea
terenului, fiind deservite de mijloace mecanice de urcat și care sunt întreţinute cu ajutorul maşinilor
de bătătorit zăpada. Pentru a fi omologate pârtiile trebuie să respecte niște criterii de funcționare,
dintre care cele care esențiale fac referire la delimitarea pârtiilor şi la asigurarea tuturor măsurilor
de siguranţă pentru turişti. Totodată acestea trebuie să fie marcate prin panouri speciale care să
asigure o informare corectă a turiştilor.
În general există niște principii de bază utilizate în amenajarea unui domeniului schiabil care
să funcționeze, iar aceste principii sunt11:
1. Amplasarea în condiții naturale favorabile, identificate în urma unor cercetări științifice;
2. Altitudine optimă către 1000-1200 metri în România;
3. Asigurarea accesibilității stațiunii prin construirea de căi de comunicații moderne și
eficiente;
4. Amenajarea cu prioritate a dotărilor pentru practicarea schiului;
5. Capacitatea de cazare trebuie sa fie în corelație cu capacitatea pârtiilor amenajate (minim
6-8 metri de pârtie în lungime la un loc de cazare);
6. Concentrarea dotărilor pentru cazare în apropierea pârtiilor de schi pentru a limita
deplasările inutile;
7. Conjugarea activităților turistice de bază (sporturi de iarnă) cu alte activități menite să
sporească interesul și atracție pentru stațiuni (completare, diversificare);
8. Alegerea unei instalații pe cablu potrivite din punct de vedere al eficienței de exploatare,
investiției, rentabilității.
9. Orientarea spre nord a pârtiilor este obligatorie până la 1600 metri, în etajul pădurilor, de
regulă
10. între 800-1800 metri;
11. Separarea pârtiilor de amatori și cele de performanță (65% din pârtie să fie între 15-30%
declivitate).

11
După Erdeli și Gheorghilas 2006
64
 Viteza medie a diverselor tipuri de instalații pe cablu este următoarea: teleschi (2,5 m/s),
telescaun (3 m/s), telegondola (5 m/s) și telecabină (7,5 m/s). Determinarea dificultății unei pârtii
se face prin semnte și culori convenționale. Astfel în România culoarea verde este atribuită pentru
pârtie de începători, culoarea albatru pentru pârtie fără dificultăți, culoarea roșie pentru pârtie
intermediară și culoarea neagră pentru pârtie dificilă. Viteza medie pentru schiori recomandată
astfel: pentru culoarea albastră viteza recomandată este de 0,8 m/s fiind destinată pentru cei
începători, pentru culoarea roșie viteza recomandată este de 1,4 m/s fiind adresată pentru cei
avansați, iar pentru culoarea neagraă viteza recomandată este 2,2 m/s fiind adresată celor
profesioniști în schiat.
Factorii ce favorizează aranjarea unei pârtii de ski este redată de condițiile fizico-geografice
(panta medie, expoziția versanților), de aspectele umano-geografice (accesibilitate, regimul juridic
al terenului). Cei mai des utilizați indicatori tehnici în amenajarea unei pârtii sunt: lungimea pârtiei,
lățimea pârtiei, diferența de nivel și panta pârtiei.
Scopul studiului vizează dezvoltarea unui turism durabil în Masivul Igniș în care
componenta principală să fie reprezentată de sporturile de iarnă. Luna Şes reprezintă un spaţiu ce
se desfășoară aproximativ pe circa 250 de hectare, care are o altitudine medie de 500 metri, iar
altitudinea la baza pantelor nordice către vârful Pietroasa este de 1201 metri şi către vârful
Muntelui Mic altitudinea este de 1013 metri. Luna Șes reprezintă o staţiune turistică aflată în
stadiul de construcţie. Proiectul acestei stațiuni are următorul slogan “kilometrul zero al turismului
sătmărean”. Acest proiect are în vedere faptul de a valorifica potenţialul natural al zonei.
În cee ace privește proiectul este vorba despre construcţia şi bineînțeles dezvoltarea zonei
turistice respective. Proiectul prevede că la Luna Şes vor fi realizate modernizarea unui drum care
are o lungime de 6,6 kilometri, iar tot aici sunt incluse și șapte poduri, proiectul prevede și un drum
de acces la baza pârtiei de schi, care are o lungime de 1,8 kilometri, la care se adaugă o zonă de
parcare pentru aproximativ 100 de autoturisme şi 10 autocare, alimentăre cu apă şi respective
energie electrică, o reţeaua de canalizare şi o staţie de epurare, iar pârtia de schi va avea o lungime
de 1800 metri. Tot aici se găsește în vârful pârtiei de schi un monument natural denumit Sfinxul
Oaşului, care reprezintă o formă de rocă de origine vulcanică ce se află poziționată în vârful
Pietroasa la altitudinea de 1201 metri. În proiect mai sunt prevăzute și alte investiții ca: o linie de
telescaun, o bază de salubrizare, deszăpezire și respectiv un pavilion al administraţiei. Conform
datelor prezentate în proiect, valoarea totală a proiectului este reprezentată de suma de 60 milioane
lei. Finanţarea acestui proiect provine de la bugetul local al oraşului Negreşti-Oaş, de la bugetul
Consiliul Judeţean din Satu-Mare şi din fondurile guvernamentale. Lucrările se vor desfăşura pe
trei stadia principale, după cum urmează:

65
 Amenajarea drumului de acces către stațiune, canalizare şi aducţiuni de apă. Acest obiectiv
constă în modernizarea drumului comunal DC 75 care are o lungime de 6,6 kilometri şi drumul de
acces către pârtia de schi care prezintă o lungime de 1,8 kilometri, iar aici va fi inclus și stratul de
bază din mixturi asfaltice, pe o lungime totală de 8,4 kilometri, realizarea a șapte poduri rutiere,
podeţe transversale şi pentru drumurile în lateral, sprijiniri de maluri şi lucrări de consolidare a
versanţilor, lucrări hidrotehnice, şanţuri şi rigole, reabilitarea canalizării menajere care există deja,
realizarea de canalizare menajeră, conductă de aducţiune pentru alimentarea cu apă potabilă, zonă
de parcare pentru aproximativ 100 de autoturisme şi 10 autocare. Valoarea acestui obiectiv se
ridică la suma de aproximativ 15 milioane de lei, iar termenul de începere a lucrărilor a fost anul
2010, iar în prezent acest obiectiv a fost finalizat în totalitate.
Amenajare pârtie de schi, montare de telescaune şi sistemul de înzăpezire. Ansamblarea
instalaţiei de transport pe cablu, amenajarea pârtie de schi având o lungime de 1800 metri şi crearea
sistemului de înzăpezire a pârtiei de la Luna Şes. Valoarea acestui obiectiv se ridică la suma
aproximativă de 21 milioane de lei, iar termenul de începere a lucrărilor a fost anul 2012, în prezent
obiectivul a fost finalizat.
Alimentare cu energie electrică. Obiectivul a constat în întocmirea proiectului tehnic şi
execuţia lucrărilor de alimentare cu energie electrică în zona turistică Luna Şes. Valoarea acestui
obiectiv a fost de 3 milioane de lei, iar termenul de începere a lucrărilor a fost anul 2012, iar în
present obiectivul a fost finalizat cu success.
Alte posibilităţi de investiţii pe care Primăria şi Consiliul Local vreau să le facă dar caută
parteneri sunt pentru următoarele obiective, și anumea: construire de unități de cazare, de unităţi
comerciale şi de prestări servicii pe o suprafaţă ce se întinde pe 7,3 hectare; două pârtii de schi
pentru începători având o lungime de 850 de metri; un teren de golf; o pistă pentru motocross;
echitaţie; circuit de automobilism
pe terenuri accidentate; dotări
legate de agrement şi sportive;
amenajări în scop familial și un
camping cu o capacitate de 120
de locuri de cazare. Conform
celor declarate de către doamna
primar al orașului Negrești-Oaș,
aceste investiţii private vor putea
fi construite pe terenuri ce sunt
concesionate către investitori. Fig. 23 Vârful Pietroasa, capătul pârtiei de schi

66
 CONCLUZII

După toate cele menționate în această teză de licență, putem conclude că turimul reprezintă
viitorul acestui sector economic la noi în România. Avem printre cele mai multe resurse atât
resurse naturale, cât și resurse antropice și ele trebuiesc să fie valorificate pentru o bună eficență.
Pe parcursul realizării acestei teze, am constat că există multe neajunsuri în ceea ce privește
acest studiu, astfel exită documentație doar până în anul 2009, iar multe dintre măsurile luate și
impuse sunt învechite și ele trebuiesc adaptate la noile condiții. Multe consilii și administrații
locale arată lipsă de interes față de acest domeniu, la care adăugăm și lipsa interesului multor
entintăți din domeniul privat. Pentru realizarea unei lucrări cu date recente și care să fie eficiente,
este nevoie de date cât mai actuale, deoarece în acest domeniu schimbările sunt foarte frecvente.
Un studiu de acest tip are nevoie de mai multe resurse pentru a aduna informație și pentru a
le redacta. Lipsa timpului poate conduce și la neajunsuri din puntul de vedere al acurateții lucrării,
omiterea unor repere, sau a unor căi de redactare a lucrării. De asemenea este necesar și de un efort
financiar pentru deplasările în teren, care reprezintă cea mai importantă sursă de informație pentru
acestă lucrare.
O astfel de lucrare are nevoie de mai multe date din teren, vizitarea localităților, vizualizarea
modului de organizare a acestora cu privire la turism, vizitarea obiectivelor turistice pentru a fi
invetariate cât mai precis.
Un alt lucru care poate fi obsevat din aceste ieșiri în teren este calitatea drumurilor care duc
la aceste obiective turistice, infrastructura și echipamentele de care acestea dispun, lucru care poate
arăta interesul actual pentru acest domeniu la noi în țară.
Un alt lucru de menționat este faptul că multe din obiectivele turistice sunt degradate aproape
complet sau se află într-o stare de degradare, ceeea ce reprezintă un semnal de alarmă deoarecem
ruinarea acestor obiective ar conduce la micșorarea patrimoniului turistic al județului.
O altă problemă ce persistă în acest județ este locurile de cazare care sunt insuficiente și cele
care există sunt concetrate în special în municipiul Satu-Mare, ceea ce reprezintă o problemă
pentru turiști deoarece aceștia când fac deplasări către multe dintre obiectivele turistice din județ
sunt aflate la distanțe considerabile care înseamnă pierdere din timpul turistuluim iar aici se ajunge
la nemulțumiri din partea turistului. Iar tot aici problema se accentuează și mai tare datorită și
infrastructurii de transport care este reprezentată de șosele ce au calitate foarte proastă, de
transportul feroviar care are o viteză medie foarte mică, și de fluxul mic de circulație pe care îl
oferă aeroportul din municipiul Satu-Mare.

67
 Pe viitor trebuie consultată strategia Ministerului Turismului pentru dezvoltarea acestui
sector, iar în caz că aceasta nu există, ar trebuie formulate mai multe studii independente și
demonstra importanța acestui domeniu. Deși există câteva strategii de dezvoltare a turismului, ele
au funcționat foarte eficient în localitatea Negrești-Oaș unde primăria a atras fonduri pentru
dezvoltarea unei stațiuni de schi care se află localizată în localitatea Luna. Aceste fonduri au creat
stațiunea în sine plus modernizarea infrastructurii rutiere. De menționat este faptul că și cei din
domeniul privat colaborează cu primăria prin construirea de unități de cazare de exemplu care
conduce la o bună dezvoltare a zonei. Acest fapt dacă ar fi luat exemplu de fiecare administrație
locală din județul Satu-Mare ar conduce la dezvoltarea turismului foarte mult.

BIBLIOGRAFIE

1. Donisă, I. (1987) – Bazele teoretice şi metodologice ale geografiei, Iași, Editura

Universitatea Alexandru Ioan Cuza;
2. Muntele I., Iațu I. (2003) – Geografia turismului – Concepte, metode și forme de
manifestare spațio-temporală, Iași, Editura Sedcom Libris;
3. Ciangă, N. (2006) – România. Geografia turismului, Cluj-Napoca, Editura Presa
Universitară Clujeană;
4. Posea G. (1982) – Enciclopedia Geografică a României, București, Editura Științifică și
Enciclopedică;
5. Bogdan A., Călinescu M. (1976) – Județul Satu-Mare, București, Editura Academiei
Republicii Socialiste România;
6. Săvinescu V., Radosav D. (1980) – Satu-Mare – Monografie, București, Editura Sport-
Turism;
7. Cucu V., Iordan I., Alexandru D. (1984) – Geografia României – Geografia umană si
economică volumul II, București, Editura Academiei;
8. Oancea D., Velcea V., Caloianu N. (1987) – Geografia României – Geografia fizică
volumul III , București, Editura Academiei;
9. Koka Carol C. (2012) – Satu-Mare – repere de cronologie istorică, Satu-Mare, Editura
Eco Print;
10. Pastor, I. (2006) – Managementul turismului rural, agroturismului şi ecoturismului, Cluj-
Napoca, Editura Risoprint;
11. Romanescu G. (2010) – Geografia fizică de la A la Z, Dicționar ilustrat, București,
Editura Didactică și Pedagogică;
12. *** (1974) – Staţiuni balneare Româneşti, Bucureşti, Ministerul Turismulu
68
Bibliografie online:

1. http://www.cjsm.ro/ - Consiliul Județean Satu-Mare (consultat în perioada februarie- mai

2016);
2. http://www.satu-mare.ro/ - Primăria Municipiului Satu-Mare (consultat în perioada
martie-aprile 2016);
3. http://www.negresti-oas.ro/ - Primăria Orașului Negrești-Oaș (consultat în perioada
august-septembrie 2015);
4. http://www.municipiulcarei.ro/ - Primăria Municipiului Carei (consultat în perioada
august-septembrie 2015);
5. http://www.orasardud.ro/ - Primăria Orașului Ardud (consultat în perioada aprilie-mai
2016);
6. http://www.viziteaza-satumare.com/ - Programul Operațional Regional (consultat în
perioada octombrie-decembrie 2015);
7. http://www.oasmuseum.ro/ - Muzeul Țării Oașului (consultat în perioada august-
septembrie 2015);
8. http://e-castellum.eu/ - Proiectul Castellum – proiect transfrontalier (consultat în perioada
aprilie 2016);
9. *** - Concepții și Orientare Modernă, Planificare Armonioasă și Strategică până în 2020
(consultat în perioada ianuarie-mai 2016);
10. *** - Strategia de Dezvoltare Turistică Transfrontalieră Satu-Mare – Transcarpathia
(consultat în perioada aprilie-mai 2016).
 ANEXE

Fig. 25 Moumentul Ostașului Român (Carei) Fig. 24 Zona de agrement (Tășnad)

Fig. 27 Festivalul Căpșunilor (Halmeu) Fig. 26 Festivalul Căpșunilor 2 (Halmeu)

Fig. 29 Mănăstirea Sfânta Treime (Moișeni) Fig. 28 Mănăstirea Sfânta Treime (Moișeni)
70
Fig. 31 Mănăstirea Sf. Petru și Pavel (Bixad) Fig. 30 Mănăstirea Sf. Petru și Pavel (Bixad)

Fig. 33 Lacul Călinești-Oaș Fig. 32 Muzeul Țării Oașului (Negrești-Oaș)

Fig. 34 Schitul de la Luna Șes Fig. 35 Muzeul în aer liber (Negrești-Oaș)

71
 Fig. 36 Casă de olărit de la Vama din cadrul
muzeului în aer liber

Fig. 37 Biserica Lechința din cadrul muzeului în

aer liber (Negrești-Oaș)

Fig. 38 Turnul Pompierilor

Fig. 39 Muzeul în aer liber – intrarea (Negrești-Oaș)

72
 Fig. 40 Hotelul Dacia (Satu-Mare)

Fig. 41 Biserica reformată cu lanțuri (Satu-Mare)

Fig. 42 Catedrala romano-catolică (Satu-Mare)

Fig. 43 Castelul Karoly (Carei)

73
 LISTA FIGURILOR

FIG. 1 SCHEMA POTENȚIALULUI TURISTIC .................................................................................................................... 6

FIG. 2 JUDEȚUL SATU-MARE – HARTA LOCALIZĂRII JUDEȚULUI ÎN ROMÂNIA ............................................................. 8
FIG. 3 JUDEȚUL SATU-MARE – HARTA HIPSOMETRICĂ, REȚEAUA DE AȘEZĂRI PRINCIPALE ȘI VECINII ........................ 9
FIG. 4 JUDEȚUL SATU-MARE – REȚEAUA HIDROGRAFICĂ ........................................................................................... 14
FIG. 5 JUDEȚUL SATU-MARE – MODUL DE UTILIZARE A TERENURILOR ...................................................................... 15
FIG. 6 JUDEȚUL SATU-MARE – DENSITATEA POPULAȚIEI ÎN ANUL 2011 .................................................................... 18
FIG. 7 JUDEȚUL SATU-MARE – NATALITATEA POPULAȚIEI ÎN ANUL 2011 .................................................................. 20
FIG. 8 JUDEȚUL SATU-MARE –MORTALITATEA POPULAȚIEI ÎN ANUL 2011 ................................................................ 21
FIG. 9 PIRAMIDA VÂRSTELOR DIN JUDEȚUL SATU-MARE ........................................................................................... 22
FIG. 10 SECTORELE ECONOMICE DIN JUDEȚUL SATU-MARE ...................................................................................... 23
FIG. 11 STRUCTURA CONFESIONALĂ DIN JUDEȚUL SATU-MARE ................................................................................ 23
FIG. 12 JUDEȚUL SATU-MARE –STRUCTURA OCUPAȚIONALĂ ÎN ANUL 2011 ............................................................. 24
FIG. 13 JUDEȚUL SATU-MARE – STRUCTURA ETNICĂ A POPULAȚIEI ÎN ANUL 2011 ................................................... 25
FIG. 14 JUDEȚUL SATU-MARE – HARTA OBIECTIVELOR TURISTICE ............................................................................. 49
FIG. 15 TIPURI DE TURIȘTI DUPĂ NUMĂRUL DE TURIȘTI SOSIȚI (SURSA DATELOR: INS) ............................................ 56
FIG. 16 JUDEȚUL SATU-MARE - EVOLUȚIA CAPACITĂȚII DE CAZARE (SURSA DATELOR: INS) ..................................... 57
FIG. 17 PONDEREA CAPACITĂȚILOR DE CAZARE ÎN REGIUNEA DE DEZVOLTARE NORD-VEST (SURSA DATELOR: INS)
............................................................................................................................................................................ 58
FIG. 18 ÎNOPTĂRI ALE TURIȘTILOR ÎN JUDEȚUL SATU-MARE (SURSA DATELOR: INS) ................................................. 59
FIG. 19 VIZITATORI ÎN MUZEE ȘI COLECȚII PUBLICE DIN JUDEȚUL SATU-MARE (SURSA DATELOR: INS) .................... 59
FIG. 20 TRASEUL: NEGREȘTI-OAȘ – VAMA – ORAȘUL NOU – CĂLINEȘTI-OAȘ – NEGREȘTI-OAȘ ................................. 61
FIG. 21 BIXAD – NEGREȘTI-OAȘ – CERTEZE – HUTA CERTEZE – BIXAD........................................................................ 62
FIG. 22 RACȘA – ORAȘUL NOU - HALMEU ................................................................................................................... 63
FIG. 23 VÂRFUL PIETROASA, CAPĂTUL PÂRTIEI DE SCHI ............................................................................................. 66
FIG. 24 ZONA DE AGREMENT (TĂȘNAD) ..................................................................................................................... 70
FIG. 25 MOUMENTUL OSTAȘULUI ROMÂN (CAREI) .................................................................................................... 70
FIG. 26 FESTIVALUL CĂPȘUNILOR 2 (HALMEU) ........................................................................................................... 70
FIG. 27 FESTIVALUL CĂPȘUNILOR (HALMEU) .............................................................................................................. 70
FIG. 28 MĂNĂSTIREA SFÂNTA TREIME (MOIȘENI) ...................................................................................................... 70
FIG. 29 MĂNĂSTIREA SFÂNTA TREIME (MOIȘENI) ...................................................................................................... 70
FIG. 30 MĂNĂSTIREA SF. PETRU ȘI PAVEL (BIXAD) ..................................................................................................... 71
FIG. 31 MĂNĂSTIREA SF. PETRU ȘI PAVEL (BIXAD) ..................................................................................................... 71
FIG. 32 MUZEUL ȚĂRII OAȘULUI (NEGREȘTI-OAȘ) ...................................................................................................... 71
FIG. 33 LACUL CĂLINEȘTI-OAȘ ..................................................................................................................................... 71
FIG. 34 MUZEUL ÎN AER LIBER (NEGREȘTI-OAȘ).......................................................................................................... 71
FIG. 35 SCHITUL DE LA LUNA ȘES ................................................................................................................................ 71
FIG. 36 CASĂ DE OLĂRIT DE LA VAMA DIN CADRUL MUZEULUI ÎN AER LIBER............................................................ 72
FIG. 37 BISERICA LECHINȚA DIN CADRUL MUZEULUI ÎN AER LIBER (NEGREȘTI-OAȘ) ................................................. 72
FIG. 38 TURNUL POMPIERILOR ................................................................................................................................... 72
FIG. 39 MUZEUL ÎN AER LIBER – INTRAREA (NEGREȘTI-OAȘ) ..................................................................................... 72
FIG. 40 BISERICA REFORMATĂ CU LANȚURI (SATU-MARE) ......................................................................................... 73
FIG. 41 HOTELUL DACIA (SATU-MARE) ....................................................................................................................... 73
74
FIG. 42 CATEDRALA ROMANO-CATOLICĂ (SATU-MARE) ............................................................................................ 73
FIG. 43 CASTELUL KAROLY (CAREI) .............................................................................................................................. 73

LISTA TABELELOR

75