Tehnica “Omul în ploaie”

Scopul. Diagnosticarea puterii Eu-lui omului, capacităţilor lui de a învinge situaţiile

complicate, a rezervelor personale şi a particularităţilor mecanismelor de apărare.
Vîrsta. de la 10 ani
Materiale. Foi A4, creion simplu, creioane colorate.
Instrucţiunea. La început copilul este rugat să deseneze un omuleţ, apoi un om în ploaie.
Corelarea: Corelarea primului desen cu al doilea permite de a determina cum reacţionează
omul în situaţii nefavorabile, la stress, şi cum se simte atunci cînd este în dificultate. La analiză
se ia în consideraţie cum se simte omul-nefericit, mic, neajutorat, ocupînd o poziţie de subaltern,
dominat sau invers “înfloreşte”, adică simte în el resurse importante pentru a lupta, manifestă
interes faţă de viaţă, parcă se împacă cu neplăcerile, sau liniştit şi adecvat acceptă greutăţile,
considerîndu-le fenomene obişnuite ale vieţii.
Expoziţia. Dacă omul este redat ducîndu-se, mergînd, e posibilă tendinţa de a fugi de greutăţi,
de a evita neplăcerile. Această tendinţă se manifestă mai bine atunci cînd figura omului e redată
parcă ar fi privită de sus. Dacă personajul e redat pe linia de sus a foii, e posibilă tendinţa de a se
elibera de realitate, de a pierde baza de sub picioare, folosind mijloace de apărare de tipul
fanteziei.
Poziţia omului în mijlocul foii - indică că omul este organizat, deschis, posedă capacitatea de a
avea relaţii reciproce adecvate, arată atitudinea pozitivă faţă de sine.
Poziţia în partea de jos a foii – sentimental inferiorităţii, necesitatea de susţinere, apărare,
tendinţe depresive.
La stînga foii – impulsivitate în comportament, orientare spre trecut. La unii indică dependenţa
mare de mamă.
La dreapta foii – tendinţa de a vedea perspective, orientare spre mediu, dependenţă de toate.
Figura în profil sau cu spatele indică un om închis în sine.
Mărimea.
Desen mare – omul se simte mai puternic, mai încrezut în situaţiile dificile, neplăcerile îl
mobilizează. Se poate întîmpla ca unii dintre subiecţi să deseneze forma mai mare, numai pentru
a demonstra bărbăţia, încrederea, neposedînd aceste calităţi în realitate.
Desen mic – subiectul are nevoie de apărare, o posibilă tendinţă de a reacţiona în situaţii
dificile, represiv şi infantile, tendinţa de a transfera răspunderea pentru viaţa sa asupra altor
oameni.
Transformarea figurii - redarea unui om de sex opus poate vorbi despre o identificare mai
pregnantă cu părintele de sex opus. Masculinizarea femeilor sau feminizarea bărbaţilor.
 Schimbarea imaginii – romanticul din omuleţ se transformă într-un om al acţiunii, specificul
mecanismului de apărare şi tipul de reacţionare la situaţii. Dacă lipsesc careva părţi ale corpului,
se interpretează în dependenţă de importanţa acestor detalii.
Hainele – prezenţa lor demonstrează apărarea adăugătoare şi tendinţa spre tipizare. Lipsa lor
indică ignorarea stereotipurilor în comportare şi o reacţie impulsivă.
Ploaia poate fi redată prin picături rare, formată din liniuţe sau puncte. Caracterul ploii e legat
de faptul cum percepe omul situaţia grea temporară, trecătoare sau permanentă, grea. Dacă ploaia
ajunge numai la umbrelă, omul este apărat.
Norii reprezintă simbolul aşteptării neplăcerilor. E necesar de atras atenţia la numărul norilor,
mărimea lor, densitatea coloritului şi poziţia lor pe foaie. Norii mari şi grei ce ocupă tot cerul,
denotă o stare depresivă, atitudine pesimistă faţă de viaţă.
Glodul – simbolic arată urmările situaţiilor dificile, senzaţiile ce rămîn după ploaie. Cantitatea
mare de glod indică că au rămas multe neplăceri în urma situaţiei neplăcute.
Băltoace – Este important de analizat numărul şi mărimea băltoacelor, densitatea colorării lor.
Dacă omul este desenat înconjurat de băltoace sau se află cu picioarele în băltoacă, atunci el
suferă pînă în present de impactul situaţiei neplăcute.
Dacă sînt prezente detalii secundare, atunci subiectul tinde să restructureze situaţia şi încearcă să-
şi ascundă neplăcerile, să fugă într-o sferă iluzorie, să încerce rezolvarea problemei pe calea
schimbării activităţii. În calitate de detalii secundare pot fi accesoriile pentru îmbrăcăminte
(geantă, sabie, flori, păpuşi, cărţi), care împiedică funcţionarea personajului. La fel pot fi
suplimentar desenate case, trotuare, staţii pentru autobuze, copaci, maşini, etc. Toate detaliile
secundare pot indica necesitatea persoanei în sprijin, susţinerea exterioară suplimentară în
cazurile influenţei nefavorabile.
Umbrela reprezintă imaginea apărării psihice de factorii nefavorabili externi, un refugiu de
nenorociri. La fel umbrella poate reda relaţiile interpersonale cu mama şi tata: cupola – începutul
matern, mînerul – începutul patern. Trebuie de ţinut cont de mărimea umbrelei în raport cu figura
omului de sub umbrelă. Dacă umbrela e mică, atunci mijloacele de apărare sînt mari şi invers
(umbrella mare – dependenţă mare de mama, care îl ajută, protejează, rezolvă toate problemele
în locul persoanei). Dacă umbrella e ţinută drept- este apărat. Cu cît este mai ascuns omul sub
umbrelă, cu atît are nevoie mai mare de mijloace de apărare.
Întrebări suplimentare. Pe cine l-ai desenat? Cum se simte omul în ploaie? Ploaia s-a pornit pe
neaşteptate sau conform prognozei? Omul era informat cî va ploua sau a fost o surpriză? Îţi place
ploaia? Dacă da, de ce? Dacă nu, de ce? Dacă omului nu-i place ploaia, cu ce putem să-l ajutăm?