Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1
După revenirea pe tron a regelui Carol al II-lea, Manoilescu a fost foarte influent în cadrul
camarilei regale, fiind ministru pe resort economic în diverse guverne țărăniste. În paralel, a
desfășurat o mare activitate teoretică în domeniul economic, în țară, Italia și Portugalia. Ideile sale
corporatiste și protecționiste încep să fie adoptate în Brazilia, în scopul dezvoltării industriale a
acestei țări.
Mihail Manoilescu a fost unul dintre puținii gânditori economici originali din România, fiind
tradus încă din timpul vieții, dar mai ales ulterior, în mai multe limbi. Profesorul Costin Murgescu,
director al Institutului de Economie Mondială, își începea astfel capitolul despre Manoilescu dintr-
o carte de referință despre ”mersul ideilor economice la români”: ”politica de protecție industrială
practicată de România în primele decenii ale acestui secol a fost ridicată de Mihail Manoilescu la
rangul unei teorii cu valabilitate și ecou internațional. La aproape șase decenii lucrarea lui
fundamentală și-a croit drum în întreaga lume, constituie prima străpungere românească în
gândirea economică universală și a intrat definitiv în istoria doctrinelor economice moderne, fiind
citată în studii de specialitate, cursuri universitare, tratate și enciclopedii, dar nu a văzut pînă în
1987 lumina tiparului în limba română.
Mihail Mainolescu moare la vârsta de 59 de ani, pe 30 decembrie 1950, în închisoarea Sighet,
ca urmare a aplicării unui regim de penitență comunist.
2
Lucrările sale, articolele, studiile publicate sunt consacrate în principal, problemelor sociale
româneşti : « În chestiunea meseriaşilor », 1911 ; « Bursele muncii in Anglia », 1911 ; « Bresle
vechi şi bresle noi » , 1912 ; « Organizarea serviciului medical şi de control la Ortskrankenkasse
din Munchen », 1912 ; « Industria la domiciliu si asigurările sociale », 1914 ; « Cercetări despre
industria la domiciliu », 1914 ; « Structura şi tendinţele băncilor populare din România », 1914,«
Ocrotirea muncitorilor în România », 1915 ; « Politica socială şi războiul », 1915 ; « Deux raports
sur les assurances sociales en Roumanie », 1915.
Tânărul cercetător al problemelor sociale s-a simţit puternic atras de învaţământul universitar.
În 1916, la numai 29 de ani, a fost numit profesor la Academia de Înalte Studii Comerciale şi
Industriale din Bucureşti.
În 28 noimebrie 1940, Virgil Madgearu a fost asasinat, iar trupul său a fost descoperit pe malul
lacului Snagov. Personalitatea acestuia îl identifică ca fiind un incontestabil economist a epocii
sale.
3
În anul 2012 Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar a inițiat Concursul Costin
Murgescu pentru cercetare în economie adresat studenților masteranzi sau doctoranzi de
naționalitate română. Studenții se înscriu la concurs cu o lucrare originală pe o temă de
macroeconomie, la alegere. În spiritul ideilor lui Costin Murgescu, concursul provoacă studenții
să dezvolte o gandire deschisă, să iși aprofundeze cercetările, să își expună și argumenteze ideile
și să își practice abilitățile de cercetare.
4
În anul 1990 a fost ales membru de onoare al Academiei Române. De asemenea, i s-au acordat
titlurile de Doctor honoris causa din partea Academiei de Studii Economice din București, a
Universității din București, a Universității "Alexandru Ioan Cuza" din Iași, a Universității
"Ovidius" din Constanța, a Universității "Babeș-Bolyai" din Cluj, a Universității "Petre Andrei"
din Iași, a Universității de Vest din Timișoara, a Universității "Dunărea de Jos" din Galați.
5
României în perioada 22 decembrie 1999 - 28 decembrie 2000.
Isărescu este cel mai longeviv șef de bancă centrală din lume, el
fiind guvernator al BNR din 1990
A absolvit în anul 1971 cursurile Facultății de Comerț Exterior
din cadrul Academiei de Studii Economice din București, iar după
absolvirea facultății, a lucrat ca cercetător științific la Institutul de
Economie Mondială din București pentru următorii 19 ani. A luat
contact cu țările cu economie de piață, participând la cursuri în
Statele Unite. În anul 1989 a obținut titlul științific de doctor în
economie cu teza „Politici ale ratelor de schimb”.
După Revoluția din 1989, a lucrat la Ministerul Afacerilor
Externe, apoi ca reprezentant comercial la Ambasada României
din Statele Unite ale Americii, iar din septembrie 1990 a fost numit Guvernatorul Băncii Naționale
a României. A preluat funcția de guvernator într-un moment în care toată rezerva valutară a BNR
se dusese pe importuri.
La data de 16 decembrie 1999 a devenit Prim-ministru al României, dar după numai un an,
coaliția aflată atunci la putere a pierdut alegerile (în noiembrie 2000). Guvernul condus de el a
elaborat strategia economică de aderare la Uniunea Europeană. În perioada în care a fost prim-
ministru, Banca Națională a fost condusă de către prim-viceguvernatorul Emil Iota Ghizari.
Este autorul unui plan economic liberal care a condus la redresarea României printr-o politică
monetară extrem de inteligentă, pusă în aplicare atât în perioada mandatului său de prim ministru,
cât și în perioada mandatelor sale de guvernator al Băncii Naționale.
6
Imediat după absolvirea facultății se angajează ca economist stagiar la întreprinderea
Frigotehnica București, apoi ocupă funcția de economist în cadrul Ministerului Industriei
Alimentare și Agriculturii.
Începând din 1972 ocupă mai multe funcții în cadrul Ministerului de Finanțe, iar după Revoluția
română din 1989 a lucrat în continuare în cadrul Ministerului Finanțelor, ocupând funcția de
ministru adjunct al Ministerului Finanțelor până în aprilie 1990, apoi pe cea de ministru al
finanțelor, în perioada iunie 1990 – aprilie 1991.
După mineriada din septembrie 1991, care a condus la căderea guvernului Petre Roman,
Stolojan este investit în funcția de Prim-Ministru. Economia românească trecea printr-un moment
dificil, toate cele trei bănci de Stat fiind aproape de faliment în acel moment, fapt pentru care
Stolojan a trebuit să ia decizia de recapitalizare a băncilor. O altă decizie importantă din perioada
cât a fost Prim-Ministru (octombrie 1991 - noiembrie 1992) a fost liberalizarea prețurilor, dar fără
liberalizarea cursului de schimb, ceea ce a determinat confiscarea valutei întreprinderilor, a
societăților comerciale și a populației obligați s-o schimbe în lei la un curs fixat arbitrar. În timpul
guvernării sale, România s-a confruntat cu un val de proteste sindicale, în timp ce inflația a
continuat să crească vertiginos. Instabilitatea economică și financiară a determinat o întârziere a
apariției investițiilor străine în România în raport cu alte țări din fostul bloc comunist. Cu toate
acestea, mandatul său s-a bucurat de popularitate în rândul cetățenilor.
7
Drept. Deși este declarat câștigător al concursului, Spiru Haret, Ministrul Instrucțiunii Publice și
al Cultelor, casează concursul, cu justificarea că un doctorat în drept nu îndreptățea candidatul să
predea științe economice, Gheorghe Tașcă se întoarce la Paris, iar în 1910 obține și un titlu de
doctor în științe economice cu teza Les nouvelles reformes agraires en Roumanie.
La înființarea prin decret regal a Academiei de Înalte Studii Comerciale și Industriale la 10
august 1913, obține și catedra de Economie Politică și Doctrine Economice, post pe care l-a ocupat
de asemenea până în 1940. În perioada 1929 – 1931 a fost rector al Academiei, renunțând la această
sarcină în momentul numirii sale ca ministru plenipotențiar al României la Berlin.
La 1 august 1950, Gheorghe Tașcă este arestat de autoritățile comuniste împreună cu alți foști
demnitari ai perioadei precomuniste. Este încarcerat în închisoarea Sighet în celula 58. Din cauza
regimului sever la care a fost supus și lipsit de orice îngrijire medicală, Gheorghe Tașcă s-a stins
din viață, după o grea suferință la 12 martie 1951. A fost înhumat în groapa comună a închisorii.
8
După Unire este solicitat şi de Alexandru Ioan Cuza; devine membru al Comisiei Centrale
însărcinate cu unificarea legislaţiei Principatelor (1860–1862). Conservator moderat în politică,
liberal în gândirea economică, filorus convins, se bucură de preţuirea străinilor de care depinde în
acele vremuri soarta Principatelor, turci, austrieci sau francezi.
Este socotit primul economist şi statistician de la noi, cu contribuţii de pionierat citate şi azi în
orice studiu asupra economiei Principatelor din secolul al XIX-lea, lucrarea sa economică
fundamentală fiind ,,Notions statistiques sur la Moldavie” (1832, 1840, trad. română ,,Notiţii
statistice asupra Moldaviei”, 1852).