Ingrijirea plagilor

Definiţie
Plăgile sau rănile = leziuni traumatice, caracterizate prin
întreruperea continuităţii tegumentelor sau a mucoaselor
(soluţie de continuitate); leziunea pielii sau a mucoasei
poate fi cu sau fără leziuni tisulare de profunzime.

Contuziile sunt traumatisme ce rezulta din actiunea unui

agent vulnerant mecanic, care produce leziuni tisulare,
pastrând însa integritatea tegumentelor. În fuctie de
forta de actiune al agentului vulnerant, contuziile pot fi
superficiale, profunde sau mixte

Echimoza este forma cea mai simpla de contuzie, ce

apare datorita ruperii vaselor sangvine din tesutul
subcutanat (apare ca o zona rosie albastruie, care în
câteva zile îsi modifica culoarea, devenind vânata, apoi
galben-verzuie).

Hematomul este o tumefiere dureroasa, de volum

variabil, ce apare din cauza acumularii între tesuturi sau
organe, a unei cantitati variabile de sânge, prin ruperea
accidentala a unor vase sangvine mai

Clasificare: După tipul de acţiune a agentului

vulnerant(traumatic):
1. mecanice:
- prin tăiere
- prin înţepare, arme albe, insecte etc.
- prin contuzii, prin lovire
- prin strivire
- prin arme de foc
- prin muşcătura de animale sălbatice /domestice
- prin muşcătura de şarpe, viperă
2. termice: - căldură, frig, electricitate
3. agenţi ionizanţi : radiaţii
4. agenţi chimici : acizi, baze, săruri

După circumstanţele de producere pot fi:

a) accidentale - de muncă, de circulaţie, casnice
b) intenţionale – suicid, agresiuni
c) iatrogene - intervenţii chirurgicale, injecţii, puncţii

După timpul scurs de la producere:

- recente (sub 6 ore)
- vechi - care depăşesc 6 ore de la producere; acestea se
consideră plăgi infectate

După profunzime:
- superficiale; profunde După straturile anatomice
interesate - pentru cavităţi naturale (abdomen, torace,
craniu), pot fi:
- nepenetrante - când nu depăşesc învelişul seros
- penetrante - se referă la lezarea seroasei parietale
(peritoneu, pleură, dura mater); plăgile penetrante pot fi
simple sau pot interesa şi un viscer parenchimatos sau
cavitar = perforante

După evoluţie pot fi:

- necomplicate; complicate
 Caracteristicile plăgilor
Prin tăiere - au marginile regulate, limitate, se vindecă
repede; cele operatorii sunt de obicei aseptice prin
înţepare
- sunt cele mai frecvente şi cele mai înşelătoare,
gravitatea lor este în raport cu adâncimea, sediul şi
gradul de infectare; plăgile limitate adânci favorizează
dezvoltarea germenilor anaerobi; plăgilor prin înţepare
cu creion chimic le trebuie acordată o atenţie deosebită,
mai ales când în plagă, rămân fragmente de creion,
deoarece substanţa chimică continuă să acţioneze şi să
distrugă ţesuturile; înţepăturile mâinii pot produce
leziuni inflamatoare
- determină panariţii prin contuzii - în cazul unor contuzii
profunde se pot produce leziuni distructive, deci plăgi
ale organelor profunde: creier, muşchi, ficat, splină,
rinichi, intestin etc., fără să existe o plagă a pielii prin
muşcătură de animale
– se suprainfectează cu regularitate; pot fi poarta de
intrare pentru turbare; muşcăturile de viperă produc
fenomene generale toxice prin arme de foc – se
caracterizează prin distrucţii mari , sunt foarte complexe

Plagile prin înţepare cu spini vegetali:

- spinul trebuie extras complet, la nevoie, recurgându-se
la incizie chirurgicală
- dacă nu s-a extras este posibilă dezvoltarea unei
infecţii (abces, flegmon)
Plăgile prin înţepare plantară (cui, sârmă) favorizează
dezvoltarea unor infecţii virulente; se tratează
chirurgical în servicii de specialitate.
Plăgile prin înţepătură de insectă (albine, viespi), prin
inoculare de venin, produc fenomene alergice: prurit,
hiperemie, edem local sau, uneori, edem glotic cu crize
de sufocare, frisoane, convulsii, şoc anafilactic sau
colaps.

Simptomatologia plăgilor
Simptome locale: -durerea este variabilă ca intensitate,
poate ceda spontan sau după antialgice;
-reapariţia cu caracter pulsatil atrage atenţia asupra
dezvoltării infecţiei
-impotenţa funcţională este partială sau totală şi are
drept cauză durerea sau lezarea elementelor musculo-
articulare, osoase sau nervoase

Semne obiective: prezenţa unei soluţii de

continuitate;
-în plăgile mari, aşa-numitele plăgi cu mari dilacerări, se
pot observa distrugeri mari atât de piele, cât şi de vase,
muşchi, nervi, fragmente de oase sau diferite organe
situate în profunzime;
-uneori, părţi din aceste organe pot să iasă prin marginile
plăgii; aceasta se numeste evisceraţie hemoragia este
variabilă, ca şi abundenţa sângerării, în funcţie de vasul
lezat.

Semne generale: - pulsul poate fi rapid - tahicardic -

în plăgi însoţite de hemoragii externe sau interne sau de
şoc traumatic.
-tensiunea arterială - dacă scade - denotă prezenţa unei
hemoragii sau a unui şoc traumatic febra poate avea
semnificaţia debutului infecţiei sau resorbţia unor
hematoame

Vindecarea plagilor
Vindecarea plăgilor se poate realiza prin:
vindecare primară
vindecare secundară
vindecare terţiară

Vindecarea primară(“per primam” sau “per primam

intentionem”)
- este vindecarea ce se obţine de la început, fără
complicaţii; este vindecarea ideală pentru orice plagă
operatorie; vindecarea se produce în 6-8 zile Vindecarea
secundara („per secundam" sau per secundam
intentionem"):
- în acest tip de vindecare este întotdeauna prezentă
infecţia, spre deosebire de vindecarea primară

Vindecarea tertiară („per tertiam intentionem"):

- se produce atunci când o plagă evoluează un timp pe
linia vindecării secundare şi apoi se suturează în scopul
scurtării evoluţiei
Vindecarea este un proces interactiv, care se desfășoară
în trei faze: Faza 1: faza inflamatorie -- apare între ziua
0 și 3
În această fază apar hemostaza și inflamația.
Faza 2: faza de granulație -- apare între ziua 3 și 14
În această fază se formează țesutul de granulație și
restaurarea vasculară.
Faza 3: faza de regenerare – este cel mai lung
proces și se întinde pe durata a 3 săptămâni. Contracția
plăgilor este mecanismul fiziologic care diminuează
dimensiunile plăgii și vindecă zona în care rana este
prezentă.
Aceasta reprezintă o fază-cheie în procesul de vindecare
și începe la aproximativ o saptămână din momentul
apariției rănii.

Tratamentul local al plăgilor

Tratamentul variază în funcţie de nivelul la care se
acordă asistenţa (locul accidentului, la cabinet medical
sau la spital). Indiferent de nivelul la care se intervine,
pentru a îngriji o plagă în mod corespunzător se cere ca:
• îngrijirea să se facă în condiţii de asepsie
• să se asigure, prin pansament, o bună absorbţie a
secreţiilor
• plaga să fie protejată de factorii nocivi – termici,
infecţioşi din mediul înconjurător
• să fie asigurat un repaus al regiunii lezate
• tratamentul local al plăgilor să se facă cu ajutorul
pansamentelor.
Prim ajutor la locul accidentului: hemostaza
provizorie aplicarea unui pansament protector
transportul accidentatului la o unitate sanitară
• nu se exploreaza plaga la locul accidentului cu nici un
fel de instrument
• nu se scot fragmente osoase
• nu se scot tesuturile care nu au fost eliminate cu apa
oxigenata(pericol de hemoragie)

Ingrijirea plăgilor recente care nu au depăşit

6 ore de la accident calmarea durerii toaleta si
dezinfectia tegumentului
- dacă plaga este într-o regiune cu păr, se rade părul în
jurul plăgii până la o distanţă de 6 cm de marginea plăgii
o se spală pielea nelezată din jurul plăgii cu apa ,apoi cu
ser fiziologic
- se dezinfectează cu alcool sau cu tinctură de iod,prin
miscari circulare din jurul plagii spre exterior toaleta
plagii:
- curatarea plagii prin turnare in jet cu apa sterila,ser
fiziologic,antiseptice neiritante(apa oxigenata
3%,cloramina 0,2-0,4%);
- acestea au rol de a indeparta cu ajutorul jetului,in
mod mecanic impuritatile din plaga,antisepticele de
a dezinfecta plaga
- tamponarea plagii cu comprese si tampoane de
tifon sterile ;
- nu se face tamponare cu vata;
- nu se toarna nici un fel de antiseptic in plagile
penetrante,perforante in organe si cavitati naturale
dezinfectia din nou a tegumentului
- dezinfectia tegumentului din jurul plagii cu tincture
de iod apoi cu alcool acoperirea plagii
- acoperirea plagii se face cu comprese sterile,care
trebuie sa depaseasca marginile plagii cu 2-3 cm
fixarea pansamentului
 - se face cu leucoplast,galifix sau prin infasare,in
functie de intinderea ei si de eventualele complicatii
profilaxie antitetanic
- anatoxina tetanica (ATPA )im,0,5ml

- Plăgile vechi
Plăgile care depăşesc 6 ore de la accident se
consideră infectate;
-li se face acelaşi tratament descris mai sus, însă plaga
nu se suturează primam.

- Plăgile septice- pielea din jurul lor se curăţă

circular, de la exterior spre interior.
- Plăgile vechi, infectate, secretante, nesuturate se
aseptizează prin spălări cu soluţii antiseptice,
pansamente locale umede cu cloramină şi rivanol sau
soluţie de antibiotic conform antibiogramei.
- Compresa umedă va fi acoperită cu una-două
comprese uscate, apoi se fixează pansamentul, fie
prin înfăşurare (bandajare), fie fixând compresa care
acoperă pansamentul cu leucoplast sau cu galifix;
>Plăgile vechi se pansează şi se controlează
zilnic.
La nivelul toracelui - se face în functie de tipul
plagii si localizare.
- În cazul plagilor penetrante (adânci) aflat la nivelul
toracelui folosim comprese de dimensiuni mai mari
decât plaga si-l vom fixa cu benzi de leucoplast pe
trei laturi.
- A patra latura se lasa liber, nefixata, permitând
pansamentului sa functioneze ca o supapa.
- În timpul inspirului, când toracele se destinde,
pansamentul se v-a lipi de torace nepermitând
intrarea aerului.
- În timpul expirului, când toracele revine,
pansamentul se departeaza de peretele toracelui,
permitând iesirea aerului si la acest nivel.
Daca avem o plaga abdominala vom folosi
pansament pe care de aceasta data îl vom fixa pe
toate cele patru laturi.
- Daca plaga este complicata cu evisceratia
(iesirea organelor abdominale în exterior)
vom folosi un pansament umed.

- Îngrijirea unei plăgi operatorii

Plaga suturată neinflamată se tratează prin pansare
sterilă.
- se dezinfectează cu betadine, tinctură de iod,
alcool iodat sau alcool, pe o distanţă de 6-7 cm,
folosind, la fiecare ştergere, alt tampon
- plaga suturată se dezinfectează, de asemenea,
printr-o singură ştergere cu tamponul îmbibat în
tinctură de iod sau alcool
- apoi se dezinfectează din nou tegumentul din jurul
plăgii
- se acoperă plaga cu compresă sterilă – pansamentul
se fixează după metoda cunoscută
Profilaxia antitetanică
Toate plăgile produse în mediu şi cu agenţi
 traumatici suspecţi trebuie tratate în mod special.

- Atenţie deosebită se va acorda plăgilor înţepate cu

aşchii, spini, cuie, prin muşcătură de animale,
fracturi deschise, avort, arsuri sau orice plagă
murdărită cu pământ, praf de stradă etc.

- Măsuri de protecţie nespecifică

- Curăţarea chirurgicală a plăgilor
- Tratarea cu antiseptic Antibioterapie
Măsuri de protecţie specifică
Se aplică diferenţiat:
La persoane sigur vaccinate sau revaccinate se
administrează
• A.T.P.A. i.m. 0,5ml (o singură doză)
• Nu se adm. ser antitetanic
• Excepţie fac politraumatizaţii grav, cu stare de şoc
şi hemoragie, la care se adm. în doză unică, ser
antitetanic 3000-15000 U.A.I.
La persoanele nevaccinate sau cu vaccinări
incomplete se administrează:
Ser antitetanic 3000-15000 U.A.I. , i.m. , în doză
unică cu desensibilizare prealabilă conform schemei
minimale.
Atenţie: la persoanele alergice desensibilizarea se
practică numai în spital.
Anatoxină tetanică (A.T.P.A.) i.m. în altă zonă
decât serul antitetanic - în doză de 0,5ml.

- De reţinut:
- serul antitetanic heterolog se poate înlocui cu
imunoglobilină umană antitetanică , pe cale i.m. în
doză unică de 200 U.A.I. (la copil) 400-500 U.A.I. (la
adult)
- La persoanele anamnestic suspecte de sensibilitate
se face testare (conjunctivală , cutanată sau
intradermică)
Schema minimală de desensibilizare
• Se injectează s.c. 0,1 ml soluţie 1/10 ser
antitetanic + ser fiziologic steril. Se aşteaptă 30min.
• Dacă nu apar reacţii locale şi generale se
injectează s.c. 0,25ml ser antitetanic. Se aşteaptă
30min.
• Dacă nu apar reacţii locale şi generale se
administrează s.c. încă 1ml ser antitetanic. Se
aşteaptă 30min.
• Dacă nu apar reacţii locale şi generale se
administrează, se administrează restul cantităţii de
ser antitetanic.
Atenţie: Asistenta medicală va avea pregătită trusa
de urgenţă pentru tratarea
accidentelor serice (şocului anafilactic) în caz de
nevoie

Pansamentul =act chirurgical de

aseptizare,tratare si protejare a plagilor
Obiective:
• favorizarea vindecării rănilor
• prevenirea infecţiei
• aprecierea procesului de vindecare
• protecţia plăgii impotriva factorilor mecanici
Condutiile unui bun pansament:
a) Să fie făcut in condiţii aseptice
-se folosesc materiale de protecţie şi instrumente
sterile
-se spăla şi dezinfecteaza mainile, se imbrăca
mănuşi sterile
-se servesc materialele folosind pense
- nu se introduc in casoletă sau in trusa de
instrumente pensa cu care se lucreaza in plagă;
nu se folosesc aceleaşi instrumente la alti pacienţi

b) Să fie absorbant
- sa asigure absorbţia secreţiilor pentru a favoriza
cicatrizarea
- se folosesc comprese de tifon şi vată hidrofilă

c) Să fie protector
-se acopera plaga cu comprese sterile şi vată
- se asigura că dimensiunile compreselor depăşesc
marginile plăgi cu cel puţin 1-2 cm
-dacă zona este expusă microbilor,se protejeaza
plaga cu un strat mai gros de tifon şi vată;

d) Să nu fie dureros
-se acţioneaza cu blandeţe şi răbdare
-se administreaza un calmant la recomandarea
medicului dacă situaţia o cere
-se spăla plaga prin turnare şi se absorbe surplusul
de lichid şi secreţiile prin tamponare
- nu se fixeaza pansamentul prea strans pentru a nu
jena circulaţia şi a nu produce durere
-se asigura limitarea mişcărilor in acea zonă dacă
există indicaţii in acest sens

e) Să fie schimbat la timp

- se verifica indicaţia medicală cu privire la
schimbarea pansamentului;
- se schimba cat mai rar pansamentul la plăgile
chirurgicale atunci cand se menţine curat şi uscat
- in cazul plăgilor secretante schimbaţi pansamentul
ori de cate ori este nevoie;
-se anunţaţi medicul şi controlaţi plaga dacă
pacientul acuză durere sau prezintă febră fără altă
cauză, schimbaţi pansamentul cu această ocazie.

Tipuri de pansamente
Pansament protector
- acoperirea unei plăgi care nu secretă, nu prezintă
tub de dren (plagă operatorie, locul unei injecţii sau
puncţii, locul unde este montat un cateter venos) ---
-pentru a realiza protecţie faţă de mediul
inconjurator

Pansament absorbant
- acoperirea plăgilor drenate sau secretante cu un
strat de comprese şi un strat de vată
-dacă medicul montează tub de dren notaţi
cantitatea de lichid eliminată
Pansament ocluziv
-acoperirea cu comprese şi vată a plăgilor insoţite
de leziuni osoase peste care se aplica aparatul gipsat
pentru imobilizare
- pentru ingrijirea plăgii se poate face fereastră

Panasment compresiv
- acoperirea unei plăgi sangerande in scop
hemostatic, pentru imobilizarea
-unei articulaţii in caz de entorsă sau pentru
reducerea unei cavităţi superficiale după
puncţionare
- peste comprese se aplica un strat mai gros de vată
astfel incat să se acopere reliefurile osoase şi
compresiunea să fie repartizată uniform pe toată
suprafaţa regiunii, să nu impiedice circulaţia de
intoarcere

Pansament umed
-se folosesc cu scop antiinflamator
-este contraindicate in plagile care secreta
abundant,deoarece favorizeaza secretia si provoaca
dermite,piodermite,foliculite

Materiale necesare pansamentelor

< tava medicală/cărucior pentru tratamente, măsuţa
pentru pansamente;
<trusa cu instrumente sterile: pense hemostatice,
pense anatomice, foarfeci chirurgicale, stilete
butonate, sonde canelate;bisturiu
< casoleta cu comprese sterile,tampoane,mese
tuburi de dren sterile
<mănuşi sterile
<muşama, aleză
<soluţii antiseptice:pentru tegument(tinctura de
iod,alcool iodat,betadine,alcool medicinal);
<pentru plaga(apa oxigenata3%,rivanol
1%o,cloramina,acid boric2-4%)
< medicamente prescrise de medic: pulberi,
unguente
< materiale pentru fixare: feşi de tifon, benzi
adezive, plasă adezivă, soluţie adezivă, ace de
siguranţă
< tăviţa renală

Pean Kocher
Port Ac Mathieu pensa chirurgicala pensa anatomica
Sonda canelata stilet butonat
port ac Hegar
Bisturiu+lame ace chirurgicale

Pregatirea pacientului
a) psihica
- se informeaza pacientul asupra necesităţii
efectuării pansamentului
- se explica modul de desfăşurarea al procedurii
- se obţineţi consimţămantul
b) fizica
-poziţionarea pacientului in funcţie de segmentul ce
trebuie pansat
- se alege poziţia de decubit pentru a evita
lipotimia
-se asigura intimitatea pacientului dacă este cazul

Executia pansamentului
-spalare pa maini,dezinfectie,imbracarea manusilor
se iau din trusă 2 pense sterile
primul timp:
-indepărtarea pansamentului vechi fără a
produce durere.
-dacă este lipit se inmoaie cu apă oxigenată sau ser
fiziologic;
-se observa plaga
-se dezinfecteaza tegumentul din jurul plăgii
folosind tampoane imbibate cu alcool sau alcool
iodat .
Ştergerea se va face de la plagă spre periferie
schimband des tampoanele pentru a evita
contaminarea

al doilea timp-tratarea plagii

- se spălaţi plaga prin turnare pentru a nu produce
durere, folosind una din soluţiile dezinfectante
recomandate;
-se absorb secreţiile din plagă prin tamponare
pentru a nu produce durere
- se dezinfecteaza din nou tegumentele din jurul
plăgii folosind tampon pentru o singură manevră şi se
şterge apoi cu un tampon uscat
-se efectueaza in continuare tratamentul plăgii in
funcţie de natura şi evoluţia acesteia, aplicand
medicamente dacă sunt recomandate;
al treilea timp
- se acopera cu comprese de tifon sterile care sa
depaşeasca marginea plăgii cu 1-2 cm şi aplicaţi
desupra un strat subţire de vată dacă este necesar
-se fixeaza prin lipire cu materiale adezive sau prin
bandajare folosind un procedeu adaptat regiunii
(circular, in spirală, in evantai, cu faşă răsfrantă,
in spic)

Ingrijirea pacientului :
- se aşeza pacientul in poziţie comodă şi se pune
regiunea lezată in repaus
- se observa faciesul şi comportamentul la durere
- se observa aspectul tegumentelor pentru ca
pansamentul să nu jeneze circulaţia

Reorganizarea locului de munca

= deseurile infectioase-comprese, mănuşi, tuburi de
dren, feşi se colecteaza la locul de producer in
recipiente pentru infectioase-recipiente de culoare
galbena prevazut in interior cu saci galbeni

=deseurile taietoare se colecteaza in recipiente

pentru taietoare-intepatoare-cutii galbene din
plastic,specific de unica folosinta
=deseurile nepericuloase(ambalajele materialelor
sterile,ghips,ambalaje din material plastic-se
colecteaza la locul de producer in saci de polietilena
de culoare neagra
instrumentele se curata si se pregatesc pentru
sterilizare

Efectuarea tipurilor de bandaje

Bandajarea = metoda de fixare a pansamentului

cu ajutorul unei fesi deb tifon de lungimi si latimi
diferite in functie de marimea si caracterul
plagii,regiunea in care este situata.

Materiale necesare:
o Fese de tifon de mărimi diferite (lăţimi intre 5 şi 25

cm, lungimi intre 2 şi 5 m)

- Feşe elastice
- Foarfece
- Ace de siguranţă, plasă, leucoplast

Reguli pentru o infasare corecta

o Fasa se tine in mana dreapta,capatul liber in mana
stanga
o Se deruleaza de la stanga la dreapta
o Turele de fasa nu trebuie sa faca cute
o Fasa trebuie sa permita circulatia sangelui-sa nu
fie prea strana dar nici prea larga
o Bandajarea membrelor se incepe de la de la
extremitate spre radacina in sensul circulatiei
venoase
o Se evita miscarile inutile
o Se executa cu miscari blande si cu multa
indemanare pentru a nu spori suferinta bolnavului
o Fixarea prin nod nu trebuie sa jeneze
o Se incepe si se termina cu ture de fixare
Caracterele unui bun bandaj
o sa imobilizeze perfect pansamentul pentru a
favoriza cicatrizarea
o sa fie elastic,suficient de strans
o sa fie esthetic Realizarea turelor de fixare
o se aplica oblic sub pansament
o se intersecteaza cu o tura circulara
o se rasfrange coltul fesii si se suprapune inca o tura
circulara
o primele ture de fasa se incep la o distant
apreciabila de leziune,la 10-15 cm(in afara cazurilor
cand nu este posibil acest lucru)
o terminarea bandajarii se efectueaza cu doua ture
circulare la 10-15cm de pansament

Tipuri de bandajare:
circulara,
in spirala,
in forma cifrei 8,
in spic de grau
in evantai
 1.Infasarea circulara
Se supapun turele de fasa una peste alta
Este indicate in regiunile
cilindrice:gat,torace,articulatia pumnului
acest tip de bandaj se utilizeaza si la realizarea
hemostazei
2.Infasare in spirala
- se conduce fasa ,serpuind si acoperind turele o
treime,rasfrangand fasa pe alocuri prin tehnica
numita”semnul policelui”
-se incepe cu 2-3 ture de fixare apoi sub forma de
spirala, cu acoperirea turei precedente la 2/3
-este indicata pentru member
(gamba,antebrat)regiuni tronconice si suprafete
intinse
3.Infasare in forma cifrei”8”
-Se incepe cu ture circulare sub articultie
- Se trece oblic peste articulatie si se conduc
deasupra articulatiei alte ture circulare
-Se revine oblic sub articulatie,intersectand prima
diagonal
-Se continua de cateva ori si se termina infasarea
deasupra articulatiei cu ture circulare
Este indicate pentru infasarea regiunilor
articulare:articulatiacotului,piciorului,pumnului

4.Infasarea “in spic de grau”sau” spica”

Se foloseste pentru regiuni articulare: scapulo-huerală,
inghino-abdominală, cot, picior, pumn
Se incepe cu ture circulare deasupra articulatiei
Fasa se conduce in forma cifri “8”,fiecare tura
acoperind pe ce de dinainte cu 1/3 sau 2/3
Se termina cu ture circulare

5.Infasarea in evantai
Se foloseste pentru articulaţii (cot, genunchi, călcai)
Se incepe cu două ture circulare deasupra articulaţiei
Se continua cu ture oblice descendente in aşa fel incat
faşa să se suprapună la distanţe mai mici in plică şi mai
mari in partea expusă ajungand circular la nivelul liniei
articulare şi apoi oblice sub articulaţie
Se incheie cu două ture circulare şi se fixeaza cu ac de
siguranţă, leucoplast

Bandajarea pe regiuni

a) Infasarea capului- CAPELINĂ

Se conduce fasa circular,deasupra arcadelor
sprancenoase,fixand cu mana stanga coltul
fesii,iar cu dreapta se ruleaza fasa in jurul
capului,lasand libere pavilioanele auriculare.
Se rasfrange coltul ramas in afara si se
efectueaza din nou o tura circular pentru a-l
fixa.
Se conduce fasa din spate in fata acoprind bolta
craniana cu ture oblice,fixate cu ture
circulare,pana la infasarea complete a capului
Se incheie cu doua ture circulare
Se fixeaza capatul liber al fesii cu romplast sau
ac de siguranta in partea opusa regiunii pansate
Bandajarea plagilor gâtului.
a. Plasați o compresa peste plaga.
b. Plasați bandajul peste compresa si pe sub
umarul din partea opuss

Infasarea nasului- Praștia

Se despica in lung fasa,la ambele capete,lasand
in mijloc o portiune de aproximativ 5cm
nedespicata,ce va servi la acoperirea nasului
Se fixeaza pe nas partea din mijloc nedespicata
Se trec capetele superioare ale fesii sub
pavilionul urechii si se innoada in regiunea
occipital
Se trec ramurile inferioare ale fesii deasupra
urechilor.incrucisand pe cele superioare si se
fixeaza in partea posterioara a capului,realizand
astfel o prastie

Infasarea barbiei- Căpăstrul

*se despica in lung fasa,la ambele capete,lasand
in mijloc o portiune de aproximativ 5cm
nedespicata
*se fixeaza partea nedespicata pe barbie sau
buze
*se incruciseaza ramurile superioare in regiunea
occipital si se leaga in regiunea fruntii
*se leaga ramurile inferioare deasupra
crestetului capului,lasand libere urechile
Infasarea ochilor (monoocular,binocular)-prin
ture successive oblice si circulare

Bandajarea gatului -circular

Ceafa -circular
Bandajarea toracelui si abdomenului -circular
Sanii –bandaj in spica
Membrul superior -umarul si axial bandaj in 8;
Bratul si antebratul- in spirala;
cotul -in evantai,
palma -in 8,
degetele -in spic

Membrul inferior-coapsa si bazinul in spica

simpla sau dubla,genunchiul in evantai sau in
8,glezna in 8

• La nivelul acestor regiuni, bandajul este in

formă de spică. Fixarea iniţială se face prin 2-3
ture trecute circular pe abdomen, deasupra
crestelor iliacese
• trece oblic peste regiunea inghinală, pe faţa
internă, posterioară şi externă a radacinii coapsei
de unde urcă iar oblic, peste regiunea inghinală
realizând prima spică ce se continuă printr-un
nou circular pe abdomen dus apoi oblic peste
regiunea inghinal’ până se acoperă.
Infasarea perineului-bandajare in “T”
• se efectuaza cu ajutorul a două feşe.
• prima se trece în jurul abdomenului, deasupra
crestelor iliace înnodându-se.
• ea va servi ca sprijin pentru a doua faşa care se
trece dublu între coapse,

Bandajul bontului de amputaţie

• Pentru bandajul bontului de amputaţie se
foloseşte tehnica înfăşării recurente cu 2 feşi sau
înfaşarea cu o faşă.
• Se incepe orin ture circulare de fixare la 10 cm
de plagă, după care se rasfrânge faşa antero-
posterior, ca şi în cazul calotei craniene, pâna se
acoperă tot pansamentul fixând turele rasfrânte
cu ture circulare
ALTE MIJLOACE DE FIXARE A PANSAMENTULUI
* Basmaua -dreptunghiulara,triunghiulara,in
patru colturi
* Esarfa
*Tesaturi tubular elastice
*Material adezive

Bandajarea si fixarea unui obiect penetrant

Nu incercati ss mobilizati obiectul penetrant.
Stabilizati obiectul cu comprese.
Plasati bandajul peste comprese
HEMORAGIILE si hemostaza provizorie
hemoragia
Scurgerea sangelui in afara vaselor sangelui
se numeste hemoragie.

Clasificare:
In functie de vasele care au fost sectionate
arteriala: în care sângele este de culoare
rosu deschis, bine oxigenat si tâsneste ritmic,
sincron cu bataile inimii;
venoasa: sângele de culoare rosu închis (mai
putin oxigen, mai mult CO2), se exteriorizeaza cu
presiune constanta, relativ modesta;
capilara: este o hemoragie difuza, fara a se
identifica un vas de calibru mai mare ca sursa
principala a hemoragiei;

Dupa locul unde se scurge sangele :

externe-in care sangele se scurge in afara
organismului datorita sectiona rii unor vase de
sange.
interne-in care sangele ce curge ramane in
interiorul organismului (ex: cavitatea
abdominala, etc.).
exteriorizate- intr-un organ care comunica cu
exteriorul ,caracterizata prin hemoragie interna
într-un organ cavitar, urmata de eliminarea
sângelui la exterior pe cai naturale
epistaxis: hemoragia mucoasei nazale;
otoragie:hemoragie din urechi
hematemeza: eliminarea pe gura, prin
varsatura, de sânge amestecat cu cheaguri si
eventual resturi alimentare; În hemoragii
puternice poate fi sânge rosu, proaspat,
nealterat, sau în sângerari reduse poate fi
varsatura cu aspect de zat de cafea (când
sângele stagneaza în stomac).

melena: exteriorizarea sângelui acumulat în

tubul digestiv, prin defecatie. Scaunul este
lucios, negru, moale, de aspectul si culoarea
pacurei.

rectoragie- hemoragie din rect

hematuria: reprezinta hemoragia la nivelul
aparatului urinar, exteriorizat prin mictiune
hemoptizie: sangele se scurge prin gura
provenind din caile respiratorii,rosu deschis,aerat

In functie de cantitatea de sange pierduta

putem distinge :
mica: se pierde o cantitate de sânge pâna la 500
ml
medie: se pierde 500-1000 ml de sânge si apar
urmatoarele semne: agitatie, ameteli în
ortostatism;
 mari: cantitea de sânge pierduta 1000-1500 ml
iar semnele clinice sunt urmatoarele: paloare,
tahicardie, transpiratii reci, hipotensiune
arteriala, tahipnee;
cataclismice: pierderi de sânge de peste
1500-2000 ml, TA nemasurabila, pacient
inconstient;
Hemostaza provizorie
Hemostaza =oprirea hemoragiei
Hemostaza poate fi :
-spontana
-provizorie
-medicamentoasa
-definitiva
Hemostaza provizorie, realizabilă, pe mai multe
căi:
*compresiune manuală sau digitală,
*pansament compresiv,
* flectarea puternică a extremităţii,
*aplicarea garoului,
*pensarea vasului sangerand

Compresiunea manuală sau digitală

• Artera rănită va fi comprimată numai dacă
apăsarea se exercită în regiunile în care ea trece
în apropierea unui plan osos.
În funcţie de calibrul vasului şi de profunzimea la
care se află, apăsarea va fi executată cu degetul
mare, cu celelalte degete ale mâinii sau cu
pumnul.
• Compresiunea digitalĂ se foloseşte în prima
urgenţă până ce s-au procurat materiale
necesare pentru obţinerea hemostazei provizorii
prin alte tehnici: cu ajutorul pansamentului
compresiv, garoului sau aplicarea unei pense pe
vasul care sângerează.

• Locurile de elecţie (traiectul anatomic al

arterelor) pentru realizarea compresiunii trebuie
bine cunoscute de cel care aplică metoda.
* Când rana se află pe frunte, compresiunea se
face pe artera temporală superficială care trece
imediat inaintea urechii
*Când rana se află pe creştetul capului,
compresiunea se face de o parte şi de alta partea
marginilor rănii in rănile din regiunea temporală
(părţile laterale ale craniului), compresiune
imediat deasupra şi în spatele pavilionului urechii
în rănile de la obraz, buze, pe suprafaţa
exterioară a nasului;

comprimarea arterei faciale (la mijlocul

mandibulei)
* în hemoragiile din regiunea gâtului şi a feţei:
comprimarea arterei carotide, anterior de
muşchiul sternocleidomastoidian pentru
hemoragiile din regiunea umărului a articulaţiei
umărului sau a axilei se va comprima artera
subclaviculară deasupra claviculei, pe prima
coastă (g, h, i)
* în rănile sângerânde ale braţului, antebraţului:
comprimarea arterei humerale – pe faţa interă a
braţului, între muşchii biceps (anterior) şi triceps
(posterior). În funcţie de nivelul la care se află
rana, apăsarea se face
• în axilă,
• pe faţa internă la jumătatea braţului
• sau la plica cotului ;

*în rănile sângerânde ale mâinii, palmei

comprimarea arterei radiale se face cu un deget,
pe partea externă a plicii pumnului, şi cu un al
doilea deget pe partea internă a aceleeaşi plici a
pumnului, pe artera cubitală

Când rana se află la membrul inferior: în

sângerarea rănilor din regiunea inghinală
comprimarea vasului se face pe pliul inghinal
când hemoragia se află la coapsă, comprimarea
arterei femurale pe traiectul ei, proximal de
plagă, se face (în funcţie de locul plăgii) în
treimea mijlocie a coapsei, pe faţa internă a
acesteia
dacă rana se află la nivelul genunchiului sau
gambei: comprimarea se face pe faţa posterioară
a coapsei în apropierea pliului genunchiului;
sau comprimarea arterei poplitee în faţa
posterioară a genunchiului când sângerarea
provine dintr-o rană situată în regiunea
pelvisului,
 comprimarea aortei abdominale se face prin
apăsarea peretelui abdominal cu pumnul sub
ombilic.
Artera este (teoretic) turtită pe planul osos al
coloanei vertebrale lombare

Locuri unde se poate face hemostaza arterială

provizorie prin comprimare digitală sau
manuală: aorta abdominală; iliacă externă;
artera axilară; artera hurnerală; artera radială;
artera ulnară; artera subclaviculară; artera
carotidă comună; artera mentonieră; artera
temporală; artera retroauriculară;
artera femurală; artera poplitee; artera
pedioasă.

Alte sisteme de comprimare a aortei:

Se poate executa o hemostază provizorie
şi prin comprimarea cu degetul înfăşurat într-o
compresă sterilă chiar în plagă, astupând orificiul
arterial.

!!!Acţiunea de prim ajutor începută prin

compresiunea digitală sau manuală are
dezavantajul că nu poate fi prea mult prelungită,
deoarece intervine oboseala celui care o aplică şi
dificultăţi de a manevra rănitul, iar în timpul
transportului este greu de aplicat.
Pansamentul compresiv: in hemoragiile care
interesează vasele mici, hemostaza poate fi
făcută cel mai simplu cu ajuturul pansamentelor
compressive..
*după executarea toaletei plăgii, se acoperă
regiunea cu o mare cantitate de comprese
sterile, paste care se înfăşoară strans o faşă
* in funcţie de locul plăgii, al hemoragiei şi în
funcţie de vasul lezat, dacă este posibilă (după
măsura de prim ajutor începută prin compresiune
digitală sau manuală, sângerarea fiind astfel
oprită),
* se va executa toaleta plăgii şi se va aplica
pansamentul compresiv.

*!!! Pentru că aplicarca garoului implică şi riscuri

(mai ales când garoul este aplicat incorect), se
recomandă ca hemostaza pentru perioada
transportului se fie făcută cu ajutorul
pansamentelor compresive. Acestea au avantajul
că nu brutalizează vasul şi în altă regiune deât în
zona afectată de traumatism şi permit irigarea
membrului prin vasele care au rămas intacte.

Pansamentul compresiv este util în hemoragiile

venoase şi capilare de la extremităţi, plăgile
părţilor moi buco-faciale, precum şi în toate
plăgile peretelui toracic sau abdominal.
 Flectarea puternică a extremităţii
Se utilizează când plaga este localizată în
regiunile axilare, inghinale, faţa anterioară a
cotului sau posterioară a genunchiului.
În plăgile arterei humerale, după ce se
introduce în axilă o faşă rulată (sau un alt corp
dur învelit în vată şi tifon sau porţiuni din rufăria
bolnavu-lui), se flectează antebraţul pe braţ şi se
aplică braţul pe torace.
În această poziţie membrul superior se fixează
solid la torace cu o faşă, centură, bucăţi din
rufăria bolnavului etc.

Pentru hemostaza arterelor antebraţului sau

în plăgi ale plicii cotului se aşează un sul în
plica cotului şi se flectează antebraţul pe braţ
fixându-se în această poziţie .

În cazul hemoragiei de la rădăcina coapsei (în

regiunea inghinală) se pot
utiliza următoarele metode de hemostază
provizorie: - una, prin aplicarea unui sul la baza
triunghiului Scarpa, care se fixează cu o faşă,
curea etc.
- sau prin aplicarea unui sul în regiunea
inghinală, urmată de flectarea şi fixarea coapsei
pe abdomen şi a gambei pe coapsă

Hemostaza provizorie în leziunile arterei

poplitee se obţine prin aşezarea sulului în
regiunea poplitee şi flectarea puternică a gambei
pe coapsă, cu fixarea ei în această poziţie

Aplicarea garoului garoul este indicat în plăgile

arteriale sau venoase de calibru mare şi mijlociu
de la membre.

pentru hemostaza provizorie cu ajutorul

garoului se vor folosi : tuburile de cauciuc,
banda Esmarch, manşeta pneumatică a
aparatului de tensiune arterială .
*La nevoie pot fi utilizate bucăţi de pânză,
batistă, sfoară.
*Garoul se poate aplica peste îmbrăcăminte sau
peste pansament şi se va strânge până la
dispariţia sângerării este bine ca între garou şi
tegument să se fixeze pe traiectul arterei, acolo
unde sunt simţite bătăile arterei, un rulou de
faşă sau din alt material, peste care se strânge
garoul. În felul acesta se obţine hemostaza fără
comprimarea excesivă a ţesuturilor .
* Tubul se aplică bine întins, înconjurându-se cu
el membrul interesat cel
puţin de două ori , apoi capetele se înnoadă sau
se prind cu o pensă hemostatică.
Peste pense se trece o tură de faşă, ca să nu fie
smulse.
Aplicarea garoului se face înaintea toaletei şi
pansării rănii.
 Dacă rana continuă să sângereze, înseamnă că
garoul nu a fost aplicat corect, fapt care obligă
să fie desfăcut şi să se încerce o nouă aplicare
garoul va fi plasat deasupra rănii când hemoragia
provine dintr-o arteră ruptă şi sub rană, când
este secţionată o venă.
În realitate, în practică, această diferenţiere
între hemoragia arterială şi hemoragia venoasă
nu este foarte importantă, pentru că în cazul în
care garoul este aplicat corect la rădăcina
membrului, se opreşte atât hemoragia de origine
arterială, cât şi hemoragia de origine venoasă;in
hemoragiile venoase sângerarea continuă până se
scurge sângele aflat în membru în momentul
aplicării garoului.
Dezavantajul principal al aplicării garoului
constă în faptul că nu poate fi menţinut mai mult
de 2 ore dacă garoul este menţinut peste acest
interval de timp, există riscul apariţiei, în
teritoriul tisular lipsit de aportul de oxigen, a
unor leziuni ireversibile, fapt care se poate solda
cu amputarea membrului.
Din cauza ischemiei sub ligatura circulară, nervii
încep să sufere, fibrele musculare degenerează,
apar vicieri ale metabolismului, cu
acumulare de cataboliţi, substanţe toxice, se
instalează vasoplegie cu creşterea permeabilităţii
capilare.
Din aceste motive se consideră că atitudinea cea
mai corectă este folosirea garoului numai pentru
pcrioada de timp în care se face toaleta rănii,
după care este preferabil, pentru perioada
transportului, ca garoul să fie înlocuit cu
pansament compresiv.
Aplicarca garoului rămâne oricum unica
posibilitate de a obţine o hemostază provizorie în
cazul accidentelor soldale cu amputarea
traumatică a membrelor superioare şi inferioare.

!!Garoul este aplicat corect, dacă în porţiunea

aflată sub el membrul devine alb, palid.
Este obligator să se noteze pe un bilet data şi
ora aplicării garoului şi biletul să se prindă cu
un ac de pansament sau de haina bolnavului, la
vedere.
!! În cazul în care bolnavii la care s-a aplicat
hemostaza cu garou nu ajung la spital înainte de
o oră - o oră şi jumătate, va trebui să se desfacă
garoul la interval de 20-30 de minute, pentru 2-3
minute, comprimând rana cu comprese sterile
apăsate cu forţă.
La reaplicare, garoul se pune ceva mai sus.
manevra se execută sub strictă supraveghere,
pentru că în timpul decompresiunii vasculare
poate să apară şocul.
De aceea, în cazul îndepărtării unui garou vor fi
luale unele măsuri, pentru că scoaterea garoului
poate fi urmată do colaps circulator, care poate
să ducă la moartea bolnavului.
!! Pensarea vasului sângerând , Pensarea
provizorie a vaselor sau forcipresura se face cu
pense Pean sauKocher.
Capetele vaselor secţionate, sângerânde se
prind în vârful penselor.
Pensa va fi lăsată în plagă pe vasul prins,
aplicându-se peste ea un pansament aseptic şi se
transportă bolnavul la unitatea chirurgicală cea
mai apropiată, unde se va face hemostaza
definitivă prin ligature sau suturarea vasului.
Se verifică să nu derapeze pensele (să nu se
desfacă).