Aspecte endoscopice de patologie benignă laringiană

Bidilean Nicolae, medic primar ORL, Spitalul Judeţean Satu Mare,

Bidilean Maria-Cristina, studentă an V UMF Iuliu Haţieganu Cluj-Napoca
Bidilean Sînziana-Alexandra, studentă an II UMF Iuliu Haţieganu Cluj-Napoca

Introducere

Laringele, ca organ tubular care face parte din căile respiratorii şi prin funcţiile sale de respiraţie,
fonaţie, de apărare, are un rol deosebit în dezvoltarea individuală, în viaţa socială, artistică.
Scopul lucrării
Este de a demonstra utilitatea acestei examinări în diverse afecţiuni benigne ale laringelui.
Material şi metodă
Lucrarea a fost efectuată în perioada 1 iunie 2008-31 august 2008 în Cabinetul Medical
Individual Dr. Bidilean din Satu Mare, în care au fost examinaţi 120 de pacienţi. Dintre aceştia, un
număr de 56 pacienţi au fost investigaţi prin endoscopie laringiană. Instrumentarul utilizat a fost linia
endoscopică OPTOMIC care cuprinde:
- sursa de lumină FIBROLUX 250
- camera video OPTOMIC 081428
- nazofaringolaringoscopul flexibil OPTOMIC OP-30
- endoscopul OPTOMIC rigid de 70 de grade
Pacienţii pentru examinare au fost instruiţi şi li s-a explicat în ce constă examinarea.
Anestezia
S-a utilizat anestezia locală pentru examinarea laringelui cu endoscopul rigid prin gargară cu
xilină 1% şi aplicarea de spray cu Lidocaină 10%.
Pentru examinarea cu fibroscopul nazofaringolaringian, pe lângă anestezia faringelui, am procedat
la anestezia de contact a foselor nazale cu xilină 1% şi spray cu Lidocaină 10%, precum şi a unui
vasoconstrictor -nafazolină pentru reducerea tumefacţiei cornetelor nazale.
Endoscopia laringiană a urmărit următoarele:
- elemente statice:
-poziţia laringelui
-comisura anterioară
-aspectul aritenoizilor
-elemente dinamice şi funcţionale:
-mişcările corzilor vocale: adducţie, abducţie
-scurtarea şi lungirea
-vibraţia

CONEXIUNI MEDICALE        NUMĂRUL 3-4        OCTOMBRIE 2008  82

Rezultate şi discuţii
Consideraţii anatomice
Laringele este situat în regiunea anteromediană a gâtului. El răspunde ultimelor 4 vertebre
cervicale.
Baza laringelui este orientată în sus şi prezintă un orificiu mare, aditusul laringian, prin care
faringele comunica cu cavitatea laringelui. Delimitarea aditusului este realizată anterior de epiglotă,
posterior de cele 2 cartilaje aritenoide şi cele 2 cartilaje corniculate, lateral de plicele ariepiglotice.
Vârful laringelui sau baza mică este formată de marginea inferioară a cartilajului cricoid şi se
continuă cu traheea.
Feţele antero-laterale ale laringelui sunt alcătuite de membrana tirohioidiană, lamele (dreaptă şi
stângă) ale cartilajului tiroid, ligamentul cricotiroidian, arcul cartilajului cricoid şi ligamentul
cricotraheal.
Faţa posterioară a laringelui este formată din cartilajele corniculate, cartilajele aritenoide, lama
înaltă şi bombată a cartilajului cricoid şi ligamentul cricotraheal.
Marginea anterioară poartă denumirea de proeminenţa laringelui.
Marginile posterioare sunt reprezentate de marginile posterioare ale celor 2 lame şi de coarnele
superioare şi inferioare ale cartilajului tiroid.
Conformaţia interioară
Laringele este împărţit în 3 etaje: vestibulul laringian, glota şi cavitatea subglotică. Glota prezintă
corzile vocale, fanta glotică, benzile ventriculare, ligamentul vestibular, fanta vestibulară, ventriculii
laringelui, săculeţul laringian.
Laringele este căptuşit de o tunică mucoasă, roză, în unele locuri însă poate lua şi o nuanţă
gălbuie sau albicioasă, pe marginea medială a plicelor vocale. Tunica mucoasă este formată din corion
şi epiteliu. Corionul, alcătuit din ţesut conjunctiv, este bogat în fibre elastice. Epiteliul este cilindric
ciliat în cea mai mare parte. Tunica mucoasă conţine numeroase glande care secretă mucusul necesar
lubrifierii endolaringelui. În corion există un bogat ţesut limfoid ce formează foliculi limfatici.
Submucoasa nu este net demarcată de tunica mucoasă; conţine ţesut conjunctiv lax puţin
abundent.
În urma examinării unui număr de 56 de pacienţi, am întâlnit aspecte endoscpice care sugerează
patologie inflamatorie la 30 de cazuri; tulburări neurologice la 3 cazuri (fig. 14); aspecte endoscopice
de formaţiuni tumorale şi pseudotumorale benigne la 15 cazuri, 8 cazuri aspect normal (fig. 1).
În cazul laringitelor acute 15 cazuri, laringele prezintă următorul aspect endoscopic: mucoasa
congestionată şi uşor îngroşată (fig. 2).
În laringita cronică catarală (9 cazuri) corzile vocale sunt congestive, uşor hipotonice cu secreţii
mucoase pe marginea liberă a corzilor (fig. 3).
Laringita cronică hipertrofică (6 cazuri) cu următoarele forme: cordita pahidermică difuză, corzile
vocale fiind cilindrice îngroşate, cordita pahidermică verucoasă, corzile vocale prezintă excrescenţe
rotunde congestionate. Cordita hipertrofică posterioară cu leziunile hipertrofice localizate în treimea
posterioară a corzilor vocale. Pahidermia interaritenoidiană apare ca o excrescenţă situată în spaţiul
interaritenoidian (fig. 9).
Pahidermia albă laringiană leucoplazică: corzile vocale sunt acoperite de un epiteliu mult îngroşat
şi cheratinizat.
Aspectele endoscopice în tumorile benigne au evidenţiat nodulii corzilor vocale, formaţiuni
simetrice bilaterale situate la unirea celor 2 treimi anterioare cu treimea posterioară a corzilor vocale
(fig. 5); polipii laringieni, formaţiuni tumorale mici cu aspect caracteristic, putând fi sesili sau
pediculaţi (fig. 6 si 8).
Papiloamele laringiene au aspect caracteristic vegetant cu tendinţă la recidivă după ablaţie (fig. 7).

CONEXIUNI MEDICALE        NUMĂRUL 3-4        OCTOMBRIE 2008  83

 Chisturile laringiene congenitale sau de retenţie au evoluţie benignă, cele congenitale sunt
apanajul sugarului, iar cele de retenţie se întâlnesc de regulă la adult (fig. 4).
Laringocelul este o pseudotumoră datorată hernierii mucoasei laringiene a ventriculului Morgagni
spre exterior, când formează laringocelul exolaringian sau spre interior, când formează laringocelul
endolaringian (fig. 11, 12, 13). Apariţia acestuia se datorează unei hiperpresiuni bucofaringiene repetate.
Concluzii
Endoscopia laringiană efectuată cu optica rigidă şi fibra flexibilă aduc date şi elemente noi în
diagnosticul afecţiunilor laringiene.
Prin gradul de mărire de 20-30 de ori permite studierea morfologiei mucoasei, a modificărilor
acestora, starea vaselor sanguine din submucoasă, mobilitatea, vibraţia mucoasei corzilor vocale,
element important în diagnosticul disfoniei non-organice.
Posibilitatea de a înregistra imagini ne permite compararea evoluţiei afecţiunilor laringiene în
timp.
Acurateţea imaginilor oferite de acestea ne permit diagnosticul precoce al leziunilor precanceroase
şi canceroase, date coroborate cu examenul histopatologic.

Bibliografie:

1. Papilian, V.: Anatomia omului vol. 2, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti 1979, pp 178-192
2. Bacalbaşa, A., Drăgulescu, C. Chiţac, M.: Diagnostic pozitiv şi diferenţial în ORL, Editura MedicArt,
Bucureşti, 2004, pp 155-208
3. Sarafoleanu, D., Chiriac, G.: Otorinolaringologie, Editura Medicală, Bucureşti, 1993, pp 205-233

fig. 1 Aspect normal fig. 2 Laringită acută fig. 3 Laringită cronică catarală

fig.4 Chist al corzii vocale drepte fig. 5 Nodul vocal fig. 6 Polip al corzii vocale

CONEXIUNI MEDICALE        NUMĂRUL 3-4        OCTOMBRIE 2008  84

 fig. 7 Papilom laringian fig. 8 Polip al corzii vocale fig. 9 Pahidermie interaritenoidiana

fig. 10 Hematom al corzii vocale dr fig. 11 Laringocel-aspect exterior fig. 12 Laringocel

fig. 13 Laringocel fig. 14 Paralizia

corziivocale drepte

CONEXIUNI MEDICALE        NUMĂRUL 3-4        OCTOMBRIE 2008  85