Şcoala Postliceală Sanitară„Aprendis” Iaşi

PROIECT DE ABSOLVIRE

Examenul de certificare a calificării profesionale a absolvenților

învățământului postliceal sanitar nivel 5
Calificarea profesională: asistent medical generalist

Îngrijirea pacientului cu neoplasm laringian

Îndrumător
Prof. As. med.Radu Daniela
Candidat
Popovici Sînziana

Iași 2022
1
ÎNGRIJIREA PACIENTULUI
CU NEOPLASM LARINGIAN

2
CUPRINS

I. Argument .......................................................................................................................... 4
II.Îngrijirea pacientului cu neoplasm laringian .............................................................. 6
 Obiectiv 1: Noţiuni generale de anatomie şi fiziologie.
a laringelui .................................................................................................................. 6
 Obiectiv 2: Neoplasmul laringian prezentare generală ........................................ 12
a) Definiţia .......................................................................................................................... 12
b) Clasificare....................................................................................................................... 12
c) Etiologie .......................................................................................................................... 13
d) Simptomatologie ............................................................................................................. 14
e) Diagnostic........................................................................................................................ 15
f) Evoluție, prognostic, complicații ..................................................................................... 15
g) Tratament......................................................................................................................... 15
 Obiectiv 3: Rolul autonom şi delegat al asistentului medical în
îngrijirea pacientului cu neoplasm laringian .................................................
a) Procedura nr. 1:...........................................................................................
b) Procedura nr. 2: ...........................................................................................
c) Procedura nr. 3: ..........................................................................................
d) Procedura nr. 4:...........................................................................................
 Obiectiv 4: Procesul de îngrijire al unui pacient
cu neoplasm laringian ....................................................................................
a) Culegerea datelor – interviu .......................................................................
b) Identificarea nevoilor fundamentale afectate- enunțarea problemelor
de dependență/diagnostice de îngrijire la pacientul cu neoplasm laringian
c) Plan de îngrijire ..........................................................................................
 Obiectivul 5: Educaţia pentru sănătate a pacientului cu
neoplasm laringian..........................................................................................
III. Bibliografie .............................................................................................
IV. Anexe ........................................................................................................

3
 I. ARGUMENT

Neoplasmul laringian este tumora malignă a laringelui, dezvoltată în interiorul organului

vocal (cancere endolaringiene sau intrinsece) sau pe coroana laringelui (cancere extrinsece sau
faringolaringiene).
Scopul prezentului proiect este de a identifica problemele de îngrijire specifice pentru un
pacient cu neoplasm laringian.
Problemele de dependență pe care le poate prezenta un pacient cu neoplasm laringian și
de care trebuie să țină seama asistentul medical la întocmirea planului de îngrijire sunt: alterarea
respirației, tulburari în alimentație, comunicare senzorială ineficientă.
Obiectivele prezentului proiect sunt:
Obiectiv 1 Noţiuni generale de anatomie şi fiziologie a laringelui.
Obiectiv 2 Prezentarea generală a afecțiunii
Obiectiv 3 Rolul autonom şi delegat al asistentului medical în îngrijirea pacientului cu
neoplasm laringian
Obiectiv 4 Procesul de îngrijire al unui pacient cu neoplasm laringian
Obiectiv 5 Educaţia pentru sănătate a pacientului cu neoplasm laringian
Dezvoltarea obiectivelor proiectului au la bază următoarele competenţe profesionale:
1. Analiza semnelor si simptomelor specifice afecțiunilor ORL
2. Identificarea problemelor de dependență și stabilirea disgnosticelor de îngrijire
(nursing) la pacienții cu afecțiuni ORL.
3. Elaborarea planului de îngrijire (planul de nursing)
4. Aplicarea intervențiilor proprii și delegate
5. Evaluarea rezultatelor îngrijirilor aplicate
6. Realizarea educației în scopul prevenirii complicațiilor și menținerea unui grad
ridicat de sănătate
Aplicarea procesului de îngrijire s-a finalizat prin analiza unui caz la un pacient cu
diagnosticul de neoplasm laringian– caz pentru care s-a elaborat etapa de culegere a datelor, pe
baza căreia s-au evidențiat problemele de dependență specifice cazului.
În final a fost elaborat planul de îngrijire al pacientului cu neoplasm laringian respectând
obiectivele generale ale proiectului. Planul de îngrijire al pacientului cu neoplasm laringian
4
cuprinde problemele de dependență identificate, obiectivele de îngrijire, intervențiile aplicate
(evidențiindu-se raționamentul pentru care s-au aplicat intervențiile), precum și evaluarea
intervențiilor și a pacientului, pentru identificarea problemelor de colaborare ce ar purtea să apară
în evoluția clinică a afecțiunii și pacientului.

5
 II. ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU NEOPLASM LARINGIAN

Obiectiv 1
Noţiuni generale de anatomie şi fiziologie a laringelui

1. Noțiuni de anatomie

Laringele este considerat în literatura engleză zona „Voice box”, ceea ce presupune că
laringele stă la originea vocii primare și conform poziționării sale în segmentul cervical anterior
stă la originea căilor aeriene inferioare. Laringele este un organ musculo-cartilaginos care se
deschide în porțiunea sa superioară la marginea inferioară a hipofaringelui și se continuă inferior
cu traheea, prin aceasta comunicare făcând practic legătura dintre aportul de aer de la nivelul
foselor nazale și cavității bucale cu căile respiratorii inferioare.1
A. Configurație externă2
Laringele are forma unui trunchi de piramidă triunghiulară cu baza mare în sus și baza mică
în jos, spre trahee. El prezintă trei fețe și trei margini: douã fețe anterolaterale și o față
posterioară, o margine anterioară și două margini posterioare.
Descrierea laringelui se face dupã următoarea schemă: cartilajele laringelui, mijloacele de
legătură ale laringelui, mușchii laringelui, cavitatea laringelui, vasele și nervii laringelui.
Cartilajele laringelui
1. Cartilajul tiroid este cel mai mare, fiind format din două lame laterale patrulatere, unite
între ele într-un unghi diedru deschis posterior și are aspectul unei cărți deschise posterior. Este
situat deasupra cartilajului cricoid, cu care se articulează.
2. Cartilajul cricoid este impar, situat sub cartilajul tiroid, are formă inelară și este alcătuit
dintr-o porțiune anterolaterală mai subțire și alta posterioară plată.numită pecetea tiroidului.
Lumenul inelului cricoid este esențial pentru funcția
respiratorie

1
Oancea ALA, Popescu CR, Bordei P – Cancerul de laringe-corelații anatomo-chirurgicale, Editura Universitară
„Carol Davila” București, 2011

2
Cotulbea S. - Lucrări practice ORL ; Timişoara: Lito U.M.F.T. , 2009.
6
 3. Epiglota, cartilaj nepereche, situat în partea anterosuperioară a laringelui, are forma de
frunză, cu pețiolul fixat în unghiul diedru al cartilajului tiroid printr-o bandă fibroasă care este
ligamentul tiroepiglotic.

Fig

1. Structura laringelui3
4. Cartilajele aritenoide, în număr de două, sunt situate pe marginea superioară a
cartilajului cricoid. Au formã de piramidă triunghiularã, prezentând o bază, un vârf și trei fețe.
Membranele si ligamentele interne și externe leagă cartilajele între ele și la elementele
vecine: membrana tirohioidiană, membrana cricotiroidiană etc. Musculatura laringelui se împarte
în musculatura externã (extrinsecã) și musculatura internă (intrinsecă). Musculatura externă leagă
laringele de organele învecinate, asigură fixarea laringelui și, la nevoie, realizează mișcările sale
de ridicare și coborâre. Acești mușchi sunt: sternohioidianul, tirohioidianul și constrictorul
inferior al laringelui. Musculatura intrinsecă a laringelui realizează o unitate funcțională și
servește funcțiilor laringelui (sfincteriană, fonatorie). În funcție de acțiunea lor asupra corzilor
vocale și glotei, sunt încadrați în trei grupe:
1. mușchii tensori ai corzilor vocale (m. cricoaritenoidieni).
2. mușchii dilatatori ai glotei (m. cricoaritenoidieni posteriori).
3. mușchii constrictori ai glotei (m. cricoaritenoidieni laterali, m. interaritenoidieni, m.
tiroaritenoidieni).

3
Romedic, 11.02.2014, Dr. Neagu Oana – Raluca, Anatomia laringelui
7
 a) mușchii cricotiroidieni se inseră pe fața anterolaterală a arcului cricoid și fețele laterale
ale tiroidului. Când se contractă, basculează tiroidul în jos și anterior, întinzând corzile vocale.
b) mușchii cricoaritenoidieni posteriori sau posticus se inserã pe lama cartilajului cricoid
posterior și pe apofiza musculară a cartilajelor aritenoide anterior. Este singurul mușchi care
deschide glota, depãrtând posterior corzile vocale (mișcarea de abducție). El este mușchiul
respirator.
c) mușchii cricoaritenoidieni laterali, aflați pe fața lateralã a laringelui, rotesc medial
cartilajele aritenoide și prin aceasta apropie medial corzile vocale (mișcarea de adducție).
d) mușchii tiroaritenoidieni ocupă pereții laterali ai etajului glotic. Anterior se inserã în
unghiul diedru al tiroidului și posterior pe apofiza vocală a cartilajului aritenoid. Stratul muscular
intern al mușchiului tiroaritenoidian sau mușchiul vocal ocupă cea mai mare porțiune din
grosimea corzii vocale.
Mucoasa laringelui este de tip respirator cilindric ciliat, cu excepția corzilor vocale unde
este de tip pavimentos stratificat. Spațiul Reinke este o cavitate închisă, situată sub epiteliu,
lipsită de glande și capilare limfatice.
B. Configurația internă (endolaringele)4
Laringele prezintă pe suprafața sa internă, la nivelul porțiunii sale mijlocii, patru pliuri
suprapuse, două la dreapta și două la stânga, toate orientate în sens anteroposterior. Pliurile
superioare se numesc benzi ventriculare sau corzi vocale false, iar pliurile inferioare se numesc
corzi vocale (adevărate).
Benzile ventriculare și corzile vocale împart cavitatea laringiană în trei etaje: superior sau
supraglotic, mijlociu sau glotic și inferior sau subglotic.
a) Etajul superior sau supraglotic are forma unei pâlnii și i se descriu patru pereți:
1) peretele anterior, format din epiglotã
2) peretele posterior, care corespunde incizurii interaritenoidiene
3) peretii laterali, constituiți din fața mediană a plicilor aritenoepiglotice și fața
superomedială a benzilor ventriculare.
b) Etajul mijlociu sau glotic prezintă o porțiune mediană, numită glotă și două prelungiri
laterale, numite ventricoli laringieni. Glota este cuprinsă între marginile libere ale corzilor vocale
și apofizele vocale ale cartilajelor aritenoide. Glota este compusă din douã segmente: glota

4
Cotulbea S. - Lucrări practice ORL ; Timişoara: Lito U.M.F.T. , 2009.
8
membranoasă sau vocală și glota cartilaginoasă sau respiratorie. Ventricolii laringieni sau
Morgagni se dezvoltă între corzile vocale și benzile ventriculare.
c) Etajul inferior sau subglotic, localizat sub corzile vocale și circumscris de cartilajul
cricoid, are forma unei pâlnii ce se lărgește de sus în jos și se continuã cu traheea.
C. Vascularizația laringelui5
Arterele laringelui sunt în număr de trei în fiecare perete: artera laringiană superioarã,
artera laringiană inferioară și artera laringiană posterioarã.
Venele laringelui urmeazã traiectul arterelor corespunzãtoare.
Limfaticele laringelui își au originea în rețeaua limfaticã a mucoasei laringelui. Limfaticele
provenite din etajul supraglotic merg la ganglionii căii jugulare interne. Limfaticele etajului
subglotic se împart în trei grupe: unul anterior si douã posterolaterale. Cele din grupul anterior se
varsă în ganglionii învecinați căii jugulare interne fie direct, fie prin intermediul ganglionilor
limfatici prelaringieni sau pretraheali. Cele din grupele posterolaterale merg la ganglionii căii
recurențiale.
D. Inervția laringelui6
Nervii laringelui provin din ramurile nervului vag (X) și conțin atât fibre somatomotorii și
somatosenzitive, cât și filete vegetative.
a) Nervii laringieni superiori se împart fiecare în două ramuri, internă și externă. Ramura
internă se distribuie la mucoasa etajului supraglotic și la porțiunea superioară a șanțului
faringolaringian. Ramura externã se distribuie la mucoasa etajului subglotic și inervează motor
mușchiul cricotiroidian.
b) Nervii laringieni inferiori (recurenți) inerveazã motor toți mușchii laringelui cu excepția
mușchiului cricotiroidian. Una din aceste ramuri se anastomozează cu un filet din ramura internă
a laringeului superior și formează ansa lui Galien, care emite filete senzitive pentru mucoasa
părții superioare a laringelui.

2. Noțiuni de fiziologie7
a) Funcția respiratorie

5
Cotulbea S. - Lucrări practice ORL ; Timişoara: Lito U.M.F.T. , 2009.
6
Idem.
7
Cotulbea S. - Lucrări practice ORL ; Timişoara: Lito U.M.F.T. , 2009.
9
 Laringele, ca segment al căilor respiratorii, permite circulația aerului prin fanta glotică,
după cum urmează: în respirația obișnuită, trecerea aerului are loc prin porțiunea
intercartilaginoasă a fantei glotice (glota respiratorie), iar în inspirația forțată, fanta glotică este
deschisã la maximum, prin abducția ligamentelor vocale.
b) Funcția fonatorie
Este funcția socială a laringelui. Ontogenetic, a apărut tardiv, dezvoltată paralel cu evoluția
sistemului nervos central. Constituie elementul de bază al vieții de relație și progresului social.
Mecanismul fonației continuă să fie discutabil.
Teoria clasică (mio-elastică Ewald) consideră sunetul ca fiind determinat de punerea în
vibrație a corzilor vocale de către presiunea coloanei de aer traheo-pulmonare.
Teoria neuro-cronaxică (Husson) consideră vibrația corzilor vocale ca fiind determinată de
impulsurile nervoase centrale pe cale recurențială.
Teoria muco-ondulatorie (Perello) enunță cã sunetul este produs de ondularea mucoasei,
condiționată de modificările contractile ale corzilor vocale.
Vocea are următoarele caractere:
– Intensitatea, care este proporțională cu presiunea aerului din trahee și cu
amplitudinea vibrațiilor corzilor vocale.
– Înălțimea sau tonul este dependent atât de frecvența vibrațiilor corzilor vocale, cât
și de lungimea, grosimea și forma lor. Tonurile, care pot fi emise, variază după
vârstă și sex.
– Timbrul vocii este determinat de cutia de rezonanță și de structura aparatului
vocal. Se modifică cu poziția laringelui, deosebindu-se registrul grav sau de
torace, superior sau de cap și mijlociu.
c) Functia sfincteriană
Are rol de protecție a căilor aeriene inferioare față de pătrunderea corpilor strãini. Se
realizeazã prin acțiunea mușchilor adductori ai laringelui care închid glota și vestibulul laringian.
Concomitent se produce și ascensiunea laringelui, iar epiglota acoperă orificiul superior al
laringelui, astfel că alimentele trec prin părțile laterale spre esofag.
d) Funcția de tuse și expectorație

10
 Aceasta se produce prin închiderea glotei, creșterea presiunii intratoracice și apoi
expulzarea bruscă a aerului care, îndepărtând corzile vocale, antrenează în afară și secrețiile din
trahee.
e) Funcția de fixare toracică
Închiderea glotei și creșterea presiunii intratoracice în urma unui inspir profund asigură
rigiditatea necesară pentru ca membrele superioare care execută un efort fizic mai mare să
găseascã un sprijin eficient.
f) Funcția laringelui în circulația sângelui
Constă în asigurarea variațiilor de presiune endotoracice cu efect de pompă.

Obiectivul 2
11
 Neoplasmul laringian– prezentare generală8

a. Definiție
Cancerul de laringe reprezintă tumora malignă a laringelui, dezvoltată în interiorul
organului vocal (cancere endolaringiene sau intrinsece) sau pe coroana laringelui (cancere
extrinsece sau faringolaringiene).
b. Clasificare
Forme anatomo-clinice:
1. Neoplasmul etajului glotic – cu punct de plecare în general de la marginea liberă a
corzii vocale și până la un plan ce trece prin planșeul ventricular.
2. Neoplasmul etajului supraglotic format din:
Neoplasmul vestibular – cuprinde epiglota, benzile ventriculare, repliurile ariepiglotice si
aritenoizii
Neoplasmul ventricular – situat între coarda vocală și banda ventriculară.
3. Neoplasmul etajului subglotic – forma cea mai rara (aproximativ 13%), cu extensie
spre traheea cervicala
Clasificarea TNM si stadializarea neoplasmului laringian
T = Tumora primară
Tx = Tumora primară nu poate fi evaluată
T0 = Tumora primară nu se evidențiază
Tis = Carcinom in situ
Categoria N pentru toate stadiile
Nx = prezența adenopatiilor regionale nu poate fi definită
N0 = absența adenopatiilor regionale
N1 =ganglion homolateral unic, mai mic sau egal cu 3 cm
N2 = metastază într-un singur ganglion homolateral peste 3 cm, dar nu peste 6 cm în
dimensiuni maxime sau mai mulți ganglioni în dimensiuni maxime de cel mult 6 cm,
adenopatii bilaterale sau contralaterale, dar fără ca nici unul să nu depășească 6 cm în
dimensiunile maxime.

8
Cobzeanu M. D. - Compendiu De Patologie Oto-Rinolaringologică Şi. Chirurgie Cervico-Facială. Iaşi, Editura
Junimea, 2009
12
 N2a = metastază într-un singur ganglion homolateral de peste 3 cm, dar nu mai mult de 6
cm.
N2b = metastază în ganglioni multipli homolaterali, dar nici unul de peste 6 cm în
dimensiunea maximă
N2c = metastaze în ganglioni bilaterali sau adenopatii contralaterale, dar nici una de
peste 6 cm în dimensiuni maxime.
N3 = metastază într-un singur ganglion mai mare de 6 cm în dimensiuni maxime.
M = metastaze la distanță
Mx = metastazele la distanță nu pot fi decelate
M0 = absența metastazelor la distanță
M1 = prezența metastazelor la distanță
Gruparea pe stadii:
Std 0 – TisN0M0
Std I – T1N0M0
Std II – T2N0M0
Std III – T3N0M0, T1N1M0, T2N1M0, T3N1M0
Std IVA – T4aN0M0, T4aN1M0, T1N2M0, T3N2M0, T4aN2M0
Std IVB – T4b orice NM0, orice TN3M0
Std IVC – orice T orice N M1
c. Etiologia
Mecanismul formării oricărei tumori maligne implică mutații ale anumitor gene care duc
la proliferarea anormală ca și număr și funcții a celulelor afectate. Nu există o cauză propriu-
zisă responsabilă de dezvoltarea unei tumori laringiene, dar au fost identificați o serie de factori
de risc care cresc șansa unei persoane de a dezvolta acest tip de tumoră.
Factori de mediu
 Fumatul - principalul factor de risc modificabil. Fumatul a două pachete de țigări pe
zi crește riscul de a face cancer de laringe de cinci ori, față de un nefumător.
 Alcoolul - consumul excesiv de alcool (echivalentul a cinci beri pe zi) crește și el cu
500% șansa de a dezvolta o tumoră malignă de laringe.
 Asocierea alcool + fumat - consumând aceste cantități de tutun și alcool în mod
constant, riscul de cancer de laringe este de 38 de ori mai mare decât al unei

13
 persoane care nu bea și nu fumează.
 Infecția cu HPV- Human papilloma virus este un virus cu tropism pentru colul
uterin, regiunea ano-genitală, dar și mucoasele din gură sau gât. Acesta poate fi
transmis și în cursul sexului oral și este regăsit în 1/5 din biopsiile pacienților cu
cancer de laringe. Acest lucru sugerează că, similar cancerului de col uterin, infecția
cu HPV crește riscul de dezvoltare a unei tumori maligne laringiene.
 Dieta - Unele studii au evidențiat o corelație între cancerul de laringe și consumul
frecvent de alimente prăjite sau intens procesate industrial, carne roșie. Totodată,
alimentația bogată în grăsimi animale și săracă în legume cu frunze verzi pare a
crește riscul de tumoră a laringelui.
Factori profesionali
 Expunerea profesională la anumite substanțe poate favoriza apariți acestui tip de
cancer. Printre acestea se numără și: gaze produse în timpul vopsirii, azbest, praf
de cărbune sau lemn, formaldehidă, nichel.
Factori constituționali
 Cancerul de laringe este mai frecvent (5:1) în populația masculină și după vârsta
de 60 de ani. Faptul că dintre cei care consumă tutun și alcool în cantități mari,
doar unii dezvoltă cancer, a dus la formularea ipotezei ca aceștia au o
susceptibilitate genetică.
d. Simptomatologie
a. Cancerul corzii vocale – prezintă răgușeală ca principal simptom, precedată de
înăsprirea vocii și senzația de uscăciune a gâtului, mergând în timp până la afonie. Stridorul și
afonia apar însă în stadiul când tumora obstruează aproape complet spațiul glotic.
b. Cancerul sublotic – prezintă tulburări de deglutiție, senzație de plenitudine și iritație în
gât, câteodată dureri sub forma otalgiei reflexe și disfagie. Schimbarea vocii se face în fazele
avansate ale bolii. Este posibil debutul prin metastaze ganglionare.
c. Cancerul subglotic – prezintă simptomatologie bazată pe dispnee, ce poate ajunge
rapid la insuficiență respiratorie acută și disfonie.
d. Cancerul faringo-laringian – în fazele mai avansate prin extensie și tulburări de
deglutiție, posibilă aspirație, otalgie reflexă și prinderea corzii vocale, răgușeală și fenomene de
tulburări respiratorii.

14
 e. Diagnostic
Diagnostic pozitiv
Cancerul laringian descoperit la timp ajunge până la 70% la vindecare. Diagnosticul
trebuie pus când ganglionii nu au fost invadați și nu au apărut extensii tumorale
extralaringiene. Bolnavul care prezintă răgușeală persistentă sau intermitentă, însoțită de jenă
respiratorie trebuie examinat cu multă atenție la nivelul laringelui și hipofaringelui.
Diagosticul cancerului laringian se pune pe baza examenului clinic și paraclinic:
- laringoscopie directă și indirectă
- microlaringoscopie
- laringostroboscopie
- radiografie laterală, CT, RMN, Scaner PET
- biopsie urmată de examen histopatlogic.
Diagnostic diferențial
Se face cu:
- papiloame: acestea pot să intereseze epiglota și corzile vocale și să se extindă subglotic
- polipii vocali – apar de obicei la joncțiunea dintre treimea anterioară și mijlocie a
corzilor vocale, în caz de abuz vocal urmat de răgușeală.
- nodulii vocali
- fibroame
- granuloame laringiene care apar de obicei după intubație
- laringite cronice, laringite acute
- laringocel
f. Evoluție și prognostic, complicații
Indiferent de punctul de plecare, cancerul evoluează către asfixie prin obstrucţia completă
a lumenului laringian, către extensie ganglionară şi metastaze la distanţă, caşexie şi moarte.
g. Tratament9
În alegerea tratamentului se ține cont de stadiul tumoral, etajul laringelui în care se
dezvoltă și de agresivitatea histologică. Scpul tratamentului este de a înlătura țesutul tumoral cu
prezervarea a cât mai mult din funcțiile laringelui.
Radioterapia

9
Sarafoleanu D. – Compendiu ORL, 1997, Editura Națională, București
15
 Utilizează iradierea externă cu raze X sau alte tipuri de radiații cu scopul a de a distruge
celulele tumorale. Poate fi singura terapie utilizată pentru tratamentul cancerelor laringiene
aflate in stadiile I și II. Poate fi folosită ca terapie pre- sau postoperator pentru a micșora
dimensiunea tumorii sau prevenirea recidivelor. Tratamentul poate dura între 3 și 7 săptămâni.
Chimioterapia
Tratamentul chimioterapic poate fi administrat înainte de radioterapie sau în același timp
pentru a îmbunătăți eficiența. După tratamentul chirurgical, administrarea chimioterapiei este o
terapie neoadjuvantă care urmărește distrugerea celulelor canceroase restante în organism.
Chimioterapia poate fi folosită și paliativ atunci când efectele secundare sunt reduse
comparativ cu beneficiul asupra calității vieții. Chimioterapicele uilizate sunt: Cisplatin,
Fluorouracil sau Docetaxel.
Tratament chirurgical – clasic sau endoscopic.
Intervenția chirurgicală reprezintă principala metodă de abordare a cancerului laringian,
În funcție de stadiul tumorii, există diferite tehnici chirurgicale care realizează un echilibru
între păstrarea funcționalității și rezecția completă a tumorii. Aceste tehnici sunt: rezecția
endoscopică, laringectomia parțială, laringectomia totală.
 Rezecția endoscopică – este aplicată stadiilor inițiale ale cancerului laringian –
carcinomul in situ și stadiile I și II. Avantajele sale sunt timpul redus de
spitalizare și cicatrizarea. În funcție de localizare și stadiul carcinomului se pot
realiza stripping-ul corzilor vocale (eliminarea straturilor superficiale) sau
cordectomie (ablația unei părți din corzile vocale). După această intervenție vocea
poate fi modificată, vorbirea poate fi recăpătată cu timpul, cât timp nu a fost
necesară eliminarea ambelor corzi vocale.
 Laringectomia parțială – reprezintă rezecția unei părți din laringe, cu lăsarea
conținutului neafectat, pentru păstrarea funcționalității organului. Este aplicată în
unele tumori din etajul supraglotic sau atunci când se elimină o coardă vocală
(hemilaringectomie).
 Laringectomia totală – necesară în cazurile de cancer avansat. Eliminarea acestui
segment înseamnă întreruperea comunicării între cavitatea orală și trahee; pentru
ca pacientul să poată respira va fi instalată o traheostomă (orificiu care realizează
comunicarea între trahee si exterior), care va fi menținută pe toată durata vieții.

16
Cu toate că vocea este compromisă, se pot utiliza tehnici de recuperare care vor
permite restaurarea parțială a vorbirii.

17