În sens foarte general stratificarea socială denotă procesul de intrare a indivizilor sau grupurilor

în statusul care redă o anumită poziţie socială aflată în cadrul unei ierarhii de natură să impună
relaţii de subordonare şi de supraordonare. În literatura sociologică , conceptul de stratificare
socială se utilizează în mai multe sensuri, dintre care cel mai larg este acela care implică orice
formă de diferenţiere socială capabilă să decupeze în societate grupări aflate într-o relaţie de ordine
totală sau parţială. Alteori, termenul de stratificare socială se aplică numai în cazul utilizării unor
criterii specifice de clasificare, ca, de pildă, cele legate de putere, venituri, ocupaţii, prestigiu
social, nivel de instrucţie etc. Luată în sensul său general , noţiunea de stratificare socială identifică
cu sau o include pe cea de structură socială. În acest din urmă caz, teoria stratificării sociale, fie că
abordează în chip distinct problematica structurii de clasă a societăţii, fie că încearcă eliminarea
de facto a acesteia din câmpul cercetării sociologice, identificând clasa cu stratul social, atunci
când termenul de clasă mai este folosit. ( Dicţionar de sociologie, coordonatori , Zamfir,Cătălin,
Vlăsceanu,Lazăr, p.606).

Mobilitatea socială
Mobilitatea socială presupune mişcarea indivizilor şi grupurilor sociale între diferite poziţii socio-
economice.Mobilitatea verticală înseamnă mişcarea în sus sau în jos pe scara socio-economică.
Cei care câştigă, din punctul de vedere al proprietăţilor, al venitului sau al statutului se consideră
că sunt mobili ascendent, în timp ce aceia care se mişcă în direcţia opusă sunt mobili
descendent. În societăţile moderne există, de asemeni, mobilitate laterală, care se referă la
mişcarea geografică între cartiere, oraşe sau regiuni. Deseori mobilitatea verticală şi cea laterală
sunt combinate. De exemplu, un individ care lucrează într-o companie dintr-un oraş poate fi
promovat într-un post superior într-o filială a firmei localizată într-un alt oraş sau chiar într-o altă
ţară ( Giddens, Anthony. Sociologie. Bucureşti: BIC ALL, 2000, p.289).
Există două modalităţi de studiere a mobilităţii sociale. În primul rând, putem examina cariera
indivizilor – gradul în care se mişcă în susul şi în josul scării sociale pe parcursul vieţii lor
angajaţii.Acest lucru este denumit mobilitate intrageneraţională. Mobilitatea de la o generaţie la
alta se numeşte mobilitate intergeneraţională.

Stratificarea sociala - proc.de plasare a indivizilor in straturi sociale diferite, asezate pe o axa
imaginara de la inferior la superior. Stratificarea se refera si la mecanismele prin care indivizii pot
ocupa anumite pozitii sociale(mostenire, casatorie, reusita).

Mobilitatea sociala - miscarea indivizilor in cadrul unei structuri sociale precum si accesul la
ocuparea unor pozitii corespunzatoare calitatilor si mijloacelor de care dispun(studii, competenta,
bunuri materiale etc).
 Tipuri de mobilitate sociala

Tumin a realizat o tipologie a mobilitatii sociale cu 6 dimensiuni.

I. dimensiunea spatiala a mobilitatii

1. mobilitate sociala orizontala - trecerea unui individ de la un grup la altul situat la acelasi
nivel in cadrul structurii sociale(ex. asistent universitar se muta de la o universiate la alta)

2. mobilitate sociala verticala - trecerea unui individ de la un grup la altul la nivele ierarhice
diferite:

a)mobilitate verticala ascendenta - infiltrarea indivizilor dintr-un strat inferior intr-un strat
superior deja existent. Crearea de noi grupuri de astfel de indivizi si patrunderea lor intr-un strat
mai inalt alaturi sau in locul grupurilor deja existente in acel strat.

b) mobilitate verticala descendenta - caderea individului dintr-un strat superior fara

degradarea grupului de origine. Degradarea grupului in raport cu grupul de origine sau chiar
dezintegrarea sa sociala.

II. dimesiunea temporala a mobilitatii sociale

1. mobilitate intergenerationala - schimbarea statusului social al individuluzi in raport cu

cel avut de parintii/bunicii sai.

2. mobilitate intragenerationala - se refera la schimbarea statusului individului in raport cu

cel avut anterior.

III. dimensiunea continutului mobilitatii. Se poate studia:

1. mobilitatea unor elemente ale statusului luate separat(profesie, domiciliu, venit, stil de
viata)

2. mobilitatea statusului luat in totalitatea sa

IV. dimensiunea mecanismelor de mobilitate(mostenire, reusita, casatorie, inaintarea in varsta,

vechime)

V. unitatea de mobilitate

1. mobilitatea sociala a unei singure persoane

2. mobilitatea unui grup social/categorii(de rudenie, etnic)

3. mobilitatea unei societati

VI. dimensiunea subiectiva a mobilitatii - studiul expectantelor, a niv. de aspiratie.