Sunteți pe pagina 1din 4

Model de analiză semiotică a unui text literar

Model de analiza semiotica a unui text literar


Aceasta este o unitate de tip practic. Analiza următoare, efectuată de o fostă studentă a
acestei facultaţi pe un text de Apollinaire, va fi dezbatută în cadrul tutorialelor.
Lectura semiotică a poeziei Inima, coroana si oglinda
din volumul "Caligrame" de Guillaume Apollinaire

Guillaume Apollinaire, una dintre personalităţile care au stimulat în mare masura revolutia
poetica 24324i821y din primele decenii ale secolului, a fost unul dintre marii critici de arta ai
vremii, sprijinitor entuziast al cubismului si chiar teoretician al acestui curent, ale carui tehnici se
straduieste sa le trasfere si în poezie.

Modul sau de a interpreta natura - arata Apollinaire - este fantezia, care, "dupa fire, se
manifesta cu mai multa sau mai putina melancolie, satira sau lirism, dat totdeauna, si în masura în
care-mi este cu putinta, cu un bun-simt care contine uneori destula noutate ca sa poata soca si
indigna...".

În 1917 apare cel mai îndraznet volum al lui Apollinaire: Calligrammes, în care se pot
identifica elemente precise de cubism literar, tehnica asa-numitor "colaje verbale", si de futurism. El
se afla în cautarea unui nou limbaj, dincolo de orice gramatica

Caligramele sunt poeme de pace si razboi si îsi datoresc titlul ideogramelor lirice ciudate,
care sunt intercalate printre poemele de factura traditionala. Autorul însusi spunea despre ele[1] :
"... ele nu tin de nici o formula, ci corespund unor necesitati poetice, importante, pe care nu le întelegi înca [...].
Ideogramele mele sunt destul de clare, si în fond nu au nevoie de comentarii. Este partea cea mai noua din opera mea
dinainte de razboi. [...] iubesc aceasta noutate a spiritului meu."

Caligramele sunt, deci expresia originalitatii poetului, care le considera "o idealizare a
poeziei verslibriste si o precizare tipografica, într-o epoca în care tipografia îsi termina stralucit
cariera în zorile mijloacelor noi de reproducere, cinematograful si patefonul."[2]

În ciclul de poeme Caligrame încearca sa creeaze o noua directie în ceea ce priveste unitatea
tipologica a poemelor pornind de la stilul lui Mallarme. Poemele sale nu sunt alcatuite doar din
cuvinte, ci si modul de aranjare a lor în pagina si spatiul dintre ele devine foarte important. Izolarea
unui cuvânt îi sporeste semnificatiile. Dimensiunea caracterelor are o importanta aparte, de
asemenea si titlul. Efectele poetice apar din dispunerea strofelor, cuvintele luând forma obiectelor
sau a fenomenelor. În acest mod poetul demonstra coeziunea dintre plastic si liric.

1
Model de analiză semiotică a unui text literar

O alta forma de inovatie în poezie o constituie poemele-conversatie, alcatuite din elemente


eterogene si aparent impersonale, expresie a poeticii arbitrariului, a surprizei. Crâmpeiele din
conversatii, surprinse la întâmplare, introduse într-un context anume, pot stârni curiozitatea
cititorului.

Tot ce întreprinde pe linia "spiritului nou" este pornit din convingerea ca va ajunge la un "nou
realism pe care l-a numit suprarealism".

Asemeni pictorilor cubisti, Apollinaire creeaza în poezie un univers al sau, diferit de cel real,
dar care împrumuta realitatii astre, corpuri feminine, fluvii, amintiri etc. El nu vrea sa descrie, sa
zugraveasca, ci inventeaza, asemeni artistilor plastici, o noua prezentare tipografica reprezentând
obiectul poemului. Astfel, el tinde catre un lirism vizual care sintetizeaza muzica, pictura, filmul,
literatura. Poemele din acest ciclu sunt dispuse în pagina sub forma unor obiecte precum : inima,
coroana, oglinda, ploaie etc. Ele capteaza atentia cititorului, deoarece nu dispar în constiinta, ci
ramân în pagina.

INIMĂ COROANĂ sI OGLINDĂ

Caligrama permite imaginarea invizibilului dincolo de vizibil. Prima strofa a poeziei contine
un singur vers "Inima mea pare o flacara rasturnata". Cuvintele care compun versul sunt dispuse în
pagina sub forma inimii si exprima sentimentul de esec, neîmplinire.

A doua strofa are la rândul ei un singur vers "Toti regii care pier rând pe rând renasc în inimile
poetilor", iar cuvintele sunt redate sub forma unei coroane. Prin acest vers Guillaume Apollinaire îsi
exprima propria conceptie despre artist si creatia sa. În opinia sa poetul mosteneste nobletea lumii.
El este fiinta care aduna în propria-i inima tot ce este mai bun pe aceasta planeta. Cele doua strofe
sunt o autoreflectare de sine, deoarece între ele exista o legatura realizata prin modul în care sunt
dispuse cuvintele în poem.

Cuvintele versului: "În acesta oglinda sunt închis eu cel viu si adevarat cum îsi închipue
îngerul si nu rasfrângerile", din ultima strofa iau forma unei oglinzi. În centrul imaginii este notat
numele poetului : Guillaume Apollinaire. Acest vers semnifica o dedublare specifica poetului
modern, o dedublare a poetului acestui poem.

Poezia lui Apollinaire « Inima, coroana, oglinda » se caracterizeaza printr-un grad specific de
coerenta a textului. Aceasta coerenta va fi studiata pe schemele care au la baza relatiile : T/ P, unde
T- text ; P- propozitie.

2
Model de analiză semiotică a unui text literar

Optiunile de segmentare si taxonomizare sunt cele ale unui receptor posibil. Am împartit
textul pe baza ideogramelor poetului.

TA

P1 P2 P3

Unde: T A- textul lui Apollinaire.

Fiecare P are un performativ (implicit sau explicit), sau un verb constatativ :

P1 pare

P2 pier, renasc

P3 sunt închis, închipuie.

Analiza mai aprofundata a secventelor de suprafata atributive va dezvalui existenta implicita


a unui verb caracterizat prin trasaturi /+existenta/ :

Flacara rasturnata < flacara este rasturnata.

Analiza sistemului lumilor implicate de textul lui Apollinaire indica existenta următoarelor
lumi distincte :

W1= lumea textului explicit data de imagine, ideoagrama,

W2= lumea aparent implicata a T A (prima sugestie a lecturii T A),

W3= lumea comuniunii de idei.

De la nivelul de realitate (lume) al poetului se invoca dedublarea poetului în ultima strofa,


care apartine altei lumii : "În acesta oglinda sunt închis eu cel viu si adevarat cum îsi închipue
îngerul si nu rasfrângerile"

Analiza statistica a textului : secventele structurii de suprafata se bucura de toate


proprietatile proiectivitatii.

Semnificatiile definitive nu pot fi deduse decât din analiza lexicului întregii opere poetice a
lui Apollinaire. Am încercat sa vedem care este raportul dintre numele concrete si cele abstracte ale
textului. Se poate observa ca predomina cele concrete: inima, flacara, regii, inimile, poetilor,
oglinda, îngerul. Ele sunt folosite în poezie cu acesta valoare.

3
Model de analiză semiotică a unui text literar

BIBLIOGRAFIE

1. Ene, Ana, Modele de semiotica integrativa. Note de curs, Editura Universitatii


Transilvania, Brasov, 2005.
2. Musina, Alexandru, Paradigma poeziei moderne-Note de curs, Editura
Universitatii Transilvania, Brasov, 2002.
3. Apollinaire, Guillaume, Poeme, Editura Tineretului, Bucuresti, 1963.