Universitatea de Stat din Moldova

REFERAT
Disciplina: “Programele iconografice în creștinism”

TEMA: ” Sfântul Ierarh Nicolae în iconografie”

A elaborat: A verificat:

Galagan Fiodor Dragnev E.

Chișinău 2018

1
Cuprins:
Introducere
Viața Sfântului Ierarh Nicolae
Sfântul Nicolae în Liturghie
Sfântul Nicolae în iconografie
Concluzie
Bibliografie

2
Introducere
Icoana ortodoxă nu constituie simplu un element ornamental al Bisericii sau numai o
amintire sentimentală a persoanelor și a evenimentelor din viața Mântuitorului și a Sfinților,
ci prin puterea transfiguratoare a harului Preasfântului Duh și prin formele și culorile ei,
exprimă măreția duhovnicească și experiența realităților cerești pe care o trăiește Biserica.
Icoana ortodoxă împreună cu imnologia bisericească, predicile sfinților Părinți, muzica
bisericească, arhitectura și sculptura în lemn, constituie expresia minunatei măreții a trăirilor
duhovnicești ale Bisericii, a Tainei Teologiei ortodoxe plină de harul de viață dătător al
Preasfântului Duh al sfintei noastre tradiții.

Unul dintre sfinții ce se bucură de o deosebită cinstire este Sfântul Ierarh Nicolae, icoane ale
căruia sunt binecunoscute în întreg spațiul creștin ortodox.1

Viața Sfântului Ierarh Nicolae

În jurul anului 280, în localitatea Patara, din Mira Lichiei Asiei Mici, din părinți înstăriți, și
ca nepot de episcop, se naște pruncul Nicolae. Părinții săi, Teofan și Nona, fuseseră
convertiți la creștinism de ucenici ai Sfinților Apostoli. Ei doreau să aibă un prunc. Și l-au
obținut prin binecuvântarea lui Dumnezeu. După o creștere aleasă, în familie într-o curățenie
cu adevărat cerească, tânărul Nicolae frecventează cursurile celor mai vestite şcoli ale epocii.
Reușește să-și însușească o cultură aleasă și o experiență de viață deosebită.

Pierderea părinților
Când avea vârsta de 18 ani, o molimă de ciumă și holeră a secerat viețile a mii de oameni
nevinovați, inclusiv a părinților săi și Sfântul Nicolae a rămas în grija unui unchi, episcop,
care purta acelaşi nume ca al său.

Din tinereţe a urmat reguli de viaţă deosebită, cu multă rugăciune, post şi priveghere. Fiind
pătruns de dragostea de a sluji lui Dumnezeu, tânărul Nicolae își pregătea simțirea. Vinde
averile moștenite și pleacă la Ierusalim, unde odinioară, pe drumul Golgotei, împăratul
veacurilor vărsa lacrimi și sânge pentru izbăvirea omenirii întregi și a împăcării Cerului cu
pământul în noul Eden.

După ce își depune ofranda sufletului său, sinceritatea, pe piatra de mormânt de unde a înviat
Domnul, tânărul transfigurat pornește pe calea adevărului. Hainele sale scumpe rămân
nevoiașilor de la ușa Peșterii Betleemului, îmbracă pe cei goi, ajută pe neputincioși, plânge

1
doxologia.ro/iconografie/care-este-sensul-sfintelor-icoane
3
Cu necăjiții și infirmii, se resemnează cu leproșii și cu cei cuprinși de boli incurabile. Inima
sa era plină de milă și dreptate, sufletul său ardea de dragostea slujirii omului.

Este hirotonit preot

Plin de satisfacții duhovnicești, după multe peripeții pe mare și prin pustia Egiptului, tânărul
Nicolae dorea viața îngerească cât mai aproape de tronul împăratului veșniciei. Dorea să
împărtășească tuturor sentimentele sale.

Este hirotonit preot fără voia sa. Cu chipul tras de nevoință, dar cu ochii scânteietori și cu
limba de foc, condamnă nelegiuirea și nerespectul între oameni, care cheamă dezordinea și
furia naturii.

Împotriva nedreptății și câștigului urât se ridică forța morală a tânărului care-și consacrase
viața slujirii adevărului prin harul Sfântului Duh. Avea 23 de ani când și-a plecat capul sub
mâna cuviosului și smeritului episcop Nicolae.

Lupta pentru dreptate

”Eu primesc preoția pentru mila celor neputincioși, pentru a ierta păcatele lumii și pentru a
înfrânge puterea diavolului, care poartă în mână sceptrul morții (Evr. II, 14-17); iar voi care
ați crezut în Dumnezeu să fiți primii la săvârșirea de fapte bune (Tit. II, 8, 14)”. El vedea în
faptele preoției topirea răutății lumii; buzele preotului trebuie să respecte știința, din gura lui
se așteaptă învățătura curată, fiindcă este sol al lui Dumnezeu și vas cinstit al minunii
(Maleahi II, 7).

Tinerii bogați se aflau în distracții fără contenire, ostașii asupreau poporul, mai-marii
cetăţilor jefuiau pe muncitorii cinstiți, iar fecioarele erau cumpărate, dezonorate și trimise pe
piețele Orientului. Împotriva acestei tragedii se înalță, ca un val, tânărul preot Nicolae pentru
ca sub dogoarea dreptății să înlăture nenorocirea lumii, căutând ca prin el și alți credincioși
adevărați, să salveze pe cei ce n-au intrat pe căi greșite și să întoarcă la omenie pe cei care
duceau o viață fără sens.

El arată că Scriptura este spre folos: să învețe, să mustre, să îndrepte, să dea înțelepciune
celor ce doresc viața de dincolo. Lucrurile care se văd sunt într-adevăr trecătoare, cele
nevăzute sunt veșnice (II Cor. IV, 18).
Este prins, jefuit și bătut de niște tineri dezmățați, rămânând cu semne toată viața, dar
autoritatea lui Nicolae crește tot mai mult: o femeie bolnavă se vindecă prin atingerea de
hainele lui. De acum începe pelerinajul la acest sfânt.

4
Este numit episcop de Mira
Murind episcopul din Mira, poporul credincios îl roagă să primească episcopia, el refuză,
recunoscând că este nevrednic de arhieria lui Hristos, dar Sfântul Metodie al
Constantinopolului îl sfătuiește să se supună. Instalat episcop căuta să înlăture pe slujitorii
care nu înțeleg preoția ca o jertfă pentru binele aproapelui.

Știa că în cetate putreziciunea pentru tineret este mare. Părinții nu mai pot opri desfrânarea
propriilor copii, unii chiar își vând odraslele, pentru că nu au cu ce trăi, din dorința de câștig.
Așa este cazul unui tată văduv care avea trei fete foarte frumoase, dar nu mai avea posibilități
de a trăi. Tânărul Nicolae, noaptea, aruncă în camera cinstitelor fete câte o pungă de aur la
fiecare și astfel pericolul păcătuirii este înlăturat, iar rugăciunile sale au adus tineri serioși,
formându-se astfel trei familii curate și de nădejde.

Sfântul se arată în foarte multe locuri de oază marinarilor tineri și călători, de atunci, fiind
ocrotitorul celor ce călătoresc pe mare sau pe uscat iar azi și în văzduh.

Persecuțiile împotriva creștinilor

Odată cu domniile împăraților Dioclețian și Maximilian încep persecuțiile împotriva
creștinilor. Este pârât și Sfântul Nicolae. Este târât în temniță, supus la foame, sete, bătăi.
Cetatea se revoltă, dar mulțimea este înăbușită în sânge de romani. Creștinii caută salvarea
sa, dar nu izbutesc. Un credincios al său pătrunde în temniță și vrea să-l scoată, Sfântul însă
refuză. Murind persecutorii, creștinismul, sub Constantin cel Mare, capătă libertatea (313).
Și astfel se restabilește și pacea Bisericii.

Diavolul agită însă spiritele și capetele înfumurate. Unii slujitori considerau Evanghelia o
filozofie, ci nu viață cu trăire veșnică, așa cum a fost cazul lui Arie. Și la Primul Sinod
Ecumenic de la Niceea (325), printre cei 318 Sfinți Părinți care au condamnat erezia, se afla
și Părintele Nicolae, care l-a și pălmuit pe Arie.

Sfântul Nicolae îl învie pe conducătorul corabiei

Reîntorcându-se acasă, începe iarăși apostolatul, niște marinari doresc să-l omoare,
considerându-l bogat, dar o furtună violentă pedepsește pe făptași, conducătorul corabiei
fiind înghițit de valuri. La rugăciunea Sfântului este găsit și înviat.

Trei ostași din Cetate sunt condamnați la moarte, dar fiind acuzați pe nedrept, milosul
Episcop îi salvează.

5
Unde apărea nedreptatea și falsa acuză, acolo era și Sfântul. El dărâmă capiștea Artemidei,
luând aurul și argintul și ajutând pe nevoiași și copiii orfani. Cumpără grâu din Italia pentru
înfometați și cei loviți de secetă. Stinge revolta și instigația bogătașilor din Frigia împotriva
celor lipsiți, cercetează toată neputința.

Avea și ucenici devotați: Pavel din Rodos, Teodor Ascalonitul, care i-au urmat credința, dar
și faptele, încât a ajuns spaima nelegiuiţilor tineri și cinstea celor care doresc viața îngerească
și căsătoria sfântă. El este cunoscut în toată lumea ca ocrotitor al copiilor și tinerilor,
aducători de daruri bogate și patron al familiei neîntinate.

El a împărțit totul celor în nevoi, plecând din această lume cu sufletul curat, dar lăsând
inimilor îndurerate balsamul sfințeniei. În culmea experienței duhovnicești, trupul său chinuit
de persecutori, slăbit de suferință, lovit de cei fără de lege, atins de ploi și viscol s-a stins din
viață circa în anul 345, în Lichia.

Moaștele Sfântului Nicolae

Moaștele Sfântului au fost depuse în locașul slujirii sale din Mira și cu binecuvântarea
Bisericii a îngăduit Sfinților Părinți să le împartă și altora, pe care n-a putut în viață să-i
ajute. Din cauza năvălirii perșilor, Moaștele Sfântului au fost aduse la Constantinopol, de
unde, în 1087, o parte au fost luate de către cruciați și duse în Italia, la Veneția și apoi la
Bari.

Minunile Sfântului Nicolae

Multe, mari şi preaslăvite minuni a făcut Sfîntul Nicolae, acest mare plăcut al lui Dumnezeu,
pe uscat şi pe mare, ajutînd celor ce erau în primejdii, izbăvind de înecare şi scoţîndu-i din
adîncul mării la uscat; răpindu-i din robie şi aducîndu-i la casele lor; izbăvind din legături şi
din temniţe, apărînd de tăierea de sabie şi scăpînd de la moarte, apoi multora le-a dat
tămăduiri: orbilor, vedere; şchiopilor, umblare; surzilor, auz; muţilor, grai. Pe mulţi, din cei
ce pătimeau în sărăcia cea mai mare, i-a îmbogăţit, iar celor flămînzi le-a dat hrană. Şi la
toată nevoia, s-a arătat gata ajutător, apărător cald, grabnic folositor şi sprijinitor; iar acum,
deasemenea, ajută pe cei ce-l cheamă şi din primejdii îi izbăveşte.2

2
jurnalspiritual.eu/viata-sfantului-ierarh-nicolae/

6
Sfântul Nicolae în Liturghie
La Liturghie, la Fericiri se citesc: Cântarea a 3-a din Canonul întâi al Ierarhului şi Cântarea a
6-a din Canonul al doilea al Sfântului Nicolae.

De asemenea, se citește condacul și troparul Sfântului Nicolae:

Condacul Sfântului Ierarh Nicolae

În Mira Lichiei, Sfinte, sfinţitor te-ai arătat; că Evanghelia lui Hristos plinind-o, cuvioase, ţi-
ai pus sufletul tău pentru poporul tău; mântuit-ai pe cei nevinovaţi din moarte. Pentru aceasta
te-ai sfinţit ca un mare tăinuitor al darului lui Dumnezeu.

Troparul Sfântului Ierarh Nicolae

Îndreptător credinței și chip blândeților, învățător înfrânării te-a arătat pe tine turmei tale
adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câștigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate.
Părinte Ierarhe Nicolae, roagă-L pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.3

Sfântul Ierarh Nicolae în iconografie

Conform Erminiei picturii bizantine a lui Dionisie din Furna, Sfântul Ierarh Nicolae este
zugrăvit sub chipul unui bătrân pleșuv, având barba rotundă. El este reprezentat fără mitră,
cu fruntea înaltă (simbol al înțelepciunii), și cu puțin păr alb în centru. Sfântul este îmbrăcat
în felon, nu în sacos, peste care are omoforul. În mâna stângă ține Sfânta Evanghelie, iar cu
cea dreaptă binecuvântează.

Uneori, Sfântul Nicolae este reprezentat ținând în mâna stângă o biserică, iar în mâna dreaptă
o sabie (simbolul înarmării sale duhovnicești). Aceste obiecte scot în evidență personalitatea
sfântului, ca luptător intransigent pentru credința curată și ca apărător al turmei sale
împotriva ereziilor.

Atunci când este reprezentată scena de la Sinodul I Ecumenic, Sfântul Ierarh Nicolae este
reprezentat stând înaintea lui Arie, cu mâna dreaptă întinsă, pregătindu-se să-i dea o palmă.

Dionisie din Furna se oprește și asupra anumitor momente importante din viața Sfântului,
povățuindu-l pe iconar în realizarea acestora. Astfel, putem întâlni icoane ale Sfântului care

3
teologie.net/data/pdf/slujba-6-decembrie.pdf

7
înfățișează: Nașterea Sfântului Nicolae, Hirotonia Sfântului Nicolae întru diacon, întru preot
și mai apoi întru arhiereu, Sfântul Nicolae aruncând bani într-o casă, Sfântul înviind un
corăbier, Sfântul salvând de la moarte trei nevinovați și Adormirea Sfântului Ierarh Nicolae.

De obicei, Sfântul Ierarh Nicolae este zugrăvit în cadrul programului iconografic în registrul
din altar, alături de alți Sfinţi Ierarhi, dar și în registrul icoanelor împărătești de pe
catapeteasmă, fie în partea de sud atunci când biserica poarta hramul sfântului, fie în partea
de nord atunci când se alege să se picteze icoana Sfântului Nicolae în locul icoanei Sfântului
Ioan Botezătorul. Cel de-al doilea caz este întâlnit mai des în zona Ardealului, dar găsim
biserici și în zona Moldovei, un exemplu fiind catapeteasma paraclisului Mănăstirii Sihastria
- Neamț, pictată de Irineu Protcenco.

La mănăstirile unde se pictează trapeza, Sfântul Ierarh Nicolae este zugrăvit în registrul al
doilea, sub Cina cea de Taină, împreună cu ceilalți Sfinți Ierarhi, având veșminte cuvioșești
și cu înscrisul: „Unul este Dumnezeu, Tatăl Cuvântului cel viu, ființa înțelepciunii și a
puterii, și chipul Celui de-a pururea veșnic”.4

4
doxologia.ro/liturgica/iconografie/sfantul-ierarh-nicolae-iconografie
8
Concluzie

Programul sau tipicul iconografic nu a fost mereu la fel, în decursul timpului. El s-a format
treptat și a variat în funcție de epocă și regiune, fiind în strânsă legătură cu evoluția
arhitecturii bisericești (tipul arhitecturii, dimensiunea bisericilor și suprafața de pictat).

Abia după Sinodul al VII-lea Ecumenic, desfășurat la Niceea în anul 787 și Sinodul local de
la Constantinopol din anul 843, prin care s-a stabilit cultul icoanelor, imaginația ctitorilor și a
pictorilor a fost pusă sub supravegherea și controlul Bisericii - care călăuzește evoluția
artelor sacre, după reguli precise.

După perioada iconoclastă s-a format un program sau tipic iconografic stabil, care a devenit
obligatoriu pentru toți pictorii. Aceste reguli au fost scrise în Erminiile sau Călăuzele
zugravilor bizantini.

Icoana ortodoxă nu constituie simplu un element ornamental al Bisericii sau numai o

amintire sentimentală a persoanelor și a evenimentelor din viața Mântuitorului și a Sfinților,
ci prin puterea transfiguratoare a harului Preasfântului Duh și prin formele și culorile ei,
exprimă măreția duhovnicească și experiența realităților cerești pe care o trăiește Biserica.
Expresia fețelor Sfinților Părinți - liniștite, netulburate, de mare cuviință, ne transmite
adevărul întrupării Cuvântului și ne introduce în taina îndumnezeirii omului, ne face părtași
dumnezeieștii firi.5

5
academia.edu/13572237/PT_ICONOLOGIE_SI_ICONOGRAFIE_sem_1_in_completarea_indicatiilor_date
9
Bibliografie

doxologia.ro

jurnalspiritual.eu

teologie.net

academia.edu

10