Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Lucian Blaga Mesterul Manolepdf PDF
Lucian Blaga Mesterul Manolepdf PDF
M EŞTER UL M A N O LE
DRAMÂ
1927
P E R SO A N E
VODĂ Al şaselea
MANOLE Al şaptelea
MIRA AI optulea
STAREŢUL BOGUMIL Al nouălea
GÂMAN UN BÂIAT DE CURTE
ZIDARn: COPH ŞI AJUTOARE
întâiul, a fost cândva cioban UN SOL ŞI DOI SULIŢAŞI
Al doilea, a fost cândva pescar ALŢISULIŢAŞI
Al treilea, a fost cândva călugăr TREI CĂRĂUŞI
Al patrulea, a fost cândva ocnaş BOIERI, CALUGÂRI
Al cincilea FEMEI, NOROD ŞI ROBI
208
A CTUL ÎN T Â I
SC EN A I
M A N O L E (d u c ă n d u -ş i m â n a d e zn ă d ă jd u it p rin p ă r ):
A ju tă -m ă , c u v io a s e — a ltfe l! A ltfe l! — N u cu sfa tu r i
m a i p r e s u s d e fir e ! 0 , câ te piedici ş i îm potriviri!
B O G U M IL ( f ă r ă a se m işca , cu voce m onotonă, ca a
u n u ia c a r e - ş i a r e un d ru m , de la care nu se m ai a b a te ):
N u m a i m ă su ra !
M A N O L E : N ic i m a g ie albă nu fac, n ici m agie neagră.
I m p o tr iv a c u g e tu lu i, o ch iu l se mai bizu ie încă —
B O G U M IL : P e m ă su ră ri? De şap te ani to t m ăsuri cu
c e l u n g h i d e aram ă, ş i n ici o izbândă.
M A N O L E : Ce să în cep ?
B O G U M IL : Ţ i-am sp u s.
M A N O L E : N u . Eu nu!
B O G U M IL : Va treb u i.
M A N O L E : B o lta , ce s-a p ră b u şit ie r i, n-a fo s t prea
g r e a . C e r c e te a z ă ş i tu . N -am a şeza t tem eliile pe şo v ă ia la
n is ip u lu i. A d â n c im ile ş i în ă lţim ile a su ta oară le m ăsu r.
S o c o t e lile s u n t bu n e, tă ia te în crem ene toate. Ş i c ele pen-
209
14 Comanda nr. 70389
tru arcuri, şi cele pentru laturi, deopotrivă sp re m iazăzi
şi miazânoapte.
BOGUMIL: De-acum tac. Orice alt cu vân t e de p riso s.
MANOLE: Părinte Bogum ile, ajută-mă!
BOGUMIL: Numai în iad se socoteşte. A colo, în îm pă- (
răţia virtu ţilor întoarse, toate su n t după m ăsură: ş i coar-
nele dracilor, şi cozile galbene. A colo num ărul stă p â n eşte
în întocm iri, în sinoade, în bolţi ş i în c lă d ir i... P r iv e şte
numai cu luare-aminte sem neie roşii de pe p ergam en tele
astea afurisite: unele ţapene, altele şerp u itoare şi-n to r to -
cheate. Orice număr pare o iscălitură sch im on osită de drac.
U ite, numărul ăsta trebuie să fie iscă litu ra lu i M am on, că
are burta mare. A sta a lui Scaraoţchi, că e su b ţire ş i pare
uscată de tusea cea seacă. A sta trebuie să fie a lu i M oloh,
că se sprijineşte cu îngâm fare în sceptru. A sta treb u ie să
fie a lu i Belzebub, că-i flutură stea g u l n eru şin ă rii pe cap.
V ezi barba mea? Sunt bătrân, dar socoteală în v ia ţa m ea
m u lt greşită — încă n-am făcut. Şi dacă to tu ş i fa c , o fa c
ca în ceruri: zic unu şi gândesc trei. Mă jur pe P a ra clit.
în îm părăţia lu i Dum nezeu, a socoti e un păcat cev a m ai
m ic decât necinstirea sâm betii, dar neapărat m ai g r e u d ecât
călcarea poruncii a şasea. N u, M anole, pe m in e nu mă
prinzi în jocul acesta necurat.
MANOLE (s e ridică a m e n in ţă to r): C ine-m i dărâm ă zi-
durile ?
BOGUMIL: în cotro am en in ţi, M anole? S p re stâ n g a ,
unde in clipa aceasta răsare o zodie nebună, sp re d reap ta,
unde norocul apune? Spre pu terile de su s , sa u sp re cele
de jos?
MANOLE: în toate părţile, p ărin te, în to a te p ă rţîle.
S u n t veşn ic la în ceput de drum. Se petrec lu c r u r i necu-
rate p retutind eni. în tre pietrele atâtor îm p o triv ir i care
vo in ţă nu s-ar fi m âcinat până a c u m ? !
210
( Pauză scurtă.)
BOGUMIL ( după un lung su sp in ): într-o seară am ieşit
pe m alul A r g eşu lu i. Apele erau crescute până-n gura vadu-
lu i. Ş i în năvala apelor — un sicriu plutind văzui. Apoi
a ltu l — pe urm ă altul — pe urmă cinci — pe urmă zece —
şi to t m ai m u lte — pe urmă fără de număr — ca o plutire
de tru n ch iu ri spre marile ferestraie. Şi cum n-a fost vede-
nie treb u ie să cred că a fo st aievea. Tot atât de adevărat e
că în sa t co p iii nu mai cresc şi ţâţa fem eilor nu mai dâ
lap te. P rin tre oameni umblă vântul cu veştile. Zidurile
ta le s-ar prăbuşi, fiindcă le clatină strigoi n elin iştiţi. în-
tr-o zi au dezgropat cim itirul şi ca să nu mai rămâie nici
un m ort în păm ânt, au dat drumul sicrielor pe A rgeş. O
săptăm ână în treagă au tot ven it pe Argeş cele o mie de
sicrie — sunând surd ca buţi hodorogite.
(Cu un suspin.)
Ci eu ştiu că nu m orţii răi zădărnicesc înălţarea bise-
r icii. M ai s u n t şi alte puteri, mai mari decât morţii răi.
MANOLE: Ţi-am spus, să nu mai vorbim.
BOGUMIL: Ş i eu ţi-am spus: lasă-mă să mâ rog. Dar
tu nu v rei să fa ci jertfa, şi pe mine nu vrei să mâ laşi să
mă rog.
(Se ridică.)
Mă duc!
F em eile n oastre au ie şit lângă râu la m iezul nopţii şi
au stâ n s lu m ân ări în apă, pentru a dezlega blestem ul,
dacă e b lestem . Dar nu a fost. Tu ai aprins candelă deasu-
pra ch ip u lu i mic — tot în zadar. Un singur lucru mai
poate să ajute.
MANOLE: A fo st odată săpat în piatră: să nu ucizi. Şi
a lt fu lg er de atunci n-a mai câzut să şteargă poruncile!
211
BOGUMIL: Mă duc să mă rog. P en tru tin e — eu,
nevrednicul, — ca să învingi zădărniciile.
MANOLE (strig ă ): Cum e? Cine e? Ce e?
BOGUMIL: Nu e apă şi nu e foc — su n t puterile! Ele
dispreţuiesc întinderea locului şi ies când vor de su b t legile
vremii. Le crezi aici, şi eie din în tâia beznă răspund. Le
crezi acolo, şi ele dănţuiesc cu înfricoşare în noi. Zi: Doam-
ne, Doamne.
MANOLE: Doamne, Doamne, de ce m-ai părăsit?
BOGUM3L: Străbătut de roşeaţa am urgului cobor de
la mânăstire aici. După miezul nopţii bat drum ul inapoi.
în fiecare zi mai aproape de pământ, barba mi-o pieptăn
prin spini. Acasă mă rog. Aici mă rog — şi pe drum , şi
pretutindeni. Pentru tine şi pentru biserica ta , pentru
tine şi steaua răsăritului. Lipseşte încă ceva, dar nu suntem
părăsiţi.
GAMAN ( sare dintr-o d a tă în picioare, cu p rin s d e pani-
că, cu glas greu): Meştere, m eştere, m eştere.
(Incet de tot.)
Meştere!
(Apoi tot ntai tare.)
Se deschid porţile fără de chei. Acum iese o putere ce gâl-
gâie, acum o zburătoare în văzduh s-azvârle, acum o cără-
midă, acum un o s, acum un cap — o ch i bazaoch i, frunte-
vălătuc — toate negre, nici una curată. A sta ce-i! A -u , a-u,
a -u !! Pomilui nas, B oje m oi! Tăria alb a stră a lu m ii ples-
neşte, bul-bul-bul se suge balta! Iată stih ii frecate una de alta
şi pietre sfărâm ate in fălci subpăm ântene. H u riu e moara
sm intelilor dedesubt şi se invârte. De acolo, în pofida noas-
tră, şi de mai departe se dă drum ul so r ţilo r . Ce sta ţi? Ce
întrebaţi ? Puteri fără noim ă n-au de lu cru ş i m acm ă din
stâncă făină pentru gurile morţilor. E o invârtire. E un vâr-
212
tej. Şi auie trist, cu ameninţare, ca în noapte de inceput, ca
în noapte de sfârşit! Pomilui nas, Boje moi!
(Amăndoi il privesc cu fiori.)
MANOLE: Zmeul nostru bătrân visează rău şi ghiceşte
faptele depărtărilor.
BOGUMEL: Î1 ard tălpile, parc-ar călca în străchini cu
lapte fierb inte pentru câini.
GÂMAN (agitat)'. Subt vrej de-acolo se aude a-a-a-a
prelung, u-u-u! De dincolo — e-e-e ca un râs. Că sunt
puteri fără grai, numai aşa: i-i-i! puteri nebotezate şi
fără de num e, prin tărie berbeci de cetate, la faţă fără
m ăsură, prin poreclă ruşine şi scârbă. Le alungi cu cru-
cea, ele răspund cu ură.
(S e scutură fantastic, împrăştiind din lănă nisip şi pămănt ca un
sunet prelung, sinistru, nearticulat; imită zgomotul,
ce l aude de subi pămănt.)
A -u , a-u , a -u !!! Râcăie subt pământ, a-u, departe,
su b t m u n te !!! Şi în împărăţia de subt picioare vr-vr,
v r-î-î-î-î — !!! A -u, a-u!
(S e scutură enorm, sare pietriş din lănă pe pergamente.)
Le dârdâie dinţii — se scutură necuratele, — o, o! Nu
e nim eni să sprijinească zidurile? Cu spatele vreau să le
ţin . Zidul se mişcă, se zbate în friguri pământul. Şi nu
su n t frigu rî de născare ci friguri de prăbuşire! Vr-vr, vr-
u -u -u u u!!! Orăcăie în pustiire — aici broaştele, dincolo
puterile marile! Bu tăvăluc! Cau-cau-cau!
BOGUMIL: De ce nu-1 trimiţi să se culce în podul cu
fâ n ? Prea ne sperie in fiecare noapte.
MANOLE: Smuceşte-1 de mânecă sau toarnă-i pe rană
uleiul din candelă.
BOGUMIL: Păcat că are doi ochi în loc de unul la
213
rădăcina nasului, altfel căpcăunul ar f i in tr e g ş i fără
meteahnă! (îş i udă măna într-un vas cu apă şi l stro p e şte
pe faţă.) Grozav se munceşte. N oapte de noapte, că nu
ştii cum mai trăieşte. Trezeşte-te, Gămane!
GÂMAN (se trezeşte): 0 , o, Boje m oif
BOGUMIL: Să nu te vadă vreun copil sau vreo fem eie
slabă la băierile inimii că ia de la tin e boala c ă d e r ii!!
Trezeşte-te, Gămane!! Te ţii de mână cu p o reclitele ş i joci
tontoroiul în jurul nostru.
GĂMAN (îşi duce măna p este fru n te, p rin p ă r, sc â n cin d
ca un copil cu un glas nespus de n efericit)'. 0 , o, o! Sărac
sufletul meu, amărâtă inima mea! O, o, o! I z b ă v i n as,
Gospodi!
(Se duce iarăşi la loc, se trănteşte acolo in sonin.)
MANOLE (către Bogum il): Mai degrabă d ecât credem
o să apară păzitorii de noapte, v estin d u -n e prăb u şirea.
Părinte, inimă de serafim îţi trebuie să nu te cu trem u ri
de arătările lui. Stăm neajutoraţi ca n iş te p ăsă ri mari
speriate de tunet.
BOGUMIL (ascu ltă în noapte): O chiul ceru lu i să ne
păzească. Ascultă — coceni de brad cad pe şin d ilă — poc,
poc! Ca un deget care bate-n coperiş. M anole, n u crezi
oare că însuşi timpul zoreşte? — Da, inim ă n e treb u ie —
rece! Şi mai ales ţie — sânge rece de şarpe sau sera fim .
Sufletul unui om clădit în zid ar ţin e laolaltă în c h e ietu r ile
lăcaşului până-n veacul veacului. N u v rei să p u i odată
capât acestei griji? Ce e trupul ă sta ? R âia s u fle tu lu i.
Făptuieşte, nu cumpăni! S u fletu l iese din tru p u l h ă ră zit
viermilor albi şi păroşi şi intră în v in g ă to r în tru p u l bise-
ricii, hărăzit veşniciei. Pentru su fle t e un c â ştig . M anole,
fă-ţi cruce largă şi picură-ţi pe inim ă ceara a cea sta top i-
tă: numai jertfa cea mare poate să ajute!
214
MANOLE: D in singurătate am purces să clădesc, dar,
veşn ic in v u ie t ş i larmă ropotul de copite subpământene
v in e cu n oaptea — şi în vârtej cărămidâ de cărămidă se
sfarm ă. Cu u itătu ră din altă lum e tu îm i şop teşti aceeaşi
povaţă: jertfa ! Ci eu, părinte, nu pot, nu vreau şi nu
p ot!! P en tru a fi bun de-o ispravă atât de întunecată,
treb u ie să f i clă d it mai puţine altare decât M anole, şi
trebu ie să f i fo s t cel puţin un an călău la curtea dom-
nească. Inim a m ea speriată nu e pentru asemenea fapte.
B iserica m i se cere, jertfa mi se cere. 0 , părinte, cât e de
greu. N ică iri gândul nu încetează să se frăm ânte. Când
văd copaci îm i zic: iată copaci — sprijin porţilor. Şi stau
şi privesc. Cer albastru când văd, îm i zic: de ce nu vrea
fap ta să m i-o b in ecu v â n te ? ! Şi mă ridic şi mă uit. —
P r e tu tin d e n i pasu l mi-1 aud în biserică crescând subt
răsu n etu l b o lţilo r. în Câmpul D um inicii i-aud clopotele.
P e şes o văd în toarsă în apa morţilor. — înălţarea ei veşnic
în tâ rzie ş i păm ântul se scutură. Nim ic nu ajută — ce să
fa c? T otu l a fo s t în zadar — ce începem? încă de-o mie
de o ri, lu crare de nebun în a in te îm i flu tu ră. Până la
sfâ r şitu l zilelo r, în că o dată şi încă o dată, de nenumărate
ori în d eşert ş i iar în deşert! N u, din chinul acesta nu voi
scăpa n ici m âine, nici poim âine, şi schelăria nu va rămânea
în dreaptă tră in icie pentru catapeteasm ă, n icio d a tă !!
GÂ M A N (s c ă n c in d ): 0 , o, o! — su fletu l meu!
MANOLE: S u spin ă, Gămane, nu numai pentru adânca
ta am ărăciune, ci ş i pentru a noastră, a tuturor deopotri-
vă. Că su n tem drepţi şi ni se răspunde strâmb. Şi fără
nădejde su n tem ţin u ţi în tinda înfăptuirii.
BOGUMIL: Eu mă duc. Cetele de su s să -ţi lum ineze
h otărârea. în drum mă voi ruga pentru lin iştea ta , la
în tâ ia cruce. La a doua şi la a treia.
215
MANOLE (il opreşte, se cufundă in g â n d u ri): Râmâi
incâ.
BOGUMIL: Ce e, Manole? Ce cum pâneşti? Ce chib-
zuieşti? Ce nu intră in numere? Ce nu se lasă m ăsurat?
MANOLE: Jertfa aceasta de neînchipuit — cine-o cere?
Din lumină, Dumnezeu nu poate s-o ceară, fiindcă e jertfă
de sânge, din adâncimi, puterile necurate nu pot s-o ceară,
fiindcă jertfa e împotriva lor.
BOGUMIL: Fireşte, cât timp cântăreştî, aşa este. Pe
întâiul nu ţi-I poţi închipui crud, cum pe celelalte nu le
inchipui fără de minte. Dar crezi tu oare că m ăsuri şi
înălţim ile şi adâncimile sorţii cu plum bul a tâ rn a t de
sfoară ? Şi dacă întru veşnicie bunul Dumnezeu şi crâncenul
Satanail sunt fraţi? Şi dacă işi schimbă obrăzarele înşe-
lătoare că nu ştii când e unul şi când e celălalt? P oate că
unul slujeşte celuilalt. Eu, stareţ credincîos, nu spun că
este aşa, dar ar putea să fie. Şi-atunci toate socotelile
minţii stângace sunt fără de rost şi singură stăpânitoare
rămâne credinţa sângeroasă, pe care noi oam enii o aducem
cu noi din întunecime de veac. Cîne vrea jertfa? întrebările
noastre nu răzbat până-n prăpăstiile albastre, de unde ni
s-ar putea răspunde, de aceea în nîcî o vorbă de a mea nu
vei găsi nici o umbră de întrebare. Noapte bună, m eştere.
Voi întâlni hotărârea ta la cea din urmă cruce.
( îi pune măna pe umăr, aşteaptă.) _
MANOLE (Nu răspunde.) ®
BOGUMIL: Noapte bună, meştere!
MANOLE (fră n t): Noapte bună. — M i-aşa de greu,
părinte.
BOGUMIL (lese prin uşa din stâ n g a .)
216
SCENA II
MANOLE, GĂMAN
SCENA IV
229
ACTUL AL DOILEA
SCENA I
SCENA II
SCENA III
MANOLE şi C E IN O U Â
AL OPTULEA: De ce-a i f ă g ă d u i t , m e ş t e r e ? D in
prăpădul din urmă am ie ş it is to v iţi ca n iş te p ăp u şi de
cânepâ din baltâ.
AL NOUÂLEA: Trebuia sâ judecăm m ai în tâ i stările
noi intre noi. Sâ le punem pe cântar ş i să sco a tem s fa t din
greutatea împrejurărilor.
AL ŞASELEA: Eu nu mai răm ân, eu m ă în to rc la Vatră.
MANOLE: Sunteţi surzi şi orbi. N -a ţi s im ţit în câ nici
azi câ fărâ putinta de a ne im potrivi, un d e stin se im plineşte
236
in noi? în cet, sigu r, şi fărâ abatere? Râscoala noastră de
râs scoate doar muşuroaie de soboli în drumul dinainte
îm p lin it al sorţii!
AL ŞASELEA: N u, meştere, nu mai credera nim ic. între
orbi e şti cel mai orb. Vei râmânea singur, cufundat în vis
v in o v a t. P riv eşte, nu te-au iubit ei pânâ acum — zidarii
aceştia in tre care ş i eu mă socot cu cuvânt greu în cerul
g u r ii? !! N u ne-am unit cu tine în faptă şi v is? Dar acum
răbdarea nu m ai are din ce sâ se hrăneascâ. Nu ne putem
je r tfi to ţi pentru mărirea indoielnică a unuia singur.
MANOLE: Singura mărire neîndoielnicâ e numai a Ce-
lu i-d e-S u s.
ÎNTÂIUL: Cu trupuri de strune încordate, ne-am alăturat
ţie in faptă, Manole. Am trâit aşa de mult in acelaşi gând
şi în aceeaşi grijă cu tine, că am început să-ţi semânăm la
în făţişare şi pas. Dar acum nu mai inţelegem ce vrei.
MANOLE: R ăzvrătiţi-vă numai şi cârtiţi! Ridicaţi-vâ
peste capul meu! Va trece şi asta!
A L ŞASELEA: F raţi, nu vâ mai lăsaţi am ăgiţi.
MANOLE: Lânga voi am îndurat îndelung sâgeata soare-
lu i ş i geru l ie ş it din piatrâ, ploaia in carne ş i frigu l in
oase. Lângă voi duhul întruchipărilor s-a întârit în mine
poruncitor. Lângă voi pentru bisericâ ziinic mor. Din patru
s t ih ii v-am adunat, pe tin e te-am luat din apâ. că ai fost
pescar, pe tin e te-am scos din pământ, că ai fost ocnaş, pe
tin e te-am coborât din lum ină, câ ai fo st câlugăr. din
patru sfin te s t ih ii v-am adunat, ca sâ clâdim biserica din
pâniânt şi din apă, din lumină şi vănt. Şi voi a ţi văzut
biserica cu chip m ic şi-aţi zis: M eştere. venim . Şi-atunci
du h u l, care dinăuntru te împinge sâ clâdeşti, s-a sâlâşlu it
şi în v o i, ş i a ţi su ferit cu mine dezamăgirea celor şapte-
zeci ş i şapte de prâbuşiri şi v-aţi îndoit cu mine şi iar v-aţi
237
ridicat. Acum vă rlAtinaţi şi staţi să piecaţi pentru tot-
deauna? Plecarea ar fi câdere şi alunecare in şi mai rău.
Moartea nu ne cheamă până când n-om fi clăd it lăcaşul,
din care nu mârirea noastră va vorbi, ci numai a Celui-de-
Sus. Mârturisire auziţi din parte-m i, c-am in cep u t să
dâdesc fiindcâ n-am putut altfel. Din câmp şi munte v-am
chemat, fiindcâ n-am putut altfel, câteodatâ in groazmcă
îndoiaiă am blestemat, am făcut tot ce mi-a sta t in putere
şi voi face şi mai mult. Toate — fiindcă nu pot a ltfel! 0
pescar, o băieşiu, o cioban, o călugăr — suntem oare noi
chemaţi să judecăm ceea ce mai presus de vrerea noastră
prin noi se face? Aud răscoala vocilor voastre, dar nu mâ
tulbur. Suflet imprăştiat ca fumul jertfei neprim ite, stau
in faţa voastră: dacă îmi găsiţi vreo vină — loviţi-m ă,
dacâ vâ indoiţi — părăsiţi-mă!!
ÎNTÂltîL: Vorbe de amăgire!
TOTI: Nimic decât vorbe.
AL TREILEA: înfăptuirile noastre n-au tem ei!
AL ŞASELEA: Să plecâm fâră întârziere!
AL TREILEL\: Dezleagă-ne de cuvânt!
TOŢI: Dezleagă-ne!
MAN'OLE: De şapte ani umblăm cu icoana bisericii in
noi. Mai presus de înţelegerea noastră e soarta acestui lăcaş
rătâcitor. Intr-un loc încercat-am să-1 ridicăm pe moaşte.
în altâ parte apa unui râu am ridicat-o din alvie ca sâ
clâdim pe temelie curată. Peste morţi am incercat. Că a
fost pretutindeni in zadar, totdeauna în zadar, e adevărat.
Rătăcirile noastre au intrat in cântecul fecioarelor, zâdăr-
nicia drumurilor noastre va intrista legendele, zidurile mis-
tuie comori, tristeţea noastră s-a coborât peste ţară.
AL ŞASELEA: Şi dupâ toate astea fâ g ă d u ieşti lu i Vodâ
biserica. în trei ziie. Parcă am trăi în veacul minunilor.
De ce-ai fâgâduit, meştere?
238
MANOLE <sa c a d a l): Fiindcă — ui — cele din — urmă
— biserica — totuşi — se — va —■înălţa!
CEILALŢI: Eşti nebun!
AL TREILEA: Dezleagă-ne sâ plecâm!
MANOLE: Când v-am chemat — nu v-am legat. Namai
in altă slobozenie aţi intrat. Ţie ţi-am fâcut serun inalt şi
ai venit. Pe tine te-am strigat cu nume nou şi m-ai ur-
mat. Pe urmă subt candelâ aprinsâ v-am arătat chipul
bisericii şi voi aţi zis: meştere, venim. De noul rost cu
nici un cuvânt nu v-am ţintuit. Ce dezlegare imi cereţi?
TOŢI: Dezleagâ-ne, meştere.
MANOLE: Nici un cuvânt n-am stors increderii voas-
tre. Ce dezlegare vă pot da?
AL NOUĂLEA: Ne -ai isp itit cu ştiin ţâ ascunsâ şi
vrăjitoreşte ne-ai biruit cu chipul mic al bisericii, şi-acum
n-o mai putem uita. Dezleagâ-ne de amintirea ei. Câ nu o
mai putem uita.
AL CINCILEA: Arâtarea ei ne urmâreşte pretutindeni.
AL ŞAPTELEA: în plinâ amiază am vâzut-o mare pe
deal, inchegată numai din lumină. Şi adierea stârmtâ in
jurul ei de aripi nevăzute am simţit-o odatâ răcoritor, şi
nu o mai pot uita.
AL OPTULEA: Chipul ei ne insoţeşte pe tot drumul.
TOŢI: Dezleagă-ne!
ÎNTÂIUL: Nu ne mai chinui cu tâcerea ta. Porunceşte
sufletelor noastre sâ uite, porunceşte ochilor noştri să nu
mai aiureze. Deschide-ne drumul spre vatrâ!
MANOLE: Asta întrece puterea mea!
AL TREILEA: Sfarmâ belciugele legâmântului.
MANOLE: Umerii noştri au ridicat, mainile noastre
au m ăsurat, mi zile, nu luni, ci ani. Şi acuin vreţi să
plecaţi cu ruşine, când incâ nimic n-a stat? Toatâ ţara ne
23»
priveşte, vreţi sâ sfârşim in batjocură? Cui nu i se râscoalâ
sângele gândindu-se câ munca a fost in deşert ? Dar făcut-
am oare în afarâ de muncâ — o jertfă — o singură jertfâ
smulsâ din viaţa noastră, pentru zid?
TOŢI: Fă să uitâm, fă să uităm.
MANOLE: Nimeni nicăiri nu e stăpftn pe am intiri. Ah,
Doamne, acum vâd: biserica se va înălţa!
AL OPTULEA: Suntem bolnavi de ea. O sim ţim în
văzduh ca o mâtase. Nu e nîcâiri şi totu şi dorul de ea —
e în noi ca un dor de casă.
MANOLE: N u sunt şi eu pătruns de această boală până
in oase? Nu e dorul de ea şi in mine ca un dor de casâ? în
visul ei, slugă şi domn, ne lipim de ziduri in som n. Cine
se-ndurâ să plece? Sâ purceadă de aici cel ce poate! Părăsiţi-
mă, râmân eu! Varul mi-1 vor stinge ploile. Soarele îmi va
aprinde cuptoarele. Lutul îl vor frământa copitele. Biseri-
ca voi ridica-o singur! Biserica, din care cerul se va apăra
de pământ ca dintr-o cetate — voi ridica-o sîngur în amară
singurătate! Ah, plecaţi!!! Şi cine poate să uite, să uite!!
AL ŞASELEA: Toţi stau in cercul tău de vrajă, Manole
— dar pe mine nu m-ai îndrăcit cu chipul m ic al bisericii,
nu — pe mine nu m-ai indrăcit!!
(Pleacă.j
MANOLE (extatic): Acum văd: biserica se va înălţa!
CÂŢIVA (se apropie hipnotizanţi d e e x ta z u l meşteru
lui): Manole!
UNUL: Manole — tu aştepţi...
AL TREILEA: Manole, tu aştepţi o m inune?
MANOLE: Din partea noastră a ştep t o jertfă, şi-apoi
de sus, de jos, de pretutindeni m inunea. Singura, cea din
urmâ, de neasemânat.
240
TOŢI (se apropie de el)\ O minune?
ALTUL: De unde?
MANOLE: în scurgerea zâdarnicâ a vremii ni s-a irosit
tinereţea, dar trăim în lumea harului, unde îndelungâ
răbdare se cere. Ne-am indoit pânâ acum trupurile, ne-
am întins şi ne-am zbâtut in soare, dar n-am ajuns încâ la
marginea puterii noastre. Din aiurare şi din trupuri slâbite
şi mai m ult se poate stoarce. Martori vom fi noi toţi —
biserica se va-nălţa!
ÎNTÂIUL ( cu glas stin s) \ Ce mai putem face pentru ea?
AL DOILEA: Ce-a mai râmas neimplinit?
AL ŞAPTELEA: Dacâ crezi, mergem pe jos la râul lor-
danului, să ne scâldâm curâţindu-ne in el de tot râui lu-
mesc.
AL NOUÂLEA: Puşi alături de viaţa ta, am voit să te
slujim cum se cuvine. Rana pământului in fiecare noapte
mai tare se deschide. Ce leac ştii, meştere, pentru ea?
MANOLE (se luptă cu sine, nu găseşte cuoântul)'. Aş
vrea... aş vrea... să vâ... cer... Nici o deosebire nu e între
n oi... vouă şi mie, aş vrea sâ vă cer... vouâ şi mie deopo-
trivă. Oh, e aşa de greu... dar altfel pacea niciodatâ n-o
mai găsim ... Ridicaţi-vă ochii... singur nu ştiu isonul sâ
ţiu poruncii de dincolo — ce prin mine vi se vesteşte,
AL ŞAPTELEA: Smulge din tine, meştere, cuvântul,
smulge-1! Cuvântul aşteptat care zdrobeşte şi-nalţâ.
MANOLE: O invoială şi-un jurâmânt va fi!
ÎNTAlUL: Sâ ne legăm pentru totdeauna vieţile?
AL DOILEA: Să intrăm in robie şi mai grea?
AL TREILEA: Sâ sâvârşim vreo faptâ prin c.are ne pier-
dem su fletele?
MANOLE: Dacâ numai unui din noi ar sâvârşi-o, ar fi
pâoat de nuxirte, cum insfi prin noi toţi se va face. va fi o
16 Comsndi ru\ 7Q.18V 241
jertfâ dStStoare de vintft. în v o in la ni se v a ie r ta şi
jurâmântul nu ne va arde.
AL TREILEA: Poatc e aşa de greu lucru l ce vrei sâ
ni-1 ceri, că nu gâseşti cuvântul. Scrie-1, m eştere, aci in
ţârânâ. cu toiagul, şi noi il vom citi in tăcere şi dacă se
poate îl vom implini.
AL ŞAPTELEA: Numai să nu mai în târziem , p oticn iţi
aici in groaznicâ zădârnicie!!
MANOLE (se luptă lăuniric, în sfâ r ş it, în cep e cu un
glas ireal): Dacâ aş avea glas de inger, aş cân ta vestin d u -
vâ. Dar glasul meu e glas de diavol, tu lb u re şi răgu şit,
răsună ca o trâmbiţă rea. De ce nu am g las de în g er pen-
tru ca vorbele mele abia icnite, să pară un câ n te c ? De ce
nu ani pene inalte de înger pentru ca to t ce v i se cere prin
mine sâ vi se pară un basm? 0 viaţă de om ni se cere. Aş
vrea să ni se pară dar uşor şi nu jertfă de sâ n g e. Fraţi
zidari, stau cumplit in mijlocul v o stru , mă p r iv iţi cu ochi
care nu mai clipesc, şi mâ ascu ltaţi cu u rech i care n-o să
mai adoarmă. Şi dintr-o datâ în ţeleg eţi to t, sau gh iciţi
tot. 0 viaţă scumpă de om se va clădi în zid , je r tfa va fi o
soţie care incă n-a născut, sorâ sau fiic ă . F r a ţi in tru
suferinţâ. pentru cine e mai g reu ? P en tru cel ce v e steşte
acestea sau pentru cei ce ascultâ ? S o ţia u n u ia d in noi va
trebui să fie jertfa, soră sau fiic ă . S o ţie ca re in că n-a
nâscut, soră curată. fiică lum inată.
AL PATRULEA (a iu ră n d ): S o ţie u n u ia d in n o i?
AL CINCILEA: Soră să fie? Fiică lu m in a tă ?
TOŢI (Cască ochii spre M an ole, p ie r d u ţi.)
MANOLE: Pentru înfăptuirea g â n d u lu i, u n u l va tre-
bui sâ sângereze amar. Din al cu i păm ânt se v a sm u lge
spicul curat, inainte nici unul nu ştim . Inim a n oastră se
inchinâ lângâ curatul spic. E al tă u , e al lu i, sau al meu?
242
Fiţi tari, inch ideţi ochii, nu mai priviţi in jur, apăraţi-vâ
de orice gând şovăitor şi rugaţi-vâ!
ÎNTÂIUL ( cu disperare): Manole!
MANOLE: Stăruim ca n işte stane in acest sângeros
răsârit. Ţie gura ţi se strânge, ţie fruntea ţi se intunecâ,
ţie mâna ţi se zbate in neştire, vâdind in toţi nelinişte şi
cutrem ur. Dar alt ce ne râmâne, când nici o ieşire nu
e ste ? Sâ ne pătrundem de gândul câ prin iţele vrerilor
noastre o altă vrere cu mult mai mare se ţese, singurâ,
trudnicâ, puternică şi neinţeleasă. Descordaţi-vâ strunele
su fletelo r m âhnite şi nu vâ im potriviţi. Sâ înfrângem incă
o dată slăb iciunea cărnii in acest ţarc al lumii fărâ scâpare.
Tu, pe care te-am chemat cu nume de ducător de veste,
tu , Ioan, nu clătina din cap! — tu , Simion, tu, Gheorghe,
tu , P etru şi to ţi ceilalţi, fiţi tari, acum o dată mai muit
ca oricând! A m in tiţi-vă lunga suferinţă şi nu o lungiţi
fărâ r o st. V om râmânea ce-am fost: prieteni şi fraţi.
O chiul din triu n gh iu l de sus ne vede deopotrivâ de buni,
jertfa noastră nu va fi decât slâvirea lui!
ÎNTÂIUL: Da, ochiui din triunghiul de sus — ne vede,
şi m ielul din potir. Dacă aşa este voia mielului, sâ trecem
la faptâ.
TOŢI (în frâ n g ă n d u -şi o im potrivire lăunirică. repede
unul du pă a lt u l): Purcedem spre necunoscut, deznădejdea
noastră sfâ r şe şte in sânge.
ÎNTÂILIL: A ltă scăpare nu este.
ALTUL: Să rupem trup din trupul nostru? De unde
luâm beţia p entru a uita?
ALTUL: O, o, o.
ALTUL: Va sta dreaptă la moarte şi sărutat. Aleasa
care va fi? Va sta ca spicul la secerat.
ALTUL: U şile, uşile.
243
ALTUL: Scapă-ne.
MANOLE: Nu e timp de p ierd u t.
ÎNTÂIUL: Să trecem la fa p tă .
TOŢI (încet, copleşiţi, cu în f r ic o ş a r e ) : Să trecem .
MAJSiOLE (s-apropie d e în t â iu l ) : D acă tu e şti cel ales
iată pecetea gurii mele pe fru n tea ta . D acă e u s u n t cel ales'
atunci opriţi-mă să mai v ăd cev a , ş i în g r ijiţi-v ă voi de'
clădirea femeiescului spic! Dar să nu m ai v o rb im de alegere
căci aceluia i se va lua, care m ai ta re v a iu b i, şi de iubit
iubim toţi deopotrivă. A ici in cep e g r ija m ielu lu i din potir
AL TREILEA: Să aruncăm s o r ţi.
AL PATRULEA: Nu so rţi.
AL CINCILEA: Ar fi n eom en esc.
MANOLE: Să nu cântărim n o i, ce n u m a i în ceruri se
poate cântări. Intrăm in ju răm ân t cu un n enoroc deopo-
trivă împărţit între noi to ţi.
AL NOUÂLEA: Să se h otărască la je r t fă sin gu r unul
din noi.
AL TREILEA: Ar fi lu cru d răcesc.
AL DOILEA: A tunci ce facem ?
ÎNTÂIUL: Aceea să fie care în tâ i v a v e n i, bărbat să-şi
vadă, frate sâ-şi vadă, tată să -şi va d ă .
TOŢI: Amin.
(Şi-apleacă toti capetele in jurul lui Manole, şi privesc in gol mult
timp, fără mişcare. Printre nori soarele trim ite luniină. 0 unibră
mare, bine hotărnicită, cade între ei.)
MANOLE: Un semn, fra ţilo r. U n se m n . în aminul nos-
tru s-a amestecat un sem n.
ÎNTATUL: 0 umbră a căzu t în tre n o i ca o pasăre uriaşâ.
MANOLE: Biserica nu e rid ica tă , d ar um bra ei şi cade
pe nisip.
244
ALTUL: B umbră de nor.
ALTUL: N-ar sta locului precum stă. Umbra e de co-
pac sau de munte.
MANOLE: N-ar fi rotundă. E umbx-a viitoarei biserici.
( începe s<5 tragă cu toiagul o dungă, ineemnănd marginea unibrei.)
TOŢI: Umbra?
MANOLE: N u e munte, nu e copac, nu e nor. E umbra
tu rlei de la mijloc.
TOŢI (p rivin d , se aşază în sem icerc pe marginea um-
brei, u n u l lân gă altul. E xclam ă cu o nădejde de neînvins):
B iserica!
(Dintre nori cade pe capetele lor un mănunchi de raze. un clopot
se aude in văzduh.)
AL ŞASELEA ( se întoarce frăn t, cade în genunchi între
ei la picioarele lui M anole): Meştere — nu pot pleca. Biseri-
ca ta — nu o pot uita.
M ANOLE (V rea să spună ceva, nu p oate, în gh ite
cu vâ n tu l, îl m ăngăie pe cap.)
ÎNTÂIUL: M eştere, ce clopot de cleştar s-aude? Şi pen-
tru cine cântă ca niciodată?
U N U L (cu g la s ir e a l): Pentru soţie, care încă n-a
născut, pentru soră curată sau fiică luminatâ
care întâi va veni
bărbat să-şi vadă
frate să-şi vadă
tată să-şi vadă.
ACTUL AL TREILEA
SCENA I
CEINOUÂ Z ID A R I
250
SCENA II
M A N O L E ţ i ceilalţi
A l . Ş A S K L I Î A : Ş i tlucfl ni s t r i g n . t o t nu t e - a m c r e d e .
T O Ţ l : N u U '- a m c r o d o !
IINHI.: .liirAniAntul trtu a fost minciunA.
TO Ţ I: M ii u - i n n f l!
M A I M U I i Ţ I : N e - n i is pit.it sA f a r e m i n o n r t e !
A I.Ţ II: M on rtel
AI/|'M: Sfl u c i d e m i u b i r e !
H N U I,: P c n tru z id u rile tale!
A I . T U I , : I V c n r e n i r i d r n c u l n i r i r e r u l nu l e v r e a !
U N U l , ( S n t i p d la / U c i o a r f l e l u i M a n o l r . )
TOŢI ( n c u i p f t la M )■. C u m no-ai d o r i t - o nşa sâ ţ i se
trttrtmple... ( ' u m ih' ni i n ş e l n t , aşo sâ f i i i n ş e l a t .
A l, Ş A S K L K A : In s f r t r ş i t , p u t e m p le cn !
S C E N A III
Ac na şi . M l R-l
A I , S A S K l . H A ( t > i hu I c )'. V i n e . . . Lu b A t a ie d e - o s u l i ţ A . . .
(i n i r p i l K a l b c n A . V i n e f e m e i e d i n m i a z i U i . . .
254
A L T R E IL E A (A plea câ fruntea.)
M IR A : Unde ţi-e lucirea din ochi?
(C ă tre to ţi.)
a58
Omul e ceea ce etintern, bvin sau netrebnic, fiecare — lăcaşuJ
e ceea ce unuia singnr ii e dat sâ infâptuiască pătruns de
cea mai inaltft tainâ cereascâ!
M IR A : Cine a luat hotărârea? Tu, Manole? Dacâ eşti
tu —
( Se inloarte către zidan. )
Dacă e el, voi sunteţi nouă, şi-1 puteţi opri. Aşa cum
staţi acum , zid in juru l nostru — 11 puteţi impiedica!
(Aţieaplă pufin.)
A L Ş A S E L E A : U n jurăm ânt s-a făcut.
M IR A : M anole, ei sunt — ei vor, — tu eşti singur, dar
tu ai puterea cuvântului. înmoaie-le cruzimea şi intoarce-
le d rum u l, induplecă-le indârjirea şi zădărniceşte-Ie ţinta...
Sau poate...
(Cu spaimâ, duee măna la gurO.)
Sau poate aţi şi clădit pe cineva in zidul de a d ?
(S tngă.)
M eştere, sloboziţi-1...
(Vrea să mcargă la zid.)
M A N O L E ( o ( i n e ) : N u . M îra, nu!
M I R A : M i s-a părut un vaier din zid —
(Strigă.)
M eştere! Poate-aţi p n n s pe cineva şi 1-aţi legat in
pivniţi. L âsaţi-m ă! Cine e?
V reu n cioban a fost. Cine e?
V reu n călu găr a fost. Cine e?
V re o fem eie în trecere aţi răpit. Glasul s-a auzit.
M anole, izbăvin d fiinţa închisă, pe mine mă izbăveşti.
C ărăm ida o strănge peste piept şi nu rnai găseşte aer.
Ochiul vo stru nu s-a Lnfriroşat? Lăsaţi-mA să-i deschid.
3&9
Ea a plecat poate sS ducă vreo veste şi voi aţi silit-o sâ
intre în zid.
MANOLE: Mira — nimenea nu e inchis.
MIRA: Atunci ce e ? Ce umbră s-a coborât peste noi ?
Cine a indrâcit privirile? Ce plumb s-a strâns in jurul
picioarelor? Ce vrăjmăşie întunecată şi îm potriva cui a
închegat lantul lor — pe care nimenea nu-1 poate sparge?
Manole. tu eşti astăzi cum niciodată n-ai fost. Ce duh
greu stăruie intre noi că nu putem întinde mâini de lu-
mină unul spre altul?
MANOLE fse sufocă)'. Vorbiţi — voi.
UNUL: Tu să vorbeşti, că a ta a fost patima de a clădi.
MIRA (nespus de ru g ă to r): Manole...
MANOLE: N’-am prins pe nimenea. A mea a fost pati-
ma, eu am fost al patimei, eu am fost. N u , n-am prins pe
nimenea. Vai nouâ, Mira, biserica s-a tot prăbu şit — cu
cât se prâbuşea — patima creştea. Eu nu ştiam. Cineva
ne-a incercat. Acum e totul... dă-mi mâinile tale, Mira.
( l i ridică nâinite şi-şi ingroapă f af a in ete. se s c u tu r ă .)
260
M A N O L E (s e rid ică enorm spre e i): Privirile lui cre-
zutu-le-am scut! îri lâturil
(N i c i unul nu »e mLşcă.)
261
MANOLE: întreabâ zidarii şi atunci facfl-se voia lor.
ZIDARII (seitlen (ios): Blestcmul e b iru it!
MANOLE (ş i adună p u te rile p e n tru u lt im a t'ncercare,
apoi cu inseninare neomenească) : Curnpâna voaslrA nu se
mai clatină. Limba stă neclintită. Nuraai stânga cântarului
meu cade-n prăpastie fâră fund. Incâ o datfi a hotârât
nenorocul.
Priveşte zidurile, Mira. Aceste ziduri crescute nu se
vor mai prăbuşi. în câteva zile şi nopţi biserica va fi
intreagă şi va străluci intre munţi, îm prăştiind din coperişe
soare pentru toţi muritorii.
MIRA (cu bucurie): Aşa - M anole, însenineazâ-te,
Manole.
Zidurile nu mai cad? în adevăr zidu rile nu mai cad?
MANOLE (p ie rd u t): N u, zidurile nu mai cad.
MIRA: Manole, biserica e prirnită?
MANOLE: Pe la Sâmpetru va strălu ci şi clopote va
avea.
MIRA: Pe la Sâmpetru? Clopote... CeJ m ai mic eu vreau
să-1 trag mai întâi. într-o duminicâ mă voi sui să-l trag la
intâia liturghie.
MANOLE: Tu, Mira, tu. Dar cum pe cel mare îl voi
trage eu, pe cel raic nimenea nu-1 va auzi.
MIRA: Vezi, tu — totdeauna eşti aşa — numai glanul
tâu să se audâ. Numai tu. Totdeauna tu.
MANOLE: Al tău va fi atât de curat câ numai în cer se
va auzi.
MIRA: Da? Atunci cu atât mai bine. Cine-1 va auzi? îl
va auzi mama care a fost, şi copiii noştri care vor veni.
Manole, ce bucurie. în sfârşit ziduriie nu m ai cad. Şi n-aţi
clădit pe nimenea în ele?
MANOLE: Nu, Mira, nu. Ştiam că vii speriatâ, ştiam
câ vii purtând grija altor vieţi. Şi atunci am glum it, făcând
262
pe bftrbnţii sâlbutici. Poveaten eu jertfn omptienecfl e
numai nşa — mi joc. Un joe de nlbA vrajA şi mtutiecntfl
rnagie, pe cnre-1 votn face cu tine.
M IR A : Cu rnine? — Nu înţeleg. - Cu mine?
M A N O L E (c u glas ir e a l): Cu tine, fiindcA tu eqti nici
— din îivtâinplare. Şi-npoi aşa se şi potriveşte. Fiindcâ
între toti şi tonte tu eşti oen ntai pornită spre joc.
M IR A (c u oarecare nedurnerire): Rine!
( S e u ită cu o o cltire nprr a oa rc.)
Să plesnească.
M A N O L E : Ochii îţi sunt incă plini de nelinişte. în de-
gete iţi lâcrimează inele de fier. M ira, ceasul — acesta ar
trebui — să-ţi fie scump, cum altul nu ţi-a fo st, fiindcâ
— fiindcă — mă vezi şi te văd. — Priveşte soarele şi tot
ce se poate privi.
204
M IR A : A h , şi picioarele cum imi tremurâ. Tot trupul
îmi trem ură ca o apă, şi de spaima curmată, şi de bucuria
că nu e nimic. Altădată să nu mai glum iţi cu atâta cru-
zime!
M A N O L E : N u , altădată — nu mai...
M IR A : De obosită abia mă mai ţin.
M A N O L E ( o m â n g â ie ): Viaţă fără pereche eşti. Trup
tânăr. Sânge fără păcat. Ochii aceştia au fost fâcuţi sâ se
bucure de verdeaţă, de lucruri mici, de ape şi de furtuni.
Inima a fost făcută să iubească şi niciodată să tacă. N oi,
oameni răi, am speriat ochii şi inima.
M IR A ( i l p riv e ş te cu m are şi lin iş tită iu b ir e ): Meştere.
Z ID A R II (L u c r e a z ă la z id .)
M IR A (s u s p in ă u şurată, se-ntoarce spre e i ) : Ei de ce
tac? A ltăd ată erau mai fireşti.
M A N O L E ( c u lin iş te n e o m e n e a s că ): Ieşi din încâl-
ţăminte, ca să intri desculţă în zid.
M IR A ( î ş i d esfa ce op incile-sandale, s p rijin in d u -s e cu o
m ănă de M a n o le ) : Unde le las? Să mi le aduci lângă zid,
să le am când ies — că altfel mă dor tălpile de pietre —
când calc. V a ţine mult jocul?
M A N O L E : U n ceas — două, sau trei.
M IR A : N um ai atât?
M A N O L E : Jocul e scurt. D ar lungă şi fârâ de sfârşit
minunea.
SCENA I
(M A S 'O LE , Z ID A R II, C O P I I I . )
Mi
A L T IIL : Venin şi slavâ!
M A N O L E ( urlă . plexntnd pesle ei un bict fantantic de
lu n g ): Lucraţi, bâieţi. Oh. deasupra aceleaşi păreri f4râ
s-aducfi vindecare, soare şi ceruri mari. Sufletui a bAut
fapte şi poveşti amare. Lucraţi, zidari!
U N U L : Lucraţi, băieţi!
M A N O L E : O, vaierul! De-aici re poartâ mai desehid?
Lucraţi, bâieţi, lucraţi zidari, vaienil sâ incetece în zid!!
A L T U L : Lucraţi, zidari! Cine clâdeşte bbseriei triieşte
mult.
AJL.TUL: Timpul petrecut la clădirea unei biserici nu »e
pune-n socoteala vieţii. Toată vremea petrecuti aici e un
adaos.
A L T R E IL E A Z ID A R (fo s tu l călugărj: !n tot râul şi
un bine. incepeţi dincolo de naos.
A L P A T R U L E A : Să nu râmânem inapoi de nici o parte.
A L C IN C IL E A : Suntem in toiul muncii şi tot mai
strigaţi.
A L Ş A P T E L E A : Ciocanele râsune pânA departe ca ua
zângânit de luptâ.
A L T U L : N u dorraiţi, bâieţi.
M A N O L E : Var şi cftrâmidă. Fftrâ repeoe.
A L DOILELA: Noapte şi zi creştem spre cer.
M A N O L E : Doare lumina. sunetul doare, lumea doare.
N u e cineva sâ lovvascâ trupul, s£ simt rel puţin o ciipâ
durerea 111 altâ parte?! O, ce departe auntem uaul di>
altul, ce departe!!
Mai repede, mai repede!! soriţi, xidari! Fârâ odihiU,
fărâ sete, fârâ foan»e. Sâ nrrtexe vaierni in zid!
( Ptnaefte cu btetul.)
aî7
Argeşul sâ se umfle cu vuiet. sâ se inteţească şuier
prin copaci. Să nu se rnai audă chinul din zid. Doamne,
jocul a fost scurt, dar vaierul e lung.
(Sfoate un uaier surd.)
S C E N A II
T o ţi, a fa ră de M A N O L E
268
IN T Â IU L : Inrăşi femei. Sfioase, aprinse, istovite, incep
a veni de prin ţară. Femei plângând tot drumul de vestea
soţiei din zid. Când sunt aici, privind zidurile, uitâ pen-
tru ce au venit. Unele stau o zi, altele un ceas, altele
numai vin şi se-ntorc. Toate deopotrivă cască ochii mari
şi se m iră şi nu întreabă nimic. Pe urmă pleacă şi tot
drum ul pănft acasă surâd numai in amară şi dulce tâcere.
Nim enea nu ştie de ce, şi dacă le-ntrebi — nici ele nu
ştiu. V in stârnite ca de-o primejdie de sfârşit de veac, şi
in spaim a lo r de necunoscutul bărbat se cred miresele
m orţii.
G R U P U L D E FE M EI (Se-ntoarce, ocolind, privind ta
z id u ri, p a rcă a r vedea biserica intreagă: dispare in fu n d .)
A L T R E IL E A Z ID A R : Cete in aiurire vin şi pleacă.
A L D O IL E A : A ţi luat seama la ele? Se uitau toate in
sus cu m ult deasupra noastră, chip câ ar fi văzut ceva.
Î N T A lU L : U na a arătat cu mâna ca spre un turn. Şi
unde a arătat n-am văzut nimic. Nici pasăre nu era. Nici
turn. — A stea au fost de unde râul nostru limpezeşte
Dunârea tulbure. Din toate pârţile vin în cete ca pâsări
câlătoare. Unele vin cu miros de scoici din ţinutul bălţilor
galbene. A ltele de mai departe, de unde şesui işi schimbâ
num ele, deşi răm âne acelaşi. Toate-şi inchipuie cu
în fricoşare că suntem mai tari decăt iubirea noastrâ, dar
aici lângă schelele infăptuirii, se pare că ele îtiţeleg mai
m ult decât au putut să înţeleagă lângă vatrâ. Pe urmă
se duc.
A L T R E IL E A Z ID A R : Vorbe, vorbe — jumâtate adevâr,
jum âtate închipuire. Cărăuşii de vie!!
(Vm din dreapta trei cărăuşiJ
269
SC E N A III
Tu la Braşov.
A L DOILEA CAR ÂU Ş: Eu la Sibiu.
A L TREILEA C ÂR ÂU Ş: Eu la Târgo vişte.
A L TREILEA ZIDAR (c ă tr e î n t ă i u l c ă r ă u ş ): Scheilor
gureşi le laşi braşoavele, şi te înţelegi num ai cu saxonii
cinstiţi: aduci piele, lemn de stejar uscat in cuptoare de
meşteşug, forme, scoabe de fier, cuie m ari şi mici, stranele
le tăiem aici, pentru catapeteasmă u leiu ri, zugrăvelniţe,
cu păr de mistreţ cele lungi, cu fire de coam ă cele scurte,
şi nu uita mâtasea. Toate astea pentru biserică. Pentru
nevoile pivniţelor nu uita pucioasa în fo rm ă de turte.
(CătreAt doitea cărăuş.)
270
La Târgovişte ceri binecuvântarea creştinească. Odâjdii
ai de adus şi cârţi. Dacâ vlâdica nu-i acolo, il găseşti la
moşia lui sfinţind popi şi pâzind dobitoace.
CEI T R E I C Â R A U Ş I: Am inţeles.
A L T R E IL E A Z ID A R : Drum bun, fărâ zăbavâ.
(C e i tre i ftfrâuşi pleacS.i
SC E NA IV
•_*71
Spune-mi tu, spune-miJ Ce-a făc u t? C e-a zis?
A L TREILEA ZIDAR: S-a eilit să zâm beascâ. Adică nu
— nu s-a siiit... A zâmbit.
MANOLE: Adevârat, de silă nimic nu făcea. Numai
din bucurie slobodă. Acum îndură sila cea m ai grea. N-a
zis nimic? Nici un cuvânt?
A L TREILEA ZIDAR: Num ai târziu, înainte de a pune
peste ea cea din urmă cărâmidă: că zidul o strânge cum
numai tu o strângeai.
MANOLE (se ridică v io le n t) : Cine a pus cea din urmâ
cărâmidâ ?!!
A L TREILEA ZIDAR ( î l re ţin e . şi l fa c e d in nou să se
aşeze): Linişteşte-te, Manole, oricine a r f i fost, nu e cu
dreptate sâ intrebi.
MANOLE (se scutură ca de f r i g ) : D a, nu e cu dreptate.
Mai vorbeşte, dar încet că urechile m ă d o r de orice cuvânt.
Şi mâinile mele sunt reci, şi am f r ig m are in mine, şi nu
pot s-aud cuvânt tare.
A L TREILEA ZIDAR: Manole, suntem in g r ija înaltu-
lui.
(Ridică u ş o r un deget.)
27«
ei dracit Dracii lui Urietoa! Lucraţi, nu zâboviţi! Timpul
noetru e zgftrcit mftsnrat, şi nu ni se va ingădui nici o
râsuflare mni mult dincolo de înâlţarea aramei. Lâsaţi
vftntul să vâ sugâ sudoarea. Pânâ desearâ zidurile trebuie
sâ fie sub noil Trupurile voastre n-au suferit nici scâdere,
nici pagvtbâ. Fâpturile voastre cu glasul scârţâind a pus-
tietate le voi pune la munci, câ m-aţi hulit şi m-aţi pândit!
Aţi scuipat la picioarele mele, acum suferiţi biciul mai-
marelui! Voi n-aţi pus în învingere decât cârtire, eu am
pus scumpă viaţă!
( Sare de pe scliclc; jos rămăne numai Al treilea ztdar j i pescarul.)
•m
Loc! Vaierul nu conteneşte! Lovind mai tare ţipă, pareg
in carne lovesc. Ah. mişeilor, aţi lătrat in ju ru l meu ca o
armâJaie de câini, şi-aţi rupt jurăm ântul, dar eu nu 1-am
rupt.
A L TREILEA ZIDAR (c ă tre p e s c a r): Până la urmâ nu
ştiu ce va mai fi cu Manole. Ce vrea? Sâ 8e abatâ de la
intâiul chip?
MANOLE (lo v e ş te ): Bici subţire de foc, şarpe lung,
mi-ar trebui să vă ard. Să rămâneţi însemnaţi pe trup cu
semn tâlhâresc. Să vă arate lumea: Ei sunt! Să vă ocolească
hulindu-vâ, că aţi sugrumat femeia in zid. Judecata mea
rni-o face-o singur, judecata vo astră cine va face-o?
Lucraţi, nu zăboviţi! Munciţi, nu cârtiţi!
(Lootftt, o bucată nare de zid cade. Că(tva se adună in
jurul tui ingrijaţi.)
GLASURI: Ce faci, Manole?
MANOLE (cu totul ieşit din m in ţ i): Luaţi spărgătoarele
şi ajutaţi. Am voit să schimb infăţişarea lăcaşului, dar
glasul tot se mai aude. N u scuipaţi, că sunteţi pe-un
mormânt. Nu xnjuraţi că sunteţi pe-o biserică. Tăceţi
mulcom, că unul din voi a ucis.
GLASURI: Manole, tu strici ce-am ridicat?
MANOLE ( loveşte) : Pieire nefirească să ajungâ din
urmâ pe cel ce dincolo de inălţarea lăcaşuiui mai vrea sâ
trâiască. Sâ ni se uite numele. Să ni se ardă casele şi
cenuşa mâdularelor noastre pe apă să se arunce. Daţi la o
parte pietrele, nu şovâiţi! Grâbiţi, nu priviţi!
A L TREILEA ZIDAR ( }on) : Ce facem cu el ? Să-1 oprim?
(C ă tre cet de s u ».)
Pâziţlîf
AI jT UL: Sâ nu-1 lâsâm, sâ-1 legăm de-un copac!
27»
M A N O L B ( tot mai tare lou eţte): Nu mai vreau fere-
stre. nu mai vreau turle, nu mai vreau nimicî Vaierul tot
mai tare se aude. Goi şi uitare sâ se lase in jurul nostru.
Povestea noastră să se cufunde-n pământ, că a fost cea
mai grea, cea mai tristă, mai fărâ de noimâ, tulburâtoare,
din toate poveştile purtate vreodată de vânt.
Un berbec de cetate imi trebuie!!
Z ID A R II (S e adună.)
M A N O L E : Un spârgător mai puternic!
C Â Ţ IV A : Ce faci, Manole?
U N U L : Vrea sâ sloboadâ jertfa!
M A N O L E ( Looeşte, cade o parte din zid.)
A L T U L (u re a să-l oprească) : Noi clâdim şi tu dărâmi'
M A N O L E (s ă lb a tic ): în lâturi!
A L T U L : Unde va ajunge?
A L C IN C ILE A : Manoie, nu mai lovi!
A L ŞA P T E LE A : Opreşte-te, Manole.
A L N O U Â L E A : Dă-te jos, Manole!
TOŢI: Jos, Manole. Jos!
M A N O L E (lo v e ş te ): Nu mai vreau nici alte turle! Nici
alte ferestre! N u mai vreau nici bisericâ! N'u mai vreau
nimic! Loc, loc, loc!
A L ŞA S E LE A : Opreşte, câ altfei te legâm!
A L T U L : Lasâ-ne în munca noastrâ. Pleacâ, Manole.
Jos!
M A N O L E : Nimic nu mai vreau! Nimic! Totul sâ se
dirâme! Vaierul! Vaierul! Nici acuin nu-1 auziţi? Manole
1-aude, toţi il auzim. Eu v-am legat, eu vâ deileg. .\u mai
vreau minune, nu mai vreau nimic. Pe ea din piatrâ o
vreaul Loc!
A L Ş A S E LE A : Sâriţi sâ-1 legâm! Câ altfel totul de la
capât incepe! Ce staţi? Sftriţi!!
TOTI f î l ocoJfsc. gaxa sâ sară asupra lu i.)
M A X O LE ( ridieă m a rr în t r e e i ) : Cine su n t eu ? C i^
suntep voi?
lHidtcc spargătc r u t sprr e i .)
280
N u mai trâieşte — vi se pare aşa de firesc — vâ aplecaţi
peste mine cu clâtinare din cap — şi mă doriţi — revârsal
— intr-o jainică obişnuinţă.
(Hănd fi nespus 4t tnsl.l
Fraţi zidari — spuneţi-mi. Acom a incetat — acum
vaierul a incetat — spuneţi-mi. N u — nimic — Manole
unde-i? — A cum — oh — da — odată o stea — in mâinile
mele ţineam — s-a jucat cu noi de-a moartea.
TO ŢI (S t a u ş i-l prit-esc dureros.)
M A N O L E ( p ie rd u t, abia şoptind) : Voi sta aici. — Ce
departe unul de altul — in suferinţă. — Acum e linişte.
Toţi aţi tăcut ?
U n deva s-a oprit un vânt.
U n deva a contenit un glas.
Străini suntem în mare singurătate şi-n reşnică pierdere.
Lăcaş abia inceput. mormănt de ingeri şi sfînţi, cântă
spre g o lu i in altu iu i taina ei călătoare printre veşnici
pârinţi!
A C T U L A L CLNCILEA
SCENA I
Z ID A R I. TRECĂTORI
SCENA II
Ea a crezut că c joc.
CÂMAN' (dă din ca p ): Ştiu.
MANOLE (şopteşle): Şi n-a zis nimic. A crezut că e joc.
GÂMAN: Ştiu.
MANOLE ( tot destăinuind): Ani ucis-o cu mâinile mele.
Dar ea a zâmbit.
GÂMAN: Ştiu.
MANOLE: Astăzi plec.
GÂMAN: Ştiu.
MANOLE ( ascultă): Tu auzi cântecul din zid?
GÂMAN: Î1 aud.
MANOLE (tra n s fig u ra t): Aici nimenea nu-1 aude, nu-
mai eu. Şi-acum şi tu. Numai noi doi îl auzim . E parcă
viaţa toatâ pe care incă o dată o încerc. E cântecul obârşiilor
şi al sfârşiturilor in neschimbarea aceluiaşi cerc.
GÂM AN (sa p rop ie cu urechea de z i d ) : D a, s-aude.
Acum sunetul inalt şi lung, depârtat ca o chemare. Acum
mai jos.
(Suspină.)
2M
am fost numai o netrebnică unealtă, o scândurâ in scheleie
pe care ie dărâm i, când clâdirea e gata şi folosul vre-
melnic nu le mai cere. Aşa suntem noi toţi, uneite şi
scânduri în schele; unii-şi dau seama mai curând, alţii
mai târziu. Prin ceea ce din durere nimic nu ni se scade.
A lt n-ai nimic să-mi spui?
(R id ică nd gUttul.j
SCENA III
‘286
să nu mă cert cu E1 pentru darul vostru. Se pare însă că
sunt m ucenici aici, care aşteaptă sâ le fiu lecuitor
suferinţelor.
( Caută pe M anole.)
Tu eşti Manole?
M A N O L E (v in e mai aproape, inexistent): Eu.
V O D Ă ( clă tin â n d din cap, se întoarce către boieri şi
c ă lu g ă r i): Boieri şi călugări, fără fereli, mai aproape!
P riv iţi-v ă omul, pe urmă să-mi spuneţi ce mai doriţi!
( Către Manole.)
19 C om anda n r. 70389
YODÂ: Pentru tine in ziua aceea arh an gh elu l nu va
trebui să-nşele la cântar, ci va pune pe tipsia din stânga a
cântarului toate pâcatele tale, iar pe cea din dreapta bise-
rica aceasta. Spre stânga limba nu se va apleca. Dar până
atunci mai este mult.
încă o sută sau două de ani Vodă mai vrea sâ trăiască,
şi Yodă porunceşte şi lui Manole să trăiască, să se bucure
de dărnicia noastră fără sfârşit.
MANOLE (cu crescăndă, g ră b ită r ă s u f la r e ) : N u , stăpâ-
ne. Tot ce mai doresc e să mă laşi — să m â laşi să mă sui
in bisericâ. Vreau să trag eu clopotul în tâia oară pentru
aceea care cântare de clopot n-a avut — num ai atât, stâpâne
— numai atât, — stăpâne, lucrul e isp ră v it, astăzi ne
vom imprăştia aşa cum am venit.
VODÂ: Fie, deşi cuvintele tale, toate, nu le-nţeleg. Voi
fi între slugile tale până la sfârşit. D u -te acum, trage
clopotul. Pe urmă mai vorbim în linişte.
MANOLE: Da, o să mai vorbim , m ult, şi mai ales în
linişte. 0 să vorbim uitându-ne muţi unul la altul. Eu nu
voi zice nimic, iar tu, stăpâne, vei asculta şi vei înţelege
— că altfel — că altfel — nu se poate.
(C ă tre B o g u m il.)
200
S C E N A IV
Aceiaşi, fară M A S O L E
(C to p o tu l incepe sâ sune.J
Câzut...
G Â M A N (s a §cuturat s in is tru , pe u rm â se lin iş te ş te
tot mai m u tt): în zîd un cântec a contenit, S la v a tibie.
Gonpodt, ntuva tibie! Prime$te-1 de-a-dreapta puterii!
C ÂŢIVA (A d u c trupul in m ijto c .)
A L ŞASEI.KA (n aruncfl pente e l): Manole, eu te-am
urât ţi te-am iubit rnai mult decât oricare. Pu ne-ţi iacâ o
datâ mâna deasupra mea, ca atunci când am voit sâ plec
ţi n-am putut. Nu trebuie 8ă spui nici un cuvânt — nu-
tnui mana »-o ridici.
(H c vede nuina lui Maiuiti1crinpundu »e 111 c lu /> <te i e r t a r e .)
2\H
T O Ţ L M ort.
( S adun/s impn/ur. căte un icâneet reţiuut.f
V O D Â ( îş i dttscopere caput.)
B O IE R II ŞI C Ă L U G Â R II (D e atemenea.)
V O D A : A şa a spus: Lucrul e isprâvit. Astăzi ne vom
îm prăştia aşa cum am venit.
(Cu amară irome.)
H a! Leşul sâ fie dat soborului.
A L T R E IL E A : Manole, Manole, ce vom face?
A L T U L : Doamne, cel ce a clâdit biserici.
A L T U L : E1 tot aşa zicea: înfâptuirea bisericii cere U>t,
şi te duce de-a dreptul in moarte sau sârăcie, in cer sau
nebunie.
A L C I N C I L E A (c ă t r e A l d oilea ) : Tu pescar, te vei
intoarce iarăşi în apă?
A L D O IL E A : Sunt cu rostul pierdut.
A L T U L : N u vom şti cum sâ ne mai găsim un loc in
viaţă, vom râtâci din loc în loc,
A L T R E IL E A : Când noi nu vom mai fi, apa şi adâncul
pâdurilor vor mai vui aici, amintindu-ne fărâ sâ ne nu-
meascâ, surd şi cumplit, a-u! a-u! din veac in veac.
Î N T Â I U L : Doamne, ce strâlucire aid şi ce pustietate
în noi!