Jocul didactic – metodă interactivă

de formare a competențelor de comunicare

,,Să ţii în palmă sufletul unui copil este cu siguranţă un privilegiu; să fii
important în viaţa unui copil este, poate, un dar divin . “
(J.J. Rousseau)

Necesitatea de a îmbunătăţi calitatea şi relevanţa aptitudinilor şi competenţelor cu

care tinerii europeni termină şcoala a fost recunoscută la nivel european şi naţional.
Urgenţa de a aborda această problemă este accentuată şi mai mult de situaţia actuală în
care Europa se confruntă cu un şomaj ridicat în rândul tinerilor şi, în unele cazuri, cu
dezechilibre serioase în privinţa competenţelor
În ultimii ani, conceptul de competenţe cheie a câştigat importanţă în sistemele de
învăţământ europene. Cele mai multe ţări europene au făcut progrese semnificative în
încorporarea competenţelor cheie în curicula naţională şi în alte documente directoare.
Se vorbește despre 8 competenţe cheie pentru învăţarea de-a lungul întregii vieţi a lungul
întregii vieţi :
 Comunicare în limba maternă
 Comunicare în limbi străine
 Competenţe matematice şi competenţe de bază în ştiinţe şi tehnologii
 Competenţă digitală
 A învăţa să înveţi
 Competenţe sociale şi civice
 Spirit de iniţiativă şi antreprenoriat
 Sensibilizare şi exprimare culturală
În viziunea cercetătoarei A. Pamfil, competența de comunicare este ansamblul
cunoștințelor și capacităților pe care subiectul le mobilizează în situația de
comprehensiune. De asemenea, în definiția competenței de comunicare, se revăd și
situațiile în care este exprimată competența de comunicare: comprehensiunea limbajului,
textului oral și scris; producerea limbajului, textului oral și textului scris.
Noţiunea de competenţă de comunicare a evoluat foarte mult, înglobând astăzi
domenii de cunoaştere din ce în ce mai vaste. Consiliul Europei consideră că există şase
componente în aptitudinea de comunicare: competenţa lingvistică, competenţa socio-
lingvistică, competenţa discursivă, competenţa socio-culturală, competenţa strategică şi
competenţa socială. Competenţă de comunicare este considerată de mulţi autori ca o
capacitate globală care cuprinde capacităţi comunicative ale indivizilor dobândite de-a
lungul vieţii. Acestea pot fi îmbunătăţite prin aplicarea unei metodologii speciale care ar
contribui la dezvoltarea competenţei de comunicare.
Şcoala are o singură finalitate - pregătirea elevului pentru activitatea ulterioară,
pentru integrarea pe piața muncii ce necesită dezvoltarea anumitor competenţe ale
acestuia. Astfel, elevul studiind de-a lungul anilor, trebuie să ajungă o persoană capabilă
de a se orienta în viaţă prin comunicarea eficientă în diferite situaţii, o personalitate cu un
ansamblu de cunoştinţe, atitudini, aptitudini, deprinderi şi competenţe de comunicare
formate pe parcursul şcolarităţii.
Jocul didactic este o formă de activitate atractivă şi accesibilă copilului, prin care
se realizează o bună parte din sarcinile instructive – educativ în instutiţiile preşcolare şi
şcolare. Astfel, jocul didactic reprezintă forma de activitate de bază pentru întreaga
educaţie deci şi pentru competenței de comunciare atât la preşcolari cât și la școlari
şcolari.
Prin joc, copilul pune în acţiune toate posibilităţile sale, traduce în fapt potenţele
sale intelectuale, morale, afective şi emoţionale, le dezvoltă, le îmbină. Fiecare joc didactic
trebuie să îmbine armonios elemente distractive cu cel constructive şi exerciţiul.
Îmbinarea în jocul didactic, a elementului distractiv cu cel instructiv duce la apariţia
unor stări emotive complexe care stimulează şi intensifică procesele de reflectare directă şi
nemijlocită a realităţii şi de fixare a cunoştinţelor. În condiţiile jocului didactic, copiii sunt
puşi în situaţia de a efectua operaţiuni intelectuale complexe
Formarea competenţelor de comunicare presupune formarea următoarelor
deprinderi de:
 ascultare activă;
 dialogare;
 însuşire şi folosire a formulelor de politeţe;
 dezvoltare a capacităţii empatice;
 dezvoltare a comunicării asertive.
 respectare a normelor de comunicare orală şi scrisă
 cunoaştere a limbajului non-verbal şi para-verbal.
Atât latura instructivă, cât şi cea formativă a procesului de învăţământ pot fi
realizate, mai temeinic şi mai plăcut, prin jocul didactic.
Alegerea jocului didactic este la îndemâna fiecăruia dintre noi.
În vederea însuşirii noţiunilor privitoare la componentele comunicării vom
reda câteva tipuri de exerciţii. Aceste tipuri de exerciţii contribuie la formarea
deprinderilor de a formula corect o întrebare și de a da răspunsuri adecvate situaţiei de
comunicare. Înainte de a exemplifica, trebuie să semnalăm faptul că elevii îşi vor însuși
deprinderea ca informaţia cerută sau oferită să fie corectă, clară, precisă, politicoasă
și binevoitoare. Împarţiţi-vă în grupe. Imaginaţi-vă că vă aflaţi într-un magazin.
Formulaţi diverse solicitări, recurgând la formule ca:
 Fiţi amabil, arataţi-mi. . .
 Spuneţi-mi, vă rog. . .
 Puteţi să-mi arătaţi . . .
 Vă rog, unde aş putea găsi . . .
 Daţi-mi, vă rog, o informaţie . . .
 Vă rog să mă ajutaţi . . .
 Vă rog, am nevoie de . . .
 M-ar interesa . . .
 Aş vrea să ştiu . . .
Reformulaţi cererea în funcţie de persoana căreia i-o adresaţi:
 un prieten;
  un coleg
 un membru al familiei;
 un adult necunoscut.
Dialogul oral se desfășoară în diverse situaţii cotidiene. În acest sens
propunem următorul exerciţiu:
Pe scara unui bloc se întâlnesc un copil si o bătrânică.
"- Sărut mâna, doamna Ionescu!
- Bună ziua, Petrișor."
Continuă dialogul celor două personaje. Roagă o fetită să interpreteze rolul
bătrânei. Folosiţi în conversaţia voastră pronumele personal de politeţe și cel puțin
zece verbe.
Clasa va urmări corectitudinea exprimării și respectarea cerinţei.
De asemenea, amintim şi jocurile care contribuie la:
 dezvoltarea auzului fonematic;
 îmbogăţirea si activizarea vocabularului;
 formarea şi dezvoltarea flexibilităţii si fluidităţii vorbirii;
 formarea limbajului conceptual;
 stimularea capacităţilor creatoare.

Jocurile care contribuie la dezvoltarea auzului fonematic

Ca să poată vorbi corect, un copil trebuie să perceapă sunetul, să-l articuleze şi apoi
să-l pronunţe cu claritate, cu exactitate, cu expresivitate și siguranță.
Pentru consolidarea deprinderii de a pronunţa corect sunetele și grupurile de sunete
mai dificile, cuprinse în structura cuvintelor, pentru exersarea auzului fonematic, am
organizat diferite jocuri imitative. Elevii recunosc diferite animale după sunetele ce le
emit, le vor imita, ajungând prin repetari, la pronunţarea corectă a sunetelor componente
ale onomatopeelor. Iată un exemplu de joc în care pronunţarea onomatopeelor este
asociată cu mișcări adecvate.
Pentru sunetul "c" pot fi folosite onomatopeele:
 oac.oac.oac.(imitându-se paralel săritura broaştei);
 poc.poc.poc.(mimându-se lovirea cu ciocanul);
 cucurigu.cucurigu.cucurigu.
 cotcodac.cotcodac.cotcodac.(imitându-se bătaia din aripi).

Jocul "Ce fac și cum fac?" are drept scop formarea deprinderii de rostire corectă a
unor consoane.
 Pisica (toarce: sfâr, sfâr, sfâr)
 Câinele (latră: ham, ham, ham)
 Ursul (mormaie: mor, mor, mor)
 Porcul (grohăie: groh, groh, groh)
 Oaia (behăie: bee, bee, bee)
 Vaca (mugeşte: muu, muu, muu)
 Şoricelul (chiţcăie: chiţ, chiţ, chiţ)
 Cioara (croncăne: cra, cra, cra)
  Vântul (bate: vâjj, vâjj, vâjj)
 Ploaia (cade:pic, pic, pic)

În vederea corectării unor tulburări de vorbire, cu eficienţă sporită sunt recomanda-

bile diverse exerciţii - poezii, a căror recitare se face în soaptă.
a)Baba, baba, oarba,
Unde-ţi este roaba,
Roaba ici colea,
Ia-te după ea.
b)Luna, lacul luminează,
Lebada pe el plutește,
Lunecând pe luciul apei,
Capu-n pene-şi odihnește.

Jocuri folosite pentru îmbogăţirea și activizarea vocabularului.

A-ţi cunoaste limba înseamnă a fi capabil să exprimi corect şi precis tot ce

gândeşti, simţi ori ştii. Precizia si expresivitatea comunicării sunt date în cea mai mare
măsură de calitatea vocabularului utilizat. Îmbogăţirea vocabularului copiilor este una din
sarcinile prioritare pe linia cultivării exprimării, sarcină care se realizează în cadrul tuturor
disciplinelor din şcoală.
Prin aplicarea testelor lingvistice la început şi la sfârşit de an se poate obţine o
imagine de ansamblu asupra tuturor lacunelor, greşelilor şi a evoluţiei limbajului copiilor
de-a lungul celor patru ani, găsindu-se şi cele mai adecvate căi de a acţiona pentru
corectarea vorbirii lor.
Jocurile didactice pot fi folosite cu succes pentru îmbogăţirea şi activizarea
vocabularului, dând copiilor posibilitatea să-şi manifeste creativitatea. În acest scop,
antrenante şi cu rezultate deosebite, sunt:
 Cuvinte-perechi. Scopul: găsirea de către elevi a cuvântului-pereche (loc de
muncă – profesiune). Jocul se poate desfăşura individual / în perechi / pe grupe. Copiii
primesc fişe pe care au scrise 2-3 perechi de cuvinte (redacţie – redactor, avion – pilot), în
continuare 2-3 cuvinte cerându-se perechea (maşină – ……, …… – strungar etc.), apoi se
lasă libertate copiilor de a descoperi singuri astfel de perechi.
Un astfel de joc poate fi utilizat cu succes începând din perioada postabecedară (la
limba română) şi până în clasa a IV-a, dar şi la alte obiecte de învăţământ:
Cunoaşterea mediului / Ştiinţe: mediu de viaţă – vieţuitoare; plante / animale –
forma de relief; organele de simţ – simţurile etc.
Matematică: operaţie aritmetică – termeni / factori / rezultat; pentru a fixa multiplii
– submultiplii unităţilor de măsură mai mici / mari de 10, 100,1000 de ori (decilitrul –
decalitrul; centimetrul –hectometrul etc.), diferite obiecte / substanţe – unitatea folosită
pentru măsurare sau chiar instrumentul de măsură (lungimea stofei – metrul; apa – litrul /
cana, paharul, sticla, canistra etc.).
 Educaţie civică: drepturile – îndatoririle copiilor; calităţi – defecte (trăsături
pozitive – negative);
 Respectă litera iniţială. Scopul – alcătuirea propoziţiilor respectând iniţiala
dată.
Exemplu: Andrei aduce Anei alune.
Zaharia zugrăveşte zidul.
 Cuvinte dintr-un cuvânt. Scopul – formarea prin anagramare a cât mai
multor cuvinte din literele cuvântului dat.
Exemplu: conducătoare – tare, car, rac, cuc, coc, dac, toc, nară, rană, conduce etc.
 Ordoneaza cuvintele! Scopul – alcătuirea propoziţiilor.
 Cuvinte alintate. Scopul: găsirea diminutivelor.
 Jocul rimelor. Scopul: activizarea şi nuanţarea vocabularului, creativitate.
 Cuvinte magice. Scopul: găsirea de sinonime, antonime, cuvinte
polisemantice.
În explicarea unor cuvinte întâlnite se pot folosi jocuri care să solicite sinonimele
(Cum mai pot spune sau Numeşte altfel), antonimele (Dacă nu e aşa, cum e); pentru
precizarea diferenţelor de sens se pot alcătui propoziţii cu cuvintele găsite.
Pentru cuvintele polisemantice se poate folosi cu succes jocul Spune ce mai
înseamnă. Acest joc se poate folosi chiar din semestrul I al clasei I, când se predă litera l şi
cuvântul luna. Li se pot da în prima oră copiilor exemplele: lună – interval de timp (Mai
este o lună până la vacanţă.), lună – corp ceresc (La noapte va fi lună plină.), lună –
diviziune a anului (Luna mai este luna florilor.), sensul figurat (curat lună).
În lecţiile următoare li se pot cere copiilor exemple pentru toc, bob, lac. Aceste
jocuri sunt foarte gustate de copii şi se pot desfăşura pe durata a 1-2 minute, chiar şi în
clasa a IV-a.
Îmbogatirea vocabularului se realizează pe calea explicării cuvintelor
necunoscute, prin prezentarea obiectului sau imaginii obiectului, prin sinonime, omonime,
antonime.
"Jocul sinonimelor"
Prezint pe rând imagini cu diferite animale care, datorită acţiunilor, ar trebui
alungate : vulpea la coteţ, iepurașul rozând varza în gradină, lupul la stână. La întrebarea
"Ce trebuie să facem ?" un copil spune ce trebuie să facă și de ce. Presupunând că primul
copil va folosi verbul "a alunga", voi cere să spună acest lucru și cu ajutorul altor verbe cu
acelaşi înţeles (a goni, a îndeparta, a izgoni).

Jocuri care contribuie la formarea si dezvoltarea flexibilităţii și fluidităţii vorbirii.

Unele jocuri oferă prilejul ca elevii să opereze cu situaţii gramaticale cu mult

înainte de a studia gramatica.
Prin jocurile didactice "Baba-oarba","Ce-mi dai ?" "Cei mici", " A cui este? "
elevii îşi pot consolida deprinderea de a folosi corect substantivele în cazurile nominativ,
genitiv, dativ, acuzativ.
 "A cui este?" are drept sarcină didactică, recunoasterea și denumirea corectă a
 obiectului de îmbrăcăminte, indicarea categoriei de persoane care-l poartă,
formularea corectă a răspunsului în propoziţii.
 Eu spun una, tu spui multe şi Eu spun multe, tu spui una – pentru
familiarizarea cu numărul singular şi plural;
 Jocul silabelor – pentru obţinerea unor nume de fiinţe, lucruri, acţiuni etc.
 A / al cui este? – pentru folosirea corectă a genitivului în cazul substantivelor
de genul feminin şi masculin;
 Spune ce este, cum este, ce face? – pentru predicatul verbal şi nominal;
 Corectează enunţul! – pentru realizarea acordului în propoziţie
 Transformă cuvântul! – pentru obţinerea substantivelor şi adjectivelor din
verbe;
 Ce fel de? – pentru găsirea adjectivelor potrivite substantivelor date
 Ce trebuie înlăturat? – înlăturarea unui cuvânt nepotrivit dintr-un şir de:
adjective, substantive, pronume, verbe;
 Lanţul cuvintelor (substantivelor, verbelor, adjectivelor) – pornind de la
ultima literă a unui cuvânt se formează lanţuri după cerinţa formulată;
 Lanţul subiectelor – se porneşte de la o propoziţie ce se termină cu un
substantiv; acesta va deveni primul cuvânt şi subiectul celei de-a doua şi aşa mai departe
(anexă);
 Cele mai potrivite expresii – pe teme date: vara, toamna, iarna, livada, caişii
etc.;
 Unde sunt greşelile?– acest joc le solicită atenţia, perspicacitatea, dar le şi
actualizează unele cunoştinţe referitoare la:
 acordul adjectivului cu substantivul;
 acordul subiectului cu predicatul;
 scrierea diftongilor;
 scrierea cuvintelor cu consoană / vocală dublă;
 scrierea substantivelor proprii.

Aceste jocuri - exerciţii influențează fluenţa vorbirii, dar la rândul ei aceasta

influenţează favorabil dezvoltarea capacităţii analitico-sintetice a scoarţei cerebrale, fără
de care nu este posibilă "învățarea şcolară".

Jocuri care contribuie la formarea limbajului conceptual.

În orele de dezvoltare a vorbirii se urmăreşte și formarea unui limbaj conceptual.

 Jocul silabelor – pentru obţinerea unor nume de fiinţe, lucruri, acţiuni etc.
 A / al cui este? – pentru folosirea corectă a genitivului în cazul substantivelor
de genul feminin şi masculin;
 Spune ce este, cum este, ce face? – pentru predicatul verbal şi nominal;
 Corectează enunţul! – pentru realizarea acordului în propoziţie
  Transformă cuvântul! – pentru obţinerea substantivelor şi adjectivelor din
verbe;
 Ce fel de? – pentru găsirea adjectivelor potrivite substantivelor date
Prin jocul "Ce nu se potriveşte ?" am verificat capacitatea elevilor de a separa
dintre noțiuni pe cea care nu se integrează în grupa respectivă.
Jocul se desfășoară individual. Pe cartonașe sunt scrise serii de cuvinte, iar elevii trebuie să
taie ce nu se potriveşte.
Exemple:
1) caise, cireşe, prune, morcov, mere;
2) pisică, fluture, cal, ploaie, peşte;
3) roşii, ardei, salată, cuţit, vinete;
4) ploaie, zapadă, lampă, polei, rouă;

Jocuri care contribuie la stimularea capacităţilor creatoare.

Psihologul P.Oberon afirmă că ori de câte ori un copil pus în faţa unei probleme,
restructurează datele problemei sau imaginează procedeul ce conduce la o soluţie, el
înfaptuieşte o inovaţie.
În jocul "Povestiţi ceva despre: abecedar, creion etc" se urmărește spontaneitatea
construcţiilor verbale, a fanteziei, a reprezentărilor despre lucrurile puse în discuţie. Se
creează o atmosferă plăcută , o atmosferă care favorizează comunicarea, consultarea care
încurajează pe cei cu o gândire mai lentă şi dă aripi celor dotaţi.
Inventivitatea învăţătorului asigură măsura pregătirii psihologice a copiilor pentru o
învățare creativă, pentru o reală dezvoltare a spontaneităţii și creativităţii actului învăţării
şi formării aptitudinilor necesare creaţiei .
Pot fi folosite jocurile:
 Jocul rimelor – în care se pot folosi cuvinte cu cuvinte cu diftongi, triftongi
 Completează cuvântul! – pentru grupurile de litere, pentru literele x, î, â,
pentru diftongi, triftongi.
 Jocul silabelor – pentru obţinerea unor nume de fiinţe, lucruri, acţiuni etc.
 Ce fel de? – pentru găsirea adjectivelor potrivite substantivelor date
 Lanţul cuvintelor (substantivelor, verbelor, adjectivelor) – pornind de la
ultima literă a unui cuvânt se formează lanţuri după cerinţa formulată;
 Lanţul subiectelor – se porneşte de la o propoziţie ce se termină cu un
substantiv; acesta va deveni primul cuvânt şi subiectul celei de-a doua şi aşa mai
departe

Putem, în funcţie de colectivul pe care îl avem, să creăm noi jocuri care să-i atragă
şi pe care să le folosim şi la alte obiecte.
Ţinând cont de faptul că un program de 45-50 minute este prea sever pentru şcolarii
mici, se impun jocurile didactice ca momente de relaxare care pot valorifica toate
cunoştinţele elevilor, atât în verificare, cât şi în predare, îi pot antrena și pe cei mai timizi,
pot conduce la formarea unor deprinderi trainice şi, implicit, la un progres şcolar real.
 Şi pentru că în conştiinţa noastră jocul este opus seriozităţii, adresăm acelora care
cred mai puţin în valoarea jocului, invitaţia de a reflecta asupra următoarelor cuvinte ale
cărturarului Johan Huizinga:
„Jocul este ceva specific. Noţiunea de joc ca atare este de un ordin superior celei de
seriozitate. Pentru că seriozitatea încearcă se excludă jocul, dar jocul poate, foarte bine, să
includă în el seriozitatea.”

Bibliografie

Alexandra Șeptelici (2009 ), Limba și literatura română în clasele I-IV, ghid metodologic,
SA ”Tipografia Reclama”, Chișinău
Lidia Granaci (1999) Instruirea prin joc, teorie și practică, Epigraf, Chișinău
Sanda Nae, Antigona Musteață (2003) Ne jucăm și învățăm, cl.III-IV, Editura Carminis,
Pitești,
Abric, Jean – Claude (2004) Psihologia comunicării, Teorii şi metode., Editura Polirom,
Iasi
Chelcea, Septimiu. (1994) Personalitate şi societate în tranziţie, studii psihologie socială,
Editura Ştiinţa & Tehnica, Bucureşti,
Dezvoltarea cometențelor cheie în scolile din Europa, raport Eurydice
Corneliu Crăciun, (2009), Metodica predării limbii române în învățământul primar, Editura
Emia,
http://www.ise.ro/wp-content/uploads/2015/04/Competente-cheie-europene.pdf
https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/202_211_Conceptul%20de%20competenta
%20de%20comunicare%20profesionala_continut%20si%20structura.pdf

https://www.didactic.ro/

PROF. ÎNV. PRIMAR PĂCURARIU ADELINA LUCIA

COLEGIUL NAȚIONAL „TRAIAN LALESCU” REȘIȚA