Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
,,Să ţii în palmă sufletul unui copil este cu siguranţă un privilegiu; să fii
important în viaţa unui copil este, poate, un dar divin . “
(J.J. Rousseau)
Ca să poată vorbi corect, un copil trebuie să perceapă sunetul, să-l articuleze şi apoi
să-l pronunţe cu claritate, cu exactitate, cu expresivitate și siguranță.
Pentru consolidarea deprinderii de a pronunţa corect sunetele și grupurile de sunete
mai dificile, cuprinse în structura cuvintelor, pentru exersarea auzului fonematic, am
organizat diferite jocuri imitative. Elevii recunosc diferite animale după sunetele ce le
emit, le vor imita, ajungând prin repetari, la pronunţarea corectă a sunetelor componente
ale onomatopeelor. Iată un exemplu de joc în care pronunţarea onomatopeelor este
asociată cu mișcări adecvate.
Pentru sunetul "c" pot fi folosite onomatopeele:
oac.oac.oac.(imitându-se paralel săritura broaştei);
poc.poc.poc.(mimându-se lovirea cu ciocanul);
cucurigu.cucurigu.cucurigu.
cotcodac.cotcodac.cotcodac.(imitându-se bătaia din aripi).
Jocul "Ce fac și cum fac?" are drept scop formarea deprinderii de rostire corectă a
unor consoane.
Pisica (toarce: sfâr, sfâr, sfâr)
Câinele (latră: ham, ham, ham)
Ursul (mormaie: mor, mor, mor)
Porcul (grohăie: groh, groh, groh)
Oaia (behăie: bee, bee, bee)
Vaca (mugeşte: muu, muu, muu)
Şoricelul (chiţcăie: chiţ, chiţ, chiţ)
Cioara (croncăne: cra, cra, cra)
Vântul (bate: vâjj, vâjj, vâjj)
Ploaia (cade:pic, pic, pic)
Jocul silabelor – pentru obţinerea unor nume de fiinţe, lucruri, acţiuni etc.
A / al cui este? – pentru folosirea corectă a genitivului în cazul substantivelor
de genul feminin şi masculin;
Spune ce este, cum este, ce face? – pentru predicatul verbal şi nominal;
Corectează enunţul! – pentru realizarea acordului în propoziţie
Transformă cuvântul! – pentru obţinerea substantivelor şi adjectivelor din
verbe;
Ce fel de? – pentru găsirea adjectivelor potrivite substantivelor date
Prin jocul "Ce nu se potriveşte ?" am verificat capacitatea elevilor de a separa
dintre noțiuni pe cea care nu se integrează în grupa respectivă.
Jocul se desfășoară individual. Pe cartonașe sunt scrise serii de cuvinte, iar elevii trebuie să
taie ce nu se potriveşte.
Exemple:
1) caise, cireşe, prune, morcov, mere;
2) pisică, fluture, cal, ploaie, peşte;
3) roşii, ardei, salată, cuţit, vinete;
4) ploaie, zapadă, lampă, polei, rouă;
Psihologul P.Oberon afirmă că ori de câte ori un copil pus în faţa unei probleme,
restructurează datele problemei sau imaginează procedeul ce conduce la o soluţie, el
înfaptuieşte o inovaţie.
În jocul "Povestiţi ceva despre: abecedar, creion etc" se urmărește spontaneitatea
construcţiilor verbale, a fanteziei, a reprezentărilor despre lucrurile puse în discuţie. Se
creează o atmosferă plăcută , o atmosferă care favorizează comunicarea, consultarea care
încurajează pe cei cu o gândire mai lentă şi dă aripi celor dotaţi.
Inventivitatea învăţătorului asigură măsura pregătirii psihologice a copiilor pentru o
învățare creativă, pentru o reală dezvoltare a spontaneităţii și creativităţii actului învăţării
şi formării aptitudinilor necesare creaţiei .
Pot fi folosite jocurile:
Jocul rimelor – în care se pot folosi cuvinte cu cuvinte cu diftongi, triftongi
Completează cuvântul! – pentru grupurile de litere, pentru literele x, î, â,
pentru diftongi, triftongi.
Jocul silabelor – pentru obţinerea unor nume de fiinţe, lucruri, acţiuni etc.
Ce fel de? – pentru găsirea adjectivelor potrivite substantivelor date
Lanţul cuvintelor (substantivelor, verbelor, adjectivelor) – pornind de la
ultima literă a unui cuvânt se formează lanţuri după cerinţa formulată;
Lanţul subiectelor – se porneşte de la o propoziţie ce se termină cu un
substantiv; acesta va deveni primul cuvânt şi subiectul celei de-a doua şi aşa mai
departe
Putem, în funcţie de colectivul pe care îl avem, să creăm noi jocuri care să-i atragă
şi pe care să le folosim şi la alte obiecte.
Ţinând cont de faptul că un program de 45-50 minute este prea sever pentru şcolarii
mici, se impun jocurile didactice ca momente de relaxare care pot valorifica toate
cunoştinţele elevilor, atât în verificare, cât şi în predare, îi pot antrena și pe cei mai timizi,
pot conduce la formarea unor deprinderi trainice şi, implicit, la un progres şcolar real.
Şi pentru că în conştiinţa noastră jocul este opus seriozităţii, adresăm acelora care
cred mai puţin în valoarea jocului, invitaţia de a reflecta asupra următoarelor cuvinte ale
cărturarului Johan Huizinga:
„Jocul este ceva specific. Noţiunea de joc ca atare este de un ordin superior celei de
seriozitate. Pentru că seriozitatea încearcă se excludă jocul, dar jocul poate, foarte bine, să
includă în el seriozitatea.”
Bibliografie
Alexandra Șeptelici (2009 ), Limba și literatura română în clasele I-IV, ghid metodologic,
SA ”Tipografia Reclama”, Chișinău
Lidia Granaci (1999) Instruirea prin joc, teorie și practică, Epigraf, Chișinău
Sanda Nae, Antigona Musteață (2003) Ne jucăm și învățăm, cl.III-IV, Editura Carminis,
Pitești,
Abric, Jean – Claude (2004) Psihologia comunicării, Teorii şi metode., Editura Polirom,
Iasi
Chelcea, Septimiu. (1994) Personalitate şi societate în tranziţie, studii psihologie socială,
Editura Ştiinţa & Tehnica, Bucureşti,
Dezvoltarea cometențelor cheie în scolile din Europa, raport Eurydice
Corneliu Crăciun, (2009), Metodica predării limbii române în învățământul primar, Editura
Emia,
http://www.ise.ro/wp-content/uploads/2015/04/Competente-cheie-europene.pdf
https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/202_211_Conceptul%20de%20competenta
%20de%20comunicare%20profesionala_continut%20si%20structura.pdf
https://www.didactic.ro/